5.

Probleme de maxim, minim

Rezumat: În cadrul temei sunt prezentate diferite metode de a determina maximul,

minimul unei expresii precum şi diferite aplicaţii în geometrie.

5. 1. Metoda inegalităţilor

Reprezintă o metodă de delimitare a unor expresii, folosind diferite inegalităţi,

respective condiţiile pentru care are loc egalitatea în acestea
Exemplu. Dacă x, y, z ∈ |R şi x+y+z= 1 să se determine maximul expresiei
E( x, y, z )= 5 x + y + z + 5 y + z + x + 5 z + x + y
Rezolvare:
5x+y+z, 5y+z+x, 5z+x+y≥0.
Exemplu de abordare greşită a problemei:
Folosind inegalitatea mediilor
5x + y + z + 5 y + z + x + 5z + x + y + 3
E(x, y, z)≤ ≤5 cu egalitate dacă şi numai
2
dacă 5x+y+z=5y+z+x=5z+x+y=1 ⇔ x=y=z=0, contradicţie, ⇒ 5 nu e maximul
expresiei, doar un majorant, deoarece nu se atinge pentru nici o valoare a lui x, y, z.
Metoda corectă
5 x + y + z =a;
5 y + z + x =b;
5 z + x + y =c;
5x+y+z=a 2 ;
5y+z+x=b 2 ;
5z+x+y=c 2 ;
Adunând relaţiile, se obţine
S=7=a 2 +b 2 +c 2 ;
a2 + b2 + c2 a+b+c
≥ Ù a+b+c≤ 3(a 2 + b 2 + c 2 ) = 21 cu egalitate Ù
3 3
1
x=y=z=
3
5. 2. Metoda funcţiilor

5. 2. 1. Funcţii de gradul I pe un interval

f:[m, ∞)Æ f(x)=ax+b

a> 0 min f=f(m) ţinând cont că f este strict crescătoare, maximul nu există
a< 0 max f=f(m)

107
minimul funcţiei nu există.
f:[m, n]Æ f(x)=ax+b( a>0) x ∈ [m, n] max f(x)=f(n)
x ∈ [m, n] min f(x)=f(m)
Rolurile se schimbă dacă a<0.

5. 2. 2. Funcţii de gradul II

b 2
f: Æ f(x)=ax 2 +bx+c=a( x+ ) +( -∆/4a).
2a
Cazul I
a>0
−b b
f este strict descrescătoare pe ( -∞, ) şi strict crescătoare pe [ - , ∞) şi
2a 2a
b
min f=-∆/4a=f(- ). max f nu există.
2a
Cazul II
a<0
−b b
f este strict descrescătoare pe [ - , ∞) şi strict crescătoare pe ( -∞, - ),
2a 2a
b
max f=-∆/4a=f(- ). min f nu există.
2a
Exemplu
Deduceţi max f, min f pentru funcţiile:
a.) f: [-10, 3]Æ f(x)=x 2 -2x.

x -10 1 3
f(x) 80 -1 3

min f=-1=f(1)
max f=80=f(-10)
b.) f(x)= 9 − x 2 , x ∈ [ -2, 1]

x -2 0 1

f(x) 5 3 2 2

3=max, f(x)=f(0), x ∈ [-2, 1]

5 =min, f(x)=f(-2), x ∈ [ -2, 1]

108
5. 2. 3. Deducerea imaginii unei funcţii

Fie f: AÆ B. Prin imaginea funcţiei f, notată Imf înţelegem mulţimea { y ∈ B| ecuaţia

f(x)=y are cel puţin o soluţie x ∈ A}.
x2 − x +1
Exemplu: f: Æ f(x)=
x + x +1
Determinaţi min f, respectiv max f.
Deducem Imf adică acei y ∈ |R astfel încât ecuaţia f(x) =y să aibă cel puţin o soluţie.
x2 − x +1
=y are soluţieÙ yx 2 +yx+y-x 2 +x-1=0Ù (y-1)x 2 +(y+1)x+y-1=0
x + x +1
2

∆≥0Ù (y+1) 2 -4(y 2 -2y+1)>=0Ù y 2 +2y+1-4y 2 +8y-4>=0Ù 3y 2 -10y+3≤0

∆ =2 2 5 2 -2 2 •3•3=2 2 •4 2 =8 2
y 1, 2 =( 10±8)/6
y 1 =3, y 2 =1/3.
y ∈ [ 1/3, 3]=Imf ⇒ min f=1/3 şi se atinge pentru soluţia ecuaţiei f(x)=1/3 respectiv
max f=3 şi se atinge pentru soluţia ecuaţiei f(x)=3.
6. 3. Metoda geometrică
Ex. Să se găsească x ∈ astfel încât valoarea expresiei E(x) să fie minimă unde
E(x)= x 2 − 2 x + 5 + x 2 − 8 x + 32
Rezolvare.
E(x)= ( x − 1) 2 + 21 + ( x − 4) 2 + 4 2

A( 1, 2), B( 4, 4).
E(x)=AM+MB=AM+MB’ minimăÙ
A, M, B’ coliniare. B’( 4, -4)
Determinăm funcţia de gradul I f: Æ
F(x)=ax+b astfel încât G f =AB’
a + b = 2
 f (1) = 2 
 Ù 4a + b = −4 f(x)= -2x+4;
 f (4) = −4 a = −2, b = 4


109
 B
A

B’(4, -4)
G f ∩OX={Mo( 2, 0)}
min E(x)= E(2)= 5 + 20 = 3 5

5. 4. Probleme rezolvate

Algebră
xy − 1 yz − 1 zx − 1
R5. 4. 1. Fie x, y, z ∈ 1, ∞) şi E= + +
xy yz zx
Arătaţi că max E= 3/2. Precizaţi în ce condiţii se obţine acest maxim.
Rezolvare.
a −1 u
Determinarea maximului expresiei = ≤1/2 cu egalitate Ù u=1Ù a=2
a 1+ u2
xy = 2

Ù yz = 2 ⇒ xyz=2 2 , max E=3/2;
xz = 2 
x4 + x2 +1
R5. 4. 2. a) Să se determine numerele reale x pentru care raportul: are
x2 + x +1
valoare minimă.
b) Dacă x 1 , x 2 , x 3 ∈ |R + şi 3x 1 •x 2 •x 3 =1, demonstraţi că
 x1 x 2 x 2 x3 x1 x3  1
max  + + =
 9 x1 2 x 2 2 + 1 9 x 2 2 x3 2 + 1 9 x1 2 x3 2 + 1 2
x 4 + x 2 + 1 ( x 2 − x + 1)( x 2 + x + 1) 1 3
a) f(x)= 2 = = x 2 − x + 1 = ( x − ) 2 + ≥3/4
x + x +1 x + x +1
2
2 4
cu egalitate Ù x=1/2
a
b) g(a)= ≤ 1/6 cu egalitate Ù a=1/3
9a + 1
2

⇒ g(x 1 •x 2 )+g(x 2 •x 3 )+g(x 1 •x 3 )≤1/6+1/6+1/6=1/2 cu egalitate Ù

110
 1
x 1 x 2 =1/3; x 1 x 3 =1/3;x 2 x 3 =1/3} ⇒ x 1 x 2 x 3 = Ù x 1 =x 2 =x 3 =1/3
3 3
R5. 4. 3. M={n ∈ |N | xn+yn+zn+tn=xyzt are soluţii x, y, z, t ∈ |N*}Determinaţi maxim,
minim.
Rezolvare:
n≥4 xyzt=xn+yn+zn+tn≥4 4 x n y n z n t n ≥4xyzt contradicţie cu x, y, z, t ∈ |N*
n=0 o soluţie a ecuaţiei xyzt=4 este (1, 1, 1, 4)
n=1 x+y+z+t=xyzt are o soluţie (1, 1, 2, 4)
n=2 x2+y2+z2+t2=xyzt soluţie (2, 2, 2, 2)
n=3 x3+y3+z3+t3=xyzt soluţie (4, 4, 4, 4)
M={0, 1, 2, 3} max M=3, min M=0
a − c3 b − a3 c − b3
R5. 4. 4. Calculaţi max( + + ), a, b, c ∈ (-1, ∞). În ce condiţii se
1+ a 1+ b 1+ c
atinge maximul?
Rezolvare
1+a=x, 1+b=y, 1+c=z, x, y, z ∈ (0, ∞)
a−c x − 1 − ( z − 1)
3
x − z 3 + 3z 2 − 3z
3
z ( z 2 − 3z + 3)
= = = 1− şi analoagele.
1+ a x x x
Rămâne de determinat min E(x, y, z) =
z ( z 2 − 3 z + 3) x( x 2 − 3 x + 3) y ( y 2 − 3 y + 3)
= + + .
x y z
333 9
E(x, y, z)>=3 3 ( x 2 − 3 x + 3)( y 2 − 3 y + 3)( z 2 − 3 z + 3) ≥3 3 = eg Ù
444 4
9
x=y=z=3/2 maximul cerut = 3- =3/4
4
x y z
R5. 4. 5. Dacă x, y, z ∈ [0, 1] demonstraţi că max [ + + ]=2
yz + 1 zx + 1 xy + 1
Rezolvare
Fără a restrânge generalitatea, expresia fiind simetrică, putem presupune că x≤y≤z
1 1 1 x+ y+z
≥ ≥ ⇒ MI ≤ . Rămâne de demonstrat că x+y+z≤ 2xy+2.
xy + 1 zx + 1 yz + 1 xy + 1
(1-x)(1-y)≥0, (α) x,y ∈ [0, 1] ⇒ 2xy+1≥x+y, 1≥z ⇒ 2xy+2≥x+y+z.
Egalitatea se atinge pentru x=z=1 şi y=0

111
Geometrie R5. 4. 6. Să se determine punctul din interiorul unui triunghi ABC astfel
încât MM1•MM2•MM3 să fie maxim, unde M1=pr.BCM, M2=pr.ACM, M3=pr.ABM.

M2
M3

C
B M1

Rezolvare

MM1•a+MM2•b+MM3•c=2S≥3 3 MM 1 ⋅ a ⋅ MM 2 ⋅ b ⋅ MM 3 ⋅ c ⇔ MM1•MM2•M
8S 3
M3 ≤ cu egalitate Ù MM1•a=MM2•b=MM3•c Ù A[MBC] =A[MAB]=A[MAC] ⇔ M
27 abc
este centrul de greutate al triunghiului ABC.
R5. 4. 7. M={ T | T tetraedru cu trei laturi cu lungimea de 1 cm şi două de 2 cm}.
Calculaţi max v(T) unde v(T) este volumul tetraedrului T. T M.
Rezolvare

2 2

D
1 P
1
O

B C
1

112
Singura posibilitate de construcţie, în caz contrar se obţin ca feţe triunghiuri degenerate
( 1+1=2)
Fie( AO) înălţimea corespunzătoare vârfului A.
( AP) înălţime în triunghiul ADC.
15
AO≤AP= ( teorema lui Pitagora în triunghiul APC)
2
AP ⋅ A[ BCD ] 5 3
V[ ABCD]≤ = cm cu egalitate pentru (ADC) ┴ (BCD)
3 8
Demonstrăm că există un astfel de tetraedru .
15
Fie triunghiul BCD echilateral, P mijlocul lui (DC). Luăm AP ┴ (BCD), AP= cm
2
5
⇒ AD=AC=2 cm ⇒ există un astfel de tetraedru ⇒ v(T)= , T∈M
8
R5. 4. 8. a) Descompuneţi în factori abc+ab+ac+bc+a+b+c+1
b) Fie triunghiul ABC şi P un punct în interiorul său. Notăm{A’}=AP∩BC,
{B’}=BP∩AC, {C’}=PC∩AB şi x= PA/PA’, y=PB/PB’, z=PC/PC’. Să se demonstreze
că S=xyz+xy+xz+yz+x+y+z+1 este minimă Ù P este centrul de greutate al
triunghiului ABC.
Rezolvare
A

C’
B’

B C
A’

a) abc+ab+ac+bc+a+b+c+1=(a+1)(b+1)(c+1)
Conform dezvoltării de la punctul a) S=(x+1)(y+1)(z+1)=
CA' CB ' BA' BC ' AC ' AB'
( + + 1)( + + 1)( + + 1) ≥
A' B B' A A' C C ' A C ' B B' C
CA' CB ' BA' BC ' AC ' AB'
273 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = 27
A' B B' A A' C C ' A C ' B B' C

113
 BC ' = AC"

egalitate Ù CA' = A' B  ⇒ P este centrul de greutate al triunghiului ABC
AB' = B' C 
(s-a aplicat teorema lui Van Aubel)
R5. 4 .9. Se consideră piramida triunghiulară regulată VABC. Din punctul M interior
triunghiul ABC se ridică o perpendiculară pe planul triunghiului care intersectează
planele (VAB), (VBC), (VAC) în M1, M2 respectiv M3.
a) Să se arate că MM1+MM2+MM3=constant.
b) Să se determine punctul M din interiorul triunghiului ABC pentru suma
MM 1 ⋅ MM 2 + MM 2 ⋅ MM 3 + MM 3 ⋅ MM 1 este maximă.
Rezolvare

O este proiecţia lui V pe planul (ABC).

OM∩BC={P}, CM∩AB={R}, OM∩AC={Q}. M1 ∈ VP, M2 ∈ VR, M3 ∈ VQ. O1,O2,O3
proiecţiile lui O pe laturile triunghiului ABC. M1’,M2’,M3’, proiecţiile lui M pe laturile
triunghiului.
MM 1 PM MM 1 ' 
= = 
VO PO OO1 
MM 2 RM MM 3 ' 
= =  ( adunând expresiile) rezultă:
VO RO OO3 
MM 3 MQ MM 2 ' 
= = 
VO QO OO2 
MM 1 + MM 2 + MM 3 MM 1 '+ MM 2 '+ MM 3 ' h
= = = 3 , unde h= înălţimea
VO OO' h
3
triunghiului ABC ⇒ MM1+MM2+MM3 = 3VO = constant.
S-a folosit: pentru fiecare punct din interiorul unui triunghi echilateral suma
distanţelor la laturi este constantă, egală cu înălţimea triunghiului. Analog cazul când
OM || cu una din laturi. Demonstraţia în acest caz va rămâne pentru cititori .
b) S≤MM1+MM2+MM3=const=3VO. Egalitatea pentru
VO=MM1=MM2=MM3=const=3VO
Egalitate pentru VO=MM1=MM2=MM3 ⇒ M1=M2=M3=V ⇒ O=M.
R5. 4. 10. a) Fiind date două puncte distincte A , B , de aceeaşi parte a unui plan α , să
se determine punctul M al planului α, pentru care suma AM+MB să fie minimă.
b)În aceleaşi condiţii ca la punctul a) determinaţi M ∈ α astfel încât |MA-MB| să fie
maximă (AB să fie neparalel cu α).

114
Rezolvare

B
A
M

B’

B’ este simetricul lui B faţă de α

a) AM+MB=AM+MB’minimă Ù A , M , B’ coliniare Ù M=AB’∩α
b)

A
M B

|MA-MB|≤AB cu egalitate Ù M ∈ AB-(AB) => M=AB∩α

R5. 4. 11. Fie AM , BN , CP trei ceviene concurente ale triunghiului ABC ce are aria S
(M ∈ (BC), N ∈ (AC), P ∈ (AB)). Ştiind că Q ∈ planului α || cu planul (ABC) şi situat
la distanţa h de acesta să se determine volumul maxim al tetraedrului QMNP în funcţie
de S şi h (A. E. Bălăucă)
Rezolvare
A

P N

C
B
M

115
 S
QQ0 ⋅ A [ MNP] h⋅
h ⋅ A[ MNP] 4 deoarece valoarea maximă a
V[QMNP]= = ≤
3 3 3
ariei i triunghiului MNP se atinge Ù triunghiul MNP este triunghi median.
AP/PB=m, BM/MC=n, CN/NA=p, mnp=1.
A[ APN ] AP ⋅ AN sin A m 1 m
= = ⋅ Ù A[APN]= ⋅ S unde
A[ ABC ] AB ⋅ AC sin A m + 1 p + 1 ( p + 1)(m + 1)
A[ABC]=S.
n 1 p 1
A[BMD]= ⋅ ⋅ S , A[CMN]= ⋅ S
n +1 m +1 p +1 n +1
mnp + 1
A[PMN]= ≤1/4 necesar să demonstrăm că (m+1)(n+1)(p+1)≥8
(m + 1)(n + 1)( p + 1)
(m+1)(n+1)(p+1)≥2 m ⋅ 1 ⋅ 2 n ⋅ 1 ⋅ 2 p ⋅ 1 = 8 cu egalitate Ù m=n=p=1 Ù MNP
triunghi median.

Bibliografie

Olimpiadele de matematică 2002- Editura Gil- Titu Andreescu, B. Enescu, A. Jorza, O.

Pop.
Olimpiadele balcanice de matematică pentru juniori- D. Brânzei, I. Şerdean, V.
Şerdean.
Olimpiadele de matematică 2000- 2001- Editura Gil- T. Andreescu, B. Enescu, M.
Lascu, O. Pop.
Olimpiadele de matematică. Concursuri interjudeţene- Editura Paralela 45- D. Brânzei,
Sorin Ulmeanu, V. Gorgotă, I. Şerdean.
Algebră. Geometrie cls. a VIII-a I. Negrilă, M. Negrilă- Editura Paralela 45- 2002.
Algebră. Geometrie. Olimpiade şi concursuri. A. Bălăucă- Editura Taida, Iaşi, 2002.

116