Sunteți pe pagina 1din 4

www.mateinfo.

ro

Clasa a XI-a
Elemente de algebrã liniarã
Matrice
Considerãm o mulþime E _ ³ ºi m, n i q*. Matrice de tip (m, n) cu elemente din E este
o funcþie A : {1, 2, ..., m} D {1, 2, ..., n} → E. Spunem cã matricea A are m linii ºi n coloane.
 a11 a12 ... a1n 
 
 a21 a22 ... a2 n 
Dacã notãm A(i; j) = aij , matricea A poate fi notatã prin (aij )1Ti T m = .
1T j T n  ........................... 
 
 am1 am 2 ... amn 
În cazul în care nu existã pericol de confuzie, notãm matricea A prin (aij).

Mulþimea matricelor de tip (m,n) cu elementele din mulþimea E se noteazã cu Mm,n(E).


O matrice de tip (n, n) se numeºte matrice pãtraticã de ordin n ºi se noteazã (aij)n sau
(aij), iar mulþimea matricelor pãtratice se noteazã Mn(E).
Sistemul ordonat de elemente (a11, a22, ..., ann) se numeºte diagonala principalã
a matricei A, iar sistemul (a1n, a2(n–1), ..., an1) se numeºte diagonala secundarã).
O matrice de tip (m, n) cu toate elementele egale cu 0 se numeºte matrice nulã ºi
se noteazã Om,n.
Matricele (aij )1Ti Tm ºi ( bij )1Ti Tm sunt egale dacã aij = bij, ∀ i = 1, m , j = 1, n .
1T j T n 1T j T n

Transpusa unei matrice A = (aij )i =1,m cu m linii ºi n coloane este o matrice notatã
j =1, n
A = (bij )i =1,n cu n linii ºi m coloane, cu bij = a ji , ∀i = 1, n , j = 1, m .
t

j =1, m
1 0 L 0
 
0 1 L 0
Pentru n i q*, definim I n =  ∈ Mn (³) .
L L L L 
 
0 L L 1
Operaþii cu matrice
Suma matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (bij )1TiTm , din Mm,n (³), este matricea
1T j T n 1T j T n

C = A + B = (cij )1Ti T m , cu cij = aij + bij, i = 1, m , j = 1, n .


1T j T n

Produsul dintre numãrul complex λ (numit scalar) ºi matricea A = (aij )1Ti Tm din
1T j T n

Mm, n(³) este matricea B = λA = (bij )1Ti T m , unde bij = λEaij, i = 1, m , j = 1, n .


1T j T n

33
Produsul matricelor A = ( aij )1TiT m ºi B = (b jk )1T j T n (în aceastã ordine) este matricea
1T j T n 1T k T p
n
C = A ⋅ B = (cik )1TiTm , cu cik =
1Tk T p
∑a
j =1
ij ⋅ b jk = ai1 ⋅ b1k + ai 2 ⋅ b2k +...+ ain ⋅ bnk , i = 1, m , j = 1, p .

Pentru A i Mn(³) avem A k = A ⋅...⋅ A , k i q*, iar A° = In.


123
de k ori

Determinanþi
a b
Determinantul unei matrice de ordin 2, A =  , este numãrul notat
c d 
a b
det A = = ad − bc .
c d
 a11 a12 a13 
 
Determinantul unei matrice de ordin 3, A =  a21 a22 a23  , este numãrul
a a32 a33 
a 11a a
12 13  31
det A = a21 a22 a23 = a11a22 a33 + a21a32 a13 + a31a12 a23 − a31a22 a13 − a32 a23a11 − a33a21a12 .
a31 a32 a33

Fie A = (aij) o matrice de tip (m; n). Un minor de ordinul r al matricei A este
determinantul matricei pãtratice formatã cu elementele lui A situate la intersecþiile a r
linii distincte cu r coloane distincte.

Dacã A = (aij) este o matrice pãtraticã de ordinul n, complementul algebric al


elementului aij este numãrul (–1)i+jdij, unde dij este minorul obþinut prin eliminarea liniei
i ºi a coloanei j din matricea A.

Dezvoltarea determinantului dupã o linie sau o coloanã se face astfel:


1. alegem o linie sau o coloanã ºi înmulþim fiecare element al ei cu complementul
sãu algebric;
2. adunãm produsele astfel obþinute.
De exemplu, alegând prima linie a unui determinant de ordinul 3, obþinem:
a11 a12 a13
a a23 a a23 a a
a21 a22 a23 = (−1)1+1 a11 22 + (−1)1+ 2 a12 21 + (−1)1+ 3 a13 21 22 .
a32 a33 a31 a33 a31 a32
a31 a32 a33

Sisteme liniare
O ecuaþie liniarã cu n necunoscute, x1, x2, ..., xn este o ecuaþie de forma:
a1x1 + a2x2 + ... + anxn = b1, unde a1, a2, ..., an, b1 i ³.
R|a x + a x +...+a x = b
11 1 12 2 1n n 1

Forma generalã a unui sistem liniar este: S


|a x + a x +...+a x = b , unde x , ... x
21 1 22 2 2n n 2

||....................................... 1 n

Ta x + a x +...+a x = b
m1 1 m2 2 mn n m

34
sunt necunoscutele sistemului, numerele complexe aij, i = 1, m , j = 1, n sunt coeficienþii
necunoscutelor ºi b1, b2, ... bm sunt termenii liberi ai sistemului.

Unui sistem liniar îi asociem matricea sistemului, notatã A, formatã din coeficienþii
necunoscutelor ºi matricea extinsã a sistemului, notatã A , care se obþine adãugând la
coloanele matricei A coloana termenilor liberi:
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1 
   
a a22 ... a2n   a21 a22 ... a2n b2 
A = ( aij )1TiT m =  21 , A=
1T j T n  ... ... ... ...   ................................. 
   
 am1 am2 ... amn   am1 am2 ... amn bm 
Indicele i indicã ecuaþia sistemului ºi indicele j indicã necunoscuta la care ne referim.

Un sistem liniar se numeºte omogen dacã toþi termenii liberi b1, b2, ..., bm sunt nuli. În
caz contrar, sistemul liniar este neomogen.

Un sistem liniar poate fi:


– compatibil determinat, dacã are o soluþie unicã;
– compatibil nedeterminat, dacã are o infinitate de soluþii;
– incompatibil, dacã nu are soluþie.
Pentru un sistem liniar de n ecuaþii ºi n necunoscute, dacã determinantul matricei
sistemului este nenul, atunci sistemul este compatibil determinat; în caz contrar, sistemul
poate fi incompatibil sau compatibil nedeterminat.

Metoda lui Cramer


Fie S un sistem liniar cu n ecuaþii ºi n necunoscute ºi fie ∆ determinantul matricei
acestui sistem.
Dacã ∆ @ 0, notãm cu D xi determinantul obþinut din ∆ prin înlocuirea coloanei
corespunzãtoare coeficienþilor necunoscutei xi cu coloana termenilor liberi, ∀ i = 1, n .
∆x
Atunci xi = i , ∀ i = 1, n .

Matrice inversabile
O matrice pãtraticã A = (aij)n i Mn(³) se numeºte inversabilã dacã existã matricea
B = (bij)n i Mn(³) astfel încât A · B = B · A = In.
Matricea pãtraticã A = (aij)n este inversabilã dacã ºi numai dacã detA @ 0.
1
Inversa matricei A este matricea A–1 = A * , unde A* se obþine înlocuind fiecare
det A
element al matricei tA cu complementul sãu algebric. A* se numeºte adjuncta matricei A.

Ecuaþii matriceale
Un sistem liniar poate fi exprimat matriceal astfel: AX = B, unde A este matricea
sistemului, X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este matricea
35
termenilor liberi (matrice coloanã). Dacã matricea A este inversabilã avem X = A–1B
soluþie unicã.

Dacã matricea A i Mm,n(³) nu este nulã, existã un numãr natural r T min{m, n} astfel
încât cel puþin un minor de ordinul r este nenul, iar toþi minorii de ordin mai mare decât r
(dacã existã) sunt nuli. Numãrul r se numeºte rangul matricei A.

Teorema Kronecker-Capelli.
Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã rangul matricei
sistemului este egal cu rangul matricei extinse.

Teorema lui Rouché. Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai
dacã toþi determinanþii caracteristici sunt nuli.
Terminologia ºi notaþiile din teorema lui Rouché se explicã în cele ce urmeazã.
Determinanþii caracteristici se considerã în cazul în care rangul sistemului este
mai mic decât numãrul de ecuaþii.
Din matricea sistemului alegem un minor nenul de ordin r pe care îl numim
determinant principal ºi îl notãm ∆p. Necunoscutele ai cãror coeficienþi sunt coloane
în ∆p se numesc necunoscute principale. Celelalte se numesc necunoscute secundare.
Ecuaþiile ai cãror coeficienþi sunt linii în ∆p se numesc ecuaþii principale. Celelalte
se numesc ecuaþii secundare.
Construim determinanþii caracteristici, ∆car, prin bordarea determinantului principal
∆p: „orizontal“ cu coeficienþii necunoscutelor principale din câte o ecuaþie secundarã
ºi „vertical“ cu termenii liberi corespunzãtori.

Un sistem liniar se poate rezolva prin metoda lui Gauss, care constã în aducerea
α11 x1 + α12 x2 + ... + α1n −1 xn −1 + α1n xn = β1
 α 22 x2 + ... + α 2 n −1 xn −1 + α 2 n xn = β2


sistemului la o formã triunghiularã: ... .
 α n−1n−1 xn−1 + α n−1n xn = β n−1

 α nn xn = β n
În acest caz, soluþia sistemului se obþine uºor pornind de la ultima ecuaþie.
Forma triunghiularã se obþine aplicând sistemului iniþial transformãrile:
i) permutarea între ele a douã ecuaþii;
ii) înmulþirea unei ecuaþii cu un numãr nenul;
iii) adunarea unei ecuaþii la o altã ecuaþie.

Elemente de geometrie (analiticã ºi vectorialã)


Ecuaþiile dreptei în plan
Fie xOy un sistem ortogonal.
Ecuaþia y = mx + n, m, n i Z se numeºte ecuaþia dreptei de pantã m.

36

Evaluare