Tema 4

Primitiva şi integrala Riemann. Aplicaţii.

Modulul 4.1 - Primitiva. Aplicaţii

Noţiunea de primitivă s-a degajat din aplicaţiile matematicii în situaţii

concrete, care constă în determinarea modelului matematic al unui proces atunci
când se dă viteza de variaţie a acestuia.
Abstract, problema primitivei se formulează astfel: fiind dată funcţia derivată
F = f ' : I ⊆ R → R se cere să se determine funcţiile f : I → R . Problema
primitivelor este deci inversa problemei fundamentale a calculului diferenţial, care
după cum s-a arătat în alt capitol, constă în determinarea derivatei unei funcţii date.
Derivarea este un operator care asociază unei funcţii date f : I → R derivata
sa f ' : I → R , în timp ce determinarea primitivelor (primitivizarea), adică inversa
operaţiei unare de derivare, este o funcţie multivocă care asociază unei funcţii date
F : I → R, ( F = f ' ) mulţimea funcţiilor f cu proprietatea f ' = F care este infinită
(după una dintre consecinţele teoremei Lagrange).
Definiţia 4.1
1] Fie I ⊆ R interval, f : I → R. Se numeşte primitivă a funcţiei f pe I, orice
funcţie F : I → R derivabilă pe I şi cu proprietatea F ' = f pe I
(F '(x) = f (x), ∀x ∈ I).
2] Operaţia de determinare a unei primitive F a lui f pe intervalul I se numeşte
operaţie de integrare, notată prin simbolul ∫ f ( x ) dx .
3] Funcţia f : I → R care admite cel puţin o primitivă pe I se numeşte funcţie cu
primitive pe I şi mulţimea acestor funcţii se va nota prin P(I).
Teorema 4.1 (Proprietăţi generale ale primitivelor)
Fie I ⊆ R interval şi f : I → R, atunci au loc afirmaţiile:
(p1) Dacă F este o primitivă a lui f pe I atunci pentru ∀C ∈ R, funcţia
F + C este o primitivă a lui f pe I.
(p2) Două primitive oarecare F şi G a lui f pe I diferă printr-o constantă.
(p3) Primitiva generală sau integrala nedefinită sau antiderivata unei funcţii f este
dată prin:
not
( 1) ∫ f ( x ) dx = { F + C | F : I → R primitivă a lui f ; C ∈ R} = F ( x) + C, x ∈ I
(p4) Integrala nedefinită este inversa aplicaţiei de diferenţiere:
( 2 ) ∫ dF ( x ) = F ( x ) + C ( 3) d  ∫ f ( x ) dx  = f ( x ) dx .

94
 Demonstraţie (p1) F este primitivă, deci F derivabilă cu F' = f şi avem: (F + C)'
= F' + C' = F' = f, de unde rezultă F + C derivabilă cu (F + C)' = f ⇒ F + C
primitivă.
(p2) Fie F, G : I → R primitive ale lui f pe I, conform definiţiei 1: F, G derivabile
cu: F' = f, G' = f pe I ⇒ F' = G' ⇒ (F − G )' = 0 ⇒ F − G = C, C ∈ R.
(p4) Avem: ∫ dF ( x ) = ∫ F ( x ) dx = ∫ f ( x ) dx = F ( x ) + C ( 2 ) şi
'

d  ∫ f ( x ) dx  = d  F ( x ) + C  =  F ( x ) + C  dx =  F ' ( x ) + C '  dx =
'

= F ' ( x ) dx = f ( x ) dx ( 3) .◄
Teorema 4.2 (Operaţii algebrice cu primitive)
Fie I ⊆ R interval şi f , g : I → R cu f , g ∈ P(I), atunci au loc proprietăţile:
(p5) ∫ d ( λf ) = λ ∫ df = λ f + C , ∀λ ∈ R, ∀ C ∈ R
(p6) ∫ d ( f ± g ) = ∫ df ± ∫ dg = f ± g + C ; C ∈ R
(p7) ∫ d ( fg ) = ∫ ( gdf + fdg ) = ∫ gdf + ∫ fdg
Demonstraţie În ipoteza f, g diferenţiabile (derivabile) pe I, avem:
d ( λf ) = λdf , d ( f ± g ) = df ± dg , d ( fg ) = gdf + fdg şi după formula (2) se obţin
imediat proprietăţile (p5), (p6), (p7).◄
Consecinţa 4.1
Fie f, g ∈ C1(I) din (p7) se obţine formula de integrare prin părţi, care este o
metodă de calcul pentru primitive:
( 4 ) ∫ fdg = fg − ∫ gdf
Consecinţa 4.2
Dacă f : I → R, f ∈ P(I) cu F o primitivă oarecare a sa şi x = u ( t ) , t ∈ J este o
schimbare de variabilă cu u ∈ C1(J), atunci din formula de diferenţiere a funcţiilor
compuse, avem:
( 5) ∫ f ( x ) dx = ∫ f u ( t )  du ( t ) = ∫ f u ( t )  u ' ( t ) dt = F  u ( t ) + C , C ∈ R .
Demonstraţie Fie F ( u ) = ∫ f ( u ) du şi G ( t ) = ∫ f u ( t )  dt , atunci avem:
dF u ( t )  = F ' u ( t )  u ' ( t ) dt = f  u ( t ) u ' ( t ) dt = G ' ( t ) ⇒
⇒ F u ( t )  = G ( t ) + C
şi este valabilă formula de integrare prin schimbare de variabilă (5). ◄
Consecinţa 4.3
Din definiţia primitivei, proprietăţile sale (p4) date prin (2) şi (3) din Tabloul
derivatelor unor funcţii elementare se obţine Tabloul primitivelor unor funcţii
elementare (din bibliografie: [6], [10], [11], [14], [16] şi manualul de matematică
pentru clasa a XII − a).

95
 Tabelul primitivelor uzuale
x α+1

 ; α ∈ R − { −1}
∫
α
1. x dx =  α + 1 +C
ln x ; α = −1

dx 1 x−a
2. ∫
x −a 2 2
= ln
2a x + a
+ C ( a ≠ 0)

dx 1 x 1
3. 2 ∫
x +a 2
= arctg + C = − arcctg x + C ( a ≠ 0 )
a a a
dx
4. ∫x2 + a2
= ln x + x 2 + a 2 + C ( a ≠ 0 )

dx x x
5. ∫a2 − x2
= arcsin + C = − arccos + C ( a ≠ 0 )
a a
1 x
∫
6. a x dx =
ln a ∫
a + C ( a > 0, a ≠ 1) ; e x dx = e x + C

7. ∫ sin xdx = − cos x + C ; ∫ cos xdx = sin x + C

dx x dx π x
8. ∫ = ln tg + C ; ∫ = ln tg  +  + C
sin x 2 cos x 4 2
9. ∫ tg xdx = − ln cos x + C ; ∫ ctg xdx = ln sin x + C
dx dx
10. ∫ = − ctg x + C ; ∫
2
= tg x + C
2
sin x cos x
11. ∫ ( 1 + ctg x ) dx = − ctg x + C ; ∫ ( 1 + tg x ) dx = tg x + C
2 2

2
x a x
12. ∫ a − x dx = 2 2
a − x + arcsin + C ( a ≠ 0 )
2 2

2 2 a
x 2 a2
∫ x ± a dx = x ± a ± ln x + x 2 ± a 2 C ( a ≠ 0 )
2 2 2
13.
2 2
−x
e −e
x
e x + e− x
14. ∫ sh xdx = ∫ 2 ∫
dx = ch x + C ; ch xdx = ∫ 2
dx = sh x + C
dx dx
15. ∫ = th x + C ∫
; = − cth x + C
ch 2 x sh 2 x
sin x cos x
16. ∫ dx = sec x + C ; ∫ dx = − cosec x + C
cos 2 x sin 2 x

96
 dx
17. ∫x x −1
2
= arcsec x + C = − arccosec x + C

dx
18. ∫m m
x −1
m
= m x + C ( m ≥ 2; m ∈ N )

Observaţii.
1. Pentru a testa dacă F : I → R este o primitivă a funcţiei f : I → R pe I; se verifică
egalitatea: F '(x) = f (x), ∀x ∈ I.
2. Studiul primitivelor a fost efectuat şi în liceu, de aceea vom face unele
completări, în special prezentând clasele de funcţii reale de o variabilă reală a căror
primitive se reduc, prin substituţii convenabile, la primitive de funcţii raţionale.
3. Problema existenţei primitivelor, înseamnă de fapt, pentru
∀f : I ⊆ R→ R determinarea familiei de funcţii P(I). Răspunsul complet la această
problemă nu a fost dat încă. Se cunosc răspunsuri parţiale.
(i) Condiţia necesară de existenţă a primitivelor lui f : I → R este ca f să posede
proprietatea Darboux, deoarece în acest caz f este o derivată pe I (f = F ' pe I).
(ii) Orice funcţie continuă f : I → R posedă primitive pe I, (condiţie suficientă) care
se va demonstra în cadrul Integralei Riemann.
(iii) Există funcţii discontinue care au primitive.
 1
sin ; x ≠ 0, x ∈ R
Exemplu. f : R → R, f ( x ) =  x discontinuă în x0 = 0 are o
 0 ; x = 0
primitivă F : R → R definită prin formula F = G − H unde G : R → R cu
 x 2 cos x ; x ≠ 0, x ∈ R
G ( x) =  şi H : R → R care este o primitivă a funcţiei
 0 ; x = 0
 1
2 x cos ; x ≠ 0, x ∈ R
continue ϕ : R → R cu ϕ ( x ) =  x .
 0 ;x=0
Avem:
 1 1
2 x cos + sin , x ≠ 0, x ∈ R
F ' ( x ) = G ' ( x ) − H ' ( x ) unde G ' ( x ) =  x x
 0 , x=0
 1
2 x cos , x ≠ 0, x ∈ R
şi H ' ( x ) =  x deci F ' ( x ) = f ( x ) , ∀x ∈ R şi F
 0 ,x=0
este o primitivă a lui f pe R.
4. Metodele de calcul pentru primitive sunt:

97
Tabelul primitivelor imediate ale unor funcţii elementare, Metoda transformărilor
algebrice şi trigonometrice, Metoda integrării prin părţi, Metoda integrării prin
formule de recurenţă după n ∈ N şi Metoda substituţiei care se regăsesc în
consecinţa 1, consecinţa2, consecinţa 3 şi în bibliografie ([6], [10], [11], [14], [16]).
5. Vom prezenta clase de funcţii reale de o variabilă reală ale căror primitive sunt
exprimabile prin combinaţii liniare finite de funcţii elementare.

Primitive de funcţii raţionale

P0 ( x )
Fie f : D ⊆ R→ R cu f ( x ) = cu P0 , Q ∈ R [ X ] şi cu gr P0 ≥ gr Q atunci
Q( x)
P0 ( x ) P ( x)
= p0 ( x ) + cu p0 , P, Q ∈ R [ X ] şi gr P < gr.Q. După o teoremă din
Q( x) Q( x)
algebră, are loc descompunerea în fracţii simple:
An Mx + N
f ( x ) = p0 ( x ) + ∑1 +∑ 2 2 (∆ = p 2 − 4q < 0) unde ∑ este suma
( x − x0 ) n
( x + px + q )n 1

relativă la toate rădăcinile reale simple şi multiple, iar ∑ 2 este suma relativă la
toate rădăcinile complexe simple şi multiple ale ecuaţiei algebrice cu coeficienţi
reali: Q(x) = 0. Calculul primitivelor lui f este dat prin:
P ( x) P( x) An
∫ f ( x)dx = ∫ p ( x)dx + ∫ Q( x) dx =
0 p ( x) + ∫ dx = p( x) + ∑ 1 ∫ dx +
( gr p = gr p0 +1) Q( x) ( x − x0 ) n
p∈R[ X ]

Mx + N
+∑ 2 ∫ dx
( x + px + q ) n
2

şi conduce la următorul rezultat:

 A1 ln | x − x0 | +C1 ; n = 1
An 
(i ) ∫ ( x − x0 )n dx =  An ⋅ 1 n−1 + C2 ; n ≥ 2 . Pentru ecuaţia x2+px+q=0 cu ∆ = p2 -
1 − n ( x − x )
 0

4q < 0 şi rădăcinile x1,2 = α ± iβ ∈ C; α , β ∈ R are loc descompunerea

 p = −2α, q = α 2 + β2
canonică: x + px + q = (x - α ) + β cu 
2 2 2
. Avem:
 ∆ = −4β < 0
2

M Mα+ N x−α
 ln( x 2 + px + q ) + arctg + C1 ; n = 1
Mx + N 2 β β
(ii ) ∫ 2 dx = 
( x + px + q ) n  −M 1
+ (M α + N ) I n ; n ≥ 2
 2 (n − 1)( x + px + q ) n−1
2

98
 d ( x − α) dx
 I n = ∫ [( x − α) 2 + β2 ]n = ∫ ( x2 + px + q )n

 1 x 2n − 3
In = ⋅ 2 n −1
+ In −1 , pentru n ≥ 2
 (2n − 1)β [( x − α) + β ]
2 2
2n − 2
 1 x−α
 I1 = arctg + C2 ; I0 = x + C3
 β β
Integrarea funcţiilor iraţionale
Integrarea funcţiilor iraţionale, se va reduce, prin substituţii convenabile, la
integrarea de funcţii raţionale. Vom folosi notarea R(u, v, w, …) pentru a desemna
o funcţie raţională în variabilele u, v, w, … care la rândul lor sunt funcţii în x.
m1  m1 ,..., m p ∈ Z
mp

1. R ( x ,..., x )dx cu  şi considerăm n = c.m.m.m.c.{n1, n2, …, np}.

∫
n1 np
 n1 ,..., n p ∈ N *
m1 mp
Substituţia x = tn şi dx = ntn-1dt, notând s1 = n ⋅ n,..., s p = n ⋅ n cu s1, …, sp ∈ Z,
1 p

obţinem:
m1 mp

∫R ( x )dx = n ∫ R (t s1 ,..., t p )t n−1dt = ∫ R (t )dt cu R1 o funcţie raţională în t.

n1 np s
,..., x
1
m1 mp

2. ∫ R [ x,  ax + b  ,...,  ax + b  ]dx unde cx + d ≠ 0; ax + b ≥ 0 cu a, b, c, d ∈ R*; m1,

n1 np

 cx + d   cx + d  cx + d
…,mp∈Z, n1, …, np ∈ N*, şi considerăm n = c.m.m.m.c.{n1, n2, …, np}. Substituţia
 dt n − b
 (a − ct n ≠ 0)
ax + b n  a − ct n
=t ⇒ x= n −1 ⇒
cx + d  dx = (ad − bc)nt dt
 (a − ct n ) 2
m1 mp
 ax + b   ax + b  n p
n1  dt n − b s1 s p  n( ad − bc )t
n −1

∫  cx + d 
R [ x , ,...,  
 cx + d 
]dx = ∫  a − ct n
R , t ,..., t  (a − ct n ) 2 dt = ∫ R 2 (t )dt unde

R2 este o funcţie raţională în t.
( )
3. ∫ R x, ax + bx + c dx cu a, b, c, ∈R, a ≠ 0 şi ∆ = b2 – 4ac ≠ 0.
2

Se vor efectua substituţiile lui Euler:

31. Dacă a > 0 substituţia este: ax 2 + bx + c = x a ± t şi pentru cazul
t2 − c − at2 + bt − c a
ax 2 + bx + c = x a + t ⇒ x = (b − 2t a ≠ 0); dx = 2 dt ;
b − 2t a (b − 2t a ) 2

ax + bx + c =
2 − at 2 + bt − c a
b − 2t a
(
⇒ ∫ R x, ax2 + bx + c dx = )
 t 2 − c − at 2 + bt − c a  − at2 + bt − c a
= 2∫ R  ,  dt = ∫ R 3 (t )dt cuR 3 o funcţie raţională în t
 b − 2t a b − 2t a  (b − 2t a )
2

99
32. Dacă c > 0 substituţia este: ax 2 + bx + c = xt ± c şi pentru cazul
2t c − b t 2 c − bt + a c
ax 2 + bx + c = xt + c ⇒ x = (a − t 2
≠ 0); dx = 2 dt ;
a − t2 (a − t 2 )2
t 2 c − bt + a c
ax 2 + bx + c =
a − t2
(
⇒ ∫ R x, ax2 + bx + c dx = )
 2t c − b t 2 c − bt + a c  t 2 c − bt + a c
= 2∫ R  ;  dt =
 a −t a − t2 (a − t2 )2
2

= ∫ R 4 (t )dt cu R 4 o funcţie raţională în t
33. Dacă a < 0 şi c < 0, iar ∆ = b2 – 4ac < 0 ⇒ ax2 + bx + c < 0, ∀ x ∈ R şi
ax 2 + bx + c ∈C . Dacă ∆ = b – 4ac > 0 ⇒ ax + bx + c =a (x -x1)(x- - x2), ∀ x1, x2∈
2 2

R şi x1 ≠ x2.
( x − x2 )
Avem: ax + bx + c = a( x − x1 )( x − x2 ) = ( x − x1 ) a
2
şi atunci:
( x − x1 )
 ( x − x2 ) 
∫ R  x,ax 2 + bx + c dx = ∫ R  x,( x − x1 ) a
 ( x − x )
 dx este de tip 2 şi se face substituţia:
 1 
x − x2 t x +x
2
2t ( x1 − x2 ) x −x
= t 2 ⇒ x = 1 2 2 ; dx = dt ; x − x1 = 2 21 ⇒
x − x1 1+ t (1 + t )
2 2
1+ t

( )
t2x + x x − x
 1+ t 1+ t
 2t ( x1 − x2 )
⇒ ∫ R x, ax 2 + bx + c dx = ∫ R  1 2 2 ; 2 2 1 t − a 
 (1 + t )
2 2
dt =

= ∫ R 5 (t )dt cu R 5 o funcţie raţională în t

∫ x ( a + bx )
p
4. m n
dx integrale binome cu a, b ∈ R*, m, n, p ∈Q şi notăm
m1 n p
m= , n = 1 , p = 1 unde m1 , n1 ,şip1 ∈ Z
, , m2 n2 p2 ∈ N * .
m2 n2 p2
Teorema 4.3 (P. L. Cebîşev)
Primitivele pentru ∫ x m ( a + bxn ) dx se pot exprima prin combinaţii finite de funcţii
p

elementare numai în următoarele trei cazuri:

m +1 m +1
41. p ∈Z; 42. ∈Z ; 43. + p∈Z .
n n
Demonstraţie. 41. Dacă p ∈Z, avem:
x m+1
(i) p = 0 ⇒ ∫ x m ( a + bxn ) dx = ∫ xm dx =
p
+ C1 ( m ≠ −1) .
m +1
(ii)p >0 ⇒
p p
x nk + m +1
⇒ ∫ x m ( a + bxn ) dx = ∑ C kp a p −k bk ∫ xnk +m dx = ∑ Ckp ap −k bk
p
+ C2
k =0 k =0 nk + m + 1

100
 m1 n1
xm
(iii) p < 0 ⇒∫ x ( a + bx ) dx = ∫
p
m n
dx = ∫ R ( x, x m2 , x n2 )dx de tip 1. şi notând n =
( a + bx ) n −p

1
c.m.m.m.c. {m2, n2} prin substituţia xn = t ⇔ x = t n ;
m +1
1 1
∫ x ( a + bx ) dx =
p −1

n∫
m n
t n
dt = ∫ R (t )dt cu R 6 o funcţie raţională în t .
( a + bx )
n −p 6

m +1 m +1
42. p ∉Z şi ∈ Z , atunci − 1∈ Z şi prin substituţia xn = t avem:
n n
1 mn+1−1
∫ x ( a + bx ) dx = n ∫ t ( a + bt ) dt din care prin o nouă substituţie:
m n p p

z p2 − a p
a + bt = z p2 ⇔ a + bx n = z p2 ⇒ t = , dt = 2 z p2 −1dz se obţine rezultatul final:
b b
m +1
−1
1 mn+1−1 1 p2  z p2 − a  n
( ) ( )
p
∫ R7 o
n∫ n b ∫ b 
z p1 + p2 −1dz = ∫ R ( z )dz
p
x m
a + bx n
dx = t a + bt dt =   7

m +1
funcţie raţională în z deoarece − 1∈ Z şi p1 + p2 – 1 ∈ Z.
n
m +1 m +1
43. Dacă p, ∉ Z şi + p ∈ Z se reprezintă integrala binomă sub forma:
n n
p p
 a + bx n n   a + bxn 
∫ x ( a + bx )
p
m n
dx = ∫ x  m
n
⋅ x  dx = ∫ xm +np  n
n
 dx şi prima substituţie: x = t
 x   x 
1− n
1 1
⇔ x = t ; dx = t
n
n
dt conduce la:
n
p
1 mn+1+ p −1  a + bt 
∫ x ( a + bx ) dx = n ∫ t
p
 dt ; a doua substituţie:
m n

 t 
a + bt a + bx n a − ap2 z p2 −1
t
= z p2 ⇔
xn
= t p2
⇒ t =
z p2 − b
z p2
− b ≠ 0 , dt = (
( z p2 − b) 2
dz ⇒ )
m +1
ap  a 
+ p −1
m +1
⇒ ∫ x m ( a + bxn )
n
p
dx = − 2 ∫  p2 z p1 + p2 −1dz = ∫ R ( z )dz cu + p − 1∈ Z ,
 n
n  z −b 8

p1 + p2 – 1 ∈ Z şi R8 o funcţie raţională în z.◄

Integrarea funcţiilor raţionale în sin x şi cos x
1. Calculul integralei ∫ R ( sin x,cos x ) dx în cazul general cu x ∈(-π , π ) se face
x 2dt
printr-o schimbare de variabilă: tg = t ⇒ x = 2arctgt , dx = ,
2 1+ t2
2t 1− t2  2t 1 − t2  dt
sin x = , cos x = ⇒ ∫ R ( sin x,cos x ) dx = 2 ∫ R  , 2 
= ∫ R 1 ( t ) dt cu R1 o
1+ t2 1 + t2 1 + t 1 + t  1 + t
2 2

funcţie raţională în t.

101
2. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie impară în cos x, avem:
R ( sin x, cos x ) dx = f (sin 2 x, cos2 x) cos xdx şi prin substituţia: sin x= t, cos x dx = dt se
obţine: R ( sin x, cos x ) dx = f (sin x, cos x) cos xdx =
2 2

= f ( t 2 ,1 − t 2 ) dt ⇒ ∫ R ( sin x, cos x ) dx = ∫ f ( t2 ,1 − t2 ) dt = ∫ R 2 ( t ) dt cu cu R2 o funcţie

raţională în t.
3. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie impară în sin x, avem:
R ( sin x, cos x ) dx = g (sin 2 x, cos2 x) sin xdx şi prin substituţia: cos x= t,
-sin x dx = dt rezultă: ∫ R ( sin x,cos x ) dx = − ∫ g (sin x,cos x)(− sin xdx) =
2 2

= − ∫ g ( 1 − t 2 , t 2 ) dt = ∫ R 3 ( t ) dt cu cu R3 o funcţie raţională în t.
4. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie pară în sin x şi cos x, avem
R ( sin x, cos x ) dx = h(sin 2 x, cos2 x) dx şi prin substituţia:
dt t2 1 se obţine rezultatul final:
tgx = t ⇒ x = arctgt , dx = , sin 2
x = , cos2 x =
1+ t 2
1+ t 2
1+ t2
 t2 
∫ (
R sin 2
x ,cos 2
x ) ∫ (
dx = h sin 2
x ,cos 2
x ) ∫ 1 + t 2 , 1 +1t 2  1 +dtt 2 = ∫ R 4 ( t ) dt cu R4 o funcţie
dx = h
 
raţională în t.
Integrarea funcţiilor raţionale în exponenţiale
Primitivele de forma: ∫ R ( e ,..., e ) dx cu a ≠ 0, a∈R şi r1, …, rp ∈Q, iar
r ax r ax 1 p

mi
ri = , mi ∈ Z, ni ∈ N* şi i=1, …, p se va nota λ =c.m.m.m.c.{ n1, …, np } şi prin
ni
λ λ ln t λ dt
substituţia eax = t , t >0 ⇔ x = , dx = se obţine:
a a t

(
r ax rp ax
)
λ λr
(λrp dt
)
∫ R e 1 ,..., e dx = a ∫ R t 1 ,..., t t = ∫ R 1 ( t ) dt cu R1 o funcţie raţională în t,
deoarece λ r1, …, λ rp ∈Z.
Integrale de forma ∫ Pn ( x) f ( x ) dx
Fie Pn∈R[X] şi f este una dintre funcţiile elementare
e , a , ln x, log a x, arcsin x, arccos x, arctg x, arcctg x etc.. Integrala se calculează prin
x x

metoda integrării prin părţi cu scopul de a reduce treptat cu câte o unitate gradul
plinomului Pn : gr Pn = n (n∈N). se întâlnesc următoarele cazuri:
1. ∫ Pn ( x)e dx = e Pn ( x) − ∫ P 'n ( x)e dx = e Pn ( x) − ∫ Qn −1 ( x)e dx ( Qn−1 = P 'n şi grQn −1 = n − 1)
x x x x x

dx
2. ∫ Pn ( x) ln xdx = Qn +1 ( x)ln x − ∫ Qn +1 ( x) = Q%
x ∫
n ( x ) dx unde

(Q n +1 ( x ) = ∫ Pn ( x)dx cu grQn+1 )
= n + 1 şi Q% %
n ( x ) polinom cu gr Qn = n.

Qn+1 ( x)
3. ∫ Pn ( x) arcsin xdx = Qn +1 ( x)arcsin x − ∫ dx cu Qn +1 ( x) = ∫ Pn ( x)dx
1 − x2

102
 polinom de gradul ( n+ 1); se elimină radicalul din ultima integrală prin una dintre
substituţiile lui Euler. De asemenea, în unele cazuri sunt convenabile substituţiile
trigonometrice x = sin t ( x = cos t); d x = cos t dt (d x = -sin t dt);
1 − x 2 = 1 − sin 2 t =| cos t | ;

( 1 − x 2 = 1 − cos2 t =| sin t | ) şi se obţine integrala unei funcţii raţionale în sint şi

cost.
Qn+1 ( x)
4. ∫ P ( x)arctgxdx = Q
n n +1 ( x) arctgx − ∫
1 + x2
dx = Qn +1 ( x) arctgx − ∫ R ( x)dx cu R o funcţie
raţională în x şi Qn+1 ( x) = ∫ Pn ( x) dx polinom.
ax 1 ax 1
5. ∫ Pn ( x)a dx = Pn ( x)
x
− ∫ P 'n ( x)a dx = Pn ( x )
x
− ∫ Qn −1 ( x )ax dx
ln a ln a ln a ln a
(grQn−1 ( x) = n − 1) .
6. Integrale eliptice
În cazul ∫ R ( x, Pn ( x) ) dx gr Pn = n ≥ 3, primitivele nu se pot exprima, în general,
prin combinaţii finite de funcţii elementare şi această clasă de integrale se numesc
integrale eliptice. Integralele eliptice pot fi reprezentate sub una dintre formele:
 dt
 I (k , t ) = ∫ (0 ≤ k ≤ 1)
 1 − k 2 sin 2 t
1. 
 I (0, t ) = t + c; I (1, t ) = dt dt 1 1 + sin t  t 
 ∫ 1 − sin 2 t = ∫ | cos t | = 2 ln 1 − sin t + C1  tg = u 
 2 

 E (k , t ) = 1 − k 2 sin 2 tdt (0 ≤ k ≤ 1)
 ∫
2. 
 E (0, t ) = t + c1 ; E (1, t ) = ∫ 1 − k 2 sin 2 tdt = ∫ | cos t | dt = sin t + C3
Funcţiile I(k, t), E(k, t) se numesc funcţii eliptice; integralele de acest tip apar în
calculul lungimii unui arc de elipsă din plan.
7. Integrale care nu se exprimă prin combinaţii liniare finite de funcţii elementare:
sin x cos x dx
∫x
dx (sinusul integral); ∫
x
dx (cosinusul integral); ∫
ln x
x
e
(logaritmul integral); ∫ dx (exponenţialul integral); ∫ e− x dx (integrala lui Poisson);
2

x
∫ cos x dx şi ∫ sin x dx (integralele lui Fresnel) şi integralele eliptice ∫ R x, Pn ( x) dx gr
2 2
( )
Pn = n ≥ 3.
Aplicaţii.
x2 ( x2 + 1) − 1
1. ∫ 1 + x2 dx = ∫ 1 + x2 dx = x − arctgx + C
cos 2 x cos 2 x − sin 2 x dx dx
2. ∫ 2 2
dx = ∫ 2 2
dx = ∫ 2 − ∫ 2 = −ctgx − tgx + c
cos x sin x cos x sin x sin x cos x

103
  b 
dx+ 
dx 1 dx 1  2a 
3.∫ = ∫ = ∫ =
ax 2 +bx + c a  x + 2ba  − 4∆a
2
a  b  ∆
( a¹0; ∆=b )  
2 x+  − 2
 2a  4a
2
-4 ac

 1 2ax + b − ∆ b
 ln + C ; ∆ > 0 prin substituţia evidentă x + = t , dx = dt
 ∆ 2ax + b + ∆ 2a
 2
= − + C ;∆ = 0
 2 ax + b
 2 2ax + b
 −∆ arctg −∆ + C ; ∆ < 0

4.∫ a 2 − x 2 dx = ∫ a 2 − a2 sin2 ta cos tdt = a2 ∫ cos2 tdt =
 π π
x ∈ [ −a, a ] , x = a sin t , dx = a cos tdt , t ∈  − , 
 2 2
a2 a2 a2 a2 a2
= ∫ ( 1 + cos 2t ) dt = t + sin 2t + C = t + sin t cos t + C =
2 2 4 2 4
a2 a2 a2 x a2 x x2
= t + sin t 1 − sin 2 t + C = arcsin + 1− 2 + C =
2 4 2 a 2 a a
2
a  x x 
=  arcsin + 2 a 2 − x 2  + C
2  a a 
dx
5. ∫ ax 2 + bx + c
cu a ≠ 0 şi I ⊂ R a. î. ax +bx + c >0 ∀ x∈I
2

dx dx
∫ ax + bx + c
2
=∫
2
 b  ∆ şi apar două cazuri a>0 şi a<0.
a x +  − 2
 2a  4a
I. a > 0⇒
 b 
dx+ 
dx 1  2a 
∫ ax 2 + bx + c
=
a
∫ 2
=
b   −∆ 
2

 x +  m 
 2a   2a 
  2 
 1 b  b  ∆
ln  x + + x+  − 2  + C1 ; dacă ∆ > 0 (se ia semnul +)
 a  2a  2a  4a 
=  
 1  b 1 
 ln  x + + ax 2 + bx + c  + C2 ; dacă ∆ < 0 (se ia semnul -)
 a  2a a 
II. a < 0⇒ ∆ >0 şi avem

104
  b  b
dx+  x+
dx 1  2a  1 2a + C =
∫ ax + bx + c
2
=
−a
∫ 2
=
−a
arcsin
∆
3
 ∆  b 
2

  −x+  2a
 2a   2a 
1 2ax + b
= arcsin + C3
−a ∆
x
−2sin 2
dx sin xdx d (cos x ) 1 cos x − 1 1 2 +C =
6.∫
sin x ∫ sin 2 x ∫ cos2 x − 1 2 cos x + 1
= = = ln + C = ln
2 2 x
2 cos
2
1 x x
= ln tg 2 + C = ln tg + C
2 2 2
x
7.∫ arctgxdx = ∫ ( x ) ' arctgxdx = xarctgx − ∫ dx =
1 + x2
1 d (1 + x 2 ) 1
= xarctgx − ∫ = xarctgx − ln(1 + x 2 ) + C
2 1+ x 2
2
x2
8.∫ a 2 + x 2 dx = ∫ ( x ) ' a2 + x2 dx = x a2 + x2 − ∫ dx =
x 2 + a2
x2 + a2 dx
= x a +x −∫
2 2
dx + a2 ∫ = x a2 + x2 −
x +a
2 2
x +a
2 2

− ∫ a 2 + x 2 dx + a 2 ln( x + x2 + a2 ) + C ⇒
x 2 a2
⇒ ∫ a 2 + x 2 dx = a + x2 + ln( x + x2 + a2 ) + C
2 2
dx x2 + a2 xdx
9.∀n ∈ N, I n = ∫ = ∫ dx = ∫ x + a 2 In +1 ⇒
( x +a ) ( x +a ) ( x +a )
2 2 n 2 2 n +1 2 2 n +1

'
 
1 x 1
⇒ I n = a 2 I n +1 + ∫ x   dx =a2 In +1 − + In ⇒
 2n ( x 2 + a 2 ) 
n
2 n ( x2
+ a2
)
n
2 n
 
  
I = 1  x 2n − 1 
+ In ; n ≥ 1
 n +1 a 2  2n ( x 2 + a 2 ) n 2n 
⇒  
 dx 1 1
 I 0 = x + C1 ; I1 = ∫ 2 = arctg + C2
 x +a 2
a a

105
 dx
10.I n = ∫ tg n xdx = ∫ tg n − 2 x(tg 2 x + 1 − 1)dx = ∫ tgn −2 x − In − 2 =
cos 2 x
tg n −1 x
= ∫ tg n − 2 xd (tgx ) − I n − 2 = − In − 2 cu n ≥ 2 ⇒
n −1
 tg n −1 x
 I n = n − 1 − In − 2
⇒
 I = x + C ; I = tgxdx = sin x dx = − ln | cos x | +C
 0 1 1 ∫ ∫ cos x 2

2 x 2 + 2 x + 13  1 3x + 4 x+2
11.∫ dx = ∫  − 2 − 2 dx = ln | x + 2 | +
( x − 2)( x + 1)
2 2
 x − 2 ( x + 1)
2
x + 1 
3 1  x 1  1
+ −4 2 + arctgx  − ln( x 2 + 1) − 2arctgx + C
2 x +1
2
 x +1 2  2
dx
(I2 = ∫ 2 caz particular din 10.)
( x + 1)2
t (t + 2)
x +1 2(t + 1) 1 t 2 + 2t + 2
12.∫ dx = ∫ ⋅ dt =
x + x2 + 2x + 2 t 2 (t + 1) 2
1 t 3 + 4t 2 + 6t + 4 1 1 t2 + 3t + 3
4∫ 4∫ 4 ∫ (t + 1)3
= dt = dt + dt =
(t + 1)3
t 1 (t + 1) 2 + (t + 1) + 1 t 1 1 1
= + ∫ dt = + ln | t + 1| − −
4 4 (t + 1) 3
4 4 4 t +1
1 1
− + C cu substituţiile :
8 (t + 1) 2
t2 − 2 t 2 + 2t + 2 t (t + 2)
x + 2 x + 2 = t − x; x =
2
; dx = dt ; x + 1 = ;
2(t + 1) (t + 1) 2
2(t + 1)
t 2 + 2t + 2
x + x 2 + 2 x + 2 = t ; x2 + 2 x + 2 =
2(t + 1)
x +1 1 1
⇒∫ dx = ( x + x 2 + 2 x + 2) + ln | x + 1 + x2 + 2 x + 2 | −
x + x + 2x + 2
2 4 4
2 x + 3 − 2 x2 + 2 x + 2
− +C
8( x + 1 + x 2 + 2 x + 2)

106
 1
3
1+ x
4 −
1
 
1 3
13.∫ dx = ∫ x 2
 1 + x 4
 dx
x  
1
− +1
1 m +1 2
p = ∉ Z; = = 2 ∈ Z ⇒ 1+ 4 x = t3 ⇒
3 n 1
4
⇒ x = t − 1 ⇒ x = (t 3 − 1)4 ; dx = 4(t3 − 1)3 3t2 dt ⇒
4 3

3
1+ 4 x −1

∫ x = ∫ − 
 t ⋅12t (t − 1) dt =
3 4 2 2 3 3
dx (t 1)

12 12 12
= 12 ∫ ( t 6 − t 3 ) dt = t 7 − t 4 + C = 3 (1 + 4 x )7 − 3 3 (1 + 4 x )4 + C
7 4 7

Modulul 4.2 - Integrala Riemann. Aplicaţii.

Noţiunea de integrală a apărut din nevoia practică de a determina arii şi

volume ale unor figuri din plan şi corpuri din spaţiu, cât şi multe consideraţii din
fizică. Bazele calculului integral şi aplicaţiile sale în geometrie, mecanică şi fizică
au fost dezvoltate în secolul al XVIII –lea în lucrările lui Newton şi Leibniz.
Definiţia riguroasă a conceptului de “integrală“ a fost dată peste un secol în
lucrările lui Cauchy şi Darboux pentru clasa funcţiilor continue pe un interval
compact din R. Extinderea integralei pentru funcţii discontinue a fost realizată de
Riemann şi Lebesgue, care au formulat condiţii necesare şi suficiente de
integrabilitate pentru funcţii reale de o variabilă reală.
Unele probleme speciale din teoria integrabilităţii au fost elaborate de Stieltjes şi
Lebesgue care au generalizat conceptul de integrală pentru cazul mulţimilor
abstracte.
În teoria generală a integralei se pun astfel problemele:
Se defineşte o anumită “schemă” S (un procedeu S), prin care putem asocia unor
anumite funcţii date un număr real, în general, bine determinat. “A integra” o
funcţie f : [a, b]→ R (a, b ∈ R, a < b) relativ la schema S, înseamnă a determina
numărul real S(f) asociat lui f, cu ajutorul schemei precizate S. În mod natural apar
următoarele probleme:
I. Care este relaţia dintre tipurile de integrală considerate ?
II. Să se determine clase cât mai ample de funcţii integrabile.
III. Să se indice metode, procedee pentru calculul integralelor când funcţia de
integrat are o formă cât mai generală sau o formă particulară remarcabilă
(funcţii raţionale, funcţii iraţionale etc).
IV. Să se precizeze metodele de calcul aproximativ al integralelor care să fie
însoţite de o formulă de evaluare a erorilor de calcul.

107
 Definiţia integralei Riemann. Clase de funcţii integrabile.
Fie a, b ∈R cu a < b şi f : [a, b]→ R. O divizare a intervalului [a, b], notată
∆ , este o mulţime finită de puncte ∆ ={a = x0 < x1 < ...< xi-1< <xi <… < xn= b}
unde xi∈[a, b] se numesc punctele diviziunii ∆ şi [xi-1, xi]⊂ [a, b], i = 1,…n se
not
numesc intervalele parţiale ale lui ∆ . Avem lungimea l([xi-1, xi]) = xi - xi-1 = δ xi
not
> 0 şi notăm prin ||∆ || = µ (∆ ) = =max{ xi - xi-1 | i = 1, .., n} norma divizării ∆ ;
evident δ xi ≤ ||∆ ||, ∀ i∈{1, …, n}. Divizarea ∆ este echidistantă dacă:
b−a i
xi − xi −1 = , ∀i ∈ {1,..., n} şi atunci xi = a + ( b − a ) . Se va nota prin D([a, b]) sau D
n n
(când nu este pericol de confuzie) mulţimea tuturor divizărilor lui [a, b]. Pentru o
divizare ∆∈ D([a, b]) cu ∆ ={a = x0 < < x1 <...< xi-1< xi <…< xn= b} se numeşte
mulţime de puncte intermediare, notată ξ ∆ , ξ ∆ ={ ξ i | ∀ ξ i ∈[xi-1, xi]}; pentru
∆∈ D([a, b]) dată există o mulţime infinită de familii de puncte intermediare ξ ∆ .
Dacă ∆ 1, ∆ 2∈ D([a, b]) se spune că ∆ 2 este mai fină decât ∆ 1 dacă ∆ 1⊂ ∆ 2
( adică ∆ 2 are cel puţin un punct mai mult decât ∆ 1): ∃xi ∈ ∆ 2 cu xi ∈ [ xi −1 , xi ] şi xi ∉ ∆1 .
Relaţia de fineţe dintre diviziunile lui [a, b] este o relaţie de ordine pe D([a, b]) şi
în plus, ∀ ∆ 1, ∆ 2∈D([a, b]) există ∆∈ D([a, b]) a î. ∆ 1⊆ ∆ şi ∆ 2 ⊆ ∆ (se
consideră ∆ = ∆ 1∪ ∆ 2 , şi evident ∆ 1⊆ ∆ şi ∆ 2 ⊆ ∆ ).
Fie f : [a, b]→ R, ∀ ∆ ∈ D([a, b]) şi orice sistem de puncte intermediare ξ ∆ ={
ξ i | ∀ ξ i ∈[xi-1, xi]}, numărul
n n not
(1) ∑ f ( ξ ) ( x − x ) = ∑ f ( ξ ) δx
i =1
i i i −1
i =1
i i = σ∆ ( f , ξ∆ )

se numeşte sumă integrală Riemann asociată funcţiei f, diviziunii ∆ şi sistemului

de puncte ξ ∆ .
Definiţia 4.2
1] Funcţia f : [a, b]→ R, este integrabilă Riemann pe [a, b] dacă există I R ∈ R cu
proprietatea:
 > 0, ∃ηε > 0 a.î. ∆ ∈ D [ a, b ] cu
∀ε
(2)  ⇔ (2 ') I R = lim σ ∆ ( f , ξ∆ ) , ∀ξ∆
 ∆ < η ⇒ σ∆ ( f , ξ∆ ) − I R < ε, ∀ξ∆
∆ →0

2] Numărul real IR se numeşte integrala Riemann sau integrala definită din f pe

[a, b], notată:
b b b
(3) I R = ∫ f ( x)dx sau IR = ∫ fdx sau IR = ∫ f sau IR = ∫ f
a a a
[ a,b ]

Observaţii.
1. Din definiţia 1 rezultă că f este integrabilă Riemann dacă există
lim σ ∆ ( f , ξ∆ ) = I R ∈ R, ∀ξ∆ .
∆ →0
b a
2. Avem ∫ a
fdx = − ∫ fdx (a < b)
b

108
 3. Dacă există IR∈R cu proprietatea (2) acesta este unic.
4. O funcţie integrabilă Riemann pe [a, b] se va numi funcţie R- integrabilă şi
vom nota prin R[a, b]={f | f : [a, b]→ R integrabilă Riemann} mulţimea
funcţiilor f : [a, b]→ R, R – integrabile.
Teorema 4.4 (de caracterizare a integrabilităţii pe R)
Fie f : [a, b]→ R (a, b∈ R; a < b). Funcţia f este integrabilă Riemann, dacă şi
numai dacă, există IR ∈ R cu proprietatea:
∀ ( ∆ n ) n≥1 ⊂ D [ a, b ] un şir de diviziuni cu şirul normelor ∆n 
R
→ 0 şi ∀ξ ∆n ,

 sumelor integrale Riemann σ ∆ ( ,f ξ∆ est
(4)şirul ) e convergent în R cu limita
 I ∈R
 R
Demonstraţia în bibliografie ([10], [11], [16]).◄
Consecinţa 4.4. Fie f : [a, b]→ R o funcţie R – integrabilă, atunci are loc
afirmaţia:
(5)∀∆ n ∈ D [ a, b ] , n ≥ 1 cu ∆n 
b
R
→ 0 şi ∀ξ ∆n ⇒ σ∆ ( f , ξ∆ ) 
R
→ ∫ f (x )dx = I R
a

Teorema 4.5 (Condiţie necesară pentru integrabilitate)

Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie R – integrabilă, atunci f este mărginită pe [a, b].
Demonstraţie.
def 1
f integrabilă ⇔ (2) adevărată şi fie ε =1, atunci există ∆∈ D([a, b]) a. î.
{ }
n
σ ∆ ( f , ξ∆ ) − I R ≤ 1, ∀ ( ξ∆ ) ⇔ ( 2 ') IR − 1 ≤ ∑ f ( ξi ) δxi ≤ IR + 1, ∀ξ∆ ∈ [ xi− 1 , xi ] | i = 1, n Fixăm
i =1

j∈{1, 2, …, n} şi consederăm un sistem de puncte intermediare

{ ξ10 , ξ02 ,..., ξ0j −1 , ξ j , ξ0j +1 ,..., ξ0n } cu ξ10 , ξ02 ,..., ξ0j −1 , ξ0j +1 ,..., ξ0n fixaţi şi ∀ ξ j arbitrar cu ξ j∈[xj-1,
xj] cu j ≠ i. Din (2”) pentru ∀ ξ j∈[xj-1, xj] avem:
( I R − 1) + ∑ f ( ξ0j ) δx j ( IR + 1) + ∑ f ( ξ0j ) δxj
(6) i≠ j
≤ f ( ξj ) ≤
i≠ j

x j − x j −1 xj − xj −1
⇒ f este mărginită pe [xj-1, xj] pentru ∀ j∈{1, 2, …, n} ⇒ f este mărginită pe
n
[ a, b] = U x j −1 , x j  .◄
j =1

Consecinţa 4.5 Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie nemărginită pe [a, b], atunci
f nu este R – integrabilă (condiţie suficientă).
Demonstraţia este directă din teorema 4.5.◄
Fie f : [a, b]→ R o funcţie mărginită cu m = inf{ f (x)| x∈ [a, b]}, M = sup{ f (x)| x∈
[a, b]}. Dacă ∆ ∈ D([a, b]) pe fiecare interval parţial [xi-1, xi] notăm: mi (f)= inf
f(x), cu x∈ [xi-1, xi], Mi (f)= sup f(x), cu x∈ [xi-1, xi] şi considerăm sumele integrale
Darboux:

109
  n

 ∆

s ( f ) = ∑
i =1
m ( xi ) δxi , suma inferioară Darboux
(7)  n
 S ( f ) = M ( x ) δx , suma superioară Darboux
 ∆ ∑i =1
i i

Definiţia 4.3.
Fie f : [a, b]→ R mărginită
1] Numărul sup∆∈sD∆[ a(,b]f ) = I se numeşte integrala inferioară Darboux a funcţiei f,
b
notată: I = ∫a f ( x)dx .

2] Numărul inf∆∈SD∆[ a(,b]f ) = I se numeşte integrala superioară Darboux a funcţiei f,

b
notată: I = ∫a f ( x)dx .
3] Funcţia mărginită f este integrabilă Darboux pe [a, b] sau D- integrabilă, dacă
prin definiţie avem:
b b
(8) ∫a f ( x)dx = ∫a f ( x)dx = I D ∈ R şi ID se numeşte integrala Darboux a funcţiei f pe
b
[a, b], notată prin acelaşi simbol ID = ∫a f ( x)dx .
Consecinta 4.6.
Din formula (7) şi definiţia 4.3 rezultă în mod direct următoarele proprietăţi ale
sumelor integrale Darboux:
not
(d1 ) 0 ≤ M i − mi = ω f ([ x i −1 , xi ] ) ≤ M − m ≤ 2 f ∞
, ∀i ∈ { 1, 2,..., n}
( f ∞ {
= sup f ( x) x ∈ [ a, b ] ) }
n n
(d 2 ) S ∆ ( f ) − s∆ ( f ) = ∑  M i ( f ) − mi ( f )  δxi ≤ ∆ ∑  M ( f ) − m ( f ) 
i i
i =1 i =1

(d 3 ) S ∆ ( f ) − s∆ ( f ) ≤ max { M i ( f ) − m ( f ) | i = 1,..., n} ( b − a )
i

(d 4 ) ∀∆1 , ∆2 ∈ D [ a, b ] cu ∆1 ≤ ∆2 ⇒ ∆1 ≥ ∆2 , s∆1 ( f ) ≤ s∆ 2 ( f ), S∆1 ( f ) ≥ S∆ 2 ( f )

S ∆2 ( f ) − s∆2 ( f ) ≤ S∆1 ( f ) − s∆1 ( f )
(d5) Dacă f este mărginită pe [a, b]
∀∆1 , ∆ 2 ∈ D [ a, b] , s∆1 ( f ) ≤ S∆2 ( f ), s∆1 ( f ) ≤ ∫
b b
f ( x) dx = I ≤ I = ∫ f ( x) dx ≤ S∆2 ( f ) (d6)
a a

Dacă f este mărginită pe [a, b] pentru ∀∆ ∈ D([a, b]), avem:

 s∆ ( f ) ≤ σ∆ ( f , ξ∆ ) ≤ S∆ ( f ); ∀ξ∆

 s ( f ) = inf σ ( f , ξ ) ; S ( f ) = sup σ ( f , ξ ) .
 ∆ ξ∆
∆ ∆ ∆
ξ∆
∆ ∆

Demonstraţia propoziţiilor (d1) – (d6) se face prin calcul direct, folosind

definiţiile semnelor integrale Darboux şi Riemann. ◄

110
 Observaţii:
1. Când rafinăm diviziunea ∆ , sumele inferioare Darboux cresc şi sumele
inferioare superioare Darboux descresc.
2. Orice sumă inferioară Darboux este mai mică sau egală cu orice sumă
superioară Darboux.
3. Pentru f : [a, b]→ R s-au definit două integrale: integrala Riemann şi
integrala Darboux şi două tipuri de integrabilitate. Vom dovedi că cele două
integrale şi cele două tipuri de integrabilitate coincid şi vom folosi din acest
motiv conceptele de “integrală definită sau integrală” şi “funcţie
integrabilă ” pe [a, b].
Teorema 4.5 (Darboux / pentru caracterizarea integrabilităţii)
Fie f : [a, b]→ R o funcţie mărginită, atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) f – este R – integrabilă; (ii) f – este D – integrabilă;
(iii) ∀ε > 0, ∃∆ ∈ D [ a, b] a.î. S∆ ( f ) − s∆ ( f ) ≤ ε;
(iv) ∀ε > 0, ∃ηε > 0 a.î. ∀∆ ∈ D [ a, b] cu ∆ < η ⇒ S f (∆) − s f (∆) < ε.
Demonstraţia se face pe etape folosind definiţiile, teoremele şi consecinţele
prezentate anterior, urmând schema
I. (i) ⇒ (ii); II. (iv) ⇒ (iii); III. (iii) ⇒ (ii);
IV. (ii) ⇒ (iii); V. (iv) ⇒ (i); VI. (iii) ⇒ (iv)
şi se găseşte în bibliografie ([9], [6], [10], [11], [16]). ◄
Consecinţa 4.7.
O funcţie mărginită f : [a, b]→ R este integrabilă Riemann, dacă şi numai dacă, f
este integrabilă Darboux şi cele două integrale coincid:
b b b not
I R = ∫ f ( x) dx = ∫ f ( x)dx = ∫ f ( x)dx = ID = I ∈ R .
a a a

Teorema 4.6 (Condiţie suficientă de integrabilitate)

Dacă f : [a, b]→ R este funcţie monotonă, atunci f este integrabilă pe [a, b].
Demonstraţie. Presupunem f monoton crescătoare şi neconstantă. ∀ ε >0
fixat, considerăm ∆∈ D([a, b]) a. î.
ε
∆ < = η ( ε ) . Pentru ∀ [xi-1, xi] cu i ∈ {1, 2, ..., n}, avem:
f (b ) − f ( a )
n
M i ( f ) − mi ( f ) = f ( xi ) − f ( xi−1 ) şi atunci S∆ ( f ) − s∆ ( f ) = s∆ ( f ) =∑  Mi ( f) − mi ( f)  δxi ≤
i =1
⇒ f
n
ε
≤ ∆ ∑[
i =1
f ( xi ) − f ( xi −1 )] = ∆ [ f (b) − f ( a)] <
f (b ) − f ( a )
[ f (b) − f (a)] = ε ⇒
este integrabilă după condiţia (iii) din teorema lui Darboux.◄
Teorema 4.7. (Condiţia suficientă de integrabilitate)
Dacă f : [a, b]→ R este funcţie continuă, atunci f este integrabilă.

111
 Demonstraţie f continuă pe [a, b] ⇒ f este uniform continuă pe [a, b] (Teorema
Cantor) şi f este mărginită şi îşi atinge marginile pe [a, b] (Teorema lui
def
Weierstrass). Fie ε >0 fixat şi f uniform continuă pe [a, b] ⇔ ∀ ε >0, η (ε )
ε
independent de x a. î. ∀ x, y∈ [a, b] cu |x - y|< η ⇒| f ( x) − f ( y ) |< . Pentru o
b−a
ε
divizare ∆∈ D([a, b]) cu ||∆ || < η (ε ), avem | f ( x) − f ( y ) |< ∀ x, y∈ [xi-1 , xi]
b−a
ε
şi în particular, M i ( f ) − mi ( f ) = sup { | f ( x) − f ( y ) | x, y ∈ [ xi −1 , xi ] } ≤
b−a
În aceste condiţii după teorema Darboux (iii), avem:
n
ε n
S ∆ ( f ) − s∆ ( f ) = ∑  M i ( f ) − mi ( f )  δxi ≤ ∑ ( xi − xi− 1 ) = ε
i =1 b − a i =1
⇒ f este integrabilă pe [a, b]. ◄
Teorema 4.8 (Condiţie suficientă pentru integrabilitate)
Fie f : [a, b]→ R o funcţie mărginită cu un număr finit de puncte de discontinuitate
(evident de speţa I), atunci f este integrabilă pe [a, b].
Demonstraţia în bibliografie ([6], [10], [11], [16]). ◄
Observaţii.
1. Clasele de funcţii integrabile f : [a, b]→ R sunt: f monotonă (teorema 4), f
continuă (teorema 5), f mărginită şi care are un număr finit de pucnte de
discontinuitate.
2. Rezultatul cel mai general, Teorema lui Lebesgue: “O funcţie f : [a, b]→ R
este integrabilă dacă şi numai dacă, f este marginită şi continuă aproape peste
tot pe [a, b]” se va prezenta în capitolul “Integrala Lebesgue”.
3. În studiul unor extensiuni ale integralei Riemann se foloseşte conceptul de
“funcţie local integrabilă”.
Definiţia 4.4
Funcţia f : [a, b]→ R este local integrabilă pe I, dacă şi numai adcă, prin definiţie f
este integrabilă pe orice interval compact [u, v] conţinut în intervalul de definiţie I
(∀ u, v ∈ I cu u < v).
Proprietăţi ale integralei şi ale funcţiilor integrabile
Demonstraţiile din acest capitol folosesc: definiţia 1, teorema de
caracterizare a integrabilităţii cu şiruri de diviziuni cu şirul normelor tinzând la
zero, teorema lui Darboux şi uneori rezultatul din teorema lui Lebesgue.
Teorema 4.9 (Operaţii algebrice cu funcţii integrabile)
Dacă f , g : [a, b]→ R sunt funcţii integrabile, atunci funcţiile:
1
λf (λ ∈ R ), f ± g , fg , ( f ( x) ≠ 0, ∀x ∈ [ a, b ] ), f ( f ( x) ≥ 0, ∀x ∈ [ a, b ] ) sunt integrabile şi
f
au loc formulele de calcul:

112
 b b
(1o) ∫ (λf )dx = λ ∫ fdx
a a
b b b
(2o) ∫ ( f ± g )dx = ∫ fdx ± ∫ gdx
a a a

Demonstraţia este imediată folosind (4) din teorema 4.4 şi operaţiile cu şiruri
convergente în R. ◄
Consecinta 4.8.
Dacă f , g ∈ R[a, b] atunci ∀ λ , µ ∈ R funcţia λ f + µ g ∈ R[a, b] şi are loc
formula de calcul:
b b b
(3o) ∫ a
(λf + µg )dx = λ ∫ fdx + µ ∫ gdx
a a

Observaţii.
1. Integrala Riemann are proprietatea de liniaritate cu scalari din R.
b
2. Dacă f ∈ R[a, b] şi a=b, avem: ∫a f ( x)dx = 0 (după (1) din definiţia 1). Dacă a > b,
b a
avem ∫ a
f ( x)dx = − ∫ f ( x)dx .
b

3. Reciproca afirmaţiei f , g ∈ R[a, b] ⇒ f + g ∈ R[a, b] în general, nu este

adevărată.
Exemplu:
 −1; x ∈ Q −1; x ∈ Q
f , g : R → R cu f ( x) =  şi g(x ) =  / R [ a , b]
cu f , g ∈
1; x ∈ R - Q 1; x ∈ R - Q
avem ( f + g ) ( x) = 0, ∀x ∈ R şi f + g ∈ R [ a , b ] pentru ∀ [ a , b ] ⊂ R.
4. Mulţimea de funcţii integrabile R[a, b] are structura algebrică de spaţiu liniar în
raport cu operaţiile uzuale de înmulţire şi adunare cu scalari reali pentru funcţii
reale de o variabilă reală.
Teorema 4.10 (Proprietatea de aditivitate în raport cu intervalul)
Funcţia f : [a, b]→ R este integrabilă pe [a, b] dacă şi numai dacă, ∀ c ∈ (a, b)
funcţiile f1 = f [ a, c] şi f2 = f [c , b ] sunt integrabile şi are loc formula:

(3 ) ∫
b c b
o
fdx = ∫ fdx + ∫ fdx .
a a c

Demonstraţia se obţine folosind teorema de caracterizare cu şiruri de diviziuni

cu şirul normelor tinzând la zero (teorema 4.4). ◄
Consecinta 4.9 Dacă I ⊆ R este interval şi f : [a, b]→ R este o funcţie continuă,
atunci ∀ a, b, c ∈ I, are loc relaţia ( 3 ) ∫a fdx = ∫a fdx + ∫c fdx .
b c b
o

Demonstraţie. Dacă a< b < c avem (3) după teorema 2. Dacă a<b <c, avem:
c b c b b b c b
∫a
fdx = ∫ fdx + ∫ fdx = ∫ fdx − ∫ fdx ⇔ ∫ fdx = ∫ fdx + ∫ fdx. ◄
a b a c a a c

Observaţii.
1. Din teorema 2° rezultă că dacă f ∈ R[a, b], pentru ∀ [c, d] ⊂[a, b] compact
avem f ∈ R[c, d], numită “proprietatea de ereditate”.

113
2. Formula (3°) se numeşte “proprietatea de aditivitate a integralei ca funcţie de
interval”.
3. Formula (3°) se extinde în cazul unei reuniuni finite:
[ a, b] = [ a, c1 ] ∪ [ c1 , c2 ] ∪ ... ∪ c p , b  .
Teorema 4.11 (Proprietatea de monotonie a integralei).
Fie f , g: [a, b]→ R cu f , g ∈ R[a, b] şi f (x) ≥ g(x) ∀ x∈[a, b], atunci avem:
(4 ) ∫
b b
o
fdx ≥ ∫ gdx .
a a

Demonstraţia se obţine cu ajutorul funcţiei h = f – g pe [a, b] şi a teoremei de

caracterizare (teorema 4.4). ◄
Consecinţa 4.10
Fie f : [a, b]→ R cu f ∈R[a, b] şi m, M marginile lui f (m ≤ f(x) ≤ M, ∀ x∈[a, b]),
1 b
atunci avem: ( 5o ) m ≤
b − a ∫a
fdx ≤ M .

Demonstraţie. Din relaţia m ≤ f(x) ≤ M, ∀ x∈[a, b], prin integrare, avem:

m(b − a) = ∫ mdx ≤ ∫ f ( x)dx ≤ ∫ Mdx = M (b − a) ⇒ ( 5o ) .◄
b b b

a a a

Observaţii.
1 b
b − a ∫a
1. Formula (5°) conţine expresia f ( x)dx = µ( f ) care se numeşte valoarea

medie a lui f pe [a, b].

2. Formula (4°) exprimă “proprietatea de monotonie a integralei” şi pentru
f(x) ≥ 0, ∀ x∈[a, b] şi f ∈R[a, b], avem:
b
∫a
f ( x)dx ≥ 0 .
Consecinţa 4.11
Dacă f : [a, b] → R este o funcţie continuă, atunci există ξ ∈ [a, b] a. î.
(6 ) ∫
b
o
fdx = f (ξ)(b − a ) .
a

Demonstraţie. Funcţia f continuă pe compactul [a, b] este mărginită şi îşi atinge

marginile (teorema Weierstass) deci există x1, x2∈[a, b] a. î. m = f (x1), M = f (x2).
Funcţia f continuă pe intervalul [a, b] are proprietatea lui Darboux şi pentru ∀ µ
1 b
b − a ∫a
∈[m, M] = f ( [a, b]) există ξ ∈ [a, b] a. î. f (ξ ) = µ şi notând µ = f ( x)dx

din (5°) se obţine (6°).◄

Teorema 4.12 (Majorarea modulului integralei)
Dacă f : [a, b] → R este integrabilă, atunci |f | ∈ R[a, b] şi avem:
b b
(7o) ∫a
fdx ≤ ∫ | f | dx ≤ (b − a ) f
a ∞
, ( a, b ∈ R; a < b) .

Demonstraţie. Pentru ∀ x, y∈[a, b], avem | |f (x)| - |f (y)|| ≤ |f (x) - |f (y)| şi din
acestă inegalitate deducem că |f | ∈ R[a, b]. Cum - |f (x)| ≤ f (x) ≤ |f (x)| , ∀ x ∈ [a,
b], folosind (4°) avem:
114
 b b b b b
− ∫ | f | dx ≤ ∫ fdx ≤ ∫ | f | dx ⇒ ∫ fdx ≤ ∫ | f | dx şi cum f ( x) ≤ f ∞ rezultă (7°).◄
a a a a a

Teorema 4.13 (Teorema I de medie )

Fie f : [a, b]→ R cu f ∈R[a, b] şi g(x) ≥ 0, atunci există γ ∈[m, M]
 
f ( x ), M = sup f ( x)  a.î. ( 8o ) ∫ f ( x) g ( x)dx = γ ∫ g ( x )dx .
b b
 m = xinf
∈[ a ,b ]
 x∈[ a ,b ]  a a

În particular, dacă g(x) = 1, ∀ x ∈ [a, b], avem:

(8 ) ' ∫
b
o
f ( x )dx = γ (b − a ) (a < b) .
a

Demonstraţie.
Din : m ≤ f ( x) ≤ M , x ∈ [ a, b ] , şi g (x ) > 0 ⇒ mg (x ) ≤ f (x )g (x ) ≤ Mg (x ), ∀x ∈ [ a , b ] şi după (4°)
b b b
rezultă: m ∫a g ( x)dx ≤ ∫a f ( x) g ( x)dx ≤ M ∫a g ( x)dx ( *) . Dacă
b b b
∫a
g ( x)dx = 0 ⇒ ∫ f ( x) g ( x)dx = 0 şi pentru ∀ γ ∈ [m, M] are loc (8°). Dacă
a ∫a
g ( x)dx > 0
b

, notăm γ=
∫ a
fgdx
∈ [ m, M ] şi după (*) rezultă (8°).◄
b
∫ a
gdx
Consecinţa 4.12
Dacă f : [a, b]→ R este continuă şi g ∈R[a, b] este nenegativă, atunci există ξ ∈
[a, b] a. î. ( 8 ) "
b b
∫ fgdx = f (ξ) ∫ gdx .
o
a a

În particular, dacă g ( x) ≡ 1, ∀x ∈ [ a, b] se obţine (6°).

Demonstraţia este directă. Din ipoteza “f continuă pe [a, b]”, pentru ∀ γ ∈[m,
M], există ξ ∈ [a, b], astfel încât f (ξ ) = γ ⇒ (8°).◄
Teorema 4.14
Fie I ⊆ R interval şi f : I →R local integrabilă pe I. Dacă a ∈ I este un punct fixat
şi se consideră funcţia
b
(9°) F(x) = ∫a f (t )dt , ∀ x∈ I atunci F are proprietăţile:
(i) F este continuă pe I;
(ii) F este derivabilă în ∀ x0∈I în care f este continuă cu F’(x0) = = f (x0).
Demonstraţie. (i) Fie ∀x0 ∈ I şi ∀ r >0 fixat, atunci F(x) – F(x0) = =
fdt − ∫ fdt = ∫ fdt , ∀x ∈ J ∩ I unde J = [ x0 − r , x0 + r ] .
x x0 x
∫a a x 0

x x
| F ( x ) − F ( x0 ) |= ∫x0
fdt ≤ ∫ | f | dt ≤| x − x0 | sup | f (t ) |, ∀x ∈ J .
x 0 t∈J

Considerăm ∀ ε >0 şi
ε
ηε = cu sup | f (t ) |= M ⇒| F ( x) − F ( x0 ) |< ε | x − x0 |< η, ∀x ∈ I ⇒ F continuă în ∀x0 ∈ I ⇒ F
M t∈J

continuă pe I.

115
(ii) Fie ∀x0 ∈ I şi f continuă în x0 ∈ I; pentru ∀ ε >0 există η ε >0 a. î. | f (x) –
f (x0)| < ε , ∀ x∈I ∩ [x0 - η , x0 + η ] ⇒ ∀ x ∈ I cu x ≠ x0 ,
F ( x ) − F ( x0 ) 1 x 1 x 1 x

x − x0
− f ( x0 ) =
x − x0 ∫ x0
f (t )dt −
x − x0 ∫ f ( x ) dt = x − x ∫
x0 0
0
x0
[ f (t ) − f ( x0 )]dt şi avem:

F ( x) − F ( x0 ) 1
− f ( x0 ) ≤ sup f (t ) − f ( x0 ) ⋅ x − x0 < ε, ∀x ∈ J = I ∩ [ x0 − η, x0 + η ] ; x ≠ x 0
x − x0 x − x0
F ( x) − F ( x0 ) def

⇒ există xlim = f ( x0 ) = F ' ( x0 ) ⇒ F este derivabilă în x0∈I cu F’(x0 )=f(x0).

→ x0 x − x0
◄
Consecinta 4.13
Fie I ⊆ R interval şi f : I →R.
I) Dacă f este o funcţie continuă pe I, atunci pentru ∀ a∈I fixat, funcţia (9°)
x
F ( x) = ∫ f (t )dt , x ∈ I este derivabilă şi avem F’(x)= f (x ), ∀x∈I, deci f
a

admite primitive pe I şi F este o primitivă a funcţiei f pe I.

II) Pentru ∀a, b∈I şi f continuă pe I, avem:
b
(10°) ∫a f ( x)dx = F ( x) a = F (b) − F (a) ,
b

unde F este o primitivă oarecare a lui f pe I.

Demonstraţie. I) Afirmaţia este o consecinţă direcă a teoremei 6° – cazul (ii).
II) ∀ a, b∈I fixaţi şi F o primitivă a lui f pe I, notăm:
x
F0 = F ( x) = ∫ f (t ) dt , ∀x ∈ I şi după afirmaţia I), avem: F0' = f pe I, deci
a

( F − F0 ) = f − f = 0 ⇒ F = F0 + C , C ∈ R .
b
Cum F0 (a) = 0 ⇒ C = F (a) şi avem : ∫a f (x )dx = F0 (b ) = F (b ) − C = F (b ) − F (a ). ◄
Observaţii.
1. Dacă f din teorema 6° este continuă la stânga (la dreapta) în ∀x0∈I, atunci F este
derivabilă la stânga (la dreapta) în ∀x0∈I cu Fs ( x0 ) = f ( x0 − 0 ) ( Fd ( x0 ) = f ( x0 + 0 ) ) .
' '

2. Consecinta 4.13-I se numeşte “Teorema fundamentală a calculului integral”.

3. Formula (10°) este formula Leibniz – Newton care este o metodă de calcul a
integralei Riemann.
Metode de calcul ale integralei Riemann
Integrala Riemann poate fi calculată folosind definiţia 1 şi construind după
schema (S) sumele integrale, apoi calculăm limita acestora când norma divizării
tinde la zero; acestă metodă este mai dificil de aplicat în cazul multor funcţii reale.
Teorema 4.15 (Formula Leibniz - Newton)
Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie integrabilă şi f admite primitive pe [a, b] atunci
pentru orice primitivă F a lui f pe [a, b] are loc formula Leibniz-Newton:
b
∫
b
(10°) f ( x)dx = F ( x ) a = F (b) − F (a ) .
a

Demonstraţie. Pentru ∀ ∆∈ D([a, b]), avem

116
 n n n
F (b) − F (a ) = ∑ [ F ( xi ) − F ( xi −1 )] = s∆ ( f ) = ∑ F ' ( ξi ) ( xi − xi −1 ) = ∑ f ( ξi ) ( xi − xi −1 )
i =1 i =1 i =1

pentru ∀ξi ∈ ( xi − xi −1 ) din teorema Lagrange aplicată lui F derivabilă pe

[ xi − xi −1 ] şi avem F (b) − F (a) = σ∆ ( f , ξ∆ ) ; cum f este integrabilă, aplicând teorema 1
(de caracterizare a funcţiilor integrabile):
( ) ( )
b
F (b) − F (a ) = σ∆n f , ξ∆n cu ∆ n → 0 şi F (b ) − F (a ) = lim σ∆n f , ξ∆n = ∫ f (x )dx .◄
∆ →0 a n

Consecinţa 4.14
Dacă f : [a, b]→ R este o funcţie derivabilă cu f ’ funcţie integrabilă pe [a, b],
b
avem: ∫a fdx = f (b) − f (a) .
Demonstraţia rezultă din teorema 4.4 pentru F = f’ pe [a, b].◄
Teorema 4.16 (Formula de integrare prin părţi)
Fie f , g : [a, b]→ R cu f , g ∈ C1([a, b]), atunci are loc formula de integrare prin
părţi:
b b
∫ fg ' dx = fg a − ∫ f ' gdx .
b
(11°) a a

Demonstraţie. Din f , g ∈ C1([a, b]) ⇒ (fg)’ = f’g +g’ f este o funcţie continuă
pe [a, b] şi după consecinţa 7° – (i) admite primitive şi este integrabilă, deci se
b
∫
b
aplică formula de calcul (10°): ( fg ) ' dx = fg a , dar
a
b b b b b b
∫ ( fg ) ' dx = ∫ ( f ' g + fg ')dx = ∫ f ' gdx + ∫ fg ' dx ⇒ ( fg ) a = ∫ f ' gdx + ∫ fg ' dx ⇒
b
a a a a a a
b b
∫ fg ' dx = fg a − ∫ f ' gdx . ◄
b
a a

Teorema 4.17 (Formula schimbării de variabilă (I))

Fie f : [a, b]→ R o funcţie continuă, atunci pentru orice ϕ : [α , β ]→ [a, b] cu ϕ
∈C1([a, b]) are loc formula schimbării de variabilă (I):
f ( x)dx = ∫ f [ ϕ(t ) ] ⋅ ϕ '(t )dt .
b b
(12°) ∫
a a

Demonstraţie. Pentru f continuă pe [a, b], fie F o primitivă a sa şi cum F, ϕ

sunt derivabile, atunci F ° ϕ : [α , β ] →R este derivabilă cu.
( F oϕ) '(t ) = ( F 'oϕ)(t ) ⋅ ϕ '(t ) = ( f oϕ)(t ) ⋅ ϕ '(t ) = f [ ϕ(t ) ] ⋅ ϕ '(t ), ∀t ∈ [ α, β] . Funcţia (f ° ϕ )⋅
ϕ ’ este integrabilă şi (F ° ϕ )’ continuă pe [α , β ], admite primitive, deci:
β
∫ [ F oϕ]' dt = [ F oϕ] ( β ) − [ F oϕ][ α ] = F ϕ ( β )  − F ϕ ( α )  şi din (F oϕ ) ' = ( f oϕ ) ⋅ ϕ '
α
β b β ◄
⇒ ∫ ( f oϕ) ⋅ ϕ ' dt = F ϕ ( β )  − F  ϕ ( α )  ⇒ ∫ f ( x )dx = ∫ f [ϕ(t )] ⋅ ϕ '(t )dt
α a α

Teorema 4.18 (Formula schimbării de variabilă (II))

Dacă f : [a, b]→ R este continuă pentru orice ϕ : [α , β ]→ [a, b] bijectivă şi cu
ϕ -1 ∈ C1([a, b]) are loc formula schimbării de variabilă (II):

117
 β ϕ (β )
f ( x)dx = ∫ f [ ϕ(t )] ⋅ ϕ '(t )dt = ∫
b
(13°) ∫a α ϕ (α )
[ f o(ϕ−1 ) ']( x )dx .

Demonstraţie. Cum ϕ este bijectivă şi ϕ -1 : [a, b] →[α , β ] este bijectivă şi

de clasă C1([a, b]) atunci f ° ϕ : [a, b]→ R este continuă şi avem:
( ϕ−1 )−1 (β )
( f oϕ ) oϕ−1  ⋅ ( ϕ−1 ) ' dx = ∫
β ϕ (β ) b
∫α
( f oϕ)(t )dt = ∫ ϕ (α )
f o(ϕ−1 ) '( x )dx = ∫ f ( x )dx ⇒ (13°).◄
a
( ϕ−1 ) −1 ( α )

Observaţii.
1. Formula (12°) se numeşte “prima fomulă de schimbare de variabilă” în
integrală unde x = ϕ (t), t ∈[α , β ] şi ϕ∈ C1([a, b]), iar a = ϕ (α ), b = ϕ (β ). Se
alege convenabil funcţia ϕ astfel încât integrala din membrul doi al formulei (12°)
să fie mai simplă sau chiar din tabelul primitivelor unor funcţii elementare.
2. Formula (13°) se numeşte “a doua formulă de schimbare de variabilă” şi pentru
x = ϕ (t) strict crescătoare avem: ϕ (α )= a, ϕ (β ) = b şi cum
[ α, β] 
ϕ
→ [ a, b ] 
f
→ R , iar ϕ este inversabilă cu ϕ -1∈C1([a, b]), atunci f ° ϕ este
continuă şi f (ϕ -1)’ integrabilă pe [a, b].
3. Denumirea de formula (I) şi (II) de schimbare de variabilă în integrală este
convenţională; de fapt avem o singură formulă de schimbare de variabilă şi mai
multe moduri de aplicare a acestei formule în calcule.
4. Din necesitatea de a folosi integralele Riemann în aplicaţii concrete este uneori
b
suficient să se cunoască o valoare aproximativă a integralei ∫a f ( x)dx cu o eroare
dată oricât de mică. În acest scop, vom enunţa fără demonstraţie, teoremele care
indică metodele de calcul aproximativ al integralelor.

Teorema 4.19 (Formula dreptunghiurilor)

i
Fie f : [a, b]→ R cu f ∈ C2([a, b]) şi xi = a + ( b − a ) cu i ∈{0, 1, 2, ..., n},
n
b − a n  xi + xi −1 
∑
b
Sn = f  atunci Sn aproximează ∫a f ( x)dx cu o eroare:
n i =1  2 
(b − a ) 2 b (b − a )2
∞ ∫a
(14°) n
E ≤ f ' ; f ( x ) dx − Sn = En ≤ f '∞ .
4n 4n

Teorema 4.20 (Formula trapezelor)

i
Fie f : [a, b]→ R cu f ∈ C2([a, b]) şi xi = a + ( b − a ) cu i ∈{0, 1, 2, ..., n},
n
b − a  f (a ) + f (b) 
+ f ( x1 ) + ... + f ( xn −1 )  atunci Sn aproximează
b
Sn =
n   2  ∫ a
f ( x ) dx cu o
eroare:
(b − a )3 b (b − a )3
∞ ∫a
(15°) En ≤ f " ; f ( x ) dx − Sn = En ≤ f "∞ .
12n 2 12n2

118
 Teorema 4.21 (Formula lui Simpson)
i
Fie f : [a, b]→ R cu f ∈ C4([a, b]) şi xi = a + ( b − a ) cu i ∈{0, 1, 2, ..., n},
n
b−a
{ [ f (a) + f (b)] + 2 f ( x1 ) + ... + 2 f ( xn −1 ) } atunci Sn aproximează
b
Sn =
6n ∫
a
f ( x )dx cu o

eroare:
(b − a )5 (4) b (b − a )5 (4)
(16°) En ≤ f ; ∫ f ( x )dx − Sn = En ≤ f .
2880n 4 ∞ a 2880n4 ∞

Aplicaţii ale calculului integral

Orice mărime geometrică, fizică, economică etc. care are proprietatea de

“aditivitate faţă de mulţime (interval)” se poate exprima printr-o integrală definită.
Astfel noţiunile de “arie” şi “volum” pentru figuri geometrice din plan şi corpuri
din spaţiu se pot defini în mod riguros din punct de vedere matematic.Vom
prezenta fără demonstraţie unele aplicaţii ale integralei definite.
I. Aria unui domeniu din plan
1. Aria mulţimii din plan D⊂ R2 mărginită de dreptele x = a, x = b, y = 0 şi
graficul funcţiei f : [a, b]→ R pozitivă şi continuă se calculează prin formula: (17)
b
A ( D ) = ∫ f ( x)dx .
a

2. În cazul f : [a, b]→ R continuă şi de semn oarecare, avem: (17’)

b
A ( D ) = ∫ | f ( x) | dx .
a

3. Aria mulţimii din plan mărginită de dreptele x = a, x = b şi graficele funcţiilor f ,

b
g : [a, b]→ R continue este calculată prin formula: (18) A ( D ) = ∫a | g ( x) − f ( x) | dx .
II. Lungimea unui arc de curbă
Se numeşte curbă plană o mulţime Γ ⊂ R2 cu proprietatea că există o funcţie
continuă f : [a, b]→ R, notată y = f (x), x∈ [a, b] şi Gf = Γ ⊂ R2 (graficul lui f din
plan este Γ ). Dacă f are derivată continuă (sau numai funcţie integrabilă) pe [a, b],
b
lungime a curbei Γ se calculează după formula: (19) l (Γ) = ∫a 1 + f ' ( x)dx .
2

III. Volumul unui corp de rotaţie

Fie f : [a, b]→ R o funcţie continuă, atunci corpul K din spaţiu obţinut prin rotirea
graficului lui f , Gf, în jurul axei Ox, are volumul calculat prin formula: (20)
b
V ( K ) = π ∫ f 2 ( x)dx .
a

IV. Suprafaţa unui corp de rotaţie

Fie f : [a, b]→ R o funcţie derivabilă pe [a, b] şi cu f’ continuă (f ∈ C1([a, b])),
atunci suprafaţa S a corpuui K obţinut prin rotirea graficului lui f în jurul axei Ox se
calculează prin formula:

119
 b
(21) S ( K ) = 2π∫a 1 + f '2 ( x)dx .

Exemple.
1

1. ∫
0
1 − x 2 dx cu f = 1 − x2 funcţie continuă şi prin schimbarea de variabilă:
π
1
π 2
x = sin t , dx = cos tdt , x = 0 → t = 0, x = 1 → t = avem : ∫ 1 − x 2 dx = ∫ 1 − sin 2 t cos tdt =
2 0 0
π π π π
2
1 2
1 2 1 sin 2t 2 π
= ∫ cos tdt = ∫ (1 + cos 2t )dt = t +
2
=
0
20 2 0 2 2 0 4
π π π

2. I n = ∫ sin n xdx cu f ( x) = sinn x ∈ C1  0, π   şi I 0 = ∫ dx = π , I1 = ∫ sin xdx = 1,

2 2 2
aplicând
0  2 0
2 0

metoda integrării prin părţi se obţine o formulă de recurenţă:

π π
2 π 2
I n = ∫ sin n −1 x(sin xdx) = − cos x sinn −1 x + ( n − 1) ∫ sinn − 2 x cos2 xdx =
2
0
0 0
π π
2 2
= ( n − 1) ∫ sin n − 2 xdx − ( n − 1) ∫ sinn xdx ⇒ I n = (n − 1) I n − 2 − (n − 1) In −1
0 0

 2k − 1 2 k − 3 3 1 π
 ⋅ ⋅ .... ⋅ ⋅ ⋅ ; n = 2k
n −1  2 k 2k − 2 4 2 2
⇒ In = In − 2 cu n ≥ 2 ⇒ In =  ⇒
n  2 k 2 k − 2 4 2
⋅ ⋅ .... ⋅ ⋅ ⋅1; n = 2k + 1
 2k + 1 2k − 1 5 3
π 2 2 4 5 6 2k 2k  I 2 k
⇒ =  ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ... ⋅ ⋅ ⋅
2  1 3 3 4 5 2k − 1 2k + 1  I 2 k +1
I  π 2 2 2n 2n
şi se arată că lim
2n
= 1 ⇒ = lim  ⋅ ... ⋅ numită formula lui Wallis.
n →∞ I
2 n +1 2 n→∞  1 3 2n − 1 2n + 1 
9
1
3. ∫ dx prin substituţia
4 1+ x
9 3
1 tdt
x = t 2 , dx = 2tdt , x = 4 → t = 2, x = 9 → t = 3, avem : ∫ dx = 2∫ =
4 1+ x 2
1+ t
3
 1  4
= 2∫ 1 −
3 3
dt = 2t 2 − 2 ln (1 + t ) 2 = 2 − 2 ln
2
1+ t  3
2 2 2 2 2
x x 1 1 3
4. ∫ x ln xdx = ln x 1 − ∫ ⋅ dx = 2 ln 2 − ∫ xdx = 2 ln 2 −
2

1
2 1
2 x 21 4

120
 e e
n e 1
5. I n = ∫ ( ln x ) dx = x ( ln x ) − ∫ xn ( ln x )
n n −1
dx = e − nIn −1 ⇒
1
1
1
x
 I n = e − nI n −1 , n ≥ 1
⇒
 I 0 = e − 1; I1 = 1
formulă de recurenţă pentru calculul lui In, n∈N.
π x
2 1 + tg 2
2 dx x 2dt
6. ∫  x  prin substituţia tg = t , deci: x = 2 arctg t , dx = şi
0 2 5 + tg 2 2 1+ t2
 
 2
π x
1 + tg 2 1
π 2
2 dx = 1 + t ⋅ 2 dt =
2
x = 0 → t = 0, x = → t = 1 se obţine ∫ ∫ 2(3 + t 2 ) 1 + t 2
0 2  3 + tg 2
2 x 0
 
 2
1 1 1
dt dt 1 t 1 t 1 π π 3
=∫ 2 =∫ = arctg = arctg = ⋅ =
t + 3 0 t2 + 3
( )
2
0 3 30 3 3 3 6 18
π
2
dx x 2dt
7. prin substituţia tg = t ⇒ x = 2 arctg t , dx = ,
∫0 3 + 2 cos x 2 1+ t2
π 2dt
1
1− t2 π 2
dx 1+ t2 =
cos x =
1+ t 2
, x = 0 → t = 0, x =
2
→ t = 1 se obţine ∫ 3 + 2 cos x ∫0
=
1− t2
0
3+ 2
1+ t 2
1 1
dt 2 t 1 1
= 2∫ 2 = arctg = arctg
0
t +5 5 50 5 5
π π
4 4
8. sin x tg x şi prin substituţia tgx = t ⇒
∫ sin x + cos x dx = ∫ 1 + tg x dx
0 0

dt π
x = arctg t , dx = , x = 0 → t = 0, x = → t = 1 avem:
1+ t 2
4
π
1 1
4
sin x t dt 1  t +1 1  1 2 1 1
∫0 sin x + cos x dx = ∫0 1 + t ⋅ 1 + t 2 = 0∫ 2 1 + t 2 − 1 + t  dt = 4 ln(1 + t ) 0 + 2 arctg t 0 −
1

1 1 1π 
− ln(t + 1) 0 =  − ln 2 
2 4 2 
4 4 1 1
1 1 m +1
9. ∫
1
1 + x dx = ∫ x 0 (1 + x 2 ) 2 dx
1
( m=0, n = , p = ,
2 2 n
= 1 ∈ Z ) prin substituţia:

1 + x = t , x = (t − 1) 2 , x = 1 → t = 2, x = 4 → t = 3 avem:

121
 3
 3 
 t 2 +1 t2 
1 +1
4 3 3

∫ 1 + xdx = ∫ (
t 2(t − 1) dt = 2 ∫ t t − t dt = 2 
3 ) −
1  =
16
5
3−
8
15
2
1 2 2  +1 +1 
2 2 2
ln 2
2t
10. ∫
0
e x − 1dx prin substituţia: e x − 1 = t 2 ⇒ x = ln(1 + t 2 ), dx =
1+ t2
dt ,

x = 0 → t = 0, x = ln 2 → t = 1 , avem:
ln 2 1 1
t2  1  π
∫ e − 1dx = 2 ∫ dt = 2 ∫ 1 −
1 1
 dt = 2t 0 − 2 arctg t 0 = 2 −
x

0 0
1+ t 2
0 
1 + t2  2
2
x −1 x −1 2 1
11. ∫1
x +1
dx prin substituţia:
x +1
= t ⇒ x = 1 → t = 0, x = 2 → t =
3
şi
1+ t2 4t
x= , dx = dt avem:
1− t ( ) 2 2
2
1 − t
1 1
−1
1
2 1
x −1 3
4t 2 2t 3 3
dt
∫ dx = ∫ dt = − 2∫ = 3 + ln = 3 + ln(2 − 3)
3

1
x +1 0 ( 1− t )
2 2 1− t 2 0 0 ( 1− t )
2 2 1
3
+1

122