C1.

Noţiuni preliminare şi analiza erorilor

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 1 / 20

Noţiuni preliminare

Definiţia 1.
Fie (xn )n≥1 ⊂ R. Spunem că şirul (xn )n≥1 converge la x ∈ R dacă, pentru
orice ε > 0 există un număr natural nε astfel ı̂ncât

|xn − x| < ε, ∀n ≥ nε .

Se notează lim xn = x sau xn → x pentru n → ∞.

n→∞

Definiţia 2.
Spunem că şirul (xn )n≥1 se numeşte şir Cauchy dacă, pentru orice ε > 0
există un număr natural nε astfel ı̂ncât

|xn − xm | < ε, ∀m, n ≥ nε .

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 2 / 20

Noţiuni preliminare

Definiţia 3.
Fie f : D → R, D ⊂ R şi x0 punct de acumulare pentru D. Spunem că f
are limită ı̂n punctul x0 egală cu l, dacă pentru orice ε > 0 există δ > 0
astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ D cu x ̸= x0

|x − x0 | < δ ⇒ |f (x) − f (x0 )| < ε.

Se notează lim f (x) = l.

x→x0

Definiţia 4.
Fie f : D → R şi x0 ∈ D. Spunem că f este continuă ı̂n punctul x0 dacă
există
lim f (x) = f (x0 ).
x→x0

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 3 / 20

Noţiuni preliminare

Definiţia 5.
Fie f : D → R şi x0 ∈ D. Spunem că f este continuă pe D dacă f este
continuă ı̂n orice punct x ∈ D. Vom nota prin C (D) mulţimea funcţiilor
continue pe D.

Teorema 1.
Fie f : D → R şi x0 ∈ D. Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
(i) f este continuă ı̂n x0 ;
(ii) pentru orice şir (xn )n≥1 cu xn → x0 rezultă că f (xn ) → f (x0 ).

Teorema 2. (Teorema valorilor intermediare)

Fie f ∈ C [a, b] şi l orice număr situat ı̂ntre f (a) şi f (b). Atunci există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (c) = l.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 4 / 20

Noţiuni preliminare

Corolar
Dacă f ∈ C [a, b] şi f (a) · f (b) < 0 atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
f (c) = 0.

Teorema 3. (Weierstrass)
Dacă f ∈ C [a, b] atunci f este mărginită şi ı̂şi atinge marginile, adică
există c1 , c2 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

m = f (c1 ) ≤ f (x) ≤ f (c2 ) = M, ∀x ∈ [a, b]

unde m = inf f (x) şi M = sup f (x).

x∈[a,b] x∈[a,b]

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 5 / 20

Noţiuni preliminare

Definiţia 6.
Fie f : D → R şi x0 ∈ D punct de acumulare al mulţimii D. Spunem că f
este derivabilă ı̂n punctul x0 dacă există şi este finită

f (x) − f (x0 )
lim = f ′ (x0 ).
x→x0 x − x0
Pentru o curbă plană reprezentată explicit prin C : y = f (x) tangenta ı̂n
punctul M0 (x0 , f (x0 )) are ecuaţia

y − f (x0 ) = f ′ (x0 )(x − x0 ).

Teorema 4.
Orice funcţie derivabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 6 / 20

Noţiuni preliminare

Definiţia 7.
Fie f : D → R unde D este o mulţime deschisă din R. Spunem că f este
de clasă C n , n ≥ 1 pe mulţimea D dacă f este de n ori derivabilă pe D iar
derivata de ordin n este continuă pe D.

Vom nota prin C ∞ (D) mulţimea funcţiilor indefinit derivabile, adică

derivabile de orice ordin n pe D.
Teorema 5. (Rolle)
Fie f ∈ C [a, b] şi derivabilă pe (a, b). Dacă f (a) = f (b) atunci există
c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f ′ (c) = 0.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 7 / 20

Noţiuni preliminare

Corolar 1.
Între două zerouri ale unei funcţii derivabile pe un interval se află cel puţin
un zerou al derivatei.

Corolar 2.
Fie f : I → R derivabilă pe I . Dacă a, b ∈ I , a < b sunt două rădăcini
consecutive ale lui f ′ atunci ı̂n intervalul (a, b) există cel mult o rădăcină a
ecuaţiei f (x) = 0.

Teorema 6. (Rolle generalizată)

Fie f ∈ C [a, b] de n ori derivabilă pe (a, b). Dacă x0 , x1 , ..., xn ∈ [a, b] sunt
rădăcini ale lui f atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât f (n) (c) = 0.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 8 / 20

Noţiuni preliminare
Teorema 7. (Lagrange)
Fie f ∈ C [a, b] şi derivabilă pe (a, b). Atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât

f (b) − f (a)
= f ′ (c).
b−a

Teorema 8. (Formula lui Taylor)

Fie f : I → R o funcţie de n + 1 ori derivabilă pe I . Atunci pentru orice
două puncte x0 , x ∈ I cu x0 ̸= x există c ∈ (x0 , x) sau c ∈ (x, x0 ) astfel
ı̂ncât

f ′ (x0 ) f ′′ (x0 ) f (n) (x0 )

f (x) = f (x0 )+ (x −x0 )+ (x −x0 )2 +...+ (x −x0 )n +
1! 2! n!
f (n+1) (c)
+ (x − x0 )(n+1)
(n + 1)!
C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 9 / 20
Noţiuni preliminare

Teorema 9.
Dacă f ∈ C [a, b] atunci f este integrabilă Riemann pe [a, b] şi avem
b n
b−aX
Z
f (x)dx = lim f (xi )
a n→∞ n
i=1

unde xi = a + i(b − a)/n, i = 1, n.

Teorema 10. (Leibniz-Newton)

Dacă f ∈ C [a, b] iar F este o primitivă a lui f atunci
Z b b
f (x)dx = F (x) = F (b) − F (a).
a a

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 10 / 20

Noţiuni preliminare

Teorema 11. (Prima formulă de medie)

Dacă f ∈ C [a, b] atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
Z b
f (x)dx = f (c)(b − a).
a

Teorema 12. (A două formulă de medie)

Dacă f ∈ C [a, b] iar g integrabilă Riemann pe [a, b], g (x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b]
atunci există c ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
Z b Z b
f (x)g (x)dx = f (c) g (x)dx.
a a

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 11 / 20

Analiza erorilor

Aprecierea preciziei rezultatelor calculelor este un obiectiv important ı̂n

Analiza numerică. Se disting mai multe tipuri de erori care pot limita
această precizie.
(1) erori experimentale - ele se pot datora, de exemplu, imperfecţiunilor
inerente ale măsurătorilor fizice;
(2) erori de rotunjire - apar atunci când se fac calcule cu numere
reprezentate printr-un număr finit de cifre;
(3) erori de aproximare sau de trunchiere - apar, de exemplu, atunci când
ı̂nlocuim suma unei serii infinite cu suma primilor termeni.
Multe probleme de aproximare se obţin prin discretizarea” problemei
”
originale: integralele definite se aproximează prin sume finite, derivatele
prin diferenţe, etc. În astfel de cazuri, eroarea de aproximare se numeşte
eroare de discretizare.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 12 / 20

Analiza erorilor
Definiţia 1.
Fie X spaţiu liniar normat, A ⊆ X , x ∈ X . Un element x ∈ A se numeşte
aproximantă a lui x din A şi se notează x ∗ ≈ x.

Definiţia 2.
Dacă x ∗ este o aproximantă a lui x, diferenţa ∆x = x − x ∗ se numeşte
eroare iar
∥∆x∥ = ∥x − x ∗ ∥
se numeşte eroare absolută.

Definiţia 3.
Expresia
∥∆x∥
δx = , x ̸= 0
∥x∥
se numeşte eroare relativă.
C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 13 / 20
Analiza erorilor

Observaţie
Deoarece ı̂n practică x este necunoscut, se foloseşte aproximarea
δx = ∥∆x∥ ∗
∥x ∗ ∥ . Dacă ∥∆x∥ este mic comparativ cu ∥x ∥, atunci aproximanta
este bună.

Reprezentarea ı̂n virgulă mobilă

Forma zecimală normalizată cu virgulă mobilă este

±0.d1 d2 ...dk × 10n , 1 ≤ d1 ≤ 9 şi 0 ≤ di ≤ 9,

pentru i = 2, 3, ...k.. Numerele de această formă se numesc numere

zecimale cu k cifre. Orice numă real pozitiv poate fi scris sub forma:

x = 0.d1 d2 ...dk dk+1 dk+2 ... × 10n

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 14 / 20

Analiza erorilor
Reprezentarea ı̂n virgulă mobilă
Reprezentarea ı̂n virgulă mobilă a lui x, notată fl(x), se obţine prin
terminarea mantisei la k cifre zecimale. O primă metodă, numită
trunchiere, constă ı̂n a elimina pur s, i simplu cifrele dk+1 dk+2 .... Aceasta
produce forma ı̂n virgulă mobilă:

fl(x) = 0.d1 d2 ...dk × 10n

A doua metodă, numită rotunjire, adaugă 5 × 10n−(k+1) la x şi apoi taie

rezultatul pentru a obţine un număr de forma:

fl(x) = 0.δ1 δ2 ...δk × 10n

Pentru rotunjire, dacă dk+1 ≥ 5, se adaugă 1 la dk şi obţinem fl(x), adică

rotunjim ı̂n sus. Dacă dk+1 < 5 tăiem toate cifrele cu excepţia primelor k
cifre, adică rotunjim ı̂n jos.
C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 15 / 20
Analiza erorilor

Exemplul 1.
Considerăm numărul π = 3.14159265....
Forma zecimală normalizată este π = 0.314159265 × 101 ;
Reprezentarea ı̂n virgulă mobilă a lui π folosind tăierea este
fl(π) = 0.31415 × 101 = 3.1415;
Reprezentarea ı̂n virgulă mobilă a lui π folosind rotunjirea este
fl(π) = (0.31415 + 0.00001) × 101 = 3.1416;

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 16 / 20

Analiza erorilor

Propagarea erorilor se referă la modul ı̂n care erorile de la ı̂nceput cât şi
cele din etapele ulterioare (ex. rotunjiri) se propagă ı̂n calcul şi afectează
acurateţea, uneori foarte drastic.
Din formulele pentru eroarea relativă, dacă x ≈ x(1 + δx ) şi y ≈ y (1 + δy )
avem următoarele expresii pentru erorile relative:

δxy = δx + δy

δx/y = δx − δy
x y
δx+y = δx + δy
x +y x +y

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 17 / 20

Singura operaţie critică din punct de vedere al erorii este scăderea a două
cantităţi apropiate x ≈ y , caz ı̂n care δx−y → ∞. Acest fenomen se
numeşte anulare. Anularea este de două tipuri:
benignă, când se scad două cantităţi exacte;
catastrofală, când se scad două cantităţi deja rotunjite.
Programatorul trebuie să fie conştient de posibilitatea apariţiei anulării şi
să ı̂ncerce să o evite. Expresiile ı̂n care apare anularea trebuie rescrise, iar
o anulare catastrofală trebuie ı̂ntotdeauna transformată ı̂n una benignă.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 18 / 20

Exemplul 2.
Dacă a ≈ b, atunci expresia a2 − b 2 se transformă ı̂n (a − b)(a + b).
Forma iniţială este de preferat ı̂n cazul când a ≫ b sau b ≫ a.

Exemplul 3.
Dacă anularea apare ı̂ntr-o expresie cu radicali, se amplifică cu conjugata:
√ √ δ
x +δ− x=√ √ , δ ≈ 0.
x +δ+ x

Exemplul 4.
Diferenţa valorilor unei funcţii pentru argumente apropiate se transformă
folosind formula lui Taylor:

δ 2 ′′
f (x + δ) − f (x) = δf ′ (x) + f (x) + ... f ∈ C n [a, b].
2

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 19 / 20

Bibliografie

[1] R. L. Burden and J. D. Faires, Numerical Analysis. Ninth Edition.

Canada, 2011.
[2] A. Gilat, MATLAB. An Introduction with Applications. Fifth Edition.
Wiley, 2014.
[3] J. H. Mathews and K. D. Fink, Numerical Methods Using MATLAB.
Third Edition. Prentice Hall, 1999.
[4] M. Postolache and A. Pitea, Modele numerice ı̂n algebră s, i analiza
matematică. Ed. Fair Parteners, 2009.
[5] M. Postolache, Modelare numerică: teorie s, i aplicat, ii. Ed. Fair
Parteners, Bucuresti, 2010.
[6] R. T. Trı̂mbiţaş, Analiză numerică. O introducere bazată pe Matlab.
Presa universitară clujeană, 2005.

C1. Noţiuni preliminare şi analiza erorilor 20 / 20