PROIECT DIDACTIC

Data:
Profesor:Țîbîrnă Olga
Disciplina: Algebră
Titlul Activităţii: Împărţirea polinoamelor
Tipul lectiei: predare – învăţare, fixare - consolidare
Durata: 90 min

Competențe specifice:
1. Determinarea unor polinoame sau ecuaţii polinomiale care satisfac anumite
condiţii precizate
2. Aplicarea prin analogie a metodelor de lucru din aritmetica numerelor în
calculul cu polinoame
3. Compararea proprietăţilor operaţiilor cu numere reale, respectiv complexe şi
aplicarea acestor proprietăţi în rezolvarea ecuaţiilor

Obiective operaţionale: La sfârşitul activităţii elevii vor fi capabili:

O1. să identifice câtul şi restul împărţirii a două polinoame
O2. să utilizeze schema împărţirii polinoamelor
O3. să identifice câtul şi restul împărţirii unui polinom la (X-a)
Metode didactice: explicaţia, demonstraţia, conversaţia euristică,
Mijloace didactice: tabla, creta, trusa de geometrie, manualul
Evaluare: continuă, frontală, globală

Bibliografie:
- manualul de clasa a 9-a,
- Ghidul profesorului,
- curriculum

SCENARIUL LECȚIEI

1. MOMENT ORGANIZATORIC
Durata: 2 min

Pregătesc materialul didactic şi verific prezenţa elevilor

2. VERIFICAREA MODULUI DE INSUSIRE A CUNOSTINTELOR

DOBANDITE ANTERIOR
Durata: 10 min
Obiective: O1,O2
Metode folosite:
conversatia, examinarea
Reamintim forma algebrică a unui polinom
, unde a0,…,an se numesc coeficienţii polinomului f şi X
este nedeterminata.
Gradul polinomului f, notat grad f este cel mai mare număr natural n astfel încât an≠0, an
numindu-se coeficientul dominant al lui f, a0 poartă numele de termen liber al
polinomului. Gradul polinomului nul, grad 0=-∞, prin convenţie, grad(f+g)≤max(grad f,
grad g), cu convenţiile -∞<a,
-∞+a=-∞, (-∞)+(-∞)=-∞ grad(fg)=grad f + grad g, f,g≠0
Valoarea unui polinom f într-un punct α este dată de numărul f(α)=a0+a1 α+a2 α2+…an αn,
funcţia f:C->C, f (α)=f(α), se numeşte funcţia polinomială asociată poliomului f.

3. FIXAREA CUNOSTINTELOR
Durata: 35+20 min
Obiective: O1,O2,O3
Metode folosite:
demonstraţia, explicaţia,conversaţia euristică

Teorema împărţirii cu rest: Fiind date două polinoame oarecare cu coeficienţi

complecşi f,g cu g≠0, există două polinoame q,r cu coeficienţi complecşi astfel încât
f=gq+r, unde grad r < grad g. În plus, q şi r sunt unic determinate.
f poartă numele de deîmpărţit, g de împărţitor, q de cât, iar r de rest.

Demonstraţie
Fie n=grad f, m=grad g.
Dacă n<m fie q=0, r=f. Atunci relaţia
f= gq+r devine f=g0+f.
Presupunem atunci că n≥m.

f=a0+a1X+a2X2+...+anXn, an≠0
g=b0+b1X+b2X2+…+bmXm, bm≠0. Fie atunci polinomul: În această

egalitate avem anXn (de la f ) - . bmXm (de la g) şi deci termenul de grad

maxim se va reduce, deci grad f1< grad f. Fie n1= grad f1. Atunci f1 este de forma:
. Dacă n1<m atunci ,
grad r=n1<m=grad g.

Dacă n1≥m atunci fie ,

grad f2=n2, evident n2<n1<m. Repetăm procedeul şi vom obţine:

 cu n>n1>……>np>np+1.

Cum astfel încât np+1<m. Adunăm egalităţile obţinute, facem

reducerile ce se impun şi în final vom obţine:

Notăm polinomul aflat în

paranteză cu q şi fp+1 cu r şi obţinem formula f=gq+r cu grad r=np+1<m=grad g.

Demonstrăm apoi faptul că descompunerea obţinută este unică.
Fie q1,r1 q1≠q, r1≠r, f=gq1+r1, f=gq+r
f=gq+r=gq1+r1, g(q-q1)=r1-r.
Dacă q-q1≠0 atunci grad g(q-q1)>grad g. Dar grad(r1-r)<max(grad r1,grad r)<grad
g, cea ce este o contradicţie. Asta înseamnă că ipoteza noastră este greşită şi atunci q-
q1=0, adică q=q1. Astfel obţinem g0=r1-r, r1-r=0, r1=r. Deci cele două polinoame q,r
obţinute prin aplicarea teoremei împărţirii cu rest sunt unic determinate.

Observaţie: Operaţiile efectuate asupra coeficienţilor polinoamelor nu schimbă

natura coeficienţilor noi rezultaţi.

Toate operaţiile efectuate asupra polinomului f se pot scrie sub forma unui tabel:
f=anXn+an-1Xn-1+...+a0 g=bmXm+...+b0

............................................................

r=

Această schemă poartă numele de regula de împărţire a polinoamelor şi este folosită

în practică pentru a obţine câtul şi restul împărţirii a două polinoame.

Pentru mai buna înţelegere a schemei prezint un exemplu concret:

 Exemplu: f=2X5+X4-5X3-8X+1, g=X2-3.

2X5 +X4 -5X3 -8X +1 X2 -3

-2X5 +6X3 2X +X +X+3
3 2

X4 +X3 -8X +1
-X4 +3X2
X3 +3X2 -8X +1
-X3 +3X
3X2 -5X +1
-3X2 +9
-5X +10

2X5+X4-5X3-8X+1=(X2-3)(2X3+X2+X+3)+(-5X+10).

O altă teoremă importantă în cazul împărţirii polinoamelor este cea care ne permite
calcularea restului împărţirii la un binom de forma (X-a) fără a face efectiv
împărţirea.
Teoremă Restul împărţirii unui polinom prin (X-a) este egal cu valoarea f(a) a
polinomului f în a.
Demonstraţie: Fie f deîmpărţitul şi g=(X-a) împărţitorul. Efectuăm împărţirea cu rest
şi obţinem că:
F=(X-a)q+r, unde grad r <grad (X-a)=1. Deci grad r<0, adică r este un polinom
constant ce nu depinde de nedeterminata X. Calculam valoarea lui f în a şi obţinem:
f(a)=(a-a)q+r, f(a)=0q+r, f(a)=r.
Pentru o mai bună înţelegere prezentăm un exemplu concret:
Exemplu: f=X3-2X2+X+1, g=X-2
r=f(2)=23-2.22+2+1, r=8-8+3, r=3.
Această teoremă ne permite calcularea restului dar nu ne oferă nici un indiciu asupra
câtului împărţirii polinomului f prin binomul (X-a)
Indicăm un procedeu de identificare atât a restului cât şi a câtului împărţirii a unui
polinom prin binomul de forma (X-a), procedeu cunoscut sub numele de schema lui
Horner
Fie f un polinom de forma:
f=a0+a1X+a2X2+...+anXn, an≠0. Efectuăm împărţirea cu rest şi obţinem: f=(X-a)q+r.
Dacă grad f=n, atunci grad q=n-1. Fie q de forma:
q=b0+…+bn-2Xn-2+bn-1Xn-1. Atunci f=(X-a)q+r devine:
a0+a1X+…+anXn=(X-a)(b0+…+bn-1Xn-1)+r.
Efectuăm înmulţirile:
(X-a)(b0+…+bn-1Xn-1)=bn-1Xn+bn-2Xn-1+…+b0X-abn-1Xn-1-abn-2Xn-1-…-ab0=bn-1Xn+(bn-2-
ab-1)Xn-1+…+(b0-ab1)X-ab0

a0+a1X+a2X2+...+anXn= bn-1Xn+bn-2Xn-1+…+b0X-abn-1Xn-1-abn-2Xn-1-…-ab0=bn-1Xn+(bn-2-
ab-1)Xn-1+…+(b0-ab1)X-ab0
De aici rezultă că:
an=bn-1
an-1=bn-2-abn-1
 …………….
a1=b0-ab1
a0=r-ab0
Scoatem coeficienţii bi şi r în funcţie de aj şi de cel calculat anterior:
bn-1=an
bn-2=an-1-abn-1
………………
b0=a1+ab1
r=a0+ab0
Toate valorile calculate se trec într-un tabel de forma:
X n
Xn-1 ... X1 X0
an an-1 ... a1 a0
an an-1-abn-1 ... a1+ab1 a0+ab0
bn-1 bn-2 ... b0 r
Pentru o mai bună înţelegere prezentăm un exemplu concret:
f=2X4-5X3-8X+1, g=(X-2)

X4 X3 X2 X X0
2 -5 0 -8 1
2 -5+2x2=-1 0+2(-1)=-2 -8+2(-2)=-12 1+2(-12)=-23
b3 b2 b1 b0 r

Numesc un elev la tablă pentru a rezolva urmatorul exerciţiu:

1. Să se determine câtul şi restul împărţirii polinomului f prin polinomul g,

determinaţi restul împărţirii lui f la h

f=X4+6X3+8X2+1, g=X3-X+1, h=X-2

X4 +6X3 +5X2 +1 X3 -X +1
-X4 +X2 -X 2X3+X2+X+3
6X3 +9X2 -X +1
-6X3 +6X -6
9X2 +5X -5

X4 X3 X2 X X0
1 6 8 0 1
1 6+2x1=8 8+2x8=24 0+2x24=48 1+2x48=97
b3 b2 b1 b0 r

4. ASIGURAREA FEED-BACK-ULUI
 Durata: 3 min
Obiective: O1,O2,O3
Metode folosite:
Conversatia
Fac o scurta recapitulare a noţiunilor care au fost utilizate în decursul lecţiei.

INCHEIEREA ACTIVITATII
Durata: 2 min

Stabilesc tema pentru acasă (culegere ex: 1,2 pag 82). Ofer indicatii cu privire la
rezolvarea problemelor ce ar putea prezenta dificultăţi.