Curs 1

FUNCŢII DE MAI MULTE VARIABILE REALE

Definiție. Funcția este o relație prin care asociem oricărui element din domeniul de definiție un
unic element din codomeniu.

Notație: f : A → B
(∀) 𝑥 ∈ 𝐴 → 𝑦 ∈ 𝐵 (y unic)

A se numește domeniu de definiție, B se numește codomeniu.

Dacă A, B ⊆ ℝ, atunci f se numește funcție de o variabilă reală.

Figura 1 Graficul unei funcții f(x) de o variabilă (2D)

Exemple de funcții de o variabilă

1. f : ℝ → ℝ, f(x) = 2x+1 (funcție de gradul I, care se reprezintă grafic printr-o dreaptă)

2. f : ℝ → ℝ, f(x) = x2+1 (funcție de gradul II, care se reprezintă grafic printr-o parabolă)
3. Funcția exponențială, funcția logaritmică, funcțiile trigonometrice de o variabilă etc.
Funcții de mai multe variabile reale

În studiul unor fenomene economice este necesar sa studiem mulțimi de forma spațiului ℝ𝑛 ,
definit astfel :

ℝ𝑛 = { 𝑥 = (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 )|𝑥𝑖 ∈ ℝ, 𝑖 = ̅̅̅̅̅

1, 𝑛}, 𝑛 ∈ ℕ∗ .

1
Elementele mulțimii ℝ𝑛 de forma x se numesc puncte, iar numerele reale 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 se numesc
componenetele sau coordonatele lui x.

Fie 𝑥 = (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ), 𝑦 = (𝑦1 , … , 𝑦𝑛 ) ∈ ℝ𝑛 și un scalar 𝛼 ∈ ℝ . Atunci există :

1. 𝑥 + 𝑦 = (𝑥1 + 𝑦1 , … , 𝑥𝑛 + 𝑦𝑛 ) ∈ ℝ𝑛 ;
2. 𝛼 𝑥 = (𝛼𝑥1 , … , 𝛼𝑥𝑛 ) ∈ ℝ𝑛 .

Definiție: Se numește distanță pe ℝ𝑛 o funcție 𝑑: ℝ𝑛 × ℝ𝑛 → [0, ∞) care verifică următoarele

axiome:

1. 𝑑 (𝑥, 𝑦) ≥ 0, ∀ 𝑥, 𝑦 ∈ ℝ𝑛 și 𝑑 (𝑥, 𝑦) = 0 ⟺ 𝑥 = 𝑦;
2. 𝑑 (𝑥, 𝑦) = 𝑑 (𝑦, 𝑥 ), ∀ 𝑥, 𝑦 ∈ ℝ𝑛 ;
3. 𝑑 (𝑥, 𝑧) ≤ 𝑑 (𝑥, 𝑦) + 𝑑 (𝑦, 𝑧), ∀ 𝑥, 𝑦, 𝑧 ∈ ℝ𝑛 (inegalitatea triunghiului).
Exemple:
1. 𝑑: ℝ𝑛 × ℝ𝑛 → [0, ∞), 𝑑(𝑥, 𝑦) = √(𝑥1 − 𝑦1 )2 + ⋯ + (𝑥𝑛 − 𝑦𝑛 )2 , unde
𝑥 = (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ), 𝑦 = (𝑦1 , … , 𝑦𝑛 ) (distanța euclidiană)
1
2. 𝑑: ℝ𝑛 × ℝ𝑛 → [0, ∞), 𝑑(𝑥, 𝑦) = (|𝑥1 − 𝑦1 |𝑝 + ⋯ + |𝑥𝑛 − 𝑦𝑛 |𝑝 )𝑝 , 𝑝 ≥ 3, unde
𝑥 = (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ), 𝑦 = (𝑦1 , … , 𝑦𝑛 ).

Definiție. Aplicația 𝑓: 𝐴 ⊆ ℝ𝑛 → ℝ astfel încât

∀ 𝑥 = (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ) ∈ 𝐴 → 𝑦 = 𝑓 (𝑥1 , … , 𝑥𝑛 ) ∈ ℝ

(oricărui element x ∈ A i se asociază un unic element y ∈ ℝ) se numește funcție de n variabile

reale.

Fie f : 𝐴 ⊆ ℝ2 → ℝ, (adică n = 2 ) o funcţie de două variabile reale, unde:

ℝ2 = ℝ × ℝ ={(x, y)| x, y  ℝ }.

2
Figura 2 Graficul unei funcții f(x,y) de două variabile (3D)

x și y se numesc variabile independente (inputs)

z = f(x,y) se numește variabilă dependentă de x și y (output)

Exemple de funcții cu două variabile

1. Dacă x = prețul unui produs P1 și y = prețul unui produs P2,

atunci cererea de produse P1 și P2 este z = f(x,y) definită prin:
f(x,y) = 7x2y+9xy2+6x-1

2. Funcția de producție Cobb-Douglas

V(L,K) = k La Kb, unde k = 1.35, a = b = 0.5,
L - forța de muncă (numărul de ore de muncă),
K – capitalul (fondurile fixe în producție),
V – venitul unei societăți comerciale

3
Figura 3 Graficul funcției de producție Cobb-Douglas

(Sursa:
https://www.econgraphs.org/graphs/micro/producer_theory/production_and_cost/cobb_douglas_
production_3d)

3. f : ℝ 2→ ℝ , f(x,y) = x2-y2.
z = x2-y2 (suprafața se numește paraboloid hiperbolic)

Definiție (limita unei funcții într-un punct)

Fie f : A → ℝ, A ℝ2 o funcţie de două variabile reale.

4
Spunem că funcția f are limita l, adică
lim 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑙
(𝑥,𝑦)→(𝑎,𝑏)

dacă pentru orice şir (𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 )𝑛∈𝑁 ⊂ 𝐴, (𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 ) ≠ (𝑎, 𝑏) astfel încât 𝑙𝑖𝑚 (𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 ) = (𝑎, 𝑏) avem
𝑛→∞
𝑙𝑖𝑚 𝑓(𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 ) = 𝑙.
𝑛→∞

Exemplu

lim (2 𝑥 2 + 3𝑥𝑦)
(𝑥,𝑦)→(1,2)

Fie (𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 )𝑛  ℝ2 , (xn,yn) ≠ (1,2) astfel încât 𝑙𝑖𝑚 (𝑥𝑛 , 𝑦𝑛 ) = (1,2) (adică 𝑙𝑖𝑚 𝑥𝑛 = 1și 𝑙𝑖𝑚 𝑦𝑛 =
𝑛→∞ 𝑛→∞ 𝑛→∞
2).
Definim funcția f(x,y) = 2x2+3xy. Atunci
lim f ( xn , y n ) = lim ( 2 𝑥𝑛 2 + 3𝑥𝑛 𝑦𝑛 ) = 8 = lim (2 𝑥 2 + 3𝑥𝑦).
n → 𝑛→∞ (𝑥,𝑦)→(1,2)
Observație. Dacă există lim 𝑓(𝑥, 𝑦), atunci limita este unică.
(𝑥,𝑦)→(𝑎,𝑏)

Definiţie (continuitatea unei funcții într-un punct)

Fie f : A  ℝ 2 → ℝ şi (a,b)  A.

Funcţia f este continuă în punctul (a, b) dacă:

lim 𝑓(𝑥, 𝑦) = 𝑓 (𝑎, 𝑏).
(𝑥,𝑦)→(𝑎,𝑏)

Definiție (derivate parțiale de ordinul întâi)

Fie f : A → ℝ, A ℝ 2 o funcţie de două variabile, (a, b)  A un punct interior al lui A.

• Funcţia f admite derivată parțială în raport cu x în punctul (a,b)  A dacă

𝑓(𝑥,𝑏)−𝑓(𝑎,𝑏) 𝑓(𝑥,𝑏)−𝑓(𝑎,𝑏)
𝑙𝑖𝑚 există şi este finită. Se notează 𝑓𝑥′ (𝑎, 𝑏) =𝑙𝑖𝑚 ( sau se notează
𝑥→𝑎 𝑥−𝑎 𝑥→𝑎 𝑥−𝑎
𝜕𝑓(𝑎,𝑏)
).
𝜕𝑥
• Funcţia f admite derivată parțială în raport cu y în punctul (a,b)  A dacă
𝑓(𝑎,𝑦)−𝑓(𝑎,𝑏) 𝑓(𝑎,𝑦)−𝑓(𝑎,𝑏)
𝑙𝑖𝑚 există şi este finită. Se notează 𝑓𝑦′ (𝑎, 𝑏) =𝑙𝑖𝑚 (sau se
𝑦→𝑏 𝑦−𝑏 𝑦→𝑏 𝑦−𝑏
𝜕𝑓(𝑎,𝑏)
notează ).
𝜕𝑦
Observație. Dacă funcția f admite dervivată partțială în raport cu x (analog, în raport cu
y) în orice punct din A  ℝ 2 , atunci spunem că f admite derivată parțială în raport cu x
(analog, în raport cu y) pe mulțimea A.
Derivata parțială în raport cu x se calculează ca pentru funcții cu o variabilă x,
considerând y = constant. Analog, derivata parțială în raport cu y se calculează ca pentru
funcții cu o variabilă y, considerând x = constant.

5
 Exemplu

Să se studieze existența derivatelor parțiale de ordinal I în (0,0) ale funcției f : ℝ 2 → ℝ,

2𝑥 3 −3𝑦 2
2 , (𝑥, 𝑦) ≠ (0,0)
𝑓: 𝑅 → 𝑅, 𝑓(𝑥, 𝑦) = { 𝑥2 +4𝑦2 .
0, (𝑥, 𝑦) = (0,0)

Demonstrație.
f ( x,0) − f (0,0) f (0, y ) − f (0,0)
f x' (0,0) = lim = 2, f y' (0,0) = lim =  .
x →0 x−0 y →0 y−0
Așadar f x' (0,0) există și este egal cu 2, dar f y' (0,0) nu există.

Definiție (derivate parțiale de ordinul al doilea)

Fie f : A → ℝ, A  ℝ 2 o funcţie de două variabile. Presupunem că există 𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦) și

𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦). Atunci există derivatele parțiale de ordinul al doilea ale lui f, definite astfel:
𝑓𝑥″2 (𝑥, 𝑦) = (𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦))′𝑥 - derivata parțială în raport cu x de ordinul al doilea
𝑓𝑦″2 (𝑥, 𝑦) = (𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦))′𝑦 - derivata parțială în raport cu y de ordinul al doilea
″
𝑓𝑥𝑦 (𝑥, 𝑦) = (𝑓𝑥′ (𝑥, 𝑦))′𝑦 , 𝑓𝑦𝑥
″
(𝑥, 𝑦) = (𝑓𝑦′ (𝑥, 𝑦))′𝑥 - derivate parțiale mixte de ordinul al
doilea
Observație. În general, derivatele parțiale mixte de ordinul al doilea nu sunt egale.

Criteriul lui Schwarz

Dacă f : A → ℝ, A ℝ 2 admite derivate parțiale mixte de ordinul al doilea pe V(a,b)  A și

″ ″
acestea sunt continue în (a,b), atunci 𝑓𝑥𝑦 (𝑎, 𝑏) = 𝑓𝑦𝑥 (𝑎, 𝑏).

Definiție

Fie f : A → ℝ, A ℝ2 o funcţie de două variabile, (a, b)  A un punct interior al lui A.

Spunem că funcția f este diferenţiabilă în punctul (a,b) dacă există două numere reale λ şi μ şi
o funcţie  : A → R, continuă şi nulă în (a,b) astfel încât:
f ( x, y) − f (a, b) =  ( x − a) +  ( y − b) +  ( x, y)   ( x, y) , unde
 ( x, y) = ( x − a)2 + ( y − b)2 .

Definiţie (diferenţiala de ordinul întâi)

Fie f : A  ℝ2 → ℝ o funcţie diferenţiabilă în punctul (a,b) interior lui A.

Se numeşte diferenţiala de ordinul întâi a funcţiei f în punctul (a b) funcţia liniară

6
 df: A  ℝ2 → ℝ :
𝑑𝑓(𝑥, 𝑦; 𝑎, 𝑏) = 𝑓𝑥′ (𝑎, 𝑏)(𝑥 − 𝑎) + 𝑓𝑦′ (𝑎, 𝑏)(𝑦 − 𝑏) = 𝑓𝑥′ (𝑎, 𝑏)𝑑𝑥 + 𝑓𝑦′ (𝑎, 𝑏)𝑑𝑦.

Exemplu

Fie funcția f : ℝ 2 → ℝ , f(x,y) = x3-2x2y+1. Să se calculeze:

1. derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției f:

f'x(x,y) = 3x2-4xy; f'y(x,y) = -2x2

2. derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției f:

f''x2(x,y) = 6x-4y; f''y2(x,y) = 0; f''xy(x,y) = f''yx(x,y)= - 4x;

3.diferențiala de ordinul întâi în punctul (1,0) a funcției f:

df(x,y;1,0)= f'x(1,0) dx + f'x(1,0) dy= 3dx-2dy=3(x-1)-2(y-0)=3x-2y-3 (funcție liniară)

Aplicații în economie

Fie f : A → ℝ, A ℝ 2 o funcţie de două variabile care admite derivate parțiale de ordinal I pe A

𝑓𝑥′𝑖 , unde i{1,2}. Se definesc noțiunile:

1.Valoarea marginală (viteza de variație) a lui f în raport cu xi în punctul (x1,x2)

VMf,xi =𝑓𝑥′𝑖 (𝑥1,x2),

2. Ritmul de variație a lui f în raport cu xi în punctul (x1,x2)

𝑓𝑥′𝑖 (𝑥1 ,𝑥2 )
Rf,xi = 𝑓(𝑥1 ,𝑥2 )

3. Elasticitatea lui f în raport cu xi

𝑓𝑥′𝑖 (𝑥1,x2)
Ef,xi= 𝑓(𝑥1 ,𝑥2) .
𝑥𝑖

Exemplu. Fie funcția de producție Cobb-Douglas P(L,K)=12L0,7K0,3. Să se determine

productivitatea marginală a muncii și productivitatea marginală a capitalului când L=400
și K=1000.
Rezolvare:
P - producția totală (valoarea reală a tuturor bunurilor produse într-un an) (output)
L - factorul de intrare (input) muncă (eng. labor) (numărul total de persoane/ore care
lucrează într-un an)
K - factorul de intrare (input) capital (valoarea reală a echipamentelor, clădirilor etc.)
7
 8,4𝐾 0,3 3,6𝐿0,7
𝑃𝐿′ = ; 𝑃𝐾′ =
𝐿0,3 𝐾 0,7
𝑃𝐿′ (400,1000)≅ 11,058 unități/lucrător este creșterea de output care rezultă din creșterea
cu 1 unitate a factorului muncă L=400, când K=1000 rămâne constant.
𝑃𝐾′ (400,1000)≅ 1,896 unități/euro este creștere de output care rezultă din creșterea cu 1
unitate a factorului capital K=1000, când L=400 rămâne constant.

Exerciții

Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul I și II ale funcției f definită prin:

1. f(x,y) = 3x2y3 + 7x3 - 9y +15, 𝑓: ℝ2 → ℝ

2. f(x,y) = kxayb ; k>0, a ≥0, b ≥0 , 𝑓: ℝ2 → ℝ (funcția de producție Cobb-Douglas)
30 50
3. f(x,y) = 𝑥𝑦 + 𝑥
+ 𝑦
, 𝑓: (ℝ∗ )2 → ℝ
4. f(x,y)=6x2y+2y3-30x-40y+10, 𝑓: ℝ2 → ℝ
5. f(x,y)=xy(2x2+2y2-8), 𝑓: ℝ2 → ℝ.