Unitatea de învăţare: IX.

15
Echilibrul de translaţie.

„Ce se întâmplă cu un corp solid rigid când rezultanta forţelor care acţionează asupra lui este
nulă, iar corpul nu se roteşte?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 4+1.
Conţinuturi repartizate: Echilibrul de translaţie. Mişcarea de translaţie. Solidul rigid. Echilibru
mecanic. Condiţia de echilibru de translaţie. (**) Centrul de greutate (Programa de fizică pentru clasa
a IX-a/3458/09.03.2004).
Strategia didactică asociată unității de învățare, bazată predominant pe investigaţia ştiinţifică1.
Structura unităţii de învăţare:
Secvenţele Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de
unităţii de învățare
învăţare (etape ale investigaţiei ştiinţifice)
I. Evocare– Lecţia 1. 1. Formularea întrebării de investigat şi
Anticipare Evaluarea iniţială a situaţiei de avansarea unor ipoteze (răspunsuri)
învăţare, stabilirea obiectivelor / alternative; proiectarea investigaţiei;
formarea unei prime reprezentări
a situaţiei de rezolvat;
II. Explorare– Lecţia 2. 2. Colectarea probelor necesare testării
Experimentare Dezvoltarea strategiilor explicaţiilor posibile, analizarea şi
cognitive (de abordare a interpretarea informaţiilor, formularea
situaţiilor-problemă, a sarcinilor); unor concluzii preliminare (parţiale);
III. Reflecţie– Lecţia 3. 3. Sinteza datelor şi propunerea unei
Explicare Elaborarea/enunţarea noilor explicaţii (generalizări);
cunoştinţe (definiţii,
generalizări);
IV. Aplicare– Lecţia 4. 4. Includerea altor informaţii, situaţii,
Transfer Sistematizarea şi consolidarea cazuri particulare, extinderea sferei noilor
noilor cunoştinţe. cunoştinţe; comunicarea rezultatelor;
5. Valorificarea noilor cunoştinţe
(concepte, proceduri, procese şi strategii
cognitive; valori şi limite).

Mijloace de învățământ: computer cu acces la Internet, videoproiector (facultativ), fişe de lucru

pentru elevi, manuale, alte resurse de informaţii vizând tema, corpuri cu masa marcată, dinamometre,
tije , rigle, corpuri cu diverse forme, fir cu plumb, figuri plane din carton (cu forme regulate sau
neregulate, omogene sau cu goluri), foarfece, ață, bolduri.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: Succesiunea lecţiilor corespunde etapelor
investigaţiei ştiinţifice declanşate în clasă pentru a răspunde la întrebarea: „Ce se întâmplă când
rezultanta forţelor ce acţionează asupra unui corp este nulă?”. Strategia abordării întrebării este
proactivă: elevii sunt stimulaţi ca, plecând de la „ceea ce se dă”: observarea şi înţelegerea condiţiilor
de echilibru, să descopere „ceea ce se cere”: definirea mişcării de translaţie, enunţarea condiţiei de
echilibru de translaţie, efectele produse de forţele paralele şi concurente, determinarea centrului de
greutate al unui corp, generalizări: energia potenţială minimă la atingerea stării de echilibru.

1 Strategia didactică aferentă fiecărei lecţii va fi completată cu alte metode, procedee şi tehnici de predare-
învăţare (tradiţionale sau moderne), selectate de către fiecare profesor în funcţie de diverse variabile ale
contextului educaţional

1
 De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de
însuşit) şi proiectării lecţiilor următoare.
Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt:
Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.2

I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

Lecţia 1. Confruntarea cu întrebarea de investigat.

„Ce se întâmplă cu un corp solid rigid când rezultanta forţelor care acţionează asupra lui este nulă,
iar corpul nu se roteşte?”

În această lecţie, au loc următoarele procese:

i) precizarea scopului urmărit (găsirea unor răspunsuri la întrebarea de investigat);
ii) identificarea procedurilor care trebuie imaginate pentru acesta (controlul variabilelor);
iii) proiectarea demersului de rezolvare (stabilirea etapelor, a mijloacelor, anticiparea riscurilor,
integrarea constrângerilor care apar).
În acest scop, elevii (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 5 min.)
- prezintă evenimente (fenomene) din viaţa de zi cu zi în care sunt implicate schimbări ale stării
de mişcare, acţiuni simultane ale unor forţe asupra unui corp;
Activitatea 2 (Brainstorming în grup – 10 min.)
- formulează ipoteze (răspunsuri, explicaţii) la întrebarea de investigat, de exemplu: 1. Studiind
coordonatele diferitelor puncte ale corpului solid rigid observă că ele suferă aceeaşi variaţie în timpul
mişcării (Fișa 1); 2. Probabil starea de echilibru de translaţie este cea în care corpul e în repaus sau
se deplasează rectiliniu și uniform;
Activitatea 3 (Investigaţie în grup – 25 min.)
- verifică experimental situaţii ce pot fi studiate pentru a aplica şi explica echilibrul de translaţie
(Fișa 2), pentru a determina poziţia centrului de greutate utilizând diverse corpuri (forme regulate şi
neregulate – Fișa 3), situaţii care vor fi cercetate mai amănunţit în lecţiile următoare – şi comunică
rezultatele.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Lecţia 2. Explorarea soluţiilor posibile, colectarea/însuşirea informaţiilor necesare.

În a doua lecţie, întrebarea rămâne aceeaşi: „Ce se întâmplă când rezultanta forţelor ce acţionează
asupra unui corp solid rigid este nulă?” (conflict cognitiv). Elevii vor încerca să obţină condiţia de
echilibru de translaţie (efectul), modificând (prin încercare şi eroare) modulul şi orientarea forţelor
care acţionează asupra corpului şi analizând în ce fel modificările sunt eficiente pentru condiţia de
echilibru.
Elevii sunt stimulaţi (variantă de abordare):

2 Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.

2
 Activitatea 1 (Interviul în perechi – 5 min.)
- să evalueze ipotezele propuse (în clasă, în afara orelor de clasă, teme efectuate acasă), şi
modalităţile de verificare a acestora;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 20 min.)
- să experimenteze stabilirea echilibrul de translaţie pentru diferite corpuri şi forţe (paralele sau
concurente) măsurate cu dinamometre (controlul variabilelor); să determine poziţia centrului de
greutate pentru corpuri plane (diferite forme din carton), să o marcheze grafic şi să compare
rezultatele obţinute în diferite situaţii, respectiv pentru diferite corpuri (folosește fișele în mod
adecvat);
Activitatea 3 (Interviul în grup – 15 min.)
- să formuleze concluzii parţiale sau preliminare, privind: a) descrierea mişcării de translaţie; b)
starea de echilibru mecanic a unui corp; c) condiţia de echilibru de translaţie; d) centrul de greutate al
unui corp cu formă regulată, respectiv neregulată – şi să comunice rezultatele.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Lecţia 3. Sinteza datelor colectate şi propunerea unei explicaţii.

În această etapă, întrebarea iniţială rămâne aceeaşi: „Ce se întâmplă când rezultanta forţelor ce
acţionează asupra unui corp solid rigid este nulă?” (conflict cognitiv). Elevii, plecând de la sinteza
datelor colectate în etapa de Explorare, descoperă aspecte comune (sau „constante”) ale fenomenelor
observate şi disting pattern-uri (relaţii existente) între datele colectate.
Astfel, activitatea elevilor este îndrumată către sinteza datelor şi formularea unor generalizări
(variantă de abordare):
Li se cere elevilor:
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 10 min.)
- să analizeze datele colectate, care sunt cele pe care le păstrăm, cele pe care le eliminăm;
- să determine experimental centrul de greutate pentru corpuri cu forme regulate şi neregulate
(inclusiv corpuri tridimensionale);
- să idealizeze (simplifice) această reprezentare a centrului de greutate şi să observe ca pattern
(regulă) că poziţia lui este unică în raport cu orice punct material constituent al corpului;
- să exprime constatările (concluziile) sub forma unor enunţuri (definiţii şi legi) generale, de
exemplu: 1) centrul de greutate al unui corp cu formă regulată coincide cu centrul de simetrie al acelui
corp; 2) toate centrele de greutate ocupă poziţii identice în raport cu contururi identice; 3) poziţia
centrului de greutate al unui solid omogen nu depinde de natura materialului din care este alcătuit;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 10 min.)
- să calculeze modulul rezultantei forţelor care acţionează asupra unui corp în echilibru şi să
observe ca pattern (regulă) că aceasta este nulă;
- să enunţe concluzii (generalizări) sub forma unor definiţii şi condiţii;
- să comunice rezultatele.
Apoi:
Activitatea 3 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 20 min.)
- să definească noţiunile de solid rigid, mişcare de translaţie, echilibru de translaţie, explică
relevanţa practică;
- să reformuleze concluziile anterioare referitoare la: condiţia de echilibru de translaţie, efectele
produse de forţele paralele, energia potenţială la atingerea stării de echilibru;
- să evalueze explicaţiile propuse: „Ce concluzii păstrăm, ce concluzii eliminăm?ˮ; „Este această
explicaţie/soluţie mai bună decât alta?ˮ; „Ce explicaţii nu sunt încă susţinute de probe?ˮ; „Ce soluţie
mai bună am putea adopta?ˮ etc.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

3
 IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Lecţia 4. Includerea altor cazuri particulare, extinderea sferei noilor cunoştinţe.

Impactul şi valorificarea noilor cunoştinţe.

În prima parte a lecţiei a patra, atenţia elevilor se va concentra asupra consolidării conceptelor
obţinute în lumina a noi probe, relativ similare celor deja experimentate. Este momentul unei „priviri
sceptice” asupra conceptelor definite, prin confruntarea cu noi situaţii/probe, pentru a distinge limitele
de aplicare ale conceptelor definite. În etapa de Aplicare, plecând de la enunţuri generale cum sunt
definiţia echilibrului de translaţie, condiţiile de echilibru („Dacă…”), elevii trebuie să ajungă la
exemple particulare ale acestora („Atunci…”).
Ca urmare, elevii vor fi stimulaţi să rezolve probleme şi să comunice rezultatele obţinute, de
tipul (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 15 min.)
1. modelarea problemei: echilibrul stabil, instabil şi indiferent;
2. experimentarea problemei: un corp aflat pe rând în diverse poziţii, sprijinit sau suspendat;
3. rezolvă probleme – aplicaţii la situaţia experimentată;
4. organizarea materialelor obişnuite: stabilesc ordinea de prezentare, interpretează şi
argumentează soluţiile obţinute.

În a doua parte a lecţiei, elevii sunt confruntaţi cu modele de cunoaştere (relaţii conceptuale,
scheme procedurale) mai flexibile, mai eficiente, prin testarea, extinderea şi consolidarea explicaţiilor
anterioare în situaţii noi (Fișele 5 și 6). În etapa de Transfer elevii fac încercări de aplicare a
cunoştinţelor însuşite în situaţii inedite (conflicte cognitive), observând şi analizând reuşitele parţiale
ca reprezentări succesive ale scopului vizat.
Astfel, organizaţi pe grupe, elevii sunt stimulaţi să expună / să prezinte produsele realizate, să
comunice rezultatele în maniere diverse (variantă de abordare):
Activitatea 2 (Turul galeriei – 22 min.)
Elevii îşi expun
1. explicaţii: prezintă un scurt raport privind rezultatele investigaţiilor proprii;
2. construcţii: prezintă miniexperimentele realizate;
3. compoziţii (eseu plastic, poster, prezentări multimedia etc.): echilibrul unor corpuri diferite;
impactul noilor cunoştinţe (învăţare, cunoaştere, aplicaţiile echilibrului).

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de
feedback metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de
învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi
folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter
sumativ, prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Anexă
Competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare

4
 Secvențele unității de Competenţele specifice ale programei şcolare
învățare
Secvenţa I. Evocare–  Identificarea condițiilor în care corpurile efectuează o translație;
Anticipare  (**) Determinarea centrului de greutate pentru corpuri cu forme
regulate şi neregulate
Secvenţa II. Explorare–  Identificarea condițiilor în care corpurile efectuează o translație ;
Experimentare  Identificarea condițiilor în care un corp este în echilibru de translație;
(**)
 Identificarea proprietăților centrului de greutate

Secvenţa III. Reflecţie–  Identificarea condițiilor în care un corp este în echilibru de translație;
Explicare

Secvenţa IV. Aplicare–  Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea în diferite situații a
Transfer condițiilor de echilibru la translație;
 Explicarea legăturii între energia potențială a sistemului, starea de
echilibru mecanic și sensul evoluției sistemului;*