1

Recapitulare calcul matricial si sisteme de ecuatii

liniare-Liceu

1.1

Matrici. Operatii cu matrici

O matrice de elemente reale, cu m linii si n coloane este un tablou ce are nregistrat n linia
i, coloana j, un numar real, notat aij :

a11 a12 a1n

a21 a22 a2n

A = ..
(1.1)

..
..
.

.
.
am1 am2 amn
Multimea matricilor A, de elemente reale, de tip m n se noteaza Mm,n (R).
Daca numarul de linii este egal cu numarul de coloane, atunci matricea se numeste matrice patratica.
Multimea matricilor patratice de n linii si n coloane se noteaza Mn (R).
Exemple de matrici:

[
]
51
1
4
3
[
]
2 3
0
5
11 34 27 , 12 , 7 4
,
2 1 5
0
8 11
13
Matricea nula. O matrice O de tip m n care are toate elementele egale cu zero se numeste
matricea nula.

0 0 0 0
O = 0 0 0 0 M3,4 (R)
0 0 0 0
O matrice patratica particulara este matricea unitate:

1 0 0
0 1 0

In = .. ..
..
. . .
0 0 1
1

Matricea unitate are elementele de pe diagonala principala egale cu 1 si restul sunt egale cu
0.
Adunarea matricilor. Doua matrici A = (aij ), B = (bij ) avand acelasi numar de linii si
coloane se aduna astfel: Suma C = A + B este o matrice cu acelasi numar de linii si coloane
ca A si B, iar un element arbitrar al sumei este:
cij = aij + bij
Exemplul 1.

4 3
5 11
9 14
9 6 + 14 9 = 23 15
2 10
7 15
9 25

Suma unei matrici A cu matricea nula de acelasi tip este A + O = O + A = A.

[

2 1 2
3 8 0

[
+

0 0 0
0 0 0

[
=

2 1 2
3 8 0

Produsul dintre o matrice A = (aij ) Mm,n si un numar real este o matrice P = (pij )
Mm,n ale carei elemente pij se calculeaza astfel: pij = aij , i = 1, m, j = 1, n. In cuvinte,
se nmulteste fiecare element al matricii A cu numarul .
Exemplul 2.

1 4
2 8
2 6 2 = 12 4
3 0
6
0

Produsul a doua matrici Pentru orice doua matrici A, B cu particularitatea ca numarul de

coloane al primei matrici coincide cu numarul de linii al celei de-a doua, adica A este de tip
m p, iar B de tip p n, definim matricea produs, ca fiind matricea C = AB, de m linii linii
si n coloane, alecarei elemente cij , se determina astfel:
cij = ai1 b1j + ai2 b2j + + aip bpj =

aik bkj ,

(1.2)

k=1

adica:

c11
..
.

ci1
.
..
cm1

. . . c1j
.
. . . ..
...

cij
..
.

...
. . . cmj

a11
. . . c1n
.. ..
... . .

. . . cin = ai1
. .
. . . .. ..
. . . cmn
am1

. . . a1k
..
...
.
aik
..
...
.

. . . a1p
.
. . . ..

aip
.
. . . ..

. . . amk . . . amp

b11 . . . b1j
..
.
. . . . ..
bk1 . . . bkj
..
.
. . . . ..
bp1 . . . bpj

. . . b1n
.
. . . ..

. . . bkn
.
. . . ..
. . . bpn

Remarcam ca pentru a calcula elementul din pozitia (i, j) a matricii produs, nmultim elementele corespunzatoare din linia i a matricii A cu elementele coloanei j a matricii B si adunam
produsele.
Exemplul 3. Sa calculam produsul AB, unde A M3,2 (R), iar B M2 (R).

]
2
1 [
(2) 1 + 1(5) (2) 3 + 1 2
7 4
1 3
AB = 3 5
= 3 1(5) (5) 3 3 + (5) 2 = 28 1
5 2
0
4
0 1 + 4 (5)
03+42
20
8
Produsul dintre matricea unitate In si o matrice patratica A Mn (R) este AIn =
In A = A.
Analog:

x1
x1
x2 x2

In
=
xn
xn

Transpusa unei matrice Fie A o matrice de tip mn, A = (aij ), i = 1, m, j = 1, n. Transpusa

sa este o matrice de tip n m, notata AT , de elemente bij = aji , i, j. Cu alte cuvinte, linia i
a matricii A este coloana i n transpusa, i = 1, m.

[
]T
2
2
2
3 1
= 3 5
2 5 0
1
0
Proprietati ale operatorului de transpunere
1 (AT )T = A.
2 (AB)T = B T AT , oricare ar fi A, B doua matrici ce se pot nmulti.
Un caz particular al proprietatii 2 pe care-l vom folosi adesea este urmatorul:
Daca A este o matrice patratica de tip n n si x este o matrice coloana, atunci:
T
x1
x2
[
] T
T T

A
= x A = x1 x2 xn A
xn

De exemplu:

1 2
1
3 1
x1
[
] 1
3 5 2 x2 = x1 x2 x3 2
5 6
x3
1 6
0
1 2 0

1.2

Determinantul unei matrici patratice

Determinantul unei matrici patratice, A Mn (R), este un numar real ce se noteaza:



 a11 a12 a1n 


 a21 a22 a2n 


det(A) =  ..

..
..

 .
.
.


 an1 an2 ann 
Calculul determintului de ordin 2 (al unei matrici de 2 linii si 2 coloane):


 a11 a12 


 a21 a22  = a11 a22 a12 a21


 2 3 

 = 2 5 ((3) 4) = 10 (12) = 10 + 12 = 22.
 4
5 
Un determinant de ordin 3 se calculeaza folosind fie regula lui Sarrus, fie regula triunghiului.
Pentru a calcula valoarea determinantului folosind regula lui Sarrus se copiaza linia 1 si apoi
linia 2 sub linia 3 a determinantului si se efectueaza calculele astfel:





  a11 a12 a13 
 a11 a12 a13   a21 a22 a23 

 

 a21 a22 a23  =  a31 a32 a33  = a11 a22 a33 + a21 a32 a13 +

 

 a31 a32 a33   a11 a12 a13 


 a21 a22 a23 
+a31 a12 a23 a31 a22 a13 a11 a32 a23 a21 a12 a13
Ultimul membru al egalitatii de mai sus exprima regula triunghiului. Termenii cu semnul +
n fata se obtin efectuand produsele elementelor de aceeasi culoare din:


 a11 a12 a13 


 a21 a22 a23 


 a31 a32 a33 
iar termenii cu semnul - se obtin efectuand la fel produsele elementelor de aceeasi culoare din:


 a11 a12 a13 


 a21 a22 a23 


 a31 a32 a33 
O matrice patratica A al carei determinant este zero se numeste matrice singulara. Daca
determinantul este diferit de zero, matricea se numeste matrice nesingulara.
Calculul determinantilor de ordin mai mare decat 3
Se bazeaza pe notiunea de minor al unui element.

1.3. Proprietati ale determinantilor

Definitia 1.2.1 Fie A Rnn o matrice patratica, A = (aij ), i, j = 1, n. Fiecarui element

ak din matrice i se asociaza un determinant de ordin n 1 notat Mk , obtinut prin eliminarea
liniei k si coloanei din det(A). Determinantul Mk se numeste minorul elementului akl .
Exemplul 4. Constituirea minorului M23 n determinantul



 a11 a12 a13 a14 
 a11 a12 a14



 a21 a22 a23 a24 

 M23 =  a31 a32 a34

 a31 a32 a33 a34 
 a41 a42 a44


 a41 a42 a43 a44 

Stiind sa calculam un determinant de ordin 3, un determinant de ordin 4 se calculeaza dezvoltandu-l dupa o linie i (sau o coloana j) astfel:
det(A) = ai1 (1)i+1 Mi1 + ai2 (1)i+2 Mi2 + ai3 (1)i+3 Mi3 + ai4 (1)i+4 Mi4 ,

Exemplul 5. Sa dezvoltam urmatorul determinant dupa elementele liniei 3:



 1
2
3
0 

 2
1 4
5 

=
 0 6
1 2 

 3
7 9
1 
0(1)3+1 M31 6(1)3+2 M32 + 1(1)3+3 M33 2(1)3+4 M34 =
{z
}
|
=0


 1
3 0


6  2 4 5
 3 9 1

1.3

 
  1 2 0
 
+ 2 1 5
 
  3 7 1




 1 2
3


 + 2  2 1 4



 3 7 9

Proprietati ale determinantilor

Fie D determinantul unei matrici patratice de n linii si n coloane. Notam cu Li , Lj doua linii
distincte ale determinantului.
Proprietatile determinantilor

1. Daca se schimba doua linii ntre ele, atunci determinantul schimba semnul.

Simbolizam prin Li Lj schimbarea liniilor i si j ntre ele.

Exemplul 6. Fie determinantul


 1 2
0

D =  3 1 4
 1 1 2




=2



Efectuand schimbarea L2 L3 obtinem determinantul




 1 2
0



D =  1 1 2  = 2 = D
 3 1 4 

2. Daca se nmulteste o linie a unui determinant cu un numar, atunci valoarea determinantului se nmulteste cu numarul respectiv.
De exemplu n determinantul D, de mai sus, nmultim linia 2 cu 3 si rezultatul l rescriem
n linia 2 a unui nou determinant D si obtinem:

 

 1
  1 2

2
0
0

 


D =  3 3 3 1 3 (4)  =  9 3 12  = 3D = 6

1
1
2   1 1 2 
3. Daca se nmulteste o linie a determinantului cu un numar si se aduna la o alta linie,
valoarea determinantului nu se schimba.
In determinantul D de mai sus, nmultim linia 1 cu 3 si o adunam la linia 2, rezultatul fiind
nregistrat n linia 2, 3L1 + L2 L2 , si avem:


 1 2

0




D =  0 7 4  = D = 2
 1 1 2 
Aceste proprietati ale determinantilor sunt foarte utile n calculul determinantilor de ordin
mai mare decat 3, pentru care nu avem o regula ca Sarrus sau regula triunghiului, ci se dezvolta
determinantul dupa elementele unei linii sau coloane.
Exemplul 7. Pentru a calcula determinantul


 1
3 0 2 

 3 1 7
2 
D = 
1 1
3 
 2
 1 2 4
1 

am putea dezvolta dupa elementele coloanei 1 si atunci:

D = (1)1+1 1 M11 + (1)2+1 3M12 + (1)1+3 2M13 + (1)1+4 1M14
Deci practic am reduce calculul lui D la calculul a 4 determinanti de ordinul trei, M11 , M12 , M13 , M14 ,
ceea ce ar presupune calcule multe. Pentru a evita calculul celor 4 determinati de ordinul 3,
aplicam proprietatea 3 a determinantilor pentru a transforma elementele coloanei 1, de sub
a11 = 1 n zerouri.
Observam ca aplicand succesiv operatiile:
3L1 + L2 L2 ,

2L1 + L3 L3 ,

1L1 + L4 L4

obtinem aceeasi valoare a determinantului si anume:





 1

3
0
2

 10 7 8 




 0 10 7
8 
1+1 
+(1)1+2 0M12 +(1)1+3 0M13 +(1)1+4 0M14
5
1
7
=
(1)
D = 



0
5
1
7

 5 4 3 

 0 5 4
3 
Deci practic am redus calculul determinantului de ordin 4 la calculul unui singur determinant
de ordin 3.
Observatie: Operatiile asupra liniilor unui determinant se pot alege si pentru a transforma
n zerouri elementele altei coloane nu neaparat coloana 1. De exemplu pentru determinantul D
cu care am lucrat era mai simplu daca n coloana 3 formam zerouri n liniile 1,2 si 4, efectuand
operatiile:
7L3 + L2 L2 , 4L3 + L4 L4
si obtineam:

1.4



1
3

 11 8
D = 
2
1

 7 6




0 2 

1
3 2 


0 19 
= (1)3+3  11 8 19 
1
3 
 7 6 11 
0 11 

Calculul inversei unei matrici nesingulare

O matrice patratica, A Mn (R), care are determinantul diferit de zero se numeste matrice
nesingulara si ea este inversabila, adica exista o matrice notata A1 , cu proprietatea ca:
A A1 = A1 A = In ,
unde In este matricea unitate, adica matricea:

1
0

In = ..
.
0

0
1
..
.
0

0
0
..
.
1

Etapele de calcul a inversei unei matrici A

a11
a21

A = ..
.
an1

a12
a22
..
.

an2

a1n
a2n
..
.

ann

se calculeaza determinantul matricii; daca det(A) = 0 matricea nu este inversabila. In caz

contrar se trece la etapa urmatoare;
se determina transpusa matricii A,

a11 a21 an1

a12 a22 an2

AT = ..

..
..
.

.
.
a1n a2n ann
se calculeaza adjuncta matricii A, adica matricea patratica notata A , de elemente aij =
(1)i+j Mij , unde Mij este minorul elementului din pozitia (i, j) a transpusei;
1
A1 =
A
det(A)
Exemplul 8. Sa se verifice daca matricea

1
0
3
1
A = 2 4
1
1 5

este nesingulara si daca da, sa se calculeze inversa ei.

det(A)= 1 = 0
A este nesingulara
1
2
1
1
AT = 0 4
3
1 5
Sa calculam explicit cateva elemente din adjuncta, A :




4
1
 = 19
a11 = (1)1+1 
1 5 
a12

= (1)

1+2


 0
1

 3 5



 = (3) = 3


etc
Efectuand calculul tuturor elementelor avem:

19 3 12
A = 11 2 7
6 1 4

1.5. Sisteme de ecuatii liniare

si deci:

A1
Verificare:

19 3 12
1
A = A = 11 2 7
=
1
6 1 4

AA1

1.5

1
0
3
19 3 12
1 0 0
1 11 2 7 = 0 1 0
= 2 4
1
1 5
6 1 4
0 0 1

Sisteme de ecuatii liniare

Un sistem liniar de m ecuatii cu n necunoscute consta din m ecuatii de forma:

a11 x1 + a12 x2 + a1n xn
a21 x1 + a22 x2 + a2n xn
..
.

= b1
= b2

aij R, b1 , b2 , . . . , bm R

(1.3)

am1 x1 + am2 x2 + amn xn = bm

Daca toti termenii liberi ai sistemului sunt egali cu 0, b1 = b2 = . . . = bm atunci sistemul:
a11 x1 + a12 x2 + a1n xn
a21 x1 + a22 x2 + a2n xn
..
.

= 0
= 0

aij R, b1 , b2 , . . . , bm R

(1.4)

am1 x1 + am2 x2 + amn xn = 0

se numeste sistem omogen.
Daca cel putin unul din termenii liberi este diferit de 0, sistemul (1.3) se numeste sistem
neomogen.
Exemplul 9. Sistemele urmatoare:
2x 5y 3z = 0
x + 7y + 4z = 0

x+yz = 0
5x + 2y 11z = 0
y + 3z = 0

sunt sisteme omogene, iar sistemele:

2x 9y + 4z
= 3
x + 7y + 13z =
0
6x + y 3z
=
1

x + y 7z =
1
5x + 3y = 6

sunt sisteme neomogene.

Pentru un sistem de forma (1.3) o solutie consta din n numere reale, x1 , x2 , . . . , xn , care verifica
fiecare ecuatie a sistemului.

10

Un astfel de sistem se numeste:

1. Compatibil determinat daca are o singura solutie;
2. Compatibil nedeterminat daca are o infinitate de solutii);
3. Incompatibil daca nu are nici o solutie.
Un sistem de forma (1.3) se poate exprima matricial astfel:

a11 a12 . . . a1n

x1
b1
a21 a22 . . . a2n x2 b2

..
..
.. .. = .. sau concentrat Ax = b
.
. ...
. . .
am1 am2 . . . amn
xn
bm
|
{z
} | {z } | {z }
x

(1.5)

Pentru a decide natura sistemului general (1.3), omogen sau neomogen, adica daca este
compatibil sau incompatibil, avem nevoie de o modalitate de calcula rangul matricii sistemului.
Rangul unei matrice.
Daca A Mm,n (R) este o matrice, atunci rangul ei este un numar ntreg egal cu cel mai
mare ordin de determinant nenul ce se poate constitui din elementele de intersectie a k linii
distincte si k coloane distincte ale matricii A.
Cel mai mare ordin de determinant ce se poate constitui din elementele unei matrici A
Mm,n (R) este k = min (m, n).
Exemplul 10.

[
A=

1
2 0
3
3 6 0 9

Matricea are 2 linii si 3 coloane. Ordinul celui mai mare determinant ce se poate constitui din
elemente de intersectie a k linii si k coloane din A este k = min(2, 3) = 2.
Mai ntai se calculeaza determinanti de ordinul cel mai mare, n acest caz 2. Daca cel putin
unul este diferit de zero, atunci rangul matricii este 2. Daca toti sunt egali cu zero, atunci se
cauta un determinant de ordinul 1, diferit de 0.
Din matricea A putem constitui urmatorii determinanti de ordinul 2:
1) Din liniile 1, 2 si coloanele 1, 2;
2) liniile 1,2, coloanele 1,3;
3) din liniile 1,2, coloanele 2,3:







 0
 1 0 

 1
3
2

=0
 = 0, 2 = 
 = 0, 2 = 
2 = 




0 9 
3 0
3 6
Deci rangul matricii nu este 2.
Observam nsa ca 1 = | 1| = 0 si deci rangul este 1.

1.6. Rezolvarea sistemelor de n ecuatii cu n necunoscute

Exemplul 11. Matricea:

11

2 3
1
6 2
A = 4
1
0 5

are 3 linii si 3 coloane, deci determinantul de ordin maxim ce se poate constitui este determinantul de ordin 3, 3 = det(A) = 0. Fiind egal cu zero, rangul nu este 3.
Cautam un determinant de ordin 2 diferit de 0.
Formam determinanti de ordin 2, din elementele de intersectie a doua linii i1 < i2 si 2
coloane, j1 < j2 . Evaluam fiecare determinant si daca obtinem unul diferit de zero, stopam
calculul determinantilor de ordin 2 si concluzionam ca rangul este 2:

lin 1
lin 2

col 1 col 2
2
-3
-4
6

lin 1
lin 2

col 1 col 3
2
1
-4
-2

lin 1
lin 3

col 1 col 2
2
-3
1
0

lin 1
lin 2

col 2 col 3
-3
1
6
-2

Primii trei determinanti sunt 0, iar al patrulea este diferit de zero, Deci rangul matricii date este
2.
Scrieti restul determinatilor de ordin 2, ce se pot constitui din matricea A.

1.6

Rezolvarea sistemelor de n ecuatii cu n necunoscute

Stim de la liceu, ca un sistem de n ecuatii cu n necunoscute, Ax = b, A Mn (R), sau detaliat:

a11 x1 + a12 x2 + a1n xn = b1
a21 x1 + a22 x2 + a2n xn = b2
,
..
.

aij R, b1 , b2 , . . . , bn R,

(1.6)

an1 x1 + an2 x2 + ann xn = bn

este compatibil determinat (adica are o unica solutie) daca si numai daca determinatul matricii
sistemului este diferit de zero. In acest caz solutia (x1 , x2 , . . . , xj , . . . , xn ) se poate calcula:
1. folosind regula lui Cramer:

12


 a11

 a21

 ..
 .

 an1


j
xj =
= 

 a11
 a21

 ..
 .

 an1

a12 . . .
a22 . . .
..
. ...
an2 . . .

b1
b2
..
.









ann 

,
a1n 
a2n 
.. 
. 
ann 

. . . a1n
. . . a2n
.
. . . ..

bn . . .
|{z}
colj

a12 . . . a1j
a22 . . . a2j
..
.
. . . . ..
an2 . . . anj

...
...
...
...

j = 1, n

adica, xj este raportul ce are la numitor, determinantul sistemului, iar la numarator, determinantul sistemului n care coloana j se nlocuieste cu coloana termenilor liberi.
Exemplul 12. Consideram sistemul:
2x 3y + z = 4
x + y + 2z =
1
3x + 5y z =
0
Matricea sistemului este:

2 3
1
1
2
A = 1
3
5 1

Deoarece determinantul sau, det(A) = 45, sistemul este compatibil determinat si solutia sa
este:

 4 3
1

 1
1
2

 0
5 1
x= 
 2 3
1

 1
1
2

 3
5 1


 2 4
1

 1
1
2

 3
0 1
y=
 2 3
1

 1
1
2

 3
5 1


 2 3 4

 1
1
1

 3
5
0
z= 
 2 3
1

 1
1
2

 3
5 1

2. O a doua modalitate de a rezolva un sistem de n ecuatii cu n necunoscute, compatibil

determinat, este metoda matriciala. Si anume, scriind sistemul n forma Ax = b, deoarece
det(A) = 0, rezulta ca matricea A este inversabila, adica exista A1 astfel ncat A1 A = In (
matricea unitate). Inmultind sistemul scris matricial, Ax = b, la stanga cu A1 , avem:
1
1
A
| {zA} x = A b
In

In x = A1 b

x = A1 b

1.7. Studiul compatibilitatii sistemelor de de m ecuatii cu n necunoscute

13

Deci solutia sistemului se obtine calculand A1 si apoi efectuand nmultirea:

x1
b1
x2
b2

.. = A1 ..
.
.
xn
bn

Exemplul 13. Sa se arate ca sistemul:

x 2y
= 3
3x + 5y =
2
este compatibil determinat si sa se determine solutia sa prin metoda matriciala.
[

Matricea sistemului este:

A=

1 2
3
5



 1 2 
 = 5 6 = 1
= 
3
5 

iar determinatul sau este

Deci sistemul este compatibil determinat si solutia sa este:

]
[
[ ]
3
x
1
=A
2
y
Sa parcurgem etapele de calcul a inversei:
[
T

A =

1 3
2
5

[
,

A =

5 2
3 1

]
,

1
=
A = 1
det(A)

5 2
3 1

[
=

5 2
3 1

Deci solutia sistemului este:

[ ] [
][
] [
]
x
5 2
3
11
=
=
y
3 1
2
7

1.7

Studiul compatibilitatii sistemelor de de m ecuatii cu n necunoscute

Consideram un sistem de m ecuatii cu n necunoscute

a11 x1 + a12 x2 + a1n xn
a21 x1 + a22 x2 + a2n xn
..
.

= b1
= b2

am1 x1 + am2 x2 + amn xn = bm

aij R, b1 , b2 , . . . , bm R,

(1.7)

14

Un astfel de sistem poate fi incompatibil (nu are nici o solutie) sau compatibil (are cel putin
o solutie). Pentru a testa daca admite sau nu solutii, i asociem doua matrici: matricea A a
coeficientilor necunoscutelor:

a11 a12 . . . a1n

a21 a22 . . . a2n

A = ..
..
..
.
. ...
.
am1 am2 . . . amn
si matricea prelungita:

A=

a11
a21
..
.

a12
a22
..
.

. . . a1n
. . . a2n
..
...
.

am1 am2 . . . amn

 b1

 b2


 ..
 .

 bm

care se obtine bordand la matricea A (adica adaugand) coloana termenilor liberi.

Calculand rangul celor doua matrici, A si A putem deduce daca sistemul are solutii sau nu,
folosind:
Teorema 1.7.1 (KroneckerCapelli). Sistemul (1.7) este compatibil daca si numai daca rangul
matricii sistemului este egal cu rangul matricii prelungite:
rang(A) = rang(A)
Consecinta. Daca rangul matricii sistemului este diferit de rangul matricii prelungite, atunci
sistemul este incompatibil.
Exemplul 14. Sa se studieze natura sistemului folosind teorema KroneckerCapelli si n caz de
compatibilitate sa se detrmine multimea solutiilor:

1 2
3 2
3
y
4 0 5

2
z = 1
3 2 2
0
4
t
Matricea sistemului si respectiv matricea prelungita este:


1 2
3 2
1 2
3 2  3
2 , A = 4 0 5
2  1
A = 4 0 5
3 2 2
0
3 2 2
0  4
Determinatul de ordin maxim ce se poate constitui din elementele de intersectie a k linii
si k coloane ale matricii A este k = min(3, 4) = 3. Si anume putem construi 4 determinanti
de ordinul 3, avand elemente din liniile 1, 2, 3 ale matricii A si respectiv coloanele (1, 2, 3),

15

(1, 2, 4), (1, 3, 4), (2, 3, 4): Daca i calculam efectiv obtinem ca toti cei 4 determinanti sunt
egali cu zero. Deci rangul matricii A nu este 3. Sa cautam un determinat de ordin mai mic
nenul. Observam ca acest determinant de ordinul 2 este nenul:


 1 2 


 4 0  = 4 = 0
si deci rangul(A) = 2.
Sa calculam rangul matricii prelungite. Rangul ar putea fi 3, daca unul din determinantii
ce contin elemente din liniile 1, 2, 3 ale lui A si respectiv coloanele (1, 2, 5), (1, 3, 5), (1, 4, 5),
(2, 3, 5), (2, 4, 5), (3, 4, 5) este nenul (ceilati determinanti de ordin 3 ce contin coloane doar din
A stim ca sunt nuli).


 1 2
3 

=  4 0 1  = 6 + 24 32 2 = 16
 3 2
4 
Prin urmare rangul matricii A este egal cu 3. Deoarece rang(A) =rang(A), rezulta a sistemul
este incompatibil.
Exemplul 15. Sistemul

are det(A)=0. Deoarece

rangul matricii A este 2.

Matricea prelungita

1 2
3
x
4
4 0 5 y = 5
3 2 2
z
1

 1 2
2 = 
4 0



 = 8 = 0


1 2
3
4
A = 4 0 5 5
3 2 2 1

are toti determinatii de ordin 3 egali cu zero (calculati!!), dar are si ea rangul 2. Rangul lui A
fiind egal cu rangul lui A sistemul este compatibil (dar nu determinat, pt ca matricea sistemului
are determinantul egal cu zero), ci nedeterminat.
Pentru a gasi multimea solutiilor sale, fixam un determinant nenul ce are ordinul egal cu
rangul lui A, numit determinat principal. De exemplu determinantul 2 . Identificam care
sunt liniile si coloanele lui A din ale caror coeficienti se constituie determinantul principal, 2 .
Observam ca coloanele 1, 2, 3 din matricea A contin coeficientii necunoscutelor x, y, z din
sistem. Pentru ca determinantul 2 contine doar elemente din coloanele 1 si 2, corespunzatoare
lui x si y, x si y le numim necunoscute principale, iar z = , necunoscuta secundara.

1 2
3
A = 4 0 5
3 2 2

16

Dintre ecuatiile sistemului folosim pentru a determina multimea solutiilor, doar pe cele ai caror
coeficienti intra n determinantul principal 2 . Astfel rezolvam ecuatiile 1 si 2, n raport cu
necunoscutele principale x, y, n functie de necunoscuta secundara z = :
{
{
x + 2y + 3 =
4
x + 2y = 4 3
4x 5 = 5
4x
= 5 + 5
Rezolvand ultimul sistem, obtinem ca multimea solutiilor sistemului este:
(x =

5 5
11 7
,y =
, z = ), R
4
8

Deci pentru fiecare numar real obtinem alta solutie. Cum exista o infinitate de numere
reale, avem o infinitate de solutii.

1.8

Analiza si rezolvarea sistemelor de ecuatii omogene

Un sistem omogen de ecuatii liniare:

a11 x1 + a12 x2 + a1n xn
a21 x1 + a22 x2 + a2n xn
..
.

= 0
= 0

aij R

(1.8)

am1 x1 + am2 x2 + amn xn = 0

admite ntotdeauna solutia banala x1 = x2 = = xn = 0. Prin urmare cand analizam
multimea solutiilor unui astfel de sistem, trebuie sa decidem daca sistemul admite doar solutia
banala sau si solutii nebanale.
cazul n care numarul de ecuatii este egal cu numarul de necunoscute si determinantul
In
matricii sistemului este diferit de zero, atunci sistemul avand o solutie unica, rezulta ca el admite
doar solutia banala.
Exemplul 16. Sa se determine multimea solutiilor sistemului:
x + 6y
= 0
3x + y = 0
Matricea sistemului este:



 1 6 


 3 1  = 1 + 18 = 19 = 0

Determinantul fiind diferit de zero, sistemul are o unica solutie, care este solutia banala. Observam ca n acest caz nu e necesar sa aplicam regula lui Cramer, pentru ca stim deja ca sistemul
fiind omogen admite solutia banala, si admita nd o solutie unica, aceasta este x = y = 0.

17

Daca am aplica totusi regula lui Cramer, am obtine acelasi rezultat, dar am efectua calcule
inutile:




 1 0 
 0 6 




 3 0 
 0 1 
 = 0, y = 

x = 

 1 6  =0
 1 6 


 3 1 
 3 1 
Exemplul 17. Sa se determine multimea solutiilor sistemului:
2x y + 3z = 0
x + 4y z = 0
Matricea sistemului A respectiv matricea prelungita A este:
[
]
[
2 1
3
2 1
3
A=
, A=
1
4 1
1
4 1


]
 0

 0

Pentru orice sistem omogen rangul matricii A coincide cu rangul matricii prelungite, deoarece
coloana ce se adauga matricii A este formata din zerouri. De aceea n problemele pe care le
rezolvati n continuare nu mai atasati si matricea prelungita, pentru c
a este inutil.

 2 1 

 = 81 = 7
Rangul matricii A este 2 si un determinant principal este = 
1
4 
Astfel necunoscutele principale sunt x, y, iar z = este necunoscuta secundara. Rezolvam
astfel primele doua ecuatii n raport cu necunoscutele principale, x, y, n functie de necunoscuta
secundara, :
2x y
= 3
x + 4y =
Rezolvand obtinem multimea solutiilor:

11
(x = , y =
, z = ) | R
7
7
Pentru fiecare valoare particulara a lui obtinem o alta solutie. Daca = 0 obtinem solutia
banala x = y = z = 0.