Sunteți pe pagina 1din 82

MC.

02 S
IRURI S
I SERII NUMERICE

Cuprins

2 MC. 02 S
iruri si serii de numere reale
2.1 S
iruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.2 S
ir fundamental n IR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.3 Limita superioar
a si limita inferioara ale unui sir numeric . . . . . .
2.4 Puncte limit
a ale unui sir numeric . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5 Serii de numere reale. Definitii. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.1 Seria geometric
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.2 Seria telescopic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.5.3 Seria armonic
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.6 Propriet
ati generale ale seriilor convergente . . . . . . . . . . . . . .
2.7 Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice . . . . . . . . .
2.8 Criterii de convergent
a pentru serii cu termeni oarecare . . . . . . .
2.9 Serii numerice absolut convergente si serii semiconvergente . . . . .
2.10 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.10.1 Seria armonic
a generalizata . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11 Criterii de convergent
a si divergenta pentru serii cu termeni pozitivi
2.11.1 Criterii de comparatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.2 Criteriul condens
arii al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.3 Criteriul logaritmic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.4 Criteriul de convergent
a n . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.5 Criteriul raportului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.11.6 Criteriul radicalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12 Alte criterii de convergent
a ale seriilor cu termeni pozitivi . . . . . .
2.12.1 Criteriul lui Kummer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.2 Criteriul lui Raabe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.3 Criteriul logaritmic al lui Bertrand . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.4 Criteriul lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.12.5 Criteriul integral al lui Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.13 Calculul aproximativ al sumei unei serii numerice convergente . . . .
2.14 Serii numerice remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2.15 Produsul dup
a Cauchy al dou
a serii numerice . . . . . . . . . . . . .

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

5
5
16
18
20
24
25
26
27
27
32
33
37
44
45
46
46
50
52
53
53
55
58
58
60
61
63
67
69
71
76

Index de notiuni

79

Bibliografie

81

Capitolul 2

MC. 02 S
iruri si serii de numere reale
In acest capitol se studiaz
a un caz particular de functie reala de o variabila reala. Particularitatea const
a n
aceea ca domeniul de definitie a unei astfel de functie este sau multimea numerelor naturale, sau o submultime
a multimii numerelor naturale.

2.1

S
iruri de numere reale

Definitia 2.1.1. Se numeste sir de numere reale, sau sir numeric, orice functie de forma f : IN k IR,
unde IN k = {n IN : n k, k IN }.
Pun
and f (n) = an , sirul se noteaz
a prin (an )nk . In mod uzual se ia k = 1, uneori k = 0. In cazul k = 1
vom scrie prescurtat (an ). Num
arul real an se numeste termenul de rang n al sirului, sau termen general.
Elementele ak , ..., an , ... se numesc termenii sirului, iar multimea {an : n IN k } se numeste multimea valorilor
sirului. S
irul (an ) se numeste sir constant daca multimea valorilor sale este formata dintr-un singur element,
adic
a an = c, n IN , unde c IR.
Definitia 2.1.2. Fie sirul de numere reale (an ). Elementul a IR se numeste limit
a a sirului (an ) si scriem
lim an = a,

sau

an a,

(2.1)

dac
a pentru orice V V(a) avem an
/ V doar pentru un num
ar finit de valori ale lui n IN .

Observatia 2.1.1. S
irul (an ) are limita a IR dac
a n afara oric
arei vecin
at
ati V V(a) r
am
ane doar un
num
ar finit de termeni ai sirului.

Definitia 2.1.3. Dac


a a IR are proprietatea (2.1), atunci sirul (an ) se numeste convergent.

Definitia 2.1.4. Dac


a a = +, respectiv a = , satisface (2.1), sirul (an ) se numeste divergent cu limita
egal
a cu +, respectiv divergent cu limita egal
a cu .

Definitia 2.1.5. Dac


a nu exist
a a IR astfel nc
at s
a aib
a loc (2.1), atunci sirul (an ) se numeste sir f
ar
a
limit
a, sau sir oscilant.

Observatia 2.1.2. Num


arul termenilor sirului (an ), cu limita a IR, care r
am
an n afara vecin
at
atii V (a),
particular, pot exista vecin
depinde de aceast
a vecin
atate. In
at
ati V V(a) astfel nc
at multimea {n IN :
an
/ V } s
a fie multimea vid
a, care este multime finit
a.

Teorema 2.1.1. S
irul numeric (an ) este convergent dac
a si numai dac
a exist
a a IR cu proprietatea:
> 0 N () IN ,

astfel nc
at |an a| < , n > N ().

(2.2)

Demonstratie. Dac
a (an ) este sir convergent, atunci exista a IR care satisface proprietatea din Definitia 2.1.2.
Dac
a lu
am V (a) = (a , a + ), unde > 0 este arbitrar, atunci pentru un numar finit de valori ale lui n IN
care, fiind dependent de vecin
atatea V (a), deci de , l notam cu N (), avem an
/ (a , a + ).
F
ar
a a restr
ange generalitatea putem presupune ca numerele naturale pentru care an
/ (a , a + ) sunt
primele N (); deci pentru n > N () avem an (a , a + ) ceea ce este echivalent cu |an a| < , n > N (),
adic
a (2.2) este adev
arat
a.
Invers, s
a presupunem c
a num
arul real a are proprietatea (2.2). De aici deducem ca n afara intervalului
simetric centrat n a de lungime 2 se g
asesc cel mult termenii a1 , a2 , ..., aN () . Cum orice vecinatate V V(a)
include o vecin
atate simetric
a a lui a, rezulta ca si n afara lui V se gasesc un numar finit de termeni ai sirului
(cel mult N ()), de unde, folosind Definitia 2.1.2, deducem ca an a.
q.e.d.

Teorema 2.1.2. S
irul numeric (an ) are limita + (respectiv ) dac
a si numai dac
a
M > 0 NM IN a. an > M ( resp. an < M ) n > NM .

Demonstratie. Dac
a an +, atunci n afara vecinatatii (M, ), M > 0, a punctului de la infinit, r
amn un
num
ar finit de termeni ai sirului; fie acestia a1 , a2 , ..., aNM . Atunci, n > NM avem an > M.
Reciproc, dac
a an > M, n > NM , atunci n afara intervalului (M, +) ramn un numar finit de termeni
ai sirului, deci an +.
In mod similar se demonstreaz
a si cazul an .
q.e.d.

Observatia 2.1.3. Oricare dintre conditiile din Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2 poate fi luat
a, dup
a caz, ca
definitie a limitei unui sir de numere reale.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

Teorema 2.1.3. Limita unui sir, dac


a exist
a, este unic
a.

Demonstratie. Prin reducere la absurd. Se face separat pentru cazurile: sir convergent; sir divergent la +; sir
divergent la . In toate cazurile se presupune ca (an ) are doua limite distincte si se utilizeaza proprietatea
de separatie Hausdorff a multimii numerelor reale precum si definitia limitei unui sir numeric.
q.e.d.

Propozitia 2.1.1. (Criteriul major


arii) Fie (an ) un sir de numere reale. Dac
a exist
a un num
ar real a si
un sir de numere reale (bn ) convergent la zero astfel nc
at termenii sirurilor (an ) si (bn ) s
a satisfac
a conditia
|an a| bn , n IN ,
eventual cu exceptia unui num
ar finit de termeni, atunci
lim an = a.

Dac
a exist
a sirul numeric (bn ) cu limita egal
a cu +, respectiv , si
an bn , respectiv an bn ,
cu exceptia eventual
a a unui num
ar finit de termeni, atunci
lim an = +, respectiv lim an = .

Demonstratie. Se aplic
a Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2.

q.e.d.

Corolarul 2.1.1. S
irul numeric (an ) este convergent la a IR dac
a si numai dac
a sirul de numere nenegative
(d(an , a)), d(an , a) = |an a|, este convergent la zero.

Teorema 2.1.4. Dac


a sirurile (an ), (bn ) sunt convergente si au limitele a si respectiv b si dac
a si sunt
numere reale arbitrare, atunci sirul (an + bn ) este convergent si
lim (an + bn ) = a + b = lim an + lim bn .

(2.3)

Demonstratie. Consider
am mai nt
ai cazul 6= 0. Din Teorema 2.1.1 rezulta ca > 0N1 () IN si N2 ()
IN astfel nc
at:

|an a| <
, n > N1 ();
(2.4)
2||
|bn b| <

,
2||

n > N2 ().

(2.5)

8
S
a evalu
am acum diferenta |(an + bn ) (a + b)|. Avem
|(an + bn )| |||an a| + |||bn b|.

(2.6)

|(an + bn ) (a + b)| < , n > N () = max{N1 (), N2 ()},

(2.7)

Din (2.4) (2.6), rezult


a

care, mpreun
a cu Teorema 2.1.1, arat
a c
a (2.3) are loc.
Dac
a = 0, atunci = 0 sau = 0 si se procedeaza analog cu exceptia situatiei = = 0 n care
afirmatia (2.3) este de asemenea adev
arat
a.
q.e.d.

Propozitia 2.1.2. (Trecerea la limit


a n inegalit
ati) Fie sirurile numerice (an ) si (bn ). Dac
a an bn ,
eventual cu exceptia unui num
ar finit de termeni, si dac
a exist
a lim an = a si lim bn = b, atunci a b.
n

Demonstratie. Consider
am doar cazul c
and sirurile sunt convergente, celelalte situatii fiind evidente. Fie (cn )
cu cn = an bn . Evident c
a cn 0. Dup
a Teorema 2.1.4, avem lim cn = a b. Sa presupunem ca a b < 0.
n
1
Atunci pentru = |a b| > 0 N1 IN astfel ncat
2
|cn (a b)| <
din care deducem
cn < a b +

|a b|
n N1 ,
2

ba
|a b|
=ab+
< 0,
2
2

ceea ce contrazice ipoteza.

q.e.d.

Definitia 2.1.6. S
irul de numere reale (an ) se numeste m
arginit, respectiv nem
arginit, dac
a multimea
valorilor sale f (IN ) = {an : n 1} este m
arginit
a, respectiv nem
arginit
a.

Observatia 2.1.4. S
irul (an ) este m
arginit dac
a M > 0 astfel nc
at |an | M, n IN .

S
irul (an ) este nem
arginit dac
a M > 0 nM IN astfel nc
at |anM | > M.

Propozitia 2.1.3. Prin schimbarea ordinii termenilor unui sir cu limit


a se obtine un sir care are aceeasi limit
a.

Demonstratie. Fie an a, a IR si fie (bn ) sirul obtinut din sirul (an ) prin schimbarea ordinii termenilor.
Pozitia pe axa real
a a termenilor sirului (an ) nu depinde de rangul lor, ci numai de valoarea lor numeric
a.
Cum an a, dup
a Definitia 2.1.2, avem c
a n afara fiecarei vecinatati a lui a se afla un numar finit de termeni
ai sirului (an ) si, totodat
a, acelasi num
ar finit de termeni ai sirului (bn ), deci sirul (bn ) are tot limita a. q.e.d.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

Propozitia 2.1.4. Dac


a la un sir cu limita egal
a cu a se adaug
a, sau se inl
atur
a un num
ar finit de termeni,
sirul obtinut are aceeasi limit
a.

Demonstratie. Dac
a an a, atunci n afara oricarei vecinatati a lui a se afla un numar finit de termeni ai
sirului (an ), iar dup
a ad
augarea, sau nl
aturarea unui numar finit de termeni, n afara fiecarei vecinat
ati a lui
a se afl
a tot un num
ar finit de termeni ai sirului obtinut, deci si acesta are limita egala cu a.
q.e.d.

multimea sirurilor convergente au loc urm


Propozitia 2.1.5. In
atoarele propriet
ati:
(i)

an a, a IR = |an | |a|;

(ii)

|an | 0 an 0;

(iii)

an a, a IR = (an ) sir m
arginit;

(iv)

an 0 si (bn ) sir m
arginit = an bn 0;

(v)

an a, a IR si bn b, b IR = an bn a b;
1
1
1
bn b, b IR, b 6= 0 =
sir m
arginit si
;
bn
bn
b
an
a
an a, a IR si bn b, b IR, b 6= 0 =
;
bn
b

(vi)
(vii)

k
(viii) an a, a 6= 0 si k IN = ak
.
n a

Demonstratie. (i) Din ||x| |y|| |x y|,

x, y IR; deducem inegalitatea

||an | |a|| |an a|, n IN .


Folosind ipoteza din (i) si Teorema 2.1.1, obtinem
||an | |a|| < , n > N ().
Folosind din nou Teorema 2.1.1, aplicat
a sirului (|an |), deducem an a.
(ii) In adev
ar,
|an | 0 > 0 N () IN astfel ncat |an | < , n > N (),
iar aceasta din urm
a nseamn
a c
a an 0.
Implicatia invers
a rezult
a din (i).
(iii) Lu
and M = |a|, avem M < a < M , deci intervalul (M, M ) este o vecinatata a lui a.
Deoarece n afara acestei vecin
at
ati se afla un numar finit de termeni ai sirului (an ), exista un numar natural
N astfel nc
a s
a avem an (M, M ), n > N.
Not
and M1 = max{|a1 |, |a2 |, ..., |aN |, M }, deducem |an | M1 care, dupa Observatia 2.1.4 si Definitia 2.1.6,
arat
a c
a sirul (an ) este m
arginit.
Prin negatie, din (iii) deducem c
a orice sir nem
arginit este fie divergent, fie oscilant.
(iv) Deoarece sirul (bn ) este m
arginit, dupa Observatia 2.1.4, exista M > 0 astfel ncat sa avem |bn | M ,
pentru toti termenii bn , deci
|an bn | = |an | |bn | M |an |, n IN .

10
Fie > 0. Deoarece an 0, exist
a un numar natural N () astfel ncat sa avem
|an | <

, n > N ().
M

Urmeaz
a c
a |an bn | < , n N (), adica an bn 0.
(v) S
irurile an si bn se pot scrie n forma an = a + n si bn = b + n si, dupa Teorema 2.1.4, avem c
a n
0 si n 0. Atunci, not
and n = n n + a n + b n , avem
an bn = (a + n ) (b + n ) = a b + n n + a n + b n = a b + n .
Dar n n 0, a n 0 si b n 0, deci n 0, deci an bn a b.
Prin inductie complet
a se demonstreaza ca suma si produsul unei familii finite de siruri convergente sunt
de asemenea siruri convergente si limita sumei este egal
a cu suma limitelor, iar limita produsului este egal
a cu
produsul limitelor. In particular, lu
and k siruri convergente egale cu (an ), deducem
lim (akn ) = ( lim an )k .

(vi) Deoarece b 6= 0 putem presupune c


a toti termenii bn sunt nenuli, deci sirul (

1
) este bine definit. S
a lu
am,
bn

|b|
> 0. Avem |bn | |b| > . Urmeaza ca exista un numar natural N cu proprietatea c
a
2
ncep
and de la termenii cu rangul N + 1 avem inegalitatea |bn | > . Atunci,
de exemplu, =

1
1
< , n > N.
bn

1
1
1 1
1
1
,
, ...,
, }, avem | | M, n IN , deci sirul ( ) este marginit. De aici
|b1 | |b2 |
|bN |
bn
bn
deducem cu usurint
a:
1
bn 0 si bn 6= 0, n IN ( ) sir nemarginit .
bn
Lu
and M = max{

Pentru demonstratia p
artii a doua s
a observam ca avem
1
1
b bn
1 1
=
=
(b bn ).
bn
b
bn b
bn b
1
1
(b bn ) 0. Din partea precedenta rezulta ca sirul ( ) este marginit, deci
b
bn
1
1
1
1
1
1 1
(b bn ) 0. Asadar
0, adica
. In plus, deducem ca daca bn 0, sirul ( ) nu este
bn b
bn
b
bn
b
bn
convergent deoarece este nem
arginit.
an
an
1
1
(vii) Termenul general al sirului c
at ( ) se poate scrie sub forma produsului
= an , iar sirul ( ) este
bn
b
b
b
n
n
n
1
an
convergent. Urmeaz
a c
a sirul produs an
este convergent, deci sirul cat ( ) este convergent. Folosind
bn
bn
acum cele demonstrate anterior, avem
Dar b bn 0, deci


lim an
an
1
1
1
a
= lim an
= lim an lim
= a = = n .
n bn
n
n
n bn
bn
b
b
lim bn
lim

Aceast
a proprietate poate fi formulat
a n cuvinte astfel: limita c
atului este egal
a cu raportul limitelor.
1
1
k
k
k
k

(viii) Intr-adev
ar an a 6= 0, deci k k , adica an a si propozitia este complet demonstrat
a.q.e.d.
an
a

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

11

multimea sirurilor cu limit


Propozitia 2.1.6. In
a au loc urm
atoarele propriet
ati:
(a)

an + si bn b IR = an + bn +;

(b)

an + si bn b IR = an bn +, dac
a b > 0 si an bn , dac
a b < 0;

(c)

an si bn b IR = an + bn ;

(d)

an si bn b IR = an bn , dac
a b > 0 si an bn +, dac
a b < 0;

(e)

an + si bn + = an + bn + si an bn +;

(f ) an si bn = an + bn si an bn +;
(g)
(h)
(i)

an + si bn = an bn ;
1
0;
an
1
1
an 0 si an > 0( resp. an < 0) =
+ (resp.
).
an
an
an +, sau an =

Demonstratie. Vom face demonstratia pentru ultimele doua proprietati.


Dup
a Teorema 2.1.2, rezult
a c
a M > 0 NM IN a. an > M, n > NM , din care gasim

1
1
,n >
<
an
M

1
NM . Fie acum > 0 arbitrar. Atunci, exista M > 0 asa ncat sa avem >
. Din inegalitatile de mai sus
M
1
1
deducem > 0 N () IN astfel nc
at 0 <
< , n > N () care, dupa Teorema 2.1.1, arata ca sirul ( )
an
an
este convergent si are limita egal
a cu 0.
1
In mod asem
an
ator se demonstreaz
a c
a an =
0.
an
Pentru a demonstra ultima proprietate plecam de la Teorema 2.1.2 care, n baza faptului ca an 0, conduce
la > 0 N () IN astfel nc
at |an | < , n > N (). Consideram cazul an > 0. Atunci, din ultima inegalitate
1
1
1
a M > 0, atunci exista > 0 astfel ncat M . Considerand ca s-a ales
g
asim
> , n > N (). Dac
an

astfel, din cele de mai sus rezult


a:
M > 0 NM IN astfel ncat

1
> M, n > NM ,
an

1
0. La fel se demonstreaza cea de a doua implicatie din (i).
an
Celelalte propriet
ati se demonstreaz
a la fel de usor daca se foloseste Teorema 2.1.1 si Teorema 2.1.2.
q.e.d.
ceea ce, dup
a Teorema 2.1.2, arat
a c
a sirul

Definitia 2.1.7. S
irul numeric (an ) se numeste monoton dac
a diferenta an+1 an p
astreaz
a semn constant
n > N0 , unde N0 IN .
Dac
a an+1 an 0, respectiv an+1 an > 0, n > N0 , sirul numeric (an ) se numeste monoton cresc
ator,
respectiv monoton strict cresc
ator.
Dac
a an+1 an 0, n > N0 , respectiv an+1 an < 0, n > N0 , sirul numeric (an ) se numeste monoton
descresc
ator, respectiv monoton strict descresc
ator.
Un sir numeric se numeste monoton dac
a este sau monoton cresc
ator, sau monoton descresc
ator.

12

Observatia 2.1.5. Dup


a Propozitia 2.1.4 vom considera c
a N0 din Definitia 2.1.7 este egal cu 0.

Observatia 2.1.6. Dac


a an > 0, studiul monotoniei sirului (an ) se poate face evalu
and raportul a doi termeni
an+1
an+1
consecutivi ai sirului. Dac
a
1, sirul este monoton cresc
ator, iar dac
a
1, sirul este monoton
an
an
descresc
ator.

Teorema 2.1.5. (Weierstrass) Orice sir numeric monoton (an ) are limit
a n IR.
Dac
a sirul numeric (an ) este monoton cresc
ator, respectiv monoton descresc
ator, limita sa este egal
a cu
marginea superioar
a, respectiv marginea inferioar
a, a multimii valorilor sirului .

Demonstratie. S
a presupunem mai nt
ai ca (an ) este sir monoton crescator si marginit. Conform axiomei de
existent
a a marginei superioare multimea valorilor sirului admite un cel mai mic majorant pe care l vom nota
cu a. Deoarece a este majorant al multimii {an : n IN } rezulta an a, n IN si
> 0 aN () astfel ncat a < aN () a.
Fiindc
a sirul (an ) este cresc
ator,
an aN () , n > N (),
deci
a < aN () an a < a + .
Prin urmare,
a < an < a + , n > N () |an a| < , n > N ().
Din Teorema 2.1.1 rezult
a c
a (an ) este convergent si are limita a.
Dac
a presupunem c
a sirul (an ) este monoton crescator si nemarginit superior, atunci sup{an : n IN } =
+, deci M > 0 NM IN cu proprietatea aNM M. Cum pentru orice n > NM avem an aNM , deducem
c
a avem si an M n > NM , ceea ce, dupa Teorema 2.1.2, arata ca an +.
In sf
arsit, dac
a (an ) este sir monoton descrecator si marginit inferior, atunci sirul (bn ), unde bn = an , este
monoton cresc
ator si m
arginit superior, deci are limita egala cu b = sup{bn : n IN }. Dar
sup{bn : n IN } = sup{an : n IN } = sup{an : n IN }
si cum bn = an , deducem c
a an a = inf{an : n IN }.
In mod asem
an
ator, se arat
a c
a dac
a (an ) este monoton descrescator si marginit inferior limita sirului (an )
este .
q.e.d.

Teorema 2.1.6. (Lema intervalelor incluse a lui Cantor) Dac


a (In )n0 , In = [an , bn ], an < bn , este un
sir descresc
ator de intervale astfel nc
at lim (bn an ) = 0, atunci exist
a un singur punct c comun tuturor
intervalelor nchise In , adic
a

In = c.

n=0

Demonstratie. Odat
a precizate intervalele, se pun n evidenta sirurile extremitatilor (an )n0 si (bn )n0 , ai c
aror
termeni satisfac inegalit
atile a0 a1 a2 ... an ... bn bn1 ... b2 b1 b0 .

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

13

Fiindc
a (an )n0 este sir monoton crescator, marginit superior (de exemplu de b0 ), dupa Teorema 2.1.5,
rezult
a lim an = c = sup{an : n IN } IR.
n

S
irul (bn ) este monoton descrec
ator si marginit inferior si are limita c1 = inf{bn : n IN }.
Din lim (bn an ) = 0, rezult
a c = c1 .
n
Din faptul c
a an c bn rezult
a c
a c apartine tuturor intervalelor In .

q.e.d.

Ca aplicatii la Teorema 2.1.5 si Teorema 2.1.6 prezentam doua exemple de siruri de numere reale remarcabile
care le vom folosi mai t
arziu la studierea convergentei seriilor numerice.

1 n
, n 1,
Exemplul 2.1.1. (Num
arul e) S
irul numeric (an ) av
and termenul general dat de an = 1 +
n
este monoton strict cresc
ator si majorat, deci convergent; limita sa se noteaz
a cu e si avem 2 < e < 3.
Intradev
ar, tin
and seama de inegalitatea lui Bernoulli
(1 + x)n > 1 + nx, x (1, +) \ {0}, n IN ,
rezult
a mai nt
ai

 n + 2 n+1

 n2 + 2n n+1 n + 1
an+1
n+1
=
=
=


n + 1 n+1
n
an
(n + 1)2
n

n
n+1

n+1 n + 1 
1
n+1  n+1
1
>
1

= 1,

(n + 1)2
n
(n + 1)2
n
deci an+1 > an , deci sirul (an ) este monoton strict crescator.

1 n+1
. Folosind din nou inegalitatea lui Bernoulli, deducem
Fie apoi sirul (bn ) cu termenul general bn = 1+
n
bn
> 1, din care tragem concluzia c
a sirul (bn ) este monoton strict descrescator.
bn+1

Evident, n IN avem

bn
b1
1 n 1
<

0,
0 < bn an = 1 +
n
n
n
n
deci, folosind Teorema 2.1.6, putem afirma ca sirurile an si bn sunt convergente si limitele lor sunt egale; s
a
not
am aceast
a limit
a cu e. Este clar c
a

1 6
46656
2 = a1 < e < b5 = 1 +
=
< 3.
5
15625
Din cele deduse mai sus putem scrie inegalitatile:


1 n
1 n+1
1+
<e< 1+
, n IN .
n
n
Logaritm
and n baza e aceste inegalit
ati obtinem inegalitatile
1
1
< ln(n + 1) ln n < ,
n+1
n

n IN ,

(2.8)

pe care le vom folosi n exemplul care urmeaza.

irul (an ) cu termenul general


Exemplul 2.1.2. (Constanta lui Euler1 c) S
an = 1 +

1
1
+ ... + ln n,
2
n

(2.9)

este monoton strict descresc


ator si minorat de zero, deci convergent; limita sa, numit
a constanta lui Euler, se
noteaz
a cu c si avem 0 < c < 1.

14
Intradev
ar, din (2.8) avem:
1
1
(2.10)
< ln(k + 1) ln k < , k IN .
k+1
k
Sum
am acum membru cu membru inegalitatile (2.10) scrise pentru toate valorile lui k de la 1 pan
a la n si
obtinem:
n
n
X
X
1
1
< ln(n + 1) <
, n IN .
k+1
k
k=1

k=1

T
in
and cont de expresia termenului general al sirului pe care l studiem, se vede ca inegalitatile de mai sus se
pot scrie n forma:
an+1 1 + ln(n + 1) < ln(n + 1) < an + ln n, n IN .
Din aceste inegalit
ati si inegalitatea dedusa la sfarsitul exemplului precedent deducem ca sirul considerat este
monoton strict descresc
ator si m
arginit, toate valorile sirului fiind cuprinse n intervalul (0, 1). Din Teorema
2.1.5 rezult
a c
a sirul este convergent; fie c limita sa. Evident avem 0 < c < 1.

Definitia 2.1.8. Fie (an ) un sir de numere reale si (kn ) un sir strict cresc
ator de numere naturale. S
irul (bn ),
unde bn = akn , se numeste subsir al sirului (an ).

Observatia 2.1.7. Un sir are o infinitate de subsiruri.

Propozitia 2.1.7. S
irul (an ) are limita a IR dac
a si numai dac
a orice subsir al s
au are limita egal
a cu a.

Demonstratie. Fie mai nt


ai a IR, > 0 arbitrar si akn , un subsir arbitrar al sirului (an ). Atunci, exist
a
N () IN astfel nc
at (2.2) s
a aib
a loc. Din Definitia 2.1.8 si (2.2) rezulta evident |akn a| < , n > N (),
ceea ce demonstreaz
a c
a a este limita subsirului (akn )n1 .
Dac
a a = +, atunci folosind Teorema 2.1.2 avem:
M > 0 NM IN astfel ncat an > M, n > NM .
Cum kn n vom avea si akn > M, n > NM , ceea ce arata ca lim akn = +.
n
In mod analog se arat
a c
a dac
a an , atunci orice subsir al sirului (an ) are de asemeni limita egal
a cu
.
Reciproc, dac
a orice subsir al sirului (an ) are limita egala cu a, atunci sirul (an ) are, de asemenea, limita a,
fiindc
a (an ) nsusi este unul dintre subsirurile sale.
q.e.d.

Exercitiul 2.1.1. S
a se arate c
a
 1
1
1 
lim
+
+ ... +
= ln k,
n n + 1
n+2
kn

k IN ,

k 2,

k fixat.

1 Euler, Leonard (17071783), mare matematician


si fizician elvetian care a adus numeroase si nsemnate contibutii n diverse
domenii ale matematicii si fizicii (geometrie analitic
a, trigonometrie, calcul diferential, teoria numerelor etc.). Euler este considerat
a fi fost forta dominant
a a matematicii secolului al XVIII-lea si unul dintre cei mai remarcabili matematicieni si savanti multilaterali
ai omenirii. Al
aturi de influenta considerabil
a pe care a exercitat-o asupra matematicii si matematiz
arii stiintelor stau at
at calitatea
si profunzimea, c
at si prolificitatea extraordinar
a a scrierilor sale, opera sa exhaustiv
a, dac
a ar fi publicat
a vreodat
a integral, put
and
cu usurinta
umple ntre 70 si 80 de volume de dimensiuni standard.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

15

Solutie. Pentru determinarea acestei limite se trece la limita n relatia evidenta


1
1
1
+
+ ... +
= akn an + ln k, k IN , k 2,
n+1 n+2
kn
si se tine cont c
a (akn )n1 este un subsir al sirului (an ) din (2.9).

Exercitiul 2.1.2. S
a se arate c
a:
1+
lim

1
1
+ ... +
2
n = 1.
ln n

Solutie. Pentru determinarea acestei limite se trece la limita n relatia evidenta


1+

1
1
1
1
1 + + ... + ln n
+ ... +
2
n =
2
n
+ 1, n > 1
ln n
ln n

si se tine cont de faptul c


a sirul (2.9) este convergent.

Corolarul 2.1.2. Dac


a sirul (an ) are dou
a subsiruri av
and limitele distincte b si c, atunci sirul (an ) nu are
limit
a.

Demonstratie. Prin reducere la absurd. Daca sirul (an ) are limita, atunci dupa Propozitia 2.1.7 toate subsirurile
acestuia au aceeasi limit
a si prin urmare rezulta b = c, ceea ce contrazice ipoteza.
q.e.d.

Propozitia 2.1.8. (Lema lui Cesaro2 ) Orice sir numeric m


arginit contine un subsir convergent.

Demonstratie. Fie (an ) un sir numeric m


arginit. Atunci, multimea {an : n IN } este marginita si prin urmare
orice submultime a sa este de asemeni m
arginita. Daca Ak = {an : n k, k IN } si ck = sup Ak , atunci
avem c
a ck IR, iar din faptul c
a Ak Ak+1 rezulta ck ck+1 , ceea ce arata ca sirul (ck ) este descresc
ator.
Totodat
a, sirul (ck ) este si m
arginit deoarece Ak A1 si A1 este multime marginita. Dupa Teorema 2.1.5,
rezult
a c
a sirul (ck ) are limit
a finit
a.
Dac
a ck Ak , k IN , atunci exist
a nk k astfel ncat ck = ank .
Aplic
and sirului (nk ) Propozitia 2.1.2 deducem lim nk = +. Conform Propozitiei 2.1.6, din sirul (nk )
k

putem extrage un subsir monoton strict crescator cu limita + si astfel se obtine un subsir al sirului (an ) care
are limit
a finit
a, deci convergent.
Presupunem acum c
a exist
a un indice l IN astfel ncat cl sa nu apartina multimii Al . Deoarece cl = sup Al ,
1
a kn IN astfel ncat
pentru orice = , deci n IN , exist
n
cl

1
1
< al+kn cl < cl + ,
n
n

adic
a
|al+kn cl | <
2 Ces`
aro,

Ernesto (1859 1906), matematician italian.

1
.
n

(2.11)

16
Din (2.11) si Propozitia 2.1.1 rezult
a
lim al+kn = cl .

Dac
a sirul (bn ), unde bn = al+kn , nu contine un subsir al sirului (an ), sirul (kn ) trebuie sa fie marginit, deci
1
exist
a N0 astfel nc
at kn = kN0 , pentru toti n N0 . Dar, |al+kN0 cl | pentru toti n > N0 ,, deci al+kN0 = cl
n
si cl Al , ceea ce am exclus.
Astfel, am demonstrat c
a n orice caz exista un subsir al sirului (an ) care are limita finita.
q.e.d.

Observatia 2.1.8. Lema lui Cesaro se poate extinde astfel: din orice sir de numere reale se poate extrage
un subsir care are limit
a.
Intr-adev
ar, dac
a sirul (an ) este nem
arginit superior, atunci
k IN

nk IN ,

astfel ncat

ank > k,

din care deducem ank , pentru k .


S
irul de numere naturale (nk ) fiind divergent, cu limita +, se poate extrage din el un subsir (pn ), cu
pn n si pn < pn+1 , care are limita egal
a cu +. Atunci, (apn ) este un subsir al sirului (an ) care are limita
egal
a cu +.
Asem
an
ator se studiaz
a cazurile (an ) sir nemarginit inferior si (an ) sir nemarginit.

2.2

S
ir fundamental n IR

Definitia 2.2.1. S
irul numeric (an ) se numeste sir fundamental sau sir Cauchy dac
a > 0 N () IN
astfel nc
at
|am an | < , m > N () si n > N ().
(2.12)

Observatia 2.2.1. Inegalitatea (2.12) este echivalent


a cu
d(am , an ) < ,

m > N ()

si

n > N ().

(2.13)

Observatia 2.2.2. Deoarece n (2.12) si (2.13) nu se precizeaz


a pozitia lui m fat
a de n, putem considera m > n,
deci exist
a p IN astfel nc
at m = n + p.
Aceast
a observatie sugereaz
a o formulare echivalenta pentru Definitia 2.2.1.

Definitia 2.2.2. S
irul numeric (an ) se numeste sir fundamental n IR sau, simplu, sir fundamental dac
a
> 0 N () IN astfel nc
at
|an+p an | < , n > N () si p IN ,

(2.14)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

17

sau
d(an+p , an ) < , n > N () si p IN .

(2.15)

Propozitia 2.2.1. Orice sir numeric convergent este fundamental.

Demonstratie. Fie sirul numeric (an ) convergent la a IR. Atunci, dupa Teorema 2.1.1, > 0 N () IN
astfel nc
at s
a avem simultan

|an a| < , n > N (),


(2.16)
2
|am a| <

, m > N ().
2

(2.17)

Pe de alt
a parte,
|am an | = |am a + a an | |am a| + |an a|.
Din (2.16), (2.17) si (2.18), rezult
a c
a relatia (2.12) este satisfacuta, deci (an ) este sir fundamental.

(2.18)
q.e.d.

Propozitia 2.2.2. Orice sir numeric fundamental este m


arginit.

Demonstratie. S
irul (an ) fiind fundamental, din Definitia 2.2.1, avem ca pentru = 1 exista N0 IN astfel
nc
at
|am an | < 1, m > N0 si n > N0 .
(2.19)
Se observ
a apoi c
a
|an | |an am | + |am |.

(2.20)

Lu
and n (2.20) m = N0 + 1 si tin
and cont de (2.19), obtinem
|an | < 1 + |aN0 +1 |, n > N0 .

(2.21)

K = max{|a1 |, |a2 |, ..., |aN0 |, 1 + |aN0 |}.

(2.22)

Fie acum

Atunci, din (2.21) si (2.22) obtinem |an | K, n IN , ceea ce arata ca sirul (an ) este marginit.

q.e.d.

Teorema 2.2.1. Orice sir numeric fundamental este convergent.

Demonstratie. Dac
a (an ) este sir numeric fundamental, din Propozitia 2.2.2, rezulta ca sirul este m
arginit.
Folosind Propozitia 2.1.7, deducem c
a sirul (an ) admite un subsir (akn ) convergent la un punct a IR.
Ar
at
am c
a an a. Pentru aceasta, evaluam diferenta an a. Avem mai ntai
|an a| |an akn | + |akn a|.

(2.23)

Din akn a si Teorema 2.1.1, rezult


a c
a > 0 N1 () IN cu proprietatea ca n > N1 () (amintim c
a
kn n si deci kn > N1 ()), avem

(2.24)
|akn a| < .
2

18
Deoarece sirul (an ) este fundamental, pentru acelasi , dupa Definitia 2.2.1, exista N2 () IN astfel nc
at
|an akn | <

, n > N2 ().
2

(2.25)

Lu
and acum N () = max{N1 ()N2 ()}, din (2.23), (2.24) si (2.25), deducem
|an a| < , n > N ().
Din Teorema 2.1.1 si (2.5) obtinem an a.

(2.26)
q.e.d.

Propozitia 2.2.1 si Teorema 2.2.1 pot fi reunite ntro singura teorema.


Teorema 2.2.2. (Criteriul general al lui Cauchy de convergent
a a sirurilor reale) Un sir numeric
este convergent dac
a si numai dac
a este sir fundamental.

2.3

Limita superioar
a si limita inferioar
a ale unui sir numeric

Fie (an ) un sir de numere reale m


arginit si fie [, ] intervalul nchis din IR care contine toti termenii sirului.
Not
am
An = {an , an+1 , ...}, n IN .
Avem:
A1 A2 ... An ... si An [, ], n IN .
Not
am:
a0n = inf An ,

a00n = sup An ,

care, dup
a axioma de existent
a a marginii superioare a unei multimi de numere reale sunt numere reale. In
plus, din An An+1 deducem a0n a0n+1 si a00n a00n+1 . De asemenea, avem a0n [, ], a00n [, ], a0n a00n .
Prin urmare, sirul (a0n ) este monoton crescator, iar (a00n ) este sir monoton descrescator.
Fiind monotone si m
arginite, sirurile (a0n ) si (a00n ) sunt convergente.
Dac
a a0 = lim a0n si a00 = lim a00n , atunci a0 a00 .
n

Definitia 2.3.1. Num


arul real a0 = lim a0n = lim (inf An ) se numeste limita inferioar
a a sirului (an ), iar
n

num
arul real a00 = lim a00n = lim (sup An ) se numeste limita superioar
a a sirului (an ).
n

Limita inferioar
a a sirului (an ) se noteaza lim an , iar limita superioara a aceluiasi sir se noteaza lim an . Se
mai utilizeaz
a si notatiile lim inf an si lim sup an pentru respectiv numerele reale lim an si lim an .
Exemplul 2.3.1. Pentru sirul numeric (an ) av
and termenul general an = (1)n1 , n IN , avem An =

0
00
{1, +1}, n IN , deci an = 1 si an = +1, n IN . Prin urmare lim an = 1 si lim an = +1.

Exemplul 2.3.2. S
irul numeric (an ), unde an = sin n , are proprietatea c
a
4

2
2
, 0,
, 1}, n IN ,
An = {1,
2
2
deci a0n = 1 si a00n = 1. Prin urmare, lim inf an = 1, iar lim sup an = 1.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

19

Definitia 2.3.2. Dac


a sirul (an ) nu este m
arginit superior limita superioar
a este + (scriem lim an = +)
si dac
a sirul (an ) nu este m
arginit inferior limita sa inferioar
a este (scriem lim an = ).

Teorema 2.3.1. Fie (an ) un sir numeric m


arginit.
Atunci, lim an are urm
atoarele propriet
ati:
(10 ) > 0 N () IN astfel nc
at an > lim an , c
and n > N ();
(20 ) > 0 si N IN n(, N ) IN astfel nc
at n(, N ) > N si an(,N ) < lim an + .
Reciproc, dac
a num
arul real a0 IR are propriet
atile (10 ) si (20 ), atunci a0 = lim an .
atoarele propriet
ati:
Analog, lim an are urm
(i) > 0 N () IN astfel nc
at an < lim an + , n > N ();
(ii) > 0 si N IN n(, N ) IN astfel nc
at n(, N ) N si an(,N ) > liman .
Reciproc, dac
a a00 IR are propriet
atile (i) si (ii), atunci a00 = lim an .

Demonstratie. Prin definitie, lim an = lim a0n , unde a0n = inf An si An = {an , an+1 , ...}.
n

S
irul numeric (a0n ) este cresc
ator, m
arginit si, fiind convergent, rezulta ca pentru orice > 0 exista N () IN ,
astfel nc
at
a0n > lim an , n > N ().
a
Deoarece a0n an+p , p IN , rezult
an+p > lim an , p IN ,
deci pentru n > N () avem an > lim an si concluzia (10 ) este verificata.
Consider
am acum > 0 si N IN . Avem
a0N lim an < lim an + ,
deci inf AN < lim an + . De aici rezult
a ca exista aN +p AN astfel ncat aN +p < lim an + , deci N + p =
n(, N ) N are proprietatea (20 ).
Fie acum a0 IR cu propriet
atile (10 ) si (20 ). Deoarece an a0 , n > N (), rezulta ca toate elementele
0
din AN () sunt minorate de a , deci inf AN () > a0 .
Deoarece pentru n N () avem An AN () , rezulta cu atat mai mult inf An > a0 pentru n N (),
deci lim an > a0 .
Din (2) rezult
a c
a pentru orice > 0 si N IN exista an(,N ) < a0 + si n(, N ) N, deci inf AN < a0 + .
Fiindc
a inf AN < a0 + , N IN rezulta lim (inf AN ) a0 + . In definitiv, > 0 avem
N

a0 < lim an a0 + ,
adic
a lim an = a0 .
Analog se demonstreaz
a si cea de a doua parte a teoremei relativa la lim an .

q.e.d.

Teorema de mai sus arat


a c
a pentru orice > 0 n intervalele (a0 , a0 + ) si (a00 , a00 + ) se afl
ao
infinitate de termeni ai sirului m
arginit (an ), iar n afara intervalului (a0 , a00 + ) se afla un numar finit de
termeni ai sirului.

20
Altfel spus:
multimea {n IN : an (a0 , a0 + )} este infinita;
multimea {n IN : an (a00 , a00 + )} este infinita;
multimea {n IN : an
/ (a0 , a00 + )} este finita.
Teorema 2.3.2. S
irul numeric (an ) are limit
a dac
a si numai dac
a limitele sale inferioar
a si superioar
a sunt
egale. Dac
a sirul (an ) are limita a, atunci
a = a0 = lim an = a00 = lim an .

Demonstratie. Fie (, ) = V (a), o vecin


atate a punctului a = lim an . Dupa Definitia 2.1.2, n afara vecin
at
atii
n

V (a) se afl
a cel mult un num
ar finit de termeni ai sirului. Deci avem an si an pentru cel mult un
num
ar finit de termeni ai sirului (an ). Atunci, avem an > si an < pentru o infinitate de termeni ai sirului
considerat. Prin urmare, dup
a Teorema 2.3.1, rezulta a = lim an = lim an .
Reciproc, fie a = lim an = lim an si (, ) o vecinatate oarecare a lui a. Dupa Teorema 2.3.1, multimea
indicilor n pentru care an si an este cel mult finita, deci n afara vecinatatii (, ) a lui a se afl
a cel
mult un num
ar finit de termeni ai sirului (an ). Aceasta arata ca lim an = a.
q.e.d.
n

2.4

Puncte limit
a ale unui sir numeric

Fie (an ) un sir de numere reale.

Definitia 2.4.1. Elementul IR se numeste punct limit


a al sirului (an ) dac
a orice vecin
atate a lui
contine o infinitate de termeni ai sirului.
a al sirului (an ) daca orice vecinatate V V() contine an pentru o
Altfel spus, IR este punct limit
infinitate de valori ale lui n IN .

Observatia 2.4.1. Dac


a un sir are un subsir constant, cu termenii egali cu c, atunci c este punct limit
a al
sirului respectiv.

Observatia 2.4.2. Dac


a este punct limit
a al unui sir, atunci n afara oric
arei vecin
at
ati a lui pot exista o
infinitate de termeni ai acelui sir.

De exemplu, sirul ((1)n1 ), dup


a Observatia 2.4.1, are pe 1 drept punct limita si n afara vecinatatii
a lui 1 se afl
a o infinitate de termeni ai sirului, si anume toti termenii egali cu 1.

Observatia 2.4.3. Un sir poate avea mai multe puncte limit


a.

1 3
,
2 2

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

21

De exemplu, sirul ((1)n1 ) are dou


a puncte limita, si anume 1 si 1.

Observatia 2.4.4. Exist


a siruri care au o infinitate de puncte limit
a.
De exemplu, sirul 0, 1, 0, 1, 2, 0, 1, 2, 3, 0, 1, 2, 3, 4, ..., 0, 1, 2, 3, ..., n, ..., are o infinitate de puncte limita si anume
orice num
ar natural este punct limit
a al acestui sir deoarece oricare ar fi numarul natural p exista un subsir
constant ai c
arui termeni sunt egali cu p. De asemenea, + este punct limita fiindca orice vecinatate a sa
contine o infinitate de numere naturale.

Observatia 2.4.5. Exist


a siruri pentru care multimea punctelor limit
a este dreapta real
a ncheiat
a.
Intr-adev
ar, deoarece multimea numerelor rationale poate fi pusa n corespondenta bijectiva cu multimea numerelor naturale, adic
a este multime num
arabil
a (vezi [26, p. 2124]), putem aseza toate numerele rationale
ntrun sir
1 , 2 , ..., n , ....
Fie un num
ar real oarecare si (, ) o vecinatate oarecare a lui . Orice interval contine o infinitate de numere
rationale, deci vecin
atatea (, ) a lui contine o infinitate de termeni ai sirului (n ). Cum a fost ales arbitrar,
rezult
a c
a orice IR este punct limit
a al sirului (n ).
De asemenea, + si sunt puncte limita ale sirului (n ).

Observatia 2.4.6. Exist


a siruri care nu au nici un punct limit
a finit.
De exemplu, sirul numerelor naturale (n)n0 , care nu are nici un punct limita finit. Singurul punct limit
a al
acestui sir este +.

Teorema 2.4.1. (Caracterizarea punctelor limit


a cu subsiruri) Un element IR este punct limit
a
pentru sirul (an ) dac
a si numai dac
a exist
a un subsir al s
au (akn ) care s
a aib
a limita egal
a cu .

Demonstratie. Presupunem c
a IR este punct limita pentru sirul numeric (an ) si fie vecinatatea (1, +1) =
V1 V(). In aceast
a vecin
atate se g
asesc o infinitate de termeni ai sirului. Alegem ak1 V1 , unde k1 IN .

1
1
In vecin
atatea V2 = , +
se afla o infinitate de termeni ai sirului (an ). Fie ak2 unul dintre acestia
2
2

1
1
astfel nc
at k2 > k1 si putem continua astfel ncat n vecinatatea , +
= Vn sa putem alege akn Vn
n
n
1
asa nc
at kn > kn1 . Faptul c
a akn Vn se traduce prin |akn | < .
n
1
Din 0 si Propozitia 2.1.1 rezult
a akn .
n
Dac
a punctul limit
a este +, atunci n demonstratia de mai sus, se ia Vn = (n, +) si rationamentul se
repet
a g
asind n final un subsir al sirului considerat care sa aiba ca limita pe +.
Similar se procedeaz
a n cazul = cand se aleg vecinatatile Vn , n IN , de forma Vn = (, n).
Reciproc, dac
a exist
a un subsir (akn ) al sirului (an ) care sa aiba limita egala cu , atunci n fiecare vecin
atate
a lui se afl
a o infinitate de termeni ai subsirului (akn ), deci ai sirului (an ). Dupa Definitia 2.4.1, rezult
a c
a
este punct limit
a al sirului (an ).
q.e.d.

22

Teorema 2.4.2. Limita inferioar


a si limita superioar
a ale sirului numeric (an ), sunt puncte limit
a ale sirului
dat si, oricare ar fi un alt punct limit
a al sirului, avem
lim an lim an .

Demonstratie. Presupunem a0 = lim an IR.


In intervalul (a0 1, a0 + 1), care este vecinatate a punctului a0 , dupa Teorema 2.2.1, se afla o infinitate de
termeni ai sirului (an ), deci exist
a posibilitatea gasirii lui k1 IN astfel ncat ak1 (a0 1, a0 + 1).


In intervalul a0 1 , a0 + 1 se afl
a o infinitate de termeni ai sirului (an ), ca atare avem posibilitatea alegerii
2
2

1
1
lui k2 IN , k2 2 si k1 < k2 asa nc
at ak2 a0 , a0 +
.
2
2


1
1
Proced
and similar, n intervalul a0 , a0 +
exista posibilitatea gasirii lui akn , unde kn n si kn > kn1 .
n
n
Procedeul continu
a.
1
S
irul (akn ) astfel determinat este subsir al sirului (an ) si are proprietatea |akn a0 | < . Folosind Propozitia
n
2.1.1 si Corolarul 2.1.1, deducem c
a
lim akn = a0 .
n

Prin urmare, dup


a Teorema 2.4.1, rezulta ca a0 este punct limita al sirului(an ).
In mod similar se face demonstratia n cazurile: a0 = , a00 IR; a00 = +.
Dac
a IR este punct limit
a al sirului (an ), atunci din Teorema 2.4.1 rezulta existenta subsirului (akn )
astfel nc
at akn , c
and n .
Evident, nu poate fi n afara intervalului [lim an , lim an ], caci daca s-ar ntampla ca, de exemplu, lim an < ,
ar exista (n cazul IR) o vecin
atate de forma ( , + ) astfel ncat > lim an , cu proprietatea c
a n
afara sa r
am
an un num
ar finit de termeni ai sirului, ceea ce ar nsemna ca la dreapta lui lim an , mai precis la
dreapta lui , s-ar afla un num
ar infinit de termeni ai sirului (an ) ceea ce ar contrazice rezultatul stabilit n
Teorema 2.3.1.
q.e.d.

Corolarul 2.4.1. Un sir numeric are limit


a dac
a si numai dac
a are un singur punct limit
a.

Demonstratie. Rezult
a imediat din Teorema 2.3.2 si Teorema 2.4.2.

q.e.d.

Observatia 2.4.7. Din lema lui Cesaro (vezi Propozitia 2.1.8), Observatia 2.1.7 si Teorema 2.4.1 rezult
a c
a
plus, dac
un sir numeric are cel putin un punct limit
a. In
a sirul este m
arginit, atunci are cel putin un punct
limit
a finit.

Observatia 2.4.8. Limita inferioar


a a unui sir de numere reale este cel mai mic punct limit
a al sirului respectiv,
iar limita superioar
a a sa este cel mai mare punct limit
a al sirului considerat.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

23

Observatia 2.4.9. C
and multimea punctelor limit
a ale unui sir de numere reale este nem
arginit
a inferior,
prin definitie limita inferioar
a este si c
and aceast
a multime este nem
arginit
a superior, limita superioar
aa
sirului considerat este prin definitie +.

Observatia 2.4.10. Pentru a determina practic limita superioar


a si limita inferioar
a ale unui sir de numere
reale se determina toate subsirurile cu limit
a ale sirului. Dac
a exist
a un subsir cu limita +, atunci lim an =
+. Dac
a exist
a un subsir al sirului dat cu limita egal
a cu , atunci lim an = , iar dac
a toate subsirurile
cu limit
a sunt convergente si A este multimea punctelor limit
a, atunci din 2.4.2 deducem c
a cel mai mare
element al lui A este limita superioar
a a sirului, iar cel mai mic element al multimii A este limita inferioar
aa
sirului considerat.

Teorema 2.4.3. Fie (an ) un sir de numere reale pozitive. Atunci au loc inegalit
atile:
lim

an+1
an+1
lim n an lim n an lim
.
an
an

an+1
an+1
si L = lim
.
an
an
Dac
a l = 0 sau L = +, inegalit
atile din teorema sunt evidente.
Presupunem c
a l > 0 si L < + si fie > 0 fixat, dar arbitrar. Atunci, dupa Teorema 2.3.1, N () IN
astfel nc
at s
a avem
an+1
< L + , n > N (),
an

Demonstratie. Fie l = lim

deci
aN ()+p < (L + )p aN ()+1 , p 2,
de unde rezult
a

N ()+p

Deducem apoi
lim

aN ()+p < (L + ) N ()+p

an = lim

N ()+p

= lim (L + )
lim

= (L + )

aN ()+1 , p 2.

aN ()+p lim ((L + ) N ()+p

= (lim (L + ) N ()+p ) (lim


p

N ()+p

p
N ()+p

lim

N ()+p

aN ()+1 ) =

aN ()+1 ) =

N ()+p

N ()+p

aN ()+1 =

p
1
lim
p N () + p
N () + p (a
= L + .
N ()+1 )

Asadar, lim n an L + , > 0.

a depinda de , deducem lim n an L.


Deoarece lim n an nu are cum s
In cea de a doua parte a demonstratiei, consideram > 0 fixat astfel ncat 0 < l < l. Conform Teoremei
an+1
l , n > N (), din care deducem aN ()+p (l )p aN ()+1 ,
2.3.1, exist
a N () IN asa nc
at
an
p 2.

Proced
and ca n prima parte a demonstratiei, obtinem lim n an l, > 0, ceea ce arata ca lim n an l.

Inegalitatea lim n an lim n an este evidenta.


q.e.d.

24

2.5

Serii de numere reale. Definitii. Exemple

Definitia 2.5.1. Se numeste serie de numere reale, sau serie numeric


a, ansamblul sirurilor numerice
{(an ), (sn )},
unde (an ) este un sir de numere reale arbitrar, iar (sn ) este un sir numeric al c
arui termen general se determin
a
dup
a regula
n
X
sn = a1 + a2 + ... + an =
ak , n IN .
(2.27)
k=1

Elementele care intr


a n Definitia 2.5.1 au urmatoarele semnificatii:
(an ) se numeste sirul termenilor seriei;
an este termenul general al seriei, sau termenul de rang n al seriei;
(sn ) se numeste sirul sumelor partiale al seriei;
sn este suma partial
a de rang n a seriei.
Pentru c
a notatia sugerat
a de Definitia 2.5.1 este anevoioasa, convenim sa notam o serie numerica prin
a1 + a2 + ... + an + ...
sau, folosind simbolul sum
a, prin

an ,

(2.28)

n=1

drept pentru care unei serii adeseori i se spune sum


a infinit
a, desi aceasta denumire nu este pe deplin justificat
a
(vezi comentariul de mai jos). Dac
a primul termen al sirului termenilor seriei este ap , unde p IN , atunci seria
numeric
a corespunz
atoare se noteaz
a prin

X
an .
n=p

X
C
and p = 1, seria numeric
a corespunz
atoare se noteaza simplu prin
an .
Notatia (2.28) pentru o serie numeric
a se justifica dupa prezentarea definitiei urmatoare.
Definitia 2.5.2. Seria numeric
a (2.28) se numeste convergent
a dac
a sirul sumelor partiale (sn ), unde sn are
expresia (2.27), este convergent n IR.

Definitia 2.5.3. Dac


a seria numeric
a (2.28) este convergent
a, atunci num
arul real
s = lim sn = lim
n

n
X

ak

(2.29)

k=1

se numeste suma seriei.


C
and seria numeric
a (2.28) este convergenta, scriem

X
n=1

an = s;

(2.30)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

25

Definitia 2.5.4. Seria numeric


a (2.28) se numeste divergent
a si are suma +, respectiv , dac
a sirul
sumelor partiale (2.27) are limita +, respectiv .

Definitia 2.5.5. Seria (2.28) se numeste oscilant


a dac
a sirul sumelor partiale (2.27) nu are limit
a.

Dac
a avem n vedere (2.29), atunci justificarea notatiei (2.28) pentru o serie numerica poate fi explicat
a
prin suprimarea simbolului lim n membrul drept al lui (2.29) cu conditia nlocuirii lui n, limita superioar
aa
n

indicelui de sumare, cu , ceea ce nseamna ca (2.29) devine


s=

ak .

k=1

Cum indicele de sumare se poate nota cu orice simbol, se ajunge la notatia (2.28) pentru o serie.

studiul seriei numerice (2.28) rolul principal l are sirul sumelor partiale cu termenul
Observatia 2.5.1. In
general (2.27).

Se poate afirma c
a teoria seriilor este o combinatie ntre studiul sumelor finite si al limitelor de siruri.
Prezentarea unei serii numerice ca suma infinita este eronata deoarece n multimea numerelor reale IR se
poate defini algebric doar o sum
a finit
a de numere.
Seriile numerice au propriet
ati diferite de sumele finite. Mai precis, vom vedea ca nu ntotdeauna au loc
propriet
atile de comutativitate, asociativitate etc. ale adunarii unui numar infinit de numere reale.

Definitia 2.5.6. Prin natura unei serii numerice ntelegem calitatea sa de a fi convergent
a, divergent
a, sau
oscilant
a.

Exemplul 2.5.1. Seria

(1)(n1) este oscilant


a.

n=1

Intradev
ar, deoarece s2n = 0 si s2n1 = 1, n IN , dupa Corolarul 2.1.1, rezulta ca sirul (sn ) nu are limit
a.
Din Definitia 2.5.2 deducem c
a seria dat
a este oscilanta.
In studiul unei serii numerice problema principala este determinarea naturii sale si, n caz de convergent
a,
evaluarea exact
a, sau aproximativ
a, cu o eroare prestabilita, a sumei seriei respective.

2.5.1

Seria geometric
a

Definitia 2.5.7. Dac


a termenul general al unei serii numerice are proprietatea c
a exist
a q IR astfel nc
at
an = a1 q n1 , n IN ,
seria respectiv
a se numeste serie geometric
a cu ratia q si primul termen egal cu a1 .

(2.31)

26
S
a studiem natura seriei geometrice cu termenul general (2.31). Sirul sumelor partiale are termenul general
sn

n
X

a1 q n1 = a1

k=1

1 qn
,
1q

(2.32)

dac
a q 6= 1 si
sn = a1 n,

(2.33)

dac
a q = 1.
Din (2.33) deducem c
a n cazul q = 1 sirul sumelor partiale are limita + daca a1 > 0 si dac
a a1 < 0,
deci seria geometric
a (2.31) este divergent
a pentru q = 1.
a1
Dac
a |q| < 1, atunci q n 0 si din (2.32) deducem lim sn =
, ceea ce arata ca n acest caz seria
n
1q
geometric
a este convergent
a si are suma egala cu raportul dintre primul termen si numarul real 1 q.
Dac
a q > 1, din (2.32) deducem lim sn = a1 (+), deci seria geometrica corespunzatoare este divergent
a
n
si are suma + dac
a a1 > 0 si divergent
a avand suma daca a1 < 0.
In sf
arsit, dac
a q 1, seria geometrica este oscilanta deoarece subsirurile de rang par si respectiv de rang
impar ale sirului sumelor partiale au limite diferite.
In acest mod am studiat natura seriei geometrice cu termenul general (2.31) pentru toate valorile reale ale
lui q si a1 .

2.5.2

Seria telescopic
a

Exemplul 2.5.2. Seria

1
este convergent
a si are suma 1.
n(n
+ 1)
n=1

1
1
Intradev
, de unde
ar, termenul de rang k al seriei date este egal cu
k k+1
sn =

n
X

ak =

k=1

n 
X
1
k=1

1 
1
1
1
1 1
=1
.
= 1 + ... +
k+1
2 2
n n+1
n+1

Prin urmare, sn 1, ceea ce arat


a c
a seria este convergenta si are suma 1.

Observatia 2.5.2. Din exemplul de mai sus vedem c


a termenul general an al seriei se scrie sub forma
an = n n+1 ,

(2.34)

iar natura sirului (n ) este cunoscut


a.

Definitia 2.5.8. Seria

an cu proprietatea c
a termenul general de rang n se poate scrie sub forma (2.34) se

n=1

numeste serie telescopic


a.

Propozitia 2.5.1. Seria telescopic


a
convergent.

(n n+1 ) este convergent


a dac
a si numai dac
a sirul (n ) este

n=1

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

27

Intradev
ar, afirmatiile de mai sus rezulta din faptul ca suma partiala de rang n a seriei telescopice este
sn = 1 n+1 si din Definitia 2.5.2.

Observatia 2.5.3. Studiul naturii sirului numeric dat (n ) poate fi redus la studiul naturii seriei
1 + (2 1 ) + + (n n+1 ) + ...
pentru care sirul sumelor partiale este chiar sirul (n ).
In felul acesta, utiliz
and anumite procedee pentru determinarea naturii unei serii ne vom putea pronunta
asupra naturii anumitor siruri.

2.5.3

Seria armonic
a

Exemplul 2.5.3. Seria

X
1
, numit
a seria armonic
a, este divergent
a si are suma egal
a cu +.
n
n=1

1
Denumirea armonic
a atribuit
a seriei se datoreaza faptului ca termenul general an = este media armonic
aa
n
termenilor an1 si an+1 , adic
a
2
1
1
=
+
.
an
an1
an+1
Ar
at
am c
a sirul sumelor partiale (sn ) al acestei serii nu este sir fundamental. Atunci, dupa Teorema 2.2.2,
rezult
a c
a (sn ) nu este convergent. Pentru aceasta, fie n IN si p n. Avem
|sn sn+p | =

1
1
1
p
1
+
+ ... +
>
> .
n+1 n+2
n+p
n+p
2

1
1
> 0 astfel ncat n IN p IN asa ncat |sn sn+p | > , ceea ce asigur
a c
a
2
2
(sn ) nu este sir fundamental, de unde rezulta ca seria armonica este divergenta. Fiindca (sn ) este sir monoton
strict cresc
ator, limita sa este +, deci suma seriei armonice este +.
In exemplele de mai sus am putut s
a ne pronuntam asupra naturii unor serii numerice, ba chiar am determinat
si sumele lor, ntruc
at am reusit s
a g
asim o forma convenabila pentru termenul general al sirului sumelor partiale
al fiec
arei serii. In general, asemenea situatii sunt rare si ca atare se impune dezvoltarea unei teorii calitative a
seriilor care s
a permit
a deciderea naturii unei serii n functie de comportarea termenului ei general, far
a a g
asi
efectiv suma seriei.
Prin urmare, exist
a 0 =

2.6

Propriet
ati generale ale seriilor convergente

Din Definitia 2.5.2, Teorema 2.1.4 si Propozitia 2.1.2 deducem cu usurinta urmatoarele proprietati ale seriilor
numerice.

Teorema 2.6.1. Dac


a seriile numerice

X
n=1

an si

bn sunt convergente si au respectiv sumele s si t, seriile:

n=1

(an + bn ) seria sum


a a celor doua serii;

n=1

X
n=1

(an bn ) seria diferent


a a celor dou
a serii;

28

( an ) seria produsul cu o constant


a IR a seriei

n=1

an , sunt convergente si au respectiv sumele:

n=1

s + t, s t si s.

Demonstratie. Fie sn =

n
X

ak si tn =

k=1

n
X

bk , sumele partiale de rang n ale respectiv seriilor

an si

n=1

k=1

bn .

n=1

Deoarece sn s, iar tn t rezult


a c
a n = (a1 + b1 ) + (a2 + b2 ) + ... + (an + bn ) converge la s + t, ceea ce

X
X
arat
a c
a seria
(an + bn ) este convergenta si
(an + bn ) = s + t.
n=1

Suma partial
a a seriei

n=1

(an bn ) este n = sn tn si evident n s t, ceea ce arata ca aceast


a serie

n=1

este convergent
a si are suma s t.
Deoarece suma partial
a de rang n a seriei

( an ) este sn si sn s, rezulta ca si seria

n=1

( an )

n=1

este convergent
a si are suma s.

Observatia 2.6.1. Dac


a seriile

q.e.d.

an si

bn sunt ambele divergente sau ambele oscilante este posibil ca

n=1

n=1

seria sum
a s
a fie convergent
a.
Intradev
ar, dac
a se consider
a seriile

(1)n1 si

n=1

(1)n , ambele oscilante dupa Exemplul 2.5.1, seria sum


a

n=1

((1)n1 + (1)n ) este convergent


a fiind seria identic nul
a.

n=1

Observatia 2.6.2. Dac


a

an este convergent
a si

n=1

bn este divergent
a, sau oscilant
a, atunci seria sum
a

n=1

este divergent
a, sau oscilant
a.
Intradev
ar, dac
a, prin absurd, seria sum
a este convergenta, atunci dupa Teorema 2.6.1, seria
este convergent
a, adic
a

((an +bn )an )

n=1

bn este convergenta, ceea ce contrazice ipoteza teoremei.

n=1

Corolarul 2.6.1. Dac


a IR = IR \ {0}, atunci seriile

X
n=1

Demonstratie. In cazul c
and seria
seria

X
n=1

an si

( an ) au aceeasi natur
a.

n=1

an este convergenta, afirmatia a fost demonstrata n Teorema 2.6.1. Dac


a

n=1

an este divergent
a, sau oscilant
a rezulta ca (sn ) este un sir divergent, sau oscilant, ceea ce evident

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

29

antreneaz
a c
a sirul ( an ), cu IR , este divergent, sau oscilant, deci seria

( an ), IR este divergent
a,

n=1

sau oscilant
a. Cealalt
a parte a corolarului se obtine din prima nlocuind cu

Teorema 2.6.2. Dac


a seria numeric
a

1
.

q.e.d.

an este convergent
a si are suma s, seria obtinut
a prin schimbarea

n=1

ordinei unui num


ar finit de termeni ai seriei este convergent
a si are aceeasi sum
a. Dac
a seria este divergent
a
si are suma + sau , seria obtinut
a prin acelasi procedeu este divergent
a si are aceeasi sum
a.

Demonstratie. S
a not
am cu sn suma partiala de rang n a seriei

an si cu n suma partiala de rang n a seriei

n=1

obtinute din seria dat


a prin schimbarea ordinei termenilor an1 , an2 , ..., anp , unde p IN . Rezulta c
a pentru
n > max{n1 , n2 , ..., np } avem sn = n si deci
lim sn = lim n .

(2.35)

Din Definitia 2.5.2 si egalitatea (2.35) rezulta toate afirmatiile teoremei.

q.e.d.

Observatia 2.6.3. Dac


a schimbarea ordinei afecteaz
a o multime infinit
a de termeni ai unei serii, afirmatiile
din Teorema 2.6.2 nu mai sunt n general adev
arate.

Teorema 2.6.3. Dac


a la o serie numeric
a se adaug
a, sau se nl
atur
a un num
ar finit de termeni, seria obtinut
a
are aceeasi natur
a cu seria dat
a. Dac
a seria dat
a este convergent
a, seria modificat
a nu are n general aceeasi
sum
a. Dac
a seria dat
a este divergent
a si are suma +, sau , seria modificat
a are aceeasi sum
a.

Demonstratie. Fie seria

an . Din Teorema 2.6.1 putem considera ca termenii nlaturati sunt primii p de la

n=1

nceput. Dac
a sn este suma partial
a de rang n a seriei date, atunci avem
n = sn+p sp ,

n IN ,

(2.36)

unde (n ) este sirul sumelor partiale al seriei modificate.


Din relatia (2.36) constat
am c
a sirul (n ) are aceeasi natura cu sirul (sn ). Daca prima serie este convergent
a,
atunci la fel este si seria modificat
a si, mai mult, suma ei este data de
= s sp .

(2.37)

Relatia (2.37) arat


a c
a, n general, sumele celor doua serii nu coincid.
Dac
a ns
a n (2.37), s = +, respectiv , atunci = +, respectiv = .

X
X
Dac
a ad
aug
am un num
ar finit de termeni seriei
an , obtinem seria
bn . Atunci, putem considera c
a
seria

an se obtine din seria

n=1

a demonstratiei, seria

X
n=1

n=1

n=1

bn prin nlaturarea unui numar finit de termeni, deci, conform primei p


arti

n=1

bn are aceeasi natura ca si seria

X
n=1

an .

q.e.d.

30

Observatia 2.6.4. Deoarece termenii nuli nu au influent


a asupra comport
arii seriei, chiar dac
a sunt n num
ar
infinit, putem totdeauna sa-i nl
atur
am si s
a consider
am c
a seria este format
a numai din termeni diferiti de
zero.

Definitia 2.6.1. Seria de numere reale

an se numeste serie cu termeni oarecare dac


a multimile N1 =

n=1

{n IN : an > 0} IN si N2 = {n IN : an < 0} IN sunt infinite. Dac


a N2 este multimea vid
a, sau

X
multime finit
a, seria
an se numeste serie cu termeni pozitivi.
n=1

Definitia 2.6.2. Numim rest de ordin p, Rp , al seriei numerice

an , seria

n=1

Teorema 2.6.4. Seria numeric


a

an .

n=p+1

an este convergent
a dac
a si numai dac
a pentru orice p IN , restul de

n=1

plus, dac
ordin p, Rp , este o serie convergent
a. In
a

an este convergent
a, atunci sirul resturilor seriei (Rp )p0

n=1

este un sir convergent la zero.

Demonstratie. Prima parte a teoremei rezulta din Teorema 2.6.3. Daca seria

an este convergent
a si are

n=1

suma s, atunci avem:


Rp = s sp ,

p IN ;

R0 = s.

(2.38)

Trec
and la limit
a n (2.38) pentru p si tinand cont ca sp s, cand p , deducem ca sirul resturilor
(Rp )p0 este convergent la zero.
q.e.d.

Teorema 2.6.5. (Conditie necesar


a de convergent
a) Dac
a seria

an este convergent
a, atunci an 0.

n=1

Demonstratie. Din (2.35) deducem sn = sn1 + an , n 2, deci an = sn sn1 , n 2. Din ipoteza avem c
a
sn s si sn1 s.
Trec
and la limit
a n ultima egalitate si tinand cont de cele afirmate mai sus, deducem an 0.
q.e.d.

Corolarul 2.6.2. Dac


a sirul termenilor seriei

an este un sir f
ar
a limit
a, sau este un sir cu limit
a nenul
a,

n=1

seria nu este convergent


a. In acest caz, seria este divergent
a sau oscilant
a.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

31

Demonstratie. Afirmatia se dovedeste usor folosind metoda reducerii la absurd si Teorema 2.6.5.

Observatia 2.6.5. Conditia an 0 este necesar


a, nu si suficient
a, pentru convergenta seriei

q.e.d.

an .

n=1

In sprijinul acestei afirmatii d


am ca exemplu seria armonica. Sirul termenilor acestei serii este convergent la
zero, iar seria este divergent
a.

X
Ca aplicatie la Corolarul 2.6.2 putem considera seria
(1)n1 pe care am studiat-o mai sus. Sirul termenilor
n=1

acestei serii este oscilant. Dup


a Corolarul 2.6.2, seria considerata nu este convergenta; este, dupa cum am v
azut,
serie oscilant
a.

Exemplul 2.6.1. Seriile numerice


X

1+

n=1

X
1 n
si
n(a n 1), unde a IR+ \ {1}, nu sunt convergente.
n
n=1


1
1 n
Intradev
ar, lim 1 +
= e 6= 0 si lim n(a n 1) = ln a 6= 0. Dupa Corolarul 2.6.2, seriile considerate nu sunt
n
convergente.
S
a observ
am c
a prima serie este cu termeni pozitivi, deci nu poate fi oscilanta. Aceasta serie este divergent
a
si are suma +.
Cea de a doua serie este cu termeni pozitivi daca a > 1 si, n cazul 0 < a < 1, seria are toti termenii negativi.
In primul caz, seria este divergent
a si are suma +, pe cand n cazul 0 < a < 1, seria data este divergent
a si
are suma egal
a cu .

Teorema 2.6.6. Dac


a ntro serie numeric
a convergent
a sau divergent
a, se asociaz
a termenii n grupe finite,

X
cu p
astrarea ordinei, atunci seria numeric
a
bk , unde bk este suma termenilor din grupa de rang k, are
aceeasi natur
a si aceeasi sum
a cu seria

n=1

an .

n=1

Demonstratie. Fie:

nj
X

bj =

ai ,

j 1,

n0 = 0,

(2.39)

i=nj1 +1

unde 1 n1 < n2 < ... < nk < ... si


sn = a1 + a2 + ... + an ,
sumele partiale de rang n si k ale respectiv seriilor

k = b1 + b2 + ... + bk ,
an si

n=1

(2.40)

bk .

k=1

Din (2.39) si (2.40), deducem


1 = sn1 ,

2 = sn2 , ,

k = snk

(2.41)

Egalit
atile (2.41) arat
a c
a sirul (k ) este un subsir al sirului (sn ) de unde, din Propozitia 2.1.7, rezult
a cu
usurint
a concluzia teoremei.
q.e.d.

32

Observatia 2.6.6. Prin asocierea termenilor unei serii oscilante n grupe finite, cu p
astrarea ordinei termenilor,
se pot obtine serii convergente.
Ilustr
am aceast
a afirmatie consider
and seria din Exemplul 2.5.1 care am vazut ca este oscilanta. Daca n aceast
a
serie efectu
am asocieri n dou
a moduri diferite, obtinem seriile:
(1 1) + (1 1) + ... + (1 1) + ...;

(2.42)

1 + (1 + 1) + (1 + 1) + ... + (1 + 1) + ...,

(2.43)

ambele convergente, prima cu suma zero si a doua cu suma egala cu 1.

Observatia 2.6.7. Dac


a avem o serie convergent
a ai c
arei termeni sunt sume finite, atunci prin disociere
(desfacerea parantezelor) se poate obtine o serie oscilant
a.
Este suficient s
a consider
am seriile (2.42) si (2.43), ambele convergente, care prin disociere conduc la seria

X
(1)n1 studiat
a n Exemplul 2.5.1 si care este oscilanta.
n=1

2.7

Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice

In acest paragraf se prezint


a o conditie necesara si suficienta de convergenta a unei serii numerice. In acest
scop se utilizeaz
a criteriul general al lui Cauchy de convergenta a unui sir numeric, aplicat nsa sirului sumelor
partiale al seriei considerate.

Teorema 2.7.1. (Criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice) Seria numeric
a

an este

n=1

convergent
a dac
a si numai dac
a oricare ar fi > 0 exist
a N () IN , astfel nc
at
|an+1 + an+2 + ... + an+p | < ,

Demonstratie. Fie (sn ) sirul sumelor partiale al seriei

n > N () si p IN .

(2.44)

an . Suma a p termeni consecutivi ai seriei este dat


a

n=1

de
an+1 + an+2 + ... + an+p = sn+p sn .

Concluziile teoremei rezult


a rapid din urmatorul sir de echivalente logice: seria

(2.45)

an este convergent
a

n=1

sirul (sn ) este convergent (sn ) este sir fundamental > 0 N () IN astfel ncat
|sn+p sn | < , n > N () si p IN .
Din (2.45), (2.46) si echivalentele logice mentionate, rezulta ambele concluzii ale teoremei.

(2.46)

q.e.d.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

33

Observatia 2.7.1. Neg


and criteriul general al lui Cauchy pentru serii numerice deducem: seria
este convergent
a dac
a 0 > 0 astfel nc
at n IN s
a existe p(n) IN cu proprietatea

an nu

n=1

|an+1 + an+2 + ... + an+p | 0 .

Pentru a ilustra practic Observatia 2.7.1 recomandam consultarea rationamentului din Exemplul 2.5.3.

2.8

Criterii de convergent
a pentru serii cu termeni oarecare

In acest paragraf se consider


a serii cu termeni oarecare pentru care termenul general an este scris n forma
an = n un .

(2.47)

Observatia 2.8.1. Termenul general al oric


arei serii numerice se poate scrie n forma (2.47), seria corespunz
atoare fiind

X
n un .
(2.48)
n=1

Vom prezenta criterii (conditii suficiente) specifice seriilor de tipul (2.48). Este vorba de criteriul lui Abel3 ,
criteriul lui Dirichlet4 si de criteriul lui Leibniz 5 .
Demonstratiile acestor criterii necesit
a ntai anumite inegalitati, datorate lui Abel.

Propozitia 2.8.1. (Lema lui Abel) Dac


a seria numeric
a

un are sirul sumelor partiale (n ) m


arginit, iar

n=1

sirul numeric (n ) este monoton, atunci


|

p
X

k uk | L(|1 | + 2|p |),

p IN ,

(2.49)

k=1

unde L este un num


ar real pozitiv cu proprietatea
|n | L, n IN .

Demonstratie. F
ar
a a restr
ange generalitatea, presupunem ca (n ) este sir monoton descrescator. T
in
and cont
p
X
c
a un = n n1 , n 2 si c
a u1 = 1 , obtinem |
k uk | = |1 1 + 2 (2 1 ) + ... + p (p p1 )|.
k=1
3 Abel,

Niels Henrik (18021829), celebru matematician norvegian.


Peter Gustav Lejeune (18051859), matematician german.
5 Leibniz, Gottfried Wilhelm (16461716), mare filosof
si matematician german.
4 Dirichlet,

34
Grup
and termenii ntrun alt mod, deducem
|

p
X

k uk | = |(1 2 ) 1 + (2 3 ) 2 + ... + (p1 p ) p1 + p p |,

k=1

de unde avem pe r
and:
|

p
X

k uk |

k=1

p
X

p1
X

|k k+1 | |k | + |p | |p |;

k=1

p1
X

k uk | L
(k k+1 ) + |p | = L(1 p + |p |) L(|1 | + 2|p |), p IN ,

k=1

k=1

care arat
a c
a inegalitatea (2.49) este adevarata.

q.e.d.

Inegalitatea (2.49) se numeste prima inegalitate a lui Abel.


Corolarul 2.8.1. (A doua inegalitate a lui Abel) Dac
a exist
a L > 0 astfel nc
at
|

p
X

un+k | L, (n, p) IN IN

k=1

si dac
a sirul (n ) este monoton, atunci
|

p
X

n+k un+k | L (|n+1 | + 2|n+p |), (n, p) IN IN .

(2.50)

k=1

Intradev
ar, dac
a n (2.49) trecem uk n un+k si k n n+k cu n IN arbitrar, obtinem (2.50).

Teorema 2.8.1. (Criteriul lui Abel) Dac


a seria numeric
a
(n ) este monoton si m
arginit, atunci seria

un este convergent
a, iar sirul de numere reale

n=1

n un este convergent
a.

n=1

Demonstratie. S
irul (n ) fiind m
arginit, exista M > 0 astfel ncat |n | M, n IN . Seria

un fiind

n=1

convergent
a, din Teorema 2.7.1 rezult
a c
a > 0, N () IN , astfel ncat sa avem
|

p
X

un+k | <

k=1

Aplic
and acum (2.50), unde L =
|

p
X
k=1

,
3M

n > N (),

p IN .

(2.51)

, si tinand cont de (2.51), obtinem


3M

n+k un+k | <

(M + 2M ) = ,
3M

n > N () si p IN ,

de unde, n baza criteriului general al lui Cauchy pentru serii numerice, deducem ca seria (2.48) este convergent
a.
q.e.d.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

35

Teorema 2.8.2. (Criteriul lui Dirichlet) Dac


a seria numeric
a

un are sirul sumelor partiale (n )

n=1

m
arginit, iar (n ) este monoton si convergent la zero, atunci seria cu termeni oarecare

n un este conver-

n=1

gent
a.

Demonstratie. Din (n ) sir m


arginit rezulta ca M > 0 astfel ncat
|n | M,
Pe de alt
a parte, |

p
X

n IN .

un+k | = |n+p n | |n+p | + |n | 2M, (n, p) IN IN , deci constanta L din

k=1

(2.50) este egal


a cu 2M.
Din n 0 si din Teorema 2.1.1, rezulta
> 0

N () IN

astfel ncat

|n | <

, n > N ().
6M

(2.52)

Din (2.50), n care L = 2M , si (2.52) deducem ca > 0 N () IN astfel ncat


|

p
X

n+k un+k | < 2M

k=1


2 
+
= .
6M
6M

Acest rezultat, cuplat cu Teorema 2.7.1, conduce la concluzia ca seria (2.48) este convergenta.

Definitia 2.8.1. Seria numeric


a

q.e.d.

an se numeste serie alternat


a dac
a an an+1 < 0, adic
a produsul oric
aror

n=1

doi termeni consecutivi este num


ar negativ.

Observatia 2.8.2. Termenul general al unei serii alternate este de forma (2.47) n care n > 0, iar un =

X
(1)n1 . Asadar, o serie alternat
a se poate scrie n forma
(1)n1 n , unde (n ) este un sir de numere
n=1

reale pozitive.

Corolarul 2.8.2. (Criteriul lui Leibniz) Dac


a sirul de numere reale pozitive (n ) este monoton descresc
ator

X
si convergent la zero, atunci seria alternat
a
(1)n1 n este convergent
a. Dac
a s este suma seriei alternate
n=1

convergente, atunci |s sn | n+1 .

Demonstratie. In criteriul lui Dirichlet lu


am un = (1)n1 . Atunci, seria

X
n=1

un are sumele partiale m


arginite

36
de 1. Cum sirul (n ) este monoton descrescator si convergent la zero, rezulta ca suntem n ipotezele criteriului
lui Dirichlet, deci seria alternat
a este convergenta.
Ne propunem ca pentru o serie alternata convergenta care verifica conditiile criteriului lui Leibniz, s
a calcul
am eroarea pe care o facem lu
and n locul sumei sale o suma partiala, adica sa evaluam valoarea absolut
aa
num
arului s sn . Deoarece seria este convergenta, sirul sumelor partiale este convergent si are limita s, suma
seriei. Orice subsir al sirului (sn ) are aceeasi limita s. Prin urmare, subsirurile (s2n1 ) si (s2n ) sunt convergente
si au aceeasi limit
a s, adic
a
lim s2n1 = lim s2n = s.
(2.53)
n

Deoarece (n ) este un sir monoton descrescator, avem:


s2n+1 = s2n1 (2n 2n+1 ) s2n1 , n IN ;

(2.54)

s2n = s2n2 + (2n1 2n ) s2n2 , n IN ,

(2.55)

inegalit
ati care arat
a c
a sirul sumelor partiale impare (s2n1 ) este descrescator, iar sirul sumelor pare (s2n ) este
cresc
ator. Din (2.53) (2.55) si Teorema 2.1.5, deducem
sup{s2n : n IN } = s = inf{s2n1 : n IN }.

(2.56)

Egalit
atile (2.56) arat
a c
a
s2k < s < s2p1 ,

(p, n) IN IN .

(2.57)

Consider
and (2.57) pentru k = p 1 = n si apoi pentru k = p = n, obtinem :
0 < s s2n < s2n+1 s2n = 2n+1 , n IN ;

(2.58)

0 > s s2n1 > s2n s2n1 = 2n .

(2.59)

Din relatiile (2.57) si (2.58) rezult


a evident ultima concluzie din Corolarul 2.8.2, care tradusa n cuvinte
afirm
a c
a dac
a nlocuim suma s a seriei alternate convergente cu suma partiala de rang n, atunci eroarea care se
comite este mai mic
a dect primul termen neglijat n+1 . Eroarea este prin lipsa daca n este par, si prin adaos
dac
a n este impar.
q.e.d.

Exemplul 2.8.1. Seria alternat


a

(1)n1

n=1

1
este convergent
a.
n

1
Intradev
ar, sirul numeric cu termenul general este monoton descrescator si convergent la zero. Dac
a aplic
am
n
criteriul lui Leibniz, deducem c
a seria considerata este convergenta.
Exemplul 2.8.2. Seriile cu termeni oarecare

X
1
cos nx,
2
n
n=1

X
1
sin nx,
2
n
n=1

sunt convergente oricare ar fi parametrul real x.

X
1
, care vom dovedi mai t
arziu
2
n
n=1
c
a este convergent
a, iar cea de a doua serie este seria nula, deci convergenta, cu suma nula. In cazul n care

Intradev
ar, s
a remarc
am c
a dac
a x {2k : k Z} prima serie devine

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

37

1
si un = cos nx, cea de a doua fiind
n2
de acelasi tip, cu acelasi n si un schimbat, mai precis, un = sin nx. Sirul (n ) este monoton descresc
ator si

X
X
convergent la zero. S
a studiem m
arginirea sirurilor sumelor partiale ale respectiv seriilor
cos nx si
sin nx.
x 6= 2k observ
am c
a prima serie este de forma (2.48) n care n =

n=1

n=1

Trebuie s
a calcul
am sumele partiale ale lor
sn =

n
X

cos kx,

tn =

k=1

n
X

sin kx.

k=1

Inmultind n ambii membri ai acestor sume cu 2 sin x si folosind formulele de transformare n produse a sumelor
2
de functii trigonometrice si invers, g
asim:
sin
sn =

nx
(n + 1)x
cos
2
2
,
x
sin
2

sin
tn =

nx
(n + 1)x
sin
2
2
.
x
sin
2

Dar valorile functiilor trigonometrice sunt marginite n valoare absoluta de 1, astfel ca din evaluarile de mai
sus deducem
1
1
|sn |
x , |tn |
x .
| sin |
| sin |
2
2
Ultimele inegalit
ati arat
a c
a pentru fiecare serie din acest exemplu este ndeplinita si cea de a doua ipotez
a din
Teorema 2.8.2, deci seriile sunt convergente.

Exemplul 2.8.3. Seriile numerice cu termeni oarecare

X
1
cos nx,
n
n=1

X
1
sin nx,
n
n=1

sunt convergente oricare ar fi parametrul real x.


Indicatie. Se aplic
a criteriul lui Dirichlet si se folosesc rezultate de la exemplul precedent.

2.9

Serii numerice absolut convergente si serii semiconvergente

Definitia 2.9.1. Seria numeric


a

an se numeste absolut convergent


a dac
a seria valorilor absolute

n=1

|an |

n=1

este convergent
a.

Observatia 2.9.1. Seria (2.60) este serie cu termeni pozitivi.

(2.60)

38

Teorema 2.9.1. Dac


a seria numeric
a

an este absolut convergent


a, atunci este convergent
a.

n=1

Demonstratie. Seriei (2.60) i se aplic


a criteriul general al lui Cauchy si se tine cont de inegalitatea
|an+1 + an+2 + ... + an+p | |an+1 | + |an+2 | + ... + |an+p |.
Prin urmare, absoluta convergent
a a unei serii numerice implica convergenta acesteia.

q.e.d.

Observatia 2.9.2. Reciproca din Teorema 2.9.1 nu este n general adev


arat
a.

Intradev
ar, fie seria

(1)n1

n=1

1
care dupa Exemplul 2.8.1 este convergenta. Seria modulelor acestei serii
n

X
1
este seria armonic
a
studiat
a n Exemplul 2.5.3 care am vazut ca este divergenta.
n
n=1

Definitia 2.9.2. Seria numeric


a

an se numeste semiconvergent
a sau simplu convergent
a dac
a ea

n=1

este convergent
a, iar seria modulelor (2.60) este divergent
a.

Observatia 2.9.3. Seria alternat


a

X
n=1

(1)n1

1
este semiconvergent
a.
n

Intradev
ar, aceast
a afirmatie rezult
a din Exemplul 2.8.1, Definitia 2.9.2 si Exemplul 2.5.3.

Observatia 2.9.4. O serie numeric


a se poate plasa n una din situatiile: serie absolut convergent
a, serie
semiconvergent
a, serie divergent
a si serie oscilant
a.

Observatia 2.9.5. Din Teorema 2.9.1 si Observatia 2.9.1 rezult


a necesitatea unui studiu suplimentar al seriilor
cu termeni pozitivi, care se va efectua n sectiunea urm
atoare.
In multimea numerelor reale IR are loc proprietatea de comutativitate a adunarii care afirma ca suma unui
num
ar finit de termeni este independent
a de ordinea termenilor sumei. De exemplu,
a + b + c + d = c + b + d + a = a + c + d + b =
Intr-o sum
a infinit
a, deci ntro serie numerica, suma este definita ntrun mod nou, mai precis ca limit
aa
unui sir, sirul sumelor partiale al seriei.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

39

Dorim s
a investig
am dac
a n aceast
a extensiune a adunarii n IR a unui numar infinit de termeni, se p
astreaz
a
proprietatea de independent
a referitoare la ordinea n care se face adunarea termenilor. De exemplu, s
a lu
am
seria armonic
a alternat
a
1 1 1
1
s = 1 + + ... + (1)n1 + ...,
2 3 4
n
despre care stim c
a este simplu convergenta (vezi Observatia 2.9.3), si sa aranjam termenii dupa regula: dup
a
primul termen 1 se consider
a doi termeni negativi urmati de un termen pozitiv, s. a. m. d. Se obtine, atunci
seria
1
1
1
1 1 1 1 1 1

+
=1 + +
2 4 3 6 8 5 10 12 7
Apar n acest mod dou
a ntreb
ari:
1. Este noua serie convergent
a?
2. Dac
a da, atunci = s?
Not
am suma partial
a de rang n a primei serii cu sn si cu n suma partiala de rang n al celei de a doua serii.
S
a examin
am 3n .
3n =

n 
X
k=1

1
1
1  X 1
1
1
1 1

=


=
2k 1 4k 2 4k
2k 1 2 2k 1 4 k
k=1

n 
X
1
k=1

k=1

k=1

1
1 1 1 X 1
1X1

.
=
2 2k 1 4 k
2
2k 1 4
k

1
Acum, n prima sum
a din ultima expresie scadem termenii pari, de forma
si, ca sa nu se schimbe 3n ,
2k
adun
am ce am sc
azut si obtinem:
2n

3n =
2n

k=1

k=1

1  X (1)j+1 X 1  1 X 1
+
=

2 j=1
j
2k
4
k
n

k=1

k=1

1 X (1)j+1
1X1 1X1
1
+

= s2n .
2 j=1
j
4
k 4
k
2
1
Deoarece s2n s, urmeaz
a c
a 3n s. Insa, orice suma partiala n a celei de a doua serii difer
a de o
2
sum
a partial
a de rang multiplu de trei cel mult printr-un termen, care atunci cand n , tinde la zero. Prin
1
urmare, n s si scriem
2
1
1 1 1 1 1 1
1
1
s=1 + +

+ ...
2
2 4 3 6 8 5 10 12
S
a remarc
am c
a putem aranja termenii primei serii si ntrun alt mod, dupa o alta regula, astfel nc
at seriile
1

noi obtinute s
a nu mai aib
a suma s, ba chiar sa fie divergente. In legatura cu acest aspect demonstr
am n
2
continuare unele teoreme importante, nu nainte de a arata cum se obtine orice alta serie de forma pornind
de la o serie s.
Definitia 2.9.3. Fie IN k = {n IN : n k, k IN }. Se numeste permutare a lui IN k orice aplicatie
bijectiv
a : IN k IN k .
Dup
a cum am afirmat la nceputul acestui capitol, de cele mai multe ori k = 1, deci IN 1 = IN , ns
a este
posibil s
a lucr
am si cu IN 0 = IN , aceasta situatie avand loc, de exemplu, pentru seriile de puteri, un caz
particular de serii de functii reale de variabila reala.

40

Definitia 2.9.4. Seria numeric


a cu termeni nenuli oarecare
dac
a pentru orice permutare a multimii IN , seria

an se numeste neconditionat convergent


a

n=1

bn , unde bn = a(n) , este convergent


a.

n=1

Teorema 2.9.2. Dac


a seria numeric
a cu termeni oarecare

an este absolut convergent


a ea este neconditio-

n=1

nat convergent
a si pentru orice permutare a lui IN , seria
si are aceeasi sum
a ca seria

bn , unde bn = a(n) , este absolut convergent


a

n=1

an .

n=1

Demonstratie. Deoarece

an este absolut convergenta, seria

|an | este convergenta, deci are loc Teorema

n=1

n=1

2.7.1.
Fie o permutare a multimii IN si
N 0 () = max{1 (1), 1 (2), ..., 1 (N ())},
unde 1 (j) este num
arul natural dus n j prin permutarea , iar N () este numarul natural din Teorema
2.7.1. Dac
a n > N 0 () rezult
a (n) > N () caci, n caz contrar, daca (n) este mai mic cel mult egal cu N (),
avem (n) = k N (), deci n = 1 (k) N 0 (), ceea ce contrazice faptul ca n > N 0 ().
Dac
a bn = a(n) , avem
|bn+1 | + |bn+2 | + ... + |bn+p | = |a(n+1) | + |a(n+2) | + ...|a(n+p) |
si, dac
a n > N 0 (), avem (n + k) > N (), k = 1, p, deci
|bn+1 | + |bn+2 | + ... + |bn+p | |aN ()+1 | + |aN ()+2 | + ... + |aN ()+q |,
unde q este astfel nc
at N () + q = max{(n + 1), (n + 2), , (n + p)}.
Se observ
a c
a q depinde de n dar acest fapt nu influenteaza demonstratia.

X
Din absoluta convergent
a a seriei
an si criteriul general al lui Cauchy, deducem
n=1

|aN ()+1 | + |aN ()+2 | + ... + |aN ()+q | < , q IN ,


deci
|bn+1 | + |bn+2 | + ... + |bn+p | < , n > N (), p IN
care, dup
a Teorema 2.7.1, arat
a c
a seria

|bn | este convergenta adica seria

n=1

Deoarece a fost o permutare oarecare a lui IN am demonstrat ca seria

bn este absolut convergent


a.

n=1

an este neconditionat convergent


a

n=1

si c
a seria obtinut
a prin permutarea, sau rearanjarea termenilor, este tot absolut convergenta.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

S
a ar
at
am c
a seria

41

bn are aceeasi suma cu seria

n=1

an . In acest sens, fie s IR suma seriei

n=1

o permutare oarecare a multimii IN si bn = a(n) . Din absoluta convergenta a seriei

an ,

n=1

an si Teorema 2.7.1

n=1

rezult
a c
a oricare ar fi > 0 exist
a N () IN , astfel ncat
|an+1 | + |an+2 | + ... + |an+p | <

,
2

n > N (),

Pe de alt
a parte, dac
a sn este suma partiala de rang n a seriei

p IN .

an , folosind rezultatul de mai sus, avem

n=1

|sn+p sn | = |an+1 + an+2 + ... + an+p | |an+1 | + |an+2 | + ... + |an+p | <

.
2

F
ac
and p n aceste ultime relatii si tinand cont de faptul ca sn+p s, cand p , deducem
|s sn |

, n > N ().
2

Fie din nou N 0 () = max{1 (1), 1 (2)1 (N ())}, n > N 0 () si


Sn = b1 + b2 + ... + bn .
Printre numerele b1 , b2 , ..., bn se afl
a a1 , a2 , ..., aN () deoarece ak = b1 (k) si pentru k N () avem 1 (k)
0
0
N (). Deci, pentru n > N (), putem scrie
Sn = sN ()+1 + sbn ,

unde sbn este o sum


a de termeni de forma bl , cu l > N (), din care cauza vom avea |b
sn | < .
2
Evalu
and acum diferenta Sn s, g
asim
|Sn s| = |sN ()+1 + sbn s| |sN ()+1 s| + |b
sn | <


+ = .
2 2

Prin urmare > 0 N 0 () IN asa nc


at
|Sn s| < , n > N 0 (),
ceea ce nseamn
a c
a Sn s, adic
a

bn = s, si teorema este demonstrata.

q.e.d.

n=1

Observatia 2.9.6. Teorema 2.9.2 arat


a c
a dac
a o serie este absolut convergent
a, suma ei nu se schimb
a dac
a
efectu
am sumarea termenilor seriei n oricare alt
a ordine.

Consider
am

an o serie numeric
a cu termeni oarecare si notatiile:

n=1

(
uk =

ak ,

daca ak 0

0,

daca ak < 0

(
;

vk =

0,

daca ak 0

ak ,

daca ak < 0.

(2.61)

42
Av
and n vedere notatiile (2.61), orice suma partiala sn a seriei

an poate fi scrisa n forma

n=1

sn =

n
X

ak =

k=1

n
X

uk

k=1

n
X

vk .

(2.62)

k=1

Cu aceste preg
atiri prezent
am urm
atorul rezultat important.

Propozitia 2.9.1. Dac


a seria numeric
a cu termeni oarecare
si

an este semiconvergent
a, atunci seriile

n=1

un

n=1

vn sunt divergente.

n=1

Demonstratie. Presupunem contrariul, c


a cel putin una din cele doua serii este convergenta. Pentru fixarea

X
un este convergenta. Din (2.62), deducem
ideilor presupunem c
a
n=1
n
X

vk =

k=1

n
X

uk

k=1

n
X

ak .

(2.63)

k=1

Deoarece ambele sume din membrul doi al relatiei (2.63) au limita cand n , la fel se ntampla si cu suma
din membrul nt
ai, adic
a exist
a
n
X
lim
vk = V IR.
(2.64)
n

k=1

Relatia (2.64) arat


a c
a seria cu termeni pozitivi

vn este convergenta si are suma V. Pe de alta parte,

n=1
n
X

|ak | =

k=1

Folosind (2.64) si (2.65), deducem

n
X
k=1

uk +

n
X

vk .

(2.65)

k=1

|an | convergenta, ceea ce, dupa Definitia 2.9.1, arata ca seria

n=1

absolut convergent
a, fapt ce constituie contradictie. Prin urmare, seriile

X
n=1

un si

an este

n=1

vn sunt divergente.q.e.d.

n=1

Acum avem totul preg


atit pentru a evidentia o proprietate interesanta a seriilor semiconvergente.

Teorema 2.9.3. Dac


a seria cu termeni oarecare
IN astfel nc
at seria
IN asa nc
at seria

n=1

an este simplu convergent


a, exist
a o permutare a lui

n=1

bn , unde bn = a(n) , s
a fie divergent
a; pentru orice A IR exist
a o permutare a lui

bn s
a fie convergent
a si s
a aib
a suma A.

n=1

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

Demonstratie. Not
am Un =
+. Deoarece seria

n
X

43

uk si Vn =

k=1

n
X

vk . Din Propozitia 2.9.1 rezulta lim Un = + si lim Vn =


n

k=1

an este convergenta, din Teorema 2.6.5, deducem an 0, de unde rezulta

n=1

lim un = 0 si lim vn = 0.

(2.66)

Not
am cu (Mn ) un sir cu limita + si construim o permutare a multimii IN n modul urmator:
adun
am termeni ak pentru care ak = uk pana obtinem o suma superioara lui M1 , lucru posibil deoarece
n
X
lim
uk = +;
n

k=1

adun
am apoi primul termen ak pentru care ak = vk ;
adun
am n continuare termeni ak pentru care ak = uk pana obtinem o suma superioara lui M2 ;
adun
am apoi cel de al doilea termen ak pentru care ak = vk ;
continu
am n acelasi mod.
Reordonarea termenilor n sum
a reprezinta o permutare a multimii IN .
Pentru k suficient de mare, n baza relatilor (2.66), avem vk < 1. De aici deducem ca putem construi un sir

X
de sume partiale ale seriei
bn care s
a majoreze pe Mn 1, deci un subsir al sirului sumelor partiale asociat
seriei

n=1

bn care are limita +. In acest mod, seria determinata

n=1

bn este divergenta.

n=1

S
a demonstr
am acum partea a doua a teoremei.

X
X
Observ
am mai nt
ai c
a seriile asociate
un si
vn , cu termeni pozitivi, sunt ambele divergente, fiecare
n=1

n=1

av
and suma egal
a cu +.
Pentru o mai bun
a ntelegere a modului de constructie al seriei rearanjate care sa fie convergenta si s
a aib
a
suma A, presupunem A > 0. Modul de constructie al acestei serii este urmatorul:

X
(i) Form
am succesiv sumele partiale ale seriei
un pana cand obtinem prima suma partiala mai mare dec
at
A. Acest lucru este posibil deoarece
+;

n=1

un = +, ceea ce atrage faptul ca sirul

n=1

n
X
k=1

uk

are limita

n1

(ii) La rezultatul obtinut la pasul precedent scadem sume partiale ale seriei cu termeni pozitivi

vn p
an
a

n=1

c
and ajungem la prima sum
a care scazuta din rezultatul anterior ne situeaza sub A;
(iii) La rezultatul obtinut la pasul doi ad
augam alti termeni ai seriei

un pana cand obtinem ca rezultat un

n=1

num
ar mai mare dec
at A;
(iv) Procedeul se reia apoi de la pasul (ii).
Acest procedeu genereaz
a o serie convergenta cu suma egala cu A.
Intradev
ar, av
and n vedere c
a un 0 si vn 0, sumele obtinute dupa diversi pasi difera de A, fie
printrun termen uk , fie printrun termen vk .
Procedeul de determinare al sumelor fiind continuu, iar vn 0 si un 0, deducem ca abaterea de la A este
din ce n ce mai mic
a. Aceast
a abatere tinde la zero odata ce numarul de pasi tinde la +, ceea ce arat
a c
a
sumele partiale astfel construite tind c
atre A.
q.e.d.

44

Observatia 2.9.7. Teorema 2.9.3 scoate n evident


a faptul c
a seriile semiconvergente au comportare diferit
a
fat
a de cea a sumelor finite.

Pentru seriile absolut convergente, proprietatea mentionata n Teorema 2.9.3 nu mai are loc. Mai precis,
avem (vezi [14, p. 189])

Teorema 2.9.4. Dac


a seria cu termeni oarecare

an este absolut convergent


a, atunci seriile

n=1

sunt convergente.

2.10

X
n=1

un si

vn

n=1

Serii cu termeni pozitivi

Asa dup
a cum sa mentionat mai sus, rezultatul stabilit n Teorema 2.9.1 impune un studiu detailat al seriilor
numerice cu termeni pozitivi.

Teorema 2.10.1. Seria numeric


a cu termeni pozitivi

an este convergent
a dac
a si numai dac
a sirul sumelor

n=1

partiale (sn ) al seriei este m


arginit.

Demonstratie. In primul r
and, se observ
a ca sirul sumelor partiale (sn ) al unei serii cu termeni pozitivi este

X
monoton cresc
ator. Apoi, seria
an este convergenta daca si numai daca sirul (sn ) este convergent. Din
n=1

Teorema 2.1.5, deducem c


a (sn ) este convergent daca si numai daca
sup{sn =

n
X

ak : n IN } < +,

k=1

adic
a sirul sumelor partiale al seriei este marginit.

q.e.d.

Observatia 2.10.1. O serie cu termeni pozitivi nu poate fi oscilant


a. O astfel de serie este fie convergent
a, fie
divergent
a cu suma egal
a cu +.
Intradev
ar, din Teorema 2.1.5 rezult
a c
a s = lim sn = sup{sn : n IN } si, ori s IR daca (sn ) este m
arginit,
n

caz n care seria este convergent


a, ori s = + cand (sn ) este nemarginit, caz n care seria este divergent
a si are
suma egal
a cu +.

Observatia 2.10.2. Dac


a sirul sumelor partiale al seriei cu termeni pozitivi

X
n=1

egal
a cu +, atunci seria corespunz
atoare este divergent
a.

an admite un subsir cu limita

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

2.10.1

45

Seria armonic
a generalizat
a

X
1
, unde IR, numit
a seria lui Riemann6 , sau
Exemplul 2.10.1. Seria numeric
a cu termeni pozitivi

n
n=1
seria armonic
a generalizat
a este convergent
a dac
a > 1 si divergent
a dac
a 1.

Intradev
ar, fie mai nt
ai > 1 si Sm suma partiala de rang m IN a seriei lui Riemann. Alegem n IN
n
astfel nc
at 2 1 > m. Pentru aceasta este suficient sa consideram ca n > [log2 (m + 1)] IN , unde [f ] este
functia partea ntreag
a a functiei f. Din (Sn ) sir monoton crescator rezulta evident Sm < S2n 1 .
Determin
am un majorant al multimii de numere reale {S2n 1 : n IN .} Pentru aceasta grupam termenii
sumei S2n 1 dup
a cum urmeaz
a:
 1


1 
1
1 
1
1
S2n 1 = 1 + + + ( + ... + + ... +
+
...
+
.
2
3
4
7
(2n1 )
(2n 1)
Grupurile de termeni din parantezele de mai sus sunt n numar de n 1. In grupul de ordin k, k = 1, n 1,
1
se afl
a 2k termeni. T
in
and cont c
a fiecare termen din grupul de ordin k se poate majora prin k , obtinem
(2 )
pentru S2n 1 urm
atoarea majorare:
 1

1   1
1 
1
1 
S2n 1 < 1 + + + + ... + + ... +
+
...
+
.
2
2
4
4
(2n1 )
2n1 )
Cum n gruparea de ordin k de mai sus se afla 2k termeni egali, dupa adunarea acestora si efectuarea simplific
arilor ce se impun, obtinem:
S2n 1 < 1 +

1
1
1
+ 1 2 + ... + 1 n1 .
21
(2
)
(2
)

1
Membrul doi al inegalit
atii obtinute este suma primilor n termeni a unei progresii geometrice cu ratia q = 1 ,
2
deci
 1 n
1 1
1
21
2
<
= 1
= constant .
S2n 1 <
1
1
2
1
1 1
1 1
2
2
Prin urmare, n cazul > 1, (Sm )m1 este sir marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria armonica generalizat
a
este convergent
a.
S
a presupunem c
a 1. Ar
at
am c
a seria armonica generalizata corespunzatoare este divergenta. Pentru
aceasta s
a observ
am mai nt
ai c
a n n. Apoi, grupand termenii lui S2n dupa o regula asemanatoare celei din
cazul > 1, avem
 1

1
1   1
1 
1
1 
S2n = 1 + + + + + ... + + ... +
+
...
+
.
2
3
4
5
8
(2n1 + 1)
(2n )
Minor
and fiecare termen al unei grup
ari cu ultimul termen al gruparii respective, obtinem
1
1 1 1 1
1
1
+
+
+
+ ... +
+ ... + n + ... + n .
2
4 4
8
8
2
2
In gruparea de ordin k, k = 1, n 1, sunt 2k termeni si dupa adunarea acestora si efectuarea simplific
ariilor,
ajungem la
1 1 1
1
n
S2n > 1 + + + + ... + = 1 + .
2 2 2
2
2
Acest rezultat arat
a c
a subsirul (S2n ) al sirului sumelor partiale al seriei lui Riemann este divergent la +,

X
1
ceea ce, dup
a Observatia 2.10.2, arat
a c
a seria
este divergenta n cazul 1.

n
n=1
S2n > 1 +

6 Riemann, Bernhard (18261866), matematician german cu importante contribut


ii n analiza matematic
a si geometria
diferential
a, unele dintre ele deschiz
and ulterior drumul spre teoria relativit
atii generalizate.

46

2.11

Criterii de convergent
a si divergent
a pentru serii cu termeni
pozitivi

Prezent
am acum un grup de criterii pentru serii cu termeni pozitivi care rezulta din criteriul general al lui
Cauchy. Aceste criterii furnizeaz
a conditii suficiente cu ajutorul carora cunoasterea naturii unei serii poate fi
utilizat
a la studiul naturii unei alte serii at
at timp cat ntre termenii generali ai celor doua serii exista o anumit
a
relatie. Natura precis
a a acestei relatii este precizata n propozitiile care urmeaza. Denumirea comuna a acestor
propozitii este aceea de criterii de comparatie. In acelasi timp, acestea sunt criterii de absoluta convergent
a
pentru serii cu termeni oarecare.

2.11.1

Criterii de comparatie

Definitia 2.11.1. Fie


majorat
a de seria

an si

n=1

bn , sau c
a

n=1

X
n=1

bn dou
a serii de numere reale pozitive. Spunem c
a seria
bn este serie majorant
a pentru seria

n=1

an este

n=1

an si scriem

n=1

an 

n=1

bn ,

(2.67)

n=1

at
dac
a exist
a M IR+ si N IN astfel nc
an M bn ,
Dac
a

an este majorat
a de

n=1

X
n=1

bn si

n N.

bn este majorat
a de

n=1

lente si scriem

(2.68)
an , spunem c
a cele dou
a serii sunt echiva-

n=1

an

n=1

bn .

n=1

Spunem c
a cele dou
a serii au aceeasi natur
a dac
a ambele sunt convergente, sau divergente.

Observatia 2.11.1. Dac


a folosim Teorema 2.6.3, putem considera c
a N din Definitia 2.11.1 este egal cu 1.

Propozitia 2.11.1. (Primul criteriu al comparatiei) Fie

an si

n=1

bn dou
a serii cu termeni pozitivi cu

n=1

proprietatea (2.67). Atunci, au loc afirmatiile:


(i)

bn

serie convergent
a

n=1

(ii)

X
n=1

an

serie convergent
a;

bn

serie divergent
a.

n=1

an

serie divergent
a

X
n=1

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

47

Demonstratie. Din Definitia 2.11.1, Observatia 2.11.1 si ipotezele primei parti din Propozitia 2.11.1 rezult
a c
a

X
exist
a M > 0 asa nc
at s
a aib
a loc (2.68) n care N = 1. Cum
bn este convergenta, din Teorema 2.10.1 si
n=1

(2.68), obtinem
sup{sn =

n
X

ak : n IN } M sup{tn =

k=1

rezultat care arat


a c
a seria

n
X

bk : n IN } < +.

(2.69)

k=1

an este convergenta.

n=1

Cea de a doua parte a propozitiei se demonstreaza prin reducere la absurd. Presupunem contrariul, c
a seria

X
bn este convergent
a. Atunci, n baza primei parti a propozitiei rezulta ca seria
an este convergent
a ceea

n=1

n=1

ce contrazice ipoteza.

q.e.d.

Exemplul 2.11.1. S
a se studieze natura seriei

1
p
.
n(n
1)
n=2

Solutie. Seria dat


a este serie majorant
a pentru seria armonica
seria

X
1
este divergent
a, din Propozitia 2.11.1, punctul (ii), rezulta ca seria data este divergenta.
n
n=2

Corolarul 2.11.1. Dac


a

X
1
1
1
deoarece avem
< p
. Cum
n
n
n(n 1)
n=2

an si

n=1

bn sunt serii cu termeni oarecare astfel nc


at seria cu termeni pozitivi

n=1

|bn | este serie majorant


a pentru seria

X
n=1

n=1

|an | si

bn este absolut convergent


a, atunci seria

an este

n=1

n=1

absolut convergent
a.
Intradev
ar, afirmatia rezult
a din Propozitia 2.11.1, punctul (i), aplicat seriilor

X
n=1

|an | si

|bn |.

n=1

Propozitia 2.11.2. (Al doilea criteriu de comparatie) Fie seriile numerice cu termeni pozitivi

X
n=1

bn . Atunci, au loc urm


atoarele afirmatii:

n=1

(1)

lim

X
X
an
< + =
an 
bn ;
bn
n=1
n=1

(2)

lim

X
X
an
> 0 =
bn 
an ;
bn
n=1
n=1

(3)

0 < lim

X
X
an
an
lim
< + =
an
bn .
bn
bn
n=1
n=1

an si

48
an
si c fixat astfel ncat L < c < +. Conform Teoremei 2.3.1, la dreapta lui c
bn
a 
an
n
. Prin urmare, exista Nc IN astfel ncat
c, n Nc ,
se afl
a un num
ar finit de termeni ai sirului
bn n1
bn

X
X
de unde deducem an c bn , n Nc si deci
an 
bn . Desigur ca de aici nainte se aplica Propozitia
Demonstratie. (1). Fie L = lim

n=1

n=1

2.11.1.
an
> 0 si 0 < c < l, fixat. Atunci, din Teorema 2.3.1 deducem ca exista Nc IN asa fel
(2). Fie l = lim
bn

X
X
1
an
c, n Nc , adic
a bn an , n Nc ceea ce arata ca
bn 
nc
at
an si din acest loc se aplic
a
bn
c
n=1
n=1
din nou Propozitia 2.11.1.
(3). Rezult
a din (1) si (2).
q.e.d.

Corolarul 2.11.2. Dac


a pentru seriile cu termeni pozitivi

an si

n=1

afirmatiile:
a) A < + =

an 

n=1

b)

A > 0 =

c)

0 < A < + =

A = 0 si

A = + si

an
= A, atunci au loc
bn

bn ;

an ;

an

bn ;

n=1

bn serie convergent
a =

n=1

e)

n=1

n=1

n=1

d)

bn exist
a lim

n=1

bn 

n=1

an serie convergent
a;

n=1

bn serie divergent
a =

n=1

an serie divergent
a.

n=1

Exemplul 2.11.2. S
a se studieze natura urm
atoarelr serii numerice:
1.

1
p

n=1

4.

n(2n + 1)

; 2.

X
n=1

X
sin an
; 3.
, a IR;
2n
n(n + 1)(n + 2)
n=1

X
X
X
1
1
cos an

,
a

I
R;
5.
;
6.
arcsin .
n
2
n
n
ln n
n=1
n=2
n=1

1
1
Solutie 1. Se aplic
a Corolarul 2.11.2 cu an = p
si bn = . Avem
n
n(2n + 1)
lim

X
X
1
1
1
p
si
au aceeasi natura. Dar
este divergenta. Prin urmare seria de la
n
n
n(2n
+
1)
n=1
n=1
n=1
primul punct este divergent
a.

deci seriile

an
n
1
= lim p
= ,
n
bn
2
n(2n + 1)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale
2. Deoarece

49

an
1 rezult
a c
a seria de la punctul 2 este echivalenta cu seria armonica generalizat
a n care
bn

3
, despre care stim din Exemplul 2.10.1 ca este convergenta. Asadar, seria de la punctul 2 este convergent
a.
2



X
X
X
1
1
sin an
,

I
R

s
i
serie convergenta deoarece este serie geometric
a cu
3. Avem evident
n 
n
2
2
2n
n=1
n=1
n=1

X
1
sin an
ratia q = . Prin urmare seria
este absolut convergenta a IR.
2
2n
n=1



X
X
X
1
1
cos an

,

I
R

s
i
serie convergenta fiindca este serie armonica generalizat
a
4. Evident


2
2
2
n
n
n
n=1
n=1
n=1

X
cos an
cu = 2 > 1. Rezult
a deci c
a seria
este absolut convergenta a IR.
n2
n=1
=

5. Seria dat
a la acest punct este o serie majoranta a seriei

X
1

deoarece, pentru n 2, are loc inegalitatea


n
n
n=2

X
1

este divergenta pentru ca sirul termenilor seriei nu are limita egal


a cu
n
n
n=1

X
1

zero, din Propozitia 2.11.1 rezult


a c
a seria
este divergenta.
n
ln n
n=2
1
arcsin
n
6. Deoarece lim
= 1 (0, +), rezulta ca seria data are aceeasi natura cu seria armonic
a genera1
n

n
1
lizat
a n care = , despre care se cunoaste ca este divergenta.
2

ln n <

n. Deoarece seria

Propozitia 2.11.3. (Criteriul de comparatie de speta a treia) Fie seriile numerice cu termeni pozitivi:

an ;

n=1

bn .

n=1

Dac
a exist
a N IN astfel nc
at
an+1
bn+1

,
an
bn
atunci

X
n=1

an 

n N,

(2.70)

bn .

n=1

Demonstratie. Din (2.70) rezult


a

an+1
an

, n N, din care, pentru n N + 1, deducem


bn+1
bn
an1
aN
an

...
= M,
bn
bn1
bN

adic
a an M bn , n N, care arat
a c
a

X
n=1

an 

X
n=1

bn .

q.e.d.

50
Corolarul 2.11.3. Fie an serie numeric
a cu termeni pozitivi. Dac
a N IN si (0, 1) (respectiv 1)
astfel nc
at
an+1
an+1
respectiv
, n N,
(2.71)
an
an
atunci seria

an este convergent
a (respectiv divergent
a).

n=1

Demonstratie. Se aplic
a Propozitia 2.11.3 luand bn = n . Pentru aceasta alegere a lui (bn ) rezulta ca (2.70) este

X
X
X
satisf
acut
a, deci
an 
bn . Dac
a adaugam faptul ca seria geometrica
n este convergenta dac
a ratia
n=1

n=1

n=1

este subunitar
a si respectiv divergent
a daca 1, rezulta evident concluziile corolarului.

2.11.2

q.e.d.

Criteriul condens
arii al lui Cauchy

Definitia 2.11.2. Seria

2n a2n se numeste seria condensat


a a seriei cu termeni pozitivi

an .

n=1

n=0

Teorema 2.11.1. (Criteriul condens


arii al lui Cauchy) Dac
a (an ) este un sir de numere reale pozitive

X
X
monoton descresc
ator, atunci seriile numerice cu termeni pozitivi
an si
2n a2n au aceeasi natur
a.
n=1

Demonstratie. Din Teorema 2.6.6 rezult


a ca seria cu termeni pozitivi

n=0

an are aceeasi natura cu seria

n=1

unde bm =

2m+1
X1

aj . Deoarece termenul general al seriei

j=2m

consecutivi ai seriei

bm ,

m=0

bm are 2m+1 2m termeni, care sunt 2m termeni

m=0

an ncep
and cu a2m si deoarece ai ai+1 , i IN , rezulta

n=1

1 m+1
(2
a2m+1 ) = 2m a2m+1 bm 2m a2m , m IN .
2
Aceste inegalit
ati, mpreun
a cu Definitia 2.11.1, conduc la concluziile
Aplic
and acum Propozitia 2.11.1, deducem ca seriile
seriile

X
n=1

an si

X
n=0

X
m=0

2n a2n au aceeasi natura.

2m+1 a2m+1 

m=0

bm si

X
m=0

bm 

2m a2m .

m=0

2 a2m au aceeasi natura, prin urmare

m=0

q.e.d.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

51

Exemplul 2.11.3. Utiliz


and criteriul condens
arii al lui Cauchy, s
a se studieze natura urm
atoarelor serii cu
termeni pozitivi:

X
X
1
1
,

I
R;
(b)
(a)
;

n
n
ln
n
n=2
n=1

1
, > 0;
n(ln
n)
n=2

(c)

(d)

n=n0

n ln n... ln(p) n

unde p IN , p 2, ln(2) x = ln(ln x), ..., ln(p) x = ln ln(p1) x, iar n0 este ales astfel nc
at ln(p) n s
a aib
a sens
pentru orice n n0 .
Solutie (a) Pentru 0 seria armonic
a generalizata (vezi Exemplul 2.10.1) este divergenta deoarece termenul
general nu tinde la zero. Pentru > 0 sirul termenilor seriei armonice generalizate este monoton strict de

X
X
1
1
scresc
ator, deci seria dat
a are aceeasi natura cu seria condensata
. Dar aceast
a
2n n =
1
(2 )
(2
)n
n=1
n=1
1
serie este serie geometric
a cu ratia q = 1 > 0.
2

X
q n este convergenta si prin urmare seria armonic
a
Dac
a q < 1, ceea ce nseamn
a > 1, seria geometrica
n=1

generalizat
a este convergent
a.

X
X
1
1
1
Dac
a q = 1 1, adic
a 1, seria geometrica
este
divergent
a
.
Prin
urmare,
seria
1
n
2
(2
)
n
n=1
n=1
este, de asemenea, divergent
a.
1
(b) Intruc
at sirul numeric (
)n2 este monoton strict descrescator rezulta ca seria de la acest punct are
n ln n
aceeasi natur
a cu seria condensat
a

X
X
1
1
2n n
=
,
n
2 ln 2
n ln 2
n=2
n=2
care este divergent
a fiindc
a este comparabila cu seria armonica

X
1
, care este divergenta.
n
n=1

1
care este comparabila cu seria lui Riemann,
n
(ln
2)
n=2
deci pentru 0 < 1 seria dat
a este divergenta, iar pentru > 1 este convergenta.
(d) Seria n cauz
a are aceeasi natur
a cu seria condensata
(c) Seria condensat
a a seriei de la acest punct este

X
n=n0

2n

1
2n ln 2n ... ln(p) 2n

Pentru p = 1, obtinem seria de la punctul precedent care este divergenta.


Demonstr
am prin inductie c
a seria de la acest punct este divergenta.

X
1
este divergenta.
Pentru aceasta presupunem c
a seria
(p1)
n
n=n0 ln n ln(ln n)... ln
Deoarece ln 2n = n ln 2 < n, g
asim ln(p) 2n = ln(p1) (ln2n ) < ln(p1) n si deci
1
ln 2n

(2)

ln

2n

... ln(p) (2n ) >

1
n ln n ln(ln n)... ln(p1) n

n n0 .

Aplic
and primul criteriu de comparatie, criteriul condensarii al lui Cauchy si inductia matematic
a dup
a p,
rezult
a c
a seria de la punctul 3 este divergenta.

52

2.11.3

Criteriul logaritmic

Propozitia 2.11.4. (Criteriul logaritmic) Fie seria cu termeni pozitivi

an .

n=1

(i) Dac
a exist
a > 1 si N1 IN , N1 > 1 astfel nc
at
1
an
,
ln n

ln

n N1 ,

(2.72)

atunci seria dat


a este convergent
a;
(ii) dac
a exist
a 1 si N2 IN , N2 > 1 asa nc
at
1
an
1,
ln n

ln

atunci seria

n N2 ,

(2.73)

an este divergent
a.

n=1

1
Demonstratie. Afirmatiile de mai sus rezulta din faptul ca (2.72) este echivalenta cu an , n N1 , iar
n

X
X
1
1
an 
(2.73) este echivalent
a cu an , n N2 . De fapt (2.72) arata ca
pe cand (2.73) spune c
a
n
n
n=1
n=1

X
X
1

an . Dac
a la acestea ad
aug
am rezultatele referitoare la seria armonica generalizata din Exemplul
n
n=1
n=1
2.10.1, precum si Propozitia 2.11.1, vedem ca ambele afirmatii din Propozitia 2.11.4 sunt adevarate.
q.e.d.

In aplicatiile practice ns
a se foloseste formularea cu limit
a a criteriului logaritmic care se deduce usor din
Propozitia 2.11.4.
Corolarul 2.11.4. (Formularea cu limit
a a criteriului logaritmic) Dac
a pentru seria numeric
a cu termeni

X
an exist
a limita
pozitivi
n=1

1
an
lim
= ,
n ln n
ln

atunci au loc urm


atoarele implicatii:
>1

an

este serie convergent


a;

an

este serie divergent


a;

an

poate fi serie convergent


a, sau divergent
a.

n=1

<1

X
n=1

=1

X
n=1

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

53

Demonstratie. Fie mai nt


ai > 1. Atunci, exista > 0 astfel ncat = > 1. Este de ajuns sa lu
am pe
astfel nc
at 0 < < 1.
 ln a1 
n
In afara vecin
. Prin
at
atii simetrice ( , + ) raman un numar finit de termeni ai sirului
ln n n2

X
urmare, exist
a N1 IN , N1 2 astfel nc
at sa aiba loc (2.72). Dupa Propozitia 2.11.4 ,
an este convergent
a.
n=1

In mod asem
an
ator se arat
a c
a are loc si concluzia a doua.
Pentru justificarea ultimei p
arti, consideram seria de la punctul (c) din Exemplul 2.11.3 pentru care
ln an 1
ln ln n
= lim (1 +
) = 1, > 0,
n
n
ln n
ln n

= lim

de unde rezult
a afirmatia a treia a corolarului.

2.11.4

q.e.d.

Criteriul de convergent
a n

Corolarul 2.11.5. (Criteriul de convergent


a n ) Fie seria cu termeni pozitivi

an .

(2.74)

n=1

Dac
a exist
a > 1 astfel nc
at
lim n an = A,

(2.75)

si A [0, +), seria (2.74) este convergent


a, iar dac
a exist
a 1 asa nc
at
lim n an = A

(2.76)

si A (0, +], atunci seria (2.74) este divergent


a.

Demonstratie. Observ
am mai nt
ai c
a (2.75) este echivalenta cu existenta numarului natural N1 cu proprietatea
an <

A1
, n N1 ,
n

(2.77)

iar (2.76) este echivalent


a cu existenta lui N2 IN astfel ncat
A2
< an ,
n

X
X
X
1
1

s
i
(2.78)
exprim
a
c
a

an .
n
n
n=1
n=1
n=1
n=1
Din Propozitia 2.11.1 si Exemplul 2.10.1 rezulta concluziile de mai sus.

Inegalitatea (2.77) arat


a c
a

2.11.5

n N2 .

(2.78)

an 

q.e.d.

Criteriul raportului

Teorema 2.11.2. (Criteriul raportului a lui DAlembert7 cu limite extreme) Fie seria de numere reale

X
an+1
an+1
pozitive
an , L = lim
si l = lim
.
a
an
n
n=1

54
Atunci, au loc urm
atoarele implicatii:
(i)

L<1

an

este serie convergent


a;

an

este serie divergent


a;

n=1

(ii)

l>1

n=1

(iii)

l1L

seria

an poate fi oricum, ca natur


a.

n=1

Demonstratie. Fie L < 1 si > 0 astfel ncat = L + < 1. Atunci, dupa Teorema 2.3.1, exista N1 () IN
astfel nc
at
an+1
, n N1 ().
(2.79)
an
Convergenta seriei

an rezult
a din Corolarul 2.11.3 si (2.79).

n=1

Dac
a l > 1, exist
a > 0 cu proprietatea = l > 1. Din Teorema 2.3.1 rezulta ca la stanga lui l se
an+1
afl
a un num
ar finit de termeni ai sirului (
), deci exista N2 () IN cu proprietatea
an
an+1
,
an

n N2 ()

(2.80)

T
in
and cont acum de Corolarul 2.11.3 si de relatia (2.80), deducem ca seria

an este divergenta.

n=1

Pentru a justifica afirmatia din ultima parte a teoremei sa consideram seria


1+

2
1
2
1
+ + + + ...
2
2
3
3

IR

(2.81)

Seria (2.81) provine din operatii aritmetice asupra seriei armonice generalizate.
Dac
a t este suma seriei (2.81), iar s este suma seriei armonice generalizate, atunci t = s + 2(s 1) = 3s 1.
Prin urmare, natura seriei (2.81) este aceeasi cu cea a seriei armonice generalizate: convergent
a pentru
> 1; divergent
a dac
a 1. Pe de alt
a parte:
l = lim

an+1
1
= < 1, IR;
an
2

L = lim

an+1
= 2 > 1, IR,
an

de unde constat
am c
a n cazul l 1, sau L 1, natura seriei poate fi oricum. In aceasta situatie spunem c
a
seria dat
a se plaseaz
a n caz de dubiu.
q.e.d.

Corolarul 2.11.6. Fie seria numeric


a cu termeni nenuli

an ,

n=1

l = lim

7 DAlembert,

|an+1 |
|an |

si L = lim

Jean le Rond (17171783), filosof si matematician francez.

|an+1 |
.
|an |

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

55

Atunci, au loc urm


atoarele implicatii:
(1)

L<1

an este serie absolut convergent


a;

n=1

(2)

l>1

an este serie divergent


a, sau oscilant
a;

n=1

(3)

l 1,

sau L 1, seria

an se plaseaz
a n caz de dubiu.

n=1

Demonstratie. Implicatiile (1) si (3) sunt evidente dupa cum rezulta din Teorema 2.11.2. Pentru demonstratia
celui de al doilea punct al corolarului s
a observam ca daca l > 1, atunci sirul termenilor seriei date nu poate fi

X
convergent la zero si, dup
a Corolarul 2.6.2, seria
an nu este convergenta. In ce priveste (3) se procedeaz
a
n=1

ca n Teorema 2.11.2.

q.e.d.

Corolarul 2.11.7. (Formularea cu limit


a a criteriului raportului) Fie seria de numere reale pozitive cu
proprietatea c
a exist
a r [0, +] astfel nc
at
r = lim

n+

an+1
.
an

(2.82)

Atunci, au loc implicatiile:


(i)

r<1

an este serie convergent


a;

n=1

(ii)

r>1

an este serie divergent


a;

n=1

(iii)

r=1

caz de dubiu.

Intradev
ar, afirmatiile de mai sus rezult
a din Teorema 2.11.2 si din faptul ca din (2.82) avem l = L = r.

Observatia 2.11.2. Rezultatele din Corolarul 2.11.7 se transpun corespunz


ator si seriei

|an |, unde an , n

n=1

IN , sunt numere reale nenule cu proprietatea c


a exist
a lim

2.11.6

|an+1 |
.
|an |

Criteriul radicalului

Un alt criteriu de convergent


a care se deduce din criteriile de comparatie este criteriul radicalului al lui Cauchy.
Seria de comparatie n acest caz este seria geometrica.

56

Teorema 2.11.3. (Criteriul radicalului al lui Cauchy) Fie seria de numere reale pozitive
lim

an si L =

n=1

an . Atunci:
L<1

an

este serie convergent


a;

an

este serie divergent


a;

an

poate fi oricum.

n=1

L>1

X
n=1

L=1

X
n=1

Demonstratie. Dac
a L < 1 exist
a > 0 astfel ncat q = L + < 1. Exista atunci N IN asa ncat n an

X
X
X
q, n N, deci
an 
q n . Cum seria geometrica
q n cu ratia q subunitara este convergent
a, din
n=1

n=1

Propozitia 2.11.1 deducem c


a seria

n=1

an este convergenta.

n=1

S
a presupunem acum c
a L > 1 si fie 0 < < L 1 fixat. Din Teorema 2.3.1 rezulta ca exista n1 < n2 <

... a. nk ank L > 1, k 1 deci ank 1 ceea ce arata ca an nu converge la zero. Folosind acum Corolarul

X
X
2.6.2, deducem c
a seria
an nu este convergenta. Fiindca
an este serie cu termeni pozitivi, nu poate fi
n=1

n=1

oscilant
a, deci este serie divergent
a.
Ca si n alte situatii similare, pentru a demonstra ultima parte a teoremei, consideram seria armonic
a

X
1
1

= 1. Daca la aceasta mai


, IR. Se vede imediat ca L = lim n an = lim
generalizat
a

n ( n n)
n
n=1
ad
aug
am faptul c
a pentru > 1 seria lui Riemann este convergenta, iar pentru 1 aceeasi serie este

X
an , pentru care L din
divergent
a, ajungem s
a justific
am si partea a treia a teoremei, adica o serie numerica
n=1

Teorema 2.11.3 este 1, poate fi convergent


a, sau divergenta.

Corolarul 2.11.8. Fie seria numeric


a cu termeni pozitivi

= lim n an , atunci:

q.e.d.

an . Dac
a exist
a num
arul [0, ] definit de

n=1

<1

an este serie convergent


a;

n=1

>1

an este serie divergent


a;

n=1

=1

natura seriei

X
n=1

an poate fi oricum.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

57

Demonstratie. Se folosesc Teorema 2.11.3 si Teorema 2.3.2.

Corolarul 2.11.9. Fie seria numeric


a cu termeni nenuli

q.e.d.

an . Atunci, au loc urm


atoarele implicatii:

n=1

lim

p
n
|an | < 1

an

este serie absolut convergent


a;

an

seria nu este convergent


a;

an

poate fi oricum.

n=1

lim

p
n
|an | > 1

n=1

p
lim n |an | = 1

n=1

Exemplul 2.11.4. S
a se studieze natura seriilor numerice:
a)

X
n=1

b)

c)

1
2 ;
1 n
1+
n

X
n
,
2n
n=1

IR+ ;

n an ,

a IR;

n=1

d)


X
a n + 1 n
n=1

e)

n+2

(3 + (1)n )n an ,

a IR+ ;
a IR.

n=1

Solutie. Pentru studiul naturii acestor serii, folosim formularea cu limit


a criteriului radicalului din Corolarul
2.11.8, sau formularea cu limit
a superioar
a:
a) an = 

1
1
1
n
an = 
lim n an = < 1,
n = n
2 =

n
1
e
1
1+
1+
n
n

deci seria de la punctul a) este convergenta;


b) an =

n
( n n)
1
n
n
=
a
=
=
lim
a
=
<
1
=
an
n
n
n
2n
2
2
n=1

convergent
a;

X
p

n
n
c) an = n a = |an | = |a| n |a| =
an
n

n=1

58
este serie absolut convergent
a dac
a |a| < 1, divergenta daca a 1 si oscilanta daca a 1;
d) an =

 a n + 1 n
n+2

an =

X
an+1
a =
an
n+2
n=1

serie convergent
a dac
a 0 < a < 1 si divergenta pentru a > 1. In cazul a = 1 seria este, de asemenea, divergent
a
pentru c
a termenul general al ei nu tinde la zero si este serie cu termeni pozitivi.
p

e) an = (3 + (1)n )n an = n an = (3 + (1)n ) |a| = L = lim n |an | = 4|a|.


1
1
1 1
.
Deci, seria este: absolut convergent
a daca a ( , ); divergenta daca a ; oscilanta daca a
4 4
4
4
Corolarul 2.11.10. Dac
a exist
a N IN si (0, 1) astfel nc
at

an ,

atunci
0 s sn

n N,

n+1
,
1

(2.83)

n N.

(2.84)

Intradev
ar, din (2.83) deducem an n , din care rezulta (2.84).

Exemplul 2.11.5. S
a se calculeze, cu o eroare mai mic
a dec
at 107 , valoarea aproximativ
a a sumei seriei

2

X
n
1
1+
.
n
n=1

1 n

Solutie. In Exemplul 2.11.4 am ar


atat c
a seria de mai sus este convergenta. Apoi, din n an = 1 +
si
n
1
din Exemplul 2.1.1 deducem c
a num
arul si N din Corolarul 2.11.10 au valorile: = ; N = 1. Aplicand acum
2
1
(2.84) obtinem c
a 0 s sn n . Impunand conditia ca eroarea sa fie mai mica decat 103 gasim n 10.
2
Asadar, sum
and primii 10 termeni ai seriei date obtinem valoarea aproximativa a sumei sale cu o eroare mai
mic
a dec
at 103 .

2.12

Alte criterii de convergent


a ale seriilor cu termeni pozitivi

Din cele prezentate n paragraful anterior se constata ca exista situatii cand aplicarea unui criteriu pentru
stabilirea naturii unei serii numerice cu termeni pozitivi conduce la caz de dubiu. De aici necesitatea formul
arii
altor criterii, mai puternice, care s
a poata decide natura seriei n cazul cand aplicarea unui anumit criteriu
genereaz
a incertitudine.

2.12.1

Criteriul lui Kummer

Teorema 2.12.1. (Criteriul lui Kummer8 ) Fie

an o serie numeric
a cu termeni pozitivi.

n=1

(i) Dac
a exist
a un sir de numere reale pozitive (bn ), o constant
a pozitiv
a si un num
ar natural N asa nc
at
cn =

an
bn bn+1 ,
an+1

n N,

(2.85)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

atunci seria

59

an este convergent
a;

n=1

X
X
1
este divergent
a, atunci
an este serie divergent
a.
b
n=1 n
n=1

X
Formulare alternativ
a. Fie
an , unde an > 0, si (cn ) sirul numeric al c
arui termen general este definit

Dac
a cn 0, n N si seria

n=1

n (2.85). Atunci, au loc urm


atoarele implicatii:
(I)

lim cn > 0 =

an este serie convergent


a;

n=1

(II)

lim cn < 0 si

X
X
1
este serie divergent
a =
an este serie divergent
a.
b
n=1 n
n=1

Demonstratie. (i) Deoarece an+1 > 0, din (2.85) deducem


bn an bn+1 an+1 an+1 , n IN .
Sum
and membru cu membru n aceast
a inegalitate dupa valorile lui n de la N pana la N + p, obtinem
bN aN bN +p aN +p (aN +1 + aN +2 + ... + aN +p )
Av
and n vedere c
a
aN +1 + aN +2 + ... + aN +p = sN +p sN ,
unde sn este suma partial
a de rang n a seriei

an , din ultima inegalitate deducem

n=1

sN +p sN

1
1
(bN aN bN +p aN +p ) < aN bN ,

1
bN aN , p 1. Acest rezultat arata ca sirul sumelor partiale

X
(sn ) este m
arginit si, dup
a Teorema 2.10.1, seria
an este convergenta.
din care mai apoi g
asim sN +p < sN +

n=1

(ii)Din cn 0 deducem evident bn an bn+1 an+1 0, n N, rezultat care se mai poate scrie n forma
1
an+1
bn+1

, n N.
1
an
bn
Folosind Propozitia 2.11.3, n care an trece n
ipotez
a, divergent
a, deducem c
a seria

X
1
1
, iar bn trece n an , si tinand cont ca seria
este, prin
bn
b
n=1 n

an este divergenta.

n=1

(I) Fie 0 < ` < lim cn . Atunci, folosind Teorema 2.3.1, rezulta ca exista N IN asa ncat cn > `, n N,

X
adic
a tocmai (2.85). In baza lui (i) rezult
a ca seria
an este convergenta.
n=1

8 Kummer,

Ernst Eduard, (18101893), matematician german.

60
(II) Dac
a lim cn < 0, atunci doar un numar finit de termeni ai sirului (cn )n1 se afla la dreapta lui 0, prin

X
1
urmare exist
a N IN astfel nc
at cn 0, n N. Cum avem si ipoteza ca seria
este divergent
a
b
n=1 n

X
rezult
a c
a suntem n ipotezele (ii) de mai sus si prin urmare seria
an este divergenta.
q.e.d.
n=1

2.12.2

Criteriul lui Raabe

Corolarul 2.12.1. (Criteriul lui Raabe9 ) Fie




an
L = limn
1 .
an+1
Atunci, au loc afirmatiile:
l>1


an o serie cu termeni pozitivi, l = lim n

n=1


an
1 si
an+1

an este serie convergent


a;

n=1

L<1

an este serie divergent


a;

n=1

l1L

natura seriei poate fi oricum.

Demonstratie. In formularea alternativ


a a criteriului lui Kummer luam bn = n si , folosind (2.85), determin
am

X
1
este divergenta, constatam ca primele doua implicatii sunt cele din formularea
sirul cn . T
in
and cont c
a seria
n
n=1


an
alternativ
a a criteriului lui Kummer n care cn = 1 + n
1 .
an+1
Pentru partea a treia a corolarului: se aleg doua serii cu termeni pozitivi diferite ca natura; se determin
al
si L din enuntul corolarului; pentru ambele serii se constata ca ori l 1, ori L 1.
q.e.d.

Corolarul 2.12.2. (Criteriul lui Raabe cu limit


a) Fie seria cu termeni pozitivi

an pentru care pre-

n=1

supunem c
a exist
a


lim n




an
an
1 = lim n
1 .
an+1
an+1

Atunci, au loc implicatiile:


>1

an este serie convergent


a;

n=1

<1

an este serie divergent


a;

n=1

=1

9 Raabe,

nu putem decide asupra naturii seriei.

Josef, Ludwig (18011859), matematician german.

(2.86)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

61

Demonstratie. Implicatiile din enunt sunt consecinte imediate din Corolarul 2.12.1 si (2.86).

q.e.d.

Corolarul 2.12.3. (Criteriu de absolut


a convergent
a) Dac
a pentru seria numeric
a cu termeni nenuli

X
oarecare
an avem
n=1


|an |
lim n
1 > 1,
n
|an+1 |
atunci seria este absolut convergent
a.

Demonstratie. Rezult
a f
ar
a dificultate din Corolarul 2.12.2 si Definitia 2.9.1.

q.e.d.

Exemplul 2.12.1. S
a se studieze natura seriei

n!an
,
(a + x1 )(2a + x2 )...(na + xn )
n=1
unde a > 0 si (xn ) este un sir convergent de numere reale pozitive av
and limita egal
a cu .
n!an
, n 1.
(a + x1 )(2a + x2 )...(na + xn )
Prin calcul efectiv, g
asim


an

1
lim n
lim xn+1 = .
1 =
n
an+1
a n
a

Solutie. Avem an =

Din Corolarul 2.12.2 rezult


a c
a dac
a > a, seria considerata este convergenta, iar daca < a, seria este
divergent
a.
Pentru = a, n cazul general, nu putem spune nimic despre natura seriei, ea depinzand de modul n care
sirul (xn ) converge c
atre .

2.12.3

Criteriul logaritmic al lui Bertrand

X
Corolarul 2.12.4. (Criteriul logaritmic al lui Bertrand10 ) Fie seria numeric
a cu termeni pozitivi
an si
n=1




an
an
L(p) (n + 1) ; 2 = lim L(p) (n)
L(p) (n + 1) , unde
elementele din IR : 1 = lim L(p) (n)
an+1
an+1
(p)
(p1)
(p)
L (x) = x loga x ... loga x, p 1, x I = (0, ) este astfel nc
at exist
a log(p)
(loga x), iar
a x = loga
log(0)
a x = loga x, unde a > 1.
aceste ipoteze, au loc urm
In
atoarele implicatii:

(i)

1 > 0

an

este serie convergent


a;

an

este serie divergent


a.

n=1

(ii) 2 < 0

X
n=1

62

Demonstratie. Se aplic
a criteriul lui Kummer luand bn = L(p) (n), n n0 si se tine cont de Exemplul 2.11.3 n

X
1
care sa ar
atat c
a seria numeric
a cu termeni pozitivi
este divergenta.
q.e.d.
(p)
L (n)
n=n
0

In aplicatiile practice cel mai adesea se ia p = 1, a = e si deci bn = ln n, n 2.

Exemplul 2.12.2. S
a se studieze natura seriei cu termeni pozitivi

2

X
1 3 5...(2n 1)
n=1

2 4 6...(2n)

Solutie. Aplicarea criteriului raportului conduce la cazul de dubiu deoarece


 2n + 1 2
an+1
= lim
= 1.
n 2n + 2
n an
lim

Folosim atunci criteriul lui Raabe. Avem




an
n(4n + 3)
n
1 =
,
an+1
(2n + 1)2
deci


lim n

an
1
an+1


= 1,

aceasta nsemn
and c
a si criteriul lui Raabe conduce la caz de dubiu.
Aplic
am Corolarul 2.12.4, n care p = 1 si a = e.
In acest caz, sirul (cn )n1 corespunz
ator din Teorema 2.12.1 are termenul general
cn = n(ln n)

an
(n + 1) ln(n + 1)
an+1

si limita acestuia se dovedeste c


a este aceeasi cu limita sirului al carui termen general este
 


an
(n + 1) ln n
n
1.
1 1 ln n 1 =
an+1
(2n + 1)2
Un calcul elementar arat
a c
a ultimul sir are limita 1. Conform Corolarului 2.12.4, seria considerat
a este
divergent
a.

Observatia 2.12.1. Din calculele efectuate n Exemplul 2.12.2 se vede c


a, n cazul p = 1, a = e si bn =
n ln n, n 2, criteriul logaritmic al lui Bertrand se poate enunta ntro alt
a form
a prezentat
a n corolarul care
urmeaz
a.

Corolarul 2.12.5. Fie seria cu termeni pozitivi

an cu proprietatea c
a exist
a

n=1

 


an
n
1 1 ln n.
n
an+1

= lim
10 Bertrand,

Joseph L. F. (18221900), matematician francez.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

63

Atunci, au loc afirmatiile:


>1

an serie convergent
a;

n=1

<1

an serie divergent
a;

n=1

=1

caz de dubiu.


1 n+1
Demonstratie. Se folosesc Corolarul 2.12.4, Observatia 2.12.1 si se tine cont ca 1 +
e.
n

Corolarul 2.12.6. Dac


a pentru seria de numere reale pozitive

q.e.d.

an , exist
a

n=1

= lim (
n

an
1) ln n,
an+1

atunci au loc urm


atoarele implicatii:
>0

an

este serie convergent


a;

an

este serie divergent


a.

n=1

<0

X
n=1

Demonstratie. Se aplic
a criteriul general al lui Kummer cu bn = ln n.

2.12.4

q.e.d.

Criteriul lui Gauss

Corolarul 2.12.7. (Criteriul lui Gauss11 ) Dac


a

an este o serie numeric


a cu termeni pozitivi si raportul

n=1
n
,
n1+

an
an

se poate pune sub forma


= + +
an+1
an+1
n
numeric m
arginit, atunci au loc urm
atoarele implicatii:
>1

n N, unde N IN , > 0, iar (n ) este un sir

an

este serie convergent


a;

an

este serie convergent


a;

an

este serie divergent


a;

an

este serie divergent


a.

n=1

= 1 si > 1

X
n=1

<1

X
n=1

= 1 si 1

X
n=1

64

an
n
0. Prin urmare
de
1+
n
an+1
unde, folosind Corolarul 2.11.7,
a daca > 1 seria este convergenta, iar daca < 1 ea este divergent
a.
 deducem
 c
an
n
Dac
a = 1, atunci lim n
1 = lim ( + ) = . Din Corolarul 2.12.2 deducem ca n acest caz
n
n
an+1
n

X
seria
an este convergent
a dac
a > 1 si divergenta daca < 1.
Demonstratie. Deoarece > 0, iar (n ) este sir marginit, rezulta ca

n=1

A r
amas de cercetat cazul = 1 si = 1.
Vom aplica criteriul logaritmic al lui Bertrand si pentru aceasta, n Corolarul 2.12.4, luam p = 1.
an
n
n
ln n.
Avem cn = n(ln n)
(n + 1) ln(n + 1) = (n + 1) ln
+
an+1
n + 1 n

2 ln n 2
2 n2
2
ln n
1
n
< = . Deci, lim ln n = 0.
Dar, 0 < =
n n
n

n
n

n2 
n
1 n+1
Pe de alt
a parte, lim (n + 1) ln
= lim ln 1 +
= ln e = 1.
n
n
n+1
n

X
Asadar, lim cn = 1 < 0, de unde rezulta ca seria
an este divergenta.
n

q.e.d.

n=1

Exemplul 2.12.3. S
a se studieze natura seriilor cu termeni pozitivi:
(a)


X
(2n 1)!! p
n=1

(2n)!!
(c)

X
1
n!
1
,
p
>
0,
q
>
0;
(b)
p , p > 0, q > 0;
nq
q(q
+
1)...(q
+
n)
n
n=1

X
( + 1) + ... + ( + n 1) 1
a , > 0, a IR.
n!
n
n=1

Solutie. (a) Termenul general al seriei si raportul a doi termeni consecutivi sunt:
 1 3 ...(2n 1) p 1 a
 2n + 1 p 1
n+1
an =
q;
q.
=
2 4...(2n)
n
an
2n + 2
n
an+1
1, deci nu putem decide asupra naturii seriei cu ajutorul criteriului raportului. Folosim
an
criteriul lui Raabe. Avem





an
1
1 q
n
1 = n (1 +
)p 1 +
1 .
an+1
2n + 1
n
Se vede c
a

Pentru a finaliza acest exercitiu avem nevoie de dezvoltarea dupa puterile lui x a functiei (1 + x)p , pe care
o vom prezenta f
ar
a demonstratie. Pentru p > 0 seria de puteri ale lui x
1+

p
p(p 1) 2
p(p 1)...(p n + 1) n
x+
x + ... +
x + ...,
1!
2!
n!

numit
a serie binomial
a, este absolut convergenta pentru x [1, +1] si are suma (1 + x)p . Prin urmare, pe
intervalul [1, +1] are loc egalitatea [15, p. 143]
(1 + x)p = 1 +

p
p(p 1) 2
p(p 1) ... (p n + 1) n
x+
x + ... +
x + ...
1!
2!
n!

(2.87)

11 Gauss, Karl Friedrich (17771855), matematician, fizician


si astronom german celebru pentru lucr
arile despre integralele multiple, teoria numerelor, statistic
a matematic
a, analiz
a matematic
a, geometrie diferential
a, geodezie, geofizic
a, electrostatic
a, magnetism si optic
a.

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

65

Folosind acum seria binomial


a (2.87) gasim ca


q(q 1)
an
pn
pq
p(p 1)n
+
n
1 =q+
+
+
+ ...,
an+1
2n + 1 2n + 1 2!(2n + 1)2
2!n


an
p
care arat
a c
an
1 q + . Atunci, dupa criteriul lui Raabe, avem:
an+1
2
q+

q+

q+

p
>1
2

p
<1
2

p
=1
2

an

este serie convergenta;

an

este serie divergenta;

an

se plaseaza n caz de dubiu.

(2.88)

n=1

X
n=1

X
n=1

In ultimul caz se aplic


a criteriul lui Gauss. Pentru aceasta, n (2.88) facem nlocuirea p = 2(1 q) si aducem
an
raportul
la forma din criteriul lui Gauss. Se gaseste:
an+1
n
an
1
= 1 + + 2,
an+1
n n
unde (n ) este un sir m
arginit deoarece este convergent. Fiindca suntem n cazul = = 1, din Corolarul
2.12.7, deducem c
a seria este divergent
a.
S
a remarc
am un alt studiu al seriei de mai sus, mult mai simplu de altfel, care utilizeaza inegalitatile simple
1
1
(2n 1)!!
<
<
, n IN ,
(2n)!!
2 n
2n + 1
usor de demonstrat prin metoda inductiei matematice si criteriul de comparatie de prima speta (exercitiu!).
n!
(b) Avem an =
, din care gasim
q(q + 1)...(q + n)np

an
1 p
q 
=
1+
= 1+
an+1
n+1
n


1+

q 
p
p(p 1)
p(p 1)...(p k + 1)
1 
1+ +
+ ... +
+ ... + p =
2
k
n+1
n
2n
k!n
n
1+

Ins
a

p
q
+
n n

1
1
1+
n

p(p 1) pq
+ 2
2n2
n

1
1+

1
n

+ ...


1 1
1
1
1
= 1+
= 1 + 2 3 + ....
1
n
n n
n
1+
n
1

Prin urmare,
an
p+q
n
=1+
+ 2,
an+1
n
n
unde (n ) este un sir convergent, deci si marginit.
Aplic
and acum criteriul lui Gauss deducem:
p+q >1

an

este serie convergenta;

an

este serie divergenta.

n=1

p+q 1

X
n=1

66
(c) Proced
and ca la celelalte exemple din acest paragraf, gasim
an
a + 1 n
=1+
+ 2,
an+1
n
n
din care deducem:
a>

an

este serie convergenta;

an

este serie divergenta.

n=1

a<

X
n=1

Observatia 2.12.2. Din Teorema 2.4.3, Teorema 2.11.2 si Teorema 2.11.3 desprindem concluzia c
a dac
a

X
prin criteriul raportului reusim s
a determin
am natura seriei cu termeni pozitivi
an , atunci acelasi lucru se
n=1

acest sens d
realizeaz
a si prin criteriul r
ad
acinii. Reciproc nu este n general adev
arat. In
am exemplul urm
ator.

Exemplul 2.12.4. S
a se studieze natura seriei
1
1
1
1
1
1
+ 2 + 3 + 4 + ... + 2n1 + 2n + ...
2 3
2
3
2
3
si s
a se remarce c
a desi criteriul r
ad
acinii este concludent, cel al raportului nu se bucur
a de aceeasi proprietate.
Solutie. Efectu
and raportul a doi termeni consecutivi gasim:
1  2 n

3 3 , daca n este par;


an+1
=
 

an

1 3 n , daca n este impar,


2 2
ceea ce conduce la concluzia

an+1
an+1
= 0,
= +,
lim
an
an
care, dup
a Teorema 2.11.2, arat
a c
a nu putem sa decidem natura seriei.

asim:
Dac
a ns
a calcul
am n an , g
lim

de unde tragem concluzia c


a lim

an =

an =

3,

daca n este par;

1,
2

daca n este impar,

1
< 1 si dupa Teorema 2.11.3 rezulta ca seria data este convergent
a.
2

Observatia 2.12.3. Dac


a n urma aplic
arii criteriului radicalului nu putem decide natura unei serii cu termeni
pozitivi, atunci si criteriul raportului conduce la aceeasi imposibilitate.
Afirmatia rezult
a imediat din Teorema 2.4.3, Teorema 2.11.2 si Teorema 2.11.3 .

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

67

Observatia 2.12.4. Fie seria cu termeni pozitivi

an . Dac
a sirul numeric (

n=1

an+1
)n1 are limita `, atunci
an

an+1

a dar este posibil ca lim n an s


a existe si lim
s
a nu existe.
si ( n an )n1 are aceeasi limit
n
n an
Intradev
ar, prima parte a acestei observatii rezulta din Teorema 2.4.3, iar pentru a justifica cea de a doua

X
parte a ei este suficient s
a consider
am seria
an , unde a2n = n n , a2n+1 = n+1 n si 0 < < . Avem
n=1
p
n+1
n

si lim 2n+1 a2n+1 = lim 2n+1 2n+1 , adica lim n an = .


n
n
n
n
a2n+1
a2n
an+1
Pe de alt
a parte,
= , iar
= , deci lim
= .
a2n
a2n1
an
an+1
an+1
De asemenea, avem lim
= si cum < rezulta ca nu exista lim
.
an
an

lim

2n

a2n =

Observatia 2.12.5. Av
and n vedere Observatia 2.12.3 putem afirma: criteriul radicalului este mai tare
(mai eficient) dec
at criteriul raportului.
Incheiem acest paragraf cu prezentarea unui ultim criteriu de convergenta al seriilor cu termeni pozitivi
frecvent aplicat n practic
a.

2.12.5

Criteriul integral al lui Cauchy

Teorema 2.12.2. (Criteriul integral al lui Cauchy) Fie f : [0, +) IR o functie continu
a, de
X
aceste ipoteze, seria numeric
scresc
atoare, nenegativ
a si fie an = f (n). In
a
an este convergent
a dac
a si
n=1
Z n
numai dac
a sirul numeric (Fn )n1 , unde Fn =
f (x)dx, este m
arginit.
1

Z
Demonstratie. S
a remarc
am nt
ai c
a Fn =

Z
f (x)dx +

f (x)dx + ... +
2

f (x)dx.
n1

Deoarece f este functie descresc


atoare, are loc implicatia
k 1 x k = f (k) f (x) f (k 1), k = 2, n.
Integr
and aceste inegalit
ati pe intervalul [k 1, k] si tinand cont ca f (k) = ak , suntem condusi la:
Z

ak

f (x)dx ak1 , k = 2, n.
k1

Sum
and membru cu membru aceste inegalitati dupa k de la 2 pana la n, obtinem:
a2 + a3 + ... + an Fn a1 + a2 + ... + an1 ,
sau
sn a1 Fn sn1 ,
unde sn este suma partial
a de rang n a seriei din enuntul teoremei.

68

Dac
a sirul (Fn )n1 este m
arginit, rezulta ca (sn )n1 este sir marginit si, din Teorema 2.10.1, seria

an

n=1

este convergent
a.

X
Dac
a seria
an este convergent
a, avem ca (sn )n1 este sir marginit deci (Fn )n1 este, de asemenea,
n=1

m
arginit.

q.e.d.

Z
Observatia 2.12.6. Dac
a functia f satisface ipotezele Teoremei 2.11.2, iar sirul (Fn )n1 , Fn =
este nem
arginit, seria

f (x)dx,
1

an , unde an = f (n), este divergent


a si reciproc.

n=1

Exemplul 2.12.5. S
a se reg
aseasc
a rezultatele privind natura seriei armonice generalizate utiliz
and criteriul
integral al lui Cauchy.

X
1
, IR.
n
n=1
Pentru 0, seria este divergent
a pentru ca termenul ei general nu tinde la zero.
Pentru > 0 termenul general, de rang n, al seriei este valoarea n n a functiei

Solutie. Seria de studiat este

f : [1, +) IR,

f (x) =

1
, x [1, +).
x
Z

Functia f satisface ipotezele din Teorema 2.12.2 si ca atare procedam la calculul lui Fn =

f (x)dx. Pentru
1

= 1 g
asim Fn = ln n. Deoarece sirul (ln n) este nemarginit, din Observatia 2.12.6 rezulta ca seria armonic
a

X
1
este divergent
a.
n
n=1
1
Pentru > 0 si 6= 1, avem Fn =
(n1 1).
1

X
Dac
a 0 < < 1, atunci Fn +, deci seria
an este divergenta.
n=1

1
.
1
Deoarece sirul (Fn ) este convergent, (Fn ) este marginit, deci seria armonica generalizata cu > 1 este
convergent
a.
Dac
a > 1, urmeaz
a c
a Fn

X
1
, > 1 se numeste functia zeta a lui Riemann.

n
n=1
Aceast
a functie se utilizeaz
a la calculul aproximativ al sumelor unor serii numerice [14, pp. 492501].

Functia : (1, +) IR+ definit


a prin () =

Exemplul 2.12.6. S
a se studieze natura seriilor cu termeni pozitivi:
a)

X
ln n
;
n
n
n=1

b)

X
1 1
en ;
2
n
n=1

unde ex este functia exponential


a cu baza num
arul e.

c)

1
,
n(ln
n)(ln
lnn)
n=2

IR,

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

69

Solutie. Pentru studiul naturii acestor serii, aplicam criteriul integral al lui Cauchy. La fiecare serie vom
preciza functia f din enuntul criteriului, calculam Fn si studiem natura sirului (Fn ).
a) Functia
ln x
f : [1, +) IR, f (x) =
x x
satisface ipotezele din criteriul integral al lui Cauchy. Apoi,
Z n
Z n
n Z n
 1


3
lnx
1 0
ln n
2 

dx = 2

x 2 dx = 2 2
Fn =
ln xdx = 2 ln x
,
n
x
x
n
1
1
1 x x
1
de unde rezult
a c
a sirul (Fn ) este convergent si are limita 4, deci este marginit.
Conform Teoremei 2.12.2, seria de la punctul a) este convergenta.
1
1
b) Pentru aceast
a serie functia f este definita de f (x) = 2 e x si satisface ipotezele Teoremei 2.12.2. Atunci,
x
Z n

1
1 n
1
1
x dx = e x
= e e n e,
Fn =

e
2
1
1 x
deci seria este convergent
a.
c) Pentru 0, seria este divergent
a fiindca termenul ei general nu tinde la zero.
In cazul > 0, se vede c
a functia f este
f (x) =

1
,
x(ln x)(ln ln x)

F (x) =

1
(ln ln x)1 ,
1

f : [2, +) IR+ ,
Observ
and c
a f este derivata functiei
F : [2, +) IR+ ,
deducem Fn = F (n) F (2), deci
Fn =


1 
(ln ln n)1 (ln ln 2)1 .
1

(2.89)

Pentru > 1 sirul (Fn ), cu termenul general dat de (2.89), este convergent.
Prin urmare, seria de la punctul c) este convergenta.
In cazul < 1, (Fn ) este sir divergent ceea ce implica faptul ca este nemarginit. Dupa Observatia 2.12.6,
seria dat
a este divergent
a.
Pentru = 1 functia F de mai sus este data de
F (x) = ln ln x,

x [2, +),

deci Fn = F (n) = ln ln n ln ln 2.
Se vede usor c
a Fn +, ceea ce arata ca sirul (Fn ) este si de aceasta data nemarginit.

X
1
Prin urmare, seria
este divergenta.
n(ln n)(ln ln n)
n=2

2.13

Calculul aproximativ al sumei unei serii numerice convergente

S
a punem acum n evident
a un lucru important pentru aplicatiile practice si anume acela al calculului aproxi
X
mativ al sumei s a unei serii numerice convergente
an care este de fapt o alta consecinta dedusa din Teorema
n=1

2.11.2.

70

Corolarul 2.13.1. Fie


astfel nc
at r = lim

an o serie numeric
a cu termeni pozitivi, convergent
a, pentru care exist
a0r<1

n=1
an+1

an

. Atunci, pentru orice q (r, 1) exist


a N IN cu proprietatea

0 s sn

aN q nN +1
,
1q

n > N.

(2.90)

unde sn este suma partial


a de rang n a seriei.

Demonstratie. Deoarece lim

N () IN cu proprietatea

an+1
= r < 1 deducem ca oricare ar fi > 0 luat astfel ncat r + = q < 1, exist
a
an
|

de unde g
asim

an+1
r| ,
an

n > N (),

(2.91)

an+1
r + = q (r, 1), n N, N fiind primul numar natural de dupa N () care satisface
an

(2.91).
S
a consider
am n IN arbitrar dar superior lui N. Avem
an =

an
an1 aN +1

...
aN q q...q aN = q nN aN ,
an1 an2
aN

adic
a
an q nN aN ,

Diferenta s sn , adic
a restul de ordinul n al seriei

n > N.

(2.92)

an , este

n=1

s sn =

ak = an+1 + an+2 + ....

(2.93)

k=n+1

Folosind (2.92) n (2.93) g


asim
s sn aN q nN +1 + aN q nN +2 + ... + aN q nN +p + ..., n > N,
din care deducem (2.90).

q.e.d.

n
este absolut convergent
a, s
a se evalueze restul de ordin
n
2
n=1
n al seriei si s
a se determine suma acesteia cu o aproximatie de 105 .
Exemplul 2.13.1. S
a se arate c
a seria

(1)n

|an+1 |
n+1
1
= lim
= = r < 1, din Corolarul 2.11.7 si Observatia 2.11.1 deducem
n 2n
|an |
2
1
|an+1 |
1
1
c
a seria dat
a este absolut convergent
a. Luand q arbitrar ntre si 1 avem ca
=
1+
q dac
a
2
|an |
2
n
1
1
n
[
] = n IN .
2q 1
2q 1
Solutie. Deoarece lim

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

71

Valoarea absolut
a a restului de ordin n, Rn , unde n > N, este
|Rn | = |

(1)k

k=n+1

|aN |q nN +1
k
|

.
2k
1q

1
5
3
, atunci [
] = 5 si N = 5. Cum |a5 | = 5 = 0, 15625, din evaluarea de mai
5
2q 1
2
sus deducem c
a valoarea absolut
a a restului de ordin n, cu n > 5, satisface limitarea |Rn | = |s sn |
3 n4
0, 390625 ( )
.
5
3
Impunem acum conditia 0, 390625 ( )n4 < 105 , din care se gaseste n 25.
5

X
n
Asadar, suma partial
a de rang 25, adica s25 aproximeaza suma s a seriei
(1)n n cu mai putin de
2
n=1
Dac
a de exemplu, q =

105 , ceea ce este echivalent cu a afirma c


a adunand primii 25 de termeni ai seriei, valoarea obtinuta reprezint
a
aproximarea lui s cu o eroare mai mic
a decat 105 .

2.14

Serii numerice remarcabile

In aceast
a sectiune urmeaz
a s
a prezent
am un set de serii numerice remarcabile ce vor fi studiate folosind
rezultatele stabilite anterior.

Propozitia 2.14.1. Seria

nan1 , unde a IR, este absolut convergent


a si are suma

n=1

1
, dac
a |a| < 1,
(1 a)2

divergent
a, dac
a a 1, si oscilant
a pentru a 1.

Demonstratie. Vom folosi Definitia 2.5.2 si Definitia 2.5.7.


Suma partial
a de rang n a seriei de studiat, sn (a), este derivata sumei partiale de rang n + 1 a seriei
1 an+1
geometrice de ratie a si primul termen egal cu 1. Stiind ca aceasta suma partiala este, pentru a 6= 1,
,
1a
1 + nan+1 (n + 1)an
deducem c
a sn (a) =
, a IR\{1} si n IN .
(1 a)2
1
Dac
a |a| < 1, avem nan 0, deci sn (a)
.
(1 a)2

X
X
1
nan1 este convergenta si
nan1 =
Prin urmare, n cazul |a| < 1, seria
.
(1

a)2
n=1
n=1

X
Dac
a a 1, sirul termenilor seriei
nan1 nu converge la zero, deci seria data este divergenta si are suma
n=1

+.
In sf
arsit, dac
a a 1, sirul sumelor partiale al seriei are doua subsiruri cu limite diferite, deci sn este sir

X
oscilant, de unde rezult
a c
a seria
nan1 este oscilanta.
q.e.d.
n=1

Corolarul 2.14.1. Seria

X
n
a
este convergent
a si are suma
, dac
a |a| > 1.
n
a
(1 a)2
n=1

72

Demonstratie. Lu
am b =

X
X
a
1
b
=
.
. Avem |b| < 1. Atunci,
nbn = b
nbn1 =
2
a
(1 b)
(1 a)2
n=1
n=1

Propozitia 2.14.2. Dac


a pentru seria numeric
a

an exist
a un sir convergent de numere reale (f (n)) si

n=1

p IN astfel nc
at an = f (n + p) f (n), n IN , atunci
s = p lim f (n)
n

p
X

q.e.d.

an este serie convergent


a si are suma

n=1

f (k).

k=1

Demonstratie. Fie sn =

n
X

ak . Atunci, pentru orice numar natural n > p, avem:

k=1

sn =

n 
X

p
p
 X
X
f (k + p) f (k) =
f (n + k)
f (k),

k=1

k=1

k=1

de unde, prin trecere la limit


a, obtinem s = lim sn = p lim f (j)
n

Prin urmare, seria

p
X

f (k).

k=1

an este convergenta si are suma s.

q.e.d.

n=1

Observatia 2.14.1. Dac


a n Propozitia 2.14.2, valoarea lui p este 1, cu notatia f (n) = n , seria

an devine

n=1

seria telescopic
a introdus
a n Definitia 2.5.8, iar suma sa este s = lim f (n) f (1).
n

Exemplul 2.14.1. S
a se arate c
a seriile urm
atoare sunt convergente si au sumele indicate al
aturat:
p
1
1 X1
1 .
=
, p IN ;
n(n
+
p)
p
k
n=1
0

n
= 1;
(n
+
1)!
n=1

70 .

X
(2n 1)!!
1
= ;
(2n
+
2)!!
2
n=1

80 .

X
(p + 1)(p + 2)...(p + n)
p+1
=
,
(q + 1)(q + 2)...(q + n)
qp1
n=1

k=1

20 .
30 .
40 .
50 .

n!
1
1
=
, k IN \ {1};
(n
+
k)!
k

1
k!
n=1

n!k!
1
=
, k IN \ {1};
(n
+
k)!
k

1
n=1

1
= 1;
(n

1)!
+ n!
n=1

n
1
= ;
(2n
+
1)!!
2
n=1

6 .

90 .

arctg

= ;
2n2
4

arctg

= .
n2 + n + 1
4

n=1

100 .

X
n=1

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

73

Solutie. Tuturor seriilor li se aplic


a Propozitia 2.14.2.
De fiecare dat
a prezent
am doar functia f, dedusa din termenul general al seriei corespunzatoare, aranjat
ntro form
a adecvat
a.
Asadar, avem:
1 1
1 1
1 
de unde rezult
a ca f (x) = , x [1, ). Observam ca an = f (n + p) f (n);
10 . an =

p n n+p
p x
n!
1
1 
(n + 1)! 
n!
n!
= f (n) =
=

. Se observa c
a an =
20 . an =
(n + k)!
k 1 (n + k 1)!
(n + k)!
k 1 (n + k 1)!
f (n + 1) f (n);
n!k!
30 . Fie bn =
. Observ
am c
a bn = k!an , unde an este termenul general al seriei de la punctul precedent,
(n + k)!
1
1
convergent
a cu suma
.
k 1 k!

X
1
1
1
Conform Teoremei 2.6.1, seria
bn este, de asemenea, convergenta si are suma k!

=
;
k

1
k!
k

1
n=1
1
1
1
1
=

= f (n) = . Observam ca an = f (n + 1) f (n);


40 . an =
(n 1)! + n!
n! (n + 1)!
n!

1
1
1
1
1
n
0
=

. Luand f (n) =
, atunci an = f (n + 1) f (n);
5 . an =
(2n + 1)!!
2 (2n 1)!! (2n + 1)!!
2 (2n 1)!!
n
1
1
1
60 . an =
=

= f (n + 1) f (n), unde f (n) = ;


(n + 1)!
n! (n + 1)!
n!
(2n 1)!! (2n + 1)!!
(2n 1)!!
(2n 1)!!
=

, de unde rezulta f (n) =


;
7. an =
(2n = 2)!!
(2n)!!
(2n + 2)!!
(2n)!!
(p + 1)(p + 2)...(p + n)
q! (p + n)!
80 . an =
=

= f (n + 1) f (n), unde
(q + 1)(q + 2)...(q + n)
p! (q + n)!
f (n) =

q! (p + n)!
1

;
p q + 1 p! (q + n)!

1
n
n1
x1
= arctg
arctg
, deci f (x) = arctg
, x [1, +);
2n2
n+1
n
x
1
1
1
1
100 . an = arctg 2
= arctg arctg
= f (n + 1) f (n), unde f (x) = arctg , x [1, +).
n +n+1
n
n+1
x
90 . an = arctg

Propozitia 2.14.3. (Leibniz) Seria armonic


a alternat
a

(1)n1

n=1

1
este semiconvergent
a si are suma ln 2.
n

Demonstratie. Faptul c
a seria armonic
a alternata este semiconvergenta sa dovedit n Exemplul 2.8.1 si Exemplul 2.5.3. R
am
ane s
a determin
am suma s a seriei. Fie atunci sn suma partiala de rang n a seriei. S
irul
(sn ) este convergent si are limita s. Orice subsir al sirului (sn ) are aceeasi limita s. In particular, sirul (s2n ) are
limita egal
a cu s. S
a remarc
am acum c
a are loc identitatea evidenta
s2n = a2n an + ln 2,
unde an este termenul general al sirului din (2.9) care are ca limita constanta c a lui Euler. Trecand la limit
a
n ultima egalitate si tin
and cont de cele spuse mai sus, rezulta ca s = ln 2.
q.e.d.

Propozitia 2.14.4. (Euler) Seria


X
1
n=1

lui Euler.


1 
ln 1 +
este convergent
a si are suma egal
a cu constanta c a
n
n

74

Demonstratie. Fie sn =

n

2 3

X
1 
1
n + 1
. Evident avem
= ln
= ln(n + 1),
ln 1 +
ln 1 +
...
k
k
k
1 2
n

n 
X
1

k=1
k=1

1
deci sn = an ln 1 +
, unde an este termenul general al sirului ce are drept limita constanta c a lui Euler.
n
Din ultima egalitate, dup
a trecere la limita, obtinem lim sn = c.
q.e.d.
n

Propozitia 2.14.5. (Euler) Seria

X
1
este convergent
a si are suma egal
a cu num
arul e.
n!
n=0


1
1
1 n
1
termenul general al
+ + ... +
o suma partiala a seriei date si an = 1 +
1! 2!
n!
n
sirului studiat n Exemplul 2.1.1 care am vazut ca este convergent catre numarul e. Dar sirul (sn ) este monoton
strict cresc
ator, deci are limit
a finit
a, sau egala cu +. Notam aceasta limita cu e0 . Aplicand formula de ridicare
la putere a unui binom, deducem c
a an se scrie n forma
Demonstratie. Fie sn = 1 +

an = 1 +



1 
1 1
1 
2
n 1 1
+ 1
+ ... + 1
1
... 1
.
1!
n 2!
n
n
n
n!

(2.94)

k
a,
Av
and n vedere c
a pentru k = 1, n 1, avem 1 < 1, vedem ca an < sn , de unde, prin trecere la limit
n
obtinem
e = lim an lim sn = e0 .
(2.95)
n

Not
am cu an (k) suma primilor k termeni ai expresiei (2.94) a termenului general an al seriei. Avem evident
an (k) an , de unde prin trecere la limit
a, obtinem
sk = lim an (k) lim an = e.
n

(2.96)

Trec
and la limit
a n (2.96) pentru k , deducem
e0 = lim sk e.

(2.97)

X
1
este convergenta si are suma e.
n!
n=0

q.e.d.

Din (2.95) si (2.97) rezult


a c
a seria

Corolarul 2.14.2. Pentru orice n IN au loc inegalit


atile

1
1
1
1
0 < e 1 + + + ... +
<
.
1! 2!
n!
n!n

Demonstratie. Fie sn = 1 +

1
1
1
+ + ... + . Se vede ca numarul pozitiv e sn admite majorarea
1! 2!
n!


1
1
1
e sn <
1+
+
+ ... .
2
(n + 1)!
n + 1 (n + 1)

(2.98)

(2.99)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

75

Seria din membrul drept al lui (2.99) este o serie geometrica cu ratia subunitara si pozitiva q =
convergent
a si are suma

1
n+1
=
. Folosind aceste rezultate n (2.99) deducem (2.98).
1q
n

1
, deci
n+1
q.e.d.

Corolarul 2.14.3. Num


arul e este irational.

Demonstratie. Din Corolarul 2.14.2 rezult


a ca n IN , n (0, 1) astfel ncat
e=1+

1
1
1
n
+ + ... +
+
.
1! 2!
n! n!n

(2.100)

Presupunem e rational, deci p, q IN , prime ntre ele, cu p/q = e. Inlocuind n (2.100) pe e cu p/q, unde
n = q, deducem = (q) (0, 1) astfel ncat
1
1
1
(q)
p
= 1 + + + ... + +
,
q
1! 2!
q!
q!q

1
1
1
deci (q) = q!p q!q 1 +
+
+ ... +
, de unde rezulta ca (q) este numar ntreg, ceea ce este absurd.
1!
2!
q!
Prin urmare, e este irational.
q.e.d.

Observatia 2.14.2. Utiliz


and inegalit
atile (2.98), putem calcula valoarea aproximativ
a a num
arului e.

Exemplul 2.14.2. S
a se calculeze valoarea aproximativ
a a num
arului e cu o eroare mai mic
a cel mult egal
a
cu 107 , deci cu 6 zecimale exacte.

X
1
si anume acea
n!
n=0
diferent
a pentru care e sn < 107 . Folosim n acest scop (2.98). Prin urmare, trebuie sa rezolvam inecuatia
1
< 107 . Se g
aseste c
a n 10 ceea ce nseamna
n!n
1
1
1
e 1 + + + ... +
,
(2.101)
1! 2!
10!

Solutie. Admitem drept valoare aproximativa a numaruluilui e o suma partiala sn a seriei

eroarea fiind mai mic


a dec
at 107 . Efectu
and calculele Dupa ce aducem la acelasi numitor n (2.101) g
asim c
a
valoarea aproximativ
a a num
arului e, cu 6 zecimale exacte, este 2, 718283.

Exemplul 2.14.3. S
a se arate c
a seriile

X
X
n2
n3
si
sunt convergente si s
a se determine sumele lor.
n!
n!
n=1
n=1

Solutie. Seriile sunt convergente n baza criteriului raportului cu limita.


n2
1
1
=
+
, n 2, deci
Deoarece n2 = n(n 1) + n, n IN , avem
n!
(n 2)! (n 1)!

X
X
X
X
X
X
n2
4
n2
1
1
1
1
=1+ +
=3+
+
=3+
1+
= 2 + 2e.
n!
2!
n!
(n

2)!
(n

1)!
k!
k!
n=1
n=2
n=2
n=2
k=0

k=0

76

X
n3
. Pentru aceasta sa observam ca n IN , n3 =
n!
n=1
n(n 1)(n 2) + 3n(n 1) + n. Folosind aceasta identitate, deducem:

Prin acelasi procedeu vom calcula si suma seriei

X
X
X
X
13
23 X n3
n3
1
1
1
=
+
+
=5+
+3
+
= 5e.
n!
1!
2!
n!
(n

3)!
(n

2)!
(n

1)!
n=1
n=3
n=3
n=3
n=3

2.15

Produsul dup
a Cauchy al dou
a serii numerice

Fie sirurile de numere reale (un )n0 si (vn )n0 .


Definitia 2.15.1. S
irul numeric (wn )n0 , unde
wn = u0 vn + u1 vn1 + ... + un v0 =

n
X

uk vnk ,

(2.102)

k=0

se numeste convolutia sirurilor (un )n0 si (vn )n0 .

Definitia 2.15.2. Seria


seriilor

un si

n=0

wn al c
arei termen general wn este definit de (2.102), se numeste seria produs a

n=0

vn , sau produsul n sens Cauchy al celor dou


a serii.

n=0

Teorema 2.15.1. Dac


a seriile numerice cu termeni oarecare
seria produs

un si

n=0

vn sunt absolut convergente, atunci

n=0

wn este absolut convergent


a si suma sa este egal
a cu produsul sumelor celor dou
a serii.

n=0

Demonstratie. Trebuie studiat


a natura sirului cu termenul general

n
X

|wk |. Un calcul simplu arata c


a

k=0
n
X

|wk |

k=0

Deoarece seriile

X
n=0

|un | si

n
X

|uk |

k=0

n
X

|vk |.

(2.103)

k=0

|vn | sunt convergente, sirurile sumelor partiale ale lor sunt convergente, deci

n=0

m
arginite. Prin urmare exist
a M > 0 si L > 0 astfel ncat
n
X
k=0

|uk | M si

n
X
k=0

|vn | L, n IN .

(2.104)

MC.02 S
iruri si serii de numere reale

77

Din (2.103) si (2.104), deducem


n
X

|wk | M L,

n IN .

(2.105)

k=0

Inegalitatea (2.105) arat


a c
a sirul sumelor partiale al seriei

|wn | este convergent


a, ceea ce arat
a c
a seria

n=0

R
am
ane s
a mai ar
at
am c
a suma seriei produs

X
n=0

|wn | este marginit si, dupa Teorema 2.10.1, seria

n=0

wn este absolut convergenta.


wn este egala cu produsul sumelor seriilor

n=0

Din criteriul general al lui Cauchy aplicat seriilor convergente

|un | si

n=0

X
n=0

un si

vn .

n=0

|vn | avem ca > 0 N () IN

n=0

1
astfel nc
at n [ N ()]
2
|un+1 | + |un+2 | + ... + |un+p | <

,
2V

p IN

(2.106)

|vn+1 | + |vn+2 | + ... + |vn+p | <

,
2U

p IN ,

(2.107)

si

unde
U=

|un |,

V =

|vn |.

(2.108)

n=0

n=0

Pe de alt
a parte, putem ar
ata c
a
n
X

wk

k=0

n
X

uj

n
X

vl =

j=0

l=0

uj vl

j+l>n, 0j,ln

|uj ||vl |.

(2.109)

j+l>n, 0j,ln

1
N (), deci
2
 

| + ... + |un | |v0 | + |v1 | + ... + |vn | +

Dac
a n > N () si j + l > n, cel putin unul din indicii j si l este superior lui


|uj ||vl | |u 1
[ N ()] + 1
j+l>n, 0j,ln
2

 

+ |v 1
| + ... + |vn | |u0 | + |u1 | + ... + |un | .
[ N ()] + 1
2
X

(2.110)

Folosind acum (2.106) (2.108), din (2.110), obtinem


X

|uj ||vl | <

j+l>n, 0j,ln

Din (2.109) si (2.111), deducem lim

lim

n
X

V +
U = ,
2V
2U

wk

k=0

wk =

lim

Relatia (2.112) demonstreaz


a ultima parte a teoremei.

(2.111)

n
X

uj
vl
= 0, din care obtinem

j=0

k=0

n
X

n
X

n > N ().

n
X
j=0

l=0

uj



lim

n

X
vl .

(2.112)

l=0

q.e.d.

78

definitia seriei produs am folosit o notatie diferit


Observatia 2.15.1. In
a pentru termenii seriilor, n care
indicele de sumare porneste de la zero. Aceast
a notatie este mai convenabil
a n definitia convolutiei si nu
modific
a nimic din teoria general
a dezvoltat
a anterior.
Teorema 2.15.1 r
am
ane valabil
a si n cazul cand una din seriile factor este absolut convergenta.

Teorema 2.15.2. (Mertens12 ) Produsul dup


a Cauchy al seriilor convergente

un si

n=0

vn , dintre care cel

n=0

putin una este absolut convergent


a, este serie convergent
a cu suma egal
a cu produsul sumelor seriilor factor.

Definitia 2.15.3. Se numeste c


atul n sens Cauchy al seriilor numerice
seria numeric
a

X
n=0

serie, adica

n=0

un =

X
n=0

 X

X
vn
cn . Se obisnuieste s
a se scrie
cn =
n=0

n=0

n=0

X
n=0

12 Mertens,

vn , n aceast
a ordine,

n=0

cn cu proprietatea c
a produsul dup
a Cauchy al acesteia cu cea de a doua serie este prima

n=0

un si

Franz (1840 1927), matematician german.

un
.
vn

Index de notiuni

sir

geometrica, 26
produs a doua serii, 76
telescopica, 26

Cauchy, 16
convergent, 5
de numere reale, 5
divergent cu limita egal
a cu +, 5
divergent cu limita egal
a cu , 5
f
ar
a limit
a, 6
fundamental, 16
m
arginit, 8
monoton cresc
ator, 11
monoton descresc
ator, 11
monoton strict cresc
ator, 11
monoton strict descresc
ator, 11
monoton, 11
numeric, 5
oscilant, 6

serie
absolut convergenta, 37
alternata, 35
convergenta, 24
cu termeni oarecare, 30
de numere reale, 24
divergenta, 25
majoranta a seriei, 46
majorata de seria, 46
neconditionat convergenta, 40
numerica, 24
oscilanta, 25
semiconvergenta, 38
subsir, 14
suma infinita, 24
suma
partiala de rang n, 24
seriei, 24

sirul
sumelor partiale, 24
termenilor seriei, 24
c
atul
n sens Cauchy a dou
a serii numerice, 78
convolutie, 76

termenul
de rang n
de rang n
general al
general al

limita
inferioar
a a unui sir, 18
superioar
a a unui sir, 18
unui sir numeric, 5
monotonie, 8
multimea
vid
a, 6
natura unei serii, 25
nem
arginit, 8
num
arul e, 13
permutare, 39
produsul
dup
a Cauchy al dou
a serii numerice, 76
punct
limit
a, 20
rest
de ordin p al unei serii, 30
seria
condensat
a a unei serii, 50
79

al seriei, 24
al unui sir, 5
seriei, 24
unui sir, 5

80

Index de notiuni

Bibliografie
[1] Adams, Robert, A. Calculus. A complete Course, Fourth ed., AddisonWesley, 1999
[2] Bermant, A. F., Aramanovich, I. G. Mathematical Analysis. A Brief Course for Engineering Students,
Mir Publishers, Moscow, 1986.
[3] Calistru, N., Ciobanu, Gh. Curs de analiz
a matematic
a, Vol. I, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint,
1988.
[4] Chirit
a, Stan Probleme de matematici superioare, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1989.
[5] Colojoar
a, Ion Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[6] Craiu, M., T
anase, V. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980.
[7] Cr
aciun, I., Procopiuc, Gh., Neagu, A., Fetecau, C. Algebr
a liniar
a, geometrie analitic
a si diferential
a
si programare liniar
a, Institutul Politehnic Iasi, Rotaprint, 1984.
[8] Cr
aciunas, Petru Teodor Mathematical Analysis, Polytechnic Institute of Iassy, Faculty of civil engineering, Iassy, 1992.
[9] Cruceanu, Vasile Algebr
a liniar
a si geometrie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973.
[10] Dieudonne, J. Fondements de lanalyse moderne, GauthierVillars, Paris, 1963.
[11] Dixon, C. Advanced Calculus, John Wiley & Sons, ChichesterNew YorkBrisbaneToronto, 1981.
[12] Dr
agusin, L., Dr
agusin, C., C
aslan, C. Analiz
a matematic
a. Calcul diferential, Editura TEORA, Bucuresti, 1993.
[13] Flondor, P., St
an
asil
a, O. Lectii de analiz
a matematic
a si exercitii rezolvate, Editia a IIa, Editura ALL,
Bucuresti, 1996.
[14] Fulks, Watson Advanced calculus: an introduction to analysis, Third Edition, John Wiley & Sons, New
York, 1978.
[15] G
ain
a, S., C
ampu, E., Bucur, Gh. Culegere de probleme de calcul diferential si integral Vol. II, Editura
Tehnic
a, Bucuresti, 1966
[16] Gheorghiu, N., Precupanu, T. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[17] Hewitt, E., Stromberg, K. Real and Abstract Analysis. A modern treatment of the theory of functions
of a real variable, SpringerVerlag Berlin Heidelberg New York, 1965.
[18] Marinescu, Gheorghe Analiz
a matematic
a, vol. I, Editia a Va, Editura Didactica si Pedagogic
a, Bucuresti, 1980.
[19] Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S. Analiz
a matematic
a, vol. I, editia a patra, Editura Didactic
a
si Pedagogic
a, Bucuresti, 1971.
[20] Olariu, Valter Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
81

82
[21] Olariu, V., Halanay, A., Turbatu, S. Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1983.
[22] Precupanu, Anca Bazele analizei matematice, Editura Universitatii Al. I. Cuza, Iasi, 1993.
[23] Sburlan, Silviu Principiile fundamentale ale analizei matematice, Editura Academiei Romane, Bucuresti,
1991.
[24] Siretchi, Gheorghe Calcul diferential si integral, Vol. I, II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1985.

[25] Smirnov, Vladimir Cours de mathematiques superieures, tome I, Deuxieme Editions,


Mir, Moscou, 1972.
[26] St
an
asil
a, Octavian Analiz
a matematic
a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981.
[27] Sykorski, Roman Advanced Calculus. Functions of several variables, PWNPolish Scientific Publishers,
Warszawa, 1969.
[28] Thomas, Jr., G. B., Finney, R. L. Calculus and Analytic Geometry, 7th Edition, AddisonWesley
Publishing Company, 1988.