Testul 10 - Solutii

Problema 1. Se observa ca D este un determinant de tip Vandermonde,

si se calculeaza usor :

D = abcd(b2 − a2 )(c2 − a2 )(d2 − a2 )(c2 − b2 )(d2 − b2 )(d2 − c2 ).

Daca in Z7 are loc abcd = 0, rezulta ca 7|D. Daca abcd 6= 0 in Z7 , atunci

{a2 , b2 , c2 , d2 } ⊆ {1, 2, 4},

deoarece doar 1, 2 si 4 sunt resturi patratice modulo 7. Deci doua din nu-
merele a2 , b2 , c2 , d2 vor fi congruente modulo 7, si deci 7|D si in acest caz.

Problema 2. Inductiv
P se arata imediat ca xn < yn pentru orice n, si
deci yn > x1 , asadar yk = ∞. Deoarece xn este marginit, rezulta ca
S = sup xn < ∞. Deci
y1 + y2 + . . . + yn y1 + y2 + . . . + yn
yn+1 = ≥ ,
xn S
si trecand la limita relatia de mai sus, se obtine lim yn = ∞. Apoi
x1 + x2 + . . . + xn+1 (x1 + x2 + . . . + xn+1 )xn
xn+2 = = ,
yn+1 y1 + . . . + yn
si voi majora aceasta cantitate :
(n + 1)S 2 n
xn+2 ≤ · .
n y1 + y2 + . . . + yn
Dupa ce se aplica teorema Cesaro-Stolz, se obtine ca :
n 1
lim = lim = 0.
n→∞ y1 + y2 + . . . + yn n→∞ yn+1

1
Deci trecand la limita relatia de mai sus cu xn+2 , se obtine lim xn = 0.

Problema 3. Pentru inceput voi presupune ca toti termenii din coloana

a treia sunt nenuli. Fie un reper cartezian xOy si punctele A(a2 , a), B(b2 , b),
si asa mai departe. Evident ele se afla pe o parabola Γ. Intersectia dintre
dreptele AB si DE este :
 
(a + b)de − (d + e)ab de − ab
, .
d+e−a−b d+e−a−b
Acest lucru se verifica usor prin calcul. Analog se gasesc punctele de inter-
sectie ale dreptelor BC, EF , respectiv CD, F A. Conform teoremei Pascal,
ele sunt coliniare, si deci
 
x1 y1 1
 
x2 y2 1 = 0.
 
x3 y3 1
Deoarece am considerat ca coloana a treia a determinantului initial are ter-
meni nenuli, pot simplifica prin ei si se obtine concluzia. Daca unul sau doi
din acei termeni sunt nuli, atunci unul din a, b, c, d, e, f este comun in toti.
De exemplu, daca a + b − d − e = b + c − e − f = 0, b si e sunt comuni. Fie
x un astfel de numar comun. Pentru orice y 6= x, daca se inlocuieste y cu
x nu se mai obtin termeni nuli. Voi privi determinantul din problema ca o
functie de x. El este un polinom de gradul cel mult 3 in x, si mai general
vorbind, este o functie continua in variabila x. Cum pentru y 6= x, termenii
din coloana a treia sunt nenuli, conform celor de mai sus rezulta D(y) = 0.
Insa D(x) = lim D(y) = 0. Deci problema este rezolvata.
y→x

Problema 4. a) Un exemplu de functie ar fi treapta unitate, si anume :


1 , pentru x ≥ 0
f (x) = .
0 , pentru x < 0
b) Fie [a, b] un interval nedegenerat astfel incat f (a) = f (b). Atunci voi
arata ca f este constanta pe [a, b]. Acest fapt este imediat deoarece f este
continua pe [a, b], si prin injumatatiri succesive se obtine o multime densa.
Voi presupune prin absurd acum ca exista a < b astfel incat f (a) 6= f (b).
Voi face urmatoarele constructii :

2
 λ = sup {x ∈ [a, b] : f (x) = f (a)},

si

µ = inf {x ∈ [a, b] : f (x) = f (b)}.

Din continuitate, rezulta ca f (λ) = f (a) si f (µ) = f (b). Deci f este

constanta pe [a, λ] si pe [µ, b]. De aici, λ < µ, si voi privi intervalul [λ, µ]. In
mijlocul acestui interval, f nu poate lua valoarea f (λ) = f (a), deoarece λ a
fost ales ca supremul multimii de mai sus. De asemenea, din acelasi motiv,
f nu poate lua valoarea f (µ). Insa acest fapt este o contradictie cu ipoteza.
Deci presupunerea facuta este falsa, asadar f este constanta.