COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ

AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11

Aspecte ştiinţifice şi metodice privind predarea

capitolului “Funcţii continue” la clasa a XI-a
prof. Apostol Elena-Luminiţa

Asupra noţiunii de funcţie continuă elevii au o anumită intuiţie , întelegând o funcţie cu

graficul “neîntrerupt”. Ei ştiu să traseze graficele funcţiilor elementare cu ajutorul tabelelor de
valori, asimilând perechile de valori găsite cu puncte din plan. Graficele erau obţinute unind
punctele găsite astfel în număr finit. Dar aceasta nu se poate face în bune condiţii decât pentru
funcţii cu proprietatea că pentru orice 𝑎, daca 𝑥 ≈ 𝑎 atunci 𝑓(𝑥) ≈ 𝑓(𝑎), mai precis pentru
funcţii continue.
Multe dintre procesele reale întâlnite la alte discipline sunt continue: presiunea
atmosferică este funcţie continuă de înălţimea faţă de nivelul mării, temperatura aerului variază
continuu cu aceeaşi înălţime, viteza unei rachete este continuă ca funcţie de timp etc.
In general elevii nu au dificultăţi nici în a determina pe grafic puncte de discontinuitate
ale unor funcţii; dar ei trebuie să ştie că nu se poate întotdeauna trasa graficul şi de aceea este
necesar să-şi însuşească corect conceptul de continuitate.
Definiţie1 : Fiind dată o funcţie 𝑓: 𝐷 → ℝ , spunem că f este continuă în punctul 𝑥0 ∈ 𝐷
dacă este verificată una din următoarele situaţii:
a) 𝑥0 este punct izolat al mulţimii D
b) 𝑥0 este punct de acumulare pentru D şi
lim 𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑥0 )
𝑥→𝑥0
In caz contrar, funcţia se numeşte discontinuă în punctul 𝑥0 , iar 𝑥0 se numeşte punct de
discontinuitate al funcţiei f.
Dacă:

 f ( x0  0), f ( x0  0) există şi sunt finite, spunem că x 0 este punct de discontinuitate de speţa I;

 f ( x0  0), f ( x0  0) nu verifică condiţia anterioara, spunem că x 0 este punct de

discontinuitate de speţa II.

Observaţie
Problema continuităţii sau discontinuităţii unei funcţii într-un punct are sens numai dacă
punctul aparţine mulţimii de definiţie.

1
COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ
AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11
Astfel, nu se pune problema continuităţii în punctul 𝑥0 = 0 pentru funcţia
𝑓: [−1,1]\{0} → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 , dar această problemă se pune pentru funcţiile
1
2 ,𝑥 ≠ 0
𝑓: [−1,1] → ℝ, 𝑓(𝑥) = 𝑥 şi 𝑔: ℝ → ℝ, 𝑔(𝑥) = {𝑥 .
7, 𝑥 = 0

Definiţie 2 : Fie 𝑓: 𝐷 → ℝ si 𝑥0 ∈ 𝐷 punct de acumulare pentru D. Atunci f este continuă

în punctul 𝑥0 dacă 𝑓(𝑥0 − 0) = 𝑓(𝑥0 + 0) = 𝑓(𝑥0 )
Exemple:
𝑥, 𝑥 ≥ 0
1. Funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = |𝑥| = { este continuă în punctul 𝑥0 = 0 deoarece
−𝑥, 𝑥 < 0
𝑓(0 − 0) = 𝑓(0 + 0) = 𝑓(0) = 0.
𝑥 + 1, 𝑥 > −2
2. Funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = { este discontinuă în punctul 𝑥0 = −2 deoarece
−𝑥, 𝑥 ≤ −2
𝑓(−2 − 0) = 2 iar 𝑓(−2 + 0) = −1.

Există şi definiţii echivalente cu definiţia dată.

Definiţia cu vecinătăţi: Funcţia 𝑓: 𝐷 → ℝ spunem că este continuă în punctul 𝑥0 ∈ 𝐷
dacă oricare ar fi o vecinătate V a lui 𝑓(𝑥0 ), există o vecinătate U a lui
𝑥0 , astfel incat pentru orice 𝑥 ∈ 𝑈 ∩ 𝐷 sa avem 𝑓(𝑥) ∈ 𝑉.

Observaţie
Spre deosebire de definiţia limitei unei funcţii într-un punct 𝑥0 cu ajutorul vecinătăţilor, în cazul
continuităţii nu se mai pune condiţia 𝑥 ≠ 𝑥0 .

Definiţia cu şiruri: Funcţia 𝑓: 𝐷 → ℝ se numeşte continuă în punctul 𝑥0 ∈ 𝐷 dacă

pentru orice şir (𝑥𝑛 ) cu 𝑥𝑛 ∈ 𝐷, ∀𝑛 ∈ ℕ şi lim 𝑥𝑛 = 𝑥0 , şirul (𝑓(𝑥𝑛 )) este convergent şi
𝑛→∞
lim 𝑓(𝑥𝑛 ) = 𝑓(𝑥0 ).
𝑛→∞

Prelungirea prin continuitate a unei funcţii

Definiţie Fie o funcţie 𝑓: 𝐷 → ℝ şi 𝑥0 un punct de acumulare pentru D, cu 𝑥0 ∉ 𝐷. Dacă există
lim 𝑓(𝑥) = 𝑙 ∈ ℝ, atunci funcţia 𝑓: ̃ 𝐷 ∪ {𝑥0 } → ℝ, 𝑓̃(𝑥) = {𝑓(𝑥), 𝑥 ∈ 𝐷 se numeşte prelungirea
𝑥→𝑥0 𝑙, 𝑥 = 𝑥0
prin continuitate a funcţiei f în punctul 𝑥0 .
Exemplu
sin 𝑥
Pentru funcţia 𝑓: ℝ∗ → ℝ , 𝑓(𝑥) = punctul 𝑥0 = 0 nu aparţine mulţimii de definiţie, dar este
𝑥

2
COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ
AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11
punct de acumulare pentru aceasta. Deoarece lim 𝑓(𝑥) = 1 , putem prelungi în 0, prin
𝑥→0
sin 𝑥
,𝑥 ≠ 0
continuitate, funcţia f şi obţinem 𝑓̃: ℝ → ℝ, 𝑓̃ (𝑥) = { 𝑥 .
1, 𝑥 = 0

Definitie: Funcţia 𝑓: 𝐷 → ℝ spunem că este continuă pe mulţimea 𝐸 ⊂ 𝐷 dacă este continuă în

orice punct din E.
Observaţie
Toate funcţiile elementare (polinomială, raţională, radical, trigonometrică, logaritmică,
exponenţială) sunt continue pe domeniul lor de definiţie.
Orice restricţie a unei funcţii continue are ca rezultat tot funcţie continuă.
Exemplu
 e2x , x0
Fie f : R  R, f ( x)   2 . Determinaţi valorile parametrului real m,
3x  4 x  m, x  0
astfel încât f să fie continuă.
Cum f (  , 0 ) ( x)  e 2 x reprezintă restricţie de funcţie elementară exponenţială, rezultă că f este
continuă pe (,0) . Cum f ( 0 ,  )
( x)  3x 2  4 x  m reprezintă restricţie de funcţie elementară
polinomială, rezultă că f este continuă pe (0,) . Cum pe o vecinătate a punctului 𝑥0 = 0 legea
se schimbă, apelăm la calculul limitelor laterale ale funcţiei în acest punct:
f (0  0)  lim e 2x
 e  1, f (0  0)  lim (3x 2  4 x  m)  m, f (0)  e 0  1,
0
impunând ca
x 0 x 0

f (0  0)  f (0  0)  f (0) ,obţinem m=1

Deci, dacă m=1 , f este continuă (peℝ); dacă m  1, f este continuă pe ℝ\{0} şi, mai mult, 𝑥0 =
0 este punct de discontinuitate de speţa I.

Operaţii cu funcţii continue. Compunerea funcţiilor continue

Teorema1: Oricare ar fi funcţiile 𝑓, 𝑔: 𝐷 → ℝ continue în punctul 𝑥0 ∈ 𝐷, atunci
𝑓
funcţiile 𝑓 + 𝑔, 𝑓 − 𝑔, 𝑓 ∙ 𝑔, 𝑔 (dacă 𝑔(𝑥0 ) ≠ 0) sunt continue în 𝑥0 .
Demonstraţie: Dacă 𝑥0 este punct izolat atunci concluzia este adevarată conform definiţiei.
Dacă 𝑥0 este punct de acumulare pentru D, atunci din ipoteză avem lim 𝑓(𝑥) = 𝑓(𝑥0 ) şi
𝑥→𝑥0
lim 𝑔(𝑥) = 𝑔(𝑥0 ),deci
𝑥→𝑥0
lim (𝑓 ± 𝑔)(𝑥) = lim 𝑓(𝑥) ± 𝑔(𝑥) = 𝑓(𝑥0 ) ± 𝑔(𝑥0 ) = (𝑓 ± 𝑔)(𝑥0 ).
𝑥→𝑥0 𝑥→𝑥0
𝑓
Analog se demonstrează că 𝑓 ∙ 𝑔, 𝑔 (daca 𝑔(𝑥0 ) ≠ 0) sunt continue în 𝑥0 .
Observaţii
1. Proprietăţile referitoare la suma şi produsul de funcţii continue se pot extinde pentru n funcţii.

3
COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ
AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11
2. Dacă funcţiile 𝑓, 𝑔: 𝐷 → ℝ sunt continue pe o mulţime 𝐸 ⊂ 𝐷, atunci ţi functiile 𝑓 + 𝑔,

𝑓
𝑓 − 𝑔, 𝑓 ∙ 𝑔, 𝑔 sunt continue pe E.
Teorema2: Fie funcţiile 𝑓: 𝐴 → 𝐵 şi 𝑔: 𝐵 → 𝐶. Dacă f este continuă în punctul 𝑥0 ∈ 𝐴 şi
g este continuă în punctul 𝑓(𝑥0 ) ∈ 𝐵, atunci funcţia ℎ: 𝐴 → 𝐶, ℎ = 𝑔 ∘ 𝑓 este continuă în punctul 𝑥0 .
Observaţie
Dacă 𝑓: 𝐴 → 𝐵 şi 𝑔: 𝐵 → 𝐶 sunt continue pe A respectiv B, atunci 𝑔 ∘ 𝑓: 𝐴 → 𝐶 este
continuă pe A.
Exemplu
Funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = sin(𝑥 2 − 2𝑥) este continuă în orice punct 𝑥 ∈ ℝ deoarece
funcţiile 𝑓1 : ℝ → ℝ, 𝑓1 (𝑥) = 𝑥 2 − 2𝑥 şi 𝑓2 : ℝ → ℝ, 𝑓2 (𝑥) = sin 𝑥 sunt continue pe ℝ.

Proprietăţi ale funcţiilor continue pe un interval

Definitie : Fie I un interval. Spunem că funcţia 𝑓: 𝐼 → ℝ are proprietatea lui Darboux pe
I dacă oricare ar fi 𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼, 𝑎 < 𝑏 şi oricare ar fi 𝜆 cuprins între 𝑓(𝑎)şsi 𝑓(𝑏), există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏)
astfel încât 𝑓(𝑐) = 𝜆.
Definiţia anterioară se poate reformula în limbaj de ecuaţii astfel:
funcţia 𝒇: 𝑰 → ℝ are proprietatea lui Darboux pe I dacă oricare ar fi 𝒂, 𝒃 ∈ 𝑰, 𝒂 < 𝒃 şi oricare
ar fi 𝝀 cuprins între 𝒇(𝒂) si 𝒇(𝒃), ecuaşia 𝒇(𝒙) = 𝝀 are cel puţin o soluţie în intervalul (𝒂, 𝒃).
Exemple
1. Temperatura într-o localitate, ca funcţie de timp, are proprietatea lui Darboux.
2. Viteza ca funcţie de timp, într-o mişcare fără oprire, are proprietatea lui Darboux.
3. Funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = 2𝑥 are proprietatea lui Darboux.
Intr-adevăr, fie 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ, 𝑎 < 𝑏 şi 𝜆 ∈ (𝑓(𝑎), 𝑓(𝑏)), adică 𝜆 ∈ (2𝑎, 2𝑏). Atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏)
𝜆
astfel încât 𝑓(𝑐) = 𝜆 şi anume 𝑐 = 2.
Teorema: Orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea lui Darboux pe acel interval.

Proprietatea schimbării de semn (Cauchy-Bolzano)

Dacă 𝑓: 𝐼 → ℝ este o funcăie continuă pe intervalul I şi 𝑎, 𝑏 ∈ 𝐼 astfel încât
𝑓(𝑎) ∙ 𝑓(𝑏) < 0, atunci există 𝑐 ∈ (𝑎, 𝑏) cu proprietatea că 𝑓(𝑐) = 0.
Demonstraţie: Condiţia 𝑓(𝑎) ∙ 𝑓(𝑏) < 0 este echivalentă cu faptul că 0 este cuprins între 𝑓(𝑎) şi
𝑓(𝑏). Cum f este continuă, are proprietatea lui Darboux, de unde rezultă concluzia.
Proprietatea schimbării de semn se poate reformula astfel:
Daăa o funcţie f este continuă pe un inteval I şi are valori de semne contrare în a şi b,
atunci ecuaţia 𝑓(𝑥) = 0 are cel puţin o soluţie în intervalul (𝑎, 𝑏).
Exemplu
Demonstraţi că ecuaţia 2𝑥 = 𝑥 + 3 are cel puţin o soluţie în intervalul (2,3).

4
COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ
AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11
Ecuaţia se scrie sub forma 𝑓(𝑥) = 0, unde 𝑓(𝑥) = 2𝑥 − 𝑥 − 3. Deoarece 𝑓(2) = −1,
𝑓(3) = 2 şi f este continuă, rezultă că există 𝑥0 ∈ (2,3) astfel încât 𝑓(𝑥0 ) = 0; 𝑥0 este soluţia
ecuaţiei date.

In aplicaţii este util un rezultat mai general:

Dacă funcţia 𝑓 este continuă pe intervalul (𝑎, 𝑏) cu 𝑎, 𝑏 ∈ ℝ, 𝑎 < 𝑏 şi

lim 𝑓(𝑥) ∙ lim 𝑓(𝑥) < 0
𝑥↘𝑎 𝑥↗𝑏
atunci există 𝑥0 ∈ (𝑎, 𝑏) încăt 𝑓(𝑥0 ) = 0 .
Exemplu
Ecuaţia ln 𝑥 + 2𝑥 − 1 = 0 are o soluţie în intervalul (0, +∞) pentru că
lim(ln 𝑥 + 2𝑥 − 1) = −∞
𝑥↘0
şi lim (ln 𝑥 + 2𝑥 − 1) = +∞, iar funcţia 𝑓(𝑥) = ln 𝑥 + 2𝑥 − 1 este continuă.
𝑥→∞
Observaţie
Teorema lui Cauchy-Bolzano afirmă existenţa rădăcinii unei funcţii continue pe un
interval în care există o schimbare de semn. Rămâne problema găsirii efective a rădăcinii sau a
unei valori aproximative a acesteia. Aplicând de mai multe ori teorema, putem găsi intervale din
ce în ce mai mici în care să se afle o anumită rădăcină, adică putem găsi aproximări din ce în ce
mai bune ale rădăcinii.
Exemplu
Ecuaţia 𝑥 3 + 𝑥 − 1 = 0 are o soluţie 𝑥0 ∈ (0,1) deoarece 𝑓(0) < 0 si 𝑓(1) > 0. Dacă
luăm pentru 𝑥0 valoarea aproximativă prin lipsă 0, eroarea nu depăşeşte 1. Dacă dorim să
1
obţinem pentru 𝑥0 o aproximare mai bună , considerăm punctul 2, mijlocul intervalului (0,1).
1 3 1 1
Avem 𝑓 (2) = − 8 şi 𝑓 (2) ∙ 𝑓(1) < 0 ⇒ 𝑥0 ∈ (2 , 1) etc.

Semnul unei funcţii continue pe un interval

Teorema lui Cauchy-Bolzano afirmă că o funcţie continuă nu poate să-şi schimbe semnul
pe un interval, fără să se anuleze în acel interval. Cu alte cuvinte,
Dacă o funcţie continuă nu se anulează pe un interval, atunci ea păstrează semn
constant pe acel interval.
Pe baza acestei proprietăţi, pentru determinarea semnului unei funcţii 𝑓: 𝐼 → ℝ, continue
pe intervalul I, se poate aplică următorul algoritm:
- aflăm zerourile functiei, rezolvând ecuaţia 𝑓(𝑥) = 0
- rădăcinile împart intervalul I în intervale pe care funcţia are semn constant. Pentru a determina
semnul într-un astfel de interval se calculeazî valoarea funcţiei într-un punct al intervalului
considerat
Exemplu
Să stabilim semnul funcţiei 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = (𝑥 + 1)(𝑥 − 2)(𝑥 − 3)(𝑥 − 7).

5
COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ
AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11
Funcţia dată este polinomialaă deci este continuă pe ℝ. Rădăcinile ecuaţiei 𝑓(𝑥) = 0 sunt
5
−1,2,3,7. Calculăm valorile funcţiei în −2, 0, , 4, 8 care aparţin intervalelor
2
5
(−∞, −1), (−1,2), (2,3), (3,7), (7, +∞). Găsim 𝑓(−2) > 0, 𝑓(0) < 0, 𝑓 (2) > 0, 𝑓(4) <
0, 𝑓(8) > 0. Obţinem tabelul de semn:

x -∞ -1 2 3 7 +∞
f(x) ++++ 0 ----- 0 ++++ 0 ------ 0 +++++

Observaţie
Din teorema Cauchy-Weierstrass- Bolzano rezultă că proprietatea de continuitate a unei
funcţii definite pe un interval este suficientă ca funcţia să aibă proprietatea lui Darboux. Condiţia
de continuitate nu este însă şi necesară. Există funcţii care au proprietatea lui Darboux fără a fi
continue.
Exemplu
1
sin 𝑥 , 𝑥 ≠ 0
Funcţia 𝑓: ℝ → ℝ, 𝑓(𝑥) = { , 𝛽 ∈ [−1,1] este discontinuă în 0 dar are proprietatea
𝛽, 𝑥 = 0
lui Darboux.
Din exemplul de mai sus deducem că mulţimea funcţiilor continue pe intervalul I este inclusă în
mulţimea funcţiilor care au proprietatea lui Darboux pe I.

Ne punem problema de a stabili dacă o funcţie dată are proprietatea lui Darbouxpe un interval.
(i) Dacă funcţia este continuă rezultă că are proprietatea lui Darboux.
(ii) Dacă funcţia prezintă discontinuităţi , pentru a stabili dacă are proprietatea lui Darboux
putem folosi următoarele propoziţii:
Propozitia 1: Funcţia 𝑓: 𝐼 → ℝ, unde I este un interval, are proprietatea lui Darboux dacă şi
numai dacă pentru orice interval 𝐽 ⊂ 𝐼, mulţimea 𝑓(𝐽) este un interval.
Propozitia 2: Dacă functia 𝑓: 𝐼 → ℝ, unde I este un interval, are proprietatea lui Darboux ,
atunci nu poate avea decât discontinuităţi de speţa a II-a.

Bibliografie
1. Burtea M., Burtea G.- Matematică M2, clasa a XI-a, Editura Prior & Books, Bucureşti ,2011
2. Dumitreasa GH., PostolicăV.,Ţifui V.- Lecţii de analiză matematică pentru clasa a XI-a,
Piatra Neamţ, 1992
3. Catană A., Săcuiu M., Stănăşilă O. – Metodica predării analizei matematice, EDP, Bucureşti,
1983

6
COLEGIUL TEHNIC FORESTIER PIATRA-NEAMŢ
AN ŞCOLAR 2019-2020
CERC PEDAGOGIC NR. 11
4. Neagu Gh., Neagu N.M.- Teme alese de metodica predării matematicii, Editura Plumb,
Bacău, 2003