Capitolul 1: Elemente introductive

1.1. Divizibilitate în ℤ

DEFINIȚIA 1.1.1: Fie a și b două numere întregi. Vom spune că a divide b , sau,
echivalent, b este divizibil cua dacă există un numar întreg c astfel încât b=ac . Vom nota
acest fapt prin a∨b sau ⋮ a .
DEFINIȚIA 1.1.2: Fie p ≥2 un numar natural. Spunem că peste ireductibil dacă
dintr-o relație de forma p=abrezultă a=1sau b=1.
DEFINIȚIA 1.1.3. Fiind date n numere întregi a 1 , a2 , … … a n se numește cel mai
mare divizor comun (notat (a 1 , a2 , … … a n ¿ ¿un număr întreg d astefel încât d∨aipentru orice
1 ≤i ≤ n și, dacă mai avem d ' ∨aipentru orice 1 ≤i ≤ n atunci d ' ∨d.

COROLAR 1.1.4 Fiind date n numere întregi a 1 , a2 , … … a n (n ≥ 2¿ ,

d= ( a1 , a2 , … … an ) dacă și numai dacă există k 1 , k 2 , … , k n numere întregi astfel încât
d=k 1 a1 +¿ ....+ k n an
PROPOZIȚIE 1.1.5 Orice număr natural se scrie ca un produs de numere naturale
prime.
Demonstrație
Considerăm X mulțimea numerelor ce nu se scriu ca produs de numere naturale
prime. Dacă propoziția nu ar fi adevărată atunci X =∅ .
Știm că dubletul ((N , ≤) este o mulțime bine ordonată, deci X conșine un element
minim x . În particular x >1 ,x nu e prim, deci poate fi scris x=n ∙ m cu 1<n , m< x .
x=inf ( A ) ⇒ m, n ∉ X deci n , m se scrie ca produs de numere prime, deci x=n ∙ mse scriu ca
produs de numere prime, ceea ce este absurd.
q.e.d
COROLAR 1.1.6 Pentru orice număr întreg nenul există numerele întregi prime
x 1 , x 2 ,… , x mși numere naturale k 1 , k 2 , … , k m astfel încât

1
 k1 k2 km
n=x 1 x 2 … x m
LEMA 1.1.7 Fie x , y , z ∈ Z astfel încât (x,y)=1 și x|yz, atunci a|c .
Demonstație
( x , y ) =1 și conform corolarului 1.1.4 există r , s ∈ Z astfel încât
rx + sy=1 ⇒ z=rxz+ syz . Cum d∨ yz deducem că x∨rxz+ syz=z, adică x∨z

TEOREMA 1.1.3 (Teorema fundamentala a aritmeticii).

Oricare ar fi numarul natural n>1 , există în mod unic numerele prime p1 , p2 , … , p n
astfel încât
x1 x2 xn
n=p 1 p 2 ∙ … ∙ p n
cu x 1 , x 2 ,… . , x n unic determinate.
Demonstrație:

COROLAR 1.1.4 : Oricare ar fi numarul natural n > 1, există numerele ireductibile

p1 ,... , ps distincte oricare două și numerele naturale nenule a 1 , ... , as astfel încât
. În plus, această scriere este unică până la o permutare a
indicilor.

DEFINITIA 1.1.5:. Fie p ≥2 un numar natural. Spunem ca p este prim dacă nu are
divizori proprii.

PROPOZITIA 1.1.6:. Un numar natural este ireductibil dacă si numai dacă este
prim.

TEOREMA 1.1.7 (Teorema impartirii cu rest).

Fie a și b două numere întregi, iar b nenul. Atunci există și sunt unice numerele
întregi q sir astfel încât a=bq+ r și 0 ≤ r <¿ b∨.
Demonstratie. Fie mulțimea
S= { a−bk|k ∈ N , a−bk ≥0 }⊂ N

2
 Evident în S avem şi numere naturale. Fie r =a−cb cel mai mic număr natural din
S(cu cϵ Z ). Avem 0 ≤ r <b căci dacăr =a−cb ≥ b atunci 0 ≤ a−(c +1)b <r , ceea ce
contrazice minimalitatea lui r . q.e.d.
DEFINITIA 1.8 Numerele q si r din teorema de mai sus se numesc câtul
respectiv restul împărțirii lui a la b.

3
1.2 CONGRUENŢE

DEFINIŢIE 1.2.1: Fie n ∈ N , n ≥ 2 un număr fixat. Vom spune că numerele întregi a

şi b sunt congruente modulo n dacă n∨a−b. Vom nota acest caz cu a ≡ b(mod n) .

PROPOZIŢIE 1.2.2 : Dacă a , b , c , d ∈ Z astfel încât

a ≡ b(mod n) şi c ≡d (mod n)

atunci avem:

1) a+ c ≡ b+d (mod n)
2) a−c ≡b−d (mod n)
3) a ∙ c ≡ b ∙ d (mod n)
k k
4) a ≡ b (mod n)

Demonstraţie:

Din ipoteză avem

n∨(a−b) şi n∨(c−d ),

adică a−b=n ∙l şi c−d=n ∙ s cu l , s ∈ Z . Şi astfel avem:

1) a+ c−( b+ d )=n(l+ s), deci a+ c ≡ b+d (mod n)

2) a−c−( b−d )=n(l−s), deci a−c ≡b−d (mod n)
3) a ∙ c−b ∙ d=a ( c−d ) +d ( a−b ) =a ∙ n∙ s+d ∙ n ∙l=¿
n(a ∙ s+ d ∙ l) , deci a ∙ c ≡ b ∙ d (mod n)
4)
a k −b k =( a−b ) ( a k−1+ ak−2 b+a k−3 b2+ …+a b k−2 +bk−1 ) =n ∙l( ak−1 +ak −2 b+ ak−3 b2 +…+ a bk−2 +b
,

deci a k ≡ bk (mod n)

q.e.d.

OBSERVAŢII:

4
 1) Numerele întregi a şi b sunt congruente modulo n dacă şi numai dacă
au acelaşi rest la împărţirea cu n .
2) Relaţia de congruenţă modulo n este o relaţie de echivalenţă pe Z .

Pentru a ∈ Z fie

a^ ={ b ∈ Z∨a ≡b (mod n) } clasa de echivalenţă a lui a .

Pentru orice a ∈ Z dacă notăm a+ n Z= { a+nk ∨k ∈ Z } atunci a^ =a+ n Z .

Aşadar Z n, nulţimea claselor de resturi modulo n este:

Z n={ 0^ , 1^ , 2^ , … , n^
−1 }.

Dacă a^ , b^ ∈ Z n şi definim suma a^ + b^ si produsul a^ ∙ b^ prin:

a^ + b^ ≝ ^
a+b şi a^ ∙ b^ ≝ a^
∙b

Vom obţine pe Z n două legi de compoziţie:

Z n × Z n → Z n ( a^ , b^ ) → a^ + b^

Z n × Z n → Z n ( a^ , b^ ) → a^ ∙ b^

numite adunarea şi înmulţirea clarelor de resturi modulo n.

OBSERVAŢIE: Adunarea şi înmulţirea claselor de resturi modulo n conferă

mulţimii Z n partajată în n mulţimi disjuncte (clasele de resturi modulo n ) o structură de inel
comutativ.

Căutând elementele inversabile faţă de înmulţire dintr-un inel Z n s-a ajuns la

următoarea teoremă.

TEOREMĂ 1.2.3 : Elementul a^ este inversabil faţă de operaţia de înmulţire în Z n

dacă şi numai dacă a şi n sunt prime între ele.

Demonstraţie:

Presupunem că a^ este inversabil în Z n. Atunci există b^ ∈ Z n astfel încât a^ ∙ b=

^ 1^ .

Dar

5
 ^ a^
a^ ∙ b= ∙ b, deci a^
∙ b=1^

şi în consecinţă n∨(ab−1), deci există un k ∈ Z astfel încât

ab−1=nk adică a ∙ b+n (−k )=1.

Deci rezultă ( a , n )=1.

Reciproc, dacă ( a , n )=1, există h , k ∈ Z astfel încât ah+ nk=1.

Cum

^ ^
1= ^ nk
ah+nk =ah+ ^ =ah+
^ 0=^ a^ h^

rezultă că a^ este inversabil în Z n şi ( a^ )−1=h^ .

COROLAR 1.2.4 : Mulţimea Z p a claselor de resturi modulo p, unde p este un

număr prim, formează un corp comutativ.

Pentru aprofundarea studiului numerelor devine interesantă următoarea:

DEFINIŢIE 1.2.5 : O mulţime de numere întregi distincte a 1 , a2 , … , ah , 1 ≤h ≤ n−1

se numeşte sistem redus de resturi modulo n dacă sunt îndeplinite condiţiile:

1) a^ 1 , a^ 2 , … , a^ h sunt clase de resturi prime modulo n

2) a^ i ≢ a^ j ( mod n ), i≠ j, i , j∈ 1, h
3) Pentru orice x ∈ Z , ( x ,n )=1, există un unic j ∈1 , h astfel încât
x ≡ a j (mod n)

OBSERVAŢIE: Constituirea obiectelor matematice clase de resturi în mulţimea

numerelor întregi de către Gauss, descoperirile lui Galois priving structurile algebrice au
permis o traducere revoluţionară a proprietăţilor de divizibilitate a numerelor întregi prin
proprietăţi ale unor structuri algebrice (inele şi corpuri).

Preocupările lui Euler priving numerele prime s-au concretizat prin descoperirea, în
jurul anului 1760, a funcţiei φ : N ¿ → N cu

6
 φ ( n )=¿ numărul de numere naturale mai mici decât n şi prime cu n, numită
indicatorul lui Euler.

Funcţia φ (n) este multiplicativă şi pentru n scris sub forma canonică avem:

TEOREMĂ 1.2.6 : φ ( n )=n 1− ( 1

p1
1−
1
p2)(
… 1−
1
pk ) ( ) unde α1 α2 αk
p1 ∙ p2 ∙ … ∙ p k este

scrierea canonică a numărului n.

TEOREMĂ 1.2.7 : Dacă a 1 , a2 , … , aφ (n) este un sistem redus de resturi modulo n ,

atunci mulţimea Gn= {a^1 , a^2 , … , ^
aφ(n) } formează grup faţă de operaţia de înmulţire a claselor de
resturi modulo n , numit grupul claselor de resturi prime modulo n .

Prezentăm în continuare câteva rezultate fundamentale de divizibilitatea numerelor

întregi.

TEOREMA 1.2.8 (EULER): Dacă a ∈ Z este un număr întreg relativ prim cu n,

atunci
φ(n)
a ≡ 1(mod n).

Ne vom opri asupra unui caz particular al acestei teoreme, şi anume, considerând
n=p , unde p este un număr prim, caz în care obţinem:

MICA TEOREMĂ A LUI FERMAT 1.2.9: Dacă p ≥2 este un număr prim şi a ∈ Z

este un număr întreg nedivizibil cu p atunci a p−1 ≡1(mod p) .

Echivalentă cu următoarea teoremă

TEOREMĂ 1.2.10: Dacă p este un număr prim atunci pentru orice număr întreg a
avem
p
a ≡ a(mod p).

7
 OBSERVAŢIE: Reciproca teoremei lui Fermat nu este adevărată: dacă
p
a ≡ a(mod p) atunci rezultă că p este număr prim.

Contra exemplu: 2341 −2=2 [ ( 210 ) −1 ]=2 ( 210−1 ) [ ( 210 ) −( 210) +…+ 210−1 ]. Cum
34 33 32

10 341
2 −1=1023=3 ∙341 , 341∨2 −2. 341=11∙ 31 este număr compus.

În căutarea unor criterii pentru aflarea numerelor prime Leibniz a enunţat (în 1682)

TEOREMA (WILSON) 1.2.11: Dacă p ≥2 este un număr prim atunci

( p−1 ) !+1 ≡ 0(mod p).

OBSERVAŢIE: Reciproca teoremei lui Wilson este adevărată: Dacă n>1 şi

( n−1 ) ! +1≡ 0 ( mod n ) atunci n este prim.

TEOREMĂ (LEMA CHINEZEASCĂ A RESTURILOR) 1.2.12: Fie

m1 ,m2 , … , mk numere naturale, mai mari decât 1 şi prime între ele două câte două. Atunci

oricare ar fi numerele întregi a 1 , a2 , … , ak , congruenţele x ≡ a j ( mod mi ) cu i∈ 1 , k au soluţie

unică faţă de modulul m=m1 ∙m2 ∙… ∙ mk .

APLICAŢII 1.2.13:

Aplicatia 1.2.13.1

Cerință

Să se arate că 232+ 1≡ 0(mod 641).

Soluţie:

Cum
7 4 4
6401=640+1=5 ∙ 2 −1 şi 641=625+14=5 +2 ,

rezultă că 5 ∙27 ≡−1( mod 641) şi 24 ≡−5 4 (mod 641).

8
 Din prima congruenţă rezultă 54 ∙ 228 ≡ 1(mod 641) care înmulţită cu a doua ne dă
faptul că 54 ∙ 32≡−54 (mod 641) de unde deducem
32 32
2 ≡−1( mod 641) , deci 2 + 1≡ 0(mod 641).

Aplicatia 1.2.13.2

Cerință

Să se calculeze restul împărţirii numărului 67 68 ∙ 6867 prin 21.

Soluţie:

Din 67 ≡ 4 (mod 21) şi 68 ≡5 (mod 21) obţinem 67 68 ≡ 468 (mod 21) şi

67 67 68 67 67
68 ≡5 (mod 21) de unde 67 ∙ 68 ≡ 4 ∙ 20 (mod 21).

Dar 20 ≡−1(mod 21) şi deci 4 ∙20 67 ≡−4 ≡17 (mod 21), deci restul este 17.

Aplicatia 1.2.13.3

Cerință

Să se determine numărul prim p astfel încât să aibă loc congruenţa

3 p +11 p ≡ 0 ( mod p 2 )
2 2

Soluţie:
2

Din teorema lui Fermat rezultă 3 p ≡3(mod p), iar de aici 3 p ≡3 p (mod p) de
2

unde 3 p ≡3( mod p) .

2 2 2

Analog 11p ≡11(mod p) şi deci 3 p +11 p =14(mod p) iar din condiţia

enunţului rezultă 14 ≡ 0(mod p). Deci p∨14 de unde p=2 sau p=7 . Verificând
congruenţa vom obţine p=7 ca soluţie.

Aplicatia 1.2.13.4

Cerință

Să se determine restul împărţirii lui 100 ! La 109.

9
 Soluţie:

Deoarece 109 este prim, din teorema lui Wilson, avem 108 ! ≡−1(mod 109).

Dar
108 ∙107 ∙ 106 ∙105 ∙ 104 ∙ 103∙ 102 ∙101 ≡ (−1 ) ∙ (−2 ) ∙ (−3 ) ∙ (−4 ) ∙ (−5 ) ∙ (−6 ) ∙ (−7 ) ∙ (−8 ) ≡120 ∙ 336 ≡11∙ 9≡
. Dacă 100 ! ≡r (mod 109) deducem 108 !=−10 r (mod 109) sau 10 r ≡1(mod 109) de
unde r =11.

Aplicatia 1.2.13.5

Cerință

1) Fie m ≥1 un număr întreg. Arătaţi că orice număr par se poate

reprezenta ca o diferenţă de numere întregi relativ prime cu m .

Soluţie:

Fie 2 k un număr par, unde k ∈ Z şi p1 , p2 , … , p r factorii primi ai lui m .

Pentru fiecare indice i∈ { 1 ,2 , … , r } va exista cel puţin un număr întreg x i,

astfel încât x 2i + 2 k ∙ x nu e divizibil cu pi.

Într-adevăr, presupunând contrariul, vom avea faptul că x 2+ 2 k ∙ x ≝ f (x) este

divizibilă cu pi ∀ x ∈ Z . Atunci ∀ a , b ∈ Z avem a 2+2 ka ⋮ pi şi b 2+2 kb ⋮ pi, deci

a 2+2 ka−( b 2+ 2 kb ) =(a−b)(a+b+2 k ) ⋮ pi . Luând a=b+1 , obţinem că 2 b+1+2 k ⋮ p i

şi punând b=−k avem 1 ⋮ pi . Contradicţie.

Din teorema chinezească a resturilor deducem că ∃ x ∈ Z astfel încât

x ≡ x i(mod pi) pentru ∀ i∈ { 1, 2 , … , r } adică pi∨(x−x i), i∈ 1 ,r .

Deoarece f ( x )−f ( x i )=(x−x i)(x + x i+ 2 k) vom avea că pi∨(f ( x )−f ( x i )) şi

pi ∤f (xi ), pentru orice i∈ 1 ,r . Atunci putem considera 2 k= ( x+2 k )−x unde x ∈ Z este
determinat de teorema chinezească a resturilor.

10
Capitolul 2: Resturi pătratice

2.1. Resturi pătratice. Simbolul lui Legendre

Fie mϵ N , m>1 un număr natural fixat.

DEFINIȚIA 2.1.1. Un număr aϵ Z cu (m , a)=1 se numește rest pătratic modulo
m dacă x 2 ≡ a ( mod m ) are soluție.
În caz contrar a se numește non-rest pătratic modulo m.
Evident dacă a , bϵ Z cua ≡ b ( mod m ) atunci a este rest pătratic modulo m  b este
rest pătratic modulo m .
Datorită acestei observații este mai ușor să lucrăm în Z p decât ăn Z , distincția
făcându-se în contextul în care se lucrează. Din acest motiv notăm deseori elementele lui Z p
cu 1 , 2, 3 , ..... , p−1 și nu cu 0^, 1^, 2^, … … .. ^
p −1.

OBSERVAȚII
1. Fie p un număr prim; dacă p=2și aϵ Z este impar, adică a=2 k +1, cu kϵ Z ,
atunci ecuația x 2 ≡ a ( mod 2 ) are soluție pentru x=1 sau x=a .
În concluzie, orice număr impar este rest pătratic modulo 2.

2. Dacă p este un număr prim impar, deci p ≥3 , atunci aϵ Z este rest pătratic

p , unde am notat Z = { x | x ϵ Z } ,
modulo p restul împărțirii lui a la p este din Z ¿2 sau Z ¿2 ¿2 2 ¿

x 2| ^x ϵ Z ¿p }
p ={ ^
respectiv Z ¿2
Demonstrație: Dacă aϵ Z este rest pătratic modulo p, atunci există x ϵ Z astfel
încât x 2 ≡ a ( mod m )  există c ϵ Z astfel încât a−x 2=cp  a=cp+ x2 .
Reciproc: dacă putem scrie a=cp+ r 2, cu 0 ≤ r 2 < p, atunci ecuația x 2 ≡ a ( mod p ) are
soluție pe x=r .
q.e.d.
p−1
În continuare p va reprezenta un număr prim impar ( p ≥3 ¿ . Atunci ϵN .
2

11
 ¿
Considerăm grupul multiplicativ (Z¿ ¿ p , ∙)¿ și aplicația
¿ ¿ p−1
σ : Z p → Z p definită prin σ ( x )=x 2 .

Aceasta este un morfism de grupuri multiplicative, deoarece se verifică ușor că

¿
σ ( xy )=σ ( x ) σ ( xy ) , ∀ x , y ϵ Z p.
Cum
2 p−1 ¿
(σ ( x ) ) =x =1 în Z p
¿ ¿
(ordinul oricărui element Z p divide ordinul lui Z p care este p−1 ), deducem că
¿
σ ( x )=± 1 în Z p .
¿
În concluzie putem lua σ : Z p → {−1 ,1 }. Mai mult, avem:
¿ p −1
1) σ ( x )=−1 pentru un anumit x ∈ Z p (în caz contrar polinomul X 2
−1 ar avea
mai multe rădăcini decât gradul său)
2) Dacă
x=t 2 ∈ Z ¿p= { a2|a ϵ Z ¿p }
atunci:
p−1 p−1 ¿
σ ( x )=x 2
=(t¿¿ 2) 2
=t p−1=1 ¿în Z p
Din aceste observații deducem că
¿ ¿
Z p ⊆ Ker σ ⊆ Z p.

Dar [ Z p : Ker ]=|Z p / Ker|=ℑ σ ∨¿ 2, deci:

¿ ¿

[ Z ¿p : Z ¿2p ]= [ Z ¿p : Ker ] ∙ [ Z ¿p2 : Ker ],

de unde [ Ker :Z ¿2
p ]=1, adică Ker σ=Z p .
¿2

Definiția 2.1.2 : Numim simbolul lui Legendre morfismul de grupuri multiplicative

p−1 ❑
¿
σ : Z p → {−1 ,1 } , σ ( x )=x 2 și îl notăm cu ( p ).

Avem ( ap )=¿ σ ( a )=a, pentru orice a ∈ Z ¿

p (evident p ∤a , deoarece a ∈ Z p)
¿

Mai mult, avem:

( ap )= {−11,,dacă
dacă a este rest pătratic modulo p
a nu este rest pătratic modulo p

12
 În particular, pentru a=−1avem

( )
p−1
−1 2
=(−1) și
p

( ) =( )∙ ( ) pentru orice a , b ϵ Z
p−1 p−1 p−1
ab 2 2 2 a b ¿
=(ab) =a ∙b p
p p p

2.2.1 Lema lui Gauss și aplicații

¿
Fie p un număr prim impar, cu p ∤a și x ∈ {1 , 2 ,… … , p−1} iar a ϵ Z p .

COROLAR 2.2.1.1: Există un singur element printre elementele mulțimii

{x , 2 x , … … , ( p−1 ) x } care este congruent cu a (mod p)
Demonstrație:
Întradevăr, dacă
r 1 x ≡ a ( mod p ) și r 2 x ≡ a ( mod p ) unde1 ≤r 1 , r 2 ≤ p−1,
Atunci
r 1 x ≡ r 2 x ( mod p ) sau (r ¿ ¿ 1−r 2) x ≡ 0(mod p)¿.
Rezultă că
p∨(r ¿ ¿ 1−r 2) x ¿ .
Cum 1 ≤ x ≤ p−1⇒ p∨( r ¿ ¿ 1−r 2 )¿ . Din 1 ≤r 1 , r 2 ≤ p−1⇒ r 1−r 2 < p ⇒ r 1−r 2 < 0⇒ r 1=r 2
q.e.d.
DEFINIȚIA 2.2.1.2: Numim numărul x ' , asociat al numărului x .

Teorema 2.2.1.3:
Dacă p este un număr prim impar și p ∤a atunci

()
p−1
a 2
( p−1 ) ! ≡ a (mod p)
p
Demonstrație: Avem două situații:
(1) Există cel puțin un x asociat cu el însuși, adică x ' =x . Fie x 1 asociat cu el însuși.
În acest caz congruența x 2 ≡ a ( mod p ) are soluția x=x 1, adică este rest pătratic modulo p.

13
 Elementul x= p−x1 ≡−x 1 ( mod p )este o altă soluție a congruenței date, deci și p−x 1
este rest pătratic modulo p.
Dacă x 2 este un alt rest pătratic modulo p, atunci

{
2
x1 ≡ a ( mod p )
x12 ≡ a ( mod p )

{
⇒ x 21−x 21 ≡ 0 ( mod p ) ⇒ ( x 1−x 2 ) ( x1 + x 2 ) ≡0 ( mod p ) ⇒ p∨( x 1−x 2) ( x 1 + x 2 ) ⇒ p∨x 1−x 2 ⇒ x1 −x2 ≡0 ( mod p ) ⇒ x 1
p∨x1 + x 2 ⇒ x1 + x 2 ≡ 0 ( mod p ) ⇒ x 1 ≡

În concluzie congruența dată are două soluții x 1 și p−x 1

1
În acest caz numerele 1 , 2, 3 , … .. , p−1 se pot grupa în x 1, p−x 1 și ( p−3)perechi
2
de elemente negative asociate.
2
Avem x 1 ( p−x 1) ≡−x 1 ≡−a ( mod p ) și x x ' ≡ a ( mod p ) pentru orice 2 elemente asociate
x și x ' . Înmulțim numerele și le grupăm în perechi de asociate :
p−1 p−1

∏ i=∏ x=x 1 ( p−x 1 ) ∏ x x'

i=1 x=1 '
x , x asociate

1
(p−3)
2
⇔ ( p−1 ) ! ≡ x 1 ( p−x 1) ∏ a(mod p)
i=1

1 1
sau ( p−1 ) !=−a ∙ a 2 ( p−3 ) ( mod p ) ⇔ ( p−1 ) !=−a 2 ( p−1 ) ( mod p ) ⟨ 1 ⟩

(2) Nu există nici un element asociat cu el însuși, adică nu are rest pătrtic modulo p
(sau a este non-resr pătratic modulo p)
În acest caz congruența x 2 ≡ a ( mod p ) nu are soluții și numerele 1 , 2, 3 , … .. , p−1 pot
1
fi grupate în perechi distincte de elemente asociate x , x ' , în număr de ( p−1 ) , cu
2
'
x x ≡ a ( mod p ) .
p−1
( p−1 ) ! ≡ ∏ x= ∏ x x' ⇒
x=1 x ,x ' asociate

1
( p−1)
( p−1 ) ! ≡ a 2
( mod p ) ⟨ 2 ⟩

( )
1
a 2 ( p−1)
Din ⟨ 1 ⟩ și ⟨ 2 ⟩ ⇒ ( p−1 ) ! ≡ − a (mod p)
p
q.e.d.

14
 Cazuri particulare ele Teoremei 2.2.1.4:
1) Fie a=1. Atunci congruența x 2 ≡ 1 ( mod p ) are soluții x=± 1. Într-adevăr din
x 2−1 ≡0 ( mod p ) ⇒ p|x 2−1 ⇒ p|( x−1 ) ( x +1 ) ⇒
p|( x+ 1 ) sau p|(x −1)
Din 0 ≤ x ≤ p−1 rezultă că x=1 sau x=−1.

În concluzie 1 este rest pătratic modulo p: ( 1p )=1. Luânda=1 în Teorema1 obținem

( p−1 ) ! ≡−1(mod p), adică Teorema lui Wilson.

OBSERVAȚII

1) Congruența ( p−1 ) !+1 ≡ 0(mod p2 ) este adevărată pentru p=5 , 13,563 și nu pentru
orice altă valoare a lui p mai mică decât 200000.
2) Dacă m este un număr compus, atunci m∨(m+1)!+1este o afirmație falsă. Într-adevăr,
dacă d∨mcu 1<d <m , atunci d |( m−1 ) ! ⇒ d|1 ⇒ d=1 , contradicție.

Am obținut astfel o modalitate de testare a primalității unui număr formulată în

Teorema 2.2.1.5
Dacă m>1 atunci m este prim dacă și numai dacă m∨(m−1)! +1

2) Luăm acum a=−1. Din teorema 1 și relația lui Wilson obținem:

( )
1 1 1
−1 ( p−1) ( p−1) ( p−1)
≡−(−1 ) 2 ∙ ( p−1 ) ! ≡− (−1 ) 2 (−1 ) ≡ (−1 ) 2
p
Adică

( )
1
−1 2
( p−1 )
≡ (−1 ) (mod p)
p
OBSERVAŢII:
1) Numărul -1 este rest pătratic modulo un număr prim de forma 4 k +1 şi
non rest pătratic modulo un număr prim de forma 4 k +3 .
2) Obţinem relaţia cunoscută:

15
 ()
p−1
a
≡c 1 2 (mod p)
p

( )
2
2 2 1
Numerele 1 ,2 , … , (p−1) nu sunt congruențe oricare două dintre ele. Într-
2
adevăr dacă am avea x 2 ≡ y 2 ( mod p )=¿ p∨( x 2− y 2 ) =¿ p∨(x− y )(x+ y).
1
Dar, deoarece 1 ≤ x , y ≤ ( p−1 )=¿ x = y .
2
De asemenea avem x 2 ≡ ( p−x )2 (mod p).
1 1
În concluzie rezultă că există ( p−1) resturi pătratice modulo p şi ( p−1)
2 2
nonresturi pătratice modulo p.

Produsul a două resturi sau non resturi pătratice modulo p, este un rest pătratic
modulo p, în timp ce produsul unui rest pătratic modulo p cu un nonrest pătratic modulo p
este nonrest pătratic modulo p.

TEOREMA 2.2.1.6: Dacă p este un număr prim de forma 4 k +1, atunci există x
astfel încât 1+ x 2=mp , unde 0< m< p .
Demonstraţie:

−1 este rest pătratic modulo p => există x ∈ 1 , 2 , … , { p−1

2 } astfel încât

2 2
x ≡−1( mod p) , adică x + 1≡ 0(mod p) de unde x 2+ 1=mp .

( )
2
p−1 2 p−1 2 2
Din 1 ≤ x ≤ =¿ 2 ≤ x +1 ≤ +1< p =¿ mp< p =¿ m< p .
2 2
q.e.d.

TEOREMA 2.2.1.7: Dacă p este un număr prim impar, atunci există numerele x şi y
cu proprietatea 1+ x 2+ y 2=mp , unde 0< m< p .
Demonstraţie:
1 1
Cele ( p−1) numere x 2, cu 0 ≤ x ≤ ( p−1), nu sunt congruențe modulo p oricare
2 2
două dintre ele.

16
 1
Analog, cele ( p−1) numere de forma
2
1
−1− y , cu 0 ≤ y ≤ ( p−1)
2
2
nu sunt congruențe modulo p oricare două dintre ele.
Dar aceste numere sunt în număr de ( p+1), deci vor exista două dintre ele care dau
acelaşi rest la împărţirea cu p, adică există x şi y astfel încât
2 2
x ≡−1− y (mod p), adică x 2+ y 2+1=mp .
Cum

( )
2
2 2 1( 1 2
0<1+ x + y <1+2 p−1 ) <1+2 p =¿
2 4
1 2 2
1+ p < p =¿ 0< m< p .
2
q.e.d.

OBSERVAŢIE:
Dacă luăm în Teorema 4 p=4 k + 1 şi y=0 vom obţine rezultatul Teoremei 3.

Dacă p este un număr prim şi automat impar, atunci pentru orice n există un unic r
−1 1
astfel încât n ≡r (mod p) cu p ≤r ≤ p .
2 2

DEFINIŢIA 2.2.1.8: Numim numărul r , mai sus determinat, restul minimal al lui n
modulo p.

OBSERVAŢIE:
Restul minimal r este pozitiv sau negativ după cum restul împărţirii lui n la p,
1 1
conform teoremei împărţirii cu rest, este cuprins între 0 şi p sau între p şi p.
2 2

LEMA LUI GAUSS 2.2.1.9: Dacă m este un număr întreg, nedivizibil cu p, atunci

( mp )=(−1) , t

17
 1
{
unde t este numărul de elemente al mulţimii m, 2 m ,… , ( p−1 ) m ale căror resturi pozitive
2 }
1
modulo p sunt mai mari decât p.
2
Demonstraţie:
1
Fie resturile minimale ale celor ( p−1) numere din mulţimea
2

{m, 2 m ,… , 12 ( p−1) m }, pe care le vom scrie sub forma:

' '
r 1 , r 2 , … , r k ,−r 1 ,−r 2 , … ,−r t '
1 1 ' 1
unde k + t= ( p−1) şi 0< r i< p pentru orice i∈ 1 , k şi 0< r j < p pentru orice
2 2 2
j ∈1 , t .
1
Numerele m ,2 m , … , ( p−1 ) m nefiind congruențe modulo p oricare două dintre ele,
2
înseamnă că avem r i ≠ r j şi r i ' ≠ r j ' pentru orice i≠ j din mulţimile corespunzătoare de indici.
Dacă am avea r i=−r j ' , fie a m şi b m cele două numere cu proprietatea că
r i ≡a m (mod p) şi r j ' ≡ bm (mod p) .
Atunci a m+ bm ≡r i +r 'j (mod p), adică m ( am + bm ) ≡0 ( mod p )=¿ p∨m( a+b).
1
Dar p ∤m deci p∨(a m+ bm ) ceea ce este imposibil deoarece 0< a , b< p=¿ 0< a , b< p .
2
Din cele de mai sus rezultă faptul că numerele r i cu i∈ 1 , k şi r j ' cu j ∈1 , t , eventual
1
printr-o rearanjare, sunt numerele 1 , 2, … , ( p−1).
2
Obţinem asadar:
1 t ' ' '
m ∙2 m∙ … ∙ ( p−1 ) m≡ (−1 ) ∙ r 1 ∙r 2 ∙ … ∙r k ∙ r 1 ∙ r 2 ∙ …∙ r t (mod p)
2
1 t 1
¿> m∙ 2m ∙ …∙ ( p−1 ) m≡ (−1 ) ∙1 ∙ 2∙ … ∙ ( p−1 ) (mod p)
2 2

}
1
( p−1 )
¿>m 2
≡ (−1 )t ( mod p )

dar
m
p( )
=m 2
( p−1)
1
=¿ ( mp )=(−1) t

q.e.d.

18
 ¿
În continuare, reformulăm şi demonstrăm Lema lui Gauss lucrând în Z p .

LEMA LUI GAUSS (2) 2.2.1.10: Fie Z p =X ∪ Y unde X = 1^ , 2^ , … ,

¿ ^
p−1
2 { } şi

Y= {^
p +1
2
,…, ^ } ¿
p−1 . Evident X ∩Y =∅ . Pentru orice a ∈ Z p fie a^ X ={ a^ ∙ ^x ∨^x ∈ X }.

Atunci

( ap )=(−1) unde g=|a^ X ∩Y|.

g

Demonstraţie:
¿ ¿
Considerăm funcţia ma :Z p → Z p definită prin
ma ( ^x )=a ∙ ^x pentru orice x ∈ Z ¿p .
¿
Observăm că această funcţie permută elementele lui Z p .
Notăm cu
X =a^ X ∩ X ={ ^ xk }
'
x1 , … , ^
'
Y = a^ X ∩ Y ={ ^ yg}
y1 , … , ^
p−1
Evident X ' ∩Y ' =a^ X iar X ' ∩Y ' =∅ deci g+k = .
2
Fie Z={ ^
x1, … , ^
xk , ^ p− y g } ⊆ X .
p− y1, … , ^
Observăm faptul că elementele lui Z sunt distincte două câte două (ca elemente ale
lui Z p ).
Într-adevăr, dacă ar exista doi indici i şi j astfel încât ^
x i=^
p− y j atunci ^ y j= 0^ în Z p
x i+ ^
.
1
Dar x i=ar şi y j=as cu 1 ≤r , s ≤ ( p−1), deci ^
a ( r + s )=0^ şi cum a^ ≠ 0^ rezultă r^
+ s=0^
2
adică r + s=tp, ceea ce este imposibil deoarece 2 ≤r + s < p−1.
Deducem aşadar că Z=X (avem Z ⊆ X şi |Z|=| X|).
Atunci în Z p avem:
1
1 ∙2 ∙ … ∙ ( p−1 )=¿
2

19
 ¿ x 1 ∙ … ∙ x k ∙ ( p− y 1 ) ∙ …∙ ( p− y g ) =¿
g
¿(−1) ∙ x 1 ∙ … ∙ x k ∙ y 1 ∙ …∙ y g=¿
g 1
¿(−1) ∙ a ∙ 2 a∙ … ∙ ( p−1 ) a (deoarece X ' ∪ Y ' =a^ X ) ¿
2
1
g 2
( p −1 ) 1
¿(−1) ∙ a ∙ 1∙ 2 ∙… ∙ ( p−1 )=¿
2
1
( p−1)
¿>(−1)g ∙ a 2 =1

( ap ).
1
( p−1)
g
În concluzie, rezultă că (−1) =a 2 =

q.e.d.

2.2.2 CONSECINŢE ALE LEMEI LUI GAUSS

COROLOAR 2.2.2.1: Pentru orice număr impar prim p (unde p ≥3 ) avem

2
p −1

()2
p
=(−1) 2
.

Demonstraţie:
1
Comsiderăm m=2 . Numerele m ,2 m , … , ( p−1 ) m sunt 2 , 4 , … , p−1 . În acest caz r
2
1
este numărul elementelor pozitive pare mai mici decât p.
2

Avem asadar r = [ ]
1
4
p .

1 1 1
Din relaţia r +t= (p−1) obţinem t= ( p−1 ) − p .
2 2 4 [ ]
Dacă p ≡1(mod 4), rezultă că:
1 1
4
1
4
1
t= ( p−1 ) − ( p−1 )= ( p+1 ) = ( p+1)
2 4 [ ]
Dacă p ≡3 ( mod 4 ) , rezultă că:
1 1
4
1
4
1
t= ( p−1 ) − ( p−3 )= ( p+1 )= ( p+1)
2 4 [ ]
Obţinem astfel :

20
 1
[ 4 ( p +1)] (mod p)
1

()
2 ( p−1 )
≡2 2 ≡ (−1 )
p
Adică:

( 2p )= {−11 , ,pentru p=8 n+1 sau p=8 n−1

pentru p=8 n+3 sau p=8 n−3
1 2
Dacă p=8 n± 1 atunci (p −1) este impar, iar dacă p=8 n± 3 atunc
8
1 2
i (p −1) este par.
8

[ 4 (p +1) ] sau 2 =(−1)2 ( p −1).

1

()
1

()
2
2
În concluzie =(−1)
p p
Astfel, 2 este rest pătratic modulo p dacă p este de forma 8 n ± 1 şi este nonrest
pătratic modulo p dacă p este de forma 8 n ± 3.
q.e.d.

Mai mult, are loc şi cel de-al doilea corolar.

COROLAR 2.2.2.2: Pentru orice număr prim impar p (unde p ≥3 ), avem

()
1
2
2
( p −1)
=(−1) 8 .
p

Lema lui Gauss poate fi folosită pentru a determina numerele prime pentru care orice
număr întreg m este rest pătratic.

Exemplu:
1
Pentru m=−3 şi p>3 avem numerele de forma −3 a , cu 1 ≤ a≤ p şi fie t
2
1
numărul acelora care dau resturile la împărţirea cu p între p şi p.
2
1 1
Avem: −3 a ≡ p−3 a( mod p) şi p ≤ p−3 a< p, dacă 1 ≤ a< p.
2 6
1 1 1
Dacă p< a< p, atunci 0< p−3 a< p.
6 3 2

21
 Dacă
1
3
1 1
(
p<a < p , atunci −3 a ≡2 p−3 a(mod p) şi 2 p−3 a ∈ p , p .
2 2 )
În concluzie, valorile lui a ce satisfac condiţia impusă sunt:

1 , 2, … ,
[ ][ ] [ ]
1
6
1 1 1
[ ]
p , p +1 , p + 2 ,… , p şi
3 3 2

t=
[ ][ ] [ ]
1
6
1 1
p + p− p
2 3
Dacă p=6 n+1 atunci t=n+3 n−2 n este par, iar dacă p=6 n+5 atunci
t=n+ (3 n+ 2 )−( 2 n+1 )=2 n+1 este impar. Obţinem astfel următorul rezultat:

TEOREMA 2.2.2.3: 3 este rest pătratic modulo un număr prim p de forma 6 n+1 şi
nonrest pătratic modulo un număr prim p de forma 6 n+5 .

OBSERVAŢII:
1) În acelaşi mod se poate demonstra faptul că 5 este rest pătratic modulo
un număr prim p de forma 10 n+1 şi nonrest pătratic modulo un număr prim p de
forma 10 n ± 3.

2) Dacă p şi g sunt două numere prime impare atunci ( gp )=( gp ) doar dacă
p şi g nu sunt de forma 4 n+3. În caz contrar, adică atunci când p şi g sunt de forma

4 n+3 avem ( gp )=−( gp ).

TEOREMA 2.2.2.4: Fie m ≥2 cu h< 2m şi n=h ∙2 m+1 un rest pătratic modulo p, unde
1
p este un număr prim impar. Atunci n este prim dacă şi numai dacă p 2 (n−1) ≡−1(mod n).

DEMONSTRAŢIE:

„=>” Fie n un număr prim. Cum m ≥2 avem n ≡1(mod 4) deci ( np )=( np )=−1. Dar
()
1
p (n+1) 1
=p2 (mod n), deci p 2 (n−1) ≡−1(mod n).
n

22
 1
„<=” Reciproc, fie acum p 2 (n+ 1) ≡−1( mod n). Fie p un factor prim al lui n , iar x

ordinul lui p(mod P), adică cel mai mic număr x cu proprietatea că p x ≡1( mod P) cu
x ≤ φ ( p ) =P−1.
Avem astfel următoarele congruențe:
1
(n+ 1)
p2 ≡−1( mod P)
n−1
p ≡ 1(mod P)
P−1
p ≡1( mod P)
1
Aşa că d ∤ (n−1), d∨(n−1) şi d∨(P−1), de unde d ∤(2m−1 h), d∨(n−1) şi
2
d∨(P−1).
De aici rezultă că d=2m, aşa că P=2 m x +1.
Deoarece n ≡1 ≡ P(mod 2m ) şi p∨n, onţinem h=(2m x +1)(2m y +1), unde x ≥ 1 şi
y ≥ 0.
Din 2m xy <2m xy+ x+ y=h<2m rezultă că y=0 şi n=P. Astfel am arătat că n este
număr prim.
q.e.d.

TEOREMA 2.2.2.5 (CRITERIUL LUI EULER): Dacă p este un număr prim impar

()a 1
şi ( a , p )=1 atunci =1 dacă şi numai dacă a 2 ( p−1) ≡ 1(mod p) sau echivalent
p

()
1
a ( p−1)
≡a 2 (mod p).
p
Înainte vom da următoarea lemă:
LEMĂ:
1) Dacă r >1, p=4 r +3 şi p este un număr prim, atunci 2 p +1 este prim
dacă şi numai dacă 2 p ≡1(mod 2 p+1).
2) Dacă 2 p +1 este prim, atunci 2 p +1∨M p şi M p este compus, unde
p
M p=2 −1 este un număr Mersenne.
DEMONSTRAŢIE:

23
 2
1) Fie 2 p +1 un număr prim. Atunci 2 p +1≡ 7(mod 8) , deci =1 şi
2 p+1
( 2 p +1) −1
conform criteriului lui Euler avem 2 p ≡2 2
≡ 1(mod 2 p +1).
k
Invers, fie 2 p ≡1(mod 2 p+1) şi 2 p +1=∏ p i .
αi

i=1

φ(2 p+1)
Din teorema lui Euler, avem 2 ≡1(mod 2 p+ 1) şi deci p∨φ(2 p+1) adică
k
p∨∏ pαi ( pi−1).
i

i=1

Atunci există i∈ { 1 ,2 , … , k } astfel încât p∨( pi−1). Mai mult, 2 p +1= pi ∙n pentru
n∈N.
Dacă n>1 , rezultă de fapt că n> 2 şi 2 p +1>2 p i deci p> pi−1 astfel că p ∤( p i−1) .
Rezultă ca n=1, astfel că 2 p +1 este prim.
2) Rezultă din 1) deoarece r >1 implică p>3 şi M p >2 p+ 1. q.e.d.

Observaţie: Folosind această lemă deducem, de exemplu, că 23∨M 11,

47∨M 23 şi 167∨M 83 deci aceste numere Mersenne nu sunt prime.

2.3. Legea reciprocităţii pătratice

LEMA 2.3.1: Dacă p şi q sunt două numere prime impare ( p , q ≥ 3) distincte, atunci:
1 1
( p−1) (q −1 )

[ ] [ ]
2 2
jq jp 1 1
∑ p
+ ∑ q
= ( p−1)∙ (q−1)
2 2
j =1 j=1

Demonstraţie:
1
(p −1 )

[ ]
2
Notând cu S ( p , q )= jq , egalitatea din enunţ devine:
∑ p
j=1

( p−1)(q−1)
S ( p , q ) + S ( q , p )=
4
1
}[ ]
{
Se observă uşor că pentru orice j ∈ 1 , 2, … , ( p−1) ,
2
jq
p
este numărul de numere

naturale din intervalul (0 , ). Deci pentru fiecare j ca mai sus, [ ] este numărul acelor
jq jq
p p

24
puncte laticiale din plan situate pe dreapta de ecuaţie x= j delimitate strict superior de dreapta
qx
de ecuaţie y= şi inferior de 0 .
p
Astfel S( p , q) reprezintă numărul punctelor laticiale din interiorul dreptunghiului
q
OABC , nesituate pe conturul lui OABC , situate sub dreapta de ecuaţie y= x.
p

Analog S(q , p) reprezintă numărul punctelor laticiale din interiorul dreptunghiului

q
OABC situate deasupra dreptei de ecuaţie y= x , astfel că S ( p , q ) + S ( q , p )=¿ reprezintă
p
p−1 q−1
numărul de puncte laticiale din interiorul dreptunghiului OABC ¿ ∙ şi astfel lema
2 2
este demonstrată.
q.e.d.

TEOREMA 2.3.2 (LEGEA RECIPROCITĂŢII PĂTRATICE): Dacă p şi q sunt

două numere prime impare distincte, atunci:
p −1 q −1

( )( )
p q ∙
2 2
∙ =(−1)
q p

25
 Demonstraţie:
Revenim la notaţiile din Lema lui Gauss în Z p , numai că de data aceasta elementele x i
şi y j vor fi privite ca numere întregi, nu ca elemente din Z p .
k g
Fie α =∑ x j şi β=∑ y j.
j=1 j=1

2
Avem ∑ x=1+2+…+ 12 ( p−1 )= p 8−1 .
x∈ X

Analog ca în demonstraţia Lemei lui Gauss, vom avea:

k g

∑ z=∑ x j+∑ ( p− y j )=α −β + p ∙q

z ∈Z j=1 j=1

şi cum X =Z , deducem că:

2
p −1
=α −β + p ∙ q
8

{ 1
}
Acum, pentru j ∈ 1 , 2, … , ( p−1) , fie t j restul împărţirii prin p a lui jq .
2

Evident, câtul este [ ]

jq
p
deci jq=
jq
p
+t j.
[ ]
1
Făcând j=1, j=2, ..., j= ( p−1) şi sumând obţinem:
2
1
( p−1)
q( p 2−1) 2 k g
= p ∙ S ( p , q )+ ∑ t j= p ∙ S ( p , q )+ ∑ x j + ∑ y j
8 j=1 j =1 j=1

Sau
2
q( p −1)
= p ∙ S ( p , q )+ α + β
8
2
p −1
Cum =α −β + p ∙ q deducem că:
8
2
(q−1)( p −1)
=p ∙ [ S ( p , q )−g ] +2 β
8
2
p −1
Deoarece p şi q sunt numere prime impare şi ∈ N , deducem că
8

S ( p , q )−g ≡ 0(mod 2) astfel că ( qp )=(−1) S (p , q)

.

26
 Schimbând rolul lui p cu cel al lui q deducem că ( qp )=(−1) S (q , p)
, de unde rezultă:

( )( )
p−1 q−1
p q ∙
∙ =(−1 ) S ( p , q)+ S (q , p )=(−1) 2 2
q p
q.e.d.

APLICAŢIE 2.3.3:
Pentru p=1009 şi a=45=32 ∙5 avem:

)( )( ) ( ) ( )
1009−1 5−1

( ( 1009 )=( )=1

2
45 3 5 5 1009 2
∙
2 9
= ∙ = = ∙ (−1 ) =
1009 1009 1009 1009 5 5 5
Deci 45 este rest pătratic modulo 1009.

2
p −1
După cum am văzut, pentru orice număr prim p,
2
p
=(−1) () 8
. De aici deducem că

2 este rest pătratic modulo p pentru orice p de forma 8 k ± 1 şi nonrest pătratic pentru orice p
de forma 8 k ± 3, cu k ∈ N ¿.

PROPOZIŢIA 2.3.4: Există o infinitate de numere prime de forma 8 n−1, unde

¿
n∈N .
Demonstraţie:
Fie n ∈ N , cu n ≥ 2, atunci numărul N=2(n !)2−1>1 are cel puţin un divizor prim p
impar care nu este de forma 8 k +1 , deoarece N nu este de forma 8 k +1 , iar dacă toţi divizorii
primi impari ai lui N ar trebui să fie de această formă. CONTRADICŢIE

( )
2
2 2 2(n !)
Rezultă că p∨N ≤¿ 2 ( n ! ) ≡ 1 (mod p) de unde deducem că =1 .
p

Dar ( p ) ( )( ) ( ) ( )
2(n !)2
=
2 n! 2 2
p
∙
p
=
p
deci
2
p
=1 , adică p trebuie să fie de forma 8 k ± 1.

Cum p nu este de forma 8 k +1 , rezultă că p prim trebuie să fie de forma 8 k −1.

Cum p∨N deducem p>n . Am probat deci faptul că pentru orice n ∈ N cu n>1 ,
există un număr prim de forma 8 k −1.

27
 Să presupunem acum că avem un număr finit de numere prime de forma 8 k −1 şi
anume q 1 , q 2 , … , q k .
Considerăm numărul n=8 ∙ q1 ∙ q 2 ∙ … ∙ qk −1. Conform celor de mai sus, există un
număr prim, fie acesta q i, de forma 8 k −1 astfel încât q i> n, ceea ce este absurd.
q.e.d.

¿
PROPOZIŢIA 2.3.5: Există o infinitate de numere prime de forma 8 n+3 cu n ∈ N .

Demonstraţie:
Fir n>1 şi a= p2 p 3 … pn unde pn este al n-lea număr prim. Deoarece a este impar, a 2
va fi de forma 8 k +1 iar N=a2 +2 va fi de forma 8 k +3 .
Dacă orice divizor prim al lui N este de forma 8 k ± 1, atunci N însuşi este de forma
8 k ± 1, ceea ce este absurd. Deci N are cel puţin un divizor prim impar p care este de forma
8 k +3 sau 8 k +5 .
Din faptul că
2
p∨N =a +2,

deducem că a 2 ≡−2(mod p) şi deci ( −2p )=1.

2
1 p −1
−2
( ) ( )( )
−1 2 ( p−1 )
Dar = ∙ =(−1 ) 2 ∙(−1) 8
.
p p p

Dacă p=8 k +5 atunci ( −2p )=−1 ceea ce ar fi absurd.

Astfel rezultă că p este de forma 8 k +3 . Dar din p∨(a 2+2), deducem că p> pn şi
astfel avem o infinitate de numere prime de forma 8 k +3 .
q.e.d.

PROPOZIŢIA 2.3.6: Există o infinitate de numere prime de forma 8 n+5 unde

¿
n∈N .
Demonstraţie:

28
 Fie n>1 un număr natural şi a= p2 ∙ p3 ∙… ∙ pn, unde pn este al n-lea număr prim. Cum
a este impar, avem N=a2 +4 este de forma 8 t+ 5. Dacă toţi divizorii lui N ar fi de forma
8 t ± 1, atunci N ar fi de aceeaşi formă, ceea ce este imposibil.
Astfel deducem că N trebuie sa aibă un divizor prim de forma 8 t+ 3 sau 8 t+ 5.

Dacă p=8t +3, atunci din p∨N =a 2+ 4=¿ a2 ≡−4 (mod p), deci ( −4p )=−1. Rezultă
( ) ( )( ) ( )
1
−4 −1 2 2 ( p−1) −4
astfel că = ∙ =(−1) 2 şi cum p=8t +3=¿ =−1, contradicţie.
p p p p
Deci p este de forma 8 t+ 5 şi astfel, din p∨(a 2+ 4) şi a= p2 ∙ p3 ∙… ∙ pn, deducem că
p> pn . Rezultă că avem o infinitate de numere prime de forma 8 t+ 5.
q.e.d.

¿
COROLAR 2.3.7: Există o infinitate de numere prime de forma 5 n−1 unde n ∈ N .

Demonstraţie:
Fie n ∈ N ¿ şi n>1 , iar N=5 (n !)2−1.
Cum N >1 şi este impar, atunci N , cum nu este de forma 5 t+1 va avea cel puţin un
divizor prim p ( p ≠5 ) care este de forma 5 t+1 . Evident p>n .

Cum p∨N =¿ 5 ( n ! )2 ≡1(mod p) adică ( 5p )=1.

( 5p )=1. Obţinem că p ≠5 poate să fie scris sub forma 5 k ± 1 sau 5 k ± 2.
Atunci şi

Dacă p este de forma 5 k ± 2 atunci ( )=( )=( ) ∙ ( ) şi cum ( )=1 iar

p ±5 ±1 2 ±1
5 5 5 p 5

( 2p )=−1 deducem că ( 5p )=−1, contradicţie.

Deoarece p nu poate fi de forma 5 k +1 el trebuie să fie de forma 5 k −1, de unde
reiese afirmaţia corolarului.
q.e.d.

COROLAR 2.3.8: Există o infinitate de numere prime de forma 10 n−1 unde n ∈ N ¿.

Demonstraţie:

29
 Din demonstraţia coroloarului 2, deducem că numărul prim p este de forma 5 k −1
¿
unde k ∈ N . Evident, dacă vom considera k =2 t vom avea p de forma 10 t−1.
q.e.d.

30
2.4 SIMBOLUL LUI JACOBI

În ciuda multitudinii de soluţii pe care le avem pentru evaluarea simbolului Lagendre

(a∨ p), nu putem evita nevoia de a îl descompune pe a în factori primi. Acest lucru măreşte
timpul de calcul destul de mult, mai ales dacă p este un număr foarte mare. Simbolul Jacobi
este o extensie a simbolului Legendre în sensul că numitorul poate fi orice număr impar, nu

neaparat prim. Acesta ne va conduce la un algoritm foarte rapid de calcul al ( ap ), într-un mod
aproximativ analog cu algoritmul Euclidian ce ne permite să calculăm cmmdc -ul fără a
descompune în factori primi.

DEFINIŢIE 2.4.1: Fie n=p 1 p2 … pk produsul unor numere prime ce nu sunt

neapărat distincte. Vom defini simbolul Jacobi ( an ) ca fiind:

( an )=( pa )( pa ) …( pa )
1 2 k

unde fiecare factor ( )

a
pi
este un simbol Legendre. Mai mult, avem ( a∨1 )=1.

EXEMPLU: Avem ( 14|1275 )=(14∨3)(14∨5)(14∨5)(14∨17) din faptul că

1275=3× 5 × 17. Dacă avem cmmdc ( a , n ) =1, atunci valoarea lui (a∨n) este ± 1, sau 0 în caz
2

contrar. În plus, dacă k =1 atunci cele două simboluri, Legendre şi Jacobi, sunt unul şi acelaşi
lucru. Este adevărat că dacă ( a|n )=−1 , atunci a este rest nonpătratic modulo n , dar reciproca
poate fi şi falsă.

Simbolul Jacobi este fidel claselor de restul, astfel dacă a ≡ b(mod n) atunci
a ≡ b(mod p i) pentru orice număr prim pi ce este divizor pentru n avem
( a|n )=∏ ( a| p i )=∏ (b∨ pi ¿ )=(b∨n)¿ . Surprinzător, simbolul Jacobi are toate proprietăţile
principale ale simbolului Legendre descrise, inclusiv regula reciprocităţii.

TEOREMA 2.4.2: Considerând simbolul Jacobi pentru un număr n> 0,

31
 1) ( ab|n )=(a∨n)(b∨n)
n−1
2) (−1|n )=(−1) 2

2
n −1
3) ( 2|n )=(−1) 8

( m−1) ( n−1 )
4) ( m|n ) =(n∨m)(−1) 4 dacă m este tot un număr impar pozitiv.

Demonstraţie:
Fie n=∏ pi produs de factori primi nu neaparat distincţi. Prima egalitate se poate
rescrie ca ( ab|n )=∏ ( ab∨p i)=∏ (a∨ p i)(b∨ pi )=( a|n ) ( b|n ).
Pentru fiecare factor, (−1| pi ) =±1 dacă şi numai dacă pi ∈[± 1]4 . Astfel vom avea
(−1|n )=1 dacă şi numai dacă avem un număr impar de apariţii pentru cazul pi ∈[−1] 4, ceea ce
este echivalent cu faptul că restul împărţirii lui n la 4 este 1. Acest lucru este exprimat la
punctul 2).
Similar, folosindu-ne de faptul că

{
2
p −1

()
2
p
=(−1) 8
=
1 dacă p ≡± 1(mod 8)
−1 dacă p ≡± 3(mod 8)

deducem că ( 2| pi ) =1 dacă pi ∈[± 1]8 şi ( 2| pi ) =−1 dacă pi ∈[± 3]8 . Observăm că

pentru orice pereche x , y ∈[±3] 8 avem xy ∈[± 1]8. Aşadar, ( 2|n )=1 dacă şi numai dacă
n ≡± 1(mod 8) , demonstrând astfel 3).
Pentru 4) considerăm m=∏ q j ca produs de factori primi, nu neapărat distincţi. În
condiţiile în care cmmdc ( m ,n )=1 sau, altfel scris, ( m|n ) =( n|m )=0. Atunci
( pi −1) ( q j −1)

( )( )
m
n
n
m
=∏ ∏
pi
qj ( )( ) qj
pi
=∏ ∏ (−1) 4

Expresia de mai sus este egală cu −1 dacă şi numai dacă există un număr impar de
perechi ( pi , q j) de numere prime de clasă [ −1 ] 4. Similar, acest lucru se întâmplă atunci când şi
m şi n sunt compuşi dintr-un numă impar de factori primi din această clasă, adică atunci când
( m−1 )( n−1)
m ≡n ≡−1 ( mod 4 ). Aşadar ( m|n ) ( n|m ) =(−1) 4 .

q.e.d.

32
 EXEMPLU: Considerăm evaluarea simbolului Legendre (4459∨6247), de această
dacă cu ajutorul simbolului Jacobi.

( ) ( ) ( ) ( )( )( ) ( ) ( ) ( 109 ) =( )=(
109 )
2 2
4459 6247 1788 2 447 4459 436 2 447 11
=− =− =− = = = =
6247 4459 4459 4459 4459 447 447 447 447 109
Astfel ajungem la concluzia că ( 4459|6247 )=−1. Dar observăm că niciunul din
numerele 4459 şi 447 nu este prim, şi singura combinaţie de factori de care avem nevoie este
cea a factorilor pari.

2.4 EXTRAGEREA RĂDĂCINII PĂTRATICE

Având în acest moment teoria pentru a răspunde la parte legată de existenţă, de

îndreptăm în acest moment atenţia către partea de determinare a rădăcinii pătratice. Dacă a
este un rest pătratic modulo un număr prim impar p, atunci ştim că pentru o congruenţă
x ≡ a( mod p) avem exact două soluţii [± x 0 ] p pentru orice soluţie particulară x 0. Totuşi această
2

informaţie nu ne ajută să determinăm pe x 0, exceptând în urmărtorul caz.

TEOREMA 2.2.1: Dacă ( a| p )=1 şi restul împărţirii lui p la 4 este 3, atunci există
p+ 1
exact două soluţii pentru congruenţa x 2 ≡ a(mod p), date de x ≡ ± a 4
( mod p).
Demonstraţie:

( ) =a
p+ 1 2 p +1 p−1
Din criteriul lui Euler deducem a 4 2
=a 2
a ≡a (mod p). Cele două soluţii
sunt distincte deoarece p ∤2 a.
q.e.d.

EXEMPLU: Vrem să aplicăm teorema de mai sus pentru x 2 ≡ 7(mod 19). Mai întâi
verificăm faptul că ( 7|19 )=−( 19|7 )=−( 5|7 )=−( 7|5 )=−( 2|5 )=1 şi restul împărţirii lui 19 la 4
19+1
este 3. O soluţie particulară este x =7 4
=7 =16807 . O clasă de soluţii este dată de
5
0

[16807]19=[11]19 şi cealaltă clasă de soluţii este dată de [−11]19=[8]19.

33
 Cazul în care restul împărţirii lui p la 4 este egal cu 1 este destul de complex dar
pentru cazul particular în care restul împărţirii lui p la 8 este egal cu 5 avem un algoritm destul
de simplist.

TEOREMA 2.4.2: Fie a şi p astfel încât ( a| p )=1 şi restul împărţirii lui p la 8 este
p +3 p−1
2
egal cu 5. Fie r =a 8 . Atunci fie r , fie 2 4
× r este soluţie pentru congruenţa x ≡ a( mod p).

Demonstraţie:
p−1
În acest caz avem ( 2| p ) =−1, astfel deducem 2 2
≡−1(mod p) conform criteriului
p−1
2
lui Euler. Aşadar, congruenţa r 4=a 2
a ≡ a (mod p) implică r ≡± a(mod p) . Astfel dacă
2 2

p−1
2 2
r ≡−a(mod p) atunci 2 4
× r este soluţie pentru x ≡ a(mod p).
q.e.d.

EXEMPLU: Să rezolvăm x 2 ≡ 5(mod 29), ţinând cont de observaţia că restul

4 2
5 16
împărţirii lui 29 la 8 este egal cu 5. Avem astfel r = =21 rest 16 . Verificând =8 rest 24
29 29
7
2
şi 24 ≡−5 (mod 29), deci avem nevoie de un factor de 12 dedus din faptul că =4 rest 12. O
29
soluţie particulară va fi x 0=12 ×16=192, ceea ce va genera două clase de soluţii:
[±192]29=[±11]29.

Având şi această ultimă teoremă, singurul caz neacoperit pentru determinarea

rădăcinilor pătratice modulo p a rămas cazul în care restul împărţirii lui p la 8 este egal cu 1.
În loc de a da o soluţie pentru acest caz particular, vom arăta cum putem determina rădăcinile
pătratice modulo produsul a două numere prime distincte.

EXEMPLU: Pentru rezolvarea congruenţei x 2 ≡ 54(mod 115), dat fiind faptul că

115=5 ×23 . Din teorema chineză a resturilor, congruenţa dată este echivalentă cu perechea de

34
congruenţe de mai jos, pereche ale cărei soluţii pot fi determinate folosind cele două teoreme
anterioare.
2
y ≡54 ≡ 4 ( mod 5 ) ↔ y ≡ ±2 ( mod 5 )
2
z ≡ 54 ≡8 ( mod 23 ) ↔ z ≡ ±13 (mod 23)
Şi folosindu-ne din nou de teorema chineză a resturilor, deducem că există patru
soluţii distincte modulo 115:
y ≡+2 ( mod 5 ) şi z ≡+13 ( mod 23 ) ↔ x ≡+82(mod 115)
y ≡+2 ( mod 5 ) şi z ≡−13 ( mod 23 ) ↔ x ≡−13(mod 115 )
y ≡−2 ( mod 5 ) şi z ≡+13 ( mod 23 ) ↔ x ≡+ 13(mod 115)
y ≡−2 ( mod 5 ) şi z ≡−13 ( mod 23 ) ↔ x ≡−82 (mod 115)

Ca şi observaţie, această tehnică de divide-et-impera se generalizează la orice modulo

ce poate fi scris ca produs de trei sau mai multe numere prime distincte.

2.5 ARUNCAREA MONEDEI, VARIANTA DIGITALĂ

În jocul aruncării monedei, doi jucători au sanse egale de 50% să câstige pariind pe ce
parte va cădea moneda aruncată (cap sau pajură). Cum poate fi acest joc jucat în mediul
virtual/digital, să zicem, de exemplu, prin e-mail? Acest răspuns a fost dat încă din anul 1982
de M. Blum.
Alice alege două numere prime foarte mari p şi q , ambele de clasă [3]4 , şi trimite
produsul n=pq către Bob. La schimb, Bob alege un număr întreg h< n şi trimite către Alice
restul împărţirii lui h2 la n , notat în continuare cu a . Folosind teorema 2.2.1 şi teorema chineză
a resturilor, Alice poate rezolva x 2 ≡ a(mod n) şi determină astfel cele patru rădăcini pătratice
de forma x 1 ≡ ±h (mod n) şi x 2 ≡ ±t (mod n) .
În acest moment Alice trebuie să ghicească numărul ales de Bob, fie h fie t . Dacă
Alice trimite h către Bob atunci Alice câştigă. Dacă totuşi Alice pariază pe t atunci Bob
câştigă, şi îşi va demonstra victoria prin descompunerea lui n, pe care doar Alice o cunoaşte.
Cum va realiza Bob acest lucru? Cunoscând acum şi pe t , trimis greşit de Alice, Bob va
calcula cmmdc (h± t ,n) destul de rapid (în majoritatea cazurilor complexitatea fiind O(log 2 n))
folosind algoritmul lui Euclid, astfel determinând pe p şi pe q .

35
36
2.6 Lema lui Hensel

Presupunem f (x)∈ Z [x ] și presupunem

e1 er
n=p 1 … … … pr
Știm de la Teorema Chineză a Resturilor că congruența
f ( x ) ≡0 (mod n)
se reduce la congruențele simultane
e1
f ( n ) ≡ 0(mod p 1 ) pentri 1 ≤i ≤r
Deci se reduce la rezolvarea congruențelor de forma:
e
f ( n ) ≡ 0(mod p )
Putem împărți aceasta problemă în două părți

1. Prima oară trebuie să rezolvăm

f ( n ) ≡ 0(mod p)

Care este același lucru în a rezolva

f ( n ) ≡ 0(mod p) în Z /( p)

2. A doua oară trebuie să vedem dacă o soluție mod p poate fi extinsă la o soluție
mod pe . Lema lui Hensel este folositoare la partea a 2 a a acestei probleme.

PROPOZIȚIE 2.6.1. Fie p un număr prim și presupunem f (x)∈ Z [x ]. Dacă

e
f ( a ) ≡ 0( mod p ), dar f ' ( a ) ≢ 0 ( mod p )

(unde e ≥ 1 și f ' ( x )=df /dx este derivate liu f (x)) atunci este o extensie unică a lui a la o
soluție b mod p e+1, de exemplu

f ( b ) ≡ 0mod pe+ 1și b ≡ amod pe

și b este unic mod pe+1.

Demonstrație: Fie b=a+t p e, presupunem f ( x )=x n . Atunci:

n e

n ()
f ( a+t p ) =a +nt p + 2 t p +… ≡ a +n a t p mod p ≡f ( a ) +f ( a ) t p mod p
e 2 2e n n−1 e e+1 ' e e+1

În plus f ( a+t pe ) ≡ f ( a ) + f ' ( a ) t p e mod pe+1pentru orice f (x)∈ Z [x ]

37
Din ipoteză știm
e
f ( a ) ≡ 0( mod p ),

vom lua
e
f ( a )=c p ,

spre exemplu
'
c + f ( a ) t 0(mod p)

Cum p ∤ f ' ( a ) atunci este o unică soluție t mod p .

COROLAR 2.6.2: Presupunem f (x)∈ Z [x ] și

f ( a ) ≡ 0( mod p) și f ' ( a ) ≢ 0(mod p)

Atunci soluția a mod p are o extensie unicăla o soluție mod pe pentru orice e ≥ 1, astfel există
un unic b mod p eastfel încât

f ( b ) ≡ 0 ( mod pe ) și b ≡ a mod p

Exemplu:

Fie congruența: x 3 ≡ 3(mod 25). Homomorfismul θ : x ↦ x3 :( Z /5)× →(Z / 5)× este

injective deoarece grupul (Z /5)× are ordinal 4, deci nu conține elemente de ordin 3. Așadar θ
este bijective, deci există un unic x mod 5 astfel încât
3
x ≡ 3(mod 25)

Se observă ușor că soluția unică este x ≡ 3 ( mod 5 ) :23 ≡ 3 mod 5

Acum fie
3
f ( x )=x −3.

Atunci

f ' ( x )=3 x 2;

Așadar
'
f ( 2 ) ≢0 ( mod 5 )

38
 Rezultă că soluția 2 mod 5 se extinde la o sluție unică mod 52 Ca să găsim această
soluție folosim

( 2+5 t )3−3 ≡5+60 t mod 52

Deci

1+12 t ≡0 (mod 5)

Adică

t ≡ 2(mod 5)

Așadar soluția la congruența mod 5 este 2+5 ∙ 2=12(mod 25)

Din păcate, Lema lui Hensel, așa cum a fost enunțată, nu se aplică unei congruențe ca:
3
x ≡ 3(mod 8)

deoarece, dacă
2
f ( x )=x −3

atunci
'
f ( x )=2 x ≡ o(mod 2)

pentru toți x .Avem nevoie de o altă variantă a lemei, puțin modificată, care poate fi
demonstrată la fel.

PROPOZIȚIE 2.6.3: Fie p un număr prim și presupunem f (x)∈ Z [x ]. Dacă

e f
f ( a ) ≡ 0( mod p ) și p ‖ f ( a)

(unde e >2 f ) atunci este o extensie unică a lui a la o soluție b mod p e+1, de exemplu

f ( b ) ≡ 0mod pe+ 1și b ≡ amod pe

și b este unic mod pe+1

Exemplu: dacă p=2și f ( x )=x 2−c atunci va trebui să începem cu o soluțiemod 8.

Considerăm congruența:
2
x ≡ 9(mod 24 )

39
Aceasta se reduce la congruențele:
2 2
x ≡ 9 ≡1 ( mod 24 ) , x ≡ 9 ≡0 ( mod 3 )

Prima congruență are soluțiile

x ≡ 1 ,3 , 5 , 7(mod 8)

A doua congruență are soluția

x ≡ 0(mod 3)

Combinând cele două soluții, congruența mod 24 are 4 soluții

x ≡ 9 , 3 ,21 , 15(mod 24 )

40
 3. Aplicații
Aplicația 3.1
Cerintă
Spuneți care sunt toate resturile pătratice modulo 23
Soluție
Resturile pătratice modulo 23 sunt:
2 2
1 ≡ 22 ≡ 1
2 2
2 ≡21 ≡ 4
2 2
3 ≡20 ≡9
2 2
4 ≡ 19 ≡ 16
2 2
5 ≡18 ≡2
2 2
6 ≡17 ≡13
2 2
7 ≡16 ≡3
2 2
8 ≡15 ≡18
2 2
9 ≡14 ≡ 12
2 2
10 ≡13 ≡8
2 2
11 ≡12 ≡6
Adică {1 , 2 ,3 , 4 , 6 , 8 , 9 ,12 , 13 ,16 ,18 }
Aplicația 3.2
Cerintă
Găsiți toate soluțiile ecuațiilor: x 2 ≡ 2(mod 61) și x 2 ≡−2(mod 61)
Soluție
Calculând
2 30 6 5 5 5
(−2) =2 =(2 ) =(64 ) ≡3 =243 ≡−1(mod 61)
Conform criteriului lui Euler 2 sau −2 nu sunt resturi pătratice modulo 61.
Așadar nici una dintre ecuații nu are soluție.

41
Aplicația 3.3
Cerintă
Găsiți o rădăcina primitivă a numărului prim 13.
Soluție
¿
Cum13−1=12, ordinele posibile ale elementelor din Z13 sunt {1,2,3,4,6,12}. Căutăm
un element de ordine 12. Primul rest pe care îl vom încerca este 2. Cum
2 3 4 6
2 =4, 2 =4 , 2 =16 ≡3(mod 13), 2 =64 ≡−1(mod 13),
vom trage concluzia că 2 are ordinul 12
Deci 2 este o rădăcină primitivă pentru 13
Observație: Sunt ∅ ( 12 )=( 4−2 )( 3−1 )=4 rădăcini primitive ale numărului prim 13, cu 2
fiind doar una dintre ele. Ordinele a 3 rădăcini primitive sunt:
5 7 11
2 ≡6 , 2 ≡11, 2 ≡7
Aplicația 3.4
Cerintă
Găsiți toate soluțiile ecuației x 8 ≡ 5(mod 13).
Soluție
Vom folosi rezultatul că 2 este rădăcină primitivă a lui 13 din exercițiul anterior.
Uitându-ne la resturile numerelor 2 , 4 , 8 , 16 , 32 ,64 ,27 , 28 ,2 9 , 210 ,211 , 212 modulo 13 , se
observă că
9
2 =512 ≡5 (mod 13).
Așă căutăm o soluție pentru ecuația
8 9
x ≡ 2 (mod 13)
Cum 2 este o rădăcină primitivă a numărului 13, fiecare rest este sub forma 2k pentru un k .
Vom căuta soluții în forma x=2k . Atunci ecuația devine:
8k 9
2 ≡2 (mod 13)
Deci vom obține
8 k−9
2 ≡1(mod 13)
Cum ordinul lui 2 este 12, ultima ecuație este echivalentă cu
8 k −9 ≡0 (mod 12)
Aceasta nu are soluție deoarece 9 nu este divizibil 4, dar 8 și 12 sunt.
Deci răspunsul este că nu există soluții.

42
Aplicația 3.5
Cerintă
Fie p ≥5 un număr prim și m un număr întreg pozitiv. Să se arate că
( mp−1 )( mp−2 ) … … … … …(mp−( p−1 ) )
(mp−1
p−1 )
=
( p−1 ) !
Soluție
Din
mp−1 = ( mp−1 )( mp−2 ) … … … … …(mp−( p−1 ) )
( p−1 ) ( p−1 ) !
Și faptul că ( p−1 ) ! este prim cu p rezultă că problema este echivalentă cu a arăta că
( mp−1 )( mp−2 ) … … … … … ( mp−( p−1 ) ) ≡ ( p−1 ) !(mod p)
Cum mp ≡0 ( mod p ) rezultă că
( mp−1 )( mp−2 ) … … … … … ( mp−( p−1 ) ) ≡ (−1 ) (−2 ) ∙ (−( p−1 ) ) ≡ (−1 ) p 1 ∙ 2… … … ( p−1 ) ≡ ( p−1 ) (mod p)

Am folosit faptul că p−1 este un număr par.

Aplicația 3.6
Cerintă
Pentru un număr impar p, fieS¿ 2 ∙ 4 ∙ … … …( p−1) produsul numerelor pare de la 1 la
p.

( p−1
2 )
p−1
2
1. Să se arate că S=2 ! (mod p)

2. Fie r numărul numerelor strict mai mari ca ( p−1)/2 și mai mici ca p. Să se arate că

S ≡ (−1 )
r
( p−1
2 )
!(mod p)

3. Dacă p este un număr impar prim, atunci x 2 ≡ 2 ( mod p ) are soluție dacă și numai dacă
p ≡1 ,7 (mod 8)

Soluție

1. 2 ∙ 4 ∙ … … … … ∙ ( p−1 )=( 2 ∙1 )( 2 ∙2 ) … … … … . ∙ 2 ∙ ( p−1

2 )
=¿

( )
p−1 p−1
2 p−1 2 p−1
¿2 1 ∙ 2∙ … ∙ =0−soluție dacă șinumai dacă ica cu a arăta că , dar 8 și 12 sunt .l anterior 2 ( )!
2 2

43
 2. Dacă x este un umăr strict mai mare ca ( p−1)/2 și mai mic ca p, atunci p−x este un
număr impar mai mic sau egal ca ( p−1)/2 și mai mare ca 0. De fapt orice număr impar de la 1
la ( p−1)/2 este scris într-un mod unic ca p−x , unde x este un număr par strict mai mare ca
( p−1)/2 și mai mic ca p.
Atunci

S ≡2 ∙ 4 ∙ … ∙ ( p−5 ) ( p−3 ) ( p−1 ) ≡ (−1 ) 2 (−3 ) 4 (−5 ) … . ± ( p−1

2 )(mod p)

În produsul din termenul drept, orice număr par din intervalul [1,( p−1)/2] apare exact
odată, cu semn pozitiv și orice număr impar din intervalul [1,( p−1)/2] apare o singură dată,
dar cu semn negativ. Sunt exact r semne negative în produs. Atunci:

S= (−1 ) 2 (−3 ) 4 (−5 ) … . ± ( p−1

2 )
=(−1)r (
p−1
2
)!

3. Din 1 și 2 se observă că

( p−1
2 )
!=S ≡ (−1 ) (
2 )
p−1
2 rp−1
2 ! (mod p)

Cum ( )
p−1
2
p−1
! este prim cu p atunci 2 2 ≡ (−1 )r (mod p)

Conform criteriului lui Euler, 2 este un rest pătratic dacă și numai dacă r este par.
Atunci avem 4 cazuri: p ≡1 , 3 ,5 , 7(mod 8)

p−1
Dacă p=8 k +1 atunci =4 k ,deci r este numărul de numere pare în intervalul
2

[4 k +1 ,8 k ]. Numărând reiese că r =2 k . Așadar 2 este un rest pătratic modulo p în acest caz.

p−1
Dacă p=8 k +3 atunci =4 k +1 ,deci r este numărul de numere pare în intervalul
2

[4 k +2 ,8 k+ 2]. Numărând reiese că r =2 k +1. Așadar 2 NU este un rest pătratic modulo p în

acest caz.

p−1
Dacă p=8 k +5 atunci =4 k +2 ,deci r este numărul de numere pare în intervalul
2

44
[4 k +3 , 8 k +4 ]. Numărând reiese că r =2 k +1. Așadar 2 NU este un rest pătratic modulo p în
acest caz.

p−1
Dacă p=8 k +7 atunci =4 k +3 ,deci r este numărul de numere pare în intervalul
2

[4 k +4 ,8 k+ 6]. Numărând reiese că r =2 k +2. Așadar 2 este un rest pătratic modulo p în acest
caz.

Aplicația 3.7
Cerintă

Să se calculeze ( 1571 ) ,( 356 ) ,( 2999

335
)
Soluție

( 1571 )=( 713 )( 715 )=−( 713 )( 715 )=−( 23 )( 15 )=1

( 356 )=( 65 )( 67 )=( 15 )( −17 )=−1
( 2999
335
)=−( 2999
335 ) =−(
16
335 ) =−(
335 )
−1
=1

Aplicația 3.8
Cerintă
Să se arate că exista o infinitate de numere prime de forma 4 n+1 cu nϵ N .

Soluție

Presupunem prin absurd că există doar un număr finit de numere prime de forma
4 n+1 cu nϵ N ; fie acestea p1 , p2 , … … , p k .

Considerăm numărul N=1+ ¿ ¿. În mod evident, divizorii primi naturali ai lui N sunt
numere impare (fiindcă N este impar). Fie p∨N un divizor prim impar a lui N . Deducem că

p∨1+ ¿¿

45
Deci ( −1p )=1 adică peste de forma 4 t+1. Cu necesitate deci p ∈{ p , p ,… p 1 2 k¿ ¿ } și am

obținut astfel o contradicție evidentă.

Aplicația 3.9
Cerintă
Dacă p ≥5 este un nuăr prim, atunci

( −3p )={−11 dacă p ≡1(mod 6)

dacă p ≡−1(mod 6)

Soluție

( )( ) ( )( ) () ( 3p )=( 3r )
p−1 p−1 3−1
−3 −1 ∙3 −1 −3 2 p ∙
= = =(−1 ) (−1) 2 2
=
p p p p 3

cu p ≡r (3), r =0 ,1 , 2. Evident nu putem avea r =0.

Dacă r =1, atunci ( 13 )=1.

()
9−1
2 8
∙
Daca r =2 , atunci =(−1) =−1.
3

Dar p ≡2 ( mod 3 ) ⇔ p ≡−1(mod 3) . De asemenea 3∨p ± 1 ⇔6∨ p ±1 deoarece p este impar.

Aplicația 3.10
Cerintă
Să se arate că exista o infinitate de numere prime de forma 6 n+1 cu nϵ N .

Soluție

Prepunem că există un număr finit p1 , p2 , … pk de numere prime de forma 6 n+1. Vom

considera numărul N=3+¿ ¿. Cum N este impar, fie p un divisor prim impar a lui N .

Obținem că ¿ ¿, adică ( −3p )=1. Din aplicația 3.8 deducem că p este de forma 6 t +1, adică
p ∈{ p 1 , p2 ,… p k¿ ¿ } - absurd ( p∨N ⇒ p=3 care nu este de forma 6 t +1

Aplicația 3.11

46
Cerintă
Să se stabilească dacă congruența x 2 ≡ 10 ( mod 13 ) are sau nu soluții.

Soluție
2
13 −1 5−1 13−1 5−1 3−1

( ) ( ) ( )( )
10 2∙ 5 2 5
( ) ( ) ()
13 13 3
( 53 )=−( 53 )=−( 23 )=−(
∙ ∙
8 2 2 2 2
= = =(−1 ) ∙ (−1 ) ∙ =− =− =− (−1 ) ∙
13 13 13 13 5 5 5

Deci 10 este rest pătratic modulo 13 și în consecință ecuația

2
x ≡ 10(mod 13)

are soluții.

Aplicația 3.12
Cerintă
Să se stabilească dacă congruența x 2 ≡ 21 ( mod 23 ) are sau nu soluții

Soluție

Avem
2
21−1 23−1 20 22 21 −1

( )
21
( )
23 2
( )
∙ ∙
2 2
=(−1 ) = (−1 ) 2 2 = (−1 ) 8
=−1
23 21 21

Deci congruența
2
x ≡ 21 ( mod 23 )

nu are soluții.

Aplicația 3.13
Cerintă
Dacă p este un număr prim de forma 6 k + 1, atunci există x,yϵ N astfel încât
2 2
p=3 x + y

Soluție

Să presupunem că p este un număr prim de forma 6 k + 1. Atunci

() ( 3p )și cum ( 3p )=( 13 )=1 deducem că

p−1
3 2
=(−1)
p

47
 ( ) ( )( ) ( 3p )=( 3p )=1
p−1
−3 −1 3 2
= =(−1)
p p p

adică -3 este rest pătratic modulo p, deci există a ∈ Z astfel încât a 2+3 ≡ 0(mod p)

Conform lemei lui Thue ( dacă p este un număr prim iar a ∈ Z astfel încât p ∤a atunci
există numere naturale nenule x , y < √ p astfel încât la o alegere convenabilă a semnelor + sau
– să avem ax ± y ≡ 0(mod p) ) există x , y ϵ N astfel încât x , y ≤ √ p care au proprietatea că la o
alegere convenabilă a semnelor +¿ sau −¿, p∨ax ± y .

Deducem că p∨a2 x 2− y 2 și p∨a2 +3 ⇔3 x 2+ y 2= pt cu tϵ N (cum

x ≤ √ p și x ≤ √ p ⇒ 3 x + y <4 p , adică t <4 . Rămâne valabil numai cazul t=1 (dacă t=2 va
2 2

rezulta că p nu este prim, iar dacă t=3deducem că 3∨ y , y =3 z și p=x 2 +3

48
 Bibliografie

1. Dumitru Bușneag, Florentina Boboc, Dana Piciu, “Aritmetică și teoria numerelor”,

Editura Universitaria, Craiova, 1999

49