2.

Şiruri şi progresii

2.1. Progresii aritmetice

2.1.1. Definiţii echivalente

i. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă orice termen, începând cu
al doilea, este egal cu precedentul la care se adaugă o constantă reală r, numită
raţia progresiei.
ii. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă există un număr real r,
numit raţia progresiei astfel încât ak +1 = ak + r ( ∀ ) k ≥ 1 .
iii. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă diferenţa oricăror doi
termeni consecutivi este constantă, adică a − ak = r ( ∀ ) k > 1 , constanta este
k +1
numită raţia progresiei.
Observaţii:
1. Dacă r = 0 , progresia este un şir constant an = a1 , ( ∀ ) n ≥ 1
2. Vom considera fie progresii aritmetice cu un număr infinit de
termeni, fie progresii aritmetice cu un număr finit de termeni
÷ a 1, a 2 , ..., a n .
2.1.2. Propoziţie Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi numai
dacă termenul general an este dat de relaţia an = a1 + (n − 1)r , ( ∀ ) n ≥ 1 , unde r
este raţia progresiei.
Demonstraţia acestei propoziţii este imediată.
2.1.3. Propoziţie Un şir ( a n )n ≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă termenul general an este dat de relaţia
an = ak + (n − k )r , ( ∀ ) n ∈ * .
Demonstraţie. Dacă are loc relaţia pentru (∀) n ∈ *
, atunci
an +1 = ak + (n + 1 − k )r , deci an +1 − an = r , ( ∀ ) n ∈ *
. Reciproc, din
ak +1 − ak = r , ak + 2 − ak +1 = r ,..., an − an −1 = r , rezultă an − ak = (n − k )r , deci
an = ak + (n − k )r.
Observaţii:
1. Pentru k=1 se obţine formula termenului general din 2.1.2.
a −a
2. ak poate fi orice termen al progresiei , deci r = n k
n−k

23
 2.1.4. Propoziţie. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
a −a
numai dacă are loc relaţia n m = constant= r ( ∀ ) n, m ∈ * , n ≠ m.
n−m
Demonstraţie: Dacă şirul este progresie aritmetică, atunci din propoziţia
a −a
2.1.3 , avem an = am + (n − m)r , sau n m = r . Reciproc, dacă are loc relaţia
n−m
pentru orice n ≠ m , atunci prin substituţia n → k + 1 şi m → k , rezultă
ak +1 − ak = r , (∀)k ∈ * şi deci şirul este o progresie aritmetică.
2.1.5 Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi numai dacă
oricare ar fi trei termeni consecutivi, cel din mijloc este media aritmetică a
a +a
celorlalţi doi, adică ak = k −1 k +1 , (∀)k ∈ * , k ≥ 2 .Demonstraţia este
2
imediată.
2.1.6 Propoziţie. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă are loc relaţia (n − 1)an +1 = nan − a1 , (∀)n ∈ *
.
Demonstraţie : Dacă ( a n )n≥1 este progresie aritmetică , atunci din
ak +1 = ak + r , avem că relaţia din enunţ este adevărată. Reciproc, dacă este
semnificată relaţia din enunţ (∀)n ≥ 1 , atunci scriind-o pentru n − 1 , avem
(n − 2)an = (n − 1)an −1 − a1 şi obţinem an −1 + an +1 = 2an , (∀)n ≥ 2 şi din propoziţia
precedentă rezultă că şirul este progresie aritmetică.
2.1.7 Propoziţie. Într-o progresie aritmetică finită, suma termenilor
egal depărtaţi de extreme este egală cu suma termenilor extremi, adică
ak + an +1− k = a1 + an , (∀)k ≤ n . Propoziţia rezultă imediat din precedentele.
2.1.8 Propoziţie. Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă suma S n = a1 + a2 + ... + an , a primilor n termeni este dată de relaţia
(a + a )n
S n = 1 n , (∀)n ∈ * .
2
Demonstraţie:
Dacă ( a n )n≥1 este progresie aritmetică, atunci scriind
S n = a1 + a2 + ... + an 
 ⇒ 2 S n = n(ak + an − k +1 ) = n(a1 + an ) , rezultă
S n = an + an −1 + ... + a1 
(a1 + an )n
Sn = .
2

24
 Reciproc, dacă suma primilor n termeni este dată de relaţia
(a + a )n n +1 n
S n = 1 n , atunci an −1 = Sn −1 − Sn = (a1 + an +1 ) − (a1 + an ) , deci
2 2 2
(n − 1)an +1 = nan − a1 şi conform cu 2.1.6, rezultă că şirul este o progresie
aritmetică.
Observaţie:
(a + an − k +1 )n
1. Să se mai scrie S n = k
2
2. S n =
[ 2a1 + (n − 1)r ] n = n r + (2a − r ) n = α n2 + β n ,deci S este
2

1 n
2 2 2
funcţie de gradul al doilea în n.
2.1.9 Propoziţie Un şir ( a n )n≥1 este o progresie aritmetică dacă şi
numai dacă suma Sn , a primilor n termeni este dată de relaţia
S n = α n + β n, (∀)n ∈
2 *
,α , β ∈ *.
Demonstraţie : Dacă şirul este o progresie aritmetică, atunci din
(a + a )n r 2a − r r
propoziţia precedentă S n = 1 n = n 2 + 1 n = α n 2 + β n unde α =
2 2 2 2
r
şi β = a1 − . Reciproc, dacă Sn = α n2 + β n , atunci
2
an +1 = Sn +1 − Sn = α (n + 1) 2 + β (n + 1) − α n 2 − β n = 2α n + α + β şi deci
an +1 − an = (2α n + α + β ) − [2α (n − 1) + α + β ] = 2α = constant, de unde rezultă
că şirul este o proiecţie aritmetică cu raţia r = 2α , şi a1 = α + β .
2.1.10 Propoziţie Numerele reale a, b, c distincte, sunt termini (nu
neapărat consecutivi) ai unei progresii aritmetice dacă şi numai dacă
b−a
∈ *.
c −b
Demonstraţie: Numerele a, b, c fiind termini ai unei progresii, putem
b − a am − ak (m − k )r m − k
lua a = ak , b = am , c = an , atunci = = = ∈ *.
c − b an − am (n − m)r n − m
Reciproc putem presupune fără a restrânge generalitatea că a < b < c şi fie
b−a k c−a
= ∈ * , sau (m + k )b = ma + kc . Definim progresia a1 = a, r = şi
c −b m k+m
c − a ka + ma + kc − ka kc + ma (m + k )b
atunci ak +1 = a1 + k = = = =b şi
k +m k +m k+m m+k

25
 c−a
ak + m +1 = a1 + (k + m)r = a + (k + m) = c . Deci a, b, c sunt termini ai unei
k+m
b−a k
progresii aritmetice, a1 , ak +1 şi ak + m +1 , unde = .
c −b m
b−a
Observaţie: Din propoziţia precedentă rezultă că dacă ∉ , atunci
c −b
numerele a, b, c nu pot fi neaparat termeni ai unei progresii aritmetice.

2.2. Progresii geometrice

2.2.1. Definiţii echivalente

i. Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă orice termen începând cu
al doilea, se obţine din precedentul înmulţit cu o constantă reală nenulă numită
raţia progresiei.
ii. Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă există q ∈ * , astfel
încât bk +1 = bk ⋅ q , (∀)k ∈ *

iii. Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă câtul oricăror doi
b +1
termeni consecutivi este constant, adică k = q = constant.
bk
Relaţia de recurenţă între termenii consecutivi ai unei progresii
geometrice este o relaţie de recurenţă liniară de forma bn +1 = α bn + β cu β = 0
şi α = q ≠ 0 .
Observaţii :
1. Dacă q = 0 , progresia devine b1 , 0, 0,...
2. Dacă q = 1 , progresia este şirul constant bn = b1.
b
3. Dacă b1 > 0 , pentru k +1 = q > 1 se obţine o progresie strict
bk
crescătoare, iar dacă 0 < q < 1 se obţine o progresie strict descrescătoare,
b
deoarece k +1 = q < 1 .
bk
4. Vom considera fie progresii geometrice cu un număr finit de termeni
−& b1 , b2 ,..., bn , sau cu o infinitate de termeni (bn ) n≥1 .
&&&

26
 2.2.2. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă şi
numai dacă termenul general bn este dat de relaţia bn = b1q n −1 , (∀)n ≥ 1 , unde
q∈ *
este raţia progresiei.
Demonstraţie: Dacă şirul este o progresie geometrică, atunci dând lui k
valori de la 1 la n în relaţia bk +1 = bk ⋅ q şi înmulţind termen cu termen relaţiile
obţinute, avem: b2b3 ...bn = b1b2 ...bn −1q n −1 , rezultă bn = b1q n −1 .Reciproc, dacă
b
termenul general al şirului este dat de relaţia bn = b1q n −1 , atunci k +1 = q , deci
bk
şirul este o progresie de raţie q .
2.2.3. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă şi
numai dacă termenul general este dat de relaţia bn = bk q n − k , (∀)n ∈ * .
Demonstraţia este imediată.
Observaţie: bk poate fi orice termen al şirului, deci
1
 bn  n − k
  = constant=q, (∀)n ∈
*

b
 k
2.2.4. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 este o progresie geometrică dacă şi
1
 b  n−m
numai dacă are loc relaţia  n  = constant=q, (∀)n ≠ m.
 bm 
Demonstraţie. Dacă (bn ) n≥1 este progresie geometrică, atunci din
1
 b  n−m
bn = bm ⋅ q n − m rezultă  n  = constant=q.
b
 m
1
 bn  n − m
Reciproc, dacă   = constant=q, (∀)n ≠ m , atunci
 bm 
bn +1
= q ⇒ (bn ) n ≥1 este o progresie geometrică.
bn
2.2.5. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 , b1 ≠ 0 este o progresie geometrică dacă
şi numai dacă oricare ar fi trei termeni consecutivi, cel din mijloc este media
geometrică a celorlalţi doi, adică bk2 = bk −1 ⋅ bk +1 , (∀)k ≥ 2 . Demonstraţia rezultă
imediat, la fel ca şi următoarea:

27
 2.2.6. Propoziţie Într-o progresie geometrică cu un numar finit de
termeni, produsul terminilor egal despărtaţi de extreme este egal cu produsul
terminilor extremi, adică bk bn − k +1 = b1bn .
2.2.7. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 , neconstant este o progresie
geometrică dacă şi numai dacă suma S n = b1 + b2 + ...bn ,a primilor n termeni este
1 − qn
dată de S n = b1 , q ≠ 1, q ≠ 0 .
1− q
n n n
1 − qn
Demonstraţie. S n = ∑ bk = ∑ b1q k −1 = b1 ∑ q k −1 = b1 . Reciproc,
k =1 k =1 k =1 1− q
1− q n
dacă S n = b1 ,rezultă că şirul este o progresie geometrică cu raţia q .
1− q
2.2.8. Propoziţie Un şir (bn ) n≥1 neconstant, b1 ≠ 0 este o progresie
geometrică dacă şi numai dacă suma Sn a primilor n termeni este dată de relaţia
S n = α q n + β , (∀)n ∈ *
,α , β ∈ *
,q∈ *
− {1} .
Demonstraţie Dacă şirul este o progresie goemetrică, atunci din
b b
propoziţia precedentă avem Sn = 1 q n + 1 = α q n + β , unde
q −1 1− q
b
α = 1 , β = −α . Reciproc, dacă Sn = α q n + β , atunci
q −1
bn +1 = Sn +1 − S n = (α q n +1 + β ) − (α q n + β ) = α q n (q − 1) , deci bn = α q n −1 (q − 1) ,
rezultă bn +1 = bn q , deci este o progresie geometrică.
2.2.9. Propoziţie Numerele a, b, c pozitive şi distincte sunt termeni (nu
neapărat consecutivi) ai unei progresii geometrice dacă şi numai dacă
lg b − lg a
∈ *.
lg c − lg b
Demonstraţie Dacă a, b, c sunt termenii unei progresii geometrice,
atunci fie a = bk , b = bm , c = bn şi
lg b − lg a lg b1q m −1 − lg b1q k −1 lg q m − k m − k
= n −1 m −1
= n−m
= ∈ * . Reciproc, din
lg c − lg b lg b1q − lg b1q lg q n−m
lg b − lg c k
= ∈ * rezultă succesiv (m + k ) lg b = m lg a + k lg c ; sau
lg c − lg b m
1
 c  k +m
bm+ k = a m c k . Fie b1 = a şi q =   . Atunci
a

28
 k
k m 1
 c  k +m
bk +1 = b1q = a  
k
= c k + m a k + m = ( c k a m ) k + m = b şi
a
k +m
k +m  c  m+ k
bk + m +1 = b1q = a  = c . Prin urmare a, b, c sunt termeni ai unei progresii
a
geometrice b1 , bk +1 şi bk + m +1 .

2.3. Şiruri recurente

2.3.1. Noţiuni fundamentale

Se spune că un şir ( xn ) n∈N de numere reale este definit de o relaţie de

recurenţă dacă se cunoaşte o ecuaţie F (n, xn , xn−1 ,..., x0 ) = 0 care leagă termenul
general xn de termenii anteriori. În continuare ne vom referi doar la recurenţe
de ordinul k definite explicit.
2.3.1. Definiţie. Spunem că şirul ( xn ) n∈N este definit printr-o relaţie
explicită de recurenţă de ordinul k, k ∈ N * dacă:
xn+ k = f (n, xn+ k −1 ,..., xn+1 , xn ), ∀ n ∈ N (2.3.1)
unde f : N × R → R este o funcţie.
k

Vom numi soluţie generală a relaţiei de recurenţă (2.3.1) mulţimea

şirurilor ( xn ) n∈N care verifică relaţia de recurenţă.
Vom numi soluţie particulară a relaţiei de recurenţă (2.3.1) şirul
( xn ) n∈N care verifică relaţia de recurenţă şi
x0 = p0 , x1 = p1 ,..., xk −1 = pk −1 , unde p0 ,..., pk −1 ∈ R fixaţi
2.3.2. Cazuri particulare
(i) Dacă k=1 vom vorbi despre relaţii de recurenţă de ordinul 1.
(ii) Dacă k=2 vom vorbi despre relaţii de recurenţă de ordinul 2.
(iii) Dacă f este liniară, adică:
f (n, xn+ k −1 ,..., xn ) = an0 + a1n xn+ k −1 + ... + ann xn ,
şirurile (ani ) n∈N fiind date, atunci vorbim despre relaţii de recurenţă liniare.
Dacă an0 = 0, ∀ n ∈ N atunci relaţia de recurenţă se numeşte liniară şi
omogenă.
Dacă an0 = 0, ∀ n ∈ N şi şirurile (a ni ) n∈N , i = 1, n sunt constante, atunci
relaţia de recurenţă se numeşte liniară, omogenă şi cu coeficienţi constanţi.

29
 2.3.3. Exemple. 1) xn+ 2 = n 2 xn+1 + nxn este o relaţie de recurenţă liniară
şi omogenă de ordinul 2 cu coeficienţi variabili.
2) xn+ 2 = 2 xn+1 + 3xn + n este o relaţie de recurenţă liniară, neomogenă
de ordinul 2.
3) xn = xn−1 xn−2 este o relaţie de recurenţă neliniară de ordinul 2.
În cazul relaţiilor de recurenţă de ordinul k avem următoarea teoremă de
existenţă şi unicitate.
2.3.4. Teoremă. Fie f : N × R k → R o funcţie. Atunci există un singur
şir ( xn ) n∈N astfel încât:
xn+ k = f (n, xn+ k −1 ,..., xn ), ∀ n ∈ N
x0 = p0 , x1 = p1 ,..., xk −1 = pk −1 , unde p0 , p1 ,..., pk −1 ∈ R fixaţi.
Demonstraţie. Fie E0 = { p0 }, E1 = { p1},..., Ek −1 = { pk −1} şi
E n = {x ∈ R | x = f (n, xn−1 ,..., x0 ); x0 ∈ E0 , x1 ∈ E1 ,..., xn−1 ∈ En−1}, n ≥ k .
Vom demonstra prin inducţie matematică propoziţia:
P (n) : cardEn = 1
P (0), P(1),..., P (k − 1) sunt adevărate.
Presupunem că P (n), P(n + 1),..., P(n + k − 1) sunt adevărate şi anume
E n = {xn }, En+1 = {xn+1},..., En+ k −1 = {xn+ k −1} . Atunci şi E n+ k are un singur
element xn+ k = f (n, xn+ k −1 ,..., xn ) .
Deci P (n) ∧ P(n + 1) ∧ ... ∧ P(n + k − 1) ⇒ P(n + k ) este adevărată pentru
orice n ∈ N . Rezultă din inducţia completă că mulţimea E n+ k posedă un singur
element. Şirul ( xn ) n∈N satisface condiţiile din enunţ, deci teorema este
demonstrată.

2.3.2. Recurenţe liniare de ordinul 1

În cele ce urmează vom considera recurenţe liniare de ordinul 1.

2.3.5. Definiţie. O relaţie de recurenţă de forma
xn+1 = an xn + bn , ∀ n ∈ N , (2.3.2)
unde (an ) n≥0 şi (bn ) n≥0 sunt şiruri de numere reale se numeşte relaţie de
recurenţă liniară de ordinul 1 cu coeficienţi variabili.
2.3.6. Observaţii. i) Dacă an = a, bn = b, ∀ n ∈ R obţinem o relaţie de
recurenţă liniară de ordinul 1 cu coeficienţi constanţi.

30
 ii) Dacă bn = 0, an = a, ∀ n ∈ N obţinem o progresie geometrică şi forma
generală a şirului xn este xn = a n x0 , ∀ n ∈ N .
iii) Dacă bn = b, an = 1, ∀ n ∈ N obţinem o progresie aritmetică şi forma
generală a şirului xn este xn = x0 + nb, ∀ n ∈ N .
iv) Dacă an = a şi bn = f (n) , unde f : N → R obţinem
xn+1 = axn + f (n) , adică o relaţie de recurenţă liniară, neomogenă de ordinul 1.
În cazul unei recurenţe liniare de ordinul 1 se poate determina forma
generală a şirului. Vom da mai întâi forma generală a unui şir recurent liniar de
ordinul 1 cu coeficienţi constanţi.
2.3.7 Teoremă. Forma generală a şirului ( xn ) n≥0 dat prin relaţia de
recurenţă
xn+1 = axn + b, ∀ n ∈ N (2.3.3)
este:
xn = a n x0 + b(a n−1 + a n−2 + ... + 1) (2. 4.)
Demonstraţie. Vom folosi procedeul iterării directe. Dăm pe rând valori
lui n în relaţia de recurenţă (2. 3.) şi avem:
x1 = ax0 + b | ⋅a n−1
x2 = ax1 + b | ⋅a n− 2
..................
xn−1 = axn− 2 + b | ⋅a
xn = axn−1 + b
Însumând obţinem:
xn = a n x0 + b(1 + a + ... + a n−1 )
2.3.8. Observaţii. Uneori în probleme se folosesc şi alte metode care
conduc la determinarea termenului general pentru o recurenţă liniară de ordinul
1 cu coeficienţi constanţi şi anume:
- Reducerea la o ecuaţie omogenă: căutăm h ∈ R astfel încât
xn+1 + h = a ( xn + h), ∀ n ∈ N .
b
Obţinem h = (dacă a ≠ 1 ) şi notând y n = xn + h obţinem
a −1
 b  b
y n+1 = ay n , de unde y n = a n y 0 , deci xn = a n  x0 + − .
 a −1  a −1
- Utilizarea ecuaţiei omogene satisfăcute de ∆xn = xn − xn−1 : scriem relaţia de
recurenţă pentru n − 1 şi n:
xn−1 = axn− 2 + b

31
 xn = axn−1 + b
Scăzând avem
∆xn = a∆xn−1 ,
de unde ∆xn = a n−1∆x1 , deci xn − xn−1 = a n−1 ( x1 − x0 ) . Dând valori lui n şi
însumând se obţine (2.3.4)
b
- Notând xn = a n u n obţinem u n+1 = u n + n+1 (a ≠ 0) . Dând valori lui n şi
a
 1 1 
însumând se obţine u n = u 0 + b 2 + ... + n  , de unde
a a 
xn = a x0 + b(a n−1 + ... + 1) .
n

2.3.9. Exemple. Să se determine forma generală a şirurilor definite prin:

1
a) xn+1 = − xn + 1, n ≥ 0, x0 = 0
2
b) xn+1 = 2 xn − 3, n ≥ 0, x0 = 2
c) x n +1 = −2 x n + 1, n ≥ 0, x 0 = 1
n
 1  2 2
Soluţie. a) xn =  −   −  +
 2  3 3
b) xn = −2 + 3
n

2 1
c) xn = (−2) n ⋅ +
3 3

În continuare vom da forma termenului general pentru o relaţie de

recurenţă liniară cu coeficienţi variabili.
2.3.10. Teoremă. Forma generală a şirului ( xn ) n≥0 dat prin relaţia de
recurenţă
(2.3.1) este:
 n −1 
xn+1 = a0 a1 ...an x0 +  ∑ bk ak +1ak + 2 ...an  + bn (2.3.5)
 k =0 
Demonstraţie. Vom folosi procedeul iterării directe. Dăm pe rând valori
lui n în relaţia de recurenţă (2. 1) şi avem:
x1 = a0 x0 + b0 | ⋅an an −1 ...a1
x1 = a1 x1 + b1 | ⋅an an−1 ...a2
x3 = a2 x2 + b2 | ⋅an an−1 ...a3

32
 ....................
xn = an −1 xn−1 + bn−1 | ⋅an
xn+1 = an xn + bn
Însumând obţinem
xn+1 = a0 a1 ...an x0 + b0 a1a2 ...an + b1a2 ...an + ... + bn−1an + bn
2.3.11. Corolar. Forma generală a şirului ( xn ) n≥0 dat prin relaţia de
recurenţă
xn+1 = axn + f (n), ∀ n ≥ 0 (2.3.6)
unde a ∈ R, f : N → R este
n −1
xn = a n x0 + ∑ f (k )a n− k −1 . (2.3.7)
k =0
2.3.12. Observaţie. Soluţia generală a relaţiei de recurenţă (2.3.6) este
suma dintre soluţia generală a relaţiei omogene şi o soluţie particulară a relaţiei
neomogene, adică: xn = y n + z n , unde
 y n+1 = ay n (solutie generala)

 z n+1 = az n + f (n), z 0 = p0 fixat (solutie particulara)
Dacă f (n) = α n P(n) unde α ∈ R şi P un polinom nenul, o soluţie
particulară are forma z n = α n Q(n) . Înlocuind în relaţia de recurenţă (2.3.6)
obţinem:
αQ(n + 1) − aQ(n) = P(n)
- dacă a = α atunci gradQ(n) = gradP(n) + 1
- dacă a ≠ α atunci gradQ(n) = gradP(n) .
Coeficienţii polinomului Q(n) se determină folosind metoda
coeficienţilor nedeterminaţi.
2.3.13. Exemple. Să se determine forma generală a şirului ( xn ) dat prin:
n 1
a) xn+1 = xn + , n ≥ 1, x1 = 0
n +1 n
n
2 1
b) xn+1 = xn +   n, n ≥ 0, x0 = 1
3 2
n
1 1
c) xn+1 = xn +   , n ≥ 0, x0 = 1 .
2 2
Soluţie. a) Aplicând teorema 2. 10. (sau folosind procedeul iterării
directe) obţinem:
xn+1 = a1 ...an x1 + b1a2 ...an + b2 a3 ...an + ... + bn−1an + bn

33
 n 1
unde an = , bn = , n ≥ 1 deci
n +1 n
 3
2 n  13 n  1 n 1
xn+1 = 1 ⋅  ⋅ ⋅ ... ⋅  +  ⋅ ... ⋅  + ... + ⋅ +
3 4 n +1 2  4 n +1 n −1 n +1 n
1   1 1 
xn+1 =
 n + 1 + + ... + 
n +1   2 n 
b) O vom rezolva aplicând observaţia 2. 12. Avem xn = y n + z n , unde
n
2 2
y n+1 = y n , deci y n = c  , c ∈ R este o constantă ce se va determina
3 3
ulterior.
n
2 1
zn este o soluţie particulară a relaţiei deci z n+1 = z n +   n . Căutăm aşadar
3 2
n
1 1 2
z n =   Q(n) . Rezultă Q(n + 1) − Q(n) = n , Q(n) = αn + β . Înlocuind şi
2 2 3
n
1
egalând coeficienţii obţinem α = −6, β = 9 , deci z n =   (−6n + 9) .
2
n n
2 1
Deci xn = c  +   (−6n + 9) , x0 = 1 . Dând lui n valoarea 0
3 2
n n
27 27  2   1 
obţinem c = − , deci xn = −   +   (−6n + 9) .
4 4 3 2
c) Vom folosi corolarul 2.3.11 şi obţinem
n k n − k −1 n n −1 n −1
 1  n−1  1   1  1 1 1 1 
xn =   + ∑     =   + n  =   + n
 2  k =0  2   2  2 2 2 2 

2.3.3. Recurenţe liniare omogene de ordinul 2 cu coeficienţi constanţi

2.3.14. Definiţie. O relaţie de recurenţă de forma

xn+ 2 = axn+1 + bxn , ∀ n ∈ N, a, b ∈ R, b ≠ 0 (2. 8)
se numeşte relaţie de recurenţă liniară, omogenă, cu coeficienţi constanţi, de
ordinul 2.
Pentru a determina forma generală a şirului ( xn ) care verifică relaţia de
recurenţă (2. 8) vom folosi următoarele leme:

34
 2.3.15. Lemă. Dacă şirurile (α n ) n∈N şi (β n ) n∈N satisfac condiţia (2. 8)
atunci şirul cu termenul general c1α n + c2β n satisface aceeaşi condiţie.
Demonstraţie. Deoarece α n+ 2 = aα n +1 + bα n şi β n+ 2 = aβ n+1 + bβ n ,
rezultă c1α n+ 2 + c2β n+ 2 = a(c1α n+1 + c2β n+1 ) + b(c1α n + c2β n ) .
2.3.16. Lemă. Dacă α este o rădăcină a ecuaţiei r 2 = ar + b , atunci şirul
(α ) n∈N verifică relaţia de recurenţă.
n

Demonstraţie. Deoarece α 2 = aα + b , înmulţind egalitatea cu α n

obţinem α n+ 2 = aα n +1 + bα n .
2.3.17. Definiţie. Ecuaţia
r 2 = ar + b (2.3.9)
se numeşte ecuaţia caracteristică ataşată relaţiei de recurenţă (2.3.8).
2.3.18. Teoremă. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b are două
rădăcini reale şi distincte r1 şi r2, atunci şirul care satisface egalitatea (2.3.8) are
termenul general de forma:
xn = c1r1n + c2 r2n , ∀ n ∈ N (2.3.10)
unde c1 şi c2 se determină în mod unic din condiţiile iniţiale x0 şi x1.
Demonstraţie. Din lema 2. 16. rezultă că r1n şi r2n verifică relaţia (2.3.8)
şi din lema 2.3.15. rezultă că xn = c1r1n + c2 r2n .
Pentru a determina c1 şi c2 avem de rezolvat sistemul
c1 + c2 = x0

c1r1 + c2 r2 = x1
care are soluţie unică întrucât r1 ≠ r2 .
2.3.19. Exemple. a) (şirul lui Fibonacci). Să se determine şirul ( Fn ) n∈N
definit prin:
Fn+ 2 = Fn+1 + Fn , ∀ n ∈ N
F0 = F1 = 1
b) (şirul lui Lucas). Să se determine şirul ( Ln ) n∈N definit prin:
Ln+ 2 = Ln+1 + Ln , ∀ n ∈ N
L0 = 2, L1 = 1 .
Soluţie. a) Ecuaţia caracteristică ataşată relaţiei de recurenţă este
1± 5
r 2 − r − 1 = 0 . r1, 2 = . Deci şirul are termenul general de forma
2
n n
1+ 5  1− 5 
Fn = c1   + c2 
  2  .

 2   
Din condiţiile iniţiale obţinem:
35
 c1 + c2 = 1

 1+ 5 1− 5
c1 2 + c2 2 = 1
5 +1 5 −1
de unde c1 = şi c2 = .
2 5 2 5
1  1 + 5  1− 5  
n +1 n +1

Deci Fn =   −  
5  2   2  .
   
b) Procedând ca la a) constantele c1 şi c2 verifică:
c1 + c2 = 0

 1+ 5 1− 5
c1 2 + c2 2 = 1
n n
1+ 5  1− 5 
de unde c1 = c2 = 1 , deci Ln =   +
  2  .

 2   
2.3.20. Lemă. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b admite o rădăcină
dublă α, atunci şirul cu termenul general nα n satisface condiţia (2.3.8).
Demonstraţie. Înlocuind xn = nα n în relaţia de recurenţă (2.3.8) avem:
(n + 2)α n+ 2 = a(n + 1)α n+1 + bnα n ⇔
(n + 2)α 2 = a(n + 1)α + bn ⇔
n(α 2 − aα − b) + α(2α − a) = 0
a
care este adevărată întrucât α 2 − aα − b = 0 şi α = (întrucât ∆=0).
2
2.3.21. Teoremă. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b are o rădăcină
dublă α, atunci şirul care satisface egalitatea (2.3.8) are termenul general de forma:
xn = c1α n + c2 nα n , ∀ n ∈ N (2.3.11)
unde c1 şi c2 se determină în mod unic din condiţiile iniţiale x0 şi x1.
Demonstraţie. Din lemele 2.3.15., 2.3.16 şi 2.3.20 rezultă că şirul care
satisface egalitatea (2.3.8) are forma xn = c1α n + c2 nα n .
Pentru a determina c1 şi c2 avem de rezolvat sistemul
c1 = x0

c1α + c2 α = x1

36
 c1 = x0

care are soluţia unică  x1 − x0 α întrucât α≠0 (pentru că b≠0).
c 2 =
α
2.3.22. Exemple. Să se determine termenul general al şirului ( xn ) n∈N
definit prin:
xn+ 2 = 4 xn+1 − 4 xn , ∀ n ∈ N
x0 = 1, x1 = 1 .
Soluţie. Ecuaţia caracteristică asociată relaţiei de recurenţă este:
r − 4r + 4 = 0 care are rădăcina dublă r1 = r2 = 2 . Rezultă că
2

xn = c1 ⋅ 2 n + c2 ⋅ n ⋅ 2 n . Din condiţiile iniţiale obţinem:

c1 = 1

2c1 + 2c2 = 1
1
deci c1 = 1 , c2 = − şi xn = 2 n−1 (2 − n) .
2
2.3.23. Teoremă. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b cu ∆<0 are
rădăcinile r1, 2 = r (cos t ± i sin t ) , atunci şirul care satisface condiţia (2.3.8) are
termenul general de forma:
xn = r n (c1 cos nt + c2 sin nt ), ∀ n ∈ N (2.3.12)
unde c1 şi c2 se determină în mod unic din condiţiile iniţiale x0 şi x1.
Demonstraţie. Conform lemei 2.3.16., şirul r1n satisface condiţia (2.3.8).
Înlocuind în (2.3.8) şi ţinând cont de formula lui Moivre:
r1n = r n (cos nt + i sin nt )
avem:
r n+ 2 [cos(n + 2)t + i sin(n + 2)t ] = ar n+1[cos(n + 1)t + i sin( n + 1)t ] +
+ br n (cos nt + i sin nt )
Separând părţile reale şi cele imaginare obţinem:
r n+ 2 cos(n + 2)t = ar n+1 cos(n + 1)t + br n cos nt
 n+2 n +1
r sin( n + 2)t = ar sin( n + 1)t + br sin nt
n

Înmulţind aceste egalităţi cu c1 şi c2 şi adunându-le deducem că şirul

xn = r (c1 cos nt + c2 sin nt ) satisface relaţia de recurenţă (2.3.8). Din condiţiile
n

iniţiale avem
c1 = x0

r (c1 cos t + c2 sin t ) = x1
de unde, întrucât r sin t ≠ 0 avem:

37
 c1 = x0

c = x1 − rx0 cos t
 2 r sin t
2.3.24. Exemple. Să se determine forma generală a şirului ( xn ) n∈N
definit prin:
xn+ 2 = 2 2 xn+1 − 4 xn , ∀ n ∈ N, x0 = 1, x1 = 1
Soluţie. Ecuaţia caracteristică asociată r 2 − 2 2r + 4 = 0 are două
 π π
rădăcini complexe r1, 2 = 2 ± i 2 = 2 cos ± i sin  .
 4 4
 nπ nπ 
Atunci xn = 2 n  c1 cos + c2 sin  şi din condiţiile iniţiale obţinem
 4 4 
c1 = 1

2 c cos π + c sin π  = 1
  1 4
2
4


2 −2  nπ 2 −2 nπ 
de unde c1 = 1, c2 = . Deci xn = 2 n  cos + sin  .
2  4 2 4 
2.3.25. Observaţie. Mulţimea
S a ,b = {( xn ) n≥0 | xn + 2 = axn+1 + bxn , ∀ n ≥ 0} , a, b ∈ R
formează un subspaţiu vectorial de dimensiune 2 a spaţiului vectorial al şirurilor
reale. Dacă ecuaţia caracteristică r 2 = ar + b are:
- două rădăcini reale şi distincte r1 , r2 atunci mulţimea soluţiilor de bază
n n
{r1 , r2 } este bază a spaţiului vectorial
- două rădăcini reale egale r1 = r2 atunci mulţimea {r1n , nr1n } este bază a
spaţiului vectorial
- două rădăcini complexe r1, 2 = r (cos t ± i sin t ) atunci mulţimea
{r n cos nt , r n sin nt} este bază a spaţiului vectorial.

Bibliografie

• Gh. Andrei, Şiruri şi progresii, Ed. Paralela 45, pag 18-62

• Gh. Andrei, C. Caragea, I. Cucurezeanu, Probleme de algebră pentru
concursuri de admitere şi olimpiade şcolare, E.D.P., Bucureşti, 1993

38