FENOMENE MECANICE

Lucrul mecanic, puterea mecanică, randamentul și energia mecanică

Lucrul mecanic
▪ Lucrul mecanic al unei forţe constante F ce acţionează asupra unui corp este mărimea fizică scalară definită
de relaţia: L = F  d  cos , unde d este deplasarea produsă sub acţiunea forţei şi  este unghiul dintre
direcţia forţei si cea a deplasării.
 LSI = 1 J
▪ Condiţiile necesare pentru ca o forţă să efectueze lucru mecanic: punctul de aplicaţiei al forţei să se deplaseze
pe o direcţie care nu e perpendiculară pe direcţia forţei.
▪ O forţă care contribuie la producerea mişcării se numeşte forţă motoare. Lucrul mecanic al forţei motoare se
numeşte lucru mecanic motor: L = F  d  cos , cos  0  L  0 .
O forţă care se opune mişcării se numeşte forţă rezistentă. Lucrul mecanic al formei rezistente se numeşte lucru
mecanic rezistent: L = F  d  cos , cos  0  L  0 .
▪ Daca asupra unui corp acţionează un sistem de forţe lucrul mecanic total este suma algebrică a lucrurilor
mecanice individuale.
▪ Interpretarea geometrică a lucrului mecanic:
L = Ssup rafaţă desub graficul F = f (d ) (graficul forţei în funcţie de deplasare)

Puterea mecanică
▪ Obs.: Puterea mecanică descrie rapiditatea efectuării lucrului mecanic.
▪ Puterea mecanică medie este mărimea fizică scalară egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat de o forţă
L
şi intervalul de timp în care se efectuează acest lucru mecanic: P= .
t
 PSI = 1W ,  P = 1CP,1CP = 736W .
▪ Puterea medie dezvoltată de o forţă constantă pentru deplasarea unui corp cu viteză constantă: P = F v.
Randamentul mecanic
▪ Lucrul mecanic corespunzător scopului mecanismului se numeşte lucru mecanic util Lu .
Lucrul mecanic efectuat de forţa activă se numeşte lucru mecanic consumat Lc .
Lu
▪ Randamentul mecanic este mărimea fizică definită de relaţia:  =
Lc
▪ Obs.: randamentul este (i) adimensional, poate fi exprimat în procente
(ii) în realitate, totdeauna subunitar 0    1 ( Lu  Lc )
G  h G sin  Gt sin 
▪ Ex: randamentul planul înclinat:  = = = =
F l F Gt + Ff sin  +  cos 

1 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi”

Energia mecanică
▪ Energia mecanică este mărimea fizică scalară asociată proprietăţii unui sistem fizic de a exercita forţe capabile
de a efectua lucru mecanic.
 ESI = 1 J
Energia cinetică:
▪ Energia mecanică a unui corp aflat în mişcare în raport cu un sistem de referinţă se numeşte energie cinetică.
▪ Teorema de variație a energiei cinetice: Variaţia energiei cinetice a unui corp aflat în mişcare în raport cu un
sistem de referinţă dat este egală cu lucrul mecanic rezultant al tuturor forțelor ce acţionează asupra corpului în
timpul acelei variaţii: Ec = Ecf − Eci = Lrezul tan t .
1 2
▪ Expresia matematică a energiei cinetice: Ec = mv .
2
Energia potenţială:
▪ Energia mecanică a unui sistem fizic ale cărui părţi componente interacţionează determinând o anume poziţie
a unora în raport cu altele se numeşte energie potenţială.
▪ Teorema de variație a energiei potenţiale: Variaţia energiei potenţiale a unui sistem este egală cu lucrul
mecanic efectuat de sistem la trecerea din starea iniţială în cea finală luat cu semn schimbat:
Ep = Epf − Epi = −Lforta sistem ( forță a sistemului: G sau Fe )
▪ Expresia matematică a energiei potenţiale:
- L sistem = LG → energie potenţială gravitaţională: Ep = mgh .
k l 2
- Lsistem = LFe → energie potenţială elastică: E p = .
2
Energia mecanică:
▪ Energia mecanică caracterizează starea mecanică a unui sistem fizic  este o mărime fizică de stare.
Lucrul mecanic caracterizează trecerea unui sistem dintr-o stare în alta  este o mărime fizică de proces.
▪ Energia mecanică a unui sistem fizic: E = Ec + Ep , unde
- Ec , energie de mişcare, dacă sistemul este în mişcare faţă de un sistem de referinţă
- Ep , energie de poziţie, dacă între părţile componente ale sistemului se exercită interacţiuni care pot schimba
poziţia lor relativă
▪ Teorema de variație a energiei mecanice: Variația energiei mecanice a unui sistem fizic la trecerea din starea
inițială în cea finală este egală cu lucrul mecanic al forțelor exterioare sistemului (sistemul nu este izolat și
interacționează cu mediul exterior) :
E = E f − Ei = Lforte exterioare (forţe exterioare: Ff , Ft )
Obs.: (i) dacă Ff  0  Ff efectuează lucru mecanic rezistent  E scade;
(ii) dacă Ft  0  Ft efectuează lucru mecanic motor  E crește.
▪ Legea conservării energiei mecanice: Energia mecanică a unui sistem fizic izolat, care nu interacţionează cu
corpurile din jur şi în care frecările sunt neglijabile, rămâne constantă (se conservă) în cursul transformării ei
din energie cinetică în potenţială şi din energie potenţială în energie cinetică:
E = E f − Ei = 0  E f = Ei

2 Prof. dr. A. Apetrei, Colegiul Naţional „Costache Negruzzi”