CUPRINS

Prefață 7
1. Funcții-noțiuni introductive 9
2. Șiruri numerice 22
3. Serii numerice 40
4. Serii de puteri. Serii Taylor 65
5. Spații metrice 86
6. Continuitate 111
7. Diferențiabilitate. Derivate parțiale 129
8. Derivate parțiale și diferențiale de ordin superior.
Dezvoltări Taylor 156
9. Extreme libere și condiționate pentru funcții de mai multe
variabile 172
10. Funcții implicite 192
Bibliografie 201

5
 PREFAȚĂ

Cartea de față continuă colaborarea de succes a celor doi autori și cuprinde

într-o formă accesibilă cât mai multor studenți noțiunile de Analiză
Matematică, curs pe care autorii îl predau la Universitatea Politehnica
București și la Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, Constanța.

Deși se adresează în special studenților de la facultățile cu profil tehnic, cartea

poate fi utilă și în pregătirea studenților din învățământul economic.

Cartea, structurată în 10 capitole, include expuneri teoretice, comentarii,

exemple tipice de complexitate variată analizate în detaliu, dar și un număr
mare de exerciții destinate a fi rezolvate de cititor. Exercițiile propuse sunt
menite a dezvolta abilitățile de calcul și de a ilustra anumite aspecte ale
cursului teoretic.

Scopul lucrării este de a veni în sprijinul studenților care vor să-și

perfecționeze cunoștințele, dar și de a prezenta utilitatea practică a noțiunilor
matematice prin furnizarea implicațiilor lor în modelarea matematică.

Martie 2021 Gabriela Ileana SEBE

Dan LASCU

7
 FUNCȚII

Definiții
Fie D și E două mulțimi nevide. Dacă printr-un procedeu facem ca fiecărui
element din mulțimea D să îi corespundă un singur element din mulțimea
E , spunem că am definit o funcție de la D la E și notăm f : D → E
„funcția f definită pe mulțimea D cu valori în mulțimea E ”.
Mulțimea D se numește domeniul de definiție al funcției.
Mulțimea E se numește codomeniul funcției sau mulțimea în care funcția ia
valori.
y = f ( x ) se numește legea de corespondență.
Dacă x ∈ D , elementul f ( x ) ∈ E se numește imaginea lui x prin funcția
f sau valoarea funcției f în punctul x .
Funcțiile pot fi descrise în diverse moduri:
a) printr-o diagramă. De exemplu:

b) printr-un tabel. De exemplu:

f : {−5, −3, 0,1, 7} → {1,3,5, 6,9} ,
x −5 −3 0 1 7
f ( x) 1 3 5 6 9

c) printr-o formulă. De exemplu:

f : {0,1,3} →  , f ( x ) =−3 x + 5 .

Fie f : D → E o funcție. Imaginea funcției (sau mulțimea valorilor funcției)

este mulțimea
= Im f { f ( x ) x ∈ D} .
Observație. Im f ⊂ E .

9
Numim funcție reală de variabilă reală orice funcție f : D → E , unde D și
E sunt submulțimi ale mulțimii numerelor reale  .

Cea mai comună metodă de vizualizare a funcțiilor este graficul lor. Dacă
f este o funcție cu domeniul de definiție D , atunci graficul său este
mulțimea perechilor ordonate
= Gf {
( x, f ( x ) ) x ∈ D . }
Graficul unei funcții f : D → E reprezintă o submulțime a produsului
cartezian D × E . În cazul funcțiilor reale de variabilă reală, f : D → E ,
graficul, fiind o submulțime a produsului cartezian  ×  , admite o
reprezentare geometrică în plan. Reprezentarea geometrică a graficului este
curba de ecuație y = f ( x ) .
Deseori, pentru simplitate, se folosește (prin abuz de limbaj) pentru
reprezentarea geometrică a graficului lui f expresia graficul funcției f .

Două funcții f : A → B și g : E → F sunt egale dacă A = E , B = F și

( x ) g ( x ) , ∀x ∈ A . Notăm f = g .
f=

Operații cu funcții reale

Fie D ⊂  și f , g : D →  . Definim suma (respectiv, diferența) și

produsul funcțiilor f și g astfel:
f ± g : D → , ( f ± g )( x ) = f ( x ) ± g ( x ) ,
f ⋅ g : D → , ( f ⋅ g )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) .
Definim înmulțirea funcției f cu o constantă c ∈  astfel:
cf : D → , ( cf )( x ) =
cf ( x ) .
Definim câtul (raportul) funcțiilor f și g astfel:
f  f  f ( x)
: D → ,   ( x ) = , dacă g ( x ) ≠ 0 .
g g g ( x)
Dacă domeniul lui f este A și codomeniul lui g este B , atunci domeniul
f
lui f ± g și f ⋅ g este A  B , iar codomeniul lui este
g
{ x ∈ A  B g ( x ) ≠ 0} .

10
 Exemple.
a) Dacă f : [ 0, +∞ ) →  , f ( x ) = x și g : ( −∞, 2] →  , g ( x=
) 2− x ,
atunci, cum ( −∞, 2]  [0, +∞ ) = [0, 2] , putem defini h : [ 0, 2] →  ,
h ( x) = x + 2− x .
( x ) ln ( x − 1) și g : ( −∞,1] →  , g ( x=)
b) Fie f : (1, +∞ ) →  , f = 1− x .
Cum ( −∞,1]  (1, +∞ ) = φ , nu putem defini funcția sumă a lui f și g .
1  1
c) Fie f : [ 0,1] →  , f ( x=
) x − x 2 și g :  , +∞  →  , g ( x ) = .
2  2x −1

[0,1]   , +∞  =  ,1 , putem defini f ⋅ g :  ,1 →  ,

1 1 1
Cum
2  2  2 
x − x2
( f ⋅ g )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) = .
2x −1
d) Fie f : ( 0, +∞ ) →  , f ( x ) = ln x și g : [ −1,1] →  , g ( x ) = arcsin x .
Cum ( 0, +∞ )  [ −1,1] = ( 0,1] și g nu se anulează pe ( 0,1] , putem defini
f  f  f ( x) ln x
: ( 0,1] →  ,  =  ( x) = .
g g g ( x ) arcsin x
e) Fie f :  →  , f ( x ) = x 2 și g :  →  , g ( x )= x − 1 . Putem defini
f  f  f ( x) x2
:  \ {1} →  ,  =  ( x) = .
g g g ( x) x −1

Compunerea funcțiilor

Definiție. Fie f : A → B și g : B → C .
Funcția h : A → C ,
= g  f )( x ) g ( f ( x ) ) , ∀x ∈ A
h ( x ) (=
este compunerea dintre g și f .

Compunerea funcțiilor este asociativă,

adică dacă f : A → B , g : B → C și
h : C → D , atunci ( h  g )  f = h  ( g  f ) .
Compunerea funcțiilor nu este comutativă. În general, f  g ≠ g  f .

11
Exemple
a) Fie f , g :  →  , f ( x )= x + 1 , g ( x=
) 3x + 2 . Atunci,
f  g :  →  , ( f  g )( x ) = f ( g ( x ) ) = f ( 3 x + 2 ) = 3 x + 3
și
g  f :  →  , ( g  f )( x ) = g ( f ( x ) ) = g ( x + 1) = 3 x + 5 .
Deci, f  g ≠ g  f .
b) Fie f , g :  →  , f ( x ) = x 2 , g ( x )= x − 3 . Atunci,
f  g :  →  , ( f  g )( x ) = f ( g ( x ) ) = f ( x − 3) = ( x − 3)
2

și
) g ( f ( x )=) g ( x 2=) x 2 − 3 .
g  f :  →  , ( g  f )( x=
Deci, f  g ≠ g  f .

Definiție. Funcția f : A → A cu proprietatea f ( x ) = x, ∀x ∈ A , se numește

funcția identică a mulțimii A și se notează 1A .
Funcția identică are următoarele proprietăți:
g  1A = g și 1B  g = g ,
pentru orice funcție g : A → B .

Monotonia funcțiilor

Graficul alăturat crește de la A la

B, scade de la B la C și crește
din nou de la C la D. Cu un
astfel de grafic, spunem că
funcția f este crescătoare pe
[ a, b] , descrescătoare pe [b, c ] și
crescătoare pe [ c, d ] .

Definiție. Fie f : D ⊂  →  . Spunem că f este crescătoare pe D

(respectiv, strict crescătoare) dacă ∀x1 , x2 ∈ D , x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) ≤ f ( x2 )
(respectiv, f ( x1 ) < f ( x2 ) ).

12
Spunem că f este descrescătoare pe D (respectiv, strict descrescătoare)
dacă ∀x1 , x2 ∈ D , x1 < x2 ⇒ f ( x1 ) ≥ f ( x2 ) (respectiv, f ( x1 ) > f ( x2 ) ).
Spunem că f este monotonă pe D dacă f este crescătoare sau
descrescătoare pe D .

Proprietăți
1) Suma a două funcții crescătoare (respectiv, descrescătoare) este o funcție
crescătoare (respectiv, descrescătoare).
2) Produsul a două funcții pozitive și crescătoare (respectiv, descrescătoare)
este o funcție crescătoare (respectiv, descrescătoare).
3) Dacă o funcție f este crescătoare (respectiv, descrescătoare), atunci
funcția opusă, − f , este descrescătoare (respectiv, crescătoare).
4) Dacă o funcție f este strict pozitivă și crescătoare (respectiv,
descrescătoare), atunci funcția opusă, − f , este crescătoare (respectiv,
descrescătoare).
5) Dacă f și g sunt ambele crescătoare sau ambele descrescătoare, atunci
g  f este crescătoare.

Teoremă. Fie f : D →  strict monotonă. Atunci funcția f este injectivă.

Definiție. O funcție f : D → E se numește funcție injectivă dacă și numai

dacă orice două elemente diferite din D au imagini diferite în E prin f ,
adică
f este injectivă ⇔ ∀x1 , x2 ∈ D, x1 ≠ x2 ⇒ f ( x1 ) ≠ f ( x2 )
sau
f este injectivă ⇔ ∀x1 , x2 ∈ D, f ( x1 ) = f ( x2 ) ⇒ x1 = x2 .

Observații
(i) Pe diagrama cu săgeți, o funcție este injectivă dacă în fiecare element al
codomeniului ajunge cel mult o săgeată.
(ii) Utilizând graficul unei funcții, se poate stabili dacă funcția este injectivă
ducând prin fiecare punct al codomeniului o paralelă la axa Ox . Dacă
aceasta taie graficul în mai mult de un punct, atunci există numerele x1 și x2
astfel încât f ( x1 ) = f ( x2 ) . Deci, f nu este injectivă. Așadar, o funcție
este injectivă dacă și numai dacă orice dreaptă paralelă cu Ox intersectează
graficul lui f în cel mult un punct.

13
Exemplu. Funcția f ( x ) = x3 este injectivă.

Exemplu. Funcția f ( x ) = x 2 nu este injectivă.

Definiție. O funcție f : D → E se numește funcție surjectivă dacă orice

element din E este imaginea prin f a cel puțin unui element din D , adică
pentru ∀y ∈ E ecuația f ( x ) = y are cel puțin o soluție x ∈ D .

14
Altfel spus,
f este surjectivă ⇔ ∀y ∈ E , ∃x ∈ D astfel încât f ( x ) = y
sau
f : D → E este surjectivă ⇔ f ( D ) = E , adică Im f = E .

Definiție. O funcție injectivă și surjectivă se numește bijectivă.

Observație. Intuitiv, o funcție bijectivă este o funcție pentru care graficul ei

are proprietatea că o paralelă dusă la axa Ox , prin orice punct din
codomeniu întâlnește graficul funcției exact o dată.

Inversa unei funcții

Definiție. O funcție f : D → E este inversabilă dacă există g : E → D

astfel încât f  g = 1E și g  f = 1D . Funcția g se numește inversa lui f și
se notează cu f −1 .

Proprietăți
1) O funcție este inversabilă dacă și numai dacă este bijectivă.
2) Dacă f : D → E este monotonă și inversabilă, atunci inversa sa
f −1 : E → D este monotonă de același sens cu f .
3) Dacă f : D → E , g : E → F sunt bijective, atunci funcția g  f : D → F
este inversabilă și ( g  f ) = f −1  g −1 .
−1

4) Dacă f este inversabilă, atunci graficele funcțiilor f și f −1 sunt

simetrice față de prima bisectoare a axelor (dreapta de ecuație y = x ).

x
O
Definiție. Fie D ⊂  o mulțime simetrică față de origine și f : D →  .
Funcția f se numește funcție pară dacă f ( x=
) f ( − x ) , ∀x ∈ D .
Funcția f se numește funcție impară dacă f ( − x ) =− f ( x ) , ∀x ∈ D .

15
Observație. Graficul unei funcții pare admite drept axă de simetrie, dreapta
de ecuație x = 0 (axa Oy ), iar graficul unei funcții impare are ca centru de
simetrie originea axelor.

Exemplu. Funcția f : → , ( x ) cos x + x

f= este o funcție pară,
deoarece f ( −=
x ) cos ( − x ) + −= x f ( x ) , ∀x ∈  .
x cos x + =

Exemple de funcții

Funcția de gradul întâi

f :  →  , f ( x=
) ax + b , a, b ∈ , a ≠ 0 .
Reprezentarea geometrică a graficului funcției de gradul întâi este o dreaptă.

16
Funcția de gradul al doilea
f :  →  , f ( x ) = ax 2 + bx + c , a, b, c ∈ , a ≠ 0 .
Graficul ei este o parabolă. Dacă a > 0 , parabola are ramurile în sus, iar
dacă a < 0 , are ramurile în jos (vezi exemplele următoare).

Funcția putere
O funcție de forma f ( x ) = x a , unde a este o constantă, se numește funcția
putere.
Avem următoarele cazuri.
(i) a = n , unde n ∈ * . Graficele lui f ( x ) = x n pentru n = 1, 2,3, 4 și 5 sunt
ilustrate în figurile de mai jos.

17
Forma generală a graficului lui f ( x ) = x n depinde de paritatea lui n .
Dacă n este par, atunci funcția f ( x ) = x n are graficul similar cu cel al
parabolei f ( x ) = x 2 .
Dacă n este impar, atunci funcția f ( x ) = x n are graficul similar cu cel al
funcției f ( x ) = x 3 .

1
(ii) a = , unde n ∈ * . Funcția
n
1
f ( x=
) x=
n n
x se numește funcție
radical de ordin n .
Pentru n = 2 , avem f ( x ) = x al
cărui domeniu este [ 0, + ∞ ) și al
cărui codomeniu este partea
superioară a parabolei x = y 2 .

18
Pentru n = 3, avem
f ( x ) = x al cărui domeniu
3

este  , graficul fiind cel

alăturat.

(iii) a = −1 . Graficul funcției inverse

1
f (=x ) x=
−1
este cel alăturat și este o
x
hiperbolă având axele de coordonate
drept asimptote.

Funcțiile exponențială și logaritmică

Funcțiile exponențiale sunt funcțiile de forma f ( x ) = a x , unde baza a este
o constantă pozitivă. Graficele lui f ( x ) = 2 x și f ( x ) = ( 0,5 ) sunt ilustrate
x

mai jos. În ambele cazuri domeniul este  , iar imaginea este ( 0, ∞ ) .

19
Proprietăți de calcul
a x+ y ;
1) a x ⋅ a y =
ax
2) y = a x − y ;
a
3) ( a x ) = a xy ;
y

4) ( ab ) = a x b x .
x

Funcțiile logaritmice f ( x ) = log a x , unde a > 0, a ≠ 1 au domeniul de

definiție ( 0, + ∞ ) și imaginea  .

Proprietăți
log a ( xy ) ;
1) log a x + log a y =
x
2) log a x − log a y =
log a   ;
 y
3) log a ( x r ) = r log a x ;
1
4) log ar x = log a x ;
r
log b x
5) log a x = .
log b a

20
Exerciții propuse

1. Să se determine domeniul funcțiilor:

x+4
a) f ( x ) = 2 ;
x −9
2 x3 − 5
b) f ( x ) = 2 ;
x + x−6
c) f ( x ) = 3 − x − 2 + x ;
1
d) f ( x ) = ;
4
x − 5x
2

e) f ( x=
) 2− x ;
1
f) f ( x ) = .
3
x+2

2. Determinați dacă funcțiile următoare sunt pare, impare sau nici pare, nici
impare:
x2
a) f ( x=) x5 + x ; e) f ( x ) = 4 ;
x +1
b) g ( x ) = 1 − x 4 ; f) f ( x ) =1 + 3x 2 − x 4 ;
c) h ( x=
) 2x − x2 ; g) f ( x )= x ⋅ x ;
x
d) f ( x ) = ; h) f ( x ) =
1 + 3x3 − x5 .
x +12

3. Să se determine funcțiile f  g , g  f , f  f , g  g și domeniul lor, dacă

a) f ( x ) = x și g ( x=
) 2− x ;
b) f ( x ) = x și g ( x=
2
) 2x +1 ;
c) f ( x ) = x și g ( x=
) 3
1− x ;
1 x +1
d) f ( x )= x + și g ( x ) = .
x x+2

4. Să se determine f −1 pentru funcțiile:

a) f ( x=
) x3 + 5 ; c) f ( x=
) x+5;
x+5
b) f ( x=
) x5 − 3 ; d) f ( x ) = .
3x − 4

21
 ȘIRURI NUMERICE

1
Ca un prim exemplu, considerăm fracția . Dând lui n valorile 1, 2,3, 4, ,
n
obținem următorul șir:
1 1 1
1, , , , .
2 3 4
Aceste valori sunt ilustrate grafic în figura alăturată.

Fie K unul din corpurile următoare:  -corpul numerelor raționale,  -

corpul numerelor reale sau  -corpul numerelor complexe.
Considerând o mulțime oarecare nevidă E , numim șir de elemente din E ,
orice aplicație f , n  f ( n ) = xn , definită pe o submulțime a numerelor
naturale, A ⊂  , cu valori în E . În mod uzual, se rezervă noțiunea de șir
imaginii lui A prin f notată ( xn )n∈A sau ( xn )n≥1 dacă A = ∗ . Dacă
E = K , se vorbește despre șir numeric.
xn se numește termenul general al șirului, iar n reprezintă rangul
termenului respectiv.
Un șir poate fi dat fie precizându-se expresia termenului general, fie printr-o
relație de recurență.

Exemple
1 1 1 1
Șirul ( xn )n≥1 cu termenul general xn = are termenii: , , , .
n ( n + 1) 2 6 12
Șirul ( xn )n≥1 xn = ( −1)
n
cu termenul general n are termenii:
−1, 2, − 3, 4, − 5, 6, .
22
Șirul ( xn )n≥0 cu termenul general xn = aq n , q ∈  , are termenii:
a, aq, aq 2 , aq 3 ,. Acest șir se numește progresie geometrică, iar q se
numește rația progresiei.

Limita unui șir

1
Considerăm șirul dat de xn = . Dacă n crește nelimitat, atunci rezultă că
n
1
converge (tinde) către zero. Acest lucru se mai scrie astfel:
n
1
→ 0 pentru n → ∞
n
sau
1
lim = 0 .
n →∞ n

1
Șirul dat de xn = 1 + converge către 1 pentru n → ∞ .
n
Definiție. Spunem că șirul ( xn )n≥1 ⊂ K converge către x ∈ K sau ( xn )n≥1
are limita x ∈ K , dacă
∀ε > 0 , ∃ N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n ≥ N ( ε ) ⇒ xn − x < ε .

Propoziție. Limita unui șir convergent este unică.

Dacă x este limita unui șir convergent ( xn )n≥1 se scrie x = lim xn sau
n →∞

xn → x ( n → ∞ )

Definiție. Un șir din K care nu converge către niciun element din K se

numește șir divergent în K .

Teoremă. Fie ( xn )n≥1 și ( yn )n≥1 două șiruri din K (=  sau  ). Dacă

lim xn = x și lim yn = y , iar α , β ∈ K , atunci lim (α xn + β yn ) =
αx+ β y .
n →∞ n →∞ n →∞

Exemple
n
Șirul definit de xn = are limita egală cu 1 pentru n → ∞ . Acest lucru
n +1
se întâmplă deoarece numărul 1 de la numitor devine din ce în ce mai puțin
important pe măsura ce n devine din ce în ce mai mare.

23
 n
 1
Șirul dat prin xn = 2 +  −  are limita 2 pentru n → ∞ .
 2

Șirul definit prin xn = n 2 crește la nesfârșit pentru n → ∞ , deci este un șir

divergent.

24
 ( −1)
n
n
Șirul dat prin xn = nu are limită. Acest șir este ilustrat în figura
n +1
alăturată.

Propoziție
0, r < 1,

a) lim= r n =
1, r 1,
n →∞
+∞, r > 1.

Dacă r ≤ −1 , atunci limita nu există.
b) Dacă lim xn = 0 , atunci lim xn = 0 .
n →∞ n →∞

Exemplu. Să se calculeze limita șirului facând discuție după parametrii reali

4a n + b n
a, b > 0 : xn = n .
3a + 7b n
Soluție. Presupunem mai întâi că a < b . Avem:
n
a
4a n + b n
4   +1 1
= lim xn lim = lim = b ,
n →∞ 3a n + 7b n n
n →∞ n →∞
a 7
3  + 7
b
n
a
deoarece lim   = 0 . Dacă b < a , atunci:
 
n →∞ b

25
 n
b
4+ 
4a + b
n n
a 4
= = lim
lim xn lim = ,
n →∞ 3a n + 7b n n
n →∞ n →∞
b 3
3+ 7 
a
n
b
deoarece lim   = 0 . Și, ultimul caz, dacă a = b , atunci:
 
n →∞ a

4a n + b n 5a n 1
=lim xn lim = =
lim .
n →∞ n →∞ 3a n + 7b n n →∞ 10a n 2

Propoziție (Operații cu șiruri convergente)

a) lim ( xn ± yn )= lim xn ± lim yn
n →∞ n →∞ n →∞

b) lim c ⋅ xn =c ⋅ lim xn
n →∞ n →∞

c) lim ( xn yn ) = lim xn lim yn

n →∞ n →∞ n →∞

xn lim xn
d) lim = n→∞ dacă lim yn ≠ 0
n →∞ yn lim yn n →∞
n →∞

e) dacă xn ≤ yn pentru orice n , atunci lim xn ≤ lim yn .

n →∞ n →∞

Exemple. Să se determine dacă următoarele șiruri sunt convergente sau

divergente. Dacă șirul converge, să se determine limita sa.
3n 2 − 1
=a) xn ,n ≥ 2 ;
10n + 5n 2
( −1)
n

=
b) xn ,n ≥1;
n
c) xn = ( −1) , n ≥ 1 .
n

Soluții. a) Pentru limite de această formă, tot ce avem de făcut este să dăm
factor comun de la numărător și numitor pe n la puterea cea mai mare, să
simplificăm și să trecem la limită:
 1  1
n2  3 − 2  3− 2
3n − 1
2
 n  n 3
lim = lim = =
lim .
n →∞ 10n + 5n 2
2  10  10
n →∞ n →∞ 5
n  + 5 + 5
 n  n
3
Deci, șirul este convergent și limita sa este .
5

26
 b) Tehnic vorbind, nu putem trece la limită în șirurile cu termeni alternanți.
Dar, folosind rezultatul din propoziția de mai sus, avem:
( −1)
n
1
lim=
xn lim = = 0 . Deci, lim xn = 0 .
lim
n →∞ n →∞ n n →∞ n n →∞

c) Acest șir este divergent. Pentru a arăta acest lucru, este suficient să scriem
câțiva din termenii acestui șir:
{1, − 1,1, − 1,1, − 1,} .

Definiții. Fie șirul ( xn )n ⊂  .

a) Spunem că șirul este crescător dacă xn ≤ xn +1 , ∀n ∈  .
b) Spunem că șirul este descrescător dacă xn ≥ xn +1 , ∀n ∈  .
c) Dacă ( xn )n este un șir crescător sau descrescător, atunci spunem că ( xn )n
este un șir monoton.
d) Dacă există un număr m astfel încât m ≤ xn pentru orice n , atunci
spunem că șirul este mărginit inferior.
e) Dacă există un număr M astfel încât xn ≤ M pentru orice n , atunci
spunem că șirul este mărginit superior.
f) Dacă șirul ( xn )n este mărginit atât inferior, cât și superior, atunci spunem
că șirul este mărginit.
h) Dacă xn xn +1 < 0 pentru orice n , atunci spunem că șirul este alternant.

Teoremă
a) Dacă ( xn )n este mărginit și monoton, atunci ( xn )n este convergent.
b) Dacă ( xn )n este convergent, atunci ( xn )n este mărginit.
c) Dacă ( xn )n este convergent, atunci șirul modulelor (x )
n n
este

convergent și lim xn = lim xn .

n →∞ n →∞

d) Dacă ( xn )n≥1 și ( yn )n≥1 sunt două șiruri din  cu xn ≥ yn , pentru orice

n ≥ N 0 și dacă lim xn = x și lim yn = y , atunci x ≥ y .
n →∞ n →∞

Exemplu. Să se determine dacă șirul este monoton și/sau mărginit,

n
=xn , n ≥ 1.
n +1

27
 n n +1
Soluție. Avem: < ⇔ n 2 + 2n < n 2 + 2n + 1 ⇔ 0 < 1 ⇔ xn < xn +1 .
n +1 n + 2
Deci, șirul este crescător. Din moment ce șirul este crescător, primul termen
al șirului este cel mai mic termen și el reprezintă marginea inferioară a
1
șirului. Deci, m= x= 1 . Se observă că șirul converge către 1 . Deci,
2
1 
xn ∈  ,1 pentru orice n ≥ 1 .
2 

Exemplu. Să se arate că șirul ( xn )n≥0 definit prin

a a a π
xn = cos a cos cos 2  cos n , 0 < a < , este convergent și să se
2 2 2 2
calculeze limita sa.
xn +1 a
Soluție. Deoarece= cos n +1 < 1 , avem că xn +1 < xn . Deci, ( xn )n≥0 este
xn 2
șir monoton descrescător. Atunci, șirul ( xn )n≥0 este mărginit, 0 < xn ≤ x1 .
Deci, ( xn )n≥0 este un șir convergent. Limita sa este:
a
sin 2a 2n sin 2a
= =
lim xn lim .
n →∞ n →∞ 2a sin a 2a
2n

Lema Cleștelui
Fie ( an )n , ( xn )n și ( yn )n ⊂  trei șiruri de numere reale care satisfac
condițiile:
1) xn ≤ an ≤ yn , oricare ar fi n .
2) lim xn= lim yn= a ∈  .
n →∞ n →∞

Atunci șirul ( an )n este convergent și lim an = a .

n →∞

Exemple
x
a) Să se arate că < ln ( x + 1) < x, ∀x > 0 și să se calculeze
x +1
1 1 1 
lim  + + +  ;

n →∞ n n +1 2n 

28
b) Fie ( xn )n un șir definit prin relația xn +1= xn2 + xn , ∀n ≥ 1, x1 ∈ ( −1, 0 ) . Să
1
se demonstreze prin inducție după n că − < xn < 0 și să se calculeze
n
lim xn .
n →∞

x
Soluții. a) Considerând funcțiile ϕ ( x=
) ln ( x + 1) − și
x +1
x − ln ( x + 1) , obținem ϕ ( x ) > 0 și ψ ( x ) > 0 pentru orice x > 0 .
ψ ( x) =
1 1 1
Astfel, rezultă inegalitățile din enunț. Punând x = , x= , x= ,
n −1 n n +1
1
…, x = în inegalitățile de mai sus, obținem:
2n − 1
1 n 1
< ln <
n n −1 n −1
1 n +1 1
< ln <
n +1 n n
…
1 2n 1
< ln < .
2n 2n − 1 2n − 1
1 1 1
Fie xn = + +  + . Sumând inegalitățile precedente, obținem
n n +1 2n
1 1 2n 2n
− + ln < xn < ln .
2n n − 1 n −1 n −1
Deci, lim xn = ln 2 .
n →∞

b) Pentru n = 1 , obținem −1 < x1 < 0 (prin ipoteză). Pentru n = 2 , obținem

1 1 1
x2= x12 + x1 ≥ − > − . În virtutea propoziției P ( n ) : − < xn < 0
4 2 n
presupusă adevărată, obținem xn=
+1 xn ( xn + 1) < 0 . Considerând
 1  1 
ϕ (α ) = α 2 + α > ϕ  −  pentru α ∈ − ,0 , obținem:
 n  n 
1 1 1 1
ϕ ( xn )= xn2 + xn > 2 − > − . Deoarece, − < xn +1 < 0 , rezultă că
n n n +1 n +1
lim xn = 0 .
n →∞

29
 Criteriul raportului pentru limite de șiruri
xn +1
Fie ( xn )n ⊂ ( 0, +∞ ) . Presupunem că există lim =l .
n →∞ x
n

1) Dacă l < 1 ⇒ lim xn =

0.
n →∞

2) Dacă l > 1 ⇒ lim xn = +∞ .

n →∞

n
Exemplu. Să se calculeze lim .
n →∞ 2 n

n +1
xn +1 n +1 n + 1 2n n +1 1
Soluție. Avem: lim = lim 2 = lim n +1 = lim = < 1 , deci
n →∞ x
n
n →∞ n n →∞ 2 n n →∞ 2n 2
2n
n
lim n = 0
n →∞ 2

Lema lui Stolz – Cesaro

Fie ( xn )n și ( yn )n două șiruri de numere reale sătisfăcând condițiile:
1) șirul ( yn )n este strict crescător cu limita +∞ ;
xn +1 − xn
2) există lim = l ∈   {−∞, + ∞} .
n →∞yn +1 − yn
x x xn +1 − xn
Atunci există limita raportului n și avem= lim n lim = l.
n +1 − yn
yn n →∞ y n →∞ y
n

1 1 1
1+ + + +
Exemplu. Să se calculeze lim 2 3 n.
n →∞ n
Soluție. Condițiile lemei lui Stolz-Cesaro fiind îndeplinite, obținem:
1 1 1
1+ + + +
lim 2 3 n =
n →∞ n
1 1 1 1  1 1 1 
1+ + + + + − 1 + + + + 
2 3 n n +1  2 3 n
= lim
n →∞ n +1− n
1
= lim = 0.
n →∞ n +1

30
Criteriul lui d’Alembert
xn +1
Fie ( xn )n ⊂ ( 0, +∞ ) . Dacă există lim
n →∞
=l, atunci există
xn
xn +1
lim n xn = lim .
n →∞ n →∞ x
n

Exemplu. Să se calculeze lim n n .

n →∞

n +1
Soluție. Avem: = = 1
lim n n lim
n →∞ n →∞ n

Șiruri remarcabile
n
 1
Un șir de o mare importanță este șirul definit prin x= n 1 +  . Acest șir
 n
este convergent și are limita notată prin litera e , numită după Euler - cel
care a descoperit-o:
n
 1
e = lim 1 +  = 2, 718281828
n →∞
 n
Dacă ( yn )n este un șir cu lim yn = +∞ , atunci
n →∞
yn
 1 
lim 1 +  = e.
n →∞
 yn 
Sau, dacă ( yn )n este un șir cu lim yn = 0 , atunci
n →∞
1
lim (1 + yn ) yn =
e.
n →∞
n
 1
Șirul cu termenul general x=
n 1 +  este strict crescător, iar șirul cu
 n
n +1
 1
termenul general y=
n 1 +  este descrescător. Ambele au limita e și
 n

31
 n n +1
 1  1
are loc inegalitatea 1 +  < e < 1 +  , ∀n ≥ 1 . De asemenea,
 n  n
 1 1 1
=
e lim 1 + + +  +  .
n →∞
 1! 2! n! 
De reținut și faptul că șirul cu termenul general
1 1 1
xn = 1 + + +  + − ln n, ∀n ≥ 1 este strict descrescător, convergent la
2 3 n
γ  0,57  numită constanta lui Euler.

3n + 6
 n2 + 1 
Exemplu. Să se calculeze lim  2  .
n →∞ n + n
 
Soluție. Avem:
3n + 6 3n + 6
 n2 + 1   −n + 1 
lim  2  =
lim 1 + 2  =
n →∞ n + n
  n →∞
 n +n
− n +1
⋅( 3 n + 6 )
 n + n  n2 + n
2
( − n +1)( 3 n + 6 )
 − +  − n +1 
lim 1 + 2
n 1
= = e −3 .
lim e n + n =
2

n →∞ 
 
 n +n n →∞
 

Rezultat (Regula gradelor)

 P (n) 
Șirul 
 Q ( n )  cu P și Q funcții reale polinomiale:
 n
) a p x p + a p −1 x p −1 +  + a1 x + a0 , gradul
P ( x= = P p, a p ≠ 0 ,
Q ( x )= bq x q + bq −1 x q −1 +  + b1 x + b0 , gradul
= Q q, bq ≠ 0 ,
are limita:
0, dacă p < q
a
 p , dacă p = q
 bq
P ( n ) 
lim = ap
n →∞ Q ( n )
+∞, dacă p > q, b > 0
 q

 ap
−∞, dacă p > q, < 0.
 bq

32
 3n 4 − 2n 2 + 3n
Exemplu. Să se calculeze lim .
n →∞ 6n 4 − 5n 3 + 7 n 2 − 3

 2 3
n4  3 − 2 + 3 
3n 4 − 2n 2 + 3n  n n  3 1
Soluție. Avem: lim 4 = lim = = .
n →∞ 6n − 5n + 7 n − 3
4 5 7 3 6 2
3 2 n →∞
n 6− + 2 − 4 
 n n n 

Teoremă. Fie ( zn )n≥1 ⊂  , z=n xn + iyn , xn , yn ∈  pentru orice n ≥ 1.

Atunci zn → z = x + iy ( n → ∞ ) , x, y ∈  , dacă și numai dacă
xn → x ( n → ∞ ) și yn → y ( n → ∞ ) , adică lim = zn lim xn + i lim yn .
n →∞ n →∞ n →∞

n
Exemplu. Să se calculeze limita șirului ( zn )n≥1 definit prin zn = .
n−i
n (n + i) n 2 + in n2 n
Soluție. Avem: =zn = = +i 2 . Deci,
( n − i )( n + i ) n + 1 n + 1 n + 1
2 2

n2 n
xn = și yn = 2 . Cum lim xn = 1 și lim yn = 0 , rezultă că
n +1
2
n +1 n →∞ n →∞

lim zn = 1 + i ⋅ 0 = 1 .
n →∞

Propoziție. Fie ( zn )n≥1 ⊂  , z= n xn + iyn , xn , yn ∈  pentru orice n ≥ 1 .

Atunci:
a) ( zn )n≥1 este mărginit dacă și numai dacă ( xn )n≥1 și ( yn )n≥1 sunt mărginite.
b) Dacă xn → x ( n → ∞ ) și yn → y ( n → ∞ ) în  , rezultă că
zn → x + iy ( n → ∞ ) în  .
c) Dacă zn → z ( n → ∞ ) în  , atunci zn → z ( n → ∞ ) , dar reciproca nu
este adevărată dacă z ≠ 0 .

Propoziție. Fie ( zn )n≥1 și ( wn )n≥1 ⊂  . Dacă lim

n →∞
zn = z și lim wn = w ,
n →∞

z , w∈  , atunci lim ( zn + wn ) =+z w și lim ( zn wn ) = zw .

n →∞ n →∞

33
Definiție. Un șir ( yn )n≥1 ⊂ K se numește subșir al lui ( xn )n≥1 ⊂ K dacă
există un șir crescător de numere naturale ( kn )n≥1 , k1 < k2 <  < kn < 
(deci, kn → ∞ când n → ∞ ) astfel încât yn = xkn , pentru orice n ≥ 1 .

Propoziție. Dacă șirul ( xn )n≥1 ⊂ K este convergent către x ∈ K , atunci

orice subșir al său este convergent către x .

Consecință. Dacă șirul ( xn )n≥1 ⊂ K admite două subșiruri ( yn )n≥1 ⊂ K și

( zn )n≥1 ⊂ K cu lim yn = y , lim zn = z și
n →∞ n →∞
y ≠ z , atunci șirul ( xn )n≥1 nu are
limită.

 π
Exemplu. Să se studieze dacă șirul ( xn )n≥1 definit prin xn = sin  n  are
 2
limită.
Soluție. Fie kn′ = 4n . Obținem subșirul ( yn )n≥1 definit prin
=
yn x=
4n sin ( 2nπ=) 0 și lim yn = 0 . Fie k=n′′ 4n + 1 . Obținem subșirul
n →∞

 π
( zn )n≥1 definit prin zn = x4 n +1 = sin  2nπ +  = 1 și lim zn = 1 . Așadar, șirul
 2 n →∞

( xn )n≥1 admite două subșiruri care au limite diferite, deci ( xn )n≥1 nu are
limită.

1 + in ⋅ n
Exemplu. Să se studieze dacă șirul ( zn )n≥1 definit prin zn = are
n
limită.
1
Soluție. Pentru n = 2k , obținem x2 k= + ( −1) , iar pentru =
n 2k + 1 ,
k

2k
1
obținem x2 k +1 = , unde xn = Re zn . Cum ( xn )n≥1 admite două subșiruri
2k + 1
cu limite diferite, rezultă că ( xn )n≥1 nu are limită. Prin urmare, ( zn )n≥1 nu are
limită.

Definiție. Un șir ( xn )n se numește șir fundamental sau șir Cauchy dacă

∀ε > 0 , ∃ N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n > m ≥ N ( ε ) ⇒ xn − xm < ε .
Remarcăm că această condiție poate fi rescrisă în modul următor:

34
 ∀ε > 0 , ∃ N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n ≥ N ( ε ) și ∀p ∈  ⇒ xn + p − xn < ε .

Propoziție (Criteriul de convergență al lui Cauchy pentru șiruri numerice)

Orice șir convergent este un șir Cauchy.

Observație. În general, reciproca nu este adevărată. De exemplu, un șir

Cauchy de numere raționale nu converge în mod necesar în  . În  și  ,
orice șir Cauchy este convergent. Deci, orice șir convergent este șir Cauchy,
și reciproc, doar în  și  .

Exemple. Să se studieze dacă șirurile următoare sunt șiruri Cauchy:

kπ
n cos
a) xn = ∑ 4 ;
k =1 k !
n
1
b) xn = ∑ .
k =1 k
Soluții. a) Fie ε > 0 . Obținem:

cos
( n + 1) π cos
( n + p)π
4 4 1 1
=
xn + p − xn + + ≤ + +
( n + 1)! ( n + p )! ( n + 1)! ( n + p )!

1 1
< + + =
n ( n + 1) ( n + p − 1)( n + p )
1 1 1 1 1 1
= − + − + + −
n n +1 n +1 n + 2 n + p −1 n + p
1 1 1
= − < < ε,
n n+ p n
1
pentru orice ∀n ≥ N ( ε=)   + 1 .
ε 
b) Dacă ( xn )n este șir Cauchy, atunci ∀ε > 0 , ∃ N ( ε ) ∈  astfel încât
1
∀n ≥ N ( ε ) și ∀p ∈  ⇒ xn + p − xn < ε . Punând ε =
și p = n , obținem
2
1 1 1 1 n 1
x2 n − xn < . Dar, x2 n − xn= + + + > = . Deci, ( xn )n
2 n +1 n + 2 2n 2n 2
nu este șir Cauchy.

35
 Exemplu. Să se arate că șirul ( xn )n≥1 definit prin
=xn sin nθ , 0 < θ < 2π , θ ≠ π , nu are limită.
Soluție. Presupunând că șirul ( xn )n≥1 este convergent, rezultă că este șir
Cauchy, adică ∀ε > 0 , ∃ N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n ≥ N ( ε ) și ∀p ∈  ⇒
xn + p − xn < ε . Punând p = 2 , obținem xn + 2 − xn < ε , ∀n ≥ N ( ε ) . Deci,
șirul ( yn )n≥1 definit prin =
yn xn + 2 − xn are lim yn = 0 .
n →∞
Dar,
yn = sin ( n + 2 ) θ − sin nθ = 2sin θ cos ( n + 1) θ . Deoarece sin θ ≠ 0
1
( 0 < θ < 2π , θ ≠ π ), avem cos nθ = yn −1 . Deci, șirul ( zn )n≥1 definit
2sin θ
prin zn = cos nθ are lim zn = 0 . Deoarece șirul ( xn )n≥1 are limita finită (prin
n →∞

ipoteză) și ( zn )n≥1 are limia nulă, rezultă că șirul ( wn )n≥1 definit prin
wn = 2sin nθ cos nθ are lim wn = 0 ( wn = 2 xn zn ). Cum wn = sin 2nθ , rezultă
n →∞

că ( wn )n≥1 este un subșir al șirului ( xn )n≥1 . Deci, lim xn = 0 . Șirul ( vn )n≥1

n →∞

definit prin v=
n x +z 2
n
2
n are lim vn = 0 . Dar, vn = sin 2 nθ + cos 2 nθ =1 .
n →∞

Obținând această contradicție, rezultă că presupunerea inițială este falsă,

deci șirul ( xn )n≥1 nu are limită.

Exerciții propuse

1. Utilizând lema Cleștelui, să se arate că șirurile sunt convergente și să se

calculeze limita lor:
n
1
a) xn = ∑ ;
k =1 n +k
2

n
k
b) xn = ∑ 2 .
k =1 n + k

2. Utilizând lema Stolz-Cesaro, să se calculeze limita șirurilor:

1 1
1+ + +
a) xn = 2 n;
ln n
11 + 22 +  + n n
b) xn = ;
nn
36
 1k + 2k +  + n k
=c) xn , k ∈  fixat;
n k +1
1 1 1
+ + +
d) xn = ln 2 ln 3 ln n ;
n
1+ 2 + 3 + + n n
3
e) xn =
n

3. Utilizând criteriul lui Cauchy, să se arate că șirurile sunt convergente:

1 1 1 1
a) xn =1 + + 2 + 3 +  + n ;
2 2 2 2
1 1 1
b) xn =1 + α + α +  + α , α > 1 ;
2 3 n
1 1 n 1
c) xn = 1 − + −  + ( −1) ;
2 3 n
1 1 1 n −1 1
d) xn = 1 − + 2 − 3 +  + ( −1) ;
2 2 2 2n
1 1 1 1
e) x= − + −  + ( −1)
n
;
ln ( n + 1)
n
ln 2 ln 3 ln 4
1 1 1
f) xn =1 + + +  + − ln n ;
2 3 n
n
cos k
g) xn = ∑ ;
k =1 k ( k + 1)
n
sin k 2
h) xn = ∑ k ;
k =1 2
n
cos k !
i) xn = ∑ ;
k =1 k ( k + 1)
n
sin k
j) xn = ∑ ;
k =1 n + k
2

n
 sin k ! sin k 3 
=
k) zn ∑  3 +i
k =1  k k! 
.

4. Să se arate că șirurile următoare nu sunt șiruri Cauchy:

1 1 1
a) xn = + + + ;
ln 2 ln 3 ln ( n + 1)

37
 1 1 1

b) xn =e + e 2
+e 3
+ + e n
.

5. Utilizând criteriul raportului, să se calculeze limita șirurilor:

an
=
a) xn ,a > 0 ;
n!
( 2n ) !
b) xn = n! ;
a
4 ⋅ 7 ⋅10 ⋅ ⋅ ( 3n + 1)
c) xn = ;
2 ⋅ 6 ⋅10 ⋅ ⋅ ( 4n + 2 )
2n ( n !)
2

d) xn = .
( 2n ) !
6. Utilizând criteriul lui d’Alembert, să se calculeze limita șirurilor:
33n ( n !)
3

a) xn = n ;
( 3n )!
n
b) xn = n
;
n!
4n
c) xn = ;
n
( 2n ) !
( )( ) ( )
n n + 1 n + 2  2n
d) xn = ;
n
( n !) ;
3

e) xn = n
( 3n )!
( n !) a n , a > 0
2

=f) xn n
( 2n − 1)!
g) xn= n
Cn1 ⋅ Cn2 ⋅ ⋅ Cnn

7. Să se calculeze limita șirurilor:

1+ 2 + 3 + + n
a) xn = ;
4n 2 + 5

38
 1 + 3 + 5 +  + 2n − 1
b) xn = ;
2n 2 + 1
12 + 22 + 32 +  + n 2
c) xn = ;
5n3 + 2n + 4
d)=
xn n ( n2 + 1 − n ; )
n 2 +1
 n2 + n + 1 
e) xn =  2  ;
 n +n+3
n
4 n 1 
f) xn =  ∑
 3 k =1 k ( k + 2 ) 
;
 
1 ⋅ 4 + 2 ⋅ 5 + 3 ⋅ 6 +  + n ( n + 3)
g) xn = ;
Cnn+3
n
 1 
=
h) xn ∑ ln 1 − k
k =2
2 

;

n  2 
=
i) xn ∑ log 1 −
k
1
( k + 1)
 ;
k =2  3 
n
k + k −1
2
j) xn = ∑ ;
k =2 ( k + 2 )!

n
k) zn = ;
n−i
( 3i )
n

l) zn = ;
n!
m) =
z n n in + 1 ;
ni
n) zn = ;
1 + n2
nα
o) zn = ,α = α1 + i α 2 , α1 , α 2 ∈  ;
1 + n4
p) zn = (1 + i )
n
(
n +α − n , α > 0. )

39
 SERII NUMERICE
Fie K =  corpul numerelor reale sau K =  corpul numerelor complexe.
Definiție. Fie ( xn )n≥1 ⊂ K . Asociem șirul ( sn )n≥1 ⊂ K numit șirul sumelor

( ( x ) , ( s ) ) se numește serie
n
parțiale definit prin sn = ∑ xk . Perechea n n ≥1 n n ≥1
k =1
cu termeni din K .
∞
Pentru seria (( x ) , ( s ) )
n n ≥1 n n ≥1 se folosesc notațiile ∑x n sau ∑x n , iar xn
n =1 n ≥1
se numește termenul general al seriei.

Definiție. Seria ( ( x ) , ( s ) ) se numește convergentă dacă șirul sumelor

n n ≥1 n n ≥1

parțiale ( sn )n≥1 are limita finită. Dacă s = lim sn , numărul s se numește

n →∞
∞
suma seriei și se scrie ∑x
n =1
n = s.

O serie care nu este convergentă se numește divergentă.

Exemple. Să se calculeze sumele următoarelor serii date prin termenii

generali:
1
=
a) xn , n ≥ 1;
n ( n + 1)
p
=b) xn , p ∈ ∗ fixat, n ≥ 1 ;
n (n + p)
2n + 3
=c) xn ,n ≥1;
n ( n + 1)( n + 2 )
 1 
d) xn = ln 1 − 2  , n ≥ 2 ;
 n 
 2 
e) xn = ln 1 +  , n ≥ 1 .
 n ( n + 3 ) 
1 1
Soluții. a) Deoarece xn= − , obținem
n n +1
n
1 1 1 1 1 1
sn =∑ xk =1 − + − +  + − =1 − .
k =1 2 2 3 n n +1 n +1
=
Deci, s lim = sn 1 .
n →∞

40
 n
1 1 1 1
b) Evident − ,
xn= obținem sn =∑ xk =1 + +  + −
n n+ p k =1 2 p
 1 1 1  1 1
− + + +  . Deci, s =lim sn =1 + +  + .
 n +1 n + 2 n+ p n →∞ 2 p
c) Descompunând în fracții simple, obținem:
2n + 3 1 1 11 1 
xn = =− +  − .
n ( n + 1)( n + 2 ) n n + 1 2  n n + 2 
n
1 1 1 1 1  7
Avem sn = ∑k =1
xk =1− + 1 + −
n +1 2  2 n +1 n + 2 
− =
 . Deci, s lim =
n →∞
sn
4
.

 1 
d) Pentru n ≥ 2 , xn = ln 1 − 2  = ln
( n − 1)( n + 1) . Avem
 n  n2

sn ∑
n n
xk ∑ ln
( k − 1)( k + 1) n
( k − 1)( k=+ 1)
=
=
=
k 2= k 2 k2
= ln ∏
k =2 k2
 1⋅ 3 2 ⋅ 4
= ln  2 ⋅ 2 ⋅ ⋅
( n − 1) ⋅ ( n + 1=
)  ln n + 1 .
2 
2 3 n  2n
1
=
Deci, =
s lim sn ln .
n →∞ 2

e) Cum xn =+
 2  ( n + 1)( n + 2 ) , avem
ln 1  =
ln
 n ( n + 3)  n ( n + 3)
n n
( k + 1) ( k =
+ 2)
=
sn
=
k
k 1= k 1
∑=
x ∑ ln
k ( k + 3)

= ln ∏
n
( k + 1)( k += 2)  2 ⋅3 3⋅ 4
ln  ⋅ ⋅ ⋅
( n + 1) ⋅ ( n + =
2)  3 ( n + 1)
 ln .
k =1 k ( k + 3)  1⋅ 4 2 ⋅ 5 n ⋅ ( n + 3)  n+3
=
Deci, =
s lim sn ln 3 .
n →∞

Propoziție. Fie zn =
xn + iyn , xn , yn ∈  . Seria cu termeni numere complexe

∑z
n ≥1
n este convergentă dacă și numai dacă seriile cu termeni numere reale

∑x
n ≥1
n și ∑y
n ≥1
n sunt convergente.

41
Exemplu. Seria geometrică ∑ az
n ≥1
n −1
, a, z ∈  converge dacă și numai dacă

z < 1.
Soluție. Pentru z = 1 , avem: sn = a + a +  + a = na . Deci, în acest caz, seria
este divergentă. Pentru z ≠ 1 , avem:
n a (1 − z n )
sn =∑ az =a + az + az +  + az =
k −1 2 n −1
.
k =1 1− z
Dacă z > 1 , șirul ( sn )n≥1 este divergent, deci seria este divergentă. Dacă
a
z < 1 , lim sn = . Deci, seria geometrică este convergentă dacă și numai
n →∞ 1− z
a
dacă z < 1 și, în acest caz, ∑ az n −1 = .
n ≥1 1− z

Propoziție. Suprimarea unui număr finit de termeni nu modifică natura

seriei.

1 1
Exemplu. Seriile ∑ n ( n + 1) și ∑ n ( n + 1) au aceeași natură.
n ≥1 n≥4

Soluție. Dacă notăm cu ( sn )n≥1 șirul sumelor parțiale atașat seriei

1
∑ n ( n + 1) , atunci am văzut în exemplul de mai sus =
n ≥1
că s =
lim
n →∞
sn 1 , deci

1
∑ n ( n + 1)
n ≥1
este convergentă. Acum, fie ( Sn )n≥ 4 șirul sumelor parțiale

1
atașat seriei ∑ n ( n + 1) . Avem:
n≥4
n
1 n
1 1  1 1
=
∑
Sn = =∑  − = −
k ( k + 1) k 4  k k + 1  4 n + 1
k 4=
.

1 1
=
Deci, =
S lim Sn
n →∞ 4
. Așadar, și seria ∑ n ( n + 1) este convergentă.
n≥4

Propoziție. Nu se modifică nici natura unei serii, nici suma unei serii
convergente dacă facem suma printr-o grupare specială a termenilor. Pentru
o serie divergentă, această operație este nepermisă.

42
Exemplu. Să se studieze natura seriei ∑ ( −1)
n
.
n≥1

Soluție. Seria este divergentă deoarece s2 p = 0 și s2 p +1 = −1 . Dacă facem

suma grupând termenii doi câte doi, obținem o serie convergentă, deoarece
vn = xn + xn +1 = 0, ∀n ≥ 1 .
Acest exemplu arată că, deși seriile au multe lucruri în comun cu sumele
finite, este necesară prudența atunci când operăm cu ele.

Teoremă. Seriile convergente cu termeni din K formează un K -spațiu

vectorial. În particular, dacă ∑x
n ≥1
n și ∑y
n ≥1
n sunt două serii convergente cu

termeni din K , și dacă α , β ∈ K , atunci ∑ (α x

n ≥1
n + β yn ) = α ∑ xn + β ∑ yn .
n ≥1 n ≥1

De remarcat faptul că, dacă ∑x

n ≥1
n și ∑y
n ≥1
n sunt serii divergente, este posibil

ca seria ∑(x
n ≥1
n + yn ) să fie convergentă.

∑ ( ( −1) + ( −1) ).
n +1
Exemplu. Să se studieze natura seriei
n

n ≥1

∑ ( −1) ∑ ( −1)
n +1
Soluție. Așa cum am văzut mai sus, seriile și
n
sunt
n≥1 n ≥1

( −1) + ( −1) =0 , rezultă că seria

n n+1
divergente. Dar, cum

∑ ( ( −1) + ( −1) ) este convergentă.

n n +1

n ≥1

Propoziție. Dacă seria ∑x

n ≥1
n este divergentă și λ ∈ K ∗ , atunci seria ∑λx
n ≥1
n

este divergentă.

Definiție. O serie ∑z
n ≥1
n cu cu termeni numere complexe este absolut

convergentă dacă seria cu termeni numere reale pozitive ∑z

n ≥1
n este

convergentă.

43
Propoziție. Orice serie absolut convergentă este convergentă.

Observație. Există serii convergente care nu sunt absolut convergente.

Definiție. Orice serie convergentă care nu este absolut convergentă se

numește serie semiconvergentă.

∑ ( −1)
n −1
Definiție. O serie de forma xn , cu xn numere reale pozitive, se
n ≥1
numește serie alternată.

În continuare vom enunța câteva criterii de convergență pentru serii.

Criteriul general al lui Cauchy. Seria ∑z

n ≥1
n este convergentă dacă și

numai dacă ∀ε > 0 , ∃N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n ≥ N ( ε ) și ∀p ∈ 

⇒ zn +1 +  + zn + p < ε .

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

∞
sin n
a) ∑ ;
n =1 n ( n + 1)
∞
1
b) ∑n
n =1
(seria armonică).

sin n
Soluții. a) Fie xn = . Arătăm că ∀ε > 0 , ∃N ( ε ) ∈  astfel încât
n ( n + 1)
∀n ≥ N ( ε ) și ∀p ∈  ⇒ xn +1 +  + xn + p < ε . Avem:
sin ( n + 1) sin ( n + 2 ) sin ( n + p )
xn +1 +=
 + xn + p + + +
( n + 1)( n + 2 ) ( n + 2 )( n + 3) ( n + p )( n + p + 1)
1 1 1
≤ + + +
( n + 1)( n + 2 ) ( n + 2 )( n + 3) ( n + p )( n + p + 1)
1 1 1 1 1 1
= − + − + + −
n +1 n + 2 n + 2 n + 3 n + p n + p +1
1 1 1
= − < < ε.
n +1 n + p +1 n +1

44
 1 1 − ε 
Rangul N ( ε ) se determină din relația < ε ⇒ N (ε ) =  +1 .
n +1  ε 
1
b) Fie xn = . Pentru p = n , avem
n
1 1 1 n 1
xn +1 +  + xn + p = xn +1 +  + x2 n =
+ + > = .
n +1 n + 2 2n 2n 2
1
Deci, se contrazice criteriul general al lui Cauchy pentru ε = . Prin
2
urmare, seria armonică este divergentă.

Criteriul necesar de convergență. Dacă seria ∑z

n ≥1
n este convergentă,

atunci lim zn = 0 .
n →∞

Consecintă. Dacă șirul ( zn )n≥1 nu are limita zero, atunci seria ∑z

n ≥1
n nu este

convergentă.

Observație. Această consecință sugerează ca studiul unei serii numerice să

înceapă cu verificarea faptului că șirul ( zn )n≥1 are limita zero, deoarece, în
caz contrar, seria este divergentă și studiul s-a încheiat. De remarcat și faptul
că aceasta este doar o condiție necesară, nu și suficientă pentru convergența
seriilor.

Exemple. Să se verifice dacă următoarele serii îndeplinesc criteriul necesar

de convergență:
∞
n2
a) ∑ 2 ;
n =1 5n + 4
∞
4n 2 − n 3
b) ∑ ;
n =1 10 + 2n
3

∞
c) ∑
n=2
n
2;
∞
1
d) ∑
n =1 n +1 − n
;
∞
1
e) ∑ n ;
n =1 2

45
 ∞
1
f) ∑
n =1 n
.
∞
n2 n2 1 n2
Soluții. a) xn = , lim
5n + 4 n→∞
2
xn= lim
n →∞ 5n + 4
2
=
5
≠ 0 , deci seria ∑
n =1 5n + 4
2

este divergentă.
4n 2 − n 3 4n 2 − n 3 1 ∞
4n 2 − n 3
b) xn =
10 + 2n 3
, lim
n →∞
xn =lim
n →∞ 10 + 2n 3
=− ≠ 0 , deci seria
2
∑
n =1 10 + 2n
3

este divergentă.
1 ∞
c) xn = n 2 , lim xn = lim n 2 = lim 2 n = 20 = 1 ≠ 0 , deci seria
n →∞ n →∞ n →∞
∑
n =1
n
2 este

divergentă.
1 1 n +1 + n
d) Avem: xn = = = lim
, lim xn lim =
n +1 − n n →∞ n →∞ n +1 − n n →∞ n +1− n
=lim
n →∞
( )
n + 1 + n =∞ .
∞
1
Deci, lim xn ≠ 0 . Așadar, seria
n →∞
n =1
∑
n +1 − n
este divergentă.
∞
1 1 1
e) xn = n , lim
2 n→∞
= xn lim=
n →∞ 2 n
0 , deci seria ∑
n =1 2
n
poate fi sau convergentă,

1
sau divergentă. În acest caz, avem o serie geometrică cu rația q= < 1 , deci
2
avem o serie convergentă.
∞
1 1 1
f) xn = , =lim xn lim = 0 , deci seria ∑ poate fi sau
n n →∞ n →∞ n n
n =1
convergentă, sau divergentă. În acest caz, folosind definiția convergenței
1 1 1 n
unei serii, obținem: sn =1 + + + + > = n . Deci,
2 3 n n
lim sn = +∞ , adică avem o serie divergentă.
n →∞

Criteriul integral al lui Cauchy. Fie f : [1, +∞ ) →  + o funcție continuă,

∞
descrescătoare și fie xn = f ( n ) . Seria ∑x
n =1
n este convergentă dacă și numai
n
dacă șirul ( Fn )n≥1 definit prin Fn = ∫ f ( x ) dx , este mărginit.
1

46
 ∞
1
Exemplu. Să se arate că seria Riemann ∑ nα , α > 0 ,
n =1
este convergentă

pentru α > 1 și divergentă pentru α ≤ 1

1
Soluție. Fie f= ( x ) α , x ≥ 1 . Evident, f ( x ) > 0 , f este continuă și
x
α
descrescătoare ( f ′( x) =− α +1 < 0 ). Pentru α ≠ 1, avem:
x
1  1 
n
1
=Fn ∫= f ( x ) dx  α −1 − 1 . Dacă α > 1 , atunci Fn < și seria este
1
1−α  n  1−α

convergentă. Dacă α= < 1 , Fn

1
1−α
( n1−α − 1) și lim Fn = +∞ , deci seria
n →∞

este divergentă. Dacă α = 1 avem seria armonică care este divergentă.

Criteriul lui Dirichlet. Dacă ( xn )n≥1 ⊂  + este monoton descrescător cu

lim xn = 0
n →∞
și dacă ( zn )n≥1 ⊂  și există M >0 astfel încât
∞
z1 + z2 +  + zn ≤ M pentru orice n ≥ 1 , atunci seria ∑x z
n =1
n n este

convergentă.

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

∞
cos nx
a) ∑ , x ∈ ( 0, 2π ) ;
n =1 n
∞
sin n ⋅ sin n 2
b) ∑ 3
;
n =1 n
∞
cos n
c) ∑ 2 .
n =1 n + 1

1
Soluții. a) Dacă xn = și zn = cos nx , atunci arătăm că sunt verificate
n
condițiile din criteriul lui Dirichlet. Evident, lim xn = 0 . De asemenea,
n →∞

sin
nx
cos
( n + 1) x
z1 + z2 +  + zn= cos x + cos 2 x +  + cos nx= 2 2 , de unde
x
sin
2

47
 nx
⋅ cos
sin
( n + 1) x
2 2 1
rezultă că = z1 + z2 +  + zn ≤ , x0 ∈ ( 0, 2π ) .
x x0
sin sin
2 2
∞
cos nx
Așadar, conform criteriului lui Dirichlet, seria ∑ este convergentă.
n =1 n
1
b) Fie xn = 3 și= zn sin n ⋅ sin n 2 . Evident, lim xn = 0 . De asemenea,
n n →∞

n
z1 + z2 +  +=
zn ∑ sin k ⋅ sin=
k =1
k 2

=
1 n
∑
2 k =1   (
1
2
)
cos ( k − k 2 ) − cos ( k + k 2 )  = 1 − cos ( n + n 2 ) ≤ .
1
2
∞
sin n ⋅ sin n 2
Deci, conform criteriului lui Dirichlet, seria ∑ 3
este
n =1 n
convergentă.
1
c) Fie xn = 2 și zn = cos n . Evident, lim xn = 0 . De asemenea,
n +1 n →∞

n
sin cos
( n + 1)
z1 + z2 +  + zn= cos1 + cos 2 +  + cos n= 2 2 , de unde rezultă
1
sin
2
1
că z1 + z2 +  + zn ≤ . Așadar, conform criteriului lui Dirichlet, seria
1
sin
2
∞
cos n
∑n =1 n + 1
2
este convergentă.

Criteriul lui Leibniz. Dacă xn > 0 , xn +1 < xn și lim xn = 0 , atunci seria

n →∞
∞

∑ ( −1)
n −1
alternată xn este convergentă.
n =1

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

∞
1
a) ∑ ( −1)
n −1
;
n =1 n ⋅ 3n

48
 n − ( −1)
n
∞
b) ∑ ( −1)
n −1
;
n =1 n
∞
n −1 ln n
c) ∑ ( −1) .
n =1 n
1 xn +1 n ⋅ 3n n
Soluții. a) Cum xn = =
, atunci = < 1 pentru
n ⋅3n
xn ( n + 1) ⋅ 3n +1
3 ( n + 1)
1
orice n natural. Evident,= =
lim xn lim 0 . Conform criteriului lui
n →∞ n →∞ n ⋅ 3n

Leibniz, seria este convergentă.

n − ( −1)
n
∞ ∞ ∞
n −1 1 1
∑ ( −1) ∑ ( −1) +∑ .
n −1
b) Rescriem seria astfel: =
=n 1 = n n 1= n n1n
 1 
Prima serie este convergentă, deoarece   descrește către 0, dar a
 n n≥1
doua serie este divergentă fiind seria armonică. În concluzie, seria
n − ( −1)
n
∞

∑ ( −1)
n −1
este divergentă.
n =1 n
ln n
c) Fie xn = . Pentru a arăta că șirul este descrescător considerăm funcția
n
ln x 1 − ln x
=f ( x) , x ≥ 1 a cărei derivată este f ′ ( x ) = . Așadar, f este
x x2
descrescătoare pe intervalul ( e, + ∞ ) . Deci, șirul ( xn )n≥1 este descrescător
ln n
pentru orice n > e . Evident, = = 0 . Conform criteriului lui
lim xn lim
n →∞ n →∞ n

Leibniz, seria este convergentă.

Criteriul lui Abel. Dacă ( xn )n≥1 ⊂  este un șir monoton și mărginit, iar
∞ ∞
seria ∑ yn este convergentă, atunci seria
n =1
∑x y
n =1
n n este convergentă.

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

( −1)
n
∞
a) ∑ n ln n ;
n =1

( −1)
n
∞
 1 1 1 
b) ∑
n =1
1 + + +  + − ln n  .
ln n  2 3 n 

49
 1 n 1
Soluții. a) Fie xn = și yn = ( −1) . Șirul ( xn )n≥1 este, în mod evident,
n ln n
monoton descrescător și mărginit. Conform criteriului lui Leibniz, seria
∞
n 1
∑
n =1
( −1)
ln n
este convergentă. Deci, conform criteriului lui Abel, seria

( −1)
n
∞

∑ n ln n
n =1
este convergentă.

1 1 1 n 1
b) Fie xn =1 + + +  + − ln n și yn = ( −1) . Șirul ( xn )n≥1 este
2 3 n ln n
convergent către constanta lui Euler, γ . Deci, ( xn )n≥1 este mărginit. Pentru
monotonie, calculăm:
1 n +1 1   1 
xn +1 − xn= − ln =  1 − ( n + 1) ln 1 +  =
n +1 n n +1  n 
1   1 
n +1

= 1 − ln 1 +   .
n + 1   n 
n +1 n +1
 1  1
Cum 1 +  > e pentru orice n natural, rezultă că ln 1 +  > 1 . Deci,
 n  n
∞
n 1
( xn )n≥1 este descrescător. Cum seria ∑ ( −1) este convergentă,
n =1 ln n
( −1)
n
∞
 1 1 1 
conform criteriului lui Abel, seria ∑
n =1
1 + + +  + − ln n  este
ln n  2 3 n 
convergentă.

∞ ∞
Criteriul comparației I (cu inegalități). Dacă ∑ xn și
n =1
∑y
n =1
n sunt două

serii cu termeni reali pozitivi astfel încât yn ≤ xn pentru orice n ≥ 1 , atunci

∞ ∞
a) dacă seria ∑ xn este convergentă, rezultă că și seria
n =1
∑y
n =1
n este

convergentă.
∞ ∞
b) dacă seria ∑ yn este divergentă, rezultă că și seria
n =1
∑x
n =1
n este divergentă.

50
Exemple. Utilizând criteriul comparației I, să se studieze natura seriilor:
∞
1
a) ∑ n ;
n =1 2 + 1
∞
5
b) ∑ 2 ;
n =1 2n + 4n + 3
∞
ln n
c) ∑ ;
n =1 n
∞
1
d) ∑ .
n =1 n ( n + 1)
∞
1 1 1
Soluții. a) Avem: y=
n
2 +1 2
n
< =
n
xn . Deoarece seria ∑
n =1 2
n
este
∞
1 1
convergentă (serie geometrică cu rația q= < 1 ), atunci și seria ∑ n
2 n =1 2 + 1
este convergentă.
∞
5 5 5 5 ∞ 1
b) Avem: = yn =
<
2n 2 + 4n + 3 2n 2
xn . Deoarece
=
seria ∑ =
2n 2 2 n 1 n 2
n 1=
∑
este convergentă (serie armonică generalizată cu α= 2 > 1 ), atunci și seria
∞
5
∑n =1 2n + 4n + 3
2
este convergentă.
∞
ln n 1 1
c) Avem: xn= > = yn , ∀n ≥ 3. Deoarece seria ∑ este divergentă,
n n n =1 n
∞
ln n
atunci și seria ∑ este divergentă.
n =1 n
∞
1 1 1
d) Avem: = xn > = yn . Deoarece seria ∑ este
n ( n + 1) n + 1 n =1 n + 1

∞
1
divergentă, atunci și seria ∑
n =1 n ( n + 1)
este divergentă.

∞ ∞
Criteriul comparației II (cu limită). Fie ∑x
n =1
n și ∑y
n =1
n două serii cu

xn
termeni reali, xn ≥ 0 , yn > 0 pentru orice n ≥ 1 , astfel încât lim =l.
n →∞ yn
a) Dacă 0 < l < +∞ , atunci seriile au aceeași natură.

51
 ∞ ∞
b) Dacă l = 0 și seria ∑ yn este convergentă, rezultă că și seria
n =1
∑x
n =1
n este

convergentă.
∞ ∞
c) Dacă l = +∞ și seria ∑ yn este divergentă, rezultă că și seria
n =1
∑x
n =1
n este

divergentă.

Observație. În general, seriile cu care se compară sunt: seria geometrică și

seria armonică generalizată.

Exemple. Utilizând criteriul comparației II, să se studieze natura seriilor:

∞
1
a) ∑ n ;
n =1 2 − 1
∞
1
b) ∑ , a >0.
n =1 n (1 + a + a +  + a )
2 n

1 1
Soluții. a) Fie xn = și yn = n . Avem:
2 −1
n
2
1
2n
lim = lim 2 − 1 = lim n
xn
= 1 ∈ ( 0, + ∞ ) .
n

n →∞ y n →∞ 1 n →∞ 2 − 1
n
2n
∞
1 1
Deoarece seria ∑ n este convergentă (serie geometrică cu rația q = ),
n =1 2 2
∞
1
atunci și seria ∑ n este convergentă.
n =1 2 − 1

1 1
b) Evident < n , pentru orice n ≥ 1 . Deoarece, pentru
n (1 + a + a +  + a ) a
2 n

∞
1 1
a > 1 , seria ∑a
n =1
n
este convergentă (serie geometrică de rație q=
a
< 1 ),
∞
1
atunci, conform criteriului comparației și seria ∑ n (1 + a + a
n =1
2
+  + an )
este convergentă.

52
 ∞
1 1 1 1
Dacă a = 1 , seria devine ∑ n ( n + 1) . Cum n ( n=
n =1 + 1)
< 2 pentru
n +n n
2

∞
1
orice n ≥ 1 și cum seria ∑n
n =1
2
este convergentă (serie armonică generalizată
∞
1
cu α = 2 ), conform criteriului comparației rezultă că seria ∑ n ( n + 1)
n =1
este

convergentă.
∞
1
Dacă a ∈ ( 0,1) , considerăm seria armonică ∑n
n =1
și aplicăm criteriul

comparației cu limită. Avem:

1
n (1 + a + a 2 +  + a n ) 1 1− a
lim = lim = lim = 1− a .
n →∞ 1 n →∞ 1+ a + a + + a
2 n n →∞ 1 − a n +1
n
∞ ∞
1 1
Cum seria ∑ este divergentă, rezultă că și seria ∑
n =1 n (1 + a + a +  + a )
2 n
n =1 n

este divergentă.

∞
Criteriul radical al lui Cauchy. Fie ∑x
n =1
n o serie cu termeni reali pozitivi.

Dacă lim n xn = λ , atunci:

n →∞
∞
a) pentru λ < 1 , seria ∑x
n =1
n este convergentă;
∞
b) pentru λ > 1 , seria ∑x
n =1
n este divergentă.

Observație. Dacă lim n xn = 1 , utilizând criteriul radical al lui Cauchy nu

n →∞
putem decide natura seriei.

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

∞
nn
a) ∑ 1+ 2 n ;
n =1 3
n
∞
 5n + 3n3 
b) ∑  3  ;
n =1  7 n + 2 

53
 ∞
12n
c) ∑
n =1 n
.

nn
Soluții. a) Fie xn = termenul general al seriei, care se mai poate scrie
31+ 2 n
nn
xn = . Deci,
3 ⋅ ( 32 )
n

nn n n n
λ = lim n xn = lim n = lim = lim = lim = ∞.
3 ⋅ (3 )
2 n n →∞ 32 ⋅ n 3
n →∞ n →∞ n →∞ 1 n →∞ 32
32 ⋅ 3 n

Cum λ > 1 , rezultă că seria este divergentă.

n
 5n + 3n3 
b) Fie xn =  3  termenul general al seriei. Deci,
 7n + 2 
n
 5n + 3n3  5n + 3n3 3
=λ lim = xn lim n  3=
n
 lim = . Cum λ < 1 , rezultă că
n →∞ n →∞
 7n + 2  n →∞ 7 n 3 + 2 7
seria este convergentă.
12n
c) Fie xn = termenul general al seriei. Deci,
n
12n 12
=λ lim = n x
n lim =n =
lim 12 . Cum λ > 1 , rezultă că seria este
n →∞ n →∞ n n →∞ n
n
divergentă.

∞
Criteriul raportului al lui d’Alembert. Fie ∑x
n =1
n o serie cu termeni reali

xn +1
strict pozitivi. Dacă lim = λ , atunci:
n →∞ xn
∞
a) pentru λ < 1 , seria ∑x
n =1
n este convergentă;
∞
b) pentru λ > 1 , seria ∑x
n =1
n este divergentă.

Observație. Ca și în cazul criteriului radical al lui Cauchy, dacă

x
lim n +1 = 1 , utilizând criteriul raportului al lui d’Alembert, nu putem decide
n →∞ x
n
natura seriei.

54
 Exemple. Să se studieze natura seriilor:
∞
10n
a) ∑ 2 n +1 ;
n =1 4 ( n + 1)
∞
n!
b) ∑5
n =1
n
;
∞
n2
c) ∑ .
n =1 ( 2n − 1) !

10n
Soluții. a) Fie xn = termenul general al seriei. Avem
42 n +1 ( n + 1)
10n +1
xn +1 = . Deci,
42 n +3 ( n + 2 )
xn +1 10n +1 42 n +1 ( n + 1) 10 ( n + 1) 5
λ= lim = lim 2 n +3 ⋅ =
lim =.
n →∞ x
n
n →∞ 4 ( n + 2) 10n n →∞ 4 2 ( n + 2 ) 8
Cum λ < 1 , rezultă că seria este convergentă.
n!
b) Fie xn = n termenul general al seriei. Avem xn +1 = n +1 . Deci,
( n + 1)!
5 5
x ( ) 5 = lim n + 1 = ∞ . Cum λ > 1 , rezultă că seria
λ = lim n +1 = lim n +1
n + 1 ! n

n →∞ x n →∞ 5 n ! n→∞ 5
n

este divergentă.
( n + 1) . Deci,
2
n2
c) Fie xn = termenul general al seriei. Avem xn +1 =
( 2n − 1)! ( 2n + 1)!
( n + 1) ( 2=
n − 1) ! (n =+ 1)
2 2
xn +1
=λ lim = lim lim 0. Cum λ <1,
n →∞ x n →∞ ( 2n + 1) ! n2 n →∞ 2n 3 ( 2n + 1)
n

rezultă că seria este convergentă.

∞
Criteriul lui Raabe–Duhamel. Fie ∑x
n =1
n o serie cu termeni reali strict

 x 
λ , atunci:
pozitivi. Dacă lim n  n − 1 =
n →∞
 n +1 
x
∞
a) pentru λ > 1 , seria ∑x
n =1
n este convergentă;

55
 ∞
b) pentru λ < 1 , seria ∑x
n =1
n este divergentă.

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

∞
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n − 1)
a) ∑ ;
n =1 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ ( 2n + 2 )
∞ 1 1
1+ + ++
1
b) ∑a
n =1
2 3 n
,a > 0;
∞
c) ∑a
n =1
ln n
,a > 0.

1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n − 1)
Soluții. a) Fie xn = termenul general al seriei. Deci,
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ ( 2n + 2 )
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n + 1)
xn +1 = . Deoarece:
2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ ( 2n + 4 )
xn +1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n + 1) 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ ( 2n + 2 ) 2n + 1 2
lim = lim = lim = = 1,
n →∞ xn n →∞ 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ ( 2n + 4 ) 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n − 1) n →∞ 2n + 4 2
nu putem trage nicio concluzie utilizând criteriul raportului al lui
d’Alembert. Aplicăm criteriul lui Raabe–Duhamel. Calculăm limita din
enunț:
 x   2n + 4  3n 3
= λ lim n  n= − 1 lim n  = − 1 lim = .
n →∞
 xn +1  n →∞
 2n + 1  n →∞ 2n + 1 2
Cum λ > 1 , rezultă că seria este convergentă.
1 1 1 1 1 1 1
1+ + ++ 1+ + ++ +
b) Fie xn = a 2 3 n
termenul general al seriei. Deci, xn +1 = a 2 3 n n +1
.
Deoarece:
1 1 1 1
1+ + ++ +
2 3 n n +1 1
x 1 a
lim n += lim 1 1 1
= lim a = a=
n +1
0
1,
n →∞ x n →∞ 1+ + ++ n →∞
n 2 3 n
a
nu putem trage nicio concluzie utilizând criteriul raportului al lui
d’Alembert. Aplicăm criteriul lui Raabe–Duhamel. Calculăm limita din
enunț:

56
  xn   1   n−+11 
=λ lim n  = 
− 1 lim n = 
− 1 lim n  a = − 1
 xn +1  n→∞  a n +1  n→∞ 
n →∞ 1

−1
a− 1 −n
n +1
= lim = − ln a.
n →∞ −1 n + 1
n +1
Urmează să facem discuție după parametrul real a > 0 . Avem 3 cazuri.
 1
Dacă − ln a > 1 , adică a ∈  0,  , atunci seria este convergentă. Dacă
 e
1 
− ln a < 1 , adică a ∈  , ∞  , seria este divergentă. Dacă − ln a =
1 , adică
e 
1
a= nu putem trage nicio concluzie despre natura seriei conform
e
1
criteriului lui Raabe–Duhamel. Pentru a = vom aplica criteriul
e
1
comparației II (cu limită). Considerăm șirul yn = . Avem
n
1 1 1
1+ + ++
1 2 3 n
  eln n
= lim
xn 
lim = lim
e
= lim
n
=
n →∞ y n →∞ 1 n →∞ 1+ 1 + 1 ++ 1 n →∞ 1+ 1 + 1 ++ 1
n 2 3 n
e e 2 3 n
n
1 1
= lim = γ,
n →∞ 1+ 1 + 1 ++ 1 − ln n e
e 2 3 n
xn 1
unde γ este constanta lui Euler–Mascheroni. Deci, lim = > 0.
n →∞ y
n eγ
1 1 1
∞ 1+ + ++
1
Conform criteriului comparației II, rezultă că seriile ∑  
2 3 n
și
n =1  e 
∞
1
∑
n =1 n
au aceeași natură, adică sunt divergente.

c) Fie xn = a ln n termenul general al seriei. Deci, xn +1 = a ln ( n +1) . Deoarece:

a ( +) n +1
ln n 1
xn +1
= lim ln n = lim a ( ) = lim a n= a ln1
ln n +1 − ln n ln
lim = a=
0
1,
n →∞ x n →∞ a n →∞ n →∞
n

57
 nu putem trage nicio concluzie utilizând criteriul raportului al lui
d’Alembert. Aplicăm criteriul lui Raabe – Duhamel. Calculăm limita din
enunț:
 x   ln n 
λ= lim n  n − 1 = lim n  a n +1 − 1 =− ln a .
n →∞
 xn +1  n→∞  
Urmează să facem discuție după parametrul real a > 0 . Avem 3 cazuri.
 1
Dacă − ln a > 1 , adică a ∈  0,  , atunci seria este convergentă. Dacă
 e
1 
− ln a < 1 , adică a ∈  , ∞  , seria este divergentă. Dacă − ln a = 1 , adică
e 
1
a= nu putem trage nicio concluzie despre natura seriei conform
e
1
criteriului lui Raabe–Duhamel. Pentru a= seria devine
e
∞ ∞ ln n∞
1 1 1
=
∑ =
 
n 1  e=

∑=
e
n 1=
ln n ∑
n 1 n
care este o serie divergentă.

∞
Criteriul logaritmic. Fie ∑x
n =1
n o serie cu termeni reali strict pozitivi. Dacă

1
ln
xn
λ = lim , atunci:
n →∞ ln n
∞
a) pentru λ > 1 , seria ∑x
n =1
n este convergentă;
∞
b) pentru λ < 1 , seria ∑x
n =1
n este divergentă.

Exemple. Să se studieze natura seriilor:

∞
n 3 n2 + 2
a) ∑
n =1 n + 2n + 1
3
;
∞
1
b) ∑ ;
n =1 ( ln n )
ln n

∞
n2
c) ∑e
n =1
n
.

58
 n 3 n2 + 2
Soluții. a) Cum xn = , rezultă că:
n 3 + 2n + 1
 2 1
n3  1 + 2 + 3 
1 n + 2n + 1
3
 n n .
= = 5
xn n n + 2
3 2
2
n3 3 1+ 2
n
Calculăm:
 3 2 1 
 n 1 + 2 + 3  
ln   5
n n 
1  2 
ln  n3 3 1+ 2 
lim  
xn n
= λ lim = =
n →∞ ln n n →∞ ln n
 2 1 5 1  2
3ln n + ln 1 + 2 + 3  − ln n − ln 1 + 2 
=
lim  n n  3 3  n 
n →∞ ln n
4  2 1 1  2 
 ln n ln 1 + n 2 + n3  3 ln 1 + n 2   4
=+lim  3  −  = > 1.
n →∞
 ln n ln n ln n  3
 
 
Deci, rezultă că seria este convergentă.
1 1
b) Dacă xn = = ( ln n ) . Calculăm:
ln n
, atunci
( ln n )
ln n
xn
1
ln
ln ( ln n ) ln n ln ( ln n )
ln n
xn
λ = lim = lim = lim = lim ln ( ln n ) = +∞ > 1 ,
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞

deci seria este convergentă.

n2
c) Cum xn = n , rezultă că
e
1 e n
ln ln 2
xn n n − 2 ln n n
= λ lim = lim = lim = lim = − 2 = +∞ > 1 ,
n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n n →∞ ln n
deci seria este convergentă.

59
 ∞
Criteriul de convergență absolută al lui Cauchy. Fie ∑z
n =1
n o serie cu

termeni numere complexe. Dacă lim n zn = λ , atunci

n →∞
∞
a) pentru λ < 1 , seria ∑z
n =1
n este absolut convergentă;
∞
b) pentru λ > 1 , seria ∑z
n =1
n este divergentă.

∞
Criteriul de convergență absolută al lui d’Alembert. Fie ∑z
n =1
n o serie cu

zn +1
termeni numere complexe. Dacă lim = λ , atunci:
n →∞ zn
∞
a) pentru λ < 1 , seria ∑z
n =1
n este absolut convergentă;
∞
b) pentru λ > 1 , seria ∑z
n =1
n este divergentă.

Exemple. Să se studieze convergența absolută a seriilor următoare:

π
cos ( 2n − 1)
a) ∑
n≥0 3 n
4;

sin n !
∑ ( −1)
n −1
b) ;
n ≥1 n2
cos nα
c) ∑
n ≥1 n2
, α ∈  fixat;

nπ
sin
 n + 1 
d) ∑   3
6 ;
n≥0  n  n +1
1 nπ
e) ∑ n cos ;
n≥0 2 6
π
f) ∑ ∫ sin ( n x ) dx .
n ≥1 0
2

60
 π
cos ( 2n − 1)
Soluții. =
a) Cum xn 4 ≤ 1 , ∀n ≥ 0 , rezultă că seria este
n
3 3n

absolut convergentă.
n −1 sin n ! 1
b) Cum xn = ( −1) 2
≤ 2 , ∀n ≥ 1 , rezultă că seria este absolut
n n
convergentă.
cos nα 1
c) Cum = xn 2
≤ 2 , ∀n ≥ 1 , rezultă că seria este absolut
n n
convergentă.
nπ
sin
 n +1  6 ≤ 2 , ∀n ≥ 1 , rezultă că seria este absolut
=
d) Cum xn   3
 n  n +1 n
3/2

convergentă.
1 nπ 1
=
e) Cum xn n
cos ≤ n , ∀n ≥ 1 , rezultă că seria este absolut
2 6 2
convergentă.
π 1 − cos ( n 2π )
f) Avem: ∑ ∫ sin ( n x ) dx = ∑
n ≥1 0
2

n ≥1 n2
. Cum

1 − cos ( n 2π ) 2
2
≤ , ∀n ≥ 1 , rezultă că seria este absolut convergentă.
n n2

Exerciții propuse

1. Utilizând definiția convergenței unei serii, să se studieze natura seriilor:

∞
1 ∞
n +1
a) ∑ 2 ; d) ∑ ln ;
n=2 n − 1 n =1 n
∞ ∞
2n + 1
b) ∑ 2 3 ;2 n 1− n
e) ∑ 2 .
n =1 n ( n + 1)
2
n =1

∞
1
c) ∑ 4nn =1
2
−1
.

61
2. Utilizând criteriul general al lui Cauchy, să se studieze natura seriilor:
∞
sin n
a) ∑ n ;
n =1 2
∞
cos n
b) ∑ 2 ;
n =1 n
∞
sin n
c) ∑ 3 .
n =1 n

3. Să se verifice dacă următoarele serii îndeplinesc condiția necesară de

convergență:
∞
1
a) ∑ ;
n =1 2n + 1 − 2n − 1
n+a
∞ n

b) ∑   , a, b ∈  ;
n =1  n + b 
∞
 1
c) ∑ n ln 1 −  .
n=2  n

4. Utilizând criteriul comparației I (cu inegalități), să se studieze natura

seriilor:
∞
n
a) ∑ 2 ;
n =1 n − cos n
2

∞
n2 + 2
b) ∑
n =1 n + 5
4
;

∞
7n
c) ∑n
n =1 + 3n + 5
2
;
∞
1
d) ∑ n .
n=2 ln n

5. Utilizând criteriul comparației II (cu limită), să se studieze natura seriilor:

∞
n
a) ∑ 2 ;
n =1 n + 1
∞
1
b) ∑ n ;
n =1 3 − n
∞
5n 2 + n
c) ∑ .
n =1
3
n8 + n 4

62
6. Utilizând criteriul lui d’Alembert, să se studieze natura seriilor:
( n !) ;
∞ 2
∞
nn
a) ∑ ; e) ∑
n =1 n ! n =1 ( 2n ) !

( n !) ⋅ n2 ;
2 2
∞ ∞
2n
b) ∑ ; f) ∑
n =1 n ! n =1 ( 2n ) !
∞ ∞
9n n3
c) ∑2
n =1
n +1
n
; g) ∑ n .
n =1 3
∞
d) ∑3
n =1
− n2 − 2
;

7. Utilizând criteriul radical al lui Cauchy, să se studieze natura seriilor:

n2
 2n + 3   n +1 
∞
∞ n

a) ∑   ; d) ∑   ;
n =1  3n + 2  n =1  7 n + 6 

∞ n2 ∞
 1 e3 n
b) ∑ 1 +  ;
n =1  n
e) ∑
n =1 n
n
;
n2
 n 2 − 5n + 1   an + 1 
∞ ∞ n

c) ∑  2  ; f) ∑   , a, b > 0 .
n =1  n − 4n + 2  n =1  bn + 2 

8. Să se studieze natura seriilor:

∞
a) ∑ n
( 2n ) ! ;
n =1 4 ( n !)
2

∞
11 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n − 1)
b) ∑n+2⋅
n =1 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ 2n
;
∞
1 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ ⋅ ( 2n − 1)
c) ∑ 2 ⋅ ;
n =1 n 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ ⋅ 2n
n
∞
 n2 + n + 3 
d) ∑  a ⋅  ,a > 0 ;
n =1  n2 
∞
1  π
e) ∑ , a ∈  0,  . Indicație. Pentru cazul
(1 + tga ) 1 + tg  1 + tg   2 
n =1 a a
 2  n
1
a = 1 se poate ține cont de inegalitatea 1 + tgx < , ∀x ∈ ( 0,1) .
1− x

63
9. Utilizând criteriul logaritmic, să se studieze natura seriilor:
∞ ∞
1 nn
a) ∑ ; d) ∑ ;
n =1 ( n + 1)
3
n =1 n n

∞
∞
n +1 1
b) ∑ ; e) ∑ ln ( ln n )
;
( ln n )
n
n =1 n n =1

∞
n +1 ∞
c) ∑
n =1 n + 1
2
; f) ∑n
n =1
ln x
, x > 0.

10. Să se studieze natura seriilor:

∞
1
a) ∑ ( −1) n n sin ;
n −1

n =1 n
n −1 2n + 1
∞
b) ∑ ( −1) ;
n =1 3n
∞
n −1 n !
c) ∑ ( −1) ;
n =1 n2
∞
n −1 ln n
d) ∑ ( −1) .
n =1 n2

11. Utilizând criteriul lui Dirichlet, să se studieze natura seriilor:

∞
sin nx
a) ∑ 3 , x ∈ ( 0, 2π ) ;
n =1 n
∞
cos nπ
b) ∑ ;
n =1 ln n
∞
cos n ⋅ ln n
c) ∑ ;
n =1 n2
∞
sin n
d) ∑ .
n =1 n !

64
 SERII DE PUTERI. SERII TAYLOR

Definiție. Se numește serie de puteri centrată în x0 o serie de forma

∞

∑a (x − x ) , an ∈ , x, x0 ∈ , n ≥ 0 .
n
n 0
n =0

Numerele an , n ≥ 0 , se numesc coeficienții seriei. Dacă facem schimbarea

de variabilă y= x − x0 , seria inițială se scrie de forma
∞

∑a y
n =0
n
n
, an ∈ , y ∈  .

Noțiunea de serie de puteri este o generalizare a noțiunii de polinom.

Teorema Abel-Cauchy-Hadamard. Fie R ≥ 0 definit prin:

a) R = 0 , dacă șirul ( n an ) n ≥1
este nemărginit;
1
b) R = , dacă lim n an > 0 ;
n →∞
lim an n
n →∞

c) R = +∞ , dacă lim n an = 0 .
n →∞
∞
Atunci, dacă R > 0 , seria de puteri ∑a (x − x ) este absolut convergentă
n
n 0
n =0

pe ( x0 − R, x0 + R ) și divergentă pe ( −∞, x0 − R )  ( x0 + R, + ∞ ) .
Dacă R = 0 , seria de puteri este convergentă doar în x = x0 .

Observație. Din teorema anterioară rezultă că mulțimea de convergență

M C a unei serii de puteri este un interval de forma ( x0 − R, x0 + R ) la care
se adaugă eventual punctele x0 − R sau x0 + R . Numărul R se numește
raza de convergență a seriei de puteri.

Exemplu. Să se determine mulțimea de convergență a seriilor de puteri:

∞
a) ∑x
n =0
n
;
∞

∑ n( −1)
n
b) xn ;
n =1
n2 + 2
∞
 1 n+2
c) ∑  cos n 
n =1
xn .

65
Soluții. a) Deoarece an = 1 și n an = 1 , rezultă R = 1 . Pentru x = 1 , seria
∞ ∞

∑1 este divergentă, iar pentru x = −1 , seria ∑ ( −1)

n
este, de asemenea,
n =0 n =0

divergentă. Deci, M C = ( −1,1) .

n, n par
 ( −1)n ( −1)n
b) Deoarece= an n=  1 și=
lim n an lim= n n 1 , rezultă
n →∞ n →∞
 n , n impar
R = 1 . Deci, seria de puteri este absolut convergentă pe ( −1,1) . Studiem
∞

∑ n( −1)
n
convergența seriei pentru x = ±1 . Pentru x = 1 , seria este
n =1
divergentă conform criteriului necesar al convergenței, deoarece nu există
∞
lim n(
−1)
∑ n( ) ( −1)
n n
−1
. Analog, dacă x = −1 , seria este divergentă. Deci,
n

n →∞
n =1

MC = ( −1,1) .
n2 + 2 n2 + 2 n2 + 2
 1 n+2  1  1 n+2 n( n + 2 )
c) Deoarece an =  cos  și lim
= n  cos  =
lim  cos  1,
 n n →∞
 n n →∞
 n

n2 + 2
∞
 1 n+2
rezultă R = 1 . Dacă x = 1 , seria ∑  cos n 
n =0
este divergentă conform

criteriului necesar de convergență, deoarece

n2 + 2 n2 + 2 n2 + 2
∞
 1  n+2 1  1  n+2  1  n+2
lim  cos  = lim 1 + cos − 1 = lim 1 − 2sin 2  =
n →∞
 n n →∞
 n  n →∞
 2n 

 −2sin

(
2 1  2
 n +2
2n 
)
  1 n+2

  2 1  −2sin
2 1
=
lim 1 − 2sin 2n  =
e0 =
n →∞ 
 
1.
 2 n 
 
n2 + 2
∞
 1 n+2
Analog, dacă x = −1 , seria ∑  cos n  ( −1) este divergentă. Deci,
n

n =0

MC = ( −1,1) .

66
Observație. Deoarece nu întotdeauna se calculează ușor lim n an , se
n →∞

folosește criteriul raportului.

Criteriul raportului. Dacă an ≠ 0 , pentru orice n ≥ n0 și dacă

an +1
lim = l , atunci raza de convergență este
n →∞ an
1
 ,l ≠ 0
R = l .
+∞, l = 0

Exemple. Să se determine mulțimea de convergență a seriilor de puteri:

∞
x n −1 ∞
x 2 n +1
a) ∑ e) ∑ ( −1)
n
; ;
n =1 n n =0 ( 2n + 1)!
∞
x n −1 ∞
ln ( n + 1) n +1
b) ∑ 2 ; f) ∑ x ;
n =1 n n =1 n +1
∞ ∞
xn n5 n
∑ ( −1) ∑
n −1
c) ; g) n
x ;
n =1 n n =1 5

∞ 
1 ( −1)  n
n
∞
xn
d) ∑ ; h) ∑  + x .
n =1 n !
 n n 
n =1
 
an +1 n
Soluții. a) Deoarece lim
= = 1 , rezultă că raza de convergență
lim
n →∞ a n →∞ n + 1
n
∞
1
este R = 1 . Pentru x = 1 , obținem seria ∑n
n =1
care este divergentă, iar pentru
∞
1
∑ ( −1)
n −1
x = −1 , obținem seria care este convergentă conform criteriului
n =1 n
lui Leibniz. Deci, M C = [ −1,1) .
2
a  n 
b) Deoarece= lim n +1 lim = 
n →∞ n + 1
 1 , rezultă că raza de convergență este
n →∞ a
n  
∞
1
R = 1 . Pentru x = 1 , obținem seria ∑ 2 care este convergentă, iar pentru
n =1 n

67
 ∞
1
∑ ( −1)
n −1
x = −1 , obținem seria care este, de asemenea, convergentă.
n =1 n2
Deci, M C = [ −1,1] .
an +1 n
=
c) Deoarece lim = 1 , rezultă că raza de convergență este
lim
n →∞ a n →∞ n + 1
n
∞
1
∑ ( −1)
n −1
R = 1 . Pentru x = 1 , obținem seria care este convergentă
n =1 n
conform criteriului lui Leibniz, iar pentru x = −1 , obținem seria
( −1)
n
∞∞
1
∑ ( −1)
−∑ care este divergentă. Deci, M C = ( −1,1] .
n −1
=
=n 1=n n 1 n

a n!
d) Deoarece= = 0 , rezultă că raza de convergență este
lim n +1 lim
n →∞ a n →∞ ( n + 1) !
n

R = +∞ . Deci, M C =  .
∞
x 2 n +1
∑ ( −1)
n
e) Rescriind seria ca o serie de puteri (consecutive),
n =0 ( 2n + 1)!

obținem x ⋅ ∑ ( −1)
∞
n (x ) 2 n

și făcând schimbarea de variabilă y = x 2 ,

n =0 ( 2n + 1)!
∞
yn
obținem seria ∑ ( −1) a cărei rază de convergență este R = +∞ ,
n

n =0 ( 2n + 1)!
=
deoarece
a
lim n +1 lim
( 2n + 1)!
= 0 . Mulțimea de convergență a seriei
n →∞ a n →∞ ( 2n + 3 ) !
n
∞
yn
∑ ( −1) MC =  , iar a seriei inițiale, este
n
este
n =0 ( 2n + 1)!
M C′= {x ∈  : x 2
< ∞}=  . În concluzie, raza de convergență a seriei inițiale
este R = +∞ , iar suma seriei este dată de funcția sin x , așa cum vom vedea.
a ln ( n + 2 ) n + 1
f)= Deoarece lim n +1 lim = 1 , rezultă că raza de
n →∞ a
n
n →∞ n + 2 ln ( n + 1)
ln ( n + 1) ∞
convergență este R = 1 . Pentru x = 1 , obținem seria
n =1 n +1
care este ∑
divergentă conform criteriului comparației I (cu inegalități), deoarece

68
ln n 1 ∞
ln ( n + 1)
∑ ( −1)
n +1
> , ∀n ≥ 3 . Pentru x = −1 , obținem seria care este
n n n =1 n +1
 ln ( n + 1) 
convergentă conform criteriului lui Leibniz, deoarece   este un
 n + 1  n≥1
șir descrescător pentru n ≥ 3 și convergent către 0 . Deci, M C = [ −1,1) .
( n + 1) 5n ( n + 1) 1 , rezultă că raza de
5 5
an +1
g) Deoarece=
lim lim = =
lim
n →∞ a
n
n →∞ 5n +1 n5 n→∞ 5n5 5
∞
convergență este R = 5 . Pentru x = 5 , obținem seria ∑n
n =1
5
care este
∞
divergentă, iar pentru x = −5 , obținem seria ∑ ( −1)
n
n5 care este
n =1

divergentă. Deci, M C = ( −5,5) .

( −1) ( −1)
n +1 n +1
1
+ 1+
a n +1 n +1 n n +1 1,
=
h) Deoarece lim n +1 lim = =
lim
1 ( −1) n +1 ( −1)
n →∞ a n →∞ n n →∞ n

+ 1+
n

n n n
rezultă că raza de convergență este R = 1 . Pentru x = 1 , obținem seria
∞ 
1 ( −1) 
n

∑ 
 n
+
n 
 care este divergentă, iar pentru x = −1 , obținem seria
n =1

∞  1 ( −1)n 
∑ ( −1)  +  care este, de asemenea, divergentă. Deci,
n

n n 
n =1
 
M C = ( −1,1) .

∞
Teoremă. Fie ∑a x
n =0
n
n
o serie de puteri având raza de convergență R . Dacă

seria este convergentă în x = ± R , atunci suma acestei serii este o funcție

continuă în x = ± R .

69
 ∞

∑ ( −1) x n are raza de convergență R = 1 . Pentru x = ±1 ,

n
Exemplu. Seria
n =0

1
seria este divergentă. Pentru x < 1 , suma seriei este s ( x ) = (serie
1+ x
1
geometrică cu rația − x ). Funcția s are limită în x = 1 și lim s ( x ) = .
x →1 2

Observație. Exemplul de mai sus ne arată că lim s ( x ) poate să existe fără

x→R
∞
ca seria ∑a R
n =0
n
n
să fie convergentă.

∞
Teoremă. Fie ∑a x
n =0
n
n
o serie de puteri având raza de convergență R > 0 și

suma s ( x ) . Atunci
∞
a) seria obținută prin derivare termen cu termen ∑ na x
n =1
n
n −1
are aceeași rază

de convergență R și are loc

 ∞ ′ ∞
n
s′ (=x )  ∑ an x =  ∑ ( n + 1) an +1 x , ∀x ∈ ( − R, R ) .
n

=  n 0=  n0
∞
a
b) seria obținută prin integrare termen cu termen ∑ n x n +1 are aceeași
n =0 n + 1
rază de convergență R și are loc
 ∞ n
∞
x x
an n +1
= ∫0 =
s ( t ) d t ∫0  ∑
= a
n 0=
n t 

d t ∑
n 0 n +1
x , ∀x ∈ ( − R, R ) .

Exemple. Să se determine mulțimea de convergență și suma următoarelor

serii de puteri:
∞
a) ∑ nx
n =0
n
;
∞
b) ∑n x
n =0
3 n
;
∞
x n +1
∑ ( −1)
n +1
c) ;
n =1 n ( n + 1)

70
 ∞

∑ 2 + ( −1)  xn ;
n
d)
n =0

∞
x2n
e) ∑
n = 0 2 ( 2n + 2 )
n
.

an +1 n +1
Soluții. a) Deoarece lim
= = 1 , rezultă că raza de convergență
lim
n →∞ a n →∞ n
n
∞
este R = 1 . Pentru x = 1 , seria obținută ∑n
n =0
este divergentă, iar pentru
∞
x = −1 , seria obținută ∑ ( −1) n este, de asemenea, divergentă. Deci,
n

n =0

MC = ( −1,1) . Pentru a calcula suma seriei, considerăm seria

∞
1
∑=
x
n =0
n

1− x
, ∀x ∈ ( −1,1) , pe care o derivăm termen cu termen, obținând:
∞ ∞
1 x
∑ nx n −1
= . Înmulțind egalitatea cu x , obținem ∑ nx n = ,
(1 − x ) (1 − x )
2 2
n =0 n =0

∀x ∈ ( −1,1) .
( n + 1) 1 , rezultă că raza de convergență este
3
a
b) Deoarece= =
lim n +1 lim
n →∞ a
n
n →∞ n3
∞
R = 1 . Pentru x = 1 , seria obținută ∑n
n =0
3
este divergentă, iar pentru x = −1 ,
∞
seria obținută ∑ ( −1) este, de asemenea, divergentă. Deci,
n
n3
n =0

MC = ( −1,1) . Pentru a calcula suma seriei, considerăm seria

∞
1
∑=
x
n =0
n

1− x
, ∀x ∈ ( −1,1) , pe care o derivăm termen cu termen, obținând:
∞ ∞
1 x
∑ nx n −1
= , deci ∑ nx n = , ∀x ∈ ( −1,1) . Derivând din nou
(1 − x ) (1 − x )
2 2
n =0 n =0

termen cu termen ultima serie, obținem:

∞  x ′ −1 2
∑ = 2 n −1
n x  =  +
 (1 − x )  (1 − x ) (1 − x )3
2 2
,
n =0
 
adică

71
 ∞
−x 2x
∑=
n x 2 n
+ .
(1 − x ) (1 − x )
2 3
n =0

Și, derivând din nou termen cu termen ultima serie, obținem

 −x ′
∞
2x  1 6 6
∑ 3 n −1
nx =

+  =

− + . Înmulțind cu
 (1 − x ) (1 − x )  (1 − x ) (1 − x ) (1 − x )
2 3 2 3 4
n =0

x ultima egalitate, obținem:

∞
x 6x 6x −1 7 12 6
∑ n3 x n = − + = + − + .
(1 − x ) (1 − x ) (1 − x ) 1 − x (1 − x ) (1 − x ) (1 − x )
2 3 4 2 3 4
n =0

( −1) n ( n + 1)
n+2
a
= =
c) Deoarece lim n +1 lim 1 , rezultă că raza de
n →∞ ( n + 1)( n + 2 )
( −1)
n →∞ a n +1
n
∞
1
∑ ( −1)
n +1
convergență este R = 1 . Pentru x = 1 , seria obținută este
n =1 n ( n + 1)
 1 
convergentă conform criteriului lui Leibniz, deoarece șirul 
 n ( n + 1) 
  n≥1
este descrescător și convergent către 0 . Pentru x = −1 , seria obținută
( −1) =
n +1
∞ ∞
1
∑ ( ) ∑
n +1
−1 este convergentă conform criteriului
=n 1= n ( n + 1) n 1 n ( n + 1)
∞
1 1 1
comparației I (cu inegalități), deoarece < 2 , iar seria
n ( n + 1) n
∑n
n =1
2
este

convergentă. Deci, M C = [ −1,1] . Pentru a calcula suma seriei, considerăm

∞
1
∑ ( −1) , ∀x ∈ ( −1,1) , pe care o
n +1
seria x n −1 = 1 − x + x 2 − x 3 +  =
n =1 1+ x
integrăm termen cu termen, obținând:
∞ n
n +1 x
∑
n =1
( −1) = ln (1 + x ) + C , ∀x ∈ ( −1,1) ,
n
constanta de integrare fiind C = 0 (pentru x = 0 , obținem C = 0 ). Integrând
termen cu termen încă o dată, obținem:
∞
x n +1
∑ ( ) = (1 + x ) ln (1 + x ) − x + C1 ,
n +1
− 1
n =1 n ( n + 1)
constanta de integrare fiind C1 = 0 (pentru x = 0 , obținem C1 = 0 ).

72
 ∞
1
Dacă x = −1 , seria ∑ n ( n + 1)
n =1
are suma seriei

 1 
s = lim sn = lim 1 −  = 1 . Astfel, suma seriei:
n →∞ n →∞
 n +1 
∞
x n +1 1, dacă x = −1
∑ ( )
n +1
−1 =  .
n =1 n ( n + 1) (1 + x ) ln (1 + x ) − x, dacă x ∈ ( −1,1]
=lim 2 k 3 1,=
pentru n 2k
 k →∞
d) Deoarece lim = an lim 2 + ( −= 1)
n
n n
 2 k +1 ,
n →∞ n →∞
lim =
1 1, pentru =n 2k + 1.
k →∞

rezultă că raza de convergență este R = 1 . Pentru x = 1 , seria obținută

∞

∑ 2 + ( −1)  este divergentă, iar pentru x = −1 , seria obținută

n

n =0

∞

∑ ( −1)  2 + ( −1)n  este, de asemenea, divergentă. Deci, M C = ( −1,1) .

n

n =0
 
∞
Pentru x ∈ ( −1,1) , suma seriei ∑ 2 + ( −1)  x n este
n

n =0

∞ ∞
2 1 3+ x
2∑ x n + ∑ ( −1) x n = + =
n
.
=n 0=n 0 1 − x 1 + x 1 − x2
∞
yn
e) Făcând schimbarea de variabilă y = x 2 , obținem seria ∑
n = 0 2 ( 2n + 2 )
n
.

a 2 n ( 2n + 2 ) 1
=
Deoarece =
lim n +1 lim , rezultă că raza de convergență
n →∞ a n →∞ 2 n +1 ( 2n + 4 ) 2
n
∞
2n 1 ∞ 1
este R = 2 . Pentru y = 2 , seria obținută ∑ n = ∑ este
= 2 ( 2n + 2 ) 2 n 0 n + 1
n 0=

( −1) 2n ( −1)
n n
∞ ∞
divergentă, iar pentru y = −2 , seria obținută ∑ n =∑ este
= 2 ( 2n + 2 ) n 0 2n + 2
n 0=

convergentă conform criteriului lui Leibniz. Deci, mulțimea de convergență

∞
yn
a seriei ∑ n este M C = [ −2, 2 ) , iar mulțimea de convergență a
n = 0 2 ( 2n + 2 )

( )
∞
x2n
seriei ∑ n este M C′ ={ x : x 2 < 2} =− 2, 2 . Pentru a calcula
n = 0 2 ( 2n + 2 )

73
 ∞
x2n
suma seriei ∑
n = 0 2 ( 2n + 2 )
n
, considerăm seria
n
x 2 n +1
∞ ∞
 x2  1
=
∑
=
n 0=2n
x=∑   x
n 0 2  x2
pe care o integrăm termen cu termen și
1−
2
obținem:
x 2n+2  x2 
( )
∞
x
∑
n = 0 2 ( 2n + 2 )
n
=∫
x2
dx =− ln 1 −  + C , ∀x ∈ − 2, 2 ,
1−  2
2
constanta de integrare fiind C = 0 (pentru x = 0 , obținem C = 0 ). Obținem
1  x2 
( )
∞
x2n
∑n = 0 2 ( 2n + 2 )
n
=
− ln 1 −  , ∀x ∈ − 2, 2 \ {0} . Dacă x = 0 , suma
x2  2
seriei este 0 .

∞
Teoremă. Fie ∑a (x − x ) o serie de puteri având raza de convergență
n
n 0
n =0

R > 0 și fie f definită pe ( x0 − R, x0 + R ) ca sumă a seriei. Atunci, f

admite în acest interval derivate de orice ordin și aceste derivate se pot
calcula prin derivare termen cu termen.

f ( n ) ( x0 )
Observație. Din teorema anterioară rezultă că an = pentru orice
n!
n . Dacă funcția f definită pe ( x0 − R, x0 + R ) este suma seriei de puteri,
putem scrie seria de forma
∞
f ( n ) ( x0 )
∑ ( x − x0 ) .
n

n =0 n!

∞
f(
n)
( x0 )
Definiție. Seria ∑ ( x − x0 )
care poate fi asociată oricărei funcții
n

n!
n =0

f care admite în x0 derivate de orice ordin, se numește seria Taylor a

funcției f centrată în x0 .
Pentru x0 = 0 se obține seria MacLaurin
∞
f (n) ( 0 ) n
∑
n =0 n!
x .

74
Definiție. O funcție care admite derivate de orice ordin într-un interval
( a, b ) se numește indefinit derivabilă sau de clasă C ∞ în ( a, b ) .
Definiție. Dacă
a) f : I →  este indefinit derivabilă ( f ∈ C ∞ ( I ) ),
b) seria Taylor a funcției f centrată în x0 ∈ I are raza de convergență
R >0,
c) suma seriei Taylor definită pe ( x0 − R, x0 + R ) coincide în
( x0 − R, x0 + R ) ⊂ I cu funcția f ,
atunci f se numește funcție analitică în x0 .
Dacă f este analitică în orice punct x0 ∈ I , atunci f se numește analitică
în I .

Observație. Definiția anterioară caracterizează clasa funcțiilor care se pot

exprima prin serii de puteri.

Definiție. Fie f : I ⊂  →  , f ∈ C n ( I ) . Polinomul Tn ( x, x0 ) (asociat

funcției f ) definit prin
f ′ ( x0 ) f ( ) ( x0 )
n

Tn ( x, x=
0) f ( x0 ) + ( x − x0 ) +  + ( x − x0 )
n

1! n!
se numește polinom Taylor de gradul n , centrat în x0 al funcției f .

Teoremă. Fie f : [ a, b ] →  , f ∈ C n +1 ([ a, b ]) . Atunci, pentru orice

x0 ∈ ( a, b ) , avem:
x
1
f ( x ) − Tn ( x, x0 ) = ∫ ( x − t ) f ( n +1) ( t ) dt .
n

n ! x0
Definiție. Diferența f ( x ) − Tn ( x, x0 ) se notează cu Rn ( x ) și se numește
restul sub forma integrală în formula lui Taylor.

Observație. Folosind teorema de medie din calculul integral, rezultă că

f ( n 1) ( c )
x +
1 ( n +1)
( x) ( c ) ∫ ( x − t=
) dt ( x − x0 ) , c ∈ ( x0 , x )
n +1
Rn=
n
f
n! x0 ( n + 1)!
Această formă a restului se numește rest sub forma lui Lagrange.

75
 Teoremă. Fie f : [ a, b ] →  , f ∈ C ∞ ( a, b ) . Dacă există R > 0 și M > 0
astfel încât pentru orice x ∈ ( x0 − R, x0 + R ) ⊂ ( a, b ) și orice n ≥ 0 are loc
egalitatea f ( n ) ( x ) ≤ M n , atunci f este analitică în x0 .

Exemplu. Fie ( x ) ex , x ∈  ,
f= f ∈ C ∞ (  ) și f ( n ) ( x )= e x , ∀x ∈  .
Deoarece f ( n) ( x=
) e x < e R pentru x < R , deducem că funcția f este
analitică și
f (n) ( 0 ) n ∞ x n
∞
= e ∑ x
= x ∑ , x∈.
= n 0= n! n 0 n!
În mod analog, se poate arăta că funcțiile sin x, cos x, shx și chx sunt
analitice și
∞
x 2 n +1
sin x = ∑ ( − ) , x∈ ,
n
1
n =0 ( 2n + 1)!
∞
x2n
∑
cos x = ( −1) , x∈ ,
n

n =0 ( 2n ) !
e x − e− x ∞
x 2 n +1
=
shx =
x
∑ ( 2n + 1)!, x ∈  ,
n =0
−x
e +e
x ∞
x2n
=
chx =
x
∑
n = 0 ( 2n ) !
, x∈ .

Exemplu. Să se determine raza de convergență, mulțimea de convergență și

∞
x4n
suma seriei ∑ .
n = 0 ( 2n ) !
∞
yn
Soluție. Făcând schimbarea de variabilă y = x 4 , obținem seria ∑
n = 0 ( 2n ) !
a

cărei rază de convergență este R = ∞, deoarece

=
a
lim n +1 lim= lim
( 2n ) ! = 0.
1
Deci, mulțimea de
n →∞ a n →∞ ( 2n + 2 ) ! n →∞ ( 2n + 1)( 2n + 2 )
n

convergență a seriei este M C =  , iar mulțimea de convergență a seriei

76
 ∞
x4n
inițiale este M C′ =  . Pentru a calcula suma seriei ∑
n = 0 ( 2n ) !
, observăm că

∞ ∞
x4n x2n
∑
n = 0 ( 2n ) !
= chx 2 , =
unde chx ∑
n = 0 ( 2n ) !
, x∈.

1
Exemplu. Fie x ) ln (1 + x ) , x ∈ ( −1, + ∞ ) ,
f (= f ′( x) = și pentru
1+ x
x < 1 , obținem:
1
= 1 − x + x 2 − x 3 +  + ( −1) x n + 
n

1+ x
(suma unei serii geometrice cu rația − x , x < 1 ). Seria de puteri obținută are
raza de convergență 1 și poate fi integrată termen cu termen, ceea ce
conduce la dezvoltarea
( −1)
n
∞
ln (1 + x )
= ∑ n +1 x
n =0
n +1
, x <1.

Exemplu (Calculul funcției exponențiale). Pentru a calcula valorile funcției

e x , utilizăm formula lui Taylor
x x2 xn x n +1 c
e x =1 + + +  + + e , c ∈ ( 0, x ) .
1! 2! n ! ( n + 1) !
Deducem că putem calcula aproximativ pe e x calculând valorile
x x2 xn
polinomului 1 + + +  + . Eroarea va fi măsurată de restul Rn . Acest
1! 2! n!
rest poate fi mare pentru valori mari ale lui x . De aceea, vom scrie orice
număr x ∈  sub forma x= m + q , unde m este un număr întreg, iar
1
q ≤ . Obținem e x = e m e q . Deci, pentru a calcula e x este suficient să
2
1
calculăm, cu ajutorul formulei lui Taylor, pe e și pe e q , pentru q ≤ .
2
Pentru calculul lui e , avem
1 3
Rn ≤ e<
( n + 1)! ( n + 1)!
și dacă dorim o valoare cu trei zecimale exacte, este suficient să luăm n = 6 .
1
Pentru calculul lui e q , q ≤ , avem:
2

77
 1 1
Rn ≤ e< n
2 ( n + 1) !
n +1
2 ( n + 1) !
și dacă dorim o valoare cu trei zecimale exacte, este suficient să luăm n = 4 .
De exemplu, pentru valoarea lui e cu cinci zecimale exacte, luăm n = 6 și
obținem
1 1 1
e ≈ 1+ + + + = 1.648719 .
1!⋅ 2 2!⋅ 2 2
6!⋅ 26

Exemple. Să se calculeze următoarele limite folosind dezvoltările în serie

Taylor ale funcțiilor e x ,sin x, cos x, shx , chx , ln x :
x − sin x ln x
a) lim ; f) lim ;
x →0 x 3 x →1 πx
cos
2
x2
−
e − cos x
2 e x sin x − x (1 + x )
b) lim ; g) lim ;
x →0 x4 x →0 x3
2e x − 2 − 2 x − x 2   1 
c) lim ; h) lim  x − x 2 ln 1 +   ;
x →0 x − sin x x →∞
  x 
x 2 − 2chx + 2
i) lim (1 + sin x ) .
1/ x
d) lim ;
x →0 x4 x →0

1
1 − (1 + x )
1/ x

e) lim e ;
x →0 x
x x3
Soluții. a) Deoarece sin x = − + x 5θ1 ( x ) , obținem
1! 3!
x x3
x − + − x 5θ1 ( x )
1! 3! 1 1
lim 3
= = .
x →0 x 3! 6
x x 2 x3
b) Deoarece e x =1 + + + +, obținem
1! 2! 3!
x2 x4 x6
e − x /2 = 1− + 2 − 3 +
2

2 ⋅1! 2 ⋅ 2! 2 ⋅ 3!
x2 x4 x6
Cum cos x =− 1 + − + , obținem
2! 4! 6!

78
 − x2 x2 x4 x4 x6 x6
e− x − cos x=+ + 2 − − 3 + + =
2
/2

2 ⋅1! 2! 2 ⋅ 2! 4! 2 ⋅ 3! 6!
x4  1  x6  1 1 
= 2 1 −  −  −  +
2 ⋅ 2!  3  22 ⋅ 3!  2 5 ⋅ 6 
1
x 4 ⋅ − x 6θ1 ( x )
x2
−
e 2 − cos x 12 1
și lim
= 4
=
lim 4
.
x →0 x x →0 x 12
c) Înlocuim funcțiile e x și sin x cu dezvoltările lor în serie și obținem:
 x x2  2 x3 2 x 4
2 1 + + +   − 2 − 2 x − x 2 + +
lim  
1! 2! 3! 4!
= =
lim
x →0  x3 x5  x →0 x3 x5
x −  x − + +  − +
 3! 5!  3! 5!
2 2x
+ +
= lim = 3! 4! 2.
x →0 1 x2
− +
3! 5!
x2 x4
d) Deoarece chx =+1 + + , obținem:
2! 4!
2x4
x2 − 2 − x2 − − x 6θ1 ( x ) + 2
4! −2 −1
lim 4
= = .
x →0 x 4! 12
1  x 2 x3 
x x2
1
ln (1+ x )  x − + −  1− + +
x 
(1 + x ) = e = e = e
1/ x x 2 3  2 3
e) Scriind , deoarece
( −1) x n+1 , x < 1 , obținem:
n
∞
ln (1 + x )
= ∑ n +1
n =0
2
 x x2   x x2 
−x x 2  − + +    − + + 
1+  + 2 3  +
1 + + 2 3
(1 + x ) = =
1/ x
e2 3
e 1! 2!
2
 x x2   x x2 
1
1 − (1 + x )
1/ x
−  − + +   −  − + +  + 
=și lim e =
lim  2 3   2 3  1
.
x →0 x x →0 x 2
f) Dezvoltând funcția ln x în jurul lui x0 = 1 , obținem:
( x − 1) − ( x − 1) ( x − 1)
2 3

ln x =
ln1 + + − .
1! 2! 3!

79
 πx π πx  π π
Deoarece cos =
sin  − = − sin ( x − 1) ,
sin (1 − x ) = și
2 2 2  2 2
( x − 1)
3
π π π
3

) ( x − 1) −  
sin ( x − 1= +  , obținem:
2 2 2 3!
( x − 1) − x − 1 2 θ x − 1
ln x ( ) 1( )
= lim =
lim 1!
x →1 π x x →1 π
− ( x − 1) + ( x − 1) θ 2 ( x − 1)
3
cos
2 2
( x − 1) (1 − ( x − 1)θ1 ( x − 1) ) 2
= lim = − .
π
( x − 1)  − + ( x − 1) θ 2 ( x − 1)  π
x →1 2

 2 
g) Avem:
 x x 2 x3   x3 
e x sin x = 1 + + + + x 4θ1 ( x )  ⋅  x − + x5θ 2 ( x )  =
 1! 2! 3!   3! 
x3 x3
=x − + x 2 + + x 4θ ( x )
3! 2!
1 1 x3
și e x sin x − x − x 2 = x3  −  + x 4θ ( x ) = + x 4θ ( x ) . Atunci:
 2! 3!  3
3
x
+ x 4θ ( x )
1
lim 3 3
= .
x →0 x 3
 1
h) Considerăm funcția f ( x ) = x − x 2 ln 1 +  și făcând schimbarea de
 x
1  1  y − ln (1 + y )
variabilă = y , obținem f   = . Dezvoltând funcția
x  y y2
y2
ln (1 + y ) în jurul punctului y0 = 0 , obținem: ln (1 + y ) =y − + y 3θ ( y ) ,
2
2
y
y− y+ − y 3θ ( y )
2 1
iar lim 2
= .
y →0 y 2
i) Deoarece

80
 1  x3 x5 
1
ln (1+ sin x ) ln 1+ x − + + 
x  
(1 + sin x ) = e = e =
1/ x x 3! 5! 

 2 
1   x3  1  x3 
 x − +  −  x − +  + 
x   3!  2 3!  
= e= e,  

obținem
1  x 2 x3  1  x 2 x3 
 x − − +  lim  x − − + 
x  x→0 x 
x)
lim (1 + sin = = e = e.
1/ x 2! 3!   2! 3! 
lim e
x →0 x →0

Observație. Toate limitele anterioare se pot calcula aplicând regula lui

l’Hospital.

Exemplu. Să se determine valorile parametrului real α pentru ca

ln (1 + x sin x ) − x 2 cos x
lim să fie finită și diferită de zero.
x →0 xα
Soluție. Deoarece
 x2 x4 x6   x4 x6 
ln (1 + x sin x ) = ln 1 + − + +   = ln 1 + x − + 2
+  =
 1! 3! 5!   6 120 
2
 x4 x6  1 x4 x6 
=  x2 − + +  −  x2 − + +  +  =
 6 120  2 6 120 
2
=x 2 − x 4 + x 6θ1 ( x )
3
4
x
și x 2 cos x = x 2 − + x 6θ 2 ( x ) , obținem:
24
2 x4
x 2 − x 4 + x 6θ1 ( x ) − x 2 + − x 6θ 2 ( x )
3 24 5
lim α
= − pentru α = 4 .
x →0 x 8

1
2
1 − cos x
Exemplu. Să se calculeze integrala definită ∫0
x2
dx cu patru zecimale

exacte.
Soluție. Înlocuim funcția cos x cu dezvoltarea sa în serie de puteri și
obținem:

81
 1 x2 x4 x61
1−1+ − + −
1 − cos x
2 2
=∫0 x 2 dx ∫0= 2! 4! 6!
x2
dx

1
2
 1 x2 x4  1 1 1
= ∫0  2! − 4! + 6! −   dx ≈ 2!⋅ 2 − 4!⋅ 3 ⋅ 23 + 6!⋅ 5 ⋅ 25= 0.2483.
Exemplu. Utilizând seria binomială
α α (α − 1) 2 α (α − 1) (α − n + 1) n
(1 + x ) =1 + x +
α
x + + x + ,
1! 2! n!
α ∈  , x < 1 , să se găsească dezvoltarea în serie de puteri a funcției
f ( x ) = arcsin x .
−1
Soluție. Deoarece f ′ ( x )=
1
= (1 − x )
2 2 , pentru x < 1 , înlocuind
1 − x2
−1
α= și x cu − x 2 în seria binomială, deducem
2
−1
1 x2 1 3 4 1 ⋅ 3 ⋅ ⋅ ( 2n − 1) 2 n
( )
1 − x 2 2
=1 + + 2 x + +
2 1! 2 2! 2n ⋅ n !
x +
Integrând termen cu termen seria anterioară, obținem:
1 x3 3 x5 1 ⋅ 3 ⋅ ⋅ ( 2n − 1) x 2 n +1
arcsin x =x + + 2 + + + .
2 3 2 ⋅ 2! 5 2n ⋅ n ! 2n + 1

Exemplu. Să se determine dezvoltarea în serie de puteri a funcției

f ( x ) = arctg x .
1
Soluție. Cum f ′ ( x ) = 2 =1 − x 2 + x 4 − x 6 +  pentru x < 1 , integrând
1+ x
termen cu termen seria anterioară, obținem:
x3 x5 x 7
arctg x =x − + − +  + C pentru x < 1 .
3 5 7
Pentru x = 0 , obținem C = 0 .

Exemplu. Să se determine dezvoltarea în serie de puteri a funcției

( )
f ( x )= ln x + 1 + x 2 , x ∈  .

82
 −1
Soluție. Cum f ′ ( x ) = =
1
( ) , x ∈  , utilizând seria binomială
1 + x 2 2

1 + x2
−1
cu α = și înlocuind x cu x 2 , obținem:
2

(1 + x 2 ) 2 = 1 − 12 x1! + 212 2!3 x 4 − 12⋅33⋅⋅3!5 x6 +  + ( −1)n 2n ⋅(n! ) x 2n + 

−1 2
1 ⋅ 3 ⋅ ⋅ 2n − 1

pentru x 2 < 1 . Integrând termen cu termen seria anterioară, obținem:

1 ⋅ 3 ⋅ ⋅ ( 2n − 1) 2 n +1
( )
ln x + 1 + x 2 =x + ∑ ( −1)
n ≥1
n

2n ⋅ n !⋅ ( 2n + 1)
x +C.

Pentru x = 0 , obținem C = 0 .

Exemple. Să se determine seriile de puteri corespunzătoare funcțiilor reale

de variabilă reală și să se indice mulțimile de convergență:
2x − 5
a) f ( x ) = 2 , x ∈  \ {1,3} ;
x − 4x + 3
x
b) f ( x ) = 2 , x∈;
x +4
1− x
c) f ( x ) = , x∈.
1 + x + x2
Soluții. a) Deoarece
2x − 5 3 1 −3 1 1 1
f ( x) = 2 = + = − =
x − 4 x + 3 2 ( x − 1) 2 ( x − 3) 2 1 − x 6 1 − x
3
−3
n
1 x 1  1
= ∑
2 n≥0
xn − ∑   =
6 n≥0  3 
− ∑  9 + n  xn .
6 n≥0  3 
n
x
Deoarece seria ∑ x n este convergentă pentru x < 1 și seria
n≥0
∑   este
n≥0  3 

convergentă pentru x < 3 , obținem că mulțimea de convergență este

MC = ( −1,1) .
2n
x x 1 x n x
b) Avem: f ( x ) = = ⋅ = ⋅ ∑ ( −1)   dacă x < 2 .
x +4
2
 x  4 4 n≥0
2
2
1−  − 2 
 2 
c) Pentru x ≠ 1 , avem:

83
 (1 − x ) (1 − x ) = 1 − x 2 x3 n
2 2
1− x
f ( x )= = = ( ) ∑( )
1 + x + x2 (1 − x ) (1 + x + x ) 1 − x3
2
n≥0

dacă x < 1 . Pentru x = 1 , f ( x) = 0 .

Exemple. Folosind dezvoltările în serii de puteri, să se demonstreze

inegalitățile următoare:
1
a) e x > ,x > 0;
1+ x
b) e x > 1 + (1 + x ) ln (1 + x ) , x > 0 .
x x 2 x3 1
Soluții. a) Avem: e x =1 + + + + > , deoarece
1! 2! 3! 1+ x
1 x x 2 x3 x x x 2 x3
1− + + + + = + + + +  > 0 , ∀x > 0 .
1 + x 1! 2! 3! 1 + x 1! 2! 3!
2 3
x x x
b) Avem e x = 1 + + + +  > 1 + (1 + x ) ln (1 + x ) , deoarece
1! 2! 3!
x 2 x3 x 4
ln (1 + x ) =x − + − +
2 3 4
și
x x 2 x3  x 2 x3 x 4 
1 + + + +  > 1 + (1 + x )  x − + − +   , ∀x > 0 .
1! 2! 3!  2 3 4 

Exerciții propuse

1. Să se determine raza de convergență și mulțimea de convergență pentru

următoarele serii de puteri:
x2n
a) ∑ ( −1) x ; e) ∑
n n
;
n ≥1 n ≥ 0 ( 2n ) !

xn x 2 n +1
∑ ∑ ( −1)
n
b) ; f) ;
n ≥1 n n ≥1 2n + 1
n
x2n   n + 1 n 
c) ∑ ( −1) g) ∑  
n
;  x  ;
n ≥1 ( 2n ) ! 
n ≥1   n  
x 2 n −1 n! shn
d) ∑
n ≥1 ( 2n − 1) !
; h) ∑
n ≥ 0 ( n + 1)
n
xn ; i) ∑ ch n x
n ≥1
2
n
.

84
2. Să se dezvolte în serie Taylor în vecinătatea lui zero (cu precizarea
mulțimilor de convergență) următoarele funcții:
a) f ( x ) = sin 2 x ;
x
b) f ( x ) = ∫ e − t dt .
2

3. Folosind formula lui Taylor, să se calculeze:

a) ln 3 cu trei zecimale exacte;
b) 5 1.1 cu patru zecimale exacte;
c) ln (1.04 ) cu patru zecimale exacte.
0.1
ln (1 + x )
d) ∫
0
x
dx cu trei zecimale exacte;

ex −1
0.1
e) ∫
0
x
dx cu trei zecimale exacte;
0.2
sin
f) ∫
0
x
dx cu patru zecimale exacte;

1
g) 5
cu cinci zecimale exacte.
e

85
 SPAȚII METRICE
Una dintre operațiile cele mai importante din Analiza Matematică este
trecerea la limită. Această operație se bazează pe noțiunea de distanță între
două puncte, definită pe axa reală. Generalizând ideea de mulțime a
numerelor reale considerată ca o mulțime înzestrată cu o distanță, obținem
noțiunea de spațiu metric. Astfel, spațiul metric constituie cadrul natural de
prezentare a unor noțiuni fundamentale, cum ar fi: șir convergent, limita și
continuitatea funcțiilor etc.

Definiție. Fie E o mulțime nevidă. Se numește distanță sau metrică pe E o

funcție d : E × E →  + care satisface următoarele axiome:
a) d ( x, y ) = 0 ⇔ x = y ;
b) d ( x=
, y ) d ( y, x ) , ∀x, y ∈ E (simetrie);
c) d ( x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ) , ∀x, y, z ∈ E (inegalitatea triunghiului).

Numărul d ( x, y ) se numește distanța între x și y . Se numește spațiu

metric ( E , d ) o mulțime E pe care s-a definit o distanță d . În acest caz,
elementele mulțimii E se numesc puncte.

Exemplu. Considerând pentru elemetele unei mulțimi arbitrare aplicația

0, x = y
d ( x, y ) = 
1, x ≠ y
obținem un spațiu metric, care poate fi numit spațiul punctelor izolate.

Exemplu. Mulțimea numerelor reale înzestrată cu distanța d ( x, y )= x − y

pentru x, y ∈  este un spațiu metric.

{
Exemplu. Mulțimea  n = x =( x1 , , xn ) : xi ∈ , i =1, n } înzestrată cu
distanța
n
( x, y )
d= ∑(x − yk )
2
k
k =1

se numește spațiu aritmetic euclidian cu n dimensiuni.

Primele două axiome sunt evidente în  n . Axioma a treia, inegalitatea
triunghiului, este verificată în  n și reprezintă o consecință imediată a
inegalității Cauchy- Buniakovski:

86
 2
 n   n 2  n 2 
 ∑ k k  ≤  ∑ ak   ∑ bk  .
a b
=k 1 =  k 1=  k 1 

Exemplu. Considerăm din nou mulțimea  n a n -uplurilor de n numere

reale, x = ( x1 , , xn ) și definim distanța între elementele sale prin formula
n
d (=
x, y ) ∑x
k =1
k − yk .

Axiomele a)-c) sunt evidente.

Exemplu. Considerăm aceeași mulțime  n ca în exemplele anterioare și

definim distanța între elementele sale prin formula
d=( x, y ) max xk − yk .
1≤ k ≤ n
Axiomele a)-c) sunt evidente.

Observație. Ultimele trei exemple justifică faptul de a nota un spațiu metric

diferit de mulțimea punctelor sale, deoarece aceeași mulțime poate fi
înzestrată cu diferite distanțe.
În raport cu fiecare, mulțimea devine un alt spațiu cu proprietăți specifice.

Exemple. Să se verifice dacă funcția d :  ×  →  + definită prin

d (=
x, y ) f ( x ) − f ( y ) este o distanță pe  pentru:
a) f :  →  , f ( x ) = arctg x ;
x
b) f :  →  , f ( x ) = .
1+ x
Soluții. a) Prima axiomă este verificată. Dacă
d ( x, y ) =
0 ⇒ arctg x − arctg y =
0 ⇒ arctg x = arctg y ⇒ x = y deoarece
arctg x este o funcție injectivă. Dacă x = y ⇒ d ( x, y ) = 0 . A doua axiomă
este evidentă, iar a treia axiomă se verifică imediat deoarece
arctg x − arctg y = arctg x − arctg z + arctg z − arctg y ≤
≤ arctg x − arctg z + arctg z − arctg y
adică, d ( x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ) , ∀x, y, z ∈  .

87
 b) Prima axiomă este verificată. Dacă d ( x, y ) =
0 ⇒ f ( x) =
f ( y ) . Cum
x
1+ x − x
f ′( x)
= = x 1+ = x−x 1
> 0,∀x ∈  , rezultă că f este
(1 + x ) (1 + x ) (1 + x )
2 2 2

strict crescătoare, deci f este injectivă, ceea ce implică x = y . Dacă

x= y ⇒ d ( x, y ) =
0 . A doua și a treia axiomă se verifică imediat.

Exemplu. Să se verifice dacă funcția d :  n ×  n →  + definită prin

n
xi − yi
d ( x, y ) = ∑ , oricare ar =
fi x ( x1 , , xn ) ∈  n și
i =1 1 + xi − yi

=y ( y1 , , yn ) ∈  n , este o distanță pe  n .
Soluție. Prima axiomă este verificată, deoarece
n
x − yi
d ( x, y ) = 0 ⇔ ∑ i = 0 ⇔ xi − yi = 0, ∀i = 1, n ⇔
i =1 1 + xi − yi

⇔ xi = yi , ∀i= 1, n ⇔ x= y.
A doua axiomă este evidentă. Iar a treia axiomă,
d ( x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ) , ∀x, y, z ∈  n ⇔
n
xi − yi n
xi − zi n
zi − yi
⇔∑ ≤∑ +∑
, ∀x, y, z ∈  n
=i 1 = 1 + xi − yi 1
i 1= + xi − zi i 1 1 + zi − yi

se verifică utilizând inegalitatea

a−c a −b b−c
≤ + , ∀a, b, c ∈  .
1+ a − c 1+ a − b 1+ b − c

Exemplu. Știind că sfera închisă de rază r > 0 centrată în x0 ∈ E este

{ x ∈ E : d ( x, x0 ) ≤ r} , să se
mulțimea Br [ x0 ] ⊂ E definită prin Br [ x0 ] =
figureze grafic sferele închise de rază r = 1 centrate în=
x0 ( 0, 0 ) ∈  2
pentru următoarele distanțe:
a) d ( x, y ) = ( x1 − y1 ) + ( x2 − y2 )
2 2
;
b) d1 ( x, y ) = x1 − y1 + x2 − y2 ;
( x, y ) max xi − yi ;
c) d 2 =
1≤i ≤ 2

88
 x1 − y1 x2 − y2
d) d 3 ( x, y )
= + , =
∀x ( x1 , x2 ) ∈  2 și
1 + x1 − y1 1 + x2 − y2
∀y ( y1 , y2 ) ∈  2 .
=
Soluții. a)
{
B1 ( 0, 0 )  = x = ( x1 , x2 ) ∈  2 : d ( ( x1 , x2 ) , ( 0, 0 ) ) ≤ 1 =}
{
= x = ( x1 , x2 ) ∈  2 : x12 + x22 ≤ 1 . }

b)
{ }
B1 ( 0, 0 )  = x = ( x1 , x2 ) ∈  2 : d1 ( ( x1 , x2 ) , ( 0, 0 ) ) ≤ 1 =
={ x =( x , x ) ∈ 
1 2
2
: x1 + x2 ≤ 1} .

89
c)
{ }
B1 ( 0, 0 )  = x = ( x1 , x2 ) ∈  2 : d 2 ( ( x1 , x2 ) , ( 0, 0 ) ) ≤ 1 =

=
x= {
( x1 , x2 ) ∈  2 :max xi ≤ 1 .
1≤i ≤ 2
}

d)

{ }
B1 ( 0, 0 )  = x = ( x1 , x2 ) ∈  2 : d3 ( ( x1 , x2 ) , ( 0, 0 ) ) ≤ 1 =
 x1 x2 
 x ( x1 , x2 ) ∈  :
== + ≤ 1 .
2

 1 + x1 1 + x2 

90
Observație. Reprezentările grafice anterioare justifică următoarele denumiri
pentru distanțele d , d1 și d 2 . Astfel, distanța euclidiană d se mai numește
distanța sferică, distanța d1 se mai numește distanța octaedrică și distanța
d 2 se mai numește distanța cubică.

Exemplu. Fie { }
 n = z =( z1 , , zn ) : z j ∈ , j =1, n . Să se verifice dacă
n
funcția d :  n ×  n →  + definită prin d ( z=
, z′) ∑z
k =1
k − zk′ este o distanță

pe  n . Dacă z =( 3 + 4i,5 − 2i ) și z′ =(1 − i, 2 + 3i ) , să se calculeze d ( z, z′ )

(în acest caz, d reprezintă distanța pe  2 ).
Soluție. Prima axiomă este verificată deoarece:
n
d ( z , z ′ ) = 0 ⇔ ∑ zk − zk′ = 0 ⇔ zk − zk′ = 0, ∀k = 1, n ⇔ zk = zk′ , ∀k = 1, n ⇔
k =1

⇔z=z ′.

A doua și a treia axiomă se verifică imediat. În fine,

d ( z , z ′ ) = 3 + 4i − (1 − i ) + 5 − 2i − ( 2 + 3i ) = 2 + 5i + 3 − 5i = 29 + 34 .

O clasă particulară importantă de spații metrice este aceea a spațiilor

vectoriale normate.
Fie K unul din corpurile ,  sau  , iar E este un K -spațiu vectorial.

Definiție.Se numește normă pe E orice funcție x  x definită pe E cu

valori în  + care satisface următoarele axiome:
1) x = 0 ⇔ x = 0 ;
λ x λ x , ∀x ∈ E , ∀λ ∈ K (omogenitate);
2) =
3) x + y ≤ x + y , ∀x, y ∈ E (inegalitatea triunghiului).
Perechea ( E, ⋅ ) se numește spațiu vectorial normat. Numărul x se
numește norma vectorului x .

Propoziție. Funcția d ( x, y ) = x − y , x, y ∈ E , definește o distanță pe E

(deci, orice spațiu vectorial normat este un caz particular de spațiu metric;
numărul x − y se numește distanța între vectorii x și y ).

91
Exemplu. Pe  sau  , valoarea absolută x  x este o normă. Pe 
modulul z  z este o normă.

Exemplu. Mulțimea  n înzestrată cu operațiile uzuale (operațiile pe

componente) definite prin
( x1 , x2 , , xn ) + ( y1 , y2 , , yn ) =( x1 + y1 , x2 + y2 , , xn + yn ) ,
λ ( x1 , x2 , , xn ) = ( λ x1 , λ x2 , , λ xn ) , ∀λ ∈ 
este un  -spațiu vectorial.
Considerăm trei funcții definite pe  n cu valori în  + prin:
1/2
 n 
x =  ∑ xk2  ,
 k =1 
x 1 = max xk ,
1≤ k ≤ n
n
x 2 = ∑ xk .
k =1

Funcțiile ⋅ , ⋅ 1
și ⋅ 2
sunt norme pe  n (și se numesc norme
fundamentale pe  ). n

Exemplu. Dacă ⋅ , ⋅ 1
și ⋅ 2
sunt normele fundamentale pe  n , atunci
x 1 ≤ x ≤ x 2 , ∀x ∈  n .
Dacă x =(1, −2, 0 ) ∈  3 , să se calculeze x , x 1 și x 2 .
Soluție. Avem de demonstrat că
1/2
 n  n
max xi ≤  ∑ xi2  ≤ ∑ = xi , ∀x ( x1 , , xn ) ∈  n .
1≤i ≤ n
=  i 1=  i 1
1/2 1/2
n n
   n  n
Dacă =
x0 max x ⇒ x ≤ ∑ x ⇒ x ≤  ∑ xi2  , iar  ∑ xi2  ≤ ∑ xi
2 2
i 0 i 0
1≤i ≤ n
=i 1 =i 1  =  i 1=  i 1
2
n
 n 
deoarece
=i 1 =
∑ i  ∑
x 2
≤
i 1
xi  .

Deoarece (1, −2, 0 ) = 1+ 4 + 0 = 5, (1, −2, 0 ) 1= max (1, −2 , 0 =
) 2 și
(1, −2, 0 ) 2 =1 + 2 + 0 = 3 și 2 < 5 < 3 , se verifică inegalitățile anterioare.

92
 Definiție. Fie E un spațiu  -spațiu vectorial. Se numește produs scalar
real pe E orice formă biliniară simetrică pozitivă nedegenerată pe E , adică
o funcție ⋅ , ⋅ : E × E →  astfel încât
1) x , y= y , x , ∀x, y ∈ E (simetrie);
2) λ x1 + µ x2= , y λ x1 , y + µ x2 , y , ∀x1 , x2 , y ∈ E , ∀λ , µ ∈  (liniaritate
în raport cu primul argument);
3) x , x ≥ 0, ∀x ∈ E (formă pozitivă); x , x = 0 ⇔ x = 0 (formă
nedegenerată).
Perechea ( E , ⋅ , ⋅ ) se numește spațiu prehilbertian real.

Exemplu. =
Pentru x ( x1 , x2 , , xn ) ∈=
 n și y ( y1 , y2 , , yn ) ∈  n ,
n
definim x , y = ∑ xk yk . Se verifică cu ușurință că această funcție este un
k =1

produs scalar pe  n numit produs scalar canonic pe  n . Dacă n = 3 ,

 
regăsim produsul scalar din geometrie v ⋅ v′ = x ⋅ x′ + y ⋅ y′ + z ⋅ z ′ , unde
 
x, y, z și, respectiv, x′, y′, z ′ sunt coordonatele vectorilor v și, respectiv, v′
într-un reper ortonormat.

Exemplu. Fie E  -spațiul vectorial al funcțiilor reale continue definite pe

intervalul [ a, b ] , adică
= [ a, b] { f : [ a, b] → , f continuă} . Se știe că
E C=
dacă f ∈ E și g ∈ E , atunci f ⋅ g ∈ E . Funcția ( f , g )  f , g ,
b
f , g = ∫ f ( x ) g ( x ) dx
a

este o formă biliniară simetrică pozitivă nedegenerată pe E = C [ a, b ] . Într-

adevăr,
b b
=f,g f ( x ) g ( x ) dx
∫= g ( x ) f ( x ) dx
∫= g, f ,
a a
b
λ f1 + µ f 2 , g = ∫ ( λ f ( x ) + µ f ( x ) ) g ( x ) dx =
a
1 2

b b
λ ∫ f1 ( x ) g ( x ) dx + µ ∫ f 2 ( x ) g ( x ) dx =+
= λ f1 , g µ f 2 , g ,
a a
b
= ∫ f ( x ) dx ≥ 0 .
2
f, f
a

93
 b
Să arătăm că dacă f este continuă și ∫ f ( x ) dx = 0 ,
2
atunci f ( x ) = 0
a

pentru orice x . De aceea, presupunem că f nu este identic nulă. Dacă

f ≠ 0 , atunci există x0 ∈ [ a, b ] astfel încât f 2 ( x0 ) > 0 . Cum f este
continuă, rezultă că și f 2 este continuă pe [ a, b ] . Atunci există o vecinătate
1 2
Vx0 ⊂ [ a, b ] a punctului x0 astfel încât f 2 ( x ) > f ( x0 ) , ∀x ∈ Vx0 . Dacă
2
Vx0 = (α , β ) , atunci obținem contradicția:
b β β
1 1 2
= ∫ f ( x ) dx ≥ α∫ f ( x ) dx ≥ ∫ f 2 (=
x0 ) dx f ( x0 )( β − α ) > 0 .
2 2
0
a
2α 2

Exemplu. Fie E spațiul vectorial al funcțiilor mărginite și integrabile pe

[0,1] . Să se verifice dacă funcția ( f , g )  f , g definită prin
1
f , g = ∫ f ( x ) g ( x ) dx este un produs scalar pe E .
0

Soluție. Funcția ( f , g)  f,g nu este produs scalar, deoarece pentru

 1
0, x ≠ 2
f : [ 0,1] →  definită prin f ( x ) =  , avem f ≠ 0 , în timp ce
1, x = 1
 2
1
=
f, f f ( x ) dx
∫=
2
0.
0

Propoziție. Fie ( E, ⋅,⋅ ) un spațiu prehilbertian real. Atunci funcția

x x, x este o normă pe E .

Propoziție. (Inegalitatea Cauchy-Schwarz) Într-un spațiu prehilbertian real

( E , ⋅ , ⋅ ) are loc inegalitatea
x, y ≤ x, x ⋅ y, y = x ⋅ y , ∀x, y ∈ E .

Observație. Orice spațiu prehilbertian este un spațiu normat.

94
Exemplu. Pe spațiul  n înzestrat cu produsul scalar canonic, norma
asociată este norma euclidiană
1/2
 n 
=x x, x  ∑ xk2  .
=
 k =1 

Exemplu. Pe spațiul C [ a, b ] înzestrat cu produsul scalar

b

( f , g )  ∫ f ( x ) g ( x ) dx (numit produs scalar uzual), norma asociată este

a
definită prin
1/2
b 
f =  ∫ f 2 ( x ) dx  .
a 
Această normă se numește norma convergenței în medie pătratică. În acest
spațiu, inegalitatea Cauchy-Schwarz devine
1/2 1/2
b
b  b 
∫ f ( x ) g ( x ) dx ≤  ∫ f 2 ( x ) dx  ⋅  ∫ g 2 ( x ) dx  .
a a  a 

Definiție. Două elemente x și y dintr-un spațiu prehilbertian E se numesc

ortogonale dacă produsul lor scalar este nul. Se folosește notația x ⊥ y .

Definiție. Fie E un  -spațiu vectorial. Se numește produs scalar complex

sau produs scalar hermitic pe E orice funcție ⋅ , ⋅ : E × E →  care
satisface următoarele axiome:
1) x , y= y , x , ∀x, y ∈ E (hermicitate);
2) λ x1 + µ x2=, y λ x1 , y + µ x2 , y , ∀x1 , x2 , y ∈ E , ∀ λ , µ ∈  (liniaritate
în raport cu primul argument);
3) x , x ≥ 0, ∀x ∈ E (pozitivitate); x , x = 0 ⇔ x = 0 .

Observație. (i) Din axiomele 1-3 se deduc relațiile:

, λ y λ x , y , ∀x, y ∈ E , ∀λ ∈  ,
x=
x , y + z= x , y + x , z , ∀x, y, z ∈ E ,
x , x ∈ , ∀x ∈ E .
(ii) În general, un produs scalar complex nu este omogen în al doilea
argument și este aditiv în ambele argumente.

95
Definiție. Un  -spațiu vectorial E pe care este definit un produs scalar
complex se numește spațiu prehilbertian complex.

Observație. În orice spațiu prehilbertian complex este satisfăcută

inegalitatea Cauchy-Schwarz.

=
Exemplu. Fie E {f f : [ 0, 2π ] → , f continuă} . Pe  -spațiul vectorial
E definim produsul scalar complex prin
2π
f,g = ∫ f ( x ) g ( x )dx .
0
Într-adevăr,
2π 2π
=f,g f ( x ) g ( x )dx ∫=
∫= g ( x ) f ( x ) dx g, f .
0 0

Dacă f , g ∈ E , f = eikx , g = eilx , k ≠ l , atunci

2π 2π 2π
i( k −l ) x
∫=
e e dx ∫= dx ∫= ikx −ilx
=
f,g ikx
e ilx
e dx
0 0 0
2π 2π
= ∫ cos ( ( k − l ) x ) dx + i ∫ sin ( ( k − l ) x ) dx=
0 0
0.

Deci, f ⊥ g .

Șiruri în spații metrice

Definiție. Un șir de puncte ( xn )n≥1 dintr-un spațiu metric ( E , d ) converge

către x ∈ E dacă șirul numeric cu termeni reali pozitivi ( d ( x , x ))
n n ≥1
converge către zero.
d
Se folosesc notațiile lim xn = x sau xn → x ( n → ∞ ) .
n →∞
d
Deci, dacă xn → x ( n → ∞ ) , atunci
∀ε > 0, ∃N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n ≥ N ( ε ) ⇒ d ( xn , x ) < ε .

d d
Propoziție. Dacă xn → x și xn → y ( n → ∞ ) , atunci x = y .

96
 Definiție. Un șir de puncte ( xn )n≥1 dintr-un spațiu metric ( E , d ) se numește
șir Cauchy sau șir fundamental dacă
∀ε > 0, ∃N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n > m ≥ N ( ε ) ⇒ d ( xn , xm ) < ε .
Putem rescrie condiția anterioară astfel:
∀ε > 0, ∃N ( ε ) ∈  astfel încât ∀n ≥ N ( ε ) și ∀p ∈  ⇒ d ( xn + p , xn ) < ε .

d
Propoziție. Dacă xn → x ( n → ∞ ) , atunci ( xn )n≥1 este un șir Cauchy, adică
orice șir convergent în ( E , d ) este șir Cauchy în ( E , d ) .

Exemple. Folosind definiția limitei unui șir într-un spațiu metric, să se arate
că:

( ) 
2

 n 2
+ 1 + n ( n + 2 ) !+ ( n + 1) ! 
a) lim  ,  = ( 4, 0 ) ;
n →∞

3 6
n + 1 ( n + 3 ) ! 
 
 ( −1) , ( −3) + 4  =0, 0,1 ;
n n n

b) lim  n + 1 − n ,
n →∞  n 
( )
( )
n +1
 n −3 + 4 
 1 1 1 n! 1 + 2 +  + n n   −1 
c) lim  + +  + , , −  =
 1, 0, ;
n →∞  1 ⋅ 2 2⋅3 n ⋅ ( n + 1) n n
n+2 2   2 

 ( −1)n 1 + ( −1)n nπ 
d) lim  2 , , cos  nu există.
n →∞  n + 1 n 2 
 
Soluții. a) Avem:

( )
2
n2 + 1 + n n 2 + 1 + 2n n 2 + 1 + n 2 − 4 3 n 6 + 1
= −4 =
n +1
3 6 3 6
n +1

1 1 1
n2 2 + 2 1 + 2
+ 2 − 43 1+ 6
n n n
= → 0(n → ∞)
1
n 23
1+ 6
n

și
( n + 2 )!+ ( n +=
1) ! ( n + 1)!( n + 3)= 1
→ 0(n → ∞) .
( n + 3) ! ( n + 1)!( n + 2 )( n + 3) n+2
b) Avem:

97
 ( −1) → 0 și
n
n +1− n
n=
+1 − n → 0,
n +1 + n n

n  −3 
n

4    + 1 
( −3) + 4n
n  4 
=   →1
( −3) + 4 4n   −3  −3 + 1
n +1 n n

   ( ) 
 4  
când n → ∞ .
c) Avem:
1 1 1 1 1 1 1 1 1
+ + + =1 − + − +  + − =1 − → 1,
1⋅ 2 2 ⋅ 3 n ⋅ ( n + 1) 2 2 3 n n +1 n +1
n ! 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ ⋅ ( n − 1) ⋅ n 2
=0< n < 2 →0
n n ⋅ n ⋅ n ⋅ ⋅ n n
și
1 + 2 +  + n n n ( n + 1) n n  n + 1 − n − 2  −n −1
= − = −  = → când
n+2 2 2 ( n + 2) 2 2  n + 2  2 ( n + 2) 2
n → ∞.
d) Avem:
( −1) 1 + ( −1)
n n

→ 0 și → 0 când n → ∞ ,
n +1
2
n
nπ nπ ( −1) , n =
k
2k
dar lim cos nu există, deoarece cos =
n →∞ 2 2 0,=n 2k + 1.

Exemplu. Fie ( xn )n≥1 un șir din  2 definit prin

x1 = (1, 0 ) , x2 = ( 0,1) , x3 = (1, 0 ) , x4 = ( 0,1) , …
a) Să se arate că șirul ( xn )n≥1 este divergent în distanța euclidiană.
b) Să se arate că șirul (x )n n ≥1
este convergent.
Soluții. a) Deoarece
d ( x2 k , x2l +1 )= d ( ( 0,1) , (1, 0 ) )= ( 0 − 1) + (1 − 0 ) = 2, ∀k , l ∈ ∗ ,
2 2

rezultă că ( xn )n≥1 nu este șir fundamental în distanța euclidiană, deci ( xn )n≥1

nu este convergent.
b) Avem: xn = 1 + 0 = 1, ∀n ∈ ∗ , deci xn → 1 ( n → ∞ ) .

98
 ( x, y ) arctg x − arctg y . Să se
Exemplu. Fie  înzestrat cu distanța d=
verifice dacă șirul ( xn )n≥1 , xn = n pentru orice n ∈ ∗ este un șir
fundamental care nu converge în ( , d ) .
Soluție. Șirul ( xn )n≥1 este fundamental, deoarece
d ( xn + p =
, xn ) arctg ( n + p ) − arctg
= n
p 1 1
= arctg < arctg < , ∀n, p ∈ ∗ .
1+ (n + p) n n n
d
Dacă xn → l ∈  ( n → ∞ ) , atunci d (=
xn , l ) arctg n − arctg l → 0 ( n → ∞ ) .
π
Deci, arctg l = , de unde rezultă contradicția l = ∞ .
2

Definiție. Spațiul metric ( E , d ) se numește spațiu metric complet dacă

orice șir Cauchy din E are limită în E .

Exemplu. Spațiul metric ( , d ) , d ( x, y )= x − y , este complet.

Exemplu. Spațiul metric ( , d ) , d ( z1 , z2=

) z1 − z2 , este complet.

Exemplu. Completitudinea spațiului euclidian  n decurge imediat din

completitudinea spațiului ( , ⋅ ) . Într-adevăr, fie x ( p ) un șir Cauchy de ( ) p

puncte din  . Rezultă că:

n

∑ ( x( )<ε
n
∀ε > 0, ∃N ( ε ) ∈  astfel încât k
p)
− xk(
q) 2
, ∀p, q ≥ N ( ε ) .
k =1

(evident p
(
x( ) = x1( ) , x2( ) , , xn(
p p p)
). Deci, pentru orice k = 1, n , avem

( )
xk( p ) − xk( q ) < ε , oricare ar fi p, q ≥ N ( ε ) , adică xk( p ) este un șir numeric
fundamental. Punând xk = lim xk( p ) și x = ( x1 , , xn ) , obținem lim x( p ) = x .
p →∞ p →∞

99
Principiul contracției

Fie ( E , d ) un spațiu metric.

Definiție. O aplicație f : E → E se numește aplicație contractantă sau
contracție dacă există 0 < q < 1 astfel încât pentru orice ( x, y ) ∈ E × E
d ( f ( x ) , f ( y ) ) ≤ q ⋅ d ( x, y ) .

Definiție. Un punct x ∈ E se numește punct fix pentru aplicația f dacă

f ( x ) = x . Altfel spus, punctele fixe sunt soluții pentru ecuația f ( x ) = x .

Teoremă (Principiul contracției) Orice contracție definită pe un spațiu

metric complet ( E , d ) admite un punct fix unic.

Observație. Principiul contracției poate fi aplicat în demonstrația teoremei

de existență și unicitate a soluției pentru numeroase tipuri de ecuații. În
afară de demonstrarea existenței și unicității soluției ecuației f ( x ) = x ,
acest principiu furnizează o metodă efectivă de calcul aproximativ al acestei
soluții (metoda aproximațiilor succesive). Într-adevăr, dacă x0 ∈ E și ( xn )n
este șirul definit prin x1 = f ( x0 ) și xn +1 = f ( xn ) pentru orice n ≥ 1 , atunci
șirul ( xn )n converge către x ∈ E ( f ( x ) =
x ) și
qn
d ( xn , x ) ≤ ⋅ d ( x0 , x1 ) .
1− q

Exemplu. Fie f : [ a, b ] → [ a, b ] o funcție care verifică condiția lui

Lipschitz
f ( x2 ) − f ( x1 ) ≤ K ⋅ x2 − x1 ,
unde constanta K < 1 . Atunci, f este o contracție și, conform principiului
contracției, șirul
= ( x0 ) , x2 f ( x1 ) , converge către soluția unică
x0 , x1 f=
a ecuației f ( x ) = x . În particular, f este o contracție dacă f este
derivabilă pe [ a, b ] și f ′ ( x ) ≤ K < 1, ∀x ∈ [ a, b ] .

Exemplu. Fie A o aplicație definită pe un spațiu n -dimensional cu valori

în același spațiu, dată prin sistemul de ecuații liniare

100
 n
=
yi ∑a x
j =1
ij j + bi=
, i 1, n .

Dacă A este o contracție, atunci putem aplica metoda aproximațiilor

succesive pentru rezolvarea ecuației Ax = x . Se pune problema în ce
condiții aplicația A este o contracție. Răspunsul la această întrebare depinde
de alegerea metricii. Examinăm următoarele trei cazuri:
a) Fie (  n , d ) , unde d =
( x, y ) max xi − yi ; obținem
1≤i ≤ n

 
′′ ) max yi′ − =
d ( y′, y= yi′′ max ∑ a ( x′ − x′′ ) ≤ max  ∑ a
ij j j ij x′j − x′′j  ≤
i j
j
i
 j 

 i


≤  max  ∑ aij
 j

  max
 j
( 
x′j − x′′j =

 i


max  ∑ aij
 j
) 
  d ( x′, x′′ ) .

n
Astfel, condiția căutată este ∑a
j =1
ij ≤ q < 1, i =
1, n .

b) Fie (  n , d ) , unde d ( x=
n
, y) ∑x −y
i =1
i i . Obținem:

d ( y′, y′′=
) ∑ y′ − y=′′ ∑ ∑ a ( x′ − x′′ ) ≤
i
i i
i j
ij j j

 
≤ ∑∑ aij x′j − x′′j ≤  max ∑ aij  d ( x′, x′′ ) .
i j  j i 
n
Astfel, condiția căutată este ∑a
i =1
ij ≤ q < 1, j =
1, n .

c) Fie (  n , d ) , unde d=
n
( x, y ) ∑(x − y ) . Conform inegalității Cauchy-
2
i i
i =1

Buniakowski, obținem:
2
   
′, y′′ ) ∑  ∑ aij ( x′j − x′′j )  ≤  ∑∑ aij2  d 2 ( x′, x′′ ) .
d ( y= 2

i  j   i j 
Condiția căutată este ∑∑ aij ≤ q < 1 . Astfel, dacă cel puțin una dintre
2

i j

condițiile precedente este verificată, atunci există un unic n -uplu

n
( x1 , , xn ) =
astfel încât xi ∑a x
j =1
ij j + bi . Aproximațiile succesive ale acestei

soluții sunt de forma:

101
 ( )
x( 0) = x1( 0) , x2( 0) , , xn( 0) ,
x ( ) = ( x ( ) , x ( ) , , x ( ) )
1
1
1
2
1
n
1

…
x (k )
(
= x1 , x2( k ) , , xn( k ) ,
(k )
)
unde
n
=xi( k ) ∑ a x(
j =1
ij j
k −1)
+ bi

( )
și, în calitate de x( 0) = x1( 0) , x2( 0) , , xn( 0) , se poate lua orice punct din  n .

Exemplu. Să se calculeze rădăcina reală a ecuației x3 + 12 x − 1 =0 cu o

eroare mai mică decât 10−4 .
Soluție. Dacă notăm p ( x ) =x3 + 12 x − 1 , avem p′ (=
x ) 3 x 2 + 12 , deci
p′ ( x ) > 0 . Cum p este crescătoare, deducem că există o rădăcină reală
cuprinsă între 0 și 1, deoarece p ( 0 ) =−1 < 0 și p (1=
) 12 > 0 . Pentru a
1
calcula această rădăcină, considerăm funcția f ( x ) = . Observăm că
x + 12 2

dacă f ( x ) = x , va rezulta x3 + 12 x − 1 =0 , deci x va fi rădăcina reală a

ecuației. Funcția f definită pe [ 0,1] ia valori în [ 0,1] și ([0,1] , d ) este un
spațiu metric complet cu distanța d definită prin d ( x, y )= x − y . Pe acest
spațiu metric, f este o contracție deoarece
d ( f ( x1 ) , f ( x2 ) ) = f ( x1 ) − f ( x2 ) = f ′ (ξ ) ⋅ d ( x1 , x2 )
−2 x 2 1
și f ′ ( x ) = , unde f ′ (ξ ) ≤ =.
(x + 12 )
2 2
2 12 72
1
Punând q = , obținem:
72
1
1
d ( xn , x ) ≤ 72 d ( x0 , x1 ) = d ( x0 , x1 ) .
n

n −1
1−
1 71 ⋅ 72
72

102
 1 1
Alegând x0 = 0 , obținem x1 = , deci d ( xn , x ) ≤ . Dacă
12 12 ⋅ 71 ⋅ 72n −1
1 1
n = 2 , avem d ( x2 , x ) ≤ < 4 și x2 este valoarea aproximativă a
12 ⋅ 71 ⋅ 72 10
rădăcinii, cu patru zecimale exacte. Avem
1 1 122
= x2 f= ( 1) 2
x = = = 0.0832 .
x1 + 12 1
+ 12 1 + 12 3

144

Exemple. Să se stabilească dacă următoarele funcții sunt contracții pe

mulțimile indicate considerate ca spații metrice cu metrica d ( x, y )= x − y .
4 1 4 1 1
a) f :  ,  →  ,  , f ( x ) = ;
9 2 9 2 ( x + 1)
2

π π  π π 
b) f :  ,  →  ,  , f ( x ) = sin x ;
4 2 4 2
 π  π x +1
c) f : 0,  → 0,  , f ( x ) = arcsin ;
 2  2 4
d) f : [1, 2] → [1, 2] , f ( x ) =
3
5− x .
Soluții. a) Funcția f fiind derivabilă, aplicăm teorema lui Lagrange pe
4 1
intervalul [ x, y ] , ∀x, y ∈  ,  și obținem f ( x ) − f ( y )= f ′ ( c ) x − y ,
9 2
−2
unde c ∈ ( x, y ) . Cum f ′ ( x ) = , obținem:
( x + 1)
3

4
f ′(c) ≤ f ′  =
0.663632.
9
Deoarece
4 1
f ( x ) − f ( y ) ≤ q x − y , ∀x, y ∈  , = , unde q 0.663632 < 1 ,
 9 2 
rezultă că f este o contracție.
π π 
b) Aplicăm teorema lui Lagrange pe intervalul [ x, y ] , ∀x, y ∈  ,  și
4 2
1
obținem ( y ) f ′ ( c ) x − y ≤ 4 x − y , unde c ∈ ( x, y ) ,
f ( x ) − f=
2 2

103
 cos x π  1
deoarece f ′ ( x ) = și f ′ ( c ) ≤ f ′   =4 < 1 . Deci, f este o
2 sin x 4 2 2
contracție.
 π
c) Aplicăm teorema lui Lagrange pe intervalul [ x, y ] , ∀x, y ∈ 0,  și
 2
2
obținem f ( x ) − f=
( y) f ′(c) x − y ≤ x− y , unde
(10 + π )( 6 − π )
1
c ∈ ( x, y ) , deoarece f ′ ( x ) = și
( 5 + x )( 3 − x )
π  2
f ′(c) ≤ =
f ′  < 1.
2 (10 + π )( 6 − π )
Deci, f este o contracție.
d) Aplicăm teorema lui Lagrange pe intervalul [ x, y ] , ∀x, y ∈ [1, 2] și
1
obținem f ( x ) − f=
( y) f ′(c) x − y ≤ 3
x− y , unde c ∈ ( x, y ) ,
3 9
1 1 1
deoarece f ′ ( x ) = − și f ′ ( c ) ≤ f ′ ( 2 ) = 3 < 1 . Deci, f este
3 (5 − x )
2
3 3 9
o contracție.

Exemple. Aplicând principiul contracției, să se studieze convergența

șirurilor următoare și să se calculeze limitele lor:
π
=
a) xn cos xn −1 , n ≥ 1, x0 ∈  fixat;
3 3
1
=
b) xn arctg xn −1 , n ≥ 1, x0 ∈  fixat;
3
c) xn =1 + ln xn −1 , n ≥ 1, x0 ∈ [1, ∞ ) fixat.
π
Soluții. a) Considerăm funcția f :  →  , f ( x ) = cos x . Deoarece
3 3
π π
d ( f ( x ) , f ( y=
)) f ( x) − f ( y) ≤ x−=
y d ( x, y ) , ∀x, y ∈ 
3 3 3 3
π
și=q < 1 , rezultă că f este o contracție. Cum ( , d ) , cu
3 3
d ( x, y )= x − y , este un spațiu metric complet, conform principiului

104
 π
contracției, există un punct fix unic x∗= ∈  astfel încât f ( x∗ ) = x∗ .
6
Șirul considerat, ( xn ) , este șirul aproximațiilor succesive corespunzător
π
funcției f și punctului inițial x0 . Deci, lim x=
n
∗
x= .
n →∞ 6
1
b) Funcția f : → , f ( x ) = arctg x este o contracție, deoarece
3
1  1 
f ( x ) − f ( y ) ≤ x − y , ∀x, y ∈   f ′ ( x ) =  . Atunci există un
3  3 (1 + x ) 
2

punct fix unic x∗ = 0 astfel încât f ( x∗ ) = x∗ . Deci, lim x= n x=∗
0.
n →∞

c) Funcția f : [1, ∞ ) → [1, ∞ ) , f ( x ) = 1 + ln x este o contracție, deoarece

1  1 
f ( x) − f ( y) ≤ x − y , ∀x, y ∈   f ′ ( x ) =  . Atunci există un punct
2  2x 
fix unic x∗ = 1 astfel încât f ( x∗ ) = x∗ . Deci, lim x=n
∗
x= 1.
n →∞

Exemplu. Să se calculeze rădăcina ecuației 1 + arctg x = 2 x cu o eroare mai

mică decât 10 . −2

1
Soluție. Considerăm funcția f :  →  , f (= x) (1 + arctg x ) . Deoarece
2
d ( f ( x ) , f=( y ) ) arctg x − arctg y ≤ =
1 1 1
x− y d ( x, y ) , ∀x, y ∈  ,
2 2 2
rezultă f este o contracție pe  . Fie x0 ∈  arbitrar fixat. Avem

2 x0 − arctg x0 − 1 ≤ ( 3 x0 + 1) .
1 1 1
=x1 f ( x= 0) 1)
(1 + arctg x0 ) și d ( x0 , x=
2 2 2
Conform metodei aproximațiilor succesive, șirul ( xn )n≥1 definit prin
x1 = f ( x0 ) și xn +1 = f ( xn ) pentru orice n ≥ 1, converge către

(
x∗ ∈  f ( x∗ ) = )
x∗ și d ( xn , x∗ ) ≤
qn
1− q
1
d ( x0 , x1 ) . Cum q = , obținem
2
3 x0 + 1
d (=
xn , x∗ ) ( x0 + 1)
2 1
n
3= . Luând x0 = 0 , atunci pentru n = 7
2 2 2n
obținem d ( xn , x∗ ) <
1
, iar x∗ ≈ x7 = 0.852808 .
100

105
Exerciții propuse

1. Să se verifice dacă funcția d : ∗+ × ∗+ →  + definită prin

d ( x,=
y ) ln x − ln y este o distanță pe ∗+ .

2. Fie S mulțimea șirurilor de numere reale x = ( x1 , x2 , , xn ,) . Să se

verifice dacă funcția d : S × S → + definită prin
1 xn − yn
d ( x, y ) = ∑ este o distanță pe S și să se calculeze distanța
n ≥1 2 1 + xn − yn
n

n ( n +1)

(
între șirurile 1 + ( −1)
n
) n≥1

și 1 − ( −1) 2  .


 n≥1

3. Fie S 2 mulțimea șirurilor de numere reale x = ( x1 , x2 , , xn ,) astfel

încât ∑x
n ≥1
2
n < ∞ . Să se verifice dacă funcția d : S 2 × S 2 →  + definită prin

( x, y )
d= ∑(x − yn ) este o distanță pe S 2 și să se calculeze distanța
2
n
n ≥1

1  1 
între șirurile   și   .
 n n≥1  n ( n + 1)  n≥1

4. Fie Sb mulțimea șirurilor mărginite de numere complexe

z = ( z1 , z2 , , zn ,) , adică există M > 0 astfel încât zn ≤ M pentru orice
n ∈ ∗ . Să se verifice dacă funcția d : Sb × Sb →  + definită prin
d (=
z , z ′ ) sup zn − zn′ este o distanță pe Sb și să se calculeze distanța între
n ≥1

1   n +1 nπ 
șirurile  cos nπ  și  sin  .
n  n≥1  n 2  n≥1

5. Fie C [ a, b ] mulțimea tuturor funcțiilor reale continue, definite pe

intervalul [ a, b] . Să se verifice dacă funcția d : C [ a, b ] × C [ a, b ] →  +
definită prin= d ( f , g) max f ( x ) − g ( x ) este o distanță pe C [ a, b ] .
x∈[ a ,b ]

106
 6. Să se verifice dacă funcția d : C [ a, b ] × C [ a, b ] →  + definită prin
1/2
b 
( )  ∫ ( f ( x ) − g ( x ) ) dx  este o distanță pe C [ a, b ] .
2
d=f , g
a 

7. Știind că funcția d : C [ a, b ] × C [ a, b ] →  + definită prin

d ( f , g ) max f ( x ) − g ( x ) este o distanță pe C [ a, b ] , să se calculeze
=
x∈[ a ,b ]

distanța între funcțiile următoare:

a) f (= x ) 0, x ∈ [ 0, 2] ;
x ) xe − x , g (=
 π
f ( x ) sin 2 x,=
b) = g ( x ) sin x, x ∈ 0,  ;
 2
1 
f ( x ) x, =
c) = g ( x ) ln x, x ∈  , e  ;
e 
( x ) x , g=
d) f = 2
( x ) x , x ∈ [0,1] ;
3

sin nx
e) f n (=
x) , g (=x ) 0, x ∈ [ 0, π ] ;
n2
sin n 2 x
f) f n (=
x) , g (=x ) 0, x ∈ [ 0, π ] .
n

8. Să se arate că dacă ( E , d ) este un spațiu metric, atunci:

d ( x, y )
d1 ( x, y )
a) d1 : E × E →  + , = , ∀x, y ∈ E
1 + d ( x, y )
b) d 2 : E × E →  + , d 2 ( x, y )= ln (1 + d ( x, y ) ) , ∀x, y ∈ E
sunt distanțe pe E ;
c) Dacă E =  2 și d este distanța euclidiană, să se calculeze distanțele d1
și d 2 între punctele x = (1, 2 ) și y =( −3, −1) .

9. Dacă n este un  -spațiu vectorial, atunci să se arate că

n

∑ zk zk
⋅ : n →  + , z =
k =1
este o normă pe n și

d : n × n →  + , d ( z, z′) = z − z′ este o distanță pe n . Dacă

z =(1 − i,1 + i ) și z ′ = (1 + 2i, −3 + i ) , să se calculeze d ( z , z ′ ) .

107
 10. Să se verifice dacă funcția ⋅ : C [ a, b ] →  + , f =
max f ( x ) este o
x∈[ a ,b ]

normă pe C [ a, b ] .

11. Fie A ∈ M n (  ) o matrice simetrică pozitiv definită.

a) Să se verifice dacă funcția ⋅, ⋅ A : n × n →  definită prin
n
x, y A
= ∑a x y
i , j =1
ij i j este un produs scalar pe  n .

b) Să se verifice dacă funcția ⋅ A

: n →  + definită prin
1/2
 n 
x A =  ∑ aij xi y j  este o normă pe  n .
 i , j =1 
3 1
c) Dacă A =  x (1, −1) și y = ( 2, 2 ) , să se calculeze x , y A , x
, = A
1 2
și y A
.

12. Să se verifice dacă funcțiile următoare sunt produse scalare:

a) f :  2 ×  2 → , f ( ( x1 , x2 ) , ( y1 , y2 ) ) = x12 + y12 + 2 x1 y1 − 3 x2 y2 ;
b) f :  2 ×  2 → , f (( x , x ) , ( y , y )) =
1 2 1 2 x1 y1 + 5 x2 y2 + x1 y2 − x2 y1 ;
c) f :  2 ×  2 → , f (( x , x ) , ( y , y )) =
1 2 1 2 4 x1 y1 + x1 y2 + x2 y1 + 3 x2 y2 ;

f :  3 ×  3 → ,
d)
f (( x , x , x ) , ( y , y , y )) =
1 2 3 1 2 3 3 x1 y1 + 2 x2 y2 + λ x3 y3 + x1 y2 + x2 y1 ;

n
f :  n ×  n →  , f ( x, y ) = ∑ ( −1)
k −1
xk yk ,
e) k =1

= x (=
x1 , , xn ) , y ( y1 , , yn ) ;

f)
f ( x, y )
f :  n ×  n → , = ∑a x y ,a
k =1
k k k k > 0,

∀=
k 1, n=
,x ( x1 , , xn ) =
, y ( y1 , , yn ) .

108
13. Fie (  2 , d ) spațiul metric euclidian. Aplicând criteriul lui Cauchy, să se
studieze convergența următoarelor șiruri:
 1 1 ( −1)
n −1
n +1 
a)  1 − + −  + ,  ;
 2 3 n n 
  n
 1 1 1 1 1 1 ( −1)
n −1


b) 1 + 2 + 2 +  + 2 , − + − +  ;
 2 3

n ln 2 ln 3 ln 4 ln ( n + 1 ) 
 n
 π 2π nπ  
 1 1 1
cos
6+
cos
6 + +
cos
6   ;
c)   + +  + , 
  3! 5! ( 2n + 1)! 1⋅ 2 2⋅3 n ⋅ ( n + 1)  

  n
  1 + ( −1)n −1 ( n + 1)2  
d)   , 2  .
 3 3n + n + 1 
  n

14. Să se studieze dacă funcțiile următoare admit puncte fixe:

a) f :  → , f ( x ) =x2 ;
b) f :  → , f ( x ) =
x3 ;
c) f :  → , f ( x ) =
x5 ;
d) f :  → , f ( x ) =
sin x ;
e) f :  → , f ( x ) =
cos x ;
f) f :  → , f ( x ) =
ex −1 ;
 α 1
 x sin , x ≠ 0, α > 0
g) f :  → , f ( x ) =
 x ;
0, x=0
1
 2 ( x + 1) , x ≥ 1
h) f1 : E → E , unde E = ( −∞, −1]  [1, +∞ ) , f1 ( x ) =  ;
 1 ( x − 1) , x ≤ −1
 2
i) f 2 : E → E , f 2 ( x ) = − f1 ( x ) ;
j) f :  → , f ( z ) =
z4 ;
k) f :  → , f ( z ) =
z5 .

109
 1
15. Fie f : [1, ∞ ] → [1, ∞ ] o funcție definită prin f ( x )= x + .
x
a) Să se arate că f ( x ) − f ( y ) < x − y , ∀x ≠ y ∈ [1, ∞ ] .
b) Să se arate că f nu admite niciun punct fix.

16. Să se arate că funcțiile următoare sunt contracții:

a) f : [ −3, −2] → [ −3, −2] , f ( x )= 3 x − 1 ;
x −1
b) f : [ −1, 0] → [ −1, 0] , =
f ( x) −1 ;
( x − 4)
3

1 
, y )  arctg ( x + y ) , 2 + sin ( x − y )  .
c) f :  2 →  2 , f ( x=
2 

17. Fie E o mulțime nevidă și f , g : E → E două funcții astfel încât

f  g = g  f . Să se arate că dacă f admite un unic punct fix x∗ , atunci
g ( x∗ ) = x∗ .

18. Să se calculeze rădăcina reală a ecuației x3 − x 2 − x − 1 =0 cu o eroare

mai mică decât 10−3 .

19. Să se calculeze rădăcina ecuației

= x e − x , x ∈  , cu o eroare mai mică
decât 10−5 .

1 π 
20. Să se calculeze rădăcina ecuației
= e − x sin x, x ∈  ,  cu o eroare mai
5 2 
mică decât 10 .
−5

110
 CONTINUITATE
Asemenea conceptului de convergență/divergență la șiruri sau serii
numerice, noțiunile de limită și continuitate pentru aplicații sunt legate
intrinsec de structura topologică a spațiului din care provin domeniile de
definiție și codomeniile respectivelor aplicații.

Noțiunea de limită a unei aplicații

Înainte de a dezvolta noțiunea de continuitate a unei aplicații definite pe un
spațiu metric în alt spațiu metric, este necesar să reamintim câteva definiții
de bază raportate la noțiunea de limită a unei aplicații, care reprezintă o
generalizare a celei de limită a unui șir.
Vom introduce câteva proprietăți de bază ale spațiilor metrice cu ajutorul
cărora vom putea defini în aceste spații unele noțiuni cunoscute din analiza
elementară.

Definiție. Fie ( E , d ) un spațiu metric, x0 ∈ E și r > 0 . Sfera deschisă de

rază r centrată în x0 reprezintă mulțimea B ( x0 , r ) ⊂ E definită prin
{ x ∈ E d ( x, x0 ) < r} .
B ( x0 , r ) =
Sfera deschisă de rază ε > 0 centrată în x0 se mai numește ε -vecinătate a
punctului x0 .
Sfera închisă de rază r centrată în x0 reprezintă mulțimea B [ x0 , r ] ⊂ E
definită prin
B [ x0 , r ] = { x ∈ E d ( x, x0 ) ≤ r} = B ( x0 , r )  { x ∈ E d ( x, x0 ) = r}.

Exemplu. Considerăm spațiul metric ( , d ) , unde d ( x, y )= x − y .

Atunci:
B ( x0 , r ) =( x0 − r , x0 + r ) și B [ x0 , r ] =[ x0 − r , x0 + r ] .
Dacă a, b ∈ , a < b , putem scrie
 a+b b−a  a +b b − a
= ( a, b ) B= ,  , [ a, b ] B  , .
 2 2   2 2 

0, x = y
Exemplu. Considerăm spațiul metric ( E, d ) , unde d ( x, y ) =  .
1, x ≠ y
Atunci B ( x0 , r ) = { x0 } , dacă r < 1 și B ( x0 , r ) = E , dacă r ≥ 1 .

111
Definiție. Un punct x ∈ E se numește punct interior al mulțimii A ⊂ E
dacă există o vecinătate B ( x, ε ) a acestui punct astfel încât B ( x, ε ) ⊂ A .
Se numește mulțime deschisă o mulțime ale cărei puncte sunt puncte
interioare.

Observație. Altfel spus, într-un spațiu metric, o mulțime este deschisă dacă
și numai dacă ea este o reuniune (finită sau infinită) de sfere deschise.

Definiție. Se numește vecinătate a punctului x ∈ E orice mulțime deschisă

V ⊂ E care conține punctul x .

Exemplu. Mulțimea totală E este deschisă deoarece pentru orice x ∈ E

avem B ( x, r ) ⊂ E , ∀r > 0 .

Exemplu. Orice interval ( a, b ) ⊂  este o mulțime deschisă. Într-adevăr,

dacă a < x < b , vecinătatea B ( x, ε ) a lui x , unde ε= min { x − a, b − x} ,
este conținută în intervalul ( a, b ) .

Exemplu. Într-un spațiu metric ( E, d ) o sferă deschisă B ( x0 , r ) este o

mulțime deschisă. Într-adevăr, dacă x ∈ B ( x0 , r ) , avem d ( x, x0 ) < r .
Punând ε = r − d ( x, x0 ) , rezultă B ( x, ε ) ⊂ B ( x0 , r ) .

Definiție. Un punct a ∈ E se numește punct de acumulare al mulțimii

A ⊂ E , dacă orice vecinătate a lui a conține o infinitate de puncte ale lui
A . Altfel spus, ∀ε > 0, ∃x ∈ A, x ≠ a astfel încât d ( x, a ) < ε .

Observație. Un punct de acumulare al mulțimii A poate să aparțină sau nu

mulțimii A . De exemplu, dacă A este o mulțime de numere raționale din
[0,1] , orice punct al acestui interval este punct de acumulare al lui A .
Definiție. Fie A ⊂ E . Se numește mulțime derivată corespunzătoare lui A
și se notează cu A′ , mulțimea tuturor punctelor de acumulare ale lui A .

Definiție (Heine) Fie ( E1 , d1 ) și ( E2 , d 2 ) două spații metrice,

f : A ⊂ E1 → E2 și a un punct de acumulare al mulțimii A . Aplicația f

112
 are limita l în punctul a dacă pentru orice șir ( xn )n≥1 cu xn ∈ A , xn ≠ a și
lim xn = a , șirul ( f ( xn ) )n≥1 are limita l . Se folosește notația lim f ( x ) = l .
n →∞ x→a

Propoziție. Aplicația f are limita l în punctul a dacă și numai dacă pentru

orice ε > 0, ∃δ ( ε ) > 0 cu proprietatea: dacă d1 ( x, a ) < δ ( ε ) , ∀x ∈ A, x ≠ a ,
are loc inegalitatea d 2 ( f ( x ) , l ) < ε .

Propoziție. Aplicația f are limita l în punctul a dacă și numai dacă pentru

orice vecinătate U a lui l , există o vecinătate V a lui a astfel încât
f (V ) ⊂ U .

Observație. Putem considera cele două condiții exprimate în propozițiile

anterioare, ca definiții echivalente ale limitei unei aplicații.

Teoremă. Fie ( E1 , d1 ) și ( E2 , d 2 ) două spații metrice, f : A ⊂ E1 → E2 și

a un punct de acumulare al mulțimii A ( a ∈ A′ ). Dacă există, atunci limita
funcției f în punctul a este unică.

Exemplu. Fie ( E1 , d1 ) spațiul euclidian bidimensional și ( E2 , d 2 ) spațiul

euclidian unidimensional. Fie A =  2 \ {( 0, 0 )} , a = ( 0, 0 ) și f : A →  o
aplicație definită prin
−1

f ( x, y ) = e x + y2
2
.
Punctul a este un punct de acumulare al mulțimii A , deoarece punctul
 ε ε  2
=a0  ,  ∈ A , a0 ≠ a și d1 ( a0=
, a) ε < ε . Aplicația f are limita
 3 3 3
zero în punctul a . Într-adevăr, fie ( ( xn , yn ) )n≥1 ⊂ A un șir care converge
către ( 0, 0 ) . Avem:
−1

f ( xn , yn ) = e xn2 + yn2
și lim ( xn2 + yn2 ) =
0.
n →∞

Deci, lim f ( xn , yn ) = 0 .
n →∞

113
Exemplu. Fie ( E1 , d1 ) spațiul euclidian tridimensional și ( E2 , d 2 ) spațiul
euclidian unidimensional. Fie A =  3 \ {( 0, 0, 0 )} , a = ( 0, 0, 0 ) și f : A → 
o aplicație definită prin
x2 − y 2
f ( x, y , z ) = 2 .
x + y2 + z2
Punctul a este un punct de acumulare al mulțimii A . Aplicația f nu are
1 α 1
limită în punctul a deoarece dacă se consideră ( xn , yn , zn ) =  , ,  , se
n n n
1−α 2
obține f ( xn , yn , zn ) =
2 +α 2
și ( f ( x , y , z ))
n n n n
este un șir constant, a cărui
limită depinde de α .

Exemplu. Fie f : A ⊂ E →  și g : A ⊂ E →  + două aplicații definite pe

spațiul metric ( E, d ) . Dacă pentru orice x ∈ A, f ( x) ≤ g ( x) și
lim g ( =
x ) 0, a ∈ A , atunci lim f ( x ) = 0 .
x→a x→a

Într-adevăr, fie ( xn )n≥1 , xn ∈ A, xn ≠ a un șir astfel încât lim xn = a . Rezultă

n →∞

că șirul ( g ( x ))
n n ≥1
are limita zero și din inegalitatea f ( xn ) ≤ g ( xn )
deducem că șirul ( f ( x ))n n ≥1
are, de asemenea, limita zero. De exemplu,
x3
dacă f ( x, y ) = 2 și g ( x, y ) = x , avem lim g ( x, y ) = 0 și
x + y2 x →0

x2
f ( x, y )
= x≤ x.
x2 + y 2
Deci, lim f ( x, y ) = 0 .
x → 0, y → 0

Teoremă. Fie ( E1 , d ) un spațiu metric, (E , ⋅ )

2 un  -spațiu normat,
φ ≠ A ⊂ E1 și a ∈ A′ .
a) Dacă f , g : A → E2 sunt astfel încât l1 = lim f ( x ) și l2 = lim g ( x ) , atunci
x→a x→a

pentru orice α și β ∈  , aplicația α f + β g are limită în punctul a și

lim (α f + β g )( x ) = α ⋅ l1 + β ⋅ l2 .
x→a

114
b) Dacă f : A → E2 și ϕ : A →  sunt astfel încât există l = lim f ( x ) și
x→a

α = lim ϕ ( x ) , atunci funcția ϕ ⋅ f : A → E2 are limită în punctul a și

x→a

lim (ϕ ⋅ f )( x ) =
α ⋅l .
x→a

Teoremă. Fie ∈ A′ și f
A ⊂  m , A ≠ φ , a= ( f1 , , f n ) : A →  n , unde
fi : A → , ∀i =1, n . Atunci, f are =
limita l ( l1 , , ln ) ∈  n în punctul a
dacă și numai dacă există simultan lim fi ( x ) = li , ∀i = 1, n .
x→a

Teoremă. Fie ( E1 , d1 ) , ( E2 , d 2 ) , ( E3 , d3 ) trei spații metrice,

φ ≠ A ⊂ E1 , φ ≠ B ⊂ E2 , a ∈ A′ , b ∈ B′ , f : A → B și g : B → E3 . Dacă
b = lim f ( x ) , f ( x ) ≠ b , ∀x ∈ A \ {a} și lim g ( y ) = l ∈ E3 , atunci aplicația
x→a y →b

compusă g  f : A → E3 are limită în punctul a și

( g  f )( x ) lim
lim= = g ( f ( x )) l .
x→a x→a

În afară de noțiunea de limită globală a unei aplicații f : A ⊂  m →  n , cu

m, n ∈ ∗ , într-un punct a ∈ A′ , noțiune introdusă anterior, există în cazul
unei astfel de aplicații reale, când m ≥ 2 , și conceptul de limită iterată
definită după cum urmează. Pentru aplicația vectorială de m ≥ 2 variabile
reale, f : A ⊂  m →  n , fie aplicațiile sale parțiale fi : Ai →  n , unde
{ xi ∈  ( x1 , , xm ) ∈ A} și
Ai =
fi
xi  f ( x1 , , xi −1 , xi , xi +1 , xm ) , ∀i =1, m .
În cazul în care ai este un punct de acumulare al mulțimii Ai , i = 1, m ,
putem vorbi despre existența limitei lim fi ( xi ) care reprezintă un element
xi → ai

din  ce depinde parametric de celelalte variabile x1 , , xi −1 , xi +1 , xm .

n

Apoi putem considera limita

(
lim lim f ( x1 , , xi , , x j , , xm ) , 1 ≤ i, j ≤ m .
x j →a j xi → ai )
Aceasta depinde de celelalte m − 2 variabile diferite de xi și x j . Dacă
considerăm limitele după toate variabilele, luate pe rând, atunci

115
   
lim  lim  lim f ( x1 , , xm )   (*)
xi2 → ai2  
xi1 → ai1
 xim → aim

cu {i1 , i2 , , im } = {1, 2, , m} reprezintă un element din  n care nu mai

depinde de niciuna dintre variabilele x1 , , xm .

Definiție. Limita (*) se numește limita iterată a aplicației f : A ⊂  m →  n

=
în punctul a (a , a
i1 i2 )
, , aim ∈ A′ în ordinea ( i1 , i2 , , im ) .

Observație. Pentru o aplicație f : A ⊂  m →  n putem vorbi despre m !

limite iterate într-un punct a ∈ A′ .

Propoziție. Dacă pentru o aplicație f : A ⊂  m →  n în punctul

=a ( a1 , a2 , , am ) ∈ A′ există atât limita iterată
  
li1 ,i2 ,,im = lim  lim  lim f ( x1 , , xm )   ,
xi1 → ai1 xi2 → ai2  
 xim → aim

cât și limita globală lim f ( x ) = l , atunci li1 ,i2 ,,im = l .

x→a

Observații. (i) Dacă aplicația f : A ⊂  m →  n are două limite iterate

diferite într-un același punct a ∈ A′ , atunci f nu are limită globală în
punctul respectiv.
(ii) Dacă există doar o parte dintre limitele iterate ale unei aplicații
f : A ⊂  m →  n într-un punct a ∈ A′ , nu înseamnă neapărat că există și
celelalte limite iterate și cu atât mai puțin că există limita globală a lui f în
a.
(iii) Dacă toate limitele iterate există și sunt egale, nu se poate afirma că
există limita globală.
(iv) Pentru o aplicație f : A ⊂  m →  n este posibil să nu existe limitele
iterate într-un punct a ∈ A′ și totuși să existe limita globală a lui f în acel
punct.

Pentru o aplicație f : A ⊂  m →  n , pe lângă noțiunile de limită globală și

limită iterată într-un punct a ∈ A′ , se mai poate vorbi despre limita după o
direcție dată și limita parțială în a .

116
 Definiție. a) Fie f : A ⊂  m →  n , unde A ≠ φ , a ∈ A′ și u ∈  m . Aplicația
f are limită în a , după direcția u , dacă aplicația t  f ( a + tu ) cu
t ∈ {t ≥ 0 a + tu ∈ A} ≠ φ are limită în t = 0, adică dacă există
=lu0 lim f ( a + tu ) .
t 0

b) Dacă u= e=  0, , 0,1, 0, 0  , =

 i 1, m , lei se numește limita parțială a
0
 
 
i
i

aplicației f în punctul a .

Observații. (i) Dacă există limita globală, atunci se arată că există și limita
după orice direcție.
(ii) Existența limitei după una sau mai multe direcții (chiar și după toate
direcțiile posibile) nu garantează existența limitei globale a unei aplicații
într-un punct.

x+ y
Exemplu. Fie f :  2 \ {( x, y ) =x y} →  definită prin f ( x, y ) =
x− y
. Să

se calculeze:

(
a) l12 = lim lim f ( x, y ) ;
x →0 y →0
)
(
b) l21 = lim lim f ( x, y ) ;
y →0 x →0
)
c) lim f ( x, y ) .
( x , y )→( 0,0 )
 x+ y x
Soluții. a) Avem:= l12 lim  lim =  lim= 1.
x →0 y →0 x − y
  x →0 x

 x+ y −y
b) Avem: l21 = lim  lim  = lim = −1 .
y →0 x →0 x − y
  y →0 y

 2 1 
c) Limita globală nu există deoarece pentru șirurile   ,   → ( 0, 0 ) și
  n n   n≥1 n→∞
 3 1  2 1
  n 2 , n 2   n→ ( 0, 0 ) , obținem f  ,  → 3= l1 și
   n≥1 →∞  n n  n→∞
 3 1 
l2 , l1 ≠ l2 .
f  2, 2  → 2=
 n n  n→∞

117
 Exemplu. Fie f :  2 \ {( 0, 0 )} →  definită prin
1 1
f ( x, y=
) ( x + y ) sin sin . Să studieze existența limitelor următoare:
x y

(
a) lim lim f ( x, y ) ;
x →0 y →k
)
(
b) lim lim f ( x, y ) ;
y →0 x→k
)
c) lim f ( x, y ) .
( x , y )→( 0,0 )
Soluții. a) Limita
 1 1  1 1
lim  lim ( x + y ) sin sin  = lim  ( x + k ) sin sin 

x →0 y → k x y  x →0  x k
1 1
nu există, deoarece nu există lim sin (pentru = xn →0 și
x →0 x nπ
1 1 1
= yn → 0 când n → ∞ , avem lim sin = 0 și lim sin = 1 ).
π n →∞ x n →∞ y
2nπ + n n
2
b) Similar
 1 1  1 1
lim  lim ( x + y ) sin sin  = lim  ( k + y ) sin sin 

y →0 x → k x y  y →0  k y
nu există.
c) Deoarece
1 1
0 ≤ f ( x, y ) = ( x + y ) sin sin ≤ x + y ,
x y
∀ ( x, y ) ∈  2 \ {( 0, 0 )} , prin trecere la limită, când ( x, y ) → ( 0, 0 ) , rezultă că
există lim f ( x, y ) = 0 .
( x , y )→( 0,0 )

x2 y 2
Exemplu. Fie f :  2 \ {( 0, 0 )} →  definită prin f ( x, y ) = .
x2 y 2 + ( x − y )
2

Să studieze existența limitelor următoare:

(
a) l12 = lim lim f ( x, y ) ;
x →0 y →0
)
(
b) l21 = lim lim f ( x, y ) ;
y →0 x →0
)
c) lim f ( x, y ) .
( x , y )→( 0,0 )

118
Soluție. Evident, l12= l21
= 0 . Limita globală nu există deoarece pentru
 1 1   1 1 
șirurile   n , n   n→ ( 0, 0 ) și   2 ,   → ( 0, 0 ) , obținem
   n≥1 →∞   n n   n≥1 n→∞
1 1  1 1
f  ,  → 1= l1 și f  2 ,  → 0 = l2 , l1 ≠ l2 .
 n n  n→∞  n n  n→∞

f :  2 \ {( 0, 0 )} →  definită prin f ( x, y ) =
xy
Exemplu. Fie . Să
x + y2 2

studieze existența limitei globale în ( 0, 0 ) și a limitei după orice direcție

u ≠ ( 0, 0 ) .
Soluție. Limita globală lim f ( x, y ) nu există deoarece pentru șirurile
( x , y )→( 0,0 )
 1 1   1 1 
  n , n   n→ ( 0, 0 ) și   n 2 , n   n→ ( 0, 0 ) , obținem
   n≥1 →∞
   n≥1 →∞
1 1 1 1  1 1 n
f  ,  = → = l1 și f  2 , =  →= 0 l2 și l1 ≠ l2 . Limita
n n 2  n n  n + 1 n→∞
→∞ 2
n 2
după orice direcție = u ( u1 , u2 ) ≠ ( 0, 0 ) există, deoarece
t 2u1u2 u1u2
lim f ( 0 + tu= , 0 + tu 2) lim = .
t 0
1
t 0 t 2
( u1 + u2 ) u1 + u22
2 2 2

Dacă u= e=
1 (1, 0 ) sau u= e=
2 ( 0,1) , limitele parțiale ale aplicației în
punctul ( 0, 0 ) sunt egale cu 0 .

Exemplu. Să se arate că limita lim f ( x, y ) nu există pentru aplicațiie

( x , y )→( 0,0 )
următoare:
x2 y 2
a) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) = ;
x4 + y 4
xy 2
b) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) = ;
x2 + y 4
−y
y 2
c) f :  ×  →  , f ( x, y ) = 2 e x ;
∗

x
x3 − y 3
d) f :  2 \ { }
( x, y ) x + y = 0 →  , f ( x, y ) =
x3 + y 3
.

119
  1 1   1 
Soluții. a) Pentru șirurile   ,   → ( 0, 0 ) și   , 0   → ( 0, 0 ) ,
  n n   n≥1 n→∞   n   n≥1 n→∞
1 1 1 1 
obținem f  ,  = și f  , 0  = 0 .
n n 2 n 
 1 1   1 1 
b) Pentru șirurile   ,   → ( 0, 0 ) și   2 ,   → ( 0, 0 ) , obținem
  n n   n≥1 n→∞   n n   n≥1 n→∞
1 1 n  1 1 1
f= ,  → 0 și f  2 ,  = .
 n n  n + 1 n→∞ n n 2
2

 1 1   1 
c) Pentru șirurile   , 2   → ( 0, 0 ) și   , 0   → ( 0, 0 ) , obținem
  n n   n≥1 n→∞   n   n≥1 n→∞
1 1  1 1 
f  , 2  = și f  , 0  = 0 .
n n  e n 
 1   1 
d) Pentru șirurile   , 0   → ( 0, 0 ) și   0,   → ( 0, 0 ) , obținem
  n   n≥1 n →∞
  n  n≥1 n→∞
1   1
f  , 0  = 1 și f  0,  = −1 .
n   n

Exemplu. Să se calculeze l = lim f ( x, y ) pentru aplicațiile următoare:

( x , y )→( 0,0 )
x2 y
a) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) = ;
x2 + y 2
1 xy
b) f : ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) →  , f ( x, y ) = tg ;
xy 1 + xy
x3 y 2
c) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) = 4 ;
x + y4
x2 y 2 + 1 −1
d) f :  \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) =
2
.
x2 + y 2
xy 1 x
Soluții. a) Cum x 2 + y 2 ≥ 2 xy ⇒ 2 ≤ . Deci, f ( x, y ) ≤ ⇒ l =0.
x +y 2
2 2
xy
tg
1 1 + xy xy
=
b) Avem: l lim = ⋅ 1.
( x , y )→( 0,0 ) xy xy 1 + xy
1 + xy

120
 x3 y 2 1
c) Cum x + y ≥ 2 x y ⇒
4 4 2 2
≤ x ⇒l =0.
x +y4 4
2
d) Cum
x2 y 2 + 1 −1 x2 y 2
f ( x, y )
= = ≤
x2 + y 2 ( x2 + y 2 ) ( x2 y 2 + 1 + 1 )
xy
≤ ⇒l =
( )
0.
2 x y +1 +1
2 2

Exemplu. Să se calculeze limitele următoare:

sin ( xy )
a) lim , a∈ ;
( x , y )→( 0, a ) x
x2
 1 x+ y
b) lim 1 +  , a ∈  ;
( x , y ) →( ∞ , a )
 x
x+ y
c) lim ;
( x , y )→( ∞ ,∞ ) x − xy + y 2
2

x2 + y 2
d) lim ;
( x , y ) →( ∞ , ∞ ) x 4 + y 4

e) lim
( x , y ) →( ∞ , ∞ )
(x 2
+ y 2 ) e −( x + y ) ;
x2
 xy 
f) lim  2
( x , y ) →( ∞ , ∞ ) x + y 2 
.
 
sin ( xy ) sin ( xy )
Soluții. a) Avem: lim= lim = ⋅y a.
( x , y )→( 0, a ) x ( x , y )→( 0, a ) xy
b) Avem:
x2 x

 1  x+ y  1  x  x + y
lim 1 + = lim 1 +  =
( x , y ) →( ∞ , a )  x ( x , y ) →( ∞ , a )  x  

1
 1  x  1+ y
= lim  1 +   x = e1 =
( x , y ) →( ∞ , a ) 
e.
 x  

121
 x+ y x+ y 1 1
c) Cum ≤ = + → 0 când ( x, y ) → ( ∞, ∞ ) , rezultă
x − xy + y
2 2
xy y x
că
x+ y
lim = 0.
x − xy + y 2
( x , y ) →( ∞ , ∞ ) 2

x2 + y 2 x2 y2 x2 y 2 1 1
d) Avem: 0< 4 = + ≤ + 4 = 2 + 2 , ∀x, y > 0 .
x +y 4
x +y
4 4
x +y
4 4
x 4
y x y
1 1
Cum 2
+ 2 → 0 când ( x, y ) → ( ∞, ∞ ) , rezultă că
x y
x2 + y 2
lim = 0.
( x , y ) →( ∞ , ∞ ) x 4 + y 4

x2 y2 x2 y 2
e) Avem: 0 < ( x 2 + y 2 ) e −( x + y ) = + < + , ∀x, y > 0 . Cum
e x+ y e x+ y e x e y
x2
lim = 0 , rezultă că
x →∞ e x

lim
( x , y ) →( ∞ , ∞ )
(x 2
+ y 2 ) e −( x + y ) =
0.
x2 x2
 xy  1 1
f) Avem:  2 2 
≤   , ∀x, y > 0 . Cum lim x2 = 0 , rezultă că
x +y  2 x→∞
2
x2
 xy 
=0.
( x , y ) →( ∞ , ∞ ) x + y 2 
lim  2
 

Aplicații continue

Definiție. Fie ( E1 , d1 ) , ( E2 , d 2 ) două spații metrice, f : A ⊂ E1 → E2 și

a ∈ A . Aplicația f se numește continuă în punctul a dacă pentru orice șir
( xn )n≥1 cu xn ∈ A și lim xn = a , șirul ( f ( xn ) )n≥1 are limita f ( a ) .
n →∞

Propoziție. Aplicația f este continuă în punctul a dacă și numai dacă

pentru orice ε > 0 , există δ ( ε ) > 0 cu proprietatea că: dacă
d1 ( x, a ) < δ ( ε ) , ∀x ∈ A , are loc inegalitatea d 2 ( f ( x ) , f ( a ) ) < ε .

122
Propoziție. Aplicația f este continuă în punctul a dacă și numai dacă
pentru orice vecinătate U a lui f ( a ) , există o vecinătate V a lui a , astfel
încât f (V  A ) ⊂ U .

Observație. Putem considera cele două condiții exprimate în propozițiile

anterioare, ca definiții echivalente ale continuității unei aplicații.

Observație. Dacă E= 1 E=
2  , adică f este o funcție numerică definită pe
o submulțime A ⊂  , prima definiție coincide cu definiția continuității unei
funcții din analiza elementară.

Definiție. O aplicație f : A ⊂ E1 → E2 continuă în orice punct al mulțimii

A se numește continuă pe mulțimea A .

Exemplu. Cel mai simplu exemplu de aplicație continuă este cel al

aplicației constante f : A ⊂ E1 → E2 care, pentru orice x ∈ A , ia o singură
valoare y0 ∈ E2 .

Exemplu. Aplicația f : E → , f ( x ) = d ( x, a ) , unde a ∈ E este un punct

fixat, este continuă (continuitatea rezultă din inegalitatea triunghiului).

Exemplu. Aplicația f : E → , f ( x ) ≡ x este cel mai simplu exemplu de

aplicație continuă non-constantă.

Exemplu. Aplicația π k :  n → ,1 ≤ k ≤ n , definită prin π k ( x1 , , xn ) = xk ,

numită proiecție, este continuă în orice punct
= a ( a1 , , an ) ∈  n . Într-
adevăr, fie ( ( x , , x ) )
1
j
n
j
j ≥1
un șir din  n convergent către a . Deoarece

lim xkj = ak , atunci

j →∞

lim π k ( x1j , , xnj=

) lim x=kj a=k π k ( a1 ,, an ) .
j →∞ j →∞

Exemplu. Fie f :  2 →  o funcție definită prin

 xy
 2 , x2 + y 2 ≠ 0
f ( x, y ) =  x + y 2

0, x= y= 0.


123
 =
Fie f1 ( x ) f ( x, b ) , b ∈  =
și f 2 ( y ) f ( a, y ) , a ∈  . Atunci
 bx  ay
 ,b ≠ 0  ,a ≠ 0
f1 ( x ) =  b 2 + x 2 , f2 ( y ) =  a2 + y 2
0, b=0  a = 0.
0,
Funcțiile f1 și f 2 sunt continue, dar f nu este continuă în punctul ( 0, 0 ) .
 1 1 
Într-adevăr, fie   ,   un șir din  2 convergent către ( 0, 0 ) . Avem:
  n n   n≥1
1 1 1 1 1 1
f  ,  = și lim f  , = ≠ f ( 0, 0 ) .
n n 2 n →∞
n n 2

Observație. Dacă funcția f :  n → , n > 1 , este continuă în punctul

( a1 , , an ) ∈  n , adică f este continuă în raport cu ansamblul variabilelor
( x1 , , xn ) , atunci funcțiile:
f1 ( x1 ) = f ( x1 , b2 , , bn ) ,
f 2 ( x2 ) = f ( b1 , x2 , b3 , , bn ) ,
…
f n ( xn ) = f ( b1 , b2 , , bn −1 , xn ) ,
g1 ( x1 , x2 ) = f ( x1 , x2 , b3 , , bn ) ,
…
sunt continue în punctul a1 , respectiv în punctele a2 , a3 , , an , ( a1 , a2 ) ,
etc. Exemplul anterior arată faptul că, în general, reciproca nu este
adevărată.

Teoremă (Continuitatea aplicațiilor compuse) Fie ( E1 , d1 ) , ( E2 , d 2 ) și

( E3 , d3 ) trei spații metrice, f : E1 → E2 , g : E2 → E3 și a ∈ E1 . Dacă
aplicația f este continuă în punctul a și aplicația g este continuă în
punctul f ( a ) , atunci aplicația compusă h : E1 → E3 , h =
g  f este continuă
în punctul a .

Exemplu. Fie f : A ⊂ n → m , f ( x ) = ( f1 ( x ) , , f m ( x ) ) . Dacă

aplicația f este continuă în punctul a ∈ A , atunci pentru j = 1, m ,
f j : A ⊂  →  este continuă în punctul a ∈ A . Avem că f j = π j  f .
n

124
Definiție. Fie ( E1 , d1 ) și ( E2 , d 2 ) două spații metrice, a un punct de
acumulare al mulțimii A ⊂ E1 și f : A \ {a} → E2 o aplicație care are limita
l în punctul a . Aplicația f : A  {a} → E definită prin f ( x ) = f ( x )
2

pentru x ∈ A \ {a} și f ( a ) = l se numește prelungirea prin continuitate în

punctul a ∈ E1 a aplicației f (se observă că aplicația f este continuă în
punctul a ).
−1
x2 + y 2
f :  2 \ {( 0, 0 )} → 
e
Exemplu. Fie definită prin f ( x, y ) = .
x2 + y 2
Deoarece lim f ( x, y ) = 0 , funcția f :  2 → ,
( x , y )→( 0,0 )

 x2−+1y 2
 e
f ( x, y ) =  x 2 + y 2 , x + y ≠ 0
2 2


0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
este prelungirea prin continuitate în punctul ( 0, 0 ) a funcției f .

Exemple. Să se studieze continuitatea aplicațiilor următoare:

 x2 y
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
a) f :  2 →  , f ( x, y ) =  x 4 + y 2 ;
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

1 − 1 + x 2 + y 2
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
 2
+ 2
b) f :  →  , f ( x, y ) = 
2 x y ;
 −1
 2 , ( x, y ) = ( 0, 0 )
 x4 − y 4
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
c) f :  2 →  , f ( x, y ) =  x 4 + y 4 ;
1, ( x, y ) = ( 0, 0 )

 sin x − sin y
 x− y {
, ( x, y ) ∈  2 \ ( x, y ) x = y }
d) f :  →  , f ( x, y ) = 
2
;
cos x,
 {
( x, y ) ∈ ( x, y ) x = y}
e) f :  2 →  2 , f =( f1 , f 2 ) ,

125
  1
( x + y ) sin x 2 + y 2 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f1 ( x, y ) =  ;
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

 x3 + y 3
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f 2 ( x, y ) =  x 2 + y 2 .
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

Soluții. a) Aplicația f nu este continuă în ( 0, 0 ) , deoarece considerând
 1 1 
șirul   , 2   → ( 0, 0 ) , obținem
  n n   n≥1 n→∞
 1 1  1/ n
4
1
f  , 2  =4 = ≠ f ( 0, 0 ) =
0.
n n  2/n 2
b) Aplicația f este continuă pe  2 , deoarece
1 − (1 + x 2 + y 2 ) −1
=f ( x, y ) =
(
( x2 + y 2 ) 1 + 1 + x2 + y 2 1 + 1 + x2 + y 2 )
−1
și lim f ( x, y=
)
= f ( 0, 0 ) .
( x , y )→( 0,0 )
2
c) Aplicația f nu este continuă în ( 0, 0 ) , deoarece considerând șirul
 1 1  1 1
  n , n   n→ ( 0, 0 ) , obținem f  ,  = 0 ≠ f ( 0, 0 ) = 1.
   n≥1 →∞ n n
d) Deoarece
x− y x+ y x− y
2sin cos sin
sin x − sin y 2 cos x + y
= f ( x, y ) = 2= 2
x− y x− y x − y 2
2
și
x − yn
sin n
= lim f ( xn , yn ) lim= 2 cos xn + yn
xn → a xn → a xn − yn 2
yn → a yn → a
2
= cos a = f ( a, a ) , ∀ ( a, a ) ∈  2 ,
rezultă că aplicația f este continuă pe  2 .
e) Problema revine la studiul continuității funcțiilor f1 și f 2 . Deoarece,

126
 1
( x + y ) sin ≤ x + y și lim x+ y =
0,
x + y2
2 ( x , y )→( 0,0 )

rezultă că lim f1 ( x, y )= 0= f1 ( 0, 0 ) , ceea ce înseamnă că f1 este

( x , y )→( 0,0 )
continuă în ( 0, 0 ) . Cum f1 este continuă și în celelalte puncte, rezultă că f1
este continuă pe  2 . Din
x3 + y 3 x3 + y 3 x3 + y 3 x3 y3 x3 y3
= 2 ≤ 2 =2 + ≤ + 2 =x + y ,
x2 + y 2 x + y2 x + y2 x + y 2 x2 + y 2 x2 y
rezultă că lim f 2 ( x, y )= 0= f 2 ( 0, 0 ) , ceea ce înseamnă că f 2 este
( x , y )→( 0,0 )
continuă în ( 0, 0 ) . Cum f 2 este continuă și în celelalte puncte, rezultă că f 2
este continuă pe  2 . Cum cele două componente f1 și f 2 ale funcției f
sunt continue pe  2 , rezultă că f este continuă pe  2 .

Exerciții propuse

(
1. Să se studieze existența limitelor lim lim f ( x, y ) , lim lim f ( x, y ) și
x → x0 y → y0 ) y → y0 ( x → x0 )
lim f ( x, y ) pentru aplicațiile următoare și punctele indicate:
( x , y )→( x0 , y0 )

 1 1
 x sin + y sin , xy ≠ 0
=a) f ( x, y ) = y x , ( x0 , y0 ) ( 0, 0 ) ;
0, xy = 0

 x2 y 2 1
 4 + y 3 sin 4 , x ≠ 0
b) f ( x, y ) =x + 5y 4
x , ( x0 , y0 ) ( 0, 0 ) ;
0, x=0

 x2 y 2 1
 4 + x3 sin 6 , y ≠ 0
c) f ( x, y ) =x + 5y 4
y , ( x0 , y0 ) ( 0, 0 ) ;
0, y=0

 xyz
 x3 + y 3 + z 3 , ( x, y, z ) ≠ ( 0, 0, 0 )
d) f ( x, y ) = , ( x0 , y0 , z0 ) ( 0, 0, 0 ) .
0, ( x, y, z ) = ( 0, 0, 0 )


127
2. Să se studieze continuitatea aplicațiilor următoare:
a) f :  2 →  2 , f = ( f1 , f 2 ) ,
 x2 − y 2
 xy , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f1 ( x, y ) =  x 2 + y 2 ;
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

( x 2 + y 2 ) ln ( x 2 + y 2 ) , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f 2 ( x, y ) =  ;
 0, ( x , y ) = ( 0, 0 )
b) f :  2 →  2 , f = ( f1 , f 2 ) ,
 2
( x + y ) cos x 2 + y 2 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
2 1
f1 ( x, y ) =  ;
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

 sin ( x3 + y 3 )
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f 2 ( x, y ) =  x 2 + y 2 .

0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
3. Să se studieze dacă este posibilă prelungirea prin continuitate în punctul
( 0, 0 ) a aplicațiilor următoare:
x 2 + xy + y 2
a) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) = ;
x2 + y 2
− x− y

b) f :  \2
{( x, y ) =x y} →  , f ( x, y ) = e x 2 − 2 xy + y 2
;
x2 y
c) f :  \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, y ) = 2
2
;
x + y2
 ln (1 + x 2 y 2 ) −1 
d) f :  2 \ {( 0, 0 )} =
→  2 , f ( x, y ) 
 x2 + y 2
, (1 + sin x y )
2 2 x2 + y 2
;

 
e) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  3 ,
 1

2 2
  +
f ( x, y ) =  .
2
xy x y 1 x y2

 x + y 1 + x 2 + y 2 − 1  1 + x 2 y 2 
, ,

 

128
 DIFERENȚIABILITATE. DERIVATE PARȚIALE
Importanța conceptelor fundamentale ale matematicii ca derivabilitatea și
diferențiabilitatea funcțiilor este recunoscută în stabilirea vitezei de variație
a stării unor procese fizice, în probleme de aproximare locală a unor funcții
neliniare prin aplicații liniare sau în diverse chestiuni geometrice de
tangență.

Pentru început, vom studia noțiunile de derivată și diferențială în cazul cel

mai general al aplicațiilor definite pe spații vectoriale normate.

Fie ( E1 , ⋅ 1 ) și ( E2 , ⋅ 2 ) două K -spații vectoriale normate și A ⊂ E1 o

mulțime deschisă.

Definiție. O aplicație f : A → E2 este diferențiabilă într-un punct x ∈ A ,

dacă există un operator liniar și mărginit Dx : E1 → E2 astfel încât să fie
valabilă egalitatea
f ( x + h ) − f ( x ) = Dx h + α ( x, h ) , (*)
pentru orice h ∈ E1 , cu x + h ∈ A , iar α ∈ E2 verifică
α ( x, h )
lim 2
= 0 . (**)
h 1 →0 h1

Spunem că Dx : E1 → E2 este un operator liniar dacă

) α Dx ( h1 ) + β Dx ( h2 ) ,
Dx (α h1 + β h2=
pentru orice h1 , h2 ∈ E1 și orice α , β ∈ K .

Spunem că Dx : E1 → E2 este un operator mărginit dacă există M ∈  +

astfel încât
Dx h 2 ≤ M h 1 , ∀h ∈ E1 .

Operatorul Dx se numește derivata forte sau derivata în sens Fréchet a

aplicației f în punctul x și se notează
f ′ ( x ) = Dx .
Expresia Dx h ∈ E2 , ∀h ∈ E1 , se numește diferențiala forte sau diferențiala în
sens Fréchet a aplicației f în punctul x ∈ A și se notează

129
 ( df )( x, h ) = Dx h .

Observație. (i) În definiția anterioară Dx se aplică lui h (nu lui x ), iar din
ultimele două ecuații se deduce următoarea formă a diferențialei df :
( df )( x, h ) = f ′ ( x ) h .
Uneori, se notează =
h dx ∈ E1 și se utilizează notația uzuală:
df )( x )
x , dx ) ( =
( df )(= df ( x ) .
Așadar,
(=
df )( x ) f= ′ ( x ) dx df ( x ) .
α ( x, h ) 2
(ii) Proprietatea lui α , lim = 0 , se explicitează astfel
h 1 →0 h1
α ( x, h )
∀ε > 0, ∃δ ( ε ) > 0 astfel încât ∀h ∈ E1 , h 1 < δ ( ε ) ⇒ 2
<ε ,
h1
adică α ( x, h ) 2 < ε h 1 , când h 1 < δ ( ε ) .
α ( x, h )
Echivalent, utilizând șirurile din E1 , vom avea lim 2
= 0 dacă
h 1 →0 h1
pentru orice șir ( hk )k ≥1 ⊂ E1 pentru care lim hk = 0 , șirul (α ( x, hk ) )k ≥1 ⊂ E2
k →∞
are proprietatea
α ( x, hk )
lim 2
=0
k →∞ hk 1

(iii) Prin urmare, pentru a decide dacă o aplicație este diferențiabilă în

punctul x ∈ A ⊂ E1 , trebuie cunoscută în prealabil forma operatorului liniar
și mărginit Dx : E1 → E2 și apoi trebuie verificată descompunerea (*) și
limita (**). Combinând (*) cu (**), rezultă că f : A → E2 va fi
diferențiabilă în punctul x ∈ A dacă:
1
f ( x + h ) − f ( x ) − Dx h 2 → 0 ( h → 0 ) .
h1

Exemplu. Aplicația constantă f : A ⊂ E1 → E2 , f ( x ) =

y0 , y0 fiind un
element fix din E2 , este diferențiabilă în orice punct x ∈ A , având derivata

130
nulă f ′ ( x ) = 0, ∀x ∈ A . Într-adevăr, deoarece f ( x + h ) = y0 și f ( x ) = y0
deducem că
f ( x + h ) − f ( x ) =0 =Dx h + α ( x, h ) ,
0
unde Dx = 0 și α ( x, h ) = 0 . Evident, 0h = 0 și 2
= 0.
h1
Exemplu. Aplicația liniară și mărginită f : E1 → E2 este derivabilă, iar
f ′ (=
x ) f , x ∈ E1 . Într-adevăr, prin ipoteză:
f ( x + h) − f ( x) =f (h) .
Rezultă α ( x, h ) = 0 , iar f verifică condițiile cerute.

Exemplu. Aplicând definiția, să se arate că aplicația f : 2 →  ,

f ( x, y ) = ( x − 2 ) + ( y − 1) este diferențiabilă în punctul ( 2, 2 ) ∈  2 .
2 2

Soluție. Obținem:
f ( x + h1 , y + h2 ) = ( x + h1 − 2 ) + ( y + h2 − 1) =
2 2

= ( x − 2 ) + 2 ( x − 2 ) h1 + h12 + ( y − 1) + 2 ( y − 1) h2 + h22 =
2 2

= f ( x, y ) + 2 ( x − 2 ) h1 + ( y − 1) h2  + h12 + h22 ,

pentru ∀ ( x, y ) ∈  2 și ∀ ( h1 , h2 ) ∈  2 . Pentru x= y= 2 , f verifică
condițiile cerute:
f ( 2 + h1 , 2 + h2 ) =1 + 2h2 + h12 + h22 , unde df ( ( 2, 2 ) ; ( h1 , h2 ) ) = 2h2
și
α ( ( 2, 2 ) ; ( h1 , h2 )=
) h12 + h22 .
Evident:
α ( ( 2, 2 ) ; ( h1 , h2 ) ) h12 + h22
= →0
h h12 + h22
când h = h12 + h22 → 0=
cu h ( h1 , h2 ) ∈  2 .

Exemplu. Fie f :  2 →  definită prin

 2
( x + y ) sin 2
1
2
, ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f ( x, y ) =  x + y2 .
0,
 ( x, y ) = ( 0, 0 )

131
Să se arate că f este diferențiabilă în ( 0, 0 ) .
Soluție. Avem:
( h12 + h22 ) sin 21 2 ,=
f ( h1 , h2 ) − f ( 0, 0 ) = ∀h ( h1 , h2 ) ∈  2 .
h1 + h2
Evident, obținem df ( ( 0, 0 ) ; ( h , h ) ) = 0 și
1 2

α ( ( 0, 0 ) ; ( h , h =) ) ( h + h ) sin 2 2 1
1 2 1 2
h + h22
1
2

care verifică condiția ca

α ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) )
(h
1
2
+ h22 ) sin
1
h + h22 2

= =
1
lim lim
h →0 h h →0
h12 + h22

1
=
lim h12 + h22 sin =
0,
h →0
h12 + h22

1
deoarece h = h12 + h22 → 0 și sin ≤ 1.
h12 + h22

Teoremă. a) Dacă f : A ⊂ E1 → E2 este diferențiabilă în punctul x ∈ A ,

atunci derivata f ′ ( x ) este unic determinată.
b) Dacă f : A ⊂ E1 → E2 este diferențiabilă în punctul x ∈ A , atunci f este
continuă în punctul x ∈ A .
c) Dacă f , g : A ⊂ E1 → E2 sunt diferențiabile în punctul x ∈ A , atunci și
aplicațiile f + g , λ f ( λ ∈ K ) sunt diferențiabile în punctul x ∈ A , iar

(f + g )′ ( x ) =f ′ ( x ) + g ′ ( x ) ,

( λ f )′ ( x ) = λ f ′ ( x ) .
Observație. Proprietatea c) din teorema anterioară arată că mulțimea
aplicațiilor diferențiabile în punctul x ∈ E1 formează un K -spațiu vectorial.

Teoremă (Regula de derivare a aplicațiilor compuse) Fie E1 , E2 , E3 trei

spații vectoriale normate (peste același corp de scalari) și aplicațiile
f : E1 → E2 , g : E2 → E3

132
astfel încât f este diferențiabilă în punctul x ∈ E1 , iar g este diferențiabilă
în punctul y = f ( x ) . Atunci aplicația compusă
g ( f ( x ))
g  f : E1 → E3 , ( g  f )( x ) =
este diferențiabilă în punctul x ∈ E1 și are loc egalitatea

( g ′  f ) f ′ ( x ) g ′ ( f ( x ) ) f ′ ( x ) .
( g  f )′ ( x ) =
=

Observație. Pentru o aplicație f : A → E2 , A ⊂ E1 fiind o mulțime

deschisă, obișnuim să utilizăm notația
( ∆f )( x, h ) =∆f ( x, h ) = f ( x + h) − f ( x) .
Astfel, ( ∆f )( x, h ) reprezintă creșterea lui f în punctul x relativă la
vectorul h .
Dacă f este diferențiabilă în punctul x ∈ A , atunci creșterea aplicației f în
x poate fi aproximată prin diferențiala forte a lui f calculată în acest punct
(aproximare de ordinul întâi în raport cu h ):
( ∆f )( x, h ) ≈ ( df )( x, h ) =
f ′( x) h ,
ținând seama că α ( x, h ) → 0 , când h → 0 . De aici se deduce posibilitatea
aproximării lui f ( x + h ) prin
f ( x + h) ≈ f ( x) + f ′( x) h .

Observație. (i) Pentru concretizarea noțiunilor anterioare, să considerăm

E=
1 E=2 , ⋅ 1 = ⋅ 2 =⋅ = , A ( a, b ) ⊂  și f : ( a, b ) →  o funcție
numerică de o variabilă reală. Deoarece aplicațiile liniare și mărginite de la
 la  sunt de forma Dx= h Dx ⋅ h , relația (*) devine:
f ( x + h ) − f ( x ) = Dx ⋅ h + α ( x, h )
și rămâne de exprimat legătura dintre f și Dx . Prin împărțire la h , ținând
seama că
α ( x, h )
→ 0 ( h → 0) ,
h
rezultă că
f ( x + h) − f ( x)
Dx = lim ,
h →0 h
adică Dx = f ′ ( x ) , f ′ ( x ) fiind derivata obișnuită a funcției f . Astfel,
noțiunile anterioare relative la derivata aplicațiilor f : A ⊂ E1 → E2 extind

133
 la cazul spațiilor vectoriale normate, proprietățile derivatei funcțiilor de o
variabilă reală și cele două teoreme de mai sus extind proprietăți deja
cunoscute ale derivatei obișnuite.
(ii) Deoarece ( df )( x, h ) = Dx h , pentru diferențiala df ( x, h ) a funcțiilor
f :  →  , avem
df (=
x, h ) f ′ ( x ) ⋅ h
sau, cu convenția de a nota h = dx , obținem:
df ( x ) = f ′ ( x ) d x .
df ( x )
(observăm că f ′ ( x ) = ).
dx
(iii) Putem deduce cu ușurință regulile de calcul cu diferențiale:
d ( f + g )( x, h )= d ( f )( x, h ) + d ( g )( x, h ) ,
d (λ =
f )( x, h ) λ df ( x, h ) , ∀λ ∈  ,
) df ( x, h ) ⋅ g ( x ) + f ( x ) dg ( x, h ) ,
d ( f ⋅ g )( x, h=
dacă f și g sunt diferențiabile în punctul x ∈ ( a, b ) , iar dacă în plus
g ( x) ≠ 0 ,
 f  g ( x ) df ( x, h ) − f ( x ) dg ( x, h )
d   ( x, h ) = .
g g 2 ( x)
De asemenea, obținem:
g  f )( x ) (=
d (= g  f )′ dx g ′ ( f ) df
numită regula de invarianță a diferențialei unei funcții compuse
(diferențiala are aceeași formă indiferent dacă variabila independentă este x
sau f ).

Definiție. Aplicațiile de forma f :  →  n ,

= f ( x ) ( f1 ( x ) , f 2 ( x ) , , f n ( x ) ) , n ≥ 1 ,
1, n , se numesc funcții vectoriale de argument scalar
unde fi :  → , i =
dacă n > 1 .

Teoremă. Funcțiile din definiția anterioară sunt diferențiabile (derivabile)

într-un punct dacă și numai dacă fiecare din funcțiile fi , i = 1, n , sunt
diferențiabile (derivabile) în acel punct.

Diferențiala lui f în punctul x ∈  se scrie:

134
 ( df )( x ) = ( df1 ( x ) , df 2 ( x ) , , df n ( x ) )
și în consecință, derivata f ′ în punctul x ∈  este:

( )
f ′ ( x ) = f1′( x ) , f 2′ ( x ) , , f n′ ( x ) .

Exemplu. Fie f :  →  2 , f ( x ) =
( cos x,sin x ) . Deoarece cos și sin sunt
funcții derivabile în orice x ∈  , rezultă că f este diferențiabilă în orice
x ∈  , iar
f ′ ( x ) = ( cos′ x,sin ′ x ) = ( − sin x, cos x ) ,
( − sin xdx, cos xdx ) =
( d cos x, d sin x ) =
df ( x ) = ( − sin x, cos x ) dx .

 1 ex 
Exemplu. Fie f : ( 0,1)  (1, ∞ ) →  3 , f ( x ) = , ln x,  . Cum
 x −1 x +1
componentele sunt derivabile în orice punct x ∈ ( 0,1)  (1, ∞ ) , rezultă că f
este derivabilă în orice x ∈ ( 0,1)  (1, ∞ ) , iar
 −1 1 xe x 
f ′( x) =  , , ,
 ( x − 1)2 x ( x + 1)2 
 
 −dx dx xe dx  x
( df )( x ) =  , , .

 ( x − 1) x ( x + 1) 
2 2

(1, x, x 2 ,, x n ) . Cum componentele

Exemplu. Fie f :  →  n +1 , f ( x ) =
sunt derivabile în orice x ∈  , rezultă că f este derivabilă în orice x ∈  ,
iar
f ′ ( x ) = ( 0,1, 2 x, , nx n −1 ) ,
=( df )( x ) (=
0dx,1dx, 2 xdx, , nx dx ) ( 0,1, 2 x, , nx ) dx .
n −1 n −1

Observație. Identificând mulțimea  cu  2 , scriind z = x + iy =( x, y ) ,

( x ) f1 ( x ) + if 2 ( x ) ,
rezultă că funcțiile complexe de o variabilă reală f=
unde f1 = Re f și f 2 = Im f , pot fi interpretate ca aplicații f :  →  2 .
Prin urmare, f= f1 + if 2 este derivabilă (diferențiabilă) în punctul x ∈ ( a, b )
dacă și numai dacă f1 = Re f și f 2 = Im f sunt derivabile (diferențiabile) în
punctul x , iar

135
 ( f ′( x ) , f ′=
′( x)
f= ( x ) ) f ′( x ) + if ′ ( x )
1 2 1 2

( df )( x ) (=
= df ( x ) , df ( x ) ) ( f ′( x ) dx, f ′ ( x ) dx ) .
1 2 1 2

Exemplu. Dacă f ( x= ) e= ix
( cos x,sin x ) , utilizând exemplul anterior,
obținem:
f ′( x) =
( − sin x, cos x ) =
− sin x + i cos x =i ( cos x + i sin x ) =
ieix .
Deci, funcția eix se derivează exact ca funcția e a x , a ∈  . Dacă a ∈  , se

verifică în același mod egalitatea ( e a x )′ = ae a x .

Observație. Dacă f ( x ) = ( f1 ( x ) , f 2 ( x ) , , f n ( x ) ) este derivabilă în

intervalul ( a, b ) ⊂  , ne punem problema determinării derivatei secunde
f ′′ ( x ) sau ale derivatelor de ordin superior f ′′′, f IV , , f ( m ) , , unde

( ) ′
f ( m ) = f ( m −1) , m ≥ 2 .
Astfel, putem defini f ( m ) dacă f ( m −1) există într-o vecinătate a punctului
x ∈ ( a, b ) și dacă toate componentele lui f ( m −1) ,

(
f ( m −1) ( x ) = f1( m −1) ( x ) , f 2( m −1) ( x ) , , f n( m −1) ( x ) )
sunt derivabile în x , iar
=f ( m) ( x ) ( f ( ) ( x ) , f ( ) ( x ) , , f ( ) ( x ) ) , m ≥ 1 .
1
m
2
m
n
m

Diferențialele de ordin superior d m f ( x ) se definesc prin

( d m f ) ( x ) d ( d m−1 f ( x ) ) , m ≥ 1
=
și
( d m f ) ( x ) f=
= ( )
( x ) dx m
m
( f ( ) ( x ) dx
1
m m
, , f 2(
m)
( x ) dx m ) , m ≥ 1 .

Exemplu. Dacă f :  →  2 , f ( x ) =
( cos x,sin x ) rezultă
  π  π 
f ( m) ( x ) = cos  x + m 2  ,sin  x + m 2   , m ≥ 1 ,
    
  π m  π  m
(dm f ) ( x ) =  cos  x + m 2  dx ,sin  x + m 2  dx  , m ≥ 1 .
   
 

136
 (1, x, x 2 ,, x n ) rezultă
Exemplu. Dacă f :  →  n +1 , f ( x ) =
f ( ) ( x)
=
m
( 0, 0,, 0, m!, ( m + 1)! x,, n ( n − 1)( n − m + 1) x ) , m ≤ n , n−m

f ( m ) ( x ) = 0n+1 dacă m > n .

Fief : A → , A ⊂  n fiind o mulțime deschisă. Pentru

=x ( x1 , , xn ) ∈ =
A , fie h ( h1 , , hn ) ∈  astfel încât x + h ∈ A . Conform
n

definiției diferențialei de ordinul întâi, în acest caz Dx :  n →  este o

aplicație liniară și mărginită
=Dx h D1 ( x ) h1 + D2 ( x ) h2 +  + Dn ( x ) hn ,
=
unde h ( h1 , , hn ) ∈  n , iar α ∈  are proprietatea
α ( x, h ) 2 α ( x, h )
= → 0 ( h 1 → 0) .
h1 h12 +  + hn2
Egalitatea (*) devine:
f ( x1 + h1 , , xn + hn ) − f ( x1 ,=
, xn ) D1 ( x ) h1 + D2 ( x ) h2 +  + Dn ( x ) hn +
+ α ( ( x1 , , xn ) , ( h1 , , hn ) ) ,
rezultând că diferențiala lui=
f în x ( x1 , , xn ) ∈ A este:
( df )( x=
, h ) D1 ( x ) h1 + D2 ( x ) h2 +  + Dn ( x ) hn
și derivata corespunzătoare
f ′ ( x ) = ( D1 ( x ) , D2 ( x ) , Dn ( x ) ) .
Remarcăm că ( df )( x, h ) este un scalar, iar f ′ ( x ) este un vector n -
dimensional.

Pentru a studia legătura dintre D1 , , Dn și f , folosindu-ne de faptul că

h ∈  n este arbitrar (sub condiția x + h ∈ A ), putem presupune că
h = ( h1 , 0, , 0 ) .
Astfel, relația de mai sus devine:
D1 ( x ) h1 + α ( ( x1 , , xn ) , ( h1 , 0, , 0 ) ) .
f ( x1 + h1 , x2 , , xn ) − f ( x1 , , xn ) =
Prin împărțire la h1 și prin trecere la limită, h1 → 0 , obținem:
f ( x1 + h1 , x2 , , xn ) − f ( x1 , , xn )
D1 ( x ) = lim
h1 → 0 h1
deoarece

137
 α ( x, h )
lim = 0.
h1 → 0 h1
Înlocuind succesiv h prin ( 0, h2 , 0, , 0 ) , ( 0, 0, h3 , 0, , 0 ) ,…, deducem:
f ( x1 , , xi −1 , xi + hi , xi +1 , , xn ) − f ( x1 , , xn )
Di ( x ) =
lim , i 1, n .
hi → 0 hi

Definiție. Cele n numere D1 , D2 , , Dn definite prin relația anterioară în

punctul x = ( x1 , , xn ) se numesc derivatele parțiale de ordinul întâi ale lui
f.
Aceste derivate parțiale se mai notează:
∂f ( x )
Di ( x ) = sau Di ( x ) = f x′i ( x ) .
∂xi

Teoremă. Dacă f : A ⊂  n →  este diferențiabilă în punctul x0 ∈ A ,

atunci în acest punct există toate derivatele parțiale de primul ordin ale lui
f , diferențiala lui f în x0 scriindu-se astfel:
∂f ( x0 ) ∂f ( x0 ) n
∂f ( x0 )
( d=
f )( x0 )
∂x1
dx1 +  +
∂xn
= dxn ∑
i =1 ∂xi
dxi ,

iar derivata f ′ în x0 ∈ A fiind:

 ∂f ( x0 ) ∂f ( x0 ) 
f ′ ( x0 ) =  , , .
 ∂x1 ∂xn 
Utilizând simbolul nabla ∇ n sau simbolul gradient grad , putem scrie:
f ′ ( x0 ) =
∇n f ( x ) =
grad f ( x ) .

Observație. În general, reciproca acestei teoreme nu este adevărată,

deoarece nu orice funcție care admite derivate parțiale într-un punct este în
mod obligatoriu diferențiabilă în acel punct.

Exemplu. Fie f :  2 →  definită prin

 xy
2 (
 2 , x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f ( x, y ) =  x + y .
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

Avem:

138
 ∂f ( 0, 0 ) f ( h1 , 0 ) − f ( 0, 0 ) 0
= lim = lim = 0,
∂x h1 → 0 h1 h1 → 0 h
1

∂f ( 0, 0 ) f ( 0, h2 ) − f ( 0, 0 ) 0
= lim = lim = 0.
∂y h2 → 0 h2 h2 → 0 h
2

Dar f nu este diferențiabilă în ( 0, 0 ) ∈  2 , fiind discontinuă în ( 0, 0 ) . Într-

adevăr,
1
1 1 1
= ≠ 0 = f ( 0, 0 ) .
2
lim f  ,  = lim n
n →∞
 n n  n→∞ 1 + 1 2
n2 n2

Exemplu. Fie f :  2 →  definită prin

= 0, x 0= sau y 0
f ( x, y ) = 
{
1, ( x, y ) ∈  \ ( x, y ) x =
2
0 sau y =
0 . }
Să se arate că:
∂f ∂f
a) și există în punctul ( 0, 0 ) ;
∂x ∂y
b) f nu este diferențiabilă în punctul ( 0, 0 ) .
Soluție. a) Avem:
∂f f ( h1 , 0 ) − f ( 0, 0 ) 0
(=0, 0 ) lim = lim = 0
∂x h1 → 0 h1 h1 → 0 h
1
și
∂f f ( 0, h2 ) − f ( 0, 0 ) 0
=( 0, 0 ) hlim = lim = 0.
∂y 2 →0 h2 h2 → 0 h
2

b) Putem constata faptul că f nu este continuă în ( 0, 0 ) , considerând șirul

 1 1  1 1
  n , n   n→ ( 0, 0 ) pentru care f  ,  =
1 ≠ f ( 0, 0 ) =
0 . Deci, f nu
   n≥1 →∞ n n
este diferențiabilă în punctul ( 0, 0 ) .
Altfel, presupunând că f este diferențiabilă în ( 0, 0 ) , pornind de la
definiție, obținem descompunerea
f ( 0, 0 ) df ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) ) + α ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) ) ,
f ( h1 , h2 ) −=
cu

139
 df ( ( 0, 0 ) ; ( h , h ) ) = ∂∂fx ( 0, 0 ) h + ∂∂fy ( 0, 0 ) h
1 2 1 2 =0

și
α ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) ) = f ( h1 , h2 ) .
α ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) )
Deoarece lim nu există, rezultă că presupunerea că f
h →0
h12 + h22
este diferențiabilă în ( 0, 0 ) este falsă.

Exemplu. Fie f :  2 →  definită prin

 x3
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f ( x, y ) =  x 2 + y 2
0, ( x, y ) = ( 0, 0 ) .

Să se arate că f nu este diferențiabilă în punctul ( 0, 0 ) .
Soluție. Presupunem că f este diferențiabilă în ( 0, 0 ) . Atunci există
derivatele parțiale în ( 0, 0 ) :
∂f f ( h1 , 0 ) − f ( 0, 0 ) h1
(=
0, 0 ) lim = lim = 1,
∂x h1 → 0 h1 h1 → 0 h
1

∂f f ( 0, h2 ) − f ( 0, 0 ) 0
( 0, 0 ) hlim
= = lim = 0
∂y 2 →0 h2 h2 → 0 h
2
și
−h1h22
α ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) ) = f ( h1 , h2 ) − f ( 0, 0 ) = 2 2 .
h1 + h2
Dar,
α ( ( 0, 0 ) ; ( h1 , h2 ) ) h1h22
= lim = lim
( h1 , h2 )→( 0,0 ) h12 + h22 ( 1 2 ) h12 + h22
( h1 , h2 )→( 0,0 ) h 2 + h 2

h13 m 2 m2
= =
lim
h2 = mh1 h1 (1 + m ) 1 + m (1 + m ) 1 + m2
h1 → 0 3 2 2 2

nu există depinzând de parametrul m ∈  . Deci, f nu este diferențiabilă în

( 0, 0 ) .

140
Teoremă (Criteriu de diferențiabilitate) Fie f : A →  , ( A ⊂  n fiind o
mulțime deschisă) o funcție care admite derivate parțiale de ordinul întâi
∂f ( x ) ∂f ( x )
, , într-o vecinătate a punctului x0 ∈ A . Dacă aceste derivate
∂x1 ∂xn
parțiale sunt continue în x0 , atunci f este diferențiabilă în x0 .

Definiție. O funcție f : A →  , ( A ⊂  n fiind o mulțime deschisă) care

∂f ( x ) ∂f ( x )
admite pe A derivate parțiale , , continue în orice punct
∂x1 ∂xn
x ∈ A , se numește de clasă C1 pe A și se notează f ∈ C1 ( A ) .

Observație. Teorema anterioară afirmă că funcțiile f ∈ C1 ( A ) sunt

diferențiabile în orice punct din A , obținându-se astfel o condiție suficientă
privind diferențiabilitatea funcțiilor reale de n variabile reale.

Exemplu. Fie f :  2 →  definită prin

x+ y
f ( x, y ) = .
1 + x2 + y 2
Funcția f este diferențiabilă în orice punct ( x, y ) ∈  2 , deoarece derivatele
parțiale
∂f ( x, y ) 1 − x 2 − 2 xy + y 2
= ,
∂x (1 + x 2 + y 2 )
2

∂f ( x, y ) 1 + x 2 − 2 xy − y 2
=
∂y (1 + x2 + y 2 )
2

sunt continue pe  2 . Avem:

(1 − x 2 − 2 xy + y 2 ) dx + (1 + x 2 − 2 xy − y 2 ) dy  ,
1
=( df )( x, y ) 2 2  
(1 + x + y )
2

 2 
 1 − x − 2 xy + y , 1 + x − 2 xy − y  .
2 2 2
f ′ ( x, y ) =
∇ 2 f ( x, y ) =
 (1 + x 2 + y 2 )2 (1 + x 2
+ y ) 
2 2


141
  x  x
Exemplu. Fie A= ( x, y ) ∈  2 > 0, y ≠ 0  și f : A →  , f ( x, y ) = ln .
 y  y
Să se studieze diferențiabilitatea funcției f .
Soluție. Calculăm derivatele parțiale în orice punct ( x, y ) ∈ A . Avem:

∂f ( x, y ) 1  x ′ 1 ∂f ( x, y ) 1  x ′ −1
= =   , = =   .
∂x x  yx x ∂y x  y y y
y y
∂f ∂f
Funcțiile și sunt continue pe A , deci f ∈ C1 ( A ) . Prin urmare, f
∂x ∂y
este diferențiabilă pe A și
1 1
( df )( x=
, y) dx − dy ,
x y
 1 −1 
f ′ ( x, y ) = ∇ 2 f ( x, y ) = , .
x y 

Exemplu. Fie f :  2 →  2 , f = ( f1 , f 2 ) definită prin

 x3 y 3
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f1 ( x, y ) =  x 2 + y 2 ,
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

 −1

 1 + ( x − 1) + y  , ( x, y ) ≠ (1, 0 )
 2 2  ( x −1)2 + y 2

f 2 ( x, y ) =  .
1 , ( x, y ) = (1, 0 )
 2
Să se studieze diferențiabilitatea funcției f .
Soluție. Evident funcția f1 este continuă pe  2 \ {( 0, 0 )} . Cum
( xy )
2
x3 y 3
f1 ( x, y ) = ≤ ⇒ lim f1 ( x, y ) =0=f1 ( 0, 0 ) .
x2 + y 2 2 ( x , y )→( 0,0 )

Deci, f1 fiind continuă și în ( 0, 0 ) , rezultă că f1 este continuă pe  2 .

Analog, funcția f 2 este continuă pe  2 \ {(1, 0 )} . Deoarece
1 1 1
lim f 2 ( x, y ) = lim = ≠ = f 2 (1, 0 ) ,
( x , y )→(1,0 ) ( x , y )→(1,0 ) 1
e 2
1 + ( x − 1)2 + y 2  ( x −1)2 + y 2
 

142
rezultă că f 2 nu este continuă în (1, 0 ) . Deci, f 2 este diferențiabilă pe
 2 \ {(1, 0 )} . Studiem diferențiabilitatea funcției f1 aplicând criteriul de
diferențiabilitate. Deoarece
∂f1 ( x, y ) 3 x y ( x + y ) − x y ⋅ 2 x x y ( x + 3 y )
2 3 2 2 3 3 2 3 2 2

= = , ∀ ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
∂x ( x2 + y 2 ) ( x2 + y 2 )
2 2

și
∂f1 ( 0, 0 ) f1 ( h1 , 0 ) − f1 ( 0, 0 )
= =
lim 0,
∂x h1 → 0 h1
avem
 x2 y3 ( x2 + 3 y 2 )
∂f1 ( x, y )  , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
=  ( x2 + y 2 )
2
.
∂x 
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
x2 y3 ( x2 + 3 y 2 )
(x ) ( x + 3y2 ) → 0
2 2 y 2
Cum 2
+y ≥ 4 x y , rezultă că
2 2
≤
(x 2
+y )
2 2 4

x2 y3 ( x2 + 3 y 2 ) ∂f1 ( 0, 0 )
când ( x, y ) → ( 0, 0 ) . Deci, lim = 0= și
( ) ( )
(x + y ) ∂x
x , y → 0,0 2 2 2

derivata parțială în raport cu x este continuă pe  2 . Datorită simetriei

funcției f1 în raport cu variabilele x și y , făcând un raționament similar
obținem că derivata parțială a lui f1 în raport cu y
 y 2 x3 ( y 2 + 3x 2 )
∂f1 ( x, y )  , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
=  ( x2 + y 2 )
2

∂y 
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
este continuă pe  . Deci, f1 este diferențiabilă pe  2 . În concluzie,
2

f = ( f1 , f 2 ) este diferențiabilă pe  2 \ {(1, 0 )} .

Teoremă (Derivarea funcțiilor compuse) Dacă f și g sunt diferențiabile,

atunci au loc egalitățile:
∂  ∂f 
g  f ( x1 , , xn )  =
 g′( f ) ⋅  ( x) , i =
1, n ,
∂xi  ∂xi 

143
 d ∂g ( f ) ∂g ( f )
, f n ( t ) 
g  f1 ( t ) , f 2 ( t ) ,= f1′( t ) +  + f n′ ( t ) .
dt ∂x1 ∂xn
Prima relație este valabilă dacă f :  n →  și g :  →  , iar a doua dacă
f :  →  n și g :  n →  .

Exemplu. Fie u , v :  →  funcții de clasă C1 pe  astfel încât u ( 2 ) = 3 ,

u ′ ( 2 ) = 4 , v ( 2 ) = 5 și v′ ( 2 ) = 6 . Dacă f : 2 →  , f ( u , v ) = eu⋅v și
F : =→  , F ( x ) f= ( u ( x ) , v ( x ) ) eu( x)v( x) , să se calculeze F ′ ( 2 ) .
Soluție. Avem:
∂f ∂f
F′( x) = u ′ ( x ) + v′ ( x ) = e u ( x ) v ( x ) ⋅ v ( x ) u ′ ( x ) + e u ( x ) v ( x ) ⋅ u ( x ) v′ ( x ) =
∂u ∂v
= e u ( x )v( x )
⋅ v ( x ) u ′ ( x ) + u ( x ) v′ ( x ) 
și
F′(=
2 ) eu ( 2)v( 2) ⋅ v ( 2 ) u ′ ( 2 ) + u ( 2 ) v′ ( 2=
) e15 ( 5 ⋅ 4 + 3 ⋅ =
6 ) 38e15 .

Exemple. Să se calculeze derivata funcțiilor:

1
a) f ( x=
, y ) ye xy=, x t 3=
, y ;
t
b) f ( x, y ) =
x3 y 2 + x cos y, x = sin 3t , y =
ln t ;
f ( x=, y ) e x y sin xy=
2
c) , x t=2
, y t3 .
Soluții. a) Mai întâi calculăm derivatele lui x și y care sunt funcții de o
dx dy 1 ∂f ∂f
variabilă. Avem: = 3t 2 , = − 2 . Calculăm acum și . Avem:
dt dt t ∂x ∂y
∂f ∂f
∂x
df
dt t
1
= y 2 e xy , = e xy + xye xy . Deci, = 3t 2 y 2 e xy − 2 e xy + xye xy .
∂y
( ) ( )
Acum ar trebui să exprimăm rezultatul doar în funcție de t . Avem:

( )
2
2t 2 − 1 t 2
df
dt
2  1 t2  1 t2 2 t2 t2 et
= 3t  2 e  − 2 e + t e = 3e − 2 1 + t =
t  t t
2
t2
e . Observăm( )
că obținem același rezultat dacă am fi înlocuit încă de la început în funcția
2
et
f pe x și y în funcție de t . Adică, f ( t ) = și să derivăm în fracția
t

144
 obținută:
= =
2
df 2tet t − et e 2 t2
( 2t 2
−1 ). După cum se vede, a doua
dt t2 t 2

variantă este mult mai rapidă.

b) În acest caz, ar fi mai mult de lucru dacă am înlocui pe x și y în funcție

dx
de t în funcția f . Deci, aplicăm metoda de mai sus. Avem: = 3cos 3t ,
dt
dy 1 ∂f ∂f
= =, 3 x 2 y 2 + cos y și= 2 x3 y + x sin y . Deci,
dt t ∂x ∂y
df
dt
( 1
= 3cos 3t 3 x 2 y 2 + cos y + 2 x3 y + x sin y .
t
) ( )
Deoarece, dacă înlocuim pe x și y în funcție de t în ultima expresie,
df
obținem ceva complicat, vom lăsa expresia derivatei în funcție de x , y
dt
și t .
dx dy ∂f 2 2
c) Avem: = 2t , ==3t 2 , 2 xye x y sin xy + ye x y cos xy ,
dt dt ∂x
∂f 2 2
= x 2 e x y sin xy + xe x y cos xy . Așadar,
∂y
df 2

( 2 2
)2
= 2t 2 xye x y sin xy + ye x y cos xy + 3t 2 x 2 e x y sin xy + xe x y cos xy .
dt
( )
Exprimăm acum rezultatul final în funcție doar de t și obținem:
df
(
2 2 2 2
)
= 2t 2 xye x y sin xy + ye x y cos xy + 3t 2 x 2 e x y sin xy + xe x y cos xy
dt
( )
7 7
= 7t 6 et sin t 5 + 5t 4 et cos t 5 .
Se va obține același rezultat dacă înlocuim în funcția f pe x și y în
funcție de t . Adică, f ( t ) = et sin t 5 și să derivăm produsul obținut:
7

df 7 7
= 7t 6 et sin t 5 + 5t 4 et cos t 5 .
dt

Exemple. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcțiilor:

a) f ( u , v ) = e3u sin ( 2v ) , unde =
u xy − y 2 și
= v x2 + y 2 ;
b) f ( u , v ) =u 2 − 2uv + 2v3 , unde u = x 2 ln y și v = 2 xy 3 ;
c) f ( u= ( )
, v ) ln u + v 2 , unde u = e x +y
2
și v= x + y 2 .

145
 ∂u ∂v ∂u ∂v x
Soluții. a) Calculăm mai întâi și . Avem: = y și = .
∂x ∂x ∂x ∂x x2 + y 2
∂f ∂f ∂f ∂f
Apoi, calculăm și . Avem: = 3e3u sin ( 2v ) și = 2e3u cos ( 2v ) .
∂u ∂v ∂u ∂v
În final, înlocuim aceste expresii în formula de mai sus și obținem:
∂f
( )
= 3e3u sin ( 2v ) ( y ) + 2e3u cos ( 2v )
∂x
( x
. )
x + y2
2

Acum ar trebui să înlocuim u și v cu expresiile lor în x și y . Avem:

∂f
= y  3e
∂x
 3( xy − y 2 )

(
sin 2 x 2 + y 2  +  2e
 
)
  3( xy − y 2 ) 
cos 2 x 2 + y 2 
x
 x + y2
2 (. )
∂f ∂u
Procedăm analog pentru determinarea lui . Avem: = x − 2 y ,
∂y ∂y
∂v y
= . Deci,
∂y x +y
2 2

∂f  3( xy − y 2 )
=  3e
∂y 

(
sin 2 x 2 + y 2  ( x − 2 y ) +

)
 3( xy − y ) 
( )
2
y
+  2e cos 2 x 2 + y 2  .
  x2 + y 2
∂u ∂v ∂f ∂f
b) Avem: = 2 x ln y , = 2 y 3 , = 2u − 2v și =−2u + 6v 2 . Așadar,
∂x ∂x ∂u ∂v
obținem :
∂f
( )
= 2 x ln y ( 2u − 2v ) + 2 y 3 −2u + 6v 2 . Înlocuind u și v cu expresiile lor
∂x
în x și y , obținem:
∂f
( ) (
= 2 x ln y 2 x 2 ln y − 4 xy 3 + 2 y 3 −2 x 2 ln y + 24 x 2 y 6 .
∂x
)
∂f ∂u x 2 ∂v
Procedăm analog pentru . Avem: = și = 6 xy 2 . Deci,
∂y ∂y y ∂y
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v x 2
= + =
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y y
( 2u − 2v ) + 6 xy 2 −2u + 6v=
2
( )
=
x2
y
( ) (
2 x 2 ln y − 4 xy 3 + 6 xy 2 −2 x 2 ln y + 24 x 2 y 6 .)

146
 ∂u
( ) ∂v
( ∂f
) ( ( ))
' ' ' 1
ex + y 2 xe x + y ,
2 2
=
c) = =x + y 2 = 1, = ln u + v 2 =
∂x x ∂x x ∂u u u + v2
∂f
( ( ))
' 2v
și = ln u + v 2 = . Înlocuim aceste expresii în formula de mai
∂v v u + v2
sus și obținem:
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
= + =
2 xe x + y
2

+
2 x + y2
.
( )
( )
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x e x 2 + y + x + y 2 2 e x2 + y + x + y 2 2
( )
Exemplu. Să se găsească diferențiala de ordinul întâi a funcției
f ( u , v=
) u 2 − 3u 2v 2 , cu u = r cos t și v = r sin t .
Soluție. Trebuie să calculăm df , unde f = f ( u , v ) , cu u = u ( r , t ) și
∂f ∂f ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
v = v ( r , t ) . Deci, =
df dr + dt , unde = + și
∂r ∂t ∂r ∂u ∂r ∂v ∂r
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
= + . Calculăm derivatele și înlocuim. Avem:
∂t ∂u ∂t ∂v ∂t
∂f ∂f ∂u ∂v ∂u
= 2u − 6uv 2 , = −6u 2 v , = cos t , = sin t , = − r sin t și
∂u ∂v ∂r ∂r ∂t
∂v
= r cos t . Așadar,
∂t
( ) ( )
=  2u − 6uv 2 cos t + −6u 2 v sin t  dr +
df
 
+ ( 2u − 6uv ) ( −r sin t ) + ( −6u v ) ( r cos t )  dt.
2 2
 

Exemplu. Fie f ∈ C1 (  2 ,  ) astfel încât f ′ ( 0, 0 ) = ( 5,8 ) , adică

∂f ∂f
( 0, 0 ) = 5 și ( 0, 0 ) = 8 . Dacă F :  2 →  , F ( x ) = f ( x − y, y − x ) , să
∂x ∂y
∂F
se calculeze ( 3,3) .
∂y
Soluție. Notând ξ= x − y și η= y − x , avem:
∂F ∂f ∂ξ ∂f ∂η ∂f ∂f
( x, y ) = (ξ ,η ) + (ξ ,η ) = − (ξ ,η ) + (ξ ,η ) .
∂y ∂ξ ∂y ∂η ∂y ∂ξ ∂η
Pentru x= y= 3 , avem ξ= η= 0 și
∂F ∂f ∂f
( 3,3) =− ( 0, 0 ) + ( 0, 0 ) =−5 + 8 =3 .
∂y ∂ξ ∂η

147
 Exemplu. Fie f :  2 →  definită prin
 xy 2
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
f ( x, y ) =  x 2 + y 2 .
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )

Dacă g ( t ) = f ( x ( t ) , y ( t ) ) cu x ( t ) = 2t și y ( t ) = t , să se calculeze g ′ ( 0 )
direct și folosind formula de derivare a funcțiilor compuse. Să se explice
rezultatul.
Soluție. Avem:
 2t ⋅ t 2
,t ≠ 0
= g ( t ) f= ( 2t , t )  4t 2 + t 2 ,
0, t =0

adică
 2t
 ,t ≠ 0
g (t ) =  5
0, t = 0
și
2t
g (t ) − g ( 0) 5 2.
=g ′ ( 0 ) lim = lim =
t →0 t t → 0 t 5
Aplicând formula de derivare a funcțiilor compuse, obținem:
∂f ∂f ∂f ∂f
=g′ (t ) ( 2t , t ) ⋅ 2 + ( 2t , t ) ⋅1 și = g′ ( 0) ( 0, 0 ) ⋅ 2 + ( 0,= 0 ) ⋅1 0
∂x ∂y ∂x ∂y
deoarece
∂f f ( x, 0 ) − f ( 0, 0 ) ∂f f ( 0, y ) − f ( 0, 0 )
= ( 0, 0 ) lim
= = 0 și ( 0, 0 ) lim = 0.
∂x x →0 x ∂y y →0 y
Explicația rezultatelor diferite constă în faptul că funcția f trebuie să fie
diferențiabilă pe  2 pentru a aplica formula de derivare a funcțiilor
compuse. Constatăm că f este continuă pe  2 . Evident f este continuă pe
xy 2 y
 2 \ {( 0, 0 )} . Cum f ( x,=
y) ≤ → 0 când y → 0 , avem:
x +y
2 2
2
lim f ( x, y )= 0= f ( 0, 0 ) . Deci, f este continuă și în ( 0, 0 ) . Studiem
( x , y )→( 0,0 )
diferențiabilitatea funcției f în ( 0, 0 ) . Avem:

148
 ∂f y 2 ( x 2 + y 2 ) − xy 2 ⋅ 2 x y 2 ( y 2 − x 2 )
(=
x, y ) = , ∀ ( x, y ) ≠ ( 0, 0 ) .
∂x ( x 2
+ y )
2 2
( x 2
+ y )
2 2

∂f
Cum nu este continuă în ( 0, 0 ) deoarece
∂x
∂f ( x, y ) m 2 x 2 ( m 2 x 2 − x 2 ) m 2 ( m 2 − 1)
= lim =
lim
( x , y )→( 0,0 ) ∂x ( x 2 + m2 x 2 ) (1 + m2 )
x →0 2 2
y = mx

nu există depinzând de m , rezultă conform criteriului de diferențiabilitate că

f nu este diferențiabilă în ( 0, 0 ) .

Fie An ⊂  n o mulțime deschisă și f : An →  m o aplicație diferențiabilă în

punctul x ∈ An . Scriind f ( x ) = t  f1 ( x ) , f 2 ( x ) , , f m ( x )  , unde t
A
reprezintă matricea transpusă atașată matricei A, ipoteza de
diferențiabilitate conduce la descompunerea:
α α12 +  + α m2
f ( x + h ) − f ( x ) = Dx h + α ( x, h )=
, m
→ 0 ( h → 0) ,
hn h12 +  + hn2
unde Dx =  Dij ( x )  i =1,m este o matrice cu m linii și n coloane, iar
j =1, n

α = α1 ( x, h ) , α 2 ( x, h ) , , α m ( x, h )  .
t

Scriind pe componente, obținem:

n
fi ( x + h )=
− fi ( x ) ∑ D ( x) h
j =1
ij j ( x, h ), i 1, m .
+ αi =

Observație. Aceste egalități arată că fiecare componentă a lui f este

α αi
diferențiabilă (din ipoteza m
→ 0 se deduce → 0 când h → 0 ),
h n
h n

∂fi ( x )
ij ( x )
ceea ce implică D= = , i 1,=
m, j 1, n .
∂x j
 ∂f ( x ) 
Definiție. Matricea  Dij ( x )  i =1,m =  i  se numește matricea
j =1, n  ∂x j  i =1,m
j =1, n

Jacobi atașată lui f și se notează prin ∇ n ,m f ( x ) .

149
Așadar, derivata lui f :  n →  m în punctul x ∈ An coincide cu matricea
Jacobi atașată lui f calculată în acest punct, iar diferențiala lui f în același
punct este:
 n ∂f ( x ) n
∂f ( x ) 
( df )( x ) = t ∑ 1 dx j , , ∑ m dx j  .
= ∂x j
 j 1 = j 1 ∂x j 

Exemplu. Fie f :  2 →  3 , f = ( f1 , f 2 , f3 ) , unde

( x + y ) , f 3 ( x, y ) =
xy, f 2 ( x, y ) =
f1 ( x, y ) = x2 − y 2 .
2

Derivata lui f în punctul ( −1, 2 ) este:

 ∂f1 ( −1, 2 ) ∂f1 ( −1, 2 ) 
 
 ∂x ∂y   2 −1
 ∂f 2 ( −1, 2 ) ∂f 2 ( −1, 2 )   2 2 ,
∇ 2,3 f ( −1, 2 ) 
= =   
 ∂x ∂y   −2 −4 
 ∂f ( −1, 2 ) ∂f ( −1, 2 ) 
 3 3

 ∂x ∂y 
iar diferențiala lui f în punctul ( −1, 2 ) este:
 2 −1  2dx − dy 
 dx 
df ( −1, 2 ) =  2 2    =  2dx + 2dy  .
 
 −2 −4   
dy
 −2dx − 4dy 

Definiția. Dacă n = m matricea Jacobi este o matrice pătratică.

Determinantul acestei matrice se numește jacobianul lui f sau
determinantul funcțional al funcțiilor f1 , f 2 , , f n , unde fi = fi ( x1 , , xn ) ,
i = 1, n , și se notează prin
∂ ( f1 , , f n )
.
∂ ( x1 , , xn )
Așadar,
∂ ( f1 , , f n )  ∂f 
det  f ′ ( x )  =∇
= det n ,n f ( x ) =
det  i  .
∂ ( x1 , , xn )  ∂x j  1≤i , j ≤ n

150
În cazul aplicațiilor compuse f :  n →  m și g :  m →  p , în ipoteza
existenței derivatei lui f în punctul x ∈ An ⊂  n și a derivatei lui g în
=
punctul y f ( x ) ∈  m , are loc egalitatea:
∇ m, p g ( f ( x ) ) ∇ n,m f ( x )
∇ n , p ( g  f )( x ) =
numită regula de înmulțire a matricelor Jacobi.

Exerciții propuse

1. Fie f :  2 →  definită prin

 2
f ( x, y ) = 
y
x
2 x
y
2
{
 x arctg − y arctg , ( x, y ) ∈  \ ( x, y ) x =
0 sau y =
0 }
 = x 0=
0, sau y 0.
a) Să se studieze diferențiabilitatea în punctul ( 0, 0 ) .
b) Să se calculeze df ( ( 0, 0 ) ; ( h , h ) ) .
1 2

2. Fie f :  2 →  definită prin

 2 1 1
 x sin x + y sin y , ( x, y ) ∈  \ ( A1  A2 )
2 2


 2 1
 x sin ,
f ( x, y ) =  x
( x, y ) ∈= {
A2 ( x, = }
y ) y 0 \ {( 0, 0 )}
 2 1
 y sin ,
y
( x, y ) = {
∈ A1 ( x, = }
y ) x 0 \ {( 0, 0 )}

0, ( x, y ) = ( 0, 0 ) .

a) Să se studieze diferențiabilitatea în punctul ( 0, 0 ) .
b) Să se studieze continuitatea derivatelor parțiale în punctul ( 0, 0 ) .

3. Să se studieze derivabilitatea parțială a funcției f :  2 →  definită prin

 y ( x − 1)
, ( x, y ) ≠ (1, 0 )

f ( x, y ) =  ( x − 1) + y 2
2
.

0, ( x, y ) = (1, 0 )

151
 ( 0 ) v=
4. Fie funcțiile u , v :  →  astfel încât u= ( 0 ) 1 și funcțiile
f , g :  2 →  astfel încât
g ( x + u ( y ) , y + v ( x )) .
f ( x, y ) =
Ce condiții trebuie să îndeplinească funcțiile g , u și v astfel încât
diferențiala df ( 0, 0 ) să existe. Apoi să se calculeze df ( 0, 0 ) .

5. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcțiilor

următoare:
 y x+ y 4 
⊂  2 →  3 , f ( x, y )  arctg , arcsin
a) f : A = , x + y 4 − 4 x3 y  ;
 x 1 − xy 
 y

b) f : A ⊂  3 →  3 , f ( x, y, z ) =  x z , x y , e xy + z  ;
z

 
 u
u )  ln ( x 2 + y 2 ) , x 2 + y 2 + z 2 + u 2 , tg  ;
c) f : A ⊂  4 →  3 , f ( x, y, z ,=
 z

6. Să se arate că funcția f : A ⊂  2 →  2 definită prin

 y4 
= f ( x, y )  2 , y 4 ln sin ( x 2 − y 2 ) − x 2 − y 2 
x −y
2

verifică ecuația
1 ∂f 1 ∂f 4
( x, y ) + ( x, y ) = f ( x, y ) .
x ∂x y ∂y y2

7. Fie A ⊂  o mulțime deschisă și ϕ ∈ C1 ( A,  ) . Să se arate că funcția

x, y ) yϕ ( x 2 − y 2 ) verifică ecuația
f :  2 →  definită prin f (=
∂f ∂f
y2 ( x, y ) + xy ( x, y ) =
xf ( x, y ) .
∂x ∂y
 x2 
2

8. Să se arate că funcția f :  ×  →  definită prin f ( x, y ) = e ϕ  ye 2 y

∗ y

 
 
verifică ecuația
( x 2 − y 2 ) ∂∂fx ( x, y ) + xy ∂∂fy ( x, y ) =
xyf ( x, y ) .

152
9. Să se arate că funcția f : ( 0, ∞ ) × [ 0, 2π ) →  definită prin
( ρ ,θ ) ρϕ ( ln ρ + θ ) verifică ecuația
f=
∂f ∂f
ρ ( ρ ,θ ) − ( ρ ,θ ) =
f ( ρ ,θ ) .
∂ρ ∂θ

10. Să se arate că funcția f : ( 0, ∞ ) ×  × ∗ →  definită prin

y z
ln x + xϕ  ,  , unde ϕ ∈ C1 (  2 ,  ) , verifică ecuația
xy
f ( x=
, y, z )
z  x x
∂f ∂f ∂f xy
x ( x, y , z ) + y ( x, y , z ) + z ( x, y , z ) = + f ( x, y , z ) .
∂x ∂y ∂z z

11. Să se calculeze diferențialele funcțiilor următoare:

a) f :  2 →  , f ( x, y ) =x 2 + 3x3 y + y 4 ;
x2 + y 2
2
{
b) f :  \ ( x, y ) = }
x y →  , f ( x, y ) = 2
x − y2
;

{ }
c) f : ( x, y ) x + y > 0 →  , f (= x, y )
1
2
ln ( x + y ) ;

 x  x
d) f : ( x, y ) ≤ 1 →  , f ( x, y ) = arcsin ;
 y  y

e) f :  2 \ {( x, y ) =x 0 sau = } ( x, y ) arctg
y 0 →  , f=
y
x
x
+ arctg ;
y
f) f :  3 \ {( 0, 0, 0 )} →  , f ( x, y, z ) =
1
;
x + y2 + z2
2

 x 
g) f : ( x, y ) x + y > 0, ≤ 1 →  4 ,
 y 
 
, arcsin , cos ( x 2 + y )  .
1 x
 ln ( x + y ) ,
f ( x, y ) =
 x2 + y 2 y 
 

12. Să se calculeze diferențialele funcțiilor următoare:

a) f :  →  , f ( t ) = ϕ ( t , t 2 , t 3 ) , unde ϕ ∈ C1 (  3 ,  ) ;
b) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = ϕ ( ax, by, cz ) , unde ϕ ∈ C1 (  3 ,  ) ;

153
c) f : 3 →  , f ( x, y, z ) = xϕ ( x + y, x − y, xyz , x 2 + 2 y 2 + 3 z 2 ) , unde
ϕ ∈ C1 (  4 ,  ) ;
d) f :  3 →  3 ,
(
f ( x, y, z ) = sin ϕ ( xy ) ,sin ϕ ( x sin y ) ,sin ϕ ( x sin ( y sin z ) ) , )
unde ϕ ∈ C ( ,  ) .
1

13. Să se calculeze d ( g  f ) dacă:

a) f :  2 →  2 ,
f ( x, y ) =( x + y, x − y )
și g :  →  ,
2 2

( u 3 v3 ,3u 2v + 3uv3 ) ;
g ( u , v ) =−
b) f :  2 →  2 ,
f ( x, y ) = ( e x cos y, e x sin y )
și g :  2 →  3 ,
g ( u, v ) =( u 2 + v 2 , u 2 − v 2 , uv ) .
14. Să se arate că dacă f :  n →  este o funcție pozitiv omogenă de grad
p ∈  (adică pentru orice x ∈  n , f ( tx ) = t p f ( x ) , unde t > 0 ) și

( )
f ∈ C1  n \ {0n } ,  , atunci are loc identitatea lui Euler:
∂f ∂f ∂f
x1 ( x ) + x2 ( x ) +  + xn ( x ) =pf ( x ) , x ∈  n \ {0n } .
∂x1 ∂x2 ∂xn

n
∂f
15. Aplicând identitatea lui Euler, să se calculeze ∑x
i =1
i
∂xi
pentru funcțiile

următoare:
a) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( x, =
1 1
y) 3
+ ;
x 3y
x y
b) f :  × ( 0, ∞ ) →  , f ( x, y ) = ;
(x + y2 )
2 2

154
 xy
c) f : ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) × ∗ →  , f ( x, y, z ) = ;
z
xy + yz + zx
d) f :  3 \ {( 0, 0, 0 )} →  , f ( x, y, z ) = ;
xyz
e) f :  3 \ {( 0, 0, 0 )} →  , f ( x, y, z ) = + + ;
x y z
y z x
f) f :  n →  , f ( x1 , x2 , , xn )= x12 + x22 +  + xn2 .

∂ ( f1 , f 2 , f3 )
16. Să se calculeze jacobianul pentru:
∂ ( x1 , x2 , x3 )
a) f1 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 sin x2 cos x3 ,
f 2 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 sin x2 sin x3 ,
f3 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 cos x2 .
b) f1 ( x1 , x2 , x3 ) = x1 x2 x3 ,
f 2 ( x1 , x2 , =
x3 ) x1 x2 − x1 x2 x3 ,
f3 ( x1 , x2 , x3=
) x2 − x1 x2 .
c) f1 ( x1 , x2 , x3 ) = cos x1 ,
f 2 ( x1 , x2 , x3 ) = sin x1 cos x2 ,
f3 ( x1 , x2 , x3 ) = sin x1 sin x2 cos x3 .

155
 DERIVATE PARȚIALE ȘI DIFERENȚIALE DE ORDIN
SUPERIOR. DEZVOLTĂRI TAYLOR

Fie A ⊂  2 o mulțime deschisă și f :  2 →  . Dacă f este diferențiabilă

într-un punct ( x0 , y0 ) ∈ A , în acest punct există derivatele parțiale de ordinul
∂f ( x0 , y0 ) ∂f ( x0 , y0 )
întâi și . Dacă aceste derivate parțiale există în orice
∂x ∂y
punct ( x, y ) ∈ A , notăm
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
f1 ( x, y ) = , f 2 ( x, y ) = .
∂x ∂y
Dacă în orice punct ( x, y ) ∈ A există derivatele parțiale ale funcțiilor f1 și
f 2 , putem defini derivatele parțiale de ordinul al doilea ale lui f pentru
care utilizăm notațiile:
∂2 f ∂  ∂f  ∂f1
=f x′′2 ( x, y ) = 2 (
x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) ,
∂x ∂x  ∂x  ∂x
∂2 f ∂  ∂f  ∂f 2
f y 2 ( x, y ) =
= ′′ 2 (
x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) ,
∂y ∂y  ∂y  ∂y
∂2 f ∂  ∂f  ∂f1
f xy′′ ( x, y )
= = ( x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) ,
∂y∂x ∂y  ∂x  ∂y
∂2 f ∂  ∂f  ∂f 2
f yx′′ ( x, y ) =
= ( x, y ) =  ( x, y ) ( x, y ) .
∂x∂y ∂x  ∂y  ∂x

Definiție. Derivatele parțiale de ordin superior ale unei funcții f :  n → 

se obțin prin derivarea derivatelor parțiale de ordin mai mic ale lui f .

O derivată parțială de ordin m + 1 a lui f se obține derivând în raport cu

una din variabilele independente o derivată parțială de ordin m a aceleiași
funcții.

Definiție. Funcția f :  n →  este de clasă C m pe mulțimea deschisă

A ⊂  n și se scrie f ∈ C m ( A ) dacă toate derivatele ei parțiale de ordin
≤ m există și sunt funcții continue în fiecare punct din A . Dacă f ∈ C m ( A )

156
pentru orice m , atunci f este indefinit derivabilă pe A și se scrie
f ∈ C ∞ ( A) .

Exemple. Să se calculeze derivatele parțiale de ordinul întâi si derivatele

parțiale de ordinul al doilea pentru următoarele funcții:
a) f :  2 →  , f ( x, y ) = xy ;
x2 y
b) f : ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) →  , f ( x, y ) = ;
x+ y
c) f :  3 →  , f ( x, =
y, z ) sin ( x + yz ) ;
 xy ( x 2 − y 2 )
 , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
d) f :  2 →  , f ( x, y ) =  x 2 + y 2 .

0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
Soluții. a) Deoarece = y și = x , obținem:
∂x ∂y
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
= 0,= 1,= 1,= 0,
∂x 2 ∂y∂x ∂x∂y ∂y 2
iar
∂ m f ( x, y )
= 0, m ≥ 2, p = 0, m .
∂x p ∂y m − p
Rezultă f ∈ C ∞ (  2 ) .
b) Avem:
∂f ( x, y ) 2 xy ( x + y ) − x 2 y x 2 y + 2 xy 2
= = ,
∂x ( x + y) ( x + y)
2 2

∂f ( x, y ) x 2 ( x + y ) − x 2 y x3
= = .
∂y ( x + y) ( x + y)
2 2

Calculăm derivatele parțiale de ordinul al doilea:

∂ 2 f ( x, y ) ( 2 xy + 2 y ) ( x + y ) − ( x y + 2 xy ) 2 ( x + y )
2 2 2 2
2 y3
= ,
∂x 2 ( x + y) ( x + y)
4 3

∂ 2 f ( x, y ) −2 −2 x 3
=
x 3
⋅ = ,
∂y 2 ( x + y) ( x + y)
3 3

157
∂ 2 f ( x, y ) x + 4 xy ) ( x + y ) − ( x y + 2 xy ) 2 ( x + y )
(= 2 2 2 2
x3 + 3x 2 y
,
∂y∂x ( x + y) ( x + y)
4 3

∂ 2 f ( x, y ) x 3 + 3 x 2 y
= .
∂x∂y ( x + y)
3

c) Calculăm derivatele parțiale de ordinul întâi:

∂f ( x, y, z )
=( sin ( x + yz ) )′ x =( x + yz )′ x cos ( x + yz ) =
∂x
=(1 + 0 ) cos ( x + yz ) =cos ( x + yz ) ,
∂f ( x, y, z )
=( sin ( x + yz ) )′ y =( x + yz )′ y cos ( x + yz ) =
∂y
=( 0 + z ) cos ( x + yz ) =z cos ( x + yz ) ,
∂f ( x, y, z )
=( sin ( x + yz ) )′ z =( x + yz )′ z cos ( x + yz ) =
∂z
=( 0 + y ) cos ( x + yz ) =y cos ( x + yz ) .
Calculăm derivatele parțiale de ordinul al doilea:
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f  ′
=   ( x, y, z ) = ( cos ( x + yz ) ) x =
∂x 2
∂x  ∂x 
=− ( x + yz )′ x sin ( x + yz ) =− sin ( x + yz ) ,
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f  ′
=   ( x, y, z )= ( z cos ( x + yz ) ) y=
∂y 2
∂y  ∂y 

=− z ( x + yz )′ sin ( x + yz ) =
y
− z 2 sin ( x + yz ) ,
∂ f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
2

∂z 2
=   ( x, y, z )=
∂z  ∂z 
( y cos ( x + yz ) )′ =
z

− y ( x + yz )′ z sin ( x + yz ) =
= − y 2 sin ( x + yz ) ,
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂x∂y
=   ( x, y, z )=
∂x  ∂y 
( z cos ( x + yz ) )′ =
x

− z ( x + yz )′ x sin ( x + yz ) =
= − z sin ( x + yz ) ,

158
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂x∂z
=   ( x, y, z )=
∂x  ∂z 
( y cos ( x + yz ) )′ =
x

− y ( x + yz )′ x sin ( x + yz ) =
= − y sin ( x + yz ) ,
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
=   ( x, y, z )= cos ( x + yz ) − yz sin ( x + yz ) ,
∂y∂z ∂y  ∂z 
∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂y∂x
=
∂y  ∂x 
( cos ( x + yz ) )′ y =
  ( x, y , z ) = − z sin ( x + yz ) ,

∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f 
∂z∂x
=
∂z  ∂x 
( cos ( x + yz ) )′z =
  ( x, y , z ) = − y sin ( x + yz ) ,

∂ 2 f ( x, y, z ) ∂  ∂f  ′ ∂ 2 f ( x, y , z )
=   ( x, y, z )= ( z cos ( x + yz ) ) z= =
∂z∂y ∂z  ∂y  ∂y∂z
∂  ∂f 
=   ( x, y, z )= cos ( x + yz ) − yz sin ( x + yz ) .
∂y  ∂z 
( )
d) Evident f ∈ C ∞  2 \ {( 0, 0 )} , f fiind o funcție rațională în x și y .
Deoarece
 y ( x4 − y 4 + 4x2 y 2 )
∂f ( x, y )  , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
∂x
= ( x 2
+ y )
2 2
,

0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
 x ( x4 − y 4 + 4x2 y 2 )
∂f ( x, y )  , ( x, y ) ≠ ( 0, 0 )
( x2 + y 2 )
2
= ,
∂y 
0, ( x, y ) = ( 0, 0 )
avem:
∂f ( 0, y ) ∂f ( 0, 0 )
∂ 2 f ( 0, 0 ) −
∂x = lim∂x = −1 ,
∂y∂x y →0
y
∂f ( x, 0 ) ∂f ( 0, 0 )
−
∂ f ( 0, 0 )
2
∂y ∂y
= lim = 1.
∂x∂y x →0 x
Deci,
∂ 2 f ( 0, 0 ) ∂ 2 f ( 0, 0 )
≠ .
∂x∂y ∂y∂x

159
 Derivatele parțiale de ordin superior calculate în raport cu variabile diferite
se numesc mixte.
În primele trei exemple, derivatele parțiale mixte de ordinul al doilea sunt
egale, iar în ultimul exemplu, aceleași derivate parțiale nu sunt egale. O
condiție suficientă pentru egalitatatea derivatelor parțiale mixte este
furnizată de următoarea teoremă.

Teoremă (Schwarz) Dacă f ∈ C m ( A ) , A ⊂  n , atunci derivatele parțiale

mixte de ordin ≤ m nu depind de ordinea de derivare.

Exemplu. Fie f :  2 →  ,
 2  x2 
 y ln 1 + 2  , y ≠ 0
f ( x, y ) =   y 
0, y = 0.

∂ 2 f ( 0, 0 ) ∂ 2 f ( 0, 0 )
Să se arate că = .
∂x∂y ∂y∂x
Soluție. Avem de calculat:
∂f ( x, 0 ) ∂f ( 0, 0 )
−
∂ f ( 0, 0 )
2
∂y ∂y
= lim
∂x∂y x →0 x
și
∂f ( 0, y ) ∂f ( 0, 0 )
∂ f ( 0, 0 )
2 −
= lim ∂ x ∂x .
∂y∂x y → 0 y
Cum
 x2 
y 2 ln 1 + 2  − 0
∂f ( x, 0 ) f ( x, y ) − f ( x, 0 )  y 
= lim = lim =
∂y y →0 y y →0 y
 x2  y2 −2 x 2
ln 1 + 2  ∞ ⋅
 y ∞ x2 + y 2 y3 2 x2 y
= lim = lim = lim = 0,
y →0 1 y →0 −1 y →0 x 2 + y 2

y y2
∂f ( 0, 0 ) f ( 0, y ) − f ( 0, 0 ) 0−0
= lim = lim = 0,
∂y y →0 y y →0 y

160
  x2 
y 2 ln 1 + 2  0
∂f ( 0, y ) f ( x, y ) − f ( 0, y )  y 0
= lim = lim =
∂x x →0 x x →0 x
x x
 y   y 
2 2
0
   
lim ln 1 + 2   = ln lim 1 + 2   =
2 x2 2 x2
ln ( e0 ) =
0 x x
= ln1 =
0,
x →0 →
  y 

x 0
  y 

și
∂f ( 0, 0 ) f ( x, 0 ) − f ( 0, 0 ) 0
= lim = lim = 0,
∂x x →0 x x →0 x

rezultă că
∂ 2 f ( 0, 0 ) ∂ 2 f ( 0, 0 )
= = 0.
∂x∂y ∂y∂x

∂
Prin generalizarea relației ( df )(=
x, h )
f ( x + th ) t =0 , prin care se
∂t
definește diferențiala de ordinul întâi a aplicației f : E1 → E2 , definim
diferențiala de ordinul k a lui f astfel:
∂k
( d k f=
) ( x, h )
∂t k
f ( x + th ) t =0 ,
dacă această diferențială se calculează în punctul x , pentru creșterea
h = ( h1 , h2 , , hn ) .

Teoremă. Dacă f :  n →  este de clasă C m ( A ) ( A ⊂  n mulțime

deschisă), atunci f admite diferențiala ( d k f ) ( x, h ) pentru orice k ≤ m și
orice x ∈ A , ( d k f ) ( x, h ) fiind o formă de grad k în h1 , h2 , , hn .

Avem:
n
∂f ( x )
( df )( x, h ) = ∑ hi ,
i =1 ∂xi
∂2 f ( x)
( d f ) ( x, h ) = ∑ ∂x ∂x hi h j ,
n
2

i , j =1 i j

161
 ∂3 f ( x )
( d f ) ( x, h ) = ∑ ∂x ∂x ∂x hi h j hk
n
3

i , j , k =1 i j k

etc.

Exemplu. Pentru o funcție f de două variabile obținem:

(1)
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )  ∂ ∂ 
( df )( x, y; h, k ) = h +  h + k  f ( x, y ) ,
k=
∂x ∂y  ∂x ∂y 

( d 2 f ) ( x, y; h, k ) = ∂(x 2 ) h2 + 2 ∂x(∂y ) hk + ∂(y 2 ) k 2 =

∂ f x, y
2
∂ f x, y
2
∂ f x, y
2

( 2)
 ∂ ∂ 
=  h + k  f ( x, y ) ,
 ∂x ∂y 
∂ f ( x, y ) 3
3
∂ 3 f ( x, y ) 2 ∂ 3 f ( x, y ) 2
( d f ) ( x, y; h, k ) = ∂x3 h + 3 ∂x 2∂y h k + 3 ∂x∂y 2 hk +
3

( 3)
∂ 3 f ( x, y ) 3  ∂ ∂ 
+ k =h + k  f ( x, y ) ,
∂y 3
 ∂x ∂y 
…
( j)
 ∂ ∂ 
( d f ) ( x, y; =
j
h, k )  h + k  f ( x, y ) ,
 ∂x ∂y 
( j)
 ∂ ∂ 
unde  h + k  f ( x, y ) reprezintă transcrierea simbolică a formei
 ∂x ∂y 
∂ j f ( x, y ) j 1 ∂ f ( x, y ) j −1
j
l ∂ f ( x, y ) j − l l
j

h + C h k +  + C h k +
∂x j ∂x j −1∂y ∂x j −l ∂y l
j j

j −1 ∂ j f ( x, y ) j −1 ∂ j f ( x, y ) j
+ + C hk + k ,
∂x∂y j −1 ∂y j
j

C lj fiind coeficienții binomiali.

Pentru o funcție f :  n →  , f ∈ C j ( A ) ( A ⊂  n mulțime deschisă),
obținem:
( j)
 ∂ ∂ ∂ 
( d f ) ( x,=
j
h )  h1 + h2 +  + hn  f ( x) ,
 ∂x1 ∂x2 ∂xn 
unde x = ( x1 , x2 , , xn ) și h = ( h1 , h2 , , hn ) .
Utilizând formula

162
 j!
( y1 + y2 +  + yn ) =∑
j
y1j1 y2j2  ynjn ,
j1 ++ jn =j j1 ! j2 ! jn !

obținem:
∂ j f ( x)
( d f ) ( x, h ) = ∑ j ! j ! j ! h1 h2  hn ∂x j1  ∂x jn .
j j! j1 j2 jn

j1 ++ jn =j 1 2 n 1 n

Exemple. Să se calculeze df și d 2 f pentru funcțiile următoare:

) xy + y 2 ;
a) f :  2 →  , f ( x, y=
b) f :  2 →  , f ( x, =y ) ye x + x 2 y .
Soluții. Cu notațiile
( df )( x, y;dx, dy ) = df ( x, y ) și ( d 2 f ) ( x, y;dx, dy ) = d 2 f ( x, y ) ,
avem:
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
df ( x, y )
= dx + dy
∂x ∂y
și
∂ 2 f ( x, y ) 2 ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) 2
d f ( x, y ) = 2
2
dx + 2 dxdy + dy .
∂x ∂x∂y ∂y 2
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
a) Cum = y și = x + 2 y , rezultă
∂x ∂y
df ( x, y ) = ydx + ( x + 2 y ) dy .
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
Cum =0, = 1 și = 2 , rezultă
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
d 2 f ( x, y ) = 2dxdy + 2dy 2 = 2dy ( dx + dy ) .
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
b) Cum = ye x + 2 xy și = e x + x 2 , rezultă
∂x ∂y
df ( x, y ) = ( ye x
+ 2 xy ) dx + ( e x + x 2 ) dy .
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
Cum = ye + 2 y ,
x
= e + 2 x și
x
= 0 , rezultă
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
( ye x + 2 y ) dx 2 +2 ( e x + 2 x ) dxdy + 0dy 2 .
d 2 f ( x, y ) =

163
 Exemple. Să se găsească diferențiala de ordinul întâi a funcțiilor:
a) f ( x, y ) = e x + y2
2
sin 2 x ;
x2 y3
b) f ( x, y, z ) = ;
z4
c) f ( u , v=
) u 2 − 3u 2v 2 , cu u = r cos t și v = r sin t .
Soluții. a) Calculăm derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției. Avem:
∂f
( )
'
e x + y sin 2 x = 2 x ⋅ e x + y sin 2 x + 2e x + y cos 2 x ,
2 2 2 2 2 2
=
∂x x
∂f
( )
'
e x + y sin 2 x = 2 y ⋅ e x + y ⋅ sin 2 x .
2 2 2 2
=
∂y y

(
Deci, df = 2 x ⋅ e x
2
+ y2
sin 2 x + 2e x
2
+ y2
) (
cos 2 x dx + 2 y ⋅ e x
2
+ y2
)
⋅ sin 2 x dy .
' '
∂f  x 2 y 3  2 xy 3 ∂f  x 2 y 3  3x 2 y 2
b) Avem: = =  , = =  ,
∂x  z 4  x z4 ∂y  z 4  y z4
'
∂f  x 2 y 3  4 x2 y3 2 xy 3 3x 2 y 2 4 x2 y3
=  4  = − 5 . Deci, df = 4 dx + dy − dz .
∂z  z  z z z z4 z5
c) Trebuie să calculăm df , unde f = f ( u , v ) , cu u = u ( r , t ) și v = v ( r , t ) .
∂f ∂f ∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
Deci, =
df dr + dt , unde = + și
∂r ∂t ∂r ∂u ∂r ∂v ∂r
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
= + . Calculăm derivatele și înlocuim. Avem:
∂t ∂u ∂t ∂v ∂t
∂f ∂f ∂u ∂v ∂u
= 2u − 6uv 2 , = −6u 2 v , = cos t , = sin t , = − r sin t și
∂u ∂v ∂r ∂r ∂t
∂v
= r cos t .
∂t
Așadar,
( )
f  2u − 6uv 2 cos t + −6u 2 v sin t  dr +
d=
  ( )
( ) (
+  2u − 6uv 2 ( −r sin t ) + −6u 2 v ( r cos t )  dt.
  )
Exemple. Să se găsească diferențiala de ordinul al doilea a funcțiilor:
a) f (=
x) x2 − 1 ;
b) f ( x, y ) = sin xy ;

164
 c) f ( x, y, z ) = e z sin xy ;
u
d) f ( u , v ) = arctg , cu u = x sin y și v = x cos y .
v
Soluții. a) Calculăm derivata de ordinul al doilea a funcției. Avem
 x ′ −1 −1
=f ( x ) =
′′  . Deci, d 2 f = dx 2 .
 2
 x −1  (
x +1 x +1
2 2
) x +1 x +1
2 2
( )
b) Calculăm derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției. Avem:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
= − y 2
sin xy , = − x 2
sin xy și = cos xy − xy sin xy . Deci,
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
( ) ( )
d 2 f = − y 2 sin xy dx 2 + 2 ( cos xy − xy sin xy ) dxdy + − x 2 sin xy dy 2 .
c) Calculăm toate derivatele parțiale de ordinul al doilea ale funcției. Avem:
∂f ∂2 f ∂f ∂2 f
= e z y cos xy , = − e z 2
y sin xy , = e z
x cos xy , = −e z x 2 sin xy ,
∂x ∂x 2 ∂y ∂y 2
∂f ∂2 f ∂2 f
= e z sin xy , = e z sin xy , = e z ( cos xy − xy sin xy ) ,
∂z ∂z 2
∂x∂y
∂2 f ∂2 f
= e z x cos xy , = e z y cos xy . Așadar, înlocuind aceste derivate în
∂y∂z ∂x∂z
expresia
∂2 f 2 ∂2 f 2 ∂2 f 2 ∂2 f ∂2 f ∂2 f
d f = 2 dx + 2 dy + 2 dz + 2
2
dxdy + 2 dydz + 2 dxdz
∂x ∂y ∂z ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z
se obține cerința din enunț.
∂2 f ∂2 f ∂2 f
d) Trebuie să calculăm: d 2 f = 2 dx 2 + 2 dxdy + 2 dy 2 . Vom ține
∂x ∂x∂y ∂y
cont de faptul că f = f ( u , v ) și u = u ( x, y ) , v = v ( x, y ) . Începem cu
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v
derivatele parțiale de ordinul întâi.
Avem: = + ,
∂x ∂u ∂x ∂v ∂x
∂f ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f v ∂f −u ∂u
= + , unde = 2 2, = 2 2, = sin y ,
∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u u + v ∂v u + v ∂x
∂v ∂u ∂v
= cos y , = x cos y și = − x sin y . Calculăm derivatele parțiale de
∂x ∂y ∂y
ordinul al doilea. Avem:

165
 ∂2 f ∂  ∂f ∂u ∂f ∂v  ∂  ∂f ∂u  ∂  ∂f ∂v 
=  + =  +  =
∂x 2
∂x  ∂u ∂x ∂v ∂x  ∂x  ∂u ∂x  ∂x  ∂v ∂x 
∂  ∂f  ∂u ∂f ∂  ∂u  ∂  ∂f  ∂v ∂f ∂  ∂v 
=  ⋅ + ⋅   +  ⋅ + ⋅  ,
∂x  ∂u  ∂x ∂u ∂x  ∂x  ∂x  ∂v  ∂x ∂v ∂x  ∂x 
cu
∂  ∂f  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂  ∂u  ∂ 2u
=   + ,  = ,
∂x  ∂u  ∂u 2 ∂x ∂u∂v ∂x ∂x  ∂x  ∂x 2
∂  ∂f  ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v ∂  ∂v  ∂ 2 v
=   + și  = .
∂x  ∂v  ∂v∂u ∂x ∂v 2 ∂x ∂x  ∂x  ∂x 2
Dar,
∂2 f −2uv ∂2 f u 2 − v2
= , = ,
∂u
( ) ∂u∂v
( )
2 2 2
u 2 + v2 u 2 + v2
∂ 2u ∂2 f 2uv ∂ 2v
= 0 , = și = 0.
∂x ∂v
( ) ∂x 2
2 2 2
u 2 + v2

Exemplu. Să se calculeze d n f pentru funcția f :  2 →  definită prin

=f ( x, y ) e ax +by , a, b ∈  .
Soluție. Avem:
(n)
 ∂ ∂  n
∂n f
d f ( x, y ) = ( ) ∑ k (
dx ) ( dy ) .
n−k
+ =
n k k
 dx d y  f x , y C n−k
 ∂x ∂y  ∂x ∂y
n
k =0

Calculăm:
∂f ( x, y ) ax + by ∂ k f ( x, y )
= be , = b k e ax +by ,
∂y ∂y k

∂  ∂ f ( x, y )  ∂ n − k  ∂ f ( x, y ) 
k k
k ax + by n − k k ax + by
  = ab e , n−k  =a b e .
∂x  ∂y k  ∂x  ∂y k

Obținem:
n
d f ( x, y ) ∑= ( dx ) ( dy )
n−k k ax + by n−k
= n k k
C a ben
k =0
n
= e ax +by ∑ Cnk a n − k b k ( dx )=
( dy ) eax +by ( adx + bdy ) .
n−k k n

k =0

166
Exemplu. Să se calculeze d n f pentru funcția f :  3 →  definită prin
) ϕ ( ax + by + cz ) , unde ϕ ∈ C n ( ,  ) , a, b, c ∈  .
f ( x, y , z =
Soluție. Avem:
(n)
 ∂ ∂ ∂ 
d f ( x , y , z ) =  dx + dy + dz 
n
f ( x, y , z ) =
 ∂x ∂y ∂z 
j3 ∂ f ( x, y , z )
n
n!
= ∑ ( dx ) ( dy ) ( dz )
j1 j2
,
n j1 ! j2 ! j3 !
j1 + j2 + j3 = ∂x j1 ∂y j2 ∂z j3
unde
∂f ( x, y, z ) dϕ ∂u
= ⋅ = ϕ′ (u ) ⋅ c ,
∂z du ∂z
∂ 2 f ( x, y , z )
= ϕ ′′ ( u ) ⋅ c 2 ,
∂z 2

…
∂ f ( x, y , z )
j3

= ϕ ( j3 ) ( u ) ⋅ c j3 ,
∂z j3

∂ ∂ f  ∂ ( j3 )
( )
j3

 j3  ( x,= y, z ) ϕ (u )= ⋅ c j3 ϕ ( 3 ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b ,
j +1

∂y  ∂z  ∂y
…
∂ ∂ f  ∂
( )
j2 j3 j2

j3  (
, y, z ) ϕ ( j3 ) ( u )=⋅ c j3 ϕ ( 3 2 ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b j2 ,
j +j
j2 
x=
∂y  ∂z  ∂y j2
…
∂ f
n

j3 (
z ) ϕ ( 1 2 3 ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b j2 ⋅ a= ϕ ( n ) ( u ) ⋅ c j3 ⋅ b j2 ⋅ a j1 .
j +j +j
x, y,= j1

∂x ∂y ∂z
j1 j2

Teoremă (Formula lui Taylor) Dacă f :  n →  este o funcție de clasă

C m +1 în sfera B ( a, r ) ⊂  n , a ∈  n , atunci pentru orice x ∈ B ( a, r ) , există
y pe segmentul cu extremitățile în a și x , {λ a + µ x λ ≥ 0, µ ≥ 0, λ + µ =
1}
astfel încât să fie valabilă dezvoltarea Taylor pentru funcții de n variabile:

167
 1 n ∂f ( a1 , , an )
f ( x1=
, , xn ) f ( a1 , , an ) + ∑ ∂x
1! i =1
( xi − ai ) +
i

1 n ∂ f ( a1 , , an )
2

+ ∑ ( xi − ai ) ( x j − a j ) +  +
2! i , j =1 ∂xi ∂x j
1 n
∂ m f ( a1 , , an )
+ ∑ ( x1 − a1 ) 1  ( xn − an ) n +
i i

m ! i1 ++in =m ∂xi  ∂xn

i1 in

1 n
∂ m +1 f ( y1 , , yn )
+ ∑ ( x1 − a1 ) 1  ( xn − an ) n .
i i

( m + 1)! i1 ++in =m+1 ∂xi  ∂xn

i1 in

Exemplu. Să se determine polinomul lui Taylor de gradul al doilea pentru

funcția f :  2 →  , f ( x, y ) = ye xy în punctul ( 2,3) .
Soluție. Avem:
∂f ∂f
( x, y ) = y 2e xy , ( x, y=) e xy + xye xy ,
∂x ∂y
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x , y ) = y 3 xy
e , ( =
x , y ) 2 xe xy
+ x 2
ye xy
, (=
x, y ) 2 ye xy + xy 2 e xy .
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
Astfel, polinomul de gradul al doilea în punctul ( 2,3) este:
1  ∂f ∂f 
T2 ( ( x, y ) , ( 2,3
= ) ) f ( 2,3) +  ( 2,3)( x − 2 ) + ( 2,3)( y − 3)  +
1!  ∂x ∂y 
1  ∂2 f ∂2 f ∂2 f 2
+  2 ( )( − ) + ( )( − )( − ) + 2 (
2,3)( y − 3)  =
2
2,3 x 2 2 2,3 x 2 y 3
2!  ∂x ∂x∂y ∂y 
= 3e6 + 9e6 ( x − 2 ) + ( e6 + 6e6 ) ( y − 3) +

27e6 ( x − 2 ) + 2 ( 6e6 + 18e6 ) ( x − 2 )( y − 3) + ( 4e6 + 12e6 ) ( y − 3)  =

1
+
2 2

2!  
e6
= e6 3 + 9 ( x − 2 ) + 7 ( y − 3)  +  27 ( x − 2 ) + 48 ( x − 2 )( y − 3) + 16 ( y − 3)  .
2 2

2!  

168
Exerciții propuse

) ln (1 + x + y 2 ) . Să se
1. Fie f : ( −1, ∞ ) ×  →  definită prin f ( x, y =
∂ 2 f (1,1)
calculeze utilizând definiția.
∂y∂x
x

2. Fie f :  × ∗ →  definită prin f ( x, y=

) a y , 0 < a ≠ 1 . Să se calculeze
∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
și .
∂y∂x ∂x∂y

3. Să se arate că ecuația lui Laplace

∂ 2 f ( x, y ) ∂ 2 f ( x, y )
+ =
0
∂x 2 ∂y 2
este verificată de următoarele funcții:
a) f :  2 →  , f ( x, y=
) x2 − y 2 ;
e − λ x ( a cos λ y + b sin λ y ) , a, b, λ ∈  ;
b) f :  2 →  , f ( x, y ) =
f ( x, y ) e x ( x cos y − y sin y ) ;
c) f :  2 →  ,=
x, y ) ln ( x 2 + y 2 ) ;
d) f :  2 \ {( 0, 0 )} →  , f ( =
x
e) f :  × ∗ →  , f ( x, y ) = arctg .
y

∂ 3 f ( x, y , z )
4. Să se calculeze puntru funcțiile următoare:
∂x∂y∂z
a) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = e xyz ;
x+ y
b) f :  3 \ {( x, y, z ) =x y} →  , f ( x, y, z=
) z2 +
x− y
.

∂ 3 f ( x, y )
5. Să se calculeze puntru funcțiile următoare:
∂x∂y 2
a) f :  2 →  , f ( x, y ) = arctg xy ;
b) f :  2 \ {( x, y ) xy ≤ 0} →  , f ( x, y ) = x ln ( xy ) .

169
 x, y ) cos ( x + 2 y ) . Să se calculeze
6. Fie f :  2 →  , f (=
∂ 4 f ( x, y ) ∂ 4 f ( x, y )
și .
∂x∂y 3 ∂x 2 ∂y 2

∂ m + n f ( x, y )
7. Să se calculeze pentru funcțiile următoare:
∂x m ∂y n
x+ y
{
a) f :  2 \ ( x, y ) = }
x y →  , f ( x, y ) =
x− y
;

b) f : (  \ {−1} ) × (  \ {0} ) →  , f ( x, y ) =
1
;
y (1 + x )
c) f =
:A {( x, y ) ∈  2
}
x + y > 0 →  , f ( x=
, y ) ln ( x + y ) .

8. Să se calculeze df și d 2 f pentru funcția

f : ( 0, ∞ ) ×  2 →  , f ( x, y, z ) =+
x ye z + z ln x .

9. Să se calculeze d n f pentru funcția

f : A ⊂  2 →  , f (=
x, y ) ln ( ax + by ) ,
și A
unde a, b ∈  = {( x, y ) ax + by > 0} .
10. Fie f ∈ C m (  3 ,  ) o funcție omogenă de grad n . Să se arate că:
( 2)
 ∂ ∂ ∂ 
a)  x + y + z  f ( x, y, z ) =n ( n − 1) f ( x, y, z ) ;
 ∂x ∂y ∂z 
(k )
 ∂ ∂ ∂ 
b)  x + y + z  f ( x, y, z )= n ( n − 1) ( n − k + 1) f ( x, y, z ) .
 ∂x ∂y ∂z 

11. Să se găsească polinomul lui Taylor de grad m pentru funcția

f :  2 →  , f ( x, y ) = e x + y în punctul (1, −1) .

12. Să se scrie formula lui Taylor cu restul sub forma lui Lagrange pentru
funcțiile următoare în punctele indicate:
a) f :  2 →  , f ( x, y )= 3 x 2 − xy − 2 y 2 + 3 x − y + 2 , ( x0 , y0=) (1, −2 ) ,
m=4;

170
b) f :  2 →  , f ( x, y ) = e x cos y , ( x0 , y0 ) = ( 0, π ) , m = 3 ;
{ } ) ln (1 + x + y ) , ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 )
c) f : ( x, y ) 1 + x + y > 0 →  , f ( x, y =
m=4;
x
d) f :  × ∗ →  , f ( x, y ) = arctg , ( x0 , y0 ) = ( 0,1) , m = 2 ;
y
e) f :  × { y 1 + y > 0} →  , f=
( x, y ) e2 x ln (1 + y ) , ( x0 , y0 ) = ( 0, 0 ) , m = 3 ;
f) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = x3 + y 3 + z 3 − 3 xyz , ( x0 , y0 , z0 ) = (1,1,1) , m = 2 ;
g) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = 2 x3 + xy 2 + 4 yz + 9 z 2 − 1 , ( x0 , y0 , z0 ) = (1, 0,1) ,
m = 3;
y2 z2 2 1 
h) f : ∗ × ∗ × ∗ →  , f ( x, y, z ) =x + + + , ( x0 , y0 , z0 ) =  ,1,1 ,
4x y z 2 
m=2.

171
 EXTREME (LIBERE ȘI CONDIȚIONATE) PENTRU
FUNCȚII DE MAI MULTE VARIABILE
Optimizarea matematică se ocupă cu selectarea celui mai bun element dintr-
o mulțime de alternative disponibile. În particular, aceasta înseamnă
rezolvarea unor probleme în care se caută extremele (maximul sau minimul)
unei funcții reale.

Definiție. Dacă f : A ⊂  n →  admite derivate parțiale de ordinul întâi în

punctul a ∈ A , a se numește punct critic sau punct staționar pentru f dacă
∂f
(=
a ) 0,=i 1, n .
∂xi

Exemple. Să se determine punctele critice ale funcțiilor următoare:

a) f :  2 →  , f ( x, y ) = x3 + y 3 − 3 xy ;
) e2 x ( x + y 2 + 2 y ) ;
b) f :  2 →  , f ( x, y=
( 2ax − x 2 )( 2by − y 2 ) .
c) f :  2 →  , f ( x, y ) =
Soluții. a) Rezolvând sistemul:
 ∂f
 ∂x ( x, y ) = 3 x − 3 y = 0
2
 x 2 = y
 ∂f , rezultă  2 ⇒ x4 =
x.
 ( x, y ) = 3 y − 3 x = 0
2  y = x
 ∂y
Deci, x ( x3 − 1) = 0 ⇒ x1 = 0 și x2 = 1 , cu y1 = 0 și y2 = 1 . Așadar, funcția
f are două puncte critice: ( 0, 0 ) și (1,1) .
b) Sistemul:
 ∂f
y ) e 2 x ( 2 x + 2 y 2 + 4 y +=
 ∂x ( x,= 1) 0
 ∂f
 ( x,= y ) e 2 x ( 2 y +=2) 0
 ∂y
1 
admite soluția  , −1 care reprezintă punctul critic al funcției f .
2 
c) Sistemul:

172
  ∂f
 ∂x ( x, y ) = ( 2a − 2 x ) ( 2by − y ) = 0 2 ( a − x ) y ( 2b − y ) =
2
0
 ∂f ⇒
 ( x, y ) = ( 2ax − x 2 ) ( 2b − 2 y ) = 0 2 ( 2a − x ) x ( b − y ) = 0
 ∂y
admite soluțiile ( 0, 0 ) , ( 2a, 0 ) , ( 0, 2b ) , ( a, b ) , ( 2a, 2b ) care reprezintă
punctele critice ale funcției f .

Definiție. Funcția f : A ⊂  n →  are un maxim local în punctul a ∈ A ,

dacă există sfera deschisă B ( a, r ) astfel încât
x)
( ∆f )( a,= f ( x ) − f ( a ) ≤ 0, ∀x ∈ B ( a, r ) .
Funcția f : A ⊂  n →  are un maxim local strict în punctul a ∈ A dacă
x ) f ( x ) − f ( a ) < 0, ∀x ∈ { B ( a, r )  A} \ {a} .
( ∆f )( a,=
Punctul a ∈ A este de maxim global dacă
f ( x) ≤ f (a), x ∈ A .
Similar, inversând inegalitățile anterioare, obținem definițiile pentru minim
local, minim local strict și minim global.
Punctele de maxim și de minim se numesc puncte de extrem ale funcției f .

Teoremă (Condiții necesare de extrem local) Un punct a de extrem local al

funcției f : A ⊂  n →  este un punct critic pentru f , dacă f este
diferențiabilă în punctul a .

Observație. În general, reciproca acestei teoreme nu este adevărată, după

cum vom vedea în exemplul următor.

x 2 − y 2 . Evident, f ∈ C ∞ (  2 ) , iar
Exemplu. Fie f :  2 → , f ( x, y ) =
∂f ( x, y ) ∂f ( x, y )
derivatele parțiale de ordinul întâi = 2 x și = −2 y se
∂x ∂y
anulează în ( 0, 0 ) . Însă, diferența f ( h, k ) − f ( 0, 0 ) =
h 2 − k 2 nu păstrează
semn constant: pentru h ≠ 0 și k = 0 avem: f ( h, k ) − f ( 0, 0 ) = h 2 − k 2 > 0 ,
iar pentru h = 0 și k ≠ 0 avem: f ( h, k ) − f ( 0, 0 ) = h 2 − k 2 < 0 . Deci, ( 0, 0 )
nu este punct de extrem local al funcției f .

173
Exemplu. Fie f :  2 → , f ( x, y ) =5 x 2 + 10 y 2 + 12 xy . Evident,
∂f ( x, y )
f ∈ C ∞ (  2 ) , iar derivatele parțiale de ordinul întâi = 10 x + 12 y și
∂x
∂f ( x, y )
= 20 y + 12 x se anulează în ( 0, 0 ) . Se observă că punctul ( 0, 0 )
∂y
este punct critic și este și punct de extrem pentru f deoarece
f ( x, y ) − f ( 0, 0 ) = x 2 + y 2 + ( 2 x + 3 y ) ≥ 0, ∀ ( x, y ) ∈  2 ,
2

adică, ( ∆f ) ( ( 0, 0 ) , ( x, y ) ) păstrează semn constant.

Teoremă (Condiții suficiente de extrem local) Fie f : A ⊂  n →  ,

f ∈ C 2 ( B ( a, r ) ) , r > 0 și a ∈ A un punct critic pentru f . Pentru h ∈  n
cu a + h ∈ A , notăm cu ∆f ( a, h )= f ( a + h ) − f ( a ) și definim
∂2 f ( a )
(=
d f ) ( a, h ) ∑
n
Q (h)
= 2
hi h j .
i , j =1 ∂xi ∂x j

a) Dacă Q ( h ) > 0, ∀h ≠ 0n , atunci a este un punct de minim local strict

pentru f .
b) Dacă Q ( h ) < 0, ∀h ≠ 0n , atunci a este un punct de maxim local strict
pentru f .
c) Dacă Q ( h ) admite un maxim pozitiv și un minim negativ, atunci
∆f ( a, h ) își schimbă semnul în orice sferă deschisă B ( a, r1 ) cu r1 < r și, în
consecință, a nu este un punct de extrem pentru f .

Observație. Punctul a) din teorema anterioară arată că punctul critic a ∈ A

este un punct de minim dacă forma pătratică
n
∂2 f ( a )
= Q ( h ) ∑= pij hi h j , pij = , i, j 1, n , (*)
i , j =1 ∂xi ∂x j
este pozitiv definită.

Pentru fiecare punct critic a diferențiala de ordinul al doilea poate fi scrisă,

utilizând notația (*), sub forma matriceală:

174
  p11 p12  p1n   h1 
  
p21 p22  p2 n   h2 
( d f ) ( a, h ) =          .
2 
  
pn1 pn 2  pnn   hn 

H (a)

Matricea pătratică de ordinul n , notată cu H ( a ) , se numește matricea

hessiană asociată funcției f în punctul critic a . Matricea hessiană H ( a )
este o matrice simetrică deoarece sunt îndeplinite condițiile din teorema lui
Schwarz, adică pij = p ji , ∀i, j = 1, n . Fie
p11 p12  p1n
p11 p12 p13
p p12 p p22  p2 n
∆1 =p11 , ∆ 2 = 11 , ∆ 3 =p21 p22 p23 ,…, ∆ n = 21
p21 p22    
p31 p32 p33
pn1 pn 2  pnn
minorii principali ai matricei H ( a ) . Criteriul lui Sylvester din teoria
formelor pătratice arată că forma Q este pozitiv definită dacă și numai dacă
numerele reale ∆ i > 0, ∀i =1, n .
Tot conform criteriului lui Sylvester, forma Q este negativ definită, ceea ce
în baza punctului b) al teoremei anterioare corespunde faptului că a este un
punct de maxim, dacă și numai dacă numerele ∆ i definite anterior sunt
astfel încât:
∆1 < 0, ∆ 2 > 0, ∆ 3 < 0, , ( −1) ∆ n > 0 .
n

Pentru studiul punctelor de extrem ale unei funcții f :  2 →  ,

f = f ( x, y ) de două variabile reale utilizăm notațiile lui Monge:
∂f ∂f ∂2 f ∂2 f ∂2 f
=p = ,q = ,r = , s = , t .
∂x ∂y ∂x 2 ∂x∂y ∂y 2

175
 Fie ( a, b ) ∈  2 un punct critic pentru f , adică p ( a, b ) = 0 și q ( a, b ) = 0 .
Considerăm grupul termenilor de gradul al doilea în x − a și y − b din
dezvoltarea Taylor centrată în ( a, b ) a funcției f (presupusă de clasă cel
puțin doi). Notând X = x − a și Y= y − b , obținem forma pătratică:

Q ( X ,Y ) =
1
2
( rX 2 + 2sXY + tY 2 ) ,
unde r r (=
= a, b ) , s s=
( a, b ) , t t ( a, b ) . În funcție de valorile luate de r , s
și t , distingem diferite cazuri, dar le reamintim pe cele mai importante.
Cazul 1. rt − s 2 > 0 și r < 0 (cum rt > s 2 ≥ 0 rezultă și t < 0 ). Forma
pătratică Q este negativ definită. Deci, f are un maxim relativ în
=x a= , y b.
Cazul 2. rt − s 2 > 0 și r > 0 (deci și t > 0 ). Forma pătratică Q este pozitiv
definită. Deci, f are un minim relativ în= x a= , y b.
Cazul 3. rt − s < 0 . Forma pătratică Q este nedefinită, deci nu păstrează
2

semn constant, iar ( a, b ) este un punct de șa pentru f .

Exemple. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

a) f :  2 →  , f ( x, y ) = x 4 + y 4 − 4 xy ;
b) f :  2 →  , f ( x, y ) =x 3 + 3 xy 2 − 3 x 2 − 3 y 2 + 4 ;
c) f :  2 →  , f ( x, y ) = x 3 + y 3 + 12 xy − 4 ;
d) f :  2 →  , f ( x, y ) = ( 2 x − 5 ) + 3 y 2 .
2

Soluții. a) Sistemul
 p ( x, y )= 4 ( x − y )= 0
 3


q ( x, y )= 4 ( y − x )= 0
3

are soluțiile ( 0, 0 ) , (1,1) și ( −1, −1) . Cum r ( x, y ) = 12 x 2 , s ( x, y ) = −4 ,

t ( x, y ) = 12 y 2 , rezultă că ( rt − s ) ( x, y ) =144 x
2 2
y 2 − 16 . Deoarece
( rt − s ) ( 0, 0 ) < 0 , punctul critic ( 0, 0 ) este
2
punct de șa. Deoarece
( rt − s ) ( ±1, ±1)= 128 > 0 , punctele critice (1,1)
2
și ( −1, −1) sunt puncte de
extrem și anume puncte de minim.
b) Sistemul

176
  p ( x, y ) = 3 x + 3 y − 6 x = 0
2 2


q ( x, y ) = 6 xy − 6 y = 0
are soluțiile ( 0, 0 ) , (1,1) , (1, −1) și ( 2, 0 ) . Cum r ( x, y=
) 6x − 6 ,
) 6 x − 6 , rezultă că ( rt − s 2 ) ( x, y=) 36 ( x − 1) − y 2  .
s ( x, y ) = 6 y , t ( x, y=
2

Deoarece ( rt − s 2 ) ( 0, 0 ) = 36 , ( rt − s 2 ) (1,1) =−36 , ( rt − s 2 ) (1, −1) = −36 ,

( rt − s ) ( 2, 0 ) =
2
36 , punctele de extrem sunt ( 0, 0 ) și ( 2, 0 ) , primul fiind
punct de maxim, al doilea fiind punct de minim.
c) Din sistem
 p ( x, y ) = 3 x 2 + 12 y = 0  x 2 + 4 y =
0
 ⇒ 2 .
q ( x, y ) = 3 y + 12 x = 0  y + 4 x = 0
2

− y2 y4
Substituim x = în prima ecuație și obținem + 4y = 0⇒
4 16
⇒ y ( y + 4 ) ( y 2 − 4 y + 16 ) = 0 cu soluțiile reale ( 0, 0 ) și ( −4, −4 ) . Cum
r ( x, y ) = 6 x , s ( x, y ) = 12 , t ( x, y ) = 6 y , rezultă că
( rt − s ) ( x, y ) =
2
36 xy − 144 . Deoarece ( rt − s ) ( 0, 0 ) =
2
−144 < 0 , punctul
( 0, 0 ) este punct de șa. Deoarece ( rt − s ) ( −4, −4 )= 432 > 0
2
și
r ( −4, −4 ) =−24 < 0 , rezultă că ( −4, −4 ) este punct de maxim local pentru
funcția f , maximul local al lui f fiind f ( −4, −4 ) = 60 .
d) Sistemul
 p ( x, y=
) 4 ( 2 x − 5=) 0

q ( x, y= ) 6=
y 0
5 
admite soluția unică  , 0  . Cum r ( x, y ) = 8 , s ( x, y ) = 0 , t ( x, y ) = 6 ,
2 
5 
rezultă că ( rt − s 2 ) ( x, y ) = 48 > 0 . Deci,  , 0  este un punct de extrem
2 
5 
local pentru f , fiind punct de minim, deoarece r  , 0 = 8 > 0 . Minimul
2 
5 
funcției este f  , 0  = 0 .
2 

177
Am regăsit astfel un rezultat care putea fi observat rapid deoarece f este o
sumă de pătrate, totdeauna pozitivă, ea fiind egală cu zero (având deci o
5
valoare minimă) pentru valorile care anulează pătratele, adică pentru x =
2
și y = 0 .

Exemple. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

y2 z2 4
a) f : ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) × ( 0, ∞ ) →  , f ( x, y, z ) =x + + + ;
16 x y z
b) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = x 3 + y 2 + z 2 + 12 xy + 2 z ;
c) f :  3 →  , f ( x, y, z ) = 2 x 2 + y 2 + 2 z − xy − xz .
Soluții. a) Avem:
∂f y 2 ∂f y z 2 ∂f 2z 4
( x, y, z ) = 1 − 2 , ( x, y, z=) − 2, ( x, y, z=) − .
∂x 16 x ∂y 8 x y ∂z y z2
Rezolvând sistemul
∂f
 ∂x ( x, y, z ) = 0

 ∂f
 ( x, y , z ) = 0
 ∂y
 ∂f
 ( x, y , z ) = 0
 ∂z
42 4 4 
și ținând cont de domeniul de definiție, obținem soluția a =  , 2 2, 8  .
 2 
Deci, funcția f admite un singur punct critic. Calculăm derivatele parțiale
de ordinul al doilea pentru a construi matricea hessiană H ( a ) . Obținem:
∂2 f y2 ∂2 f 1 2z2 ∂2 f 2 8
2 ( ) 2 ( ) 2 ( ) + 3,
x , y , z = , x , y , =
z + 3 , x, y , z =
∂x 8 x ∂y
3
8x y ∂z y z
∂ f
2
y ∂ f
2
∂ f
2
−2 z
( x, y , z ) = 2 , ( x, y , z ) = 0 , ( x, y , z ) = 2 .
∂x∂y 8 x ∂x∂z ∂y∂z y
Matricea hessiană în punctul a este:

178
  4 3 −1 
2 2 4
0 
 2 
 −1 3 4
2
= H (a)  4 − .
 2 44 2 2 
 4
2 3 
 0 − 
 2 4
2 
Cum minorii sunt toți strict pozitivi:
34 8 − 2 15
=
∆1 2 4 8, ∆
= 2
4
,∆
= 3 4
,
2 2 8
punctul a este un punct de minim local pentru funcția f , minimul funcției
fiind f ( a ) = 4 4 2 .
b) Rezolvând sistemul
∂f
 ∂x ( x, y, z ) = 3 x + 12 y = 0
2


 ∂f
 ( x, y, z ) =2 y + 12 x =0 ,
 ∂y
 ∂f
 ( x, y , z ) = 2 z + 2 = 0
 ∂z
rezultă: y = −6 x, z = −1 și x 2 − 24 x = 0 , adică obținem punctele critice ale
funcției f : ( 0, 0, −1) și ( 24, −144, −1) . Calculăm derivatele parțiale de
ordinul al doilea și obținem:
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x , y , z ) = 6 x , ( x , y , z ) = 2 , ( x, y , z ) = 2 ,
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2
∂2 f ∂2 f ∂2 f
( x, y, z ) = 12 , ( x, y , z ) = 0 , ( x, y , z ) = 0 .
∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
În punctul ( 0, 0, −1) , avem:
0 12 0
0 12
∆1 =p11 =0, ∆ 2 = =−144 < 0, ∆ 3 =12 2 0 =−288 < 0 .
12 2
0 0 2
Deci, punctul ( 0, 0, −1) nu este punct de extrem.

179
În punctul ( 24, −144, −1) , avem:
144 12
∆=
1 p11= 144 > 0, ∆=
2 = 144 > 0,
12 2
144 12 0
∆ 3 = 12 0 = ( −1) 2∆ 2 > 0.
6
2
0 0 2
Deci, punctul ( 24, −144, −1) este un punct de minim local pentru f .
c) Rezolvând sistemul
∂f
 ∂x ( x, y, z ) = 4 x − y − z = 0

 ∂f
 ( x, y , z ) = 2 y − x = 0 ,
 ∂y
 ∂f
 ( x, y , z ) = 2 − x = 0
 ∂z
obținem unica soluție ( 2,1, 7 ) . Deoarece p11 = 4, p12 =
−1, p22 =
2, p13 =
−1,
p23 = 0 , p33 = 0 , obținem:
4 −1 −1
4 −1
∆1 = p11 = 4 > 0, ∆ 2 = = 7 > 0, ∆ 3 = −1 2 0 = −2 < 0 .
−1 2
−1 0 0
Deci, punctul ( 2,1, 7 ) nu este punct de extrem.

Extreme condiționate. Multiplicatorii lui Lagrange

Pentru funcțiile numerice, un nou tip de problemă de extremum se impune,
și anume problema extremelor condiționate sau a extremelor supuse la
restricții (sau la legături).
Fie f : A ⊂  n →  și ϕi : A ⊂  n → , =i 1, m, m < n . Problema constă în
determinarea punctelor de extrem ale funcției f cu restricțiile
ϕ=i 0,=
i 1, m .

Definiție. Un punct a ∈ A se numește punct de minim local al funcției f cu

restricțiile (legăturile) ϕ
= i i 1, m , dacă ϕi ( a ) = 0 și dacă există o
0,=

180
vecinătate a lui a astfel încât pentru orice punct x din această vecinătate
pentru care ϕi ( x ) = 0 are loc inegalitatea f ( x ) ≥ f ( a ) . Dacă inegalitatea
este strictă pentru x ≠ a , punctul a se numește punct de minim local strict.
Analog se dă definiția punctului de maxim local al funcției f cu restricțiile
ϕ=i 0,=
i 1, m .

Teorema următoare furnizează o metodă de determinare a punctelor de

extrem cu restricții (legături).

Teoremă (Metoda multiplicatorilor lui Lagrange) Fie f : A ⊂  n →  și

ϕi : A ⊂  n → , =
i 1, m, m < n , f , ϕi ∈ C 2 și a un punct de minim local al
lui f cu restricțiile ϕ
= i i 1, m . Dacă rangul matricei
0,=
 ∂ϕi 
 ( a ) i =1,m
 ∂x j  j =1,n
este m , atunci există numerele λ1 , , λm (multiplicatorii lui Lagrange)
astfel încât
∂f m
∂ϕ
( a ) + ∑ λk k ( a ) = 0, j =
1, n .
∂x j k =1 ∂x j

Observație. Principalele etape ale metodei multiplicatorilor lui Lagrange

sunt:
1) Construim funcția lui Lagrange, notată cu L , astfel:
m
λm ) f ( x ) + ∑ λiϕi ( x ) ,
L :  n + m →  , L ( x1 , , xn , λ1 , ,=
i =1

=
unde x ( x1 , , xn ) ∈ A, λi ∈=
, i 1, m .
2) Determinăm punctele critice ale funcției L rezolvând sistemul:

181
  ∂L
 ∂x = 0
 1
 ∂L
 ∂x = 0
 2

 ∂L
 =0
 ∂xn
 ∂L ∂L
 = ϕ= 0, , = ϕm= 0.
 ∂λ1 ∂λm
1

Dacă ( a1 , a2 , , an , α1 , α 2 , , α m ) este o soluție a acestui sistem, punctul

a = ( a1 , a2 , , an ) este punct critic condiționat pentru funcția f .
3) Stabilim care dintre punctele critice condiționate sunt puncte de extrem.
Considerăm că atât funcția f , cât și funcțiile ϕi , i = 1, m , au derivate parțiale
de ordinul al doilea într-o vecinătate a punctului a . Studiem semnul
diferenței ( ∆f )( a, x ) =f ( x ) − f ( a ) . Înlocuind în expresia funcției L
multiplicatorii lui Lagrange cu valorile (α1 , α 2 , , α m ) , obținem o nouă
funcție L care depinde doar de ( x1 , , xn ) și faptul că
f ( x ) − f ( a ) = L ( x ) − L ( a ) . Construim diferențiala de ordinul al doilea
n
∂ 2 L ( a )
d L ( x ) =
2
∑
j , k =1 ∂x j ∂xk
dx j dxk .

4) Diferențiem sistemul de restricții și obținem m relații liniare de forma:

n
∂ϕi
∑j =1 ∂x j
d= x j 0,= i 1, m ,

derivatele parțiale fiind calculate în punctul a . Din acest sistem se exprimă

m diferențiale în funcție de celelalte n − m și se înlocuiesc în expresia
formei pătratice d 2 L .
5) Dacă forma pătratică este definită, atunci diferența
f ( x ) − f ( a ) = L ( x ) − L ( a ) păstrează semn constant în jurul lui a , deci a
 
este punct de extrem condiționat pentru f , iar dacă nu este definită, atunci
a nu este punct de extrem condiționat pentru f . Dacă d 2 L este pozitiv
definită, avem un minim condiționat, iar dacă este negativ definită avem un
maxim condiționat.

182
Exemple. Să se găsească punctele de extrem cu restricțiile indicate pentru
funcțiile următoare:
a) f ( x, y ) = xy , ϕ ( x, y ) = y − x = 0 ;
b) f ( x, y ) =x m + y m , x ≥ 0, y ≥ 0, m > 1 , ϕ ( x, y ) = x + y − 2 = 0 ;
x y
) x 2 + y 2 , ϕ ( x, y ) =
c) f ( x, y= + −1 = 0 ;
a b
d) f ( x, y, z ) =x 2 + 2 y 2 + z 2 , x ≥ 0, y ≥ 0, z ≥ 0 , ϕ ( x, y, z ) =xyz − 4 2 =0 .
Soluții. a) Construim funcția lui Lagrange:
L ( x, y, λ ) =xy + λ ( y − x ) ,
și cu derivatele parțiale de ordinul întâi ale funcției L construim sistemul
care furnizează punctele critice ale lui L :
∂L
 ∂x = 0
 y −λ = 0
 ∂L 
 = 0 ⇒ x + λ = 0.
 ∂y y − x =
 ∂L  0
 =0
 ∂λ
Rezolvând sistemul obținem x= y= λ= 0 . Pentru a stabili dacă punctul
( 0, 0 )
este punct de extrem condiționat pentru funcția f , fixăm λ = 0 și
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
obținem funcția L ( x, y ) = xy . Deoarece = =
0, 0,= 1,
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
obținem forma pătratică
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
d 2 L = 2 dx 2 + 2 dxdy + 2 dy 2 = 2 dxdy .
∂x ∂x∂y ∂y
Diferențiem relația de legătură (restricția) y − x = 0 și obținem dx = dy .
2  2 
Astfel, avem d L = 2 dx și cum d L este o formă pătratică pozitiv definită,
2

deducem că punctul ( 0, 0 ) este un punct de minim condiționat pentru f .

b) Fie L ( x, y, λ ) = x m + y m + λ ( x + y − 2 ) funcția lui Lagrange. Sistemul:
∂L
 ∂= λ 0
mx m −1 +=
 x
 ∂L x = y
 = my + λ = 0 ⇒ 
m −1

 ∂y 2 x = 2
 ∂L
 = x+ y−2= 0
 ∂λ

183
admite soluția x = y = 1, λ = −m . Funcția L ( x, y ) = x m + y m − m ( x + y − 2 )
are derivatele parțiale de ordinul al doilea:
∂ 2 L 2 
m−2 ∂ L m−2 ∂ L
2 
=
m ( m − 1 ) x , = m ( m − 1) y , =
0.
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
Calculând aceste derivate parțiale în punctul (1,1) , obținem:
∂ 2 L ∂ 2 L
(=
1,1) (=
1,1) m ( m − 1)
∂x 2 ∂y 2
și
d 2 L (=1,1) m ( m − 1) ( dx 2 +dy 2 ) .
Diferențiem restricția x + y − 2 și obținem dx = −dy , adică dx 2 =dy 2 . Astfel,
(1,1) 2m ( m − 1) dx 2 este o formă pătratică pozitiv definită și punctul
d 2 L=
(1,1) este un punct de minim condiționat pentru f .
x y 
c) Fie L ( x, y, λ ) = x 2 + y 2 + λ  + − 1 . Sistemul
a b 
∂L λ  −λ
 ∂x = 2 x + a = 0  x = 2a
 
 ∂L λ  −λ
 = 2y + = 0 ⇒ y =
 ∂y b  2b
 ∂L x y  λ λ
 = + − 1 = 0  2a 2 + 2b 2 + 1 = 0
 ∂λ a b 
ab 2 a 2b −2a 2b 2
admite =
soluția x = , y = , λ . Funcția
a 2 + b2 a 2 + b2 a 2 + b2
2a 2b 2  x y 
L ( x, y ) = x 2 + y 2 − 2  + − 1
a + b2  a b 
are derivatele parțiale de ordinul al doilea
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= =
2, 2,= 0
∂x 2 ∂y 2 ∂x∂y
și
d 2 L = 2 ( dx 2 +dy 2 ) .
a
Diferențiem restricția și obținem dx = − dy . Cum
b
a 2b  2 ( a + b ) 2
2 2
 ab 2
d 2 L  2 , 2 
= dy este o formă pătratică pozitiv
 a +b a +b 
2 2
b2

184
  ab 2 a 2b 
definită, rezultă că punctul  2 , 2 2 
este un punct de minim
 a +b a +b 
2

condiționat pentru f .
( )
d) Fie L ( x, y, z , λ ) = x 2 + 2 y 2 + z 2 + λ xyz − 4 2 . Rezolvând sistemul
 ∂L
 ∂x =2 x + λ yz =0

 ∂L =4 y + λ xz =0
 ∂y

 ∂L =2 z + λ xy =0
 ∂z

 ∂L =xyz − 4 2 =0
 ∂λ
și ținînd cont de domeniul de definiție al funcției f , obținem unica soluție
x = 2, y = 2, z = 2, λ = − 2 . Funcția
(
L ( x, y, z ) = x 2 + 2 y 2 + z 2 − 2 xyz − 4 2 )
are derivatele parțiale de ordinul al doilea
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
=2, =
4, =
2, =
− 2 z , =
− 2 x , =
− 2y .
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂y∂z ∂x∂z
Astfel
( )
d 2 L 2, 2, 2 = 2dx 2 + 4dy 2 + 2dz 2 − 4 2dxdy − 4 2dydz − 4dxdz .
Diferențiem restricția xyz − 4 2 = 0 și obținem yzdx + xydz + xzdy =
0 , iar
pentru punctul considerat avem:
2 2dx + 2 2dz + 4dy = 0,
dx + dz
de unde rezultă că dy = − . Astfel, avem:
2
2
 dx + dz 
2
( )
d L 2, 2, 2 = 2dx 2 + 4 
 2 
 + 2dz +
2

 dx + dz   dx + dz 
+ 4 2dx   + 4 2dz   − 4dxdz =
 2   2 
(
= 2 dx 2 + dz 2 + 3 ( dx + dz ) − 2dxdz =
2
)
(
= 2 ( 4dx 2 + 4dz 2 + 4dxdz )= 4 dx 2 + dz 2 + ( dx + dz )
2
)

185
o formă pătratică pozitiv definită, de unde deducem că punctul 2, 2, 2 ( )
este un punct de minim condiționat pentru f .

Exemplu. Pe curba= y x= 2
, z x 2 din spațiul  3 , să se determine cel mai
apropiat punct M ( x, y, z ) de punctul M 0 ( 0, 0,1) .
Soluție. Trebuie determinat punctul de minim al funcției
f ( x, y, z ) = ( d ( M 0 , M ) ) = x 2 + y 2 + ( z − 1) ,
2 2

(unde d reprezintă distanța euclidiană din spațiul  3 ) cu condițiile

(restricțiile):
ϕ1 ( x, y, z ) =y − x 2 =0, ϕ2 ( x, y, z ) =z − x 2 =0 .
Considerăm funcția lui Lagrange
L ( x, y, z , λ1 , λ2 ) = x 2 + y 2 + ( z − 1) + λ1 ( y − x 2 ) + λ2 ( z − x 2 ) .
2

Rezolvând sistemul
 ∂L
 =2 x − 2λ1 x − 2λ2 x =0
 ∂x
 ∂L
 ∂y =2 y + λ1 = 0 ⇒ λ1 =−2 y

 ∂L
 = 2 ( z − 1) + λ2 = 0 ⇒ λ2 =−2 ( z − 1)
 ∂z
 ∂L
 ∂λ =y − x =0
2

 1
 ∂L
 ∂λ =z − x =0
2

 2
rezultă
2 x + 4 xy + 4 ( z − 1) x =
0

y − x =
2
0
 z − x2 = 0.

O soluție imediată a acestui sistem este x= y= z= 0 . Dacă x ≠ 0 , avem:
1 + 2 y + 2 ( z − 1) =
0 . Din ultimele două ecuații rezultă y = z , de unde
1 1 1
y= , z = , x = ± . Pătratul distanței de la punctul M 0 ( 0, 0,1) la fiecare
4 4 2
 1 1 1 1 1 9
din punctele găsite  ± , ,  este + + < 1 . Astfel, în aceste
 2 4 4 4 16 16

186
puncte se realizează minimul căutat. Punctul ( 0, 0, 0 ) corespunde unui
maxim local al distanței.

Exemplu. Să se găsească paralelipipedul de volum maxim astfel încât suma

dimensiunilor sale să fie constantă.
Soluție. Considerăm funcția V ( x, y, z ) = xyz care reprezintă volumul
paralelipipedului de dimensiuni x, y, z > 0 . Determinăm extremele funcției
V cu condiția (restricția) x + y + z =a =constantă > 0. Fie
L ( x, y, z , λ )= xyz + λ ( x + y + z − a )
și
 ∂L
 ∂x = yz + λ = 0

 ∂L = xz + λ = 0  x ( y − z ) = 0 ⇒ y = z sau x = 0
 ∂y 
 ⇒ xy = xz = yz ⇒  y ( x − z ) = 0 ⇒ x = z sau y = 0
 ∂L = xy + λ = 0 
 ∂z  z ( x − y ) = 0 ⇒ x = y sau z = 0.

 ∂L = x + y + z − a = 0
 ∂λ
a −a 2
Cum x, y, z > 0 , unica soluție a sistemului este: x= y= z= și λ = .
3 9
a2
Funcția L ( x, y, z )= xyz − ( x + y + z − a ) are derivatele parțiale de ordinul
9
al doilea:
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= 0,= 0,= 0,= z ,= y,= x .
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z
Cum
d 2 L ( x, y, z )= 2 ( zdxdy + ydxdz + xdydz ) ,
rezultă
 a a a  2a
d 2 L  , , =  ( dxdy + dxdz + dydz ) .
3 3 3 3
Diferențiem restricția x + y + z − a = 0 și obținem dx + dy + dz = 0 , ceea ce
implică dx + dy + dz + 2 ( dxdy + dxdz + dydz ) =
2 2 2
0 . Astfel,
 a a a  −a
d 2 L  , , = 
3 3 3 3
( dx 2 + dy 2 + dz 2 ) < 0

187
 a a a
și punctul  , ,  este un punct de maxim condiționat pentru funcția V .
3 3 3
Deci, paralelipipedul de volum maxim cu x + y + z =a este cubul de latură
a a3
și Vmax = .
3 27

Exemplu. Să se găsească valoarea maximă a produsului xyzt , dacă

x, y, z , t > 0 și x + y + z += t 4a, a > 0 .
) xyzt + λ ( x + y + z + t − 4a ) și
Soluție. Fie L ( x, y, z , t , λ=
 ∂L
 ∂x = yzt + λ = 0

 ∂L = xzt + λ = 0
 ∂y
  xy ( z − t ) = 0 ⇒ z = t
 ∂L 
 = xyz + λ = 0 ⇒ xyz = xyt = xzt = yzt ⇒  xt ( y − t ) = 0 ⇒ y = z
 ∂z 
 ∂L  yz ( x − t ) = 0 ⇒ x = t
 ∂t = xyz + λ = 0

 ∂L = x + y + z + t − 4a = 0
 ∂λ

deci, x= y= z= t .
Soluția sistemului este x= y = z = t = a și λ = −a 3 . Funcția
L ( x, y, z , t=) xyzt − a3 ( x + y + z + t − 4a )
are derivatele parțiale de ordinul al doilea
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= 0,= 0,= 0,= 0,
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 ∂t 2
∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L ∂ 2 L
= zt= , xt=
, yz=, xz .
∂x∂y ∂y∂z ∂x∂t ∂y∂t
Cum
d 2 L ( x, y, z , t )= 2 ( ztdxdy + xtdydz + ytdxdz + yzdxdt + xzdydt + xydzdt ) ,
rezultă că
d 2 L ( a, a, a=, a ) 2a 2 ( dxdy + dydz + dxdz + dxdt + dydt + dzdt ) .
Diferențiem restricția x + y + z + t − 4a =0 și obținem dx + dy + dz + dt = 0
ceea ce implică
− a 2 ( dx 2 + dy 2 + dz 2 + dt 2 ) < 0 .
d 2 L ( a, a, a, a ) =

188
 Deci, punctul ( a, a, a, a ) este un punct de maxim condiționat și f max = a 4 .

Exerciții propuse

1. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

a) f ( x, y ) = x 2 + ( y − 1) ;
2

b) f ( x, y ) = ( x − 2 y + 1) ;
2

c) f ( x, y ) = x 2 − xy + y 2 − 2 x + y ;
d) f ( x, y ) = x 3 + y 3 − 3 xy ;
e) f ( x=
, y ) x3 y 2 ( 6 − x − y ) ;
( );
f) f ( x, =
y) (x 2
+ y2 ) e
− x2 + y 2

f ( x, y ) sin x sin y sin ( x + y ) , 0 ≤ x, y ≤ π ;

g)=
 π
h) f ( x, y ) = sin x + sin y + sin ( x + y ) , x, y ∈ 0,  ;
 2
i) f ( x, y ) = ( a cos x + b cos y ) + ( a sin x + b sin y ) ;
2 2

a + bx + cy
j) f ( x, y ) = ;
1 + x2 + y 2
a ( x + y ) −1
k) f ( x, y ) = ;
x2 + y 2
1+ x − y
l) f ( x, y ) = .
1 + x2 + y 2

2. Să se determine punctele de extrem ale funcțiilor următoare:

a) f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 − xy + x − 2 z ;
b) f ( x, y, z ) = 2 x 2 + y 2 + 2 z − xy − xz ;
x3 + y 3 + z 3
c) f ( x, y, z )
= , x, y , z > 0 ;
xyz
d) f ( x, y, z ) = ( ax + by + cz ) ( );
− x2 + y 2 + z 2

xyzt
4
e) f ( x, y, z , t ) = ;
x+ y+ z +t

189
 ( x1 , , xn ) x1 x22 x33  xnn (1 − x1 − 2 x2 −  − nxn =
f) f= ) , xi > 0, ∀i 1, n .
3. Să se determine punctele de extrem cu restricțiile indicate pentru funcțiile
următoare:
π
a) f (=
x, y ) cos 2 x + cos 2 y , ϕ ( x, y ) = y − x − = 0;
4
b) f ( x, y ) = e xy , ϕ ( x, y ) = x + y − a = 0 ;
x2 y 2 z 2
c) f ( x, y, z ) = x + y + z , ϕ ( x, y, z )= 2 + 2 + 2 − 1= 0, a > b > c > 0 ;
2 2 2

a b c
π
d) f ( x, y, z ) = sin x sin y sin z , ϕ ( x, y, z ) = x + y + z − = 0, x, y, z > 0 .
2

4. Să se determine punctele de extrem cu restricțiile indicate pentru funcțiile

următoare:
n n
xi
a) f ( x1 , , xn ) = ∑ xi2 , ∑ = 1, ai > 0, ∀=
i 1, n ;
i =1 i =1 ai
n n
b) f ( x1 ,=
 , xn ) ∑x
i =1
i
p
, p >1, ∑=
x
i =1
i a, a > 0 ;
n n
ai
c) f ( x1 , , xn ) = ∑ , ∑=
bx i i 1, ai , bi > 0,
= ∀i 1, n .
i =1 xi i =1

5. Să se determine punctele de extrem ale funcției f ( x, y, z ) = xyz cu

restricțiile indicate:
ϕ1 ( x, y, z ) = x + y + z − 5 = 0
a)  ;
ϕ2 ( x, y, z ) = xy + yz + zx − 8 = 0
ϕ1 ( x, y, z ) = x + y − z − 3 = 0
b)  .
ϕ2 ( x, y, z ) = x − y − z − 8 = 0

6. Să se demonstreze inegalitățile următoare:

xn + y n  x + y 
n

a) ≥  , n ≥ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 ;
2  2 
1
b) x12 + x22 +  + xn2 ≥ ( x1 + x2 +  + xn ) ;
2

190
 k
1 n 1 n 
c) ∑ xik ≥  ∑ xi  , ∀k ≥ 1, xi ≥ 0, i =1, n .
= n i 1= n i 1 

36 din spațiul  2 , să se găsească punctul M ( x, y )

7. Pe elipsa 4 x 2 + 9 y 2 =
cel mai apropiat de punctul M 0 (1, 0 ) .

x2 y 2
8. Să se găsească distanța minimă între elipsa + 1 și dreapta
=
4 9
3x + y − 9 =0.

9. Să se găsească distanța minimă între parabola y = x 2 și dreapta x − y =

5.

10. În planul 2 x + y + z = 6 din spațiul  3 , să se găsească punctul

M ( x, y, z ) , x, y, z > 0 , astfel încât:
a) xyz ia o valoare maximă;
b) x 2 + y 2 + z 2 ia o valoare minimă.

191
 FUNCȚII IMPLICITE

Fie F : D2 ⊂  2 →  . Deseori, în analiză se pune problema următoare: în

ce condiții ecuația F ( x, y ) = 0 poate fi rezolvată în raport cu y ? Putem
preciza problema astfel: în ce condiții există o funcție f : I → J cu
I × J ⊂ D2 , astfel încât F ( x, f ( x ) ) = 0 pentru orice x ∈ I ?
O funcție f definită în acest mod se numește funcție definită implicit (de
ecuația F ( x, y ) = 0 ) sau funcție implicită.
Răspunsul este formulat în teorema următoare.

Teoremă. Fie D2 ⊂  2 o mulțime deschisă și F : D2 → , F ∈ C1 ( D2 ) .

Dacă:
a) există un punct ( x0 , y0 ) ∈ D2 astfel încât F ( x0 , y0 ) = 0 ,
∂F ( x0 , y0 )
b) ≠0,
∂y
atunci există h > 0 și k > 0 astfel încât [ x0 − h, x0 + h ] × [ y0 − k , y0 + k ] ⊂ D2
și o funcție f : [ x0 − h, x0 + h ] → [ y0 − k , y0 + k ] cu proprietățile
1) f ( x0 ) = y0 ,
2) F ( x, f ( x ) ) = 0 pentru orice x ∈ [ x0 − h, x0 + h ] ,
3) f este de clasă C1 și
∂F
∂
( x, f ( x ) )
f ′( x) = − x .
∂F
∂y
( x, f ( x ) )
În plus, f este unica funcție definită pe [ x0 − h, x0 + h ] cu valori în
[ y0 − k , y0 + k ] , continuă și cu proprietățile 1) și 2).
Observație. (i) Această teoremă are caracter local, în sensul că existența
funcției y = f ( x ) reprezentând soluția ecuației F ( x, y ) = 0 este garantată
doar într-o vecinătate a punctului x0 , valoarea y0 = f ( x0 ) fiind dată.
(ii) În virtutea proprietății 3), utilizând teorema de derivare a funcțiilor
compuse, rezultă că dacă F este de clasă C k , atunci f este, de asemenea,
de clasă C k .

192
(iii) Se dovedește faptul că rezultatul rămâne în întregime valabil dacă
Dk +l ⊂  k ×  l este o mulțime deschisă și F : Dk +l →  l . În acest caz
general, se înlocuiește intervalul ( x0 − h, x0 + h ) prin sfera deschisă cu
centrul în x0 și rază h , B ( x0 , h ) ⊂  k
și intervalul ( y0 − k , y0 + k ) prin
∂F
sfera deschisă B ( y0 , k ) ⊂  l . Deoarece este o matrice pătratică ( l × l )
∂y
∂F
și se impune condiția ca ( x0 , y0 ) să fie inversabilă, ceea ce este
∂y
echivalent cu determinantul matricei să fie diferit de zero, ipoteza b) se
∂F
înlocuiește cu det ( x0 , y0 ) ≠ 0 .
∂y
Cu aceste precizări, putem da enunțul general al teoremei funcțiilor
implicite.

Teoremă. Fie Dk +l ⊂  k ×  l o mulțime deschisă și F : Dk +l →  l ,

F ∈ C1 ( Dk +l ) . Dacă:
a) există un punct ( x0 , y0 ) ∈ Dk +l astfel încât F ( x0 , y0 ) = 0l ,
∂F ( x0 , y0 )
b) det ≠ 0,
∂y
atunci există h > 0 și k > 0 astfel încât B ( x0 , h ) × B ( y0 , k ) ⊂ Dk +l și o
funcție f : B ( x0 , h ) → B ( y0 , k ) cu proprietățile
1) f ( x0 ) = y0 ,
2) F ( x, f ( x ) ) = 0l pentru orice x ∈ B ( x0 , h ) ,
3) f este de clasă C1 și
−1
 ∂F  ∂F
f ′ ( x ) = −  ( x, f ( x ) )  ( x, f ( x ) ) .
 ∂y  ∂x
În plus, f este unica funcție definită pe B ( x0 , h ) cu valori în B ( y0 , k ) ,
continuă și cu proprietățile 1) și 2).

Observație. Teorema generală furnizează condițiile în care sistemul de

ecuații F ( x, y ) = 0 se poate rezolva în raport cu variabilele y , definind
implicit l funcții (componentele funcției vectoriale f cu valori în  l ).
Ipoteza b) corespunde condiției uzuale asupra determinantului din cazul

193
ecuațiilor liniare. Dar, în timp ce în cazul liniar rezolvarea se face global, în
cel neliniar, rezultatul are caracter local.

0 din planul xOy trece prin punctul (1,1) .

Exemplu. Curba x3 + y 3 − 2 xy =
Să se determine tangenta la curbă în punctul (1,1) .
Soluție. Fie F ( x, y ) = x3 + y 3 − 2 xy . Evident, F este de clasă C1 ,
∂F
F (1,1) = 0 și
∂y
(
(1,1) =−3y2 2x)
(1,1)
=
1≠ 0.

Conform teoremei funcțiilor implicite, există o funcție y = f ( x ) , soluție a

ecuației F ( x, y ) = 0 într-o vecinătate a punctului (1,1) , astfel încât
f (1) = 1 . Funcția f este de clasă C1 și cum
∂F
∂x
(
(1,1) = 3x 2 − 2 y )
(1,1)
=
1,
obținem:
∂F
(1,1)
− ∂x
f ′ (1) = =−1
∂F
(1,1)
∂y
În consecință, ecuația tangentei la curbă în punctul (1,1) este :
y − 1 =− ( x − 1) .

Exemplu. Suprafața
x 3 + y 3 + z 3 − 6 xyz =
0
din spațiul Oxyz trece prin punctul (1, 2,3) . Să se determine planul tangent
la suprafață în acest punct.
Soluție. Fie F ( x, y, z ) = x3 + y 3 + z 3 − 6 xyz . Evident, F este de clasă C1 ,
F (1, 2,3) = 0 și
∂F
∂z
(1, 2,3) = ( 3z 2 − 6 xy ) (1,2,3) = 15 ≠ 0 ,
∂F
∂x
(1, 2,3) = ( 3 x 2 − 6 yz )
(1,2,3)
=−33 ,
∂F
∂y
(1, 2,3) = ( 3 y 2 − 6 xz )
(1,2,3)
= −6 .

194
 Conform teoremei funcțiilor implicite, există o funcție z = f ( x, y ) , soluție a
ecuației F ( x, y, z ) = 0 într-o vecinătate a punctului (=
x 1,=
y 2 ), astfel
încât f (1, 2 ) = 3 . Funcția f este de clasă C1 și
 ∂F ∂F 
 ∂f (1, 2 ) ∂f (1, 2 )   (1, 2,3 ) (1, 2,3) 
∂y  33 6 
grad f (1, 2 ) =
 , = − ∂x ,− = , .
 ∂x ∂y   ∂F 1, 2,3 ∂F
 ∂z ( ) (1, 2,3)   15 15 

 ∂z 
În consecință, ecuația planului tangent la suprafață în punctul (1, 2,3) este
1
=
z −3 11( x − 1) + 2 ( y − 2 )  .
5

Exemplu. Curba din spațiul Oxyz definită prin ecuațiile

x 2 − yz = 0,
3 x − y − 2 z =,
3
0
trece prin punctul (1,1,1) . Să se determine tangenta la curbă în punctul
menționat.
Soluție. Fie F :  3 →  2 , F =( F1 , F2 ) , unde
F1 ( x, y, z ) = x 2 − yz , F2 ( x, y, z ) = 3 x3 − y − 2 z .
Evident F (1,1,1) = ( 0, 0 ) . Deoarece
 ∂F1 (1,1,1) ∂F1 (1,1,1) 
 
∂F (1,1,1) ∂y ∂z   −1 −1 ,
= =
∂ ( y, z )  ∂F2 (1,1,1) ∂F2 (1,1,1)   −1 −2 
 
 ∂y ∂z 
rezultă
−1
 ∂F (1,1,1)   −2 1 
  = .
 ∂ ( y , z )   1 −1
∂F (1,1,1)
Cum matricea este inversabilă, putem aplica forma generală a
∂ ( y, z )
teoremei funcțiilor implicite. Rezultă că există o soluție y = f1 ( x ) ,
z = f 2 ( x ) a sistemului= F2 ( x, y, z ) 0 astfel încât f1 (1) = 1
F1 ( x, y, z ) 0,=
∂F (1,1,1)
și f 2 (1) = 1 . Avem
=
∂x
(=
2 x,9 x ) 2
( )
( 2,9 ) și
1,1,1

195
 −1
 ∂F (1,1,1)  ∂F (1,1,1)  −2 1   2 
( f1′(1) , f 2′ (1) ) =
−  =
− 9 = ( −5, 7 ) .
 ∂ ( y , z )  ∂ x  1 −1  
În consecință, ecuațiile tangentei în punctul (1,1,1) sunt:
 y − 1 =−5 ( x − 1)

1 7 ( x − 1) .
 z − =

Exemplu. Ecuația 12 definește implicit o funcție

x 2 + 2 xy + 4 y 2 =
y = f ( x ) în vecinătatea punctului ( x0 , y0 ) = ( 2,1) . Să se calculeze f ′ ( 2 ) și
f ′′ ( 2 ) .
Soluție. Fie F ( x, y ) =x 2 + 2 xy + 4 y 2 − 12 . Evident, F este de clasă C1 ,
∂F
F ( 2,1) = 0 și ( 2,1) =+
( 2 x 8 y ) ( 2,1) =
12 ≠ 0 . Atunci există o funcție
∂y
y = f ( x ) , soluție a ecuației F ( x, y ) = 0 într-o vecinătate a punctului ( 2,1) ,
astfel încât f ( 2) = 1 . Funcția f este de clasă C1 și cum
∂F
( 2,1) =
( 2 x + 2 y ) ( 2,1) = 6 , obținem:
∂x
∂F
( 2,1) −6 1
f ′ ( 2) = − ∂x = =
− .
∂F
( 2,1) 12 2
∂y
Derivând ecuația F ( x, f ( x ) ) = 0 în vecinătatea punctului ( 2,1) , obținem:
∂F ∂F
∂x
( x, f ( x ) ) +
∂y
( x, f ( x ) ) f ′ ( x ) =
0.

Derivând încă o dată, avem:

∂2 F ∂2 F
∂x 2
( x, f ( x ) ) 2 ∂x∂y ( x, f ( x ) ) f ′ ( x ) +
+

∂2 F ∂F
+ 2 ( x, f ( x ) ) ( f ′ ( x ) ) + ( x, f ( x ) ) f ′′ ( x ) =
2
0.
∂y ∂y
∂2 F ∂2 F ∂2 F
Cum ( x, y ) = 2 , ( x, y ) = 2 și ( x, y ) = 8 , obținem
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
1
f ′′ ( 2 ) = − .
6

196
Exemplu. Să se determine punctele de extrem ale funcției implicite
y = y ( x ) definită de ecuația x3 + y 3 − 3 xy =
0.
Soluție. Derivând ecuația în raport cu x , obținem:
3 x 2 + 3 y 2 ( x ) y′ ( x ) − 3 y ( x ) − 3 xy′ ( x ) =
0.
y − x2
Deci, y′ ( x ) = cu y 2 ≠ x . Pentru y 2 = x avem y′ ( x ) = 0 . Înlocuind
y −x
2

y = x în ecuație, obținem:
2

x3 + x 6 − 3 x3 =0 ⇒ x3 ( x3 − 2 ) =0 ⇒ x1 =0 și x2 = 3 2 .
De asemenea, avem y=
1 x=
2
1 0 și y=
2 x=
2
2
3
4 . Reținând doar punctul
critic x2 și derivând încă o data ecuația în raport cu x , avem:
2 x + 2 y ( x ) ( y′ ( x ) ) + y 2 ( x ) y′′ ( x ) − 2 y′ ( x ) − xy′′ ( x ) =
2
0⇒
⇒ 2 x + 2 y ( x ) ( y′ ( x ) ) + y′′ ( x ) ( y 2 ( x ) − x ) − 2 y′ ( x ) =
2
0.
Înlocuind în ecuație x= 32, y=34 și y′ ( 2) = 0 ,
3
obținem

y′′ ( 2 ) =−2 < 0 . Deci, x =

3 3
2 este punct de maxim și ymax = 3 4

Exemplu. Să se determine punctele de extrem ale funcției implicite

z = z ( x, y ) definită de ecuația x 2 + y 2 + z 2 − 2 z + 2 y + 4 x + 5 =.
0
Soluție. Derivând ecuația în raport cu x , obținem:
∂z ∂z ∂z x + 2
(*) 2 x + 2 z − 2 + 4 = 0 ⇒ = , cu z ≠ 1 .
∂x ∂x ∂x 1 − z
Derivând ecuația în raport cu y , obținem:
∂z ∂z ∂z y + 1
(**) 2 y + 2 z − 2 + 2 = 0 ⇒ = , cu z ≠ 1 .
∂y ∂y ∂y 1 − z
∂z ∂z
Punând condițiile = 0 și = 0 , obținem: x = −2 și y = −1 . Apoi,
∂x ∂y
înlocuind aceste valori în ecuație, obținem: z 2 − 2 z =0 ⇒ z1 =0, z2 =2 .
Derivând ecuația (*) în raport cu x , obținem:
 ∂z 
2

1+  
(1 − z ) + ( x + 2)
2 2
 ∂z  ∂2 z ∂2 z ∂2 z
2
 ∂x 
2 + 2   + 2 z 2 − 2 2 =⇒ 0 = = .
 ∂x  ∂x ∂x ∂x 2 1− z (1 − z )
3

Derivând ecuația (*) în raport cu y , obținem:

197
 ∂z ∂z ∂2 z ∂2 z ∂ 2 z ( x + 2 )( y + 1)
+z − =
0⇒ = .
∂y ∂x ∂y∂x ∂x∂y ∂x∂y (1 − z )
3

Derivând ecuația (**) în raport cu y , obținem:

∂ 2 z ( y + 1) + (1 − z )
2 2 2
 ∂z  ∂2 z ∂2 z
1 +   + z 2 − 2 =⇒ 0 = .
 ∂y  ∂y ∂y ∂y 2 (1 − z )
3

Pentru ( −2, −1, 0 ) , avem:

∂2 z ∂2 z ∂2 z
=
p11 ( −2, −1=) 1 , =
p12 ( −2, −=1) 0 , p22 = ( −2, −1=) 1 .
∂x 2 ∂x∂y ∂y 2
Cum ∆1 = p11 = 1 > 0 și ∆ 2 = p11 p22 − p122 = 1 > 0 , rezultă că ( −2, −1) este un
punct de minim și zmin = 0 .
Pentru ( −2, −1, 2 ) , avem:
∂2 z ∂2 z ∂2 z
p11 = 2 ( −2, −1) =−1 , =
p12 ( −2, −=1) 0 , p22 = 2 ( −2, −1) =−1 .
∂x ∂x∂y ∂y
Cum ∆1 =p11 =−1 < 0 și ∆ 2 = p11 p22 − p12 = 1 > 0 , rezultă că ( −2, −1) este
2

un punct de maxim și zmax = 2 .

Exemplu. Să se calculeze y′ și z ′ pentru funcțiile y = y ( x ) și z = z ( x )

definite implicit de sistemul de ecuații:
 x2 + y 2 + z 2 = a2
 ,a > 0
 x + y + z = a
într-o vecinătate a punctului ( 0, 0, a ) .
Soluție. Fie F = ( F1 , F2 ) , unde F1 ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z 2 − a 2 și
F2 ( x, y, z ) = x + y + z − a . Evident, F1 și F2 sunt funcții de clasă C , 1

F1 ( 0, 0, a ) = 0 și F2 ( 0, 0, a ) = 0 . Cum
∂ ( F1 , F2 ) 2 y 2 z ∂ ( F1 , F2 )
= = 2 ( y − z ) și =
−2a ≠ 0 ,
∂ ( y, z ) 1 1 ∂ ( y, z )
( 0,0, a )
rezultă că există o funcție f : V ( 0 ) → V ( 0, a ) astfel încât
f ( x ) = ( y ( x ) , z ( x ) ) cu = z ( 0 ) a și F1 ( x, y ( x ) , z ( x ) ) = 0 și
y ( 0 ) 0,=
F2 ( x, y ( x ) , z ( x ) ) = 0 . Derivând în raport cu x sistemul

198
  x + y ( x ) + z ( x ) =
2 2 2
a2
 ,
 x + y ( x ) + z ( x ) =
a
obținem:
2 x + 2 y ( x ) y′ ( x ) + 2 z ( x ) z ′ ( x ) =0  y ( x ) y′ ( x ) + z ( x ) z ′ ( x ) =
−x
 ⇒ .
1 + y′ ( x ) + z ′ ( x ) = 0  y′ ( x ) + z ′ ( x ) = −1
Rezolvând sistemul cu metoda lui Cramer, obținem:
−x z ( x)
−1 1 −x + z ( x)
= y′ ( x ) =
y ( x) z ( x) y ( x) − z ( x)
1 1
și
y ( x) −x
1 −1 − y ( x) + x
= z′ ( x ) = .
y ( x) z ( x) y ( x) − z ( x)
1 1
Aceste derivate se pot obține folosind formulele de calcul furnizate de
teorema funcțiilor implicite și anume
−1
∂ ( F1 , F2 )  ∂ ( F1 , F2 ) 
y′ ( x ) = −  
∂ ( x, z )  ∂ ( y , z ) 
și
−1
∂ ( F1 , F2 )  ∂ ( F1 , F2 ) 
z′ ( x ) = −   .
∂ ( y, x )  ∂ ( y, z ) 
a 0
În final, avem y′ ( 0 ) = = −1 și z ′ (=
0) = 0 .
−a −a

Exerciții propuse

1. Dacă y = f ( x ) este funcția implicită definită de ecuațiile următoare, să

se calculeze f ′ și f ′′ în punctele indicate:
− 3 xy 3, ( x=
a) x3 + y 3 = 0 , y0 ) (1, 2 ) ;
b) x3 − y −
= cos y 3, (=
x0 , y0 ) (1, 0 ) ;
c) x 2
ln y ) 3, ( x=
+ 2 y + x ( ln x −= 0 , y0 ) (1,1) ;

199
 y
=d) y 2= x arctg , ( x0 , y0 ) (1, 0 ) ;
x
y
e) =
ln x 2 + y 2 arctg= , ( x0 , y0 ) (1, 0 ) .
x

2. Să se arate că funcția implicită y = f ( x ) definită de ecuația

x 2 y 2 + x 2 + y 2 − 1 =0
1− y4
verifică relația ( y′ ) =
2
.
1 − x4

3. Să arate că există o funcție implicită z = f ( x, y ) definită de ecuațiile

următoare într-o vecinătate a punctelor indicate:
yz + z 3 x 1, ( x=
a) xy += 0 , y0 , z0 ) (1,1, 0 ) ;
x2 y 2 z 2
b) + + = 1, a, b, c > 0, ( x0 , y0 , z= 0) ( 0, 0, c ) ;
a 2 b2 c2
c) z 3 − 3 xyz = a 3 , a ≠ 0, ( x0 , y0 , z0 ) = ( 0,1, a ) ;
d)= ( x0 , y0 , z0 )
x + y + 2z ez , = (1, 0, 0 ) .

4. Să se calculeze y′ și z ′ pentru funcțiile implicite y = y ( x ) și z = z ( x )

definite de sistemele de ecuații într-o vecinătate a punctelor indicate:
x + 2 y − z = 3
a)  3 , (1,1, 0 ) ;
 x + y 3
+ z 3
= 2 xyz + 2
x + y − 2z = 2
b)  , (1,1, 0 ) .
 xy + yz + zx = 1

∂u ∂u ∂v ∂v
5. Să se calculeze , , , pentru funcțiile implicite u = f1 ( x, y ) ,
∂x ∂y ∂x ∂y
v = f 2 ( x, y ) definite de sistemele de ecuații într-o vecinătate a punctelor
indicate:
x + 2 y − u + v = 2
a)  3 , (1,1,1, 0 ) ;
 x + y + u = 3 xyu + 3v
3 3

 xu + yv = 1
b)  , ( 0,1,1,1) .
uv − xy = 1

200
 BIBLIOGRAFIE

1. Adams, R., Essex, C., Calculus. A complete course, Pearson Education

Canada, Toronto, 7th. Edition, 2010
2. Aramă, L., Morozan, T., Probleme de calcul diferențial și integral, Editura
Tehnică, București, 1978
3. Berman, G., Problèmes d’analyse mathématique, Edition Mir, Moscou,
1976
4. Bouvier, A., Théorie élémentaire des séries, Hermann, Paris, 1971
5. Bucur, Gh., Cîmpu, E., Găină, S., Culegere de probleme de calcul
diferențial și integral II, III, Editura Tehnică, București, 1976
6. Cartan, H., Calcul différentiel. Formes différentielles, Hermann, Paris,
1967
7. Chilov, G., Analyse mathématique. Fonctions d’une variable, Edition Mir,
Moscou, 1973
8. Chilov, G., Analyse mathématique. Fonctions de plusieurs variables réeles,
Edition Mir, Moscou, 1975
9. Courant, R., John, F., Introduction to calculus and analysis, Vol.1,
Springer-Verlag, New York, 1998
10. Danko, P., Popov, A., Kogevnikova, T., Exercices et problèmes des
mathématiques supérieure, Edition Mir, Moscou, 1985
11. Demidovici, B., Problems in mathematichal analysis, Mir Publishers,
Moscow, 1976
12. Fihtengolț, G.M., Calcul diferențial și integral, Editura Tehnică,
București, 1963
13. Flondor, P., Stănășilă, O., Lecții de analiză matematică, Editura All,
București, 1993
14. Gologan, R., Halanay, A., Sebe, G.I., Drăgulete, O., Probleme de examen.
Analiză matematică, Ed. Matrix-Rom., Bucureşti, 2002
15. Maron, I.A., Problems in calculus of one variable, Mir Publishers,
Moscow, 1973
16. Postolache, M., Analiză matematică. Teorie și aplicații, Ed. Fair Partners,
București, 2011
17. Royden, H.L., Real analysis, McMillan Publishing Company, New York,
1988
18. Rudin, W., Principles of mathematical analysis, McGraw-Hill Company,
New York, 1964
19. Sebe, G.I., Analyse mathématique. Recueil de problèmes, Ed. Printech,
Bucureşti, 2002
20. Sebe, G.I., Calcul différentiel. Théorie et applications, Tipografia U.P.B.,
Bucureşti, 1998

201
21. Sebe, G.I., Stamin, C., Calcul diferențial, Ed. Fair Partners, Bucureşti,
2012
22. de Souza, P.N., Silva, J.N., Berkeley Problems in mathematics, Springer-
Verlagn New York, 1998
23. Stewart, J., Single variable essential calculus: early transcendentals,
Brooks/Cole, Cengage Learning, Second Edition, 2013
24. Vulikh, B.Z., A brief course in the theory of functions of a real variable,
Mir Publishers, Moscow, 1976.

202