11.

Criterii de ireductibilitate pentru polinoame

Denumirea polinomului provine din “Elementele” lui Euclid

(sec. al III – lea î.H.) (gr. polys (“multe”), nomos (parte, membru)) fiind
adoptată în sensul algebrei clasice în 1691. În acest capitol polinoamele sunt
polinoame cu coeficienţi întregi iar în continuare vom prezenta aplicaţii la două
criterii de ireductibilitate ale polinoamelor cu coeficienţi întregi.

11.1. Criteriul lui Eisenstein şi criteriul lui Schöneman

11.1.1. Definiţie: Fie f∈Z[X] un polinom de grad n, n ≥1, n∈N. Spunem că f
este reductibil peste Z[X] dacă există două polinoame g,h∈Z[X] de grad mai
mic decât n, astfel încât f = g ⋅ h .
În caz contrar, spunem că f este polinom ireductibil peste Z[X] .
11.1.2. Propoziţie: Orice polinom de gradul întâi din Z[X] este ireductibil
peste Z[X].
Demonstraţie: Fie f∈Z[X], f = aX+b, a≠0. Dacă f ar fi reductibil peste Z[X], ar
exista g, h∈Z[X], astfel încât f = g ⋅ h , unde grad g <1 şi grad h <1. Cum g şi h
nu pot fi polinoame nule, rezultă gradg = gradh = 0 şi atunci obţinem
grad f = grad( g ⋅ h )=gradg+gradh sau 1=0, fals. Deci polinomul f este
ireductibil peste Z[X].
11.1.3. Criteriul lui Eisenstein:
Fie f∈Z[X], f = a0+a1X+…+anXn, n ≥1, n∈N, (a0, a1,.., an)=1.
Presupunem că există un număr prim p astfel încât p | ai, (∀) i =0,1,2, …, n-1,
p nu divide an şi p nu divide a0. Atunci f nu se poate scrie ca produsul a două
polinoame cu coeficienţi întregi.
Demonstraţie: Presupunem că f = g ⋅ h , g = b0+b1X+…+brXr,
h = c0+c1X+…+csXs, g,h∈Z[X]. Avem a 0 = b0 ⋅ c0 , a1 = b1 ⋅ c 0 + b0 ⋅ c1 ,
a 2 = b2 ⋅ c0 + b1 ⋅ c1 + b0 ⋅ c 2 ,…, am=bmc0+bm-1c1+…+ b0cm. Cum p | a0 şi p2 | a0
rezultă p | b0c0 rezultă p | b0 şi p nu divide c0. Din p | a1 avem p | b1c0 deci p | a2
adică p | b2c0 prin urmare p | b2 . Continuând din p | ar (r ≤ n-1) rezultă p | br
deci p | b0, contradicţie.

11.1.4. Definiţie : Fie Z mulţimea numerelor întregi şi n ∈ N * un număr natural

fixat. Pe mulţimea Z definim: x ≡ y (mod n ) ⇔ ( x − y )M n ( citim : x este
congruent cu y modulo n ). Prin clasa de echivalenţă a lui x în raport cu ,, ≡ ,, se

141
înţelege C ( x ) = x = {y ∈ Z y ≡ x (mod n )} . Relaţia de congruenţă modulo n pe
∧

∧ ∧ ∧

Z determină mulţimea cât Z n = 0, 1,K , n − 1 numită mulţimea claselor de
 
resturi modulo n.

11.1.5. Criteriul de ireductibilitate al lui Schöneman

Fie p≥2 un număr prim, iar f∈Z[X] un polinom de forma f = gn + ph,
unde g,h∈Z[X], n∈N*, f având coeficientul dominant egal cu 1. Dacă g este
ireductibil în Zp[X] şi g nu divide pe h , atunci f este ireductibil în Z[X].

Demonstraţie: Dacă g = a0+a1X+a2X2+…+anXn∈Z[X], iar p≥2, p număr prim,

atunci g = a 0 + a1 X+ a 2 X2+…+ a n Xn∈Zp[X], unde ai este clasa lui ai modulo
p şi se numeşte polinomul redus modulo p al lui g. Se observă că gradh < n
gradg şi g are coeficientul dominant 1. Presupunem prin absurd că polinomul f
ar fi reductibil. Deci există f1, f2∈Z[X] astfel încât gradf1, gradf2 ≥ 1 şi f = f1 f2 .
Trecem la polinoamele reduse modulo p şi obţinem f1 ⋅ f 2 = f = g − n . Cum g
n1 n2
este ireductibil în Z[X], rezultă f1 = g , f 2 = g unde n1+n2 = n. Deci
f1= g n 1 + p h1, unde f2= g n 2 + p h2 , h1, h2∈Z[X], gradhi< ni gradg (deoarece f
are coeficientul dominant 1). Deci gn + p h = ( g n 1 +p h1).( g n 2 + ph2), de unde
obţinem h = g n 2 h1+ g n 1 h2+p h1h2 . Dacă n1,n2 > 0, atunci, din ultima egalitate
rezultă că g ⋅ s = h , cu s∈Z[X], deci g ar divide pe h, contradicţie. Atunci n1=n
sau n2=n, adică gradf1 = gradf2 sau gradf2=gradf, deci f este ireductibil în Z[X].

11.2. Aplicaţii ale criteriilor de ireductibilitate ale lui Eisenstein şi

Schöneman

11.2.1. Aplicaţii ale criteriului lui Eisenstein:

(1) Dacă p este un număr natural prim, atunci polinomul

p −1 p−2
f =X +X + L + X + 1 este ireductibil peste Z[X].

p −1 p−2 X p −1
Demonstraţie: Dacă f = X +X +L+ X +1 = sau dezvoltând
X −1
p p ( p − 1)
X p
= 1+ ( X − 1) + ( X − 2) 2 + ... + ( X − 1) p , iar
1! 2!
142
 p( p − 1)
f = ( X − 1) p −1 + p( X − 1) p − 2 + ( X − 1) p −3 + ... + p
2!
p
pe X

 p
Coeficienţii   , k ≤ p − 1 sunt divizibili prin p şi are loc criteriul lui
k 
Eisenstein.
(2) Să se arate că polinomul f = Xn-120, n ≥1 nu se poate descompune în
produsul a două polinoame cu coeficienţi întregi.

Demonstraţie: Se aplică criteriul lui Eisenstein pentru p = 3, a0 = -120,

a1=…= an-1=0, an=1, iar 3 | 120, 3 | 0, 3 nu divide pe 1 şi 9 nu divide pe 120
deci f este ireductibil în Z[X].

11.2.2. Aplicaţii ale criteriului lui Schöneman :

(1) Fie p un număr prim de forma p = 4 k+3, iar a, b∈Z astfel încât p
divide pe a, p divide (b-1) şi p2 nu divide (b-1). Să se arate că
polinomul f = X2p+ a X+ b este ireductibil în Z[X]
(L.Panaitopol, D. Ştefănescu)

Soluţie: Fie f = (X2+1)p+ ph

1   p 2 p −1  p 2 p−2 p  2 
h = cX + d + −  ( X + 1) +  ( X + 1) + ... +  ( X + 1)
p  1  2   p − 1 
a b −1
c= ,d = . Atunci f = X2+1 este ireductibil în Z[X] iar h nu se divide
p p
prin g = X2+1 în Z[X] deoarece cx+d≠0 nu se divide prin g = X2+1 în
Z[X]. Din criteriul lui Schöneman rezultă că f este ireductibil în Z[X].

(2) Să se arate că polinomul f = (X2+2)n + 5 (X2n-1+10 X2+5) este

ireductibil în Z[X].
(L.Panaitopol, D. Ştefănescu)

Soluţie: Fie g = X2+2, h = X2n-1+ 10 Xn + 5 şi prin urmare g =X2+2 este

ireductibil în Z5[X], iar h =X2n-1 nu se divide prin X2+2 în Z5[X], deci, conform
criteriului lui Schöneman f este ireductibil în Z[X].

143