FUNCŢII REALE DE VARIABILĂ REALĂ

Definiţie:
Numim funcţie reală de variabilă reală orice funcţ
funcţie f : A  B, unde A şi B sunt submultimi ale lui R.

Fie f:A  B ,A şi B submultimi ale lui R.

Funcţia g : A0 B, unde , A0  A nevidă, cu proprietatea g(x) = f(x) pentru orice x din A0 , se numeşte restricţ
restricţia funcţ
funcţiei f la mulţimea A0
Funcţia f este o prelungire a funcţiei g.

1
 , x0 1
Exemplu. Dacă f : R  R, f ( x )   x , atunci g : R*  R, g ( x)  este o restricţie a lui f ,
0, x0 x iar f este o prelungire a lui g.

Gf 
Dacă f:A B, atunci definim mulţimea x, f ( x) x  A pe ca re o numim graficul funcţ
funcţiei f.

Din definiţia dată putem trage concluzia:

funcţii f:A B reprezintă o submultime a produsului cartezian AxB.
graficul unei funcţ AxB.
În cazul funcţiilor reale de variabilă reală, f:A B , graficul, fiind o submultime a produsului cartezian RxR,
admite o reprezentare geometrică în plan.
Reprezentarea geometrică a graficului este curba de ecuaţ ecuaţie y =f(x).
În continuare, pentru simplitate, convenim să folosim (prin abuz de limbaj) pentru reprezentarea geometrică a graficului luif expresia graficul
funcţiei f.

Prof:CiocotişanRadu
1. Operaţii cu funcţii reale
Definiţie:
Fie D  R şi f , g : D  R
Definim suma şi produsul funcţiilor f şi g, astfel: Definim înmulţ
nmulţirea cu o constantă funcţiei f astfel:
f  g : D • R, ( f  g )( x)  f ( x)  g ( x)
c  R  cf : D  R, (cf )( x)  c  f ( x)
f g:D 
• R, ( f  g )( x)  f ( x)  g ( x)

Definim câtul (raportul) funcţiilor f şi g, astfel:

f  f  f (x)
 : D  R ,   ( x )  dac ă g ( x )  0
g g  g (x)

Prof:CiocotişanRadu
2. Compunerea funcţiilor
Definiţie:
Fie f : A  B, g : B  C h=g
h=gof

Funcţia h : A  C , h( x)  g ( f ( x)) se notează: h = g o f şi atunci:

( g  f )( x)  g ( f ( x))
def
(se citeşte g compus cu.f ). este compunerea dintre g şi f.

Proprietăţ
Proprietăţi.
1. Compunerea funcţiilor este asociativă adică, dacă f:A B, g:B Cşi h : C  D, atunci : (h o g) o f= ho(gof).
2. Compunerea funcţiilor nu este comutativă.
comutativă

Exemple:
a) Fie f g :R-
:R->R, f(x) = x+ 1, g(x) = 3x + 2. Atunci: gof :R-
:R->R, (gof
(gof)(x)=g(f(x))=g(x+
)(x)=g(f(x))=g(x+ 1)=3(x+1)+2=3x+5 şi
fog:R R, (fog
fog:R (fog)(x)=f(g(x))
)(x)=f(g(x)) =f(3x
=f(3x + 2)
2) = 3x
3x + 2+1=3x+3.
2+1=3x+3.
Se observă că fo g ≠ g of.

f:RR, f(x) = x2 şi g: [0, oo)

b) Fie f:R oo) R, g(x ) = x . Cum Imf =f(R)= [0, oo),
oo), are sens gof:R
gof:R - R.

Avem: ( g  f )( x )  g ( f ( x ))  x2  x

Definiţie:
Funcţia f:AA cu proprietatea f(x) = x , pentru orice x ,se numeşte funcţ mulţimii A şi se notează 1A .
funcţia identică a mulţ

Funcţia identică are proprietăţile g o 1A = g şi 1B o g = g , oricare ar fi g : A  B.

Funcţ

Prof:CiocotişanRadu
3. Monotonia funcţiilor
Definiţie:

D  R şi Fie
f :DR
crescătoare dacă : a, b  D, a
Spunem că f este crescătoare pe D (respectiv strict crescătoare)  b  f (a)  f (b)
(respectiv f(a) ≤ f(b)).
f(b) .

descrescătoare dacă a, b  D, a

Spunem că f este descrescătoare pe D (respectiv strict descrescătoare)  b  f (a)  f (b)
(respectiv f(a) ≥ f(b)).
f(b)
Spunem că f este monotonă pe D dacă f este crescătoare sau descrescătoare pe D.

Sunt utile următoarele proprietăţi:

Proprietatea 1 Suma a două funcţ

funcţii crescătoare (descrescătoare)
descrescătoare) este o funcţ
funcţie crescătoare (descrescătoare).
descrescătoare).
Proprietatea 2 Produsul a două funcţ
funcţii pozitive şi crescătoare (descrescătoare
descrescătoare) este o funcţ
funcţie crescătoare (descrescătoare
descrescătoare).
Proprietatea 3 Dacă o funcţie f este crescătoare (descrescătoare), atunci funcţia opusă - f este
descrescătoare (crescătoare).
1
f
Proprietatea 4 Dacă o funcţie f este strict pozitivă şi crescătoare (descrescătoare),atunci funcţia este
descrescătoare (crescătoare).

Proprietatea 5 Dacă f şi g sunt ambele crescătoare sau ambele descrescătoare, atunci g o f este crescătoare.
Dacă f şi g sunt funcţii monotone de sensuri diferite, atunci g of este descrescătoare
Teoremă : Fie f :DR strict monotonă.
monotonă Atunci funcţia f este injectivă.
injectivă

Exemplu. Funcţia f :RR, f(x) = x + ex este injectivă deoarece este strict crescătoare ca sumă de funcţii strict crescătoare.

Prof:CiocotişanRadu
4. Inversa unei funcţii
Definiţie:
Fie f : AB. f este inversabilă dacă există g : BA astfel încât f o g = 1B şi g o f= 1A .
Funcţia g se numeşte inversa lui f şi se notează f -1.

Proprietăţ
Proprietăţi.
1. O funcţ
funcţie este inversabilă dacă şi numai dacă este bijectivă.
2. Dacă f:AB este monotonă şi inversabilă, atunci inversa sa f-1 : B  A este monotonă de acelaşi sens cu f.
3. Dacă f:AB ,g:BC sunt bijective, atunci funcţia g o f:AC este inversabilă şi.
(g o f) -1 =f -1 o g -1
4. Dacă f este inversabilă, atunci graficele funcţiilor f şi f-1 sunt simetrice faţă de prima bisectoare a axelor (dreapta de ecuaţie y = x).

A(x0,y0)
5. Proprietăţi de paritate ale funcţiilor
Definiţie: Fie D mulţ faţă de origine şi f: D R.
mulţime simetrică faţ
• Spunem că f este pară, dacă pentru orice x , avem f(x) = f(-x).
• Spunem că f este impară, dacă pentru orice x , avem f(-x) = -
f(-x).
Retine!
Graficul unei funcţ
funcţii pare admite drept axă de simetrie,
simetrie dreapta de ecuaţie x = 0 (axa
axa Oy),
Oy
iar graficul unei funcţ
funcţii impare are ca centru de simetrie originea axelor.
axelor

Exemplu. Funcţia f:R->R, f(x) = cosx + |x| este o funcţie pară deoarece f(-
f(-x) = cos(-
cos(-x) + l-xl = cosx + Ixl = f(x)

Prof:CiocotişanRadu
6. Funcţii periodice
Definiţie:
funcţie periodică, dacă există T –nenul , astfel încât pentru orice x , să avem f(x)
• Fie f:RR. Spunem că f este o funcţ =f(x +
T).
• Cea mai mică valoare strict pozitivă a lui T (dacă există) se numeşte perioada principală a funcţiei f.
Observaţ
Observaţii.
1) O funcţie periodică nu este injectivă.
2) Din definiţia de mai sus deducem că este suficient să studiem proprietăţile funcţiei periodice pe un interval, convenabil ales, de lungime
egală cu o perioadă.
3) Dacă T este perioadă a unei funcţii f: R R, iar k e Z, atunci k T este de asemenea o perioadă a aceleiaşi funcţii, adică f(x) =f(x +
kT)
kT)

Exemple.
1) Funcţiile sinus şi cosinus sunt periodice cu perioada principală 2π.
2) Funcţiile tangentă şi cotangentă sunt periodice cu perioada principală π.
3) Funcţia f:RR, f(x) = sin2x + cos2x admite perioada π, deoarece f(x + π ) = sin(2x + 2 π) + cos(2x + 2 π) = sin2x + cos2x=f(x).
4) Funcţia /:RR, f{x) = sin 3x • cos 2x admite perioada 2 π.
(Funcţia g(x) = sin3x admite perioada principală 2 π/3, funcţia h(x) = cos2x admite perioada principală π, iar T= 2 π este o perioadă
comună pentru funcţiile g şi h.)
5) Funcţia /: RR, fix) = ecosx este periodică cu perioada 2 π.

Prof:CiocotişanRadu
Prof:CiocotişanRadu
 7. Funcţii elementare
Majoritatea funcţiilor pe care le vom întâlni în analiza matematică se obţin prin compuneri de funcţii elementare, pe care le vom studia în
continuare.

a) Funcţia constantă
Numim funcţ constantă funcţia f :R->R, f(x)
funcţie constantă, = a, unde a este o constantă reală.
reală
Graficul acestei funcţii este dreapta paralelă cu axa Ox a cărei ecuaţie este y = a.
(dacă a =0, graficul funcţiei coincide cu axa Ox). a
Este evident că funcţia constantă nu este nici injectivă şi nici surjectivă, y=a
dar este singura funcţie care poate fi considerată simultan crescătoare si descrescătoare.

b) Funcţia polinomială

funcţie polinomială de grad n, funcţia f: R  R,

numim funcţ
f ( x)  an x n  an 1 x n 1  ...  a1 x1  a0
.
Numerele a0 , a1 ,..., an  R se numesc coeficienţ
coeficienţii funcţiei polinomiale,

an ≠0 se numeşte coeficientul dominant , iar anxn se numeşte termenul dominant.

dominant

y
♦ Cazuri particulare de funcţii polinomiale

1. Funcţ
Funcţia de gradul întâi
Pentru n=1, funcţia polinomială devine f: R  R, f(x) = a1x + a2 ,
(adică funcţia de gradul I studiată în clasa a IX-a.)
x
Graficul acestei funcţii este dreapta oblică de ecuaţie y = a1x + a2

Funcţia de gradul întâi este bijectivă,

bijectivă
strict crescătoare pentru a1 > 0 şi
strict descrescătoare pentru a 1< 0.
Prof:CiocotişanRadu
 2. Funcţ
Funcţia de gradul doi
2 renotând coeficienţii, funcţia polinomială devine f : R  R, f(x) = ax2 + bx + c, a≠0,
Pentru n = 2,
adică funcţia de gradul doi studiată în clasa a IX-a. Graficul acestei funcţii este o parabolă de ecuaţie y = ax2+bx + c .
• Punctul V din graficele următoare (vârful
vârful parabolei)
parabolei reprezintă punctul de extrem şi anume: punct de minim dacă a > 0 şi punct de
maxim dacă a < 0.

Prof:CiocotişanRadu
 * Ecuaţii algebrice
Problema determinării intersecţiilor graficului unei funcţii polinomiale f : R R cu axa Ox revine la aflarea soluţiilor reale ale ecuaţiei f(x) = 0.
Această ecuaţie o vom numi ecuaţ
ecuaţie algebrică cu coeficienţ
coeficienţi reali,
reali iar soluţ
soluţiile reale ale ecuaţiei f(x) = 0 le vom numi "zerouri"
zerouri" sau rădăcini
ale funcţiei f.

Teorema lui Bezout Etienne Bezout (1730 - 1783)

Dacă a e R este rădăcină pentru funcţia polinomială f:RR de gradul n,

atunci există o funcţie polinomială g : RR de gradul n – 1, astfel încât f(x) = (x-
(x-a)∙g(x), pentru orice x real.
Consecinţ
Consecinţă.
Dacă f este o funcţie polinomială de grad n, ecuaţia f(x) = 0 are cel mult n rădăcini.
rădăcini

Problemă rezolvată.
rezolvată.
Graficul unei funcţii polinomiale f: R R este următorul:

a) Care sunt rădăcinile reale ale

ecuaţiei f(x) = 0 ?
b) Precizaţi imaginea acestei funcţii.
c) Deduceţi că f nu este surjectivă.
d) Arătaţi că funcţia nu este injectivă.
e) Rezolvaţi în R inecuaţia f(x) < 0.
f) Câte rădăcini reale are ecuaţia f(x)
= -1/2 ?

Soluţ
Soluţie,
a) Rădăcinile reale sunt abscisele punctelor de intersecţie ale graficului cu axa Ox, adică 0, 2 şi 5.
b) Imaginea funcţiei este (-oo, +49/18] şi se obţine proiectând graficul pe axa Oy.
c) Conform punctului b) avem f(R) = (-oo, +49/18] şi deci f nu este surjectivă.
d) Funcţia nu este injectivă pentru că, de exemplu f(0) =f(2). Din lectura graficului putem deduce că funcţiaf nu este injectivă,
întrucât există paralele cu axa Ox care intersectează graficul în mai mult de un punct (de exemplu dreapta de ecuaţie y = - 1).
e) Abscisele punctelor de pe graficul funcţiei situate sub axa Ox sau pe axa Ox verifică inecuaţia.
Aşadar soluţia inecuaţiei f(x) <, 0 este: x e (-oo, 2] U [5 , + oo).
f) Rădăcinile reale ale ecuaţiei f(x) =-1/2 sunt abscisele punctelor de intersecţie ale graficului cu dreapta de ecuaţie y =-1/2.
Aşadar numărul lor este 4.
Prof:CiocotişanRadu
 c) Funcţia raţională
Fie g:R->R o funcţie polinomială sau constantă, h : R  R o funcţie A  x  R / h( x)  0
polinomială şi f : R  A  R,
Numim funcţ
funcţie raţ
raţională,
ională o funcţie de forma g ( x)
Exemple.
f ( x) 
x 1
h( x )
f : R*  R, f ( x)  ,
x2 Un studiu sistematic şi riguros al proprietăţilor funcţiilor raţionale
va fi făcut în capitolele următoare cu metodele specifice analizei matematice.
x 3  x  10
f : R   2,2  R, f ( x) 
x2  4
d) Funcţia putere
1. Funcţ
Funcţia putere cu exponent natural
funcţie putere cu exponentul n, funcţia: f: R R, f(x) =xn.
Dacă n e N, n > 2, numim funcţ
Graficul funcţiei putere cu exponent par este reprezentat în fig. 6, iar graficul funcţiei putere cu exponent impar este reprezentat în fig7

Funcţia putere cu exponent par este pară,

pară deci graficul său este simetric faţă de Oy,
iar funcţia putere cu exponent impar este impară,
impară deci graficul său este simetric faţă de origine.
• Originea este punct de minim pentru funcţia putere cu exponent par.
• Funcţia putere cu exponent par nu este nici injectivă şi nici surjectivă.
• Funcţia putere cu exponent impar este strict crescătoare pe R (deci nu are puncte de extrem) şi f(R) =R, deci este bijectivă

Prof:CiocotişanRadu
 2. Funcţ
Funcţia putere cu exponent întreg negativ
Dacă n e N*, numim funcţ
funcţie putere cu exponent întreg negativ,
negativ funcţia: f :R*R, f(x)=x-n.

• Funcţia putere cu exponent întreg negativ par este pară, deci graficul este simetric faţă de Oy, iar funcţia putere cu exponent
întreg negativ impar este impară, deci graficul său este simetric faţă de origine.
Observaţ
Observaţie:
Pentru n impar, funcţia este strict descrescătoare pe fiecare dintre dintre (-oo, 0) şi (O, oo) dar nu este monotonă pe R*.
Din reprezentarea grafică deducem că funcţia putere cu exponent întreg par negativ nu este nici injectivă şi nici surjectivă şi f(R*) = (O, oo), iar
funcţia putere cu exponent întreg impar negativ este injectivă şi nesurjectivă (f(x) = O nu are soluţii în R*) şi f(R*)=R*

3. Funcţ
Funcţia putere cu exponent real
Fie a >0, numim funcţ
funcţie putere cu exponent real a,
a funcţia: f : (0, )  (0, ), f ( x)  x a

Prof:CiocotişanRadu
 e) Funcţia radical

1. Funcţia radical de ordin par


f : 0, 
Funcţia putere cu exponent natural par nu este bijectivă dar admite restricţia inversabilă   0,  , f ( x)  x 2 n (n  N *)
Inversa ei este funcţ
funcţia radical de ordin par:

g : 0,    0,  , g ( x)  2 n x (n  N *)
Graficul funcţiei g se obţine din graficul funcţiei f prin simetrie în raport cu dreapta y = x (prima bisectoare).

2. Funcţia radical de ordin impar

Funcţia putere cu exponent natural impar f :RR, f(x) = x2n+1 (n e N*) este bijectivă.
Inversa ei este funcţ
funcţia radical de ordin impar

g : R  R, g ( x)  2 n 1 x
Graficul lui g se obţine din graficul lui f prin simetrie în raport cu dreapta y = x.

Prof:CiocotişanRadu
f) Funcţia exponenţială

Dacă a  R, a  0, a  1  fixat ,
numim funcţ
funcţie exponenţ
exponenţială cu baza a, funcţia f : R  o,   f ( x)  a x

Graficul

a>1 0<a<1
Din lectura celor două grafice, deducem intervalele de monotonie, şi anume:
- dacă a > 1, atunci funcţia exponenţială este strict crescătoare;
crescătoare
- dacă 0 < a < 1, atunci funcţia exponenţială este strict descrescătoare.
descrescătoare
în ambele cazuri, funcţia exponenţială este bijectivă (pentru că este strict monotonă şi f(R) = (0, oo)).
g) Funcţia logaritmică
Funcţia exponenţială f : R  o,   f ( x)  a x a  R, a  0, a  1  fixat ,
g : 0.   R,
este inversabilă iar inversa ei este funcţia logaritmică
g ( x)  log a x
Graficul funcţiei g se obţine din graficul funcţiei f prin simetrie în raport cu dreapta de ecuaţie y=x.

Din lectura celor două grafice deducem intervalele de

monotonie, şi anume:
- dacă a > 1, atunci funcţia logaritmică este strict crescătoare;
crescătoare x=1
- dacă 0 < a < 1, atunci funcţia logaritmică este strict descrescătoare.
descrescătoare x=1
a>1 0<a<1

Prof:CiocotişanRadu
 y
g) Funcţii trigonometrice 1

1. Funcţia sinus si funcţia arcsinus

Reprezentarea grafică a funcţiei sin: R [-1, 1] este cea din figura 16.
  
Funcţia sinus este mărginită,
mărginită impară şi periodică cu perioada principală T= 2π
2π. Fig. 16

• Funcţia sinus nu este injectivă dar este surjectivă. arcsin :  1,1   , 

    2 2
 2 , 2 
Restricţia funcţiei sinus la intervalul este bijectivă, iar inversa acesteia este
 
(Evident, există şi alte restricţii bijective dar inversele lor sunt diferite de arcsinus).
  
 
• Graficul funcţiei arcsin :  1,1   ,  este reprezentat în figura 17
 2 2
şi se obţine prin simetrie faţă de dreapta y=x din graficul funcţiei sin.
fig.

2. Funcţia cosinus si funcţia arccosinus fig 18

Reprezentarea grafică a funcţiei cos : R  [-1, 1] este cea din figura 18.

• Funcţia cosinus este mărginită, pară şi periodică cu perioada principală T=2π.

• Funcţia cosinus este surjectivă dar nu este injectivă.

arccos :  1,1  0,  

Restricţia funcţiei cosinus la intervalul [0, π] este bijectivă, iar inversa acesteia este funcţia

Evident, există şi alte restricţii bijective dar inversele lor sunt diferite de arccosinus.
Graficul funcţiei arccosinus este reprezentat în figura 19
şi se obţine prin simetrie faţă de dreapta y = x din graficul funcţiei cos

Fig. 19

Prof:CiocotişanRadu
 3. Funcţia tangentă şi funcţia arctangentă

Prof:CiocotişanRadu
 (3) Se pot folosi şi notaţiile tan si arctan

Prof:CiocotişanRadu
 Alte funcţii uzuale
x , x0
1. Funcţ
Funcţia modul:
modul funcţia f : RR,  Se utilizează notaţia f ( x)  x
f ( x)   0 , x  0
 x , x  0

2. Funcţ
Funcţia semn: funcţia f :RR,  1 , x  0 f ( x)  sgn x
 Se utilizează notaţia (signum)
f ( x)   0 , x  0
 1 , x  0


3. Funcţ ntreagă: funcţia f :RR, f(x) = n , unde n este cel mai mare număr întreg mai mic sau egal cu x,
Funcţia parte întreagă:

f ( x)  x 
se numeşte funcţie parte întreagă. Se utilizează notaţia

4. Funcţ
Funcţia parte fracţ
fracţionară: f ( x)
ionară: funcţia f :R->R, f(x) = x- [x] se numeşte funcţia parte fracţionară. Se utilizează notaţia  x
Funcţia minim: dacă g, h : D R, atunci f: D R,  g ( x), dacă g ( x )  h( x )
5. Funcţ
f ( x)  min( g ( x), h( x))  
 h(x), dacă g ( x )  h( x )
Funcţia maxim : dacă g, h : D R, atunci f: D R,
6. Funcţ  g ( x), dacă g ( x )  h( x )
f ( x)  max( g ( x), h( x))  
 h(x), dacă g ( x )  h( x )

f g f g
min( f , g ) 
2
f g f g
max( f , g ) 
2

Prof:CiocotişanRadu
 EXERCIŢII DE INIŢIERE
1.) Determinaţi funcţia de gradul întâi al cărei grafic este următorul. x

2.) Determinaţi funcţia de gradul doi al cărei grafic este următorul.

3.) Determinaţi valorile lui a eR ştiind că funcţia polinomială f: R  R, f ( x)  (a 2  a  2) x 3  ax  1 are gradul trei.
Există valori ale lui a pentru care gradf = 2 ? Dar gradf = 1 ?

4.) Stabiliţi domeniile maxime de definiţie pentru funcţiile definite prin

2x  3 1 1
a) f ( x)  ; b) g ( x )  2 x 2  x ; c ) h( x )  3 ; d .)u ( x)  ln(2 x  1)  2 x
; e.)v( x)  arcsin
x 1
2
x x

5.) Fie f, g :RR, f(x)=x3 + 1, g(x)=x2 -1.

a) Determinaţi punctele de intersecţie ale graficelor celor două funcţii cu axele de coordonate.
b) Reprezentaţi graficul funcţiei g.
c) Alcătuiţi tabelele de semn ale celor două funcţii.

Prof:CiocotişanRadu
 PROBLEME ♦ PROBLEME ♦ PROBLEME

1. Găsiţi funcţia de gradul întâi al cărei grafic este următorul:

2. Determinaţi funcţia polinomială de gradul doi, f:RR ştiind că

graficul ei trece prin origine iar tabelul de variaţie este:

3. Se consideră funcţiile polinomiale f, g, h, u : R R, unde: f(x) = x4- 5x2 +4 , g(x) = x3 – 64 , h(x) = x8-1 , u(x) = x3 +x2 +x-
+x-3.
Aflaţi punctele de intersecţie ale graficelor celor trei funcţii cu axele de coordonate

3(2x-1)3(x + 2)2(x-
4. Se consideră funcţia polinomială: f :RR, f(x) = 3(2x- (x-5)(x2+2x + 6).
a) Precizaţi gradul funcţiei polinomiale.
b) Care sunt punctele de intersecţie ale graficului lui/cu axele ?

5. Reprezentaţi graficul funcţiei polinomiale de gradul doi f: R R ştiind că sunt satisfăcute simultan următoarele condiţii:
(i) dreapta x = - 2 este axă de simetrie a graficului;
(ii) Punctul A(-4, 0) aparţine intersecţiei graficului cu axa Ox;
(iii) valoarea maximă a funcţiei este 2.
6. în figura alăturată este reprezentat graficul funecţiei polinomiale f:RR, f(x) = -x2 +ax-a
a) Aflaţi rădăcinile ecuaţiei f(x) = 0.
b) Determinaţi f([O, 2]).

7. a) Reprezentaţi graficul funcţiei f:RR, f ( x)  

 2, x  0
b) Este funcţia f monotonă pe R ?  1, x  0
c) Determinaţi f([-2, 1]).

8. Determinaţi funcţia polinomială de gradul trei al cărei grafic trece prin punctele A(2, 0), B(-2, 0), C(0, -4) şi D(1, -6).

9. Exprimaţi fiecare dintre funcţiile polinomiale f,g,h : RR de mai jos ca produs de funcţii polinomiale de gradul întâi:
f(x) = x3 - 4x, g (x) =x4- 10x2 + 9, h (x) = x3 - 13 x2 + 30x;

Prof:CiocotişanRadu
 10. Dacă f este o funcţie polinomială de gradul 3 şi g o funcţie polinomială de gradul 4, precizaţi gradul fiecăreia dintre funcţiile
polinomiale:
f+g, f-g, fg, f2 +g2, f o g-
11. Considerăm funcţia polinomială f: R  R, f(x) = x3 + 3 x2 - 4.
a) Observând că una dintre rădăcinile ecuaţiei f(x) = 0 este 1, aflaţi celelalte rădăcini.
b) Alcătuiţi tabelul de semn al funcţiei.
12. Reprezentaţi graficul funcţiei f :R->R ştiind că este impară şi f(x) = = x2 - 2 x pentru orice x e [0, oo).

13. Considerăm funcţiile polinomiale f,g,h : RR, f(x) =x4 -x2 +1, g(x) =x3 –x , h (x) = x3 +1.
Completaţi: Graficul funcţiei f este simetric faţă de....., iar graficul funcţiei g este simetric faţă de...... Graficul funcţiei..... nu taie axa Ox,
graficul
funcţiei.....taie axa Ox într-un singur punct, iar graficul funcţiei.....taie Ox în 3 puncte. Graficul funcţiei..... trece prin origine. Funcţia.....
este strict a) f : R  R, f (x)  3 2 x  1
crescătoare pe R.
b ) f : R  1  R  1, f ( x ) 
x
14. Demonstraţi că funcţiile următoare sunt inversabile si aflaţi inversele lor: x 1
 2x, x  0
c) f : R  R, f (x)  
1  x , x  0
15. Pentru fiecare dintre funcţiile raţionale de mai jos, aflaţi domeniul maxim de definiţie, punctele de intersecţie cu axele de coordonate
şi alcătuiţi tabelul de semn. 4  x2 x 4  10 x 2  9
a) f ( x)  2 ; b) f ( x ) 
x  6x  9 2 x

16. Care dintre funcţiile fk :RR definite prin relaţiile de mai jos au graficul simetric faţă de Oy ? Dar faţă de origine?

x2 1 1
f1 ( x)  sin x  cos x ; f 2 ( x)  2 ; f 3(x)  e x  sin x 7
2
3 5

x 1
x x2 x 3  sin x
f 4 ( x)  arcsin 2 ; f 5 ( x)  arctg 2 ; f 6 ( x) 
x 1 x 1 cos x  2

Prof:CiocotişanRadu
Prof:CiocotişanRadu
Prof:CiocotişanRadu