5.

Ecuaţii în C

5.1 Nu ne propunem să epuizăm problematica ecuaţiilor peste corpul

numerelor complexe. Vom scoate în evidenţă numai câteva aspecte legate de
rădăcinile de ordinul n ale unui număr complex, modulele rădăcinilor unei
ecuaţii, etc., aşa cum intervin în multe probleme de concurs. În acest scop,
reamintim:

5.1.1 Forma trigonometrică a unui număr complex: dacă z = x+iy ∈ C ,

atunci z = r (cos t + i sin t ), unde r = x 2 + y 2 se numeşte modulul numărului
complex z şi se notează z , iar t se numeşte argumentul (redus) al lui z. Acesta
se notează cu arg z şi reprezintă mulţimea soluţiilor sistemului:
 x
cos t = r
 , unde 0 ≤ t ≤ 2π , pentru z ≠ 0 .
sin t = y
 r

5.1.2 Rădăcină de ordinul n a unui număr complex

Dacă a ∈ C , n ∈ N , n ≥ 2 , atunci orice număr complex z care verifică
ecuaţia z n = a se numeşte rădăcina de ordinul n a lui a.
Pentru a = r (cos t + i sin t), r > 0, t ∈ [0,2π ) , avem rădăcinile de ordinul
n:
 t + 2kπ t + 2kπ 
z k = n r  cos + i sin , k = 0, n − 1 .
 n n 
În particular, dacă a=1, rădăcinile ecuaţiei z n = 1, n ∈ N , n ≥ 3 se
numesc rădăcinile de ordinul n ale unităţii şi se notează cu ε k , k = 0 , n − 1 .
2 kπ
2kπ 2kπ not n i
Deci ε k = cos + i sin = e , k = 0, n − 1 .
n n
Imaginile geometrice ale numerelor complexe ε k sunt vârfurile unui poligon
regulat cu n laturi, înscris în C(O,1).

5.1.3 Se numeşte rădăcină primitivă a ecuaţiei binome z n = 1, fiecare

rădăcină a ecuaţiei care nu este rădăcină nici a unei ecuaţii binome de grad mai
mic decât n.

63
 5.1.4 Proprietăţi :
a) Fiecare rădăcină a ecuaţiei binome x n = 1 este de asemenea rădăcină a
fiecărei ecuaţii x q = 1 , pentru care n/q.
b) Rădăcinile comune ale ecuaţiilor binome x m = 1 şi x n = 1 sunt şi
rădăcinile ecuaţiei binome x d = 1 , unde d = (m,n) este c.m.m.d.c. al
numerelor m şi n.
2 kπ
i
c) Rădăcinile primitive ale ecuaţiei binome x = 1 , sunt date de x k = e
m m
, în
care (k,m) =1, 0 ≤ k ≤ m .
Demonstraţie
a) Este imediată.
2 pπ
i
b) Fie xp = e m
, p = 0, m − 1 , rădăcină a ecuaţiei xm = 1 şi
2 qπ
i
xq = e n
, q = 0, n − 1 rădăcină e ecuaţiei x n = 1 . Condiţia necesară şi
suficientă ca x p = x q este ca x p = x q şi ca arg x p = arg x q . Prima relaţie este
satisfăcută deoarece x p = x q =1. A doua are loc dacă există r ∈ Z astfel încât
2 pπ 2qπ p q
să avem = + 2rπ sau − = r.
m n m n
Dacă d = (m,n), atunci există m’, n’ ∈ N în aşa fel încât m = m’ d, n = n’
d, cu (m’, n’) =1. Ultima ecuaţie devine n’p - m’q = m’n’r d şi de aici rezultă că
m’/ n’p şi cum (m’, n’) = 1, rezultă că m’/p. Adică există p’ ∈ N în aşa fel
2 pπ 2 p ' m 'π 2 p 'π
încât p = p’m’. Deci arg x p = = = şi deci xp este
m m'd d
rădăcină a ecuaţiei x d = 1 , unde d = (m,n).
Reciproc, fiecare rădăcină a ecuaţiei binome x d = 1 este conform
proprietăţii a) şi rădăcină comună a ecuaţiilor x m = 1 şi x n = 1 , deoarece d/m şi
d/n.
c) Trebuie să găsim ecuaţia binomă x p = 1 , de gradul cel mai mic, care
admite rădăcina xk. Din x kp = 1 , deducem că există k ' ∈ Z astfel încât
2kpπ kp
= 2k 'π , adică = k' ∈Z .
m m
Dacă d = (k,m), atunci există k’,m’ astfel încât
k = k d , m = m d , (k , m ) = 1 . Înlocuind în ultima relaţie obţinem
' ' ' '

k ' pd k ' p
'
= ' ∈ Z şi cum k ' şi m ' sunt prime între ele, rezultă m ' / p . Deci cea
md m

64
 m
mai mică valoare a lui p este p = m ' şi înlocuind în m = m ' d obţinem p = .
d
Rezultă că dacă xk este rădăcină a ecuaţiei binome x m = 1 , ecuaţia binomă de
m
gradul cel mai mic pe care o verifică rădăcina xk, este de gradul p = , unde
d
d=(k,m).
Dacă, în plus, xk este rădăcină primitivă a ecuaţiei binome x m = 1 ,
atunci aceasta este ecuaţia binomă de gradul cel mai mic care are pe xk
m
rădăcină. Adică trebuie să avem m = , d = (k,m). Deducem că trebuie d =
d
(k,m) = 1, adică k şi m sunt prime între ele.

5.1.5 Observaţie
Dacă (m,n)=1, ecuaţiile binome x n = 1 şi x m = 1 au numai x=1 rădăcină
comună.

5.1.6 Propoziţie
Dacă x este rădăcina primitivă a ecuaţiei binome x n = 1 , atunci
rădăcinile ecuaţiei sunt: x r , x r +1 , ... , x r + n −1 , ∀ r ∈ N .
Demonstraţie
Într-adevăr, x r + h , h = 0, n − 1 este rădăcină a ecuaţiei binome x n = 1 ,
( )
n
deoarece x r + h = e 2( r + h ) π i = 1 . Rămâne să arătăm că oricare două dintre cele n
numere α r ,α r +1 , ... ,α r + n −1 sunt distincte.
Să presupunem prin absurd că, pentru r + h1 ≠ r + h2 (cu h1 > h2 ) , am
( )
avea α r + h1 = α r + h2 . Atunci: α r + h1 α h1 − h2 − 1 = 0 şi deci, deoarece α r + h2 ≠ 0 , am
avea α h1 − h2 = 1 . Dar h1 − h2 < n şi deci α ar fi rădăcină a ecuaţiei binome
x h1 − h2 = 1 , de grad h1 − h2 < n . Contadicţie cu α este rădăcină primitivă a
ecuaţiei binome x n = 1 .

65
Bibliografie

1. Andrica D., Bişboacă N., Numere complexe de la a…la…z, Editura

Millenium, Alba Iulia 2001
2. Andrica D., Muşuroia N., O metodă de obţinere a unor identităţi
remarcabile, G.M. 1, 1996, pag. 13-18
3. Andrei Gh., Caragea C., Cucurezeanu I., Bordea Gh., Probleme de algebră
pentru concursuri de admitere şi olimpiade şcolare, E.D.P., Bucureşti ,1993
4. Bălună M. şi colectiv, Zece lecţii alese de matematică elementară, S.S.M.R,
1998
5. Becheanu M. şi colaboratori, Olimpiade de matematică, IX-X, 19960-1996,
Editura Gil, Zalău, 1997
6. Gorgotă V., Şerdean I., Ulmeanu S., Matematica în concursurile şcoalre,
IX-XII, Editura Paralela 45, 2002
7. Nicula V., Numere complexe, Probleme şi exerciţii pentru clasa a X-a,
Editura Scorpion 7, Bucureşti, 1993
8. Tămâian T., Probleme selectate din reviste şcoalre, Editura Cub Press,
Baia Mare, 2002

66