CURS Algebra Liniara, Geometrie Analitica Si Diferentiala ALGAD

ALGEBRĂ LINIARĂ
Capitolul 1
MATRICE. SISTEME DE
ECUAŢII LINIARE
Majoritatea noţiunilor, introduse ı̂n acest capitol, sunt deja cunoscute din
manualul de algebră de liceu de clasa a XI-a. De aceea, scopul nostru este
doar de a preciza vocabularul, notaţiile şi rezultatele teoretice indispensabile
parcurgerii materiei propriu-zise.
1.1 Noţiuni generale

Fie K corpul numerelor reale R, sau corpul numerelor complexe C.
Fie M = {1, 2, . . . , m} şi N = {1, 2, . . . , n}, unde m, n ∈ N∗ . Se numeşte
matrice de tipul (m, n) cu elemente din K, orice funcţie
A : M × N → K.
Notând A(i, j) = aij , i ∈ M , j ∈ N , matricea A poate fi reprezentată sub

forma  
a11 a12 . . . a1n
 a a22 . . . a2n 
A= 
21 
.
 ... ... ... ... 
am1 am2 . . . amn
Spunem că matricea A are m linii şi n coloane, iar aij , i ∈ M , j ∈ N
reprezintă elementele matricei A. Pentru matricea A se mai foloseşte şi
notaţia A = (aij ) 1≤i≤m .
1≤j≤n
1
2 CAPITOLUL 1. MATRICE. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Dacă m = n, atunci matricea

 
a11 a12 ... a1n
 a21 a22 ... a2n 
 
A= 
 ... ... ... ... 
an1 an2 ... ann
cu n linii şi n coloane se numeşte matrice pătratică de ordinul n.

Sistemul ordonat de elemente (a11 , a22 , . . . , ann ) se numeşte diagonala
principală a matricei A, iar sistemul (a1n , a2(n−1) , . . . , an1 ) se numeşte dia-
gonala secundară.
Dacă n = 1, se obţine matricea coloană
 
a11
 
 a21 
A=
 .. .

 . 
am1
Dacă m = 1, se obţine matricea linie
A = (a11 , a12 , . . . , a1n ).
Dacă A = (aij ) este o matrice de tip (m, n) se numeşte transpusa matricei

A şi se notează cu tA, matricea tA = (bij ) de tip (n, m) definită prin bij = aji .
Deci, prin transpunerea matricei A, linia i din matricea A devine coloana i ı̂n
matricea tA şi coloana j din matricea A devine linia j ı̂n matricea tA. Avem
t t
( A) = A.
O matrice pătratică A = (aij ) se numeşte simetrică dacă A = tA, adică
aij = aji , ∀i, j = 1, n.
O matrice pătratică A = (aij ) se numeşte antisimetrică dacă tA = −A,
adică aji = −aij , ∀i, j = 1, n.
Dacă A = (aij ) este o matrice complexă de tip (m, n), atunci matricea
Ā = (aij ) se numeşte conjugata matricei A, aij fiind conjugatele complexe
ale numerelor complexe aij , 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n. Se numeşte adjuncta
matricei A, notată prin A∗ , matricea A∗ = t (Ā) = tA. Dacă A este o matrice
pătratică şi dacă A∗ = A, atunci matricea A se numeşte hermitică.
O matrice pătratică A = (aij ) se numeşte superior triunghiulară, dacă
elementele situate sub diagonala principală sunt nule, adică aij = 0 pentru
i > j. Analog se defineşte matricea inferior triunghiulară.
1.2. OPERAŢII CU MATRICE 3
O matrice pătratică A = (aij ), pentru care aij = 0 dacă i ̸= j, se numeşte

matrice diagonală. Dacă λ1 , . . . , λn reprezintă elementele diagonale ale ma-
tricei diagonale A, scriem
A = diag (λ1 , . . . , λn ).
Se numeşte matrice unitate de ordinul n, şi se notează cu In , matricea

diagonală de ordinul n ale cărei elemente de pe diagonala principală sunt
egale cu 1.
Aceste câteva definiţii sugerează deja importanţa matricelor pătratice.
Mulţimea tuturor matricelor de tip (m, n) cu elemente din corpul K se
notează prin Mm,n (K) şi mulţimea matricelor pătratice de ordin n cu ele-
mente din K se notează prin Mn (K).
1.2 Operaţii cu matrice

Egalitatea a două matrice
Matricele A = (aij ) şi B = (bij ) de tip (m, n) se numesc egale dacă
aij = bij , ∀i = 1, m, ∀j = 1, n.
Adunarea matricelor
Dacă A = (aij ) şi B = (bij ) sunt două matrice de tip (m, n), se numeşte
suma matricelor A şi B, notată cu A + B, matricea de tip (m, n) ale cărei
elemente sunt aij + bij , ∀i = 1, m, ∀j = 1, n.
Evident, dacă A şi B sunt două matrice de tip (m, n) atunci
t
(A + B) = tA + tB.
Proprietăţile adunării matricelor

Teorema 1.2.1 Pentru orice matrice A, B, C de tip (m, n)
1) A + B = B + A (comutativitate)
2) (A + B) + C = A + (B + C) (asociativitate)
3) A + Om,n = Om,n + A = A, unde Om,n este matricea nulă de tip (m, n)
4) există matricea opusă −A, definită prin −A = (−aij ), astfel ı̂ncât
A + (−A) = (−A) + A = Om,n .

Observaţii. 1. Mulţimea matricelor de tip (m, n) este un grup comutativ

(sau abelian) pentru adunarea matricelor.
2. Teorema se demonstrează cu ajutorul proprietăţilor adunării nu-
merelor complexe.
Înmulţirea matricelor cu scalari
Dacă A = (aij ) este o matrice de tip (m, n) şi λ ∈ K, se numeşte produsul
dintre numărul λ (numit scalar) şi matricea A, matricea notată cu λA, ale
cărei elemente sunt λaij , ∀i = 1, m, ∀j = 1, n.
Evident, dacă A este o matrice de tip (m, n) atunci t (λA) = λ t A.
Teorema 1.2.2 ( Proprietăţile ı̂nmulţirii cu scalari a matricelor)
Pentru orice matrice A, B de tip (m, n) şi a, b ∈ K
1) a(A + B) = aA + aB
2) (a + b)A = aA + bA
3) a(bA) = (ab)A
4) 1 · A = A.
Produsul a două matrice
Fie A = (aij ) o matrice de tip (m, n) şi B = (bij ) o matrice de tip (n, p).
Se numeşte produsul matricelor A şi B, notat cu AB, matricea C = (cij ) de
tip (m, p) ale cărei elemente sunt
∑
n
cij = aik bkj ∀i = 1, m, ∀j = 1, p.
k=1
Teorema 1.2.3 (Proprietăţile ı̂nmulţirii matricelor)

1) Pentru matricele A de tip (m, n), B de tip (n, p) şi C de tip (p, q)
(AB)C = A(BC) (asociativitate).
2) Pentru matricele A de tip (m, n), B şi C de tip (n, p)
A(B + C) = AB + AC
(distributivitatea ı̂nmulţirii la stânga faţă de adunare).
3) Pentru matricele A, B de tip (m, n), C de tip (n, p)
(A + B)C = AC + BC
(distributivitatea ı̂nmulţirii la dreapta faţă de adunare).
4) In , matricea unitate de ordinul n, este element neutru faţă de ı̂nmulţire,
adică ∀A ∈ Mn (K)
AIn = In A = A.
1.3. RANGUL UNEI MATRICE 5
În general, produsul a două matrice A şi B nu este comutativ, adică

AB ̸= BA. Dacă AB = BA, spunem că matricele A şi B comută ı̂ntre ele.
Dacă produsul AB este definit, atunci şi tB tA este bine definit şi
t
(AB) = tB tA.
1.3 Rangul unei matrice

Fie A o matrice nenulă de tip (m, n) şi r ∈ N∗ , r ≤ min{m, n}.
Determinantul de ordinul r format cu elementele matricei A situate la
intersecţia a r linii şi r coloane se numeşte minor de ordinul r.
Matricea A are rangul r, notat cu rang A = r, dacă A are un minor nenul
de ordin r şi toţi minorii lui A de ordin mai mare decât r (dacă există) sunt
nuli.
Dacă matricea A este nulă, atunci spunem că rangul lui A este zero.
Pentru a găsi rangul unei matrice, conform definiţiei, trebuie să calculăm
un număr foarte mare de determinanţi. O posibilitate mai bună ne oferă
teorema următoare.
Teorema 1.3.1 Matricea A are rangul r dacă şi numai dacă A are un
minor nenul de ordin r şi toţi minorii lui A de ordin r + 1 (dacă există) sunt
nuli.
Operaţia prin care adăugăm unui determinant o linie şi o coloană se
numeşte bordarea determinantului.
Teorema 1.3.2 Matricea A are rangul r dacă şi numai dacă A are un
minor nenul de ordin r şi toţi minorii lui A de ordin r + 1 (dacă există)
obţinuţi prin bordarea acestuia sunt nuli.
Observaţii. 1. Aplicând teorema 1.3.2, numărul de determinanţi care
se calculează pentru stabilirea rangului scade considerabil.
2. Teorema 1.3.2 ne permite să dăm următorul procedeu de calcul al
rangului unei matrice:
− Fiind dată o matrice nenulă, aceasta are neapărat un minor de ordinul
ı̂ntâi nenul (putem lua orice element nenul al matricei);
− Dacă am găsit un minor de ordinul k nenul, ı̂l bordăm pe rând cu ele-
mentele corespunzătoare uneia dintre liniile şi uneia dintre coloanele rămase,
obţinând astfel toţi minorii de ordinul k + 1 care-l conţin. Dacă toţi acesţi
minori sunt nuli, rangul matricei este r = k;
− Dacă ı̂nsă cel puţin unul dintre acesţia (de ordinul k + 1) este nenul,
atunci reţinem unul dintre ei şi continuăm procedeul.
Numărul minorilor de ordin k + 1, care trebuie consideraţi, este (m − r) ×
(n − r) (ı̂n loc de Cm
r+1
× Cnr+1 ), reducându-se ı̂n mod substanţial calculele.
Teorema 1.3.3 Fie A o matrice de tip (m, n). Rangul lui A nu se
schimbă dacă
a) se transpune matricea
b) se ı̂mulţesc elementele unei linii (sau coloane) cu un număr nenul
c) se permută ı̂ntre ele două linii (sau coloane)
d) se adună la o linie (coloană) elementele altei linii (coloane) ı̂nmulţite
cu un număr oarecare.
Observaţie. Folosind aceste reguli (numite şi transformări ele-
mentare), o matrice poate fi adusă la o formă ı̂n care numai elementele
aii , i = 1, min{m, n} sunt diferite de zero. Rangul matricei A este egal
cu numărul elementelor aii diferite de zero. Această metodă este foarte
apropiată de algoritmul lui Gauss de rezolvare a sistemelor liniare. Pentru o
matrice pătratică este suficient să fie transformată ı̂ntr-o formă triunghiulară
ı̂n care toate elementele aflate sub diagonala principală (sau deasupra ei)
sunt nule. Dacă diagonala principală conţine maximul posibil de elemente
nenule, atunci numărul acestora este rangul matricei.
Pentru două matrice A şi B care au acelaşi rang folosim notaţia
A ∼ B.
Exemple. 1. Fie A ∈ M3,5 (R)

 
1 2 3 4 5
 
A =  −1 3 6 8 2  .
0 5 9 12 7
Deoarece m = 3 şi n = 5 avem r ≤ min{3, 5}. Cum toţi cei 10 minori

de ordinul 3 (C33 C53 = 10) sunt nuli, matricea are
un rang
mai mic decât 3.
1 2

Investigând minorii de ordinul 2, observăm că = 5 ̸= 0, ceea ce
−1 3
implică că rangA = 2.
1.3. RANGUL UNEI MATRICE 7
2. Fie A ∈ M4,5 (R)

 
2 3 −2 2 1
 4 −1 6 5 2 
 
A= .
 2 10 −12 1 1 
2 −4 8 3 1
Toţi cei 40 de minori de ordinul 3 (C43 C53 = 40) şi toţi cei 5 minori de
ordinul 4 (C44 C54 = 5) sunt nuli. Deoarece există un minor de ordinul 2 nenul,
2 3

de exemplu = −14 ̸= 0, rezultă că rangA = 2.
4 −1
2 3

Cum minorul de ordinul 2, ̸= 0, aplicând direct teorema 1.3.2,
4 −1
avem numai 6 minori de ordinul 3 de calculat

2 3 −2 2 3 2 2 3 1 2 3 −2

4 −1 6 , 4 −1 5 , 4 −1 2 , 4 −1 6 ,

2 10 −12 2 10 1 2 10 1 2 −4 8

2 3 2 2 3 1

4

−1 5 , 4 −1 2 .

2 −4 3 2 −4 1
Aceştia fiind nuli rezultă că rangA = 2.
3. Fie A ∈ M4,5 (R)
 
2 −1 1 3 4
 2 −1 2 1 −2 
 
A= .
 2 −3 1 2 −2 
0 2 2 −3 −6

−1 1

Avem un minor de ordinul 2 nenul şi aplicăm teorema 1.3.2.
−1 2
Prin bordarea acestuia găsim un minor de ordinul 3 nenul

2 −1 1

2 −1 2 .

2 −3 1
Prin bordarea acestuia se pot forma doi minori de ordinul 4, care sunt ambii
nuli. Deci rangA = 3.
4. Fie A ∈ M2,3 (R)

( )
−1 1 −1
A= .
1 0 3
Calculăm rangul matricei A efectuând transformări elementare. Astfel
( ) ( ) ( )
1 −1 −1 1 0 0 1 0 0
∼−c
Ac ← ∼ ∼ .
1 2
c2 ←−c1
0 1 3 c2 ←−c2 +c1
c3 ←−c3 +c1
0 1 3 c3 ←−c3 −3c2 0 1 0
Deci rangA = 2.
5. Fie A ∈ M2 (R) şi B ∈ M3 (R)
 
( ) 1 1 1
1 1
A= , B= a b 2 

.
1 a 2 2
a b 4
Dacă a ̸= 1, atunci rangA = 2 şi dacă a = 1, atunci rangA = 1. Cum
det B = (b − a)(2 − a)(2 − b) considerăm cazurile
- dacă det B ̸= 0, atunci rangB = 3
- dacă a = 2 şi b ̸= 2, atunci rangB = 2
- dacă b = 2 şi a ̸= 2, atunci rangB = 2
- dacă a = 2 şi b = 2, atunci rangB = 1.
6. Fie A ∈ Mn (R) matricea Vandermonde
 
1 1 ... 1
 
 a1 a2 . . . an 
 
A=
 a21 a22 . . . a2n .

 
 ... ... ... ... 
n−1
a1 an−1
2 . . . an−1
n
∏
Cum det A = (ai −aj ), atunci matricea are rangul maxim dacă şi numai
i>j
dacă toate numerele a1 , . . . , an sunt distincte.
1.4 Matrice inversabile

Fie A ∈ Mn (K). Matricea A este inversabilă dacă există o matrice
B ∈ Mn (K) astfel ı̂ncât AB = BA = In . Matricea B se numeşte inversa
matricei A şi se notează cu A−1 .
1.5. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE 9
Teorema 1.4.1 Inversa unei matrice pătratice, dacă există, este unică.
Teorema 1.4.2 Fie A ∈ Mn (K). Atunci A este inversabilă dacă şi
numai dacă det A ̸= 0.
În cele ce urmează vom da ideea demonstraţiei deoarece aceasta ne furni-
zează metoda practică de inversare.
Fie A = (aij ). Calculăm det A. Dacă det A ̸= 0, atunci A este inversabilă.
Scriem matricea reciprocă a lui A, notată Ã, ı̂nlocuind fiecare element al
matricei transpuse tA cu complementul său algebric, notat δij , i, j = 1, n,
obţinut astfel
δij = (−1)i+j dij , i = 1, n, j = 1, n,
unde dij este minorul elementului aij din matricea tA, adică determinantul
obţinut din tA prin eliminarea liniei i şi a coloanei j. Obţinând Ã = (δij ),
matricea reciprocă a lui A, avem
 
det A 0 0 ... 0
 
 0 det A 0 ... 0 
 
AÃ = ÃA = 
 0 0 det A ... 0  = (det A)In ,

 
 ... ... ... ... ... 
0 0 0 . . . det A
de unde ( ) ( )
1 1
A Ã = Ã A = In ,
det A det A
adică
1
A−1 = Ã.
det A
1.5 Sisteme de ecuaţii liniare

Fie K un corp comutativ. Se numeşte sistem de m ecuaţii liniare cu n
necunoscute x1 , . . . , xn , cu coeficienţi din K, un sistem de forma


 a11 x1 + . . . + a1n xn = b1

 a21 x1 + . . . + a2n xn = b2
(1.5.1) 
.

 ............

am1 x1 + . . . + amn xn = bm
Elementele aij ∈ K, i = 1, m, j = 1, n, se numesc coeficienţii sistemului, iar

elementele bi ∈ K, i = 1, m, se numesc termenii liberi ai sistemului. Matricea
A = (aij ) se numesc matricea sistemului, iar matricea
 
a11 . . . a1n b1
 a21 . . . a2n b2 
 
Ā =  
 ... ... ... ... 
am1 . . . amn bm
se numeşte matricea extinsă a sistemului.

Se numeşte soluţie a sistemului orice n-uplu (x1 , . . . , xn ) de elemente din
K care verifică cele m ecuaţii ale sistemului.
Sistemul (1.5.1) se numeşte compatibil dacă există cel puţin o soluţie a sa.
Sistemul (1.5.1) se numeşte nedeterminat dacă are o infinitate de soluţii şi
determinat dacă are soluţie unică. Sistemul (1.5.1) se numeşte incompatibil
dacă nu are soluţii.
Teorema 1.5.1 (Kronecker - Cappelli) Sistemul (1.5.1) este compati-
bil dacă şi numai dacă rangA = rangĀ.
Utilizarea acestei teoreme ı̂n exemple concrete necesită calculul rangului
matricei A. Pentru aceasta trebuie să alegem un minor nenul al lui A, astfel
ı̂ncât toţi minorii care ı̂l conţin să fie nuli. Orice minor de acest fel ı̂l numim
determinant principal şi ı̂l notăm cu ∆p .
Necunoscutele ale căror coeficienţi sunt coloane ı̂n ∆p se numesc ne-
cunoscute principale, celelalte numindu-se necunoscute secundare. Ecuaţiile
ale căror coeficienţi sunt linii ı̂n ∆p se numesc ecuaţii principale, celelalte
numindu-se ecuaţii secundare.
Este suficient să verificăm că orice minor al matricei Ā, care conţine pe
∆p şi care nu este minor al lui A este de asemenea nul. Orice astfel de minor
obţinut prin bordarea determinantului principal ∆p , orizontal cu coeficienţii
necunoscutelor principale din ecuaţiile secundare şi vertical cu termenii liberi
corespunzători se numeşte determinant caracteristic.
Astfel, teorema lui Kronecker-Cappelli se poate enunţa şi sub forma
următoare
Teorema 1.5.2. (Rouché) Sistemul (1.5.1) este compatibil dacă şi nu-
mai dacă toţi determinanţii caracteristici sunt nuli.
Observaţie. Admiţând că sistemul (1.5.1) este compatibil, atunci el este
nedeterminat dacă şi numai dacă rangA < n.
Considerând    
x1 b1
   
 x2   b2 
X=
 .. ,
 B=
 .. ,

 .   . 
xn bm
sistemul (1.5.1) este echivalent cu ecuaţia matriceală
(1.5.2) AX = B
ı̂n care A şi B sunt matrice cunoscute, iar X este o matrice necunoscută.
Ecuaţia (1.5.2) reprezintă forma matriceală a sistemului (1.5.1).
În cele ce urmează vom studia două cazuri particulare de sisteme liniare.
Sisteme Cramer
Un sistem liniar (1.5.1) pentru care m = n şi det A ̸= 0 se numesţe sistem
Cramer.
Folosind forma matriceală (1.5.2) pentru un sistem Cramer, atunci for-
mula X = A−1 B permite obţinerea soluţiei unice a sistemului. Altfel, se pot
utiliza formulele lui Cramer stabilite ı̂n teorema următoare.
Teorema 1.5.3 Un sistem Cramer este compatibil determinat, soluţia
∆i
sa fiind (x1 , . . . , xn ), cu xi = , 1 ≤ i ≤ n, unde ∆ este determinantul
∆
sistemului şi ∆i , 1 ≤ i ≤ n, este determinantul obţinut din ∆ prin ı̂nlocuirea
coloanei i cu coloana termenilor liberi b1 , . . . , bn .
Sisteme liniare şi omogene
Un sistem liniar (1.5.1) ı̂n care toţi termenii liberi sunt nuli se numeşte
sistem liniar şi omogen.
Un astfel de sistem admite ı̂ntotdeauna cel puţin soluţia banală
x1 = 0, . . . , xn = 0.
Teorema 1.5.4 Un sistem liniar şi omogen admite soluţia nebanală dacă
şi numai dacă rang A < n.
Observaţii. 1. Dacă m = n, atunci un sistem liniar şi omogen admite
soluţie nebanală dacă şi numai dacă det A = 0.
2. Un sistem omogen care are numărul ecuaţiilor strict mai mic decât
numărul necunoscutelor admite soluţie nebanală.
Exemple. 1. Sistemul


 αx + +2z = 2
(S) x + 2y = 1 , α, β ∈ R,


x − 2y + βz = 1
are determinantul

α 0 2

∆ = 1 2 0 = 2(αβ − 4).

1 −2 β
a) Dacă αβ ̸= 4, atunci (S) este un sistem Cramer având soluţia
2(β − 2) β(α − 2) 2(α − 2)
x= , y= , z= .
αβ − 4 2(αβ − 4) αβ − 4

α 0

b) Dacă αβ = 4, avem = 2α ̸= 0. Unicul determinant caracte-
1 2
ristic este
α 0 2

∆car = 1 2 1 = 4(α − 2).

1 −2 1
b1) Dacă α ̸= 2, sistemul este incompatibil.
b2) Dacă
{ α = 2, atunci β = 2. Necunoscutele principale sunt x şi y, iar
2x = 2 − 2z
sistemul este un sistem Cramer. Sistemul (S) este compatibil
x + 2y = 1
simplu nedeterminat, având soluţiile (1 − z, z/2, z), z ∈ R.
2. Matricea sistemului
{
2x − y + 3z = 0
x + y + 2z = 0
( )
2 −1 3
este A = . Cum rangA = 2, sistemul admite soluţii diferite de
1 1 2
cea banală. Mulţimea soluţiilor sistemului este x = −5λ, y = −λ, z = 3λ,
λ ∈ R.
3. Matricea sistemului


 x − 2y + 4z − 3t = 0

 3x + 5y + 6z − 4t = 0


 4x + 5y − 2z + 3t = 0

3x + 8y + 24z − 19t = 0
are rangul 2. Cum rangA < 4, sistemul admite soluţii diferite de cea banală.
Mulţimea soluţiilor sistemului este x = 8α − 7β, y = −6α + 5β, z = α, t = β,
α, β ∈ R.
4. Să se determine α ∈ R astfel ı̂ncât următorul sistem să fie compatibil

 2x − y + z + 2t = 1

2x + 2y + 4z + 2t = α .


3x − 2y + z + 3t = 1
Cum

2 −1 1 2 −1 1
2
−1

̸= 0, 2 2 4 = 0 şi
2 2 2 = 0,
2 2
3 −2 1 3 −2 3
rezultă că rangA = 2. Ca sistemul să fie compatibil trebuie ca

2 −1 1

2 2 α = α − 4 = 0.

3 −2 1
Deci pentru α = 4, sistemul este compatibil dublu nedeterminat, x şi y

fiind necunoscutele principale, iar z şi t cele secundare.
5. Să se determine α, β ∈ R astfel ı̂ncât următorul sistem să fie compatibil


 x − 3y = −2

 x + 2y = 3
.


 3x − y = α

2x + y = β

1 −3
Cum
̸= 0, rezultă că rang A = 2. Ca sistemul să fie compatibil
1 2
trebuie ca
1 −3 −2 1 −3 −2

1 2 3 = 0 şi
1 2 3 = 0,

3 −1 α 2 1 β
de unde α = 2 şi β = 3.
6. Să se determine α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât următorul sistem să fie com-

patibil, dublu nedeterminat

 2x − 3y + 4z − t = −1

x + 9y + αz + 3t = 3 .


5x − 6y + 10z + βt = γ

2 −3

Cum ̸= 0, ca sistemul să fie dublu nedeterminat punem condiţiile
1 9

2 −3 4 2 −3 −1

1 9 α =0 şi 1 9 3 = 0.

5 −6 10 5 −6 β
În plus, ca sistemul să fie compatibil trebuie ca

2 −3 1

1 9 3 = 0.

5 −6 γ
Deci α = 2, β = −2 şi γ = −2.

Capitolul 2
SPAŢII VECTORIALE
Noţiunea de spaţiu vectorial este una dintre cele mai importante noţiuni,
atât ı̂n matematică cât şi ı̂n studiul disciplinelor aplicate. În fizică şi ı̂n
ştiinţele inginereşti, structura de spaţiu vectorial constituie un instrument
indispensabil pentru a reprezenta anumite cantităţi: forţe, viteze, starea unui
sistem ı̂n mecanica cuantică, etc.
În acest capitol, vom introduce noţiunea abstractă de spaţiu vectorial,
apoi vom studia principalele consecinţe ale axiomelor ce definesc structura
de spaţiu vectorial.
2.1 Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale

Fie K un corp comutativ.
Definiţia 2.1.1 Fie V o mulţime nevidă. Se numeşte lege de compoziţie
externă pe V, cu elemente din K, o aplicaţie
φ:K ×V →V
φ
(α, x) 7→ φ(α, x) ∈ V.
În cele ce urmează, se va folosi notaţia φ(α, x) = αx pentru α ∈ K şi

x∈V.
Exemple de legi de compoziţie externă
1. Fie K = R şi V = M2,3 (R). Aplicaţia
15
16 CAPITOLUL 2. SPAŢII VECTORIALE
φ : R × M2,3 (R) → M2,3 (R)

 
φ def αa11 αa12 αa13
(α, A) 7→ αA =   ∈ V,
αa21 αa22 αa23
unde α ∈ R şi A = (aij ) 1≤i≤2, , este o lege de compoziţie externă pe M2,3 (R).
1≤j≤3
. . . × K} = K n , unde n ∈ N∗ .
not
2. Fie K un corp şi V = K
|
×K ×
{z
n ori
Elementele lui V sunt n-uplurile, x = (x1 , . . . , xn ), cu xi ∈ K, i = 1, n.
Aplicaţia
φ : K × Kn → Kn
φ def
(α, x) 7→ αx = (αx1 , . . . , αxn ) ∈ K n ,
unde α ∈ K şi x ∈ K n , este o lege de compoziţie externă pe K n .
Definiţia 2.1.2 Fie K un corp comutativ şi V o mulţime nevidă. Mulţimea
V se numeşte spaţiul vectorial (sau liniar) peste corpul K sau K-spaţiu vec-
torial, dacă admite
a) o structură de grup comutativ, notată aditiv (x, y) 7→ x + y, adică
(V, +) este un grup comutativ
φ
b) o lege de compoziţie externă φ : K × V → V , (α, x) 7→ αx ∈ V ce
satisface axiomele
Ax 1) (α + β)x = αx + βx, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V
Ax 2) α(x + y) = αx + αy, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V
Ax 3) α(βx) = (αβ)x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V
Ax 4) 1x = x, ∀x ∈ V , 1 fiind elementul unitate din K.
Un spaţiu vectorial se notează fie prin tripletul (V, K, φ), fie pe scurt,
prin V /K.
Elementele lui V se numesc vectori şi se notează prin x, y, u, v, . . . , iar
elementul neutru (al grupului comutativ (V, +)) se numeşte vectorul nul şi se
notează cu θ. Elementele lui K se numesc scalari şi se notează prin k, l, . . .
sau α, β, . . .. Elementul neutru din K se notează cu 0. Aplicaţia φ se numeşte
ı̂nmulţirea cu scalari.
Spaţiul vectorial V /K se numeşte spaţiu vectorial real dacă K = R sau
spaţiu vectorial complex dacă K = C.
2.1. SPAŢII VECTORIALE. SUBSPAŢII VECTORIALE 17
Teorema 2.1.3 Fie V /K. Atunci ∀α, β ∈ K şi ∀x, y, z ∈ V au loc

următoarele proprietăţi
1) αθ = θ
2) 0x = θ
3) (−1)x = −x
4) x + y = x + z ⇒ y = z
5) αx = βx şi x ̸= θ ⇒ α = β.
Demonstraţie.
Ax2
1) αθ = α(θ + θ) = αθ + αθ ⇒ αθ = θ.
Ax1
2) 0x = (0 + 0)x = 0x + 0x ⇒ 0x = θ.
Ax4 Ax1 (2)
3) (−1)x + x = (−1)x + 1x = (−1 + 1)x = 0x = θ ⇒ (−1)x = −x.
4) x + y = x + z ⇒ −x + x + y = −x + x + z ⇒ θ + y = θ + z ⇒ y = z.
5) αx = βx ⇒ (α − β)x = θ ⇒ α = β
(ı̂n caz contrar, ı̂nmulţind cu (α − β)−1 , rezultă
(1)
x = 1x = [(α − β)−1 (α − β)]x = (α − β)−1 [(α − β)x] = (α − β)−1 θ = θ,
Ax4 Ax3 ip
contradicţie).
♢
Corolarul 2.1.4 Fie V /K. Atunci ∀α, β ∈ K şi ∀x, y ∈ V au loc relaţiile
1) −(αx) = (−α)x = α(−x)
2) (α − β)x = αx + (−β)x = αx + (−βx) = αx − βx
3) α(x − y) = α[x + (−1)y] = αx + (−α)y = αx + (−αy) = αx − αy.
Demonstraţia este lăsată ca exerciţiu.
Exemple de spaţii vectoriale
1. R este un R-spaţiu vectorial.
2. C este un R-spaţiu vectorial. (În acest caz, V = C (mulţimea nu-
merelor complexe) şi K = R); C este un C-spaţiu vectorial.
3. Fie K un corp comutativ şi
K n = {(x1 , . . . , xn )|xi ∈ K, i = 1, n}.

Pe K n , legile de compoziţie sunt

def
x + y = (x1 + y1 , . . . , xn + yn )
def
αx = (αx1 , . . . , αxn )
∀x = (x1 , . . . , xn ) ∈ K n , y = (y1 , . . . , yn ) ∈ K n şi ∀α ∈ K.

K n ı̂nzestrat cu cele două operaţii formează un K-spaţiu vectorial, numit
spaţiul coordonatelor sau spaţiul aritmetic cu n dimensiuni.
4. V = {θ} este spaţiul vectorial nul format cu un singur element
θ.
5. Fie V3 mulţimea tuturor vectorilor liberi din spaţiu. Pe V3 se defineşte,
adunarea a doi vectori prin regula paralelogramului, iar ı̂nmulţirea cu scalari
v̄ kv̄(k>0) kv̄(k<0)
prin →, −→ ←− , k⃗v = ⃗0 (dacă k = 0 sau ⃗v = ⃗0 (vezi cap. 7). V3 este
un R-spaţiu vectorial faţă de aceste operaţii, numit spaţiul vectorilor liberi.
6. Fie K un corp comutativ şi V = Mm,n (K), m, n ∈ N∗ , mulţimea
matricelor de tipul (m, n). Adunarea şi ı̂nmulţirea cu scalari fiind cele definite
ı̂n §1.2, Mm,n (K) este un K-spaţiu vectorial.
7. Fie V mulţimea soluţiilor unui sistem liniar şi omogen de m ecuaţii
cu n necunoscute privite ca elemente din K n , cu coeficienţi din K, (K = R
sau K = C). Atunci V ı̂nzestrat cu adunarea din K n şi ı̂nmulţirea dintre
un scalar şi un element din K n este un K-spaţiu vectorial, numit spaţiul
vectorial al soluţiilor unui sistem algebric liniar omogen.
def
8. Fie [a, b] ⊂ R şi R[a,b] = {f |f : [a, b] → R}. R[a,b] este un R-spaţiu
vectorial, legile de compoziţie fiind adunarea
def
∀f, g ∈ R[a,b] (f + g)(x) = f (x) + g(x), x ∈ [a, b]
şi legea externă

def
∀α ∈ R şi ∀f ∈ R[a,b] (αf )(x) = αf (x), x ∈ [a, b].
9. Fie Rn [X] mulţimea polinoamelor de grad cel mult n, cu coeficienţi

reali, ı̂n nedeterminata X. Rn [X] este un R-spaţiu vectorial faţă de adunarea
a două polinoame P, Q ∈ Rn [X],
P (X) = a0 + a1 X + . . . + an X n , ai ∈ R, i = 1, n
şi
Q(X) = b0 + b1 X + . . . + bn X n , bi ∈ R, i = 1, n,
def
(P + Q)(X) = P (X) + Q(X) =
= (a0 + b0 ) + (a1 + b1 )X + . . . + (an + bn )X n
şi ı̂nmulţirea cu un număr real a unui polinom
def
(αP )(X) = αP (X) = αa0 + αa1 X + . . . + αan X n , α ∈ R.
Dat fiind V un K-spaţiu vectorial, vom studia subspaţiile vectoriale ale

lui V , submulţimile acestuia care sunt ele ı̂nsele spaţii vectoriale relativ la
operaţiile induse din V .
Definiţia 2.1.5 Fie V /K. O submulţime nevidă L ⊂ V se numeşte
subspaţiu vectorial al lui V dacă
a) ∀x, y ∈ L, x + y ∈ L
b) ∀α ∈ K, ∀x ∈ L, αx ∈ L.
subsp
Vom folosi notaţia L ⊂ V .
Observaţii. 1. Condiţiile (a) şi (b) sunt echivalente cu
∀α, β ∈ K şi ∀x, y ∈ L, αx + βy ∈ L.
2. Adunarea şi ı̂nmulţirea cu scalari pe L sunt restricţiile la L ale

operaţiilor de pe V .
Exemple de subspaţii vectoriale
1. Fie V /K. Mulţimile {θ} şi V sunt subspaţii vectoriale ale lui V ,
numite subspaţii improprii. Orice alt subspaţiu al lui V se numeşte subspaţiu
propriu.
2. Fie V = K n şi L = {(x1 , . . . , xn−1 , 0)|xi ∈ K, i = 1, n} ⊂ V . Cum
∀x, y ∈ L, x + y = (x1 + y1 , . . . , xn−1 + yn−1 , 0) ∈ L şi ∀α ∈ K, αx =
subsp
(αx1 , . . . , αxn−1 , 0) ∈ L rezultă că L ⊂ K n .
3. Fie V = R[a,b] şi L = C 0 [a, b] = {f |f : [a, b] → R, f continuă}.
Cum ∀f, g ∈ C 0 [a, b], f + g ∈ C 0 [a, b] şi ∀α ∈ R, αf ∈ C 0 [a, b] rezultă că
subsp
C 0 [a, b] ⊂ R[a,b] .
4. Fie V = R(−a,a) = {f |f : (−a, a) → R}, a ∈ R∗+ ∪ {∞}.
Mulţimea funcţiilor pare
L1 = {f |f : (−a, a) → R, f funcţie pară}
şi mulţimea funcţiilor impare
L2 = {f |f : (−a, a) → R, f funcţie impară}
sunt subspaţii vectoriale ale lui V .

5. Fie V = RN = {f |f : N → R} mulţimea tuturor şirurilor de numere
reale; f (n) = an , n ∈ N. Mulţimea şirurilor convergente de numere reale
este un subspaţiu vectorial al lui RN .
subsp
Propoziţia 2.1.6 Fie V /K. Dacă L ⊂ V atunci
1) θ ∈ L
2) ∀x ∈ L ⇒ −x ∈ L
3) ∀α1 , . . . , αn ∈ K şi ∀x1 , . . . , xn ∈ L ⇒ α1 x1 + . . . αn xn ∈ L.
Demonstraţie. 1) Cum L ̸= ∅ există x ∈ L. Fie α = 0 ∈ K. Atunci
θ = 0x = αx ∈ L.
2) −x = (−1)x ∈ L.
3) Folosind inducţia după n avem: pentru n = 1, ∀α1 ∈ K şi ∀x1 ∈
L ⇒ α1 x1 ∈ L; apoi presupunem că ∀α1 , . . . , αn−1 ∈ K şi ∀x1 , . . . , xn−1 ∈
L ⇒ α1 x1 + . . . + αn−1 xn−1 ∈ L; ţinând seama de ipoteza de inducţie şi de
definiţia subspaţiului vectorial rezultă că ∀α1 , . . . , αn ∈ K şi ∀x1 , . . . , xn ∈ L
avem
α1 x1 + . . . + αn−1 xn−1 + αn xn ∈ L.
♢
Definiţia 2.1.7 Fie V /K. Dacă x1 , . . . , xn ∈ V atunci orice sumă de
forma α1 x1 + . . . + αn xn cu αi ∈ K, ∀i = 1, n se numeşte combinaţie liniară
cu vectorii x1 , . . . , xn . (αi , ∀i = 1, n se numesc coeficienţii acestei combinaţii
liniare).
Dacă x1 , . . . , xn ∈ V notăm prin
{ }
∑
n
⟨x1 , . . . , xn ⟩ = αi xi |αi ∈ K, i = 1, n
i=1
mulţimea tuturor combinaţiilor liniare cu vectorii xi ∈ V , i = 1, n.

Teorema 2.1.8 Fie V /K.

subsp
1) ⟨x1 , . . . , xn ⟩ ⊂ V şi xi ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩, ∀i = 1, n.
subsp
2) Dacă L ⊂ V astfel ı̂ncât xi ∈ L, ∀i = 1, n, atunci
⟨x1 , . . . , xn ⟩ ⊆ L.
∑
n
Demonstraţie. 1) ∀x, y ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩ ⇒ x = αi xi şi
i=1
∑
n
y= βi xi . Evident
i=1
∑
n
x+y = (αi + βi )xi ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩
i=1
şi
∑
n
αx = (α αi )xi ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩.
i=1
Apoi
xi = 0x1 + . . . + 1xi + . . . + 0xn ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩, ∀i = 1, n.
2) Conform propoziţiei 2.1.6 (3), dacă xi ∈ L, ∀i = 1, n, rezultă că

∑
n
αi xi ∈ L, deci ⟨x1 , . . . , xn ⟩ ⊆ L.
i=1
♢
⟨x1 , . . . , xn ⟩ se numeşte subspaţiul vectorial al lui V generat de vectorii
x1 , . . . , xn .
Deseori vom utiliza şi terminologia următoare.
Fie V /K şi S o submulţime nevidă a sa; se numeşte combinaţie liniară
finită de elemente din S un vector x ∈ V de forma
∑
n
x= αi xi ,
i=1
unde xi ∈ S, αi ∈ K, i = 1, n.
Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite formate cu vectori din S
se numeşte subspaţiul generat de submulţimea S sau acoperirea liniară a lui
S şi se notează cu L(S). Dacă S este mulţimea vidă, atunci prin definiţie
L(S) = {θ}.
Definiţia 2.1.9 Fie V /K. O submulţime nevidă S ⊂ V se numeşte sistem
de generatori pentru V dacă L(S) = V . Un spaţiu vectorial se numeşte finit
generat dacă există un sistem finit de generatori al său; ı̂n caz contrar se
numeşte infinit generat.
Teorema 2.1.10 Fie V /K. Dacă L1 şi L2 sunt două subspaţii vectoriale
ale lui V atunci
1) mulţimea
L1 + L2 = {x = x1 + x2 |x1 ∈ L1 , x2 ∈ L2 },
numită suma dintre L1 şi L2 , este un subspaţiu vectorial al lui V

2) intersecţia L1 ∩ L2 este un subspaţiu vectorial al lui V
3) reuniunea L1 ∪ L2 este un subspaţiu vectorial al lui V dacă şi numai
dacă L1 ⊆ L2 sau L2 ⊆ L1 (deci L1 ∪L2 nu este ı̂n general subspaţiu vectorial
al lui V ).
Demonstraţie. 1) Adunarea este o operaţie internă; ı̂ntr-adevăr, avem
x, x′ ∈ L1 + L2 ⇔ x = x1 + x2 , x′ = x′1 + x′2 ,
cu x1 , x′1 ∈ L1 şi x2 , x′2 ∈ L2 ; atunci rezultă x1 + x′1 ∈ L1 , x2 + x′2 ∈ L2 şi deci
x + x′ = (x1 + x′1 ) + (x2 + x′2 ) ∈ L1 + L2 .
∀α ∈ K avem
αx1 ∈ L1 , αx2 ∈ L2 ⇒ αx = (αx1 ) + (αx2 ) ∈ L1 + L2 .
2) Din x1 , x2 ∈ L1 ∩ L2 , rezultă x1 , x2 ∈ L1 şi x1 , x2 ∈ L2 .

subsp
Cum L1 , L2 ⊂ V rezultă
αx1 + βx2 ∈ L1 , αx1 + βx2 ∈ L2 ∀α, β ∈ K ⇒ αx1 + βx2 ∈ L1 ∩ L2 .
3) Presupunem că nu are loc nici una din incluziunile L1 ⊆ L2 , L2 ⊆ L1 .

Fie deci x1 ∈ L1 \ L2 , x2 ∈ L2 \ L1 . Rezultă x1 + x2 ∈
/ L1 , x1 + x2 ∈
/ L2 ⇒
x1 + x2 ∈/ L1 ∪ L2 , deci, ı̂n acest caz, L1 ∪ L2 nu este subspaţiu vectorial.
Dacă L1 ⊆ L2 , atunci L1 ∪ L2 = L2 şi deci L2 ⊆ L2 este subspaţiu vectorial

(subspaţiul total) al spaţiului vectorial V = L2 . Analog, se tratează cazul
L2 ⊆ L1 .
♢
Teorema 2.1.11 Fie L1 şi L2 două subspaţii vectoriale şi x ∈ L1 + L2 .
Descompunerea x = x1 + x2 , x1 ∈ L1 , x2 ∈ L2 este unică dacă şi numai dacă
L1 ∩ L2 = {θ}.
Demonstraţie. Fie x = x1 + x2 = x′1 + x′2 , x1 , x′1 ∈ L1 , x2 , x′2 ∈ L2 .

Atunci
x1 − x′1 = x′2 − x2 ∈ L1 ∩ L2 = {θ} ⇒ x1 = x′1 , x2 = x′2 .
Reciproc, prin absurd, dacă descompunerea este unică, dar L1 ∩ L2 ̸= {θ},

considerăm y ∈ (L1 ∩ L2 ) \ {θ} ̸= ∅. Atunci y = θ + y = y + θ ∈ L1 + L2
reprezintă două descompuneri simultane ale lui y, ı̂n care θ, y ∈ L1 şi θ, y ∈
L2 . Din unicitatea descompunerii, avem y = θ, de unde rezultă contradicţia.
♢
Definiţia 2.1.12 Fie L1 şi L2 două subspaţii vectoriale ale spaţiului
vectorial V . Dacă L1 ∩ L2 = {θ}, atunci suma L1 + L2 se numeşte sumă
directă şi se notează cu L1 ⊕ L2 . În plus, dacă L1 ⊕ L2 = V , atunci L1 şi L2
se numesc subspaţii suplimentare.
Exemple. 1. Subspaţiile L1 = {(x, 0)|x ∈ R}, L2 = {(0, y)|y ∈ R}
au suma L1 + L2 = R2 şi intersecţia L1 ∩ L2 = {(0, 0)} = {θR2 }, deci sunt
suplimentare ı̂n R2 .
2. Subspaţiul funcţiilor pare şi respectiv impare sunt suplimentare ı̂n
spaţiul vectorial al funcţiilor reale definite pe (−a, a), deoarece intersecţia
lor conţine numai funcţia identic nulă şi
1 1
f (x) = [f (x) + f (−x)] + [f (x) − f (−x)], ∀x ∈ (−a, a),
2 2
adică orice funcţie f : (−a, a) → R este suma dintre o funcţie pară şi una
impară.
3. Subspaţiul matricelor simetrice
L1 = {A ∈ Mn (K)|tA = A}
şi subspaţiul matricelor antisimetrice
L2 = {A ∈ Mn (K)|tA = −A}
sunt suplimentare ı̂n spaţiul vectorial al matricelor pătratice deoarece
L1 ⊕ L2 = Mn (K).
2.2 Dependenţă şi independenţă liniară

Definiţia 2.2.1 Fie V /K. Sistemul de vectori
X = {x1 , . . . , xn } ⊂ V
este un sistem liniar dependent sau vectorii x1 , . . . , xn sunt liniar dependenţi

dacă există α1 , . . . , αn ∈ K nu toţi nuli astfel ı̂ncât
α1 x1 + . . . + αn xn = θ.
În caz contrar, vectorii x1 , . . . , xn sunt liniar independenţi dacă pentru

∀αi ∈ K, i = 1, n, din combinaţia liniară α1 x1 + . . . + αn xn = θ, rezultă
αi = 0, ∀i = 1, n.
Vom utiliza notaţiile
depK X sau depK (x1 , . . . , xn )
respectiv
indK X sau indK (x1 , . . . , xn ).
Exemple. 1. Fie V = R3 , K = R şi X = {x1 , x2 , x3 }, unde x1 =
(1, 1, 1), x2 = (1, 1, 0), x3 = (1, 0, 0). ∀α1 , α2 , α3 ∈ R, α1 x1 + α2 x2 + α3 x3 =
θR3 ⇒
α1 (1, 1, 1) + α2 (1, 1, 0) + α3 (1, 0, 0) = (0, 0, 0) ⇒


 α1 + α2 + α3 = 0
(α1 + α2 + α3 , α1 + α2 , α1 ) = (0, 0, 0) ⇒ α1 + α2 = 0 .


α3 = 0
Deoarece α1 = α2 = α3 = 0 ⇒ indR (x1 , x2 , x3 ).
2.2. DEPENDENŢĂ ŞI INDEPENDENŢĂ LINIARĂ 25
2. Fie V = Rn , K = R şi X = {e1 , . . . , en }, unde
1 , 0, . . . , 0) ∀i = 1, n.
ei = (0, . . . , |{z}
poz i
∀αi ∈ R, i = 1, n, α1 e1 + . . . + αn en = θRn ⇒
(α1 , . . . , αn ) = (0, . . . , 0) ⇒ αi = 0 ∀i = 1, n ⇒ indR {e1 , . . . , en }.
3. Fie V = R3 , K = R şi X = {x1 , x2 , x3 }, unde x1 = (1, 0, 2), x2 =

(0, −1, 3), x3 = (2, 1, 1).
Relaţia
(2.2.1) α1 x1 + α2 x2 + α3 x3 = θR3
implică
(α1 + 2α3 , −α2 + α3 , 2α1 + 3α2 + α3 ) = (0, 0, 0)
echivalentă cu sistemul liniar şi omogen


 α1 + +2α3 = 0
−α2 +α3 = 0 .


2α1 +3α2 +α3 = 0
Mulţimea soluţiilor sistemului este {(−2α3 , α3 , α3 )|α3 ∈ R}. Dacă α3 ̸= 0,

atunci găsim soluţii diferite de cea banală. Pentru una dintre aceste soluţii
este verificată relaţia (2.2.1). Deci depR X.
Definiţia 2.2.2 Fie V /K şi S ⊂ V o mulţime oarecare de vectori.
Mulţimea S se numeşte liniar dependentă dacă conţine un număr finit de
vectori liniar dependenţi.
Mulţimea S se numeşte liniar independentă dacă nu este liniar dependentă
sau dacă orice submulţime finită de vectori din S este liniar independentă.
Propoziţia 2.2.3 1) Dacă X = {θ}, atunci depK X.
2) Dacă X = {x1 , . . . , xn } ⊂ V şi θ ∈ X, atunci depK X.
3) Dacă X = {x1 , . . . , xn } ⊂ V şi indK X, atunci xi ̸= θ, ∀i = 1, n.
4) Dacă X ′ ⊂ X şi indK X, atunci indK X ′ .
5) Dacă X ⊂ Y şi depK X, atunci depK Y .
6) Dacă indK (x1 , . . . , xn ) şi depK (x1 , . . . , xn , x), atunci

{ }
∑
n
x ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩ = αi xi |αi ∈ K .
i=1
Demonstraţie. 1) Evident.
2) Presupunem x1 = θ. Fie α1 ∈ K, α1 ̸= 0 (α1 = 1 ̸= 0). Cum
α1 x1 + 0x2 + . . . + 0xn = θ ⇒ depK X.
3) Evident din (2).
4) Fie X = {x1 , . . . , xn } şi X ′ = {x1 , . . . , xm } ⊂ X, unde m, n ∈ N∗ ,
m < n. Presupunem prin absurd depK X ′ . Atunci α1 x1 + . . . + αm xm = θ are
loc pentru cel puţin un αi ̸= 0, i = 1, m, ceea ce implică
α1 x1 + . . . + αm xm + 0xm+1 + . . . + 0xn = θ.
Atunci depK X vine ı̂n contradicţie cu ipoteza.
5) Evident din (4).
6) Din depK (x1 , . . . , xn , x) ⇒ α1 x1 + . . . + αn xn + αx = θ are loc pentru
cel puţin un coeficient nenul. În mod obligatoriu trebuie ca α ̸= 0 (ı̂n caz
contrar, adică pentru α = 0 ar rezulta depK (x1 , . . . , xn ), ceea ce contrazice
ipoteza). Atunci ∃α−1 ∈ K astfel ı̂ncât αα−1 = 1. Obţinem
α1 α−1 x1 + . . . + αn α−1 xn + αα−1 x = α1 α−1 x1 + . . . + αn α−1 xn + x = θ
de unde
x = (−α1 α−1 )x1 + . . . + (−αn α−1 )xn .
Deci x ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩.
♢
Teorema 2.2.4 Fie L(S) acoperirea liniară a mulţimii liniar indepen-
dente
S = {x1 , . . . , xn } ⊂ V, n ∈ N∗ .
Atunci orice sistem de n + 1 vectori din L(S) este liniar dependent.
Demonstraţie. Fie n + 1 vectori arbitrari din L(S), a căror descom-
punere după {x1 , . . . , xn } este
∑
n
yi = aij xj , i = 1, n + 1.
j=1
2.2. DEPENDENŢĂ ŞI INDEPENDENŢĂ LINIARĂ 27
Considerăm relaţia
α1 y1 + α2 y2 + . . . + αn+1 yn+1 = θ.
Înlocuind ı̂n relaţie expresiile vectorilor y1 , . . . , yn+1 relativ la vectorii din S,

avem   (n+1 )
∑
n+1 ∑
n ∑n ∑
αi  
aij xj = θ ⇔ αi aij xj = θ.
i=1 j=1 j=1 i=1
Cum indK S rezultă sistemul liniar şi omogen
∑
n+1
αi aij = 0, j = 1, n,
i=1
cu n ecuaţii şi n + 1 necunoscute, care admite şi soluţii nebanale αi ∈ K,

i = 1, n + 1, care ı̂nlocuite ı̂n relaţia iniţială o transformă ı̂ntr-o relaţie de
dependenţă liniară. Deci
depK {y1 , . . . , yn+1 }.
♢
Exemplu. Fie V = C 0 (I) spaţiul vectorial al funcţiilor continue de-
finite pe intervalul I şi cu valori reale. Să se arate că mulţimea M =
{f0 , f1 , . . . , fn , . . .}, unde f0 (x) = 1, f1 (x) = x, . . . , fn (x) = xn , . . . este liniar
independentă ı̂n V .
Conform definiţiei 2.2.2, mulţimea M este liniar independentă dacă şi
numai dacă orice submulţime finită a lui M este liniar independentă. Cum
orice submulţime finită a lui M este inclusă ı̂ntr-o submulţime de forma Mn =
{f0 , f1 , . . . , fn }, n ∈ N, conform propoziţiei 2.2.3 (4) este suficient să arătăm
că astfel de submulţimi sunt liniar independente. Fie α0 , α1 , . . . , αn ∈ R
astfel ı̂ncât α0 f0 + α1 f1 + . . . + αn fn = 0. Aceasta ı̂nseamnă α0 + α1 x + . . . +
αn xn = 0 pentru orice x ∈ I. Alegem x0 , x1 , . . . , xn ∈ I, diferite două câte
două. Obţinem sistemul liniar şi omogen ı̂n necunoscutele α0 , α1 , . . . , αn


 α0 + α1 x0 + . . . + αn xn0 = 0


 n
α0 + α1 x1 + . . . + αn x1 = 0

 ............



α0 + α1 xn + . . . + αn xnn = 0.
Cum determinantul

1 x0 ... xn0

1 x1 ... xn1 ∏

= (xi − xj ) ̸= 0
... ... ... ...
i>j
1 xn ... xnn
rezultă că sistemul admite doar soluţia banală α0 = α1 = . . . = αn = 0, ceea

ce implică indR Mn , n ∈ N.
2.3 Bază şi dimensiune

Definiţia 2.3.1 Fie V /K. O submulţime de vectori B ⊂ V se numeşte
bază a spaţiului vectorial V dacă
a) indK B (B este liniar independentă)
b) V = L(B) (B este sistem de generatori pentru V ).
b
Vom utiliza notaţia B ⊂ V . Enunţăm următoarea teoremă
Teorema 2.3.2 (de existenţă a bazei) În orice spaţiu vectorial V ̸=
{θ} finit generat există cel puţin o bază.
Teorema 2.3.3 (cardinalul bazei) Într-un spaţiu vectorial V ̸= {θ}
finit generat, orice două baze sunt finite şi au acelaşi număr de vectori.
Demonstraţie. Din teorema 2.3.2 rezultă că există cel puţin o bază finită
b b
a spaţiului. Fie B = {x1 , . . . , xn } ⊂ V . Dacă admitem că B ′ ⊂ V este o
bază infinită, atunci orice submulţime finită a lui B ′ este liniar independentă.
Atunci conform teoremei 2.2.4 avem n+1 ≤ n, contradicţie; deci toate bazele
b
lui V sunt finite. Dacă B ′′ = {y1 , . . . , ym } ⊂ V = L(B) ⇒ m ≤ n. Similar
b
B ⊂ V = L(B ′′ ) ⇒ n ≤ m. Deci m = n.
♢
Această teoremă permite
Definiţia 2.3.4 Se numeşte dimensiune a unui spaţiu vectorial finit gene-
rat V , numărul de vectori dintr-o bază a lui notat dimK V . Spaţiul {θ} are
dimensiunea 0. Un spaţiu vectorial de dimensiune finită se numeşte spaţiu
vectorial finit dimensional.
Observaţii. 1. Scopul algebrei liniare este studiul spaţiilor vectoriale
finit dimensionale.
2.3. BAZĂ ŞI DIMENSIUNE 29
2. Dacă există ı̂n spaţiu o bază cu o infinitate de vectori, atunci dimen-

siunea este ∞, iar spaţiul se numeşte infinit dimensional.
Exemple. 1. C are ca R-spaţiu vectorial o bază B = {1, i}, deci
dimR C = 2, pe când ca C-spaţiu vectorial are pe B = {1} ca bază, deci
dimC C = 1.
2. Sistemul B = {x1 , x2 , x3 } din exemplul 1, §2.2, este o bază ı̂n V = R3 .
Am arătat deja indR B. Să arătăm că V = R3 = L(B), adică ∀v ∈ V ,
v = (v1 , v2 , v3 ), ∃αi ∈ R, i = 1, 3 astfel ı̂ncât v = α1 x1 + α2 x2 + α3 x3 .
Obţinem α1 = v3 , α2 = v2 − v3 , α3 = v1 − v2 ; dimR R3 = 3.
3. Sistemul B = {e1 , . . . , en } din exemplul 2, §2.2, este o bază ı̂n V =
R . Am arătat deja indR B. Să arătăm că V = L(B), adică ∀v ∈ V ,
n
v = (v1 , . . . , vn ), ∃αi ∈ R, i = 1, n astfel ı̂ncât v = α1 e1 + . . . + αn en .

Obţinem αi = vi , ∀i = 1, n. B se numeşte baza canonică a spaţiului vectorial
Rn /R; dimR Rn = n.
4. Spaţiul vectorial Mm,n (R) are baza B = {Eij , i = 1, m, j = 1, n},
Eij fiind matricea care are elementul 1 la intersecţia liniei i cu coloana j,
celelalte elemente fiind nule; dimR Mm,n (R) = mn.
5. Spaţiul vectorial Rn [X] al tuturor polinoamelor de grad cel mult n are
baza B = {1, X, X 2 , . . . , X n }; dimR Rn [X] = n + 1.
6. Spaţiul vectorial R[X] al tuturor polinoamelor ı̂n nedeterminata X
admite baza B = {1, X, X 2 , . . .} şi este infinit dimensional; dimR R[X] = ∞
7. Spaţiul vectorial C 0 [a, b] admite baza B = {enx }n∈N ;
dimR C 0 [a, b] = ∞.
8. În spaţiul vectorial V3 al vectorilor liberi din spaţiul geometric tridi-

mensional E3 (vezi cap. 7) orice sistem format din trei vectori necoplanari
⃗v1 , ⃗v2 , ⃗v3 formează o bază; dimR V3 = 3.
9. În spaţiul vectorial V2 al vectorilor liberi din spaţiul geometric bidi-
mensional E2 (vezi cap. 7) orice sistem format din doi vectori necoliniari ⃗v1 ,
⃗v2 formează o bază; dimR V2 = 2.
Teorema 2.3.5 Fie V /K un spaţiu vectorial n-dimensional şi S ⊂ V
o mulţime formată din n vectori din V . Atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente
b
(i) S ⊂ V
(ii) indK S
(iii) L(S) = V .
Demonstraţie. Implicaţiile (i) ⇒ (ii), (i) ⇒ (iii) sunt evidente. Demon-
străm implicaţia (ii) ⇒ (i). Avem
b
indK S ⇒ S ⊂ L(S) ⇒ dimK L(S) = n = dimK V.
b
Dar L(S) ⊆ V , deci L(S) = V ; rezultă S ⊂ V .
Demonstrăm implicaţia (iii) ⇒ (i). Fie L(S) = V ; dacă presupunem
prin absurd depK (S), atunci ar rezulta că orice bază B a spaţiului L(S) are
cardinalul card (B) < n, deci n = dimK V = dimK L(S) < n, contradicţie.
♢
Teorema 2.3.6 Fie V /K un spaţiu vectorial n-dimensional şi
b
B = {u1 , . . . , un } ⊂ V.
Orice vector x ∈ V admite o reprezentare unică de forma

∑
n
x= xi ui , xi ∈ K, i = 1, n
i=1
numită descompunerea lui x după vectorii bazei. Scalarii xi , i = 1, n se

numesc coordonatele vectorului x ı̂n raport cu baza B.
Demonstraţie. Deoarece V = L(B), orice vector x ∈ V poate fi scris
∑
n
ca o combinaţie liniară de vectorii bazei, adică x = xi ui , iar această
i=1
descompunere este unică. Într-adevăr, dacă x ar admite şi descompunerea
∑
n
x= x′i ui , atunci prin scădere ar rezulta
i=1
∑
n
(xi − x′i )ui = θ.
i=1
Cum indK (u1 , . . . , un ) ⇒ xi = x′i , ∀i = 1, n.

♢
2.4. MATRICEA DE TRECERE. SCHIMBAREACOORDONATELOR31
Enunţăm următoarea teoremă

Teorema 2.3.7 (teorema dimensiunii sau teorema lui Grassmann)
subsp
Fie V /K. Dacă L1 , L2 ⊂ V , atunci
dimK L1 + dimK L2 = dimK (L1 + L2 ) + dimK (L1 ∩ L2 ).
Corolarul 2.3.8 dimK (L1 ⊕ L2 ) = dimK L1 + dimK L2 .
2.4 Matricea de trecere. Schimbarea

coordonatelor
b
Fie V /K un spaţiu vectorial n-dimensional, iar B = {u1 , . . . , un } ⊂ V şi
b
B ′ = {u′1 , . . . , u′n } ⊂ V două baze. Atunci, pentru orice x ∈ V avem
∑
n
x= xi ui ,
i=1
unde xi ∈ K sunt coordonatele lui x ı̂n baza B şi

∑
n
x= x′i u′i ,
i=1
unde x′i ∈ K sunt coordonatele lui x ı̂n baza B ′ (xi , x′i sunt unice conform
teormei 2.3.6). În plus, putem exprima vectorii u′j , j = 1, n, ı̂n baza B, adică
∑
n
(2.4.1) u′j = αij ui , j = 1, n,
i=1
unde αij ∈ K sunt unici.

Definiţia 2.4.1. Matricea T = (αjiji ) ∈ Mn (K), unic determinată, care
are ca elemente, puse pe coloane, coordonatele αij din relaţiile (2.4.1) se
numeşte matricea de trecere de la baza B la baza B ′ (B → B ′ ), iar relaţiile
T
(2.4.1) se numesc relaţii de trecere.

b
Definiţia 2.4.2. Fie V /K, dimK V = n. Două baze B, B ′ ⊂ V se numesc
echivalente dacă det T > 0, unde T este matricea de trecere de la B la B ′ .
Propoziţia 2.4.3. Matricea T ∈ Mn (K) de trecere este nesingulară

(det T ̸= 0).
Demonstraţie. Pornim de la relaţia
( )  
∑
n ∑
n ∑
n ∑
n ∑
n
λj u′j = λj αij ui =  λj αij  ui = θ.
j=1 j=1 i=1 i=1 j=1
Cum indK (u1 , . . . , un ) rezultă sistemul liniar şi omogen

∑
n
λj αij = 0, ∀i = 1, n,
j=1
care admite doar soluţia banală (deoarece indK (u′1 , . . . , u′n )). Deci matricea
T = (αij ) ∈ Mn (K) este nesingulară.
♢
În continuare, folosind relaţiile (2.4.1) obţinem
( )  
∑
n ∑
n ∑
n ∑
n ∑
n ∑
n
x= xi ui = x′j u′j = x′j αij ui =  αij x′j  ui
i=1 j=1 j=1 i=1 i=1 j=1
şi cum scrierea ı̂ntr-o bază este unică, rezultă

∑
n
(2.4.2) xi = αij x′j , i = 1, n.
j=1
Definiţia 2.4.4. Relaţiile (2.4.2) exprimă transformarea coordonatelor

unui vector la schimbarea bazelor.
Considerând matricele coloană
   
x1 x′1
 .   .. 
X= 
 ..  ∈ Mn,1 (K), X′ =  
 .  ∈ Mn,1 (K)
xn x′n
legea de transformare (2.4.2) poate fi exprimată sub forma matriceală
(2.4.3) X = T X ′.
Astfel putem enunţa

2.4. MATRICEA DE TRECERE. SCHIMBAREACOORDONATELOR33
b
Teorema 2.4.5 Fie V /K, dimK V = n < ∞, B, B ′ ⊂ V două baze
fixate ı̂n V şi T matricea de trecere de la B la B ′ . Dacă x ∈ V şi X este
matricea coloană a coordonatelor lui x ı̂n baza B, iar X ′ matricea coloană a
coordonatelor lui x ı̂n baza B ′ , atunci X = T X ′ .
Exemple. 1. Să se stabilească relaţiile de transformare a coordonatelor
pentru perechea de baze B şi B ′ ale spaţiului vectorial V dacă
a) B = {(1, 2), (1, −1)}, B ′ = {(2, 1), (0, 1)} şi V = R2
b) B = {(1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1)}, B ′ = {(1, 1, 0), (1, 0, 1), (1, 0, 0)} şi
V = R3 .
a) Notând vectorii bazelor B, respectiv B ′ cu u1 şi u2 , respectiv u′1 şi u′2 ,
obţinem relaţiile
 ′
 ( )
 u1 = u1 + u2 1 1/3
1 1 ⇒T = .

 u′ = u1 − u2 1 −1/3
2
3 3
   
x1 x′1
Din X = T X ′ , unde X =   şi X ′ =   obţinem relaţiile de
x2 x′2
transformare a coordonatelor


 ′ 1 ′

 x1 = x1 + x2
3

.

 1
 x2 = x′1 − x′2
3
b) Deoarece B este baza canonică a lui R3 , matricea de trecere se scrie
imediat  
1 1 1
 
T =  1 0 0 .
0 1 0
   
x1 x′1
   
Din X = T X ′ , unde X =   ′  
 x2  şi X =  x′2  obţinem relaţiile de
x3 x′3
transformare a coordonatelor

 ′ ′ ′
 x1 = x1 + x2 + x3
x2 = x′1


x3 = x′2 .
2. Fie x = (1, 2, 3) ∈ R3 ı̂n baza canonică
B = {(1, 0, 0, ), (0, 1, 0), (0, 0, 1)}.
Să se determine coordonatele vectorului x ı̂n baza
B ′ = {(1, 1, 1), (1, 2, 0), (3, 0, 0)}.

     
1 1 3 1 x′1
    ′  ′ 
Cum T =  1 2 0 , iar X =  2 , notând prin X =  x2  matricea
1 0 0 3 x′3
′
coloană cu coordonatele lui x ı̂n baza B , obţinem
    
0 0 6 1 3
1
X ′ = T −1 X =  0 3 −3 


2 
 =

 −1/2 
.
6
2 −1 −1 3 −1/2
Capitolul 3
SPAŢII EUCLIDIENE
3.1 Produs scalar. Normă euclidiană

Fie V un K-spaţiu vectorial cu K = R sau K = C.
Definiţia 3.1.1 Fie V /R. Se numeşte produs scalar (real) pe V o aplicaţie
⟨·, ·⟩ : V × V → R care pentru ∀x, y, z ∈ V şi ∀λ ∈ R are proprietăţile
1. ⟨x, y⟩ = ⟨y, x⟩ (simetrie)
2. ⟨x + y, z⟩ = ⟨x, z⟩ + ⟨y, z⟩ (aditivitate)
3. ⟨λx, y⟩ = λ⟨x, y⟩ (omogenitate ı̂n primul argument)
4. ⟨x, x⟩ ≥ 0; ⟨x, x⟩ = 0 ⇔ x = θ (pozitivitate).
Observaţii. 1. Din aceste proprietăţi se deduc cu uşurinţă relaţiile
⟨x, y + z⟩ = ⟨x, y⟩ + ⟨x, z⟩ ∀x, y, z ∈ V
⟨x, λy⟩ = λ⟨x, y⟩ ∀x, y ∈ V, ∀λ ∈ R
⟨θ, x⟩ = ⟨x, θ⟩ = 0 ∀x ∈ V.
2. Deci un produs scalar (real) este aditiv şi omogen ı̂n ambele argumente.
Definiţia 3.1.2 Un R-spaţiu vectorial V pe care este definit un produs
scalar real se numeşte spaţiu prehilbertian real. Dacă spaţiul V este finit
dimensional, atunci spaţiul prehilbertian real se mai numeşte spaţiu euclidian
real.
Exemple de produse scalare reale
1. Fie V = Rn . Pentru orice x, y ∈ Rn ,
x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn )
35
36 CAPITOLUL 3. SPAŢII EUCLIDIENE
def ∑
n
punând ⟨x, y⟩ = xi yi se obţine un produs scalar, numit produsul scalar
i=1
canonic pe Rn . Spaţiul Rn ı̂nzestrat cu produsul scalar canonic are o struc-
tură de spaţiu euclidian real.
2. Fie V = C 0 [a, b]. Pentru orice f, g ∈ C 0 [a, b] punând
∫ b
def
⟨f, g⟩ = f (x)g(x)dx
a
se obţine un produs scalar real, numit produsul scalar canonic pe C 0 [a, b].
3. Contraexemplu. Fie V = I[0, 1] spaţiul vectorial al funcţiilor inte-
grabile pe [0,1]. Aplicaţia ⟨·, ·⟩ : I[0, 1] × I[0, 1] → R,
∫ 1
0
nu este produs scalar real pe I[0, 1] deoarece pentru f (x) = 0, x ∈ [0, 1] \

{1/2} şi f (x) = 1, x = 1/2 (deci f ̸≡ 0), avem
∫ 1
⟨f, f ⟩ = f 2 (x)dx = 0.
0
{ ∞
}
∑
4. Fie V = x = (xn )n ⊂ R| x2n < ∞ . Pentru orice două şiruri reale
n=1
∞
∑
def
x = (xn )n ∈ V şi y = (yn )n ∈ V punând ⟨x, y⟩ = xn yn se obţine un
n=1
produs scalar real.
5. Fie V = Mn (R). Pentru orice A = (aij ), B = (bij ) ∈ Mn (R) punând
def ∑
n ∑
n
⟨A, B⟩ = T r(t A B) = aij bij
i=1 j=1
(unde T r (A) = a11 + a22 + . . . + ann reprezintă urma unei matrice pătratice
A) se obţine un produs scalar real.
Teorema 3.1.2 (Inegalitatea Cauchy-Schwarz). Într-un spaţiu pre-
hilbertian real V are loc inegalitatea
√ √
|⟨x, y⟩| ≤ ⟨x, x⟩ ⟨y, y⟩, ∀x, y ∈ V.
Relaţia devine egalitate dacă şi numai dacă x şi y sunt liniar dependenţi.
3.1. PRODUS SCALAR. NORMĂ EUCLIDIANĂ 37
Demonstraţie. Dacă x şi y sunt liniar dependenţi,

√ de
√exemplu, y = λx,
λ ∈ R, atunci |⟨x, y⟩| = |⟨x, λx⟩| = |λ|⟨x, x⟩, iar ⟨x, x⟩ ⟨y, y⟩ = |λ|⟨x, x⟩,
adică egalitatea este satisfăcută.
Presupunem că x şi y sunt liniar independenţi (implicit x ̸= θ, y ̸= θ).
Cum ⟨x + λy, x + λy⟩ ≥ 0, ∀λ ∈ R rezultă că
⟨x, x⟩ + 2λ⟨x, y⟩ + λ2 ⟨y, y⟩ ≥ 0, ∀λ ∈ R,
deci condiţia ca discriminantul trinomului

√ ı̂n λ să fie negativ, adică ⟨x, y⟩2 −
√
⟨x, x⟩⟨y, y⟩ ≤ 0, implică |⟨x, y⟩| ≤ ⟨x, x⟩ ⟨y, y⟩.
♢
Definiţia 3.1.3 Fie V /K. Se numeşte normă pe V , o aplicaţie || · || :
V → R care are proprietăţile
1. ||x|| ≥ 0, ∀x ∈ V ; ||x|| = 0 ⇔ x = θ (pozitivitate)
2. ||λx|| = |λ| ||x||, ∀λ ∈ K, ∀x ∈ V (omogenitate)
3. ||x + y|| ≤ ||x|| + ||y||, ∀x, y ∈ V (inegalitatea triunghiului).
Spaţiul vectorial V pe care este definită o normă se numeşte spaţiu vec-
torial normat şi se notează prin (V, || · ||).
Teorema 3.1.4 Fie V un spaţiu prehilbertian real. Atunci
√
a) x 7→ ||x|| = ⟨x, x⟩ este o normă pe V (numită normă euclidiană).
b) ||x + y||2 + ||x − y||2 = 2[||x||2 + ||y||2 ], ∀x, y ∈ V (regula parale-
logramului).
Demonstraţie. a) Trebuie să verificăm√ proprietăţile
√ normei: 1. este
evidentă; 2. ∀x ∈ V şi ∀λ ∈ R, ||λx|| = ⟨λx, λx⟩ = |λ| ⟨x, x⟩ = |λ| ||x||;
3. ||x + y||2 = ⟨x + y, x + y⟩ = ||x||2 + 2⟨x, y⟩ + ||y||2 ≤ (||x|| + ||y||)2
conduce la ||x + y|| ≤ ||x|| + ||y||, ∀x, y ∈ V .
b) ||x + y||2 = ||x||2 + 2⟨x, y⟩ + ||y||2 şi ||x − y||2 = ||x||2 − 2⟨x, y⟩ + ||y||2 .
Prin ı̂nsumare rezultă egalitatea.
♢
n
Exemplu. Norma euclidiană canonică a spaţiului R este dată de
v
√ u n
u∑
||x|| = ⟨x, x⟩ = t x2i , ∀x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn .
i=1
Definiţia 3.1.5 Fie V un spaţiu prehilbertian real şi x, y ∈ V \ {θ}. Se

numeşte unghiul dintre vectorii x şi y, numărul α ∈ [0, π] definit de egalitatea
⟨x, y⟩
cos α = .
||x|| ||y||
Definiţia 3.1.6 Fie M o mulţime nevidă. Se numeşte distanţă (metri-

că) pe M , o aplicaţie d(·, ·) : M × M → R care pentru ∀x, y, z ∈ M are
proprietăţile
1. d(x, y) ≥ 0; d(x, y) = 0 ⇔ x = y (pozitivitate)
2. d(x, y) = d(y, x) (simetrie)
3. d(x, y) ≤ d(x, z) + d(z, y) (inegalitatea triunghiului).
În acest caz, spunem că M are o structură de spaţiu metric (M, d).
Teorema 3.1.7 Fie V un spaţiu vectorial normat. Atunci aplicaţia
d(·, ·) : V × V → R definită prin d(x, y) = ||x − y||, ∀x, y ∈ V este o
distanţă pe V .
Observaţii. 1. Orice spaţiu vectorial normat V este un spaţiu metric.
În virtutea acestui fapt, se poate vorbi de convergenţa şirurilor de elemente
din V .
2. Dacă norma este euclidiană, atunci distanţa definită cu ajutorul ei se
numeşte distanţă euclidiană.
Exemplu. Fie P2 spaţiul euclidian real al funcţiilor polinomiale reale de
grad cel mult doi ı̂nzestrat cu produsul scalar
⟨·, ·⟩ : P2 × P2 → R, ⟨p, q⟩ = a0 b0 + 2a1 b1 + 2a2 b2 , ∀p, q ∈ P2 ,
pentru p(x) = a0 + a1 x + a2 x2 , q(x) = b0 + b1 x + b2 x2 . Fie vectorii
p1 (x) = 3 + x2 , p2 (x) = 1 − x, p3 (x) = 1 + x − x2 , p4 (x) = 2x2 ∈ P2 .
Să se determine un vector p0 echidistant faţă de cei patru vectori şi să se
calculeze distanţa comună.
Fie p0 (x) = a + bx + cx2 ; se determină coeficienţii a, b, c din condiţia ca
distanţele de la acest polinom la celelalte patru să coincidă
||p1 − p0 || = ||p2 − p0 || = ||p3 − p0 || = ||p4 − p0 ||.

3.1. PRODUS SCALAR. NORMĂ EUCLIDIANĂ 39
33 + 17x + 21x2
Cum a = 33/26, b = 17/26, c = 21/26 rezultă p0 = , iar
26
distanţa cerută este
√ √
√ ( )2 ( )2 ( )2
7 43 21 779
d = ||p1 − p0 || = ⟨p1 − p0 , p1 − p0 ⟩ = + + = .
26 26 26 26
Definiţia 3.1.8 Fie V /C. Se numeşte produs scalar complex sau produs
scalar hermitic pe V o aplicaţie ⟨·, ·⟩ : V × V → C care pentru ∀x, y, z ∈ V
şi ∀λ ∈ C are proprietăţile
1. ⟨x, y⟩ = ⟨y, x⟩ (hermiticitate)
2. ⟨x + y, z⟩ = ⟨x, z⟩ + ⟨y, z⟩ (aditivitate)
3. ⟨λx, y⟩ = λ⟨x, y⟩ (omogenitate ı̂n primul argument)
4. ⟨x, x⟩ ≥ 0; ⟨x, x⟩ = 0 ⇔ x = θ (pozitivitate).
Observaţii. 1. Din aceste proprietăţi se deduc relaţiile
⟨x, λy⟩ = λ̄⟨x, y⟩ ∀x, y ∈ V, ∀λ ∈ C

⟨x, y + z⟩ = ⟨x, y⟩ + ⟨y, z⟩ ∀x, y, z ∈ V
⟨x, x⟩ ∈ R ∀x ∈ V
⟨θ, x⟩ = ⟨x, θ⟩ = 0 ∀x ∈ V.
2. Deci, un produs scalar complex nu este, ı̂n general, omogen ı̂n al doilea
argument şi este aditiv ı̂n ambele argumente.
Definiţia 3.1.9 Un C-spaţiu vectorial V pe care este definit un produs
scalar complex se numeşte spaţiu prehilbertian complex. Dacă spaţiul V este
finit dimensional, atunci spaţiul prehilbertian complex se mai numeşte spaţiu
euclidian complex sau spaţiu unitar.
Exemple de produse scalare complexe

1. Fie V = Cn . Pentru orice x, y ∈ Cn , x = (x1 , . . . , xn ),
∑
n
y = (y1 , . . . , yn ) punând ⟨x, y⟩ = xi ȳi se obţine un produs scalar complex.
i=1
2. Fie V = C 0 ([a, b], C) spaţiul vectorial al funcţiilor cu valori complexe,
continue pe un interval [a, b]. Pentru orice f, g ∈ V punând
∫ b
def
a
se obţine un produs scalar complex.

{ ∞
}
∑
3. Fie V = x = (xn )n ⊂ C| |xn | < ∞ . Pentru orice două şiruri
2
n=1
∞
∑
def
complexe x = (xn )n ∈ V şi y = (yn )n ∈ V punând ⟨x, y⟩ = xn ȳn se
n=1
obţine un produs scalar complex.
Contraexemplu. Fie C3 /C. Pentru orice x, y ∈ C3 , x = (x1 , x2 , x3 ),
y = (y1 , y2 , y3 ) aplicaţia
⟨x, y⟩ = x1 ȳ1 + x2 ȳ2 + (i − 1)x3 ȳ2 − (1 + i)x2 ȳ3
nu este produs scalar complex.

Se verifică imediat că ∀λ, µ ∈ C şi ∀x, y, z, ∈ C3
⟨λx + µy, z⟩ = λ⟨x, z⟩ + µ⟨y, z⟩

⟨x, λy + µz⟩ = λ̄⟨x, y⟩ + µ̄⟨x, z⟩.
Aplicaţia ⟨·, ·⟩ este hermitică ⇔ ⟨x, y⟩ = ⟨y, x⟩, ∀x, y ∈ C3 ⇔
x1 ȳ1 + x2 ȳ2 + (i − 1)x3 ȳ3 − (1 + i)x2 ȳ3 =
= y1 x̄1 + y2 x̄2 + (i − 1)y3 x̄2 − (1 + i)y2 x̄3 .

Avem
⟨x, x⟩ = |x1 |2 + |x2 |2 + (1 − i)x3 x̄2 − (1 + i)x2 x̄3 =
= |x1 |2 + |x2 |2 + 2Re (i − 1)x3 x̄2 .
Deoarece pentru x = (1, −2, −2) avem
⟨x, x⟩ = 1 + 4 + 2Re [(i − 1)(−2)(−2)] =

= 5 + 2Re [4(i − 1)] = 5 − 8 = −3 < 0,
nu este satisfăcută proprietatea ⟨x, x⟩ ≥ 0, ∀x.

Observaţii. 1. În orice spaţiu prehilbertian complex este satisfăcută
inegalitatea Cauchy-Schwarz.
2. În cazul spaţiului prehilbertian complex, nu se defineşte unghiul a doi
vectori.
Definiţia 3.1.10 Se numeşte spaţiu Hilbert (real sau complex) orice spaţiu
prehilbertian (real sau complex) care este complet (ı̂n sensul că orice şir
Cauchy de elemente din spaţiu este un şir convergent).
3.2. ORTOGONALIZARE. BAZE ORTONORMATE 41
3.2 Ortogonalizare. Baze ortonormate

Fie V un spaţiu prehilbertian real sau complex.
Definiţia 3.2.1 a) Vectorii x, y ∈ V se numesc ortogonali dacă ⟨x, y⟩ = 0
şi se notează x ⊥ y.
b) Un sistem de vectori {ei }i∈N∗ ⊂ V se numeşte sistem ortogonal de
vectori dacă ⟨ei , ej ⟩ = 0, ∀i ̸= j, i, j ∈ N∗ .
subsp
c) Dacă L1 , L2 ⊂ V sunt subspaţii vectoriale ı̂n V , atunci L1 este
ortogonal pe L2 (L1 ⊥ L2 ) dacă ⟨x, y⟩ = 0 ∀x ∈ L1 şi ∀y ∈ L2 .
d) Un sistem de vectori {ei }i∈N∗ ⊂ V \ {θ} se numeşte sistem ortonormat
(ortonormal) de vectori dacă
{
0 pentru i ̸= j
⟨ei , ej ⟩ = δij = , i, j = 1, n,
1 pentru i = j
unde simbolul δij este simbolul lui Kronecker.

e) Dacă V este un spaţiu prehilbertian (real sau complex) n-dimensional,
atunci orice sistem ortonormat cu n vectori se numeşte bază ortonormată
(dacă sistemul este ortogonal, el se numeşte bază ortogonală) .
Teorema 3.2.2 1) Dacă V este un spaţiu prehilbertian real sau complex,
atunci orice sistem ortogonal de vectori nenuli este liniar independent.
2) Dacă V este un spaţiu euclidian real sau complex şi B ⊂ V este o bază
ortogonală, atunci B este bază ı̂n V .
Demonstraţie. 1) Fie S = {ei }i ⊂ V un sistem ortogonal de vectori,
∑
n
deci ⟨ei , ej ⟩ = 0, ∀i ̸= j. Atunci din αi ei = θ rezultă
i=1
∑
n ∑
n
⟨ αi ei , ej ⟩ = 0 sau αi ⟨ei , ej ⟩ = 0,
i=1 i=1
adică αi ||ei ||2 = 0 sau αi = 0, i = 1, n. Deci indK S.

b) Fie dimK V = n (K = R sau C). Dacă B = {e1 , . . . , en } este o bază
b
ortogonală, rezultă indK B şi cum cardB = n ⇒ B ⊂ V .
♢
Teorema 3.2.3 Fie V un spaţiu vectorial euclidian.
∑
n
Fie B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază şi x = xi ei ∈ V . Au loc afirmaţiile
i=1
⟨x, ei ⟩
1) Dacă B este bază ortogonală, atunci xi = , i = 1, n.
⟨ei , ei ⟩
2) Dacă B este bază ortonormată, atunci xi = ⟨x, ei ⟩, i = 1, n.
Demonstraţie. 1) Orice vector x ∈ V se descompune relativ la baza
∑
n
B, x = xj ej . Înmulţind scalar această relaţie cu vectorul ei , i = 1, n,
j=1
obţinem
∑
n
⟨x, ei ⟩
⟨x, ei ⟩ = xj ⟨ej , ei ⟩ = xi ⟨ei , ei ⟩ ⇒ xi = , i = 1, n.
j=1 ⟨ei , ei ⟩
2) Dacă baza {ei }i=1,n este ortonormată, atunci ⟨ei , ei ⟩ = 1 ⇒ xi = ⟨x, ei ⟩,

i = 1, n. ♢
Teorema 3.2.4 Fie V un spaţiu vectorial euclidian complex şi
B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază ortonormată; atunci
1) produsul scalar a doi vectori x, y ∈ V are expresia
∑
n
⟨x, y⟩ = xj ȳj , unde xj = ⟨x, ej ⟩, yj = ⟨y, ej ⟩, j = 1, n.
j=1
∑
n
2) norma satisface relaţia ||x||2 = |xj |2 .
j=1
Demonstraţie. 1) Baza fiind ortonormată, avem ⟨ei , ej ⟩ = δij ; fie

∑
n ∑
n
x= xj ej , y= yj ej ∈ V.
j=1 j=1
Folosind proprietăţile produsului scalar, obţinem

⟨ ⟩
∑
n ∑
n ∑
n ∑
n
⟨x, y⟩ = xj ej , yk e k = xj ȳk ⟨ej , ek ⟩ =
j=1 k=1 j=1 k=1
∑
n ∑
n ∑
n
= xj ȳk δik = xj ȳj .
j=1 k=1 j=1
2) Înlocuind y = x ı̂n expresia produsului scalar, rezultă relaţia.

♢
Definiţia 3.2.5 Fie V un spaţiu vectorial euclidian şi S ⊂ V .

a) Un vector x ∈ V se numeşte ortogonal lui S dacă ⟨x, y⟩ = 0, ∀y ∈ S.
def subsp
b) S ⊥ = {x ∈ V |x ⊥ S} ⊂ V , indiferent dacă S este sau nu un
subspaţiu al lui V .
subsp
c) Dacă S ⊂ V , atunci subspaţiul vectorial S ⊥ se numeşte complementul
ortogonal al lui S.
subsp
Teorema 3.2.6 Fie V un spaţiu vectorial euclidian şi L ⊂ V , dimK L =
n. Atunci au loc afirmaţiile
1) Are loc descompunerea ı̂n sumă directă V = L ⊕ L⊥ .
2) Fie x ∈ V , x = y + y ⊥ ∈ V = L ⊕ L⊥ . Atunci vectorul x satisface
relaţia
||x||2 = ||y 2 || + ||y ⊥ ||2 (teorema lui Pitagora)
Vectorul y din descompunerea de mai sus se numeşte proiecţia vectorului
x ∈ V pe subspaţiul L al lui V .
Demonstraţie. 1) Fie B = {e1 , . . . , en } ⊂ L o bază ortonormată şi fie
∑
n
y= ⟨x, ei ⟩ei proiecţia vectorului x ∈ V pe subspaţiul L. Notând y ⊥ = x−y
i=1
rezultă
⟨y ⊥ , y⟩ = ⟨x, y⟩ − ⟨y, y⟩ =
⟨ ⟩ ⟨ ⟩
∑
n ∑
n ∑
n
= x, ⟨x, ei ⟩ei − ⟨x, ei ⟩ei , ⟨x, ej ⟩ej =
i=1 i=1 j=1
∑
n ∑
n ∑
n
= ⟨x, ei ⟩2 − ⟨x, ei ⟩⟨x, ej ⟩⟨ei , ej ⟩ =
i=1 i=1 j=1
∑
n ∑
n ∑
n
= ⟨x, ei ⟩2 − ⟨x, ei ⟩⟨x, ej ⟩δij = 0
i=1 i=1 j=1
şi deci y ⊥ ∈ L⊥ . Exprimarea unică x = y + y ⊥ arată că V = L ⊕ L⊥ .

2) Teorema lui Pitagora rezultă din
||x||2 = ⟨x, x⟩ = ⟨y + y ⊥ , y + y ⊥ ⟩ = ⟨y, y⟩ + 2⟨y, y ⊥ ⟩+
+⟨y ⊥ , y ⊥ ⟩ = ||y||2 + ||y ⊥ ||2 .

♢
În orice spaţiu vectorial euclidian se poate găsi o bază ortonormată. Pen-
tru aceasta se pleacă de la o bază oarecare a spaţiului care se transformă,
prin aşa numitul procedeu de ortogonalizare Gram-Schmidt, ı̂ntr-o bază or-
togonală.
Aceasta se transformă la rândul ei, ı̂ntr-o bază ortonormată. Acest pro-
cedeu este descris ı̂n cele ce urmează.
Teorema 3.2.7 Fie V un spaţiu vectorial euclidian, dimK V = n şi
b
B = {u1 , . . . , un } ⊂ V o bază. Atunci există o bază B ′ = {e1 , . . . , en } care
are următoarele proprietăţi
1) baza B ′ este ortonormată
2) mulţimile {u1 , . . . , uk } şi {e1 , . . . , ek } generează acelaşi subspaţiu vec-
torial
Lk = L({u1 , . . . , uk }) = L({e1 , . . . , ek }) ⊂ V
pentru fiecare k = 1, n.
Demonstraţie. Construim o mulţime ortogonală B ′′ = {v1 , . . . , vn } ce
satisface proprietatea 2) şi apoi ı̂i normăm elementele. Mulţimea ortogonală
{v1 , . . . , vn } se construieşte din {u1 , . . . , un } ı̂n felul următor:
- Se alege v1 = u1 .
- Se consideră v2 = u2 + kv1 . Vectorul v2 ̸= θ deoarece indK B ⇒
indK (u1 , u2 ). Se determină k din condiţia ca vectorii v1 şi v2 să fie ortogonali,
adică
⟨u2 , v1 ⟩
0 = ⟨v1 , v2 ⟩ = ⟨u2 + kv1 , v1 ⟩ ⇒ k = − ,
⟨v1 , v1 ⟩
de unde rezultă
⟨u2 , v1 ⟩
v2 = u 2 − v1 .
⟨v1 , v1 ⟩
Vectorul v3 este luat de forma v3 = u3 + k1 v1 + k2 v2 ; v3 = ̸ θ deoarece
indK B ⇒ indK (u1 , u2 , u3 ). Scalarii k1 şi k2 sunt determinaţi din condiţiile
ca vectorii v1 , v2 şi v3 să fie ortogonali

 
 ⟨u3 , v1 ⟩

 k =−
 0 = ⟨v3 , v1 ⟩ = ⟨u3 , v1 ⟩ + k1 ⟨v1 , v1 ⟩
 1 ⟨v1 , v1 ⟩
⇒
 0 = ⟨v , v ⟩ = ⟨u , v ⟩ + k ⟨v , v ⟩ 
 ⟨u3 , v2 ⟩


 k2 = −
3 2 3 2 2 2 2
⟨v2 , v2 ⟩
şi deci
⟨u3 , v1 ⟩ ⟨u3 , v2 ⟩
v3 = u3 − v1 − v2 .
⟨v1 , v1 ⟩ ⟨v2 , v2 ⟩
Repetăm procedeul până obţinem o mulţime de n vectori ortogonali
B ′′ = {v1 , . . . , vn }. Mulţimea ortonormată B ′ = {e1 , . . . , en } se obţine prin
normarea vectorilor bazei B ′′ ,
vi
ei = , i = 1, n.
||vi ||
Din modul de obţinere a noii baze B ′ din baza B rezultă relaţiile
Lk = L({u1 , . . . , uk }) = L({e1 , . . . , ek }), k = 1, n.
♢
Exemple. 1. Fie aplicaţia ⟨·, ·⟩ : R3 × R3 → R,
⟨x, y⟩ = 2x1 y1 + x1 y3 + x2 y2 + x3 y1 + 2x3 y3 ,
∀x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 .
a) Să se arate că ⟨·, ·⟩ este un produs scalar real pe R3 .
b) Dacă e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0) şi e3 = (0, 0, 1), să se arate că e1 ⊥ e2
şi să se calculeze măsura unghiului dintre e1 şi e3 .
c) Dacă S = {u1 = (−1, 0, 0), u2 = (1, 1, 0), u3 = (0, 1, 1)}, atunci S este
un sistem de vectori liniar independent şi apoi să se ortonormalizeze acest
sistem utilizând procedeul Gram-Schmidt.
d) Dacă L = {(1, 0, 0)}, să se determine dimR L⊥ şi L⊥ .
a) Proprietăţile 1,2,3 din definiţia 3.1.1 se verifică banal. Apoi
⟨x, x⟩ = 2x21 + x1 x3 + x22 + x3 x1 + 2x23 = (x1 + x3 )2 + x21 + x23 + x22 ≥ 0
∀x ∈ R3 ; ⟨x, x⟩ = 0 ⇔ x1 = x2 = x3 = 0 ⇔ x = (0, 0, 0).

b) Cum ⟨e1 , e2 ⟩ = 0 ⇒ e1 ⊥ e2 ; avem
√ √ √
⟨e1 , e3 ⟩ = 1, ||e1 || = ⟨e1 , e2 ⟩ = 2, ||e3 || = 2
şi
⟨e1 , e3 ⟩ 1 1 π
cos ̸ (e1 , e3 ) = = ⇒ ̸ (e1 , e3 ) = arccos = .
||e1 ||||e3 || 2 2 3
c) Se verifică imediat indR S şi se construieşte sistemul ortogonal S ′ =

{v1 , v2 , v3 } astfel: se consideră v1 = u1 , v2 = u2 + kv1 şi se determină k
⟨u2 , v1 ⟩
din condiţia ⟨v2 , v1 ⟩ = 0 ⇒ k = − = 1 ⇒ v2 = u2 + u1 = (0, 1, 0).
||v1 ||2
Vectorul v3 = u3 +k1 v1 +k2 v2 şi se determină k1 şi k2 din condiţiile ⟨v3 , v1 ⟩ = 0
1 1
şi ⟨v3 , v2 ⟩ = 0. Astfel k1 = şi k2 = −1, iar v3 = (0, 1, 1) + (−1, 0, 0) −
( ) 2 2
1
(0, 1, 0) = − , 0, 1 . Deoarece
2
{ ( )}
′ 1
S = v1 = (−1, 0, 0), v2 = (0, 1, 0), v3 = − , 0, 1
2
obţinem sistemul ortonormat de vectori
 √ ( 
 v )
1 v v 2 1
S ′′ = = √ (−1, 0, 0),
1 2 3
= (0, 1, 0), = − , 0, 1 .
 ||v1 || 2 ||v 2 || ||v 3 || 3 2 
d) Conform teoremei 2.2.6 şi corolarului 2.3.8
dimR L + dimR L⊥ = dimR R3 = 3 ⇒ dimR L⊥ = 2.
Avem L⊥ = {x ∈ R3 |x ⊥ e1 }. Cum ⟨x, e1 ⟩ = 2x1 + x3 = 0 ⇒ x3 = −2x1 ,

rezultă
L⊥ = {(x1 , x2 , −2x1 )|x1 , x2 ∈ R} = L((1, 0, −2), (0, 1, 0)).
Se poate verifica uşor că {(1, 0, 0), (1, 0, −2), (0, 1, 0)} formează o bază ortogo-
nală pentru R3 .
2. Se consideră produsul scalar canonic pe R4
∑
4
⟨·, ·⟩ : R4 × R4 → R, ⟨x, y⟩ = xi yi , ∀x, y ∈ R4 ,
i=1
şi subspaţiile
L1 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 |x1 + x2 = 0, x1 − x3 = 0},
L2 = {(x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 |x1 + x2 + x3 = 0, x1 + x2 + x3 + x4 = 0}.

a) Să se arate că L1 ⊥ L2 .
b) Să se calculeze distanţa ı̂ntre vectorii x = (−1, 0, 0, 1) şi y = (1, 1, 1, 1).

a) Evident
L1 = {(x1 , −x1 , x1 , x4 )|x1 , x4 ∈ R} = L(u1 (1, −1, 1, 0), u2 (0, 0, 0, 1))
şi
L2 = {(x1 , x2 , −x1 − x2 , 0)|x1 , x2 ∈ R} = L(v1 (1, 0, −1, 0), v2 (1, 0, −1, 0)),
iar
b b
B1 = {u1 , u2 } ⊂ L1 , B2 = {v1 , v2 } ⊂ L2 .
Avem
L1 ⊥ L2 ⇔ B1 ⊥ B2 ⇔ ⟨u1 , v1 ⟩ = ⟨u1 , v2 ⟩ = ⟨u2 , v1 ⟩ = ⟨u2 , v2 ⟩ = 0.
b) √
d(x, y) = ||x − y|| = ⟨x − y, x − y⟩ =
√ √
= ⟨(−2, −1, −1, 0), (−2, −1, −1, 0)⟩ = 6.
3. În∫spaţiul prehilbertian real V = C 0 [0, π] ı̂nzestrat cu produsul scalar
π
⟨f, g⟩ = f (x)g(x)dx se consideră următoarea submulţime de funcţii trigono-
0
metrice S = {f0 , f1 , f2 , . . .}, cu f0 (x) = 1, f2n−1 (x) = cos 2nx, f2n (x) =
sin 2nx, n ≥ 1. Să se ortonormeze această mulţime.
Se verifică uşor că mulţimea S este ortogonală, deoarece ⟨fi , fj ⟩ = 0,
∀i ̸= j, i, j ∈ N. Cum S nu conţine vectorul nul al spaţiului C 0 [0, π] (funcţia
identic nulă), conform teoremei 3.2.2 rezultă indR S. Deoarece
√ √∫ π √
||f0 || = ⟨f0 , f0 ⟩ = dx = π,
0
√∫ π √
||f2n−1 || = cos2 2nxdx = π
2
, n ∈ N∗ ,
0
√∫ π √
||f2n || = sin2 2nxdx = π
2
,
0
se obţine mulţimea ortonormată {g0 , g1 , g2 , . . .}, unde

√ √
1 2 2
g0 (x) = √ , g2n−1 (x) = cos 2nx, g2n (x) = sin 2nx, n ∈ N∗ .
π π π
4. Fie V spaţiul prehilbertian al funcţiilor polinomiale

∫
reale definite pe
1
intervalul [−1, 1], cu produsul scalar dat de ⟨f, g⟩ = f (x)g(x)x. Uti-
−1
b
lizând procedeul Gram-Schmidt să se ortogonalizeze baza B = {fn }n∈N ⊂ V ,
fn (x) = xn , n ∈ N. Avem
g0 (x) = f0 (x) = 1
1
∫ x2
1
x · 1dx
⟨f1 , g0 ⟩ −1
2 −1
g1 (x) = f1 (x) − g0 (x) = x − ∫ 1 =x− = x,
||g0 ||2 2
1 · 1dx
−1
⟨f2 , g0 ⟩ ⟨f2 , g1 ⟩
g2 (x) = f2 (x) − g0 (x) − g1 (x) =
||g0 ||2 ||g1 ||2
∫ 1 ∫ 1
x dx2
x2 · xdx 1
−1
= x2 − · 1 − −1
∫ 1 · x = x2 − .
2 3
x2 dx
−1
Continuând procedeul, obţinem

3 n! dn 2
g3 (x) = x3 − x, . . . , gn (x) = (x − 1)n , . . . .
5 (2n)! dxn
Baza ortogonală B ′ = {gn }n∈N este formată din polinoamele Legendre.

Capitolul 4
49
50 CAPITOLUL 4.
Capitolul 5
51
52 CAPITOLUL 5.
Capitolul 6
FORME BILINIARE. FORME

PĂTRATICE
6.1 Forme biliniare şi pătratice. Matrice ataşată

Fie V un K-spaţiu vectorial (K = R sau K = C).
Definiţia 6.1.1 O aplicaţie φ : V ×V → K se numeşte formă (funcţională)
biliniară pe V dacă
1. ∀x, y, z ∈ V , φ(x + y, z) = φ(x, z) + φ(y, z)
2. ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V , φ(αx, y) = αφ(x, y)
3. ∀x, y, z ∈ V , φ(x, y + z) = φ(x, y) + φ(x, z)
4. ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V , φ(x, αy) = αφ(x, y)
sau ∀x, y, z ∈ V şi ∀, βα ∈ K
φ(αx + βy, z) = αφ(x, z) + βφ(y, z)
φ(x, αy + βz) = αφ(x, y) + βφ(x, z).

Observaţii. 1. O formă biliniară este o funcţie de două variabile vecto-
riale, liniară ı̂n raport cu fiecare variabilă.
2. Putem da o extensie a proprietăţilor din definiţie şi anume
 
∑n ∑
m ∑
n ∑
m
φ  αi xi , βj y j  = αi βj φ(xi , yj )
i=1 j=1 i=1 j=1
53
54 CAPITOLUL 6. FORME BILINIARE. FORME PĂTRATICE
∀αi , βj ∈ K, ∀xi , yj ∈ V, i = 1, n, j = 1, m.
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spaţiu vectorial real este o formă
∑
n
biliniară. Într-adevăr, produsul scalar real ⟨·, ·⟩ definit prin ⟨x, y⟩ = xi yi ,
i=1
∀x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Rn , ∀y = (y1 , . . . , yn ) ∈ Rn , satisface proprietăţile
1. - 4.
Contraexemplu. Produsul scalar complex nu este o formă biliniară.
Într-adevăr, pentru produsul scalar complex ⟨·, ·⟩ definit prin
∑
n
⟨x, y⟩ = xi ȳi ,
i=1
∀x = (x1 , . . . , xn ) ∈ Cn , ∀y = (y1 , . . . , yn ) ∈ Cn , ı̂n general, putem determina

α, β ∈ C, x, y, z ∈ Cn astfel ı̂ncât
⟨x, αy + βz⟩ = ⟨x, αy⟩ + ⟨x, βz⟩ = ᾱ⟨x, y⟩ + β̄⟨x, z⟩ ̸= α⟨x, y⟩ + β⟨x, z⟩.
Fie B(V, K) mulţimea tuturor formelor biliniare pe V . Adunarea formelor

biliniare şi ı̂nmulţirea cu scalari se definesc ca la funcţii; dacă φ1 , φ2 ∈
B(V, K) atunci
(φ1 + φ2 )(x, y) = φ1 (x, y) + φ2 (x, y)

(αφ1 )(x, y) = αφ1 (x, y)
∀α ∈ K, ∀(x, y) ∈ V × V .
În raport cu aceste operaţii B(V, K) este un spaţiu vectorial peste K.
Definiţia 6.1.2 O formă biliniară φ se numeşte simetrică dacă
φ(x, y) = φ(y, x), ∀x, y ∈ V.
O formă biliniară φ se numeşte antisimetrică dacă
φ(x, y) = φ(y, x), ∀x, y ∈ V.
Considerăm cazul finit dimensional, adică K-spaţiul vectorial V are dimK V =

b
n şi fie B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază. Dacă φ ∈ B(V, K), atunci ∀x, y ∈ V ,
∑
n ∑
n
x= xi ei , y= yj e j ,
i=1 j=1
6.1. FORME BILINIARE ŞI PĂTRATICE. MATRICE ATAŞATĂ 55
conform observaţiei 2, obţinem

 
∑
n ∑
n ∑
n ∑
n
(6.1.1) φ(x, y) = φ  xi ei , yj ej  = xi yj φ(ei , ej ),
i=1 j=1 i=1 j=1
ceea ce arată că forma biliniară φ pe V este perfect determinată dacă se

cunosc cele n2 valori ale ei, φ(ei , ej ), i, j = 1, n pentru vectorii bazei
b
{e1 , . . . , en } ⊂ V.
Notând φ(ei , ej ) = aij ∈ K, i, j = 1, n, relaţia (6.1.1) se mai scrie sub

forma
n ∑
∑ n
(6.1.2) φ(x, y) = aij xi yj ,
i=1 j=1
care se numeşte expresia analitică a formei biliniare faţă de baza considerată.

Matricea A = (aij ) = (φ(ei , ej )) ∈ Mn (K), notată cu MBφ , se numeşte
b
matricea formei biliniare ı̂n baza B = {e1 , . . . , en } ⊂ V . Introducând ma-
tricele coloană
   
x1 y1
 .   . 
X= 
 ..  ∈ Mn,1 (K), Y = 
 ..  ∈ Mn,1 (K)
xn yn
formate cu coordonatele vectorilor x şi y, atunci expresia analitică a formei

biliniare poate fi scrisă sub forma matriceală
(6.1.3) φ(x, y) = t XAY.
Observaţie. Aplicaţia care asociază fiecărei forme biliniare φ ∈ B(V, K),

matricea ei ı̂n raport cu o bază dată a spaţiului V (dimK V = n) este un
izomorfism ı̂ntre spaţiul vectorial B(V, K) şi spaţiul vectorial Mn (K). Atunci
izo
B(V, K) ≃ Mn (K) ⇒ dimK B(V, K) = dimK Mn (K) = n2 .
Teorema 6.1.3 O formă biliniară φ ∈ B(V, K) este simetrică (antisi-

metrică) dacă şi numai dacă matricea formei ı̂ntr-o bază arbitrară fixată a
spaţiului V (dimK V = n) este simetrică (antisimetrică).
Demonstraţie. ”⇒” Presupunem că φ ∈ B(V, K) este simetrică. Atunci

b
φ(ei , ej ) = φ(ej , ei ), ∀i, j = 1, n, unde B = {e1 , . . . , en } ⊂ V este o bază
arbitrară. Deci aij = aji , ∀i, j = 1, n, adică A = t A, unde A = MBφ .
b
”⇐” Presupunem că există B ⊂ V o bază a spaţiului ı̂n raport cu care
matricea A = MBφ este simetrică. Atunci pentru ∀x, y ∈ V avem
φ(x, y) = t XAY = t (t XAY ) = t Y t AX = t Y AX = φ(y, x).
Deci φ este simetrică.

♢
Schimbarea matricei asociată formei biliniare când se schimbă
baza.
b b
Fie V /K, dimK V = n şi B = {e1 , . . . , en } ⊂ V , B ′ = {e′1 , . . . , e′n } ⊂ V
două baze ı̂n V . Fie T ∈ Mn (K) matricea de trecere de la baza B la baza
B ′ . Oricare ar fi x, y ∈ V , ı̂n baza B le corespund matricele coloană
   
x1 y1
 .   . 

X =  .. 
 ∈ Mn,1 (K),

Y =  .. 
 ∈ Mn,1 (K),
xn yn
iar ı̂n baza B ′ le corespund matricele coloană

   
x′1 y1′
 .   . 
X′ =  
 ..  ∈ Mn,1 (K), Y′ = 
 ..  ∈ Mn,1 (K).
x′n yn′
Reamintim că matricele coloană relativ la cele două baze satisfac relaţiile
X = T X ′, Y = T Y ′.
Dacă φ ∈ B(V, K), atunci matricea formei φ ı̂n baza B (respectiv B ′ ), A =

MBφ (respectiv A′ = MBφ′ ) satisface
φ(x, y) = t XAY (respectiv φ(x, y) = t X ′ A′ Y ′ ).
Deoarece
φ(x, y) = t XAY = t (T X ′ )AT Y ′ = t X ′ t T AT Y ′ = t X ′ A′ Y ′ ,

∀X ′ , Y ′ ∈ Mn,1 (K) rezultă relaţia

A′ = t T AT.
Exemplu. Fie φ : R2 × R2 → R, φ(x, y) = x1 y1 − 3x2 y2 + 4x2 y2 ,
∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 .
a) Să se verifice că φ ∈ B(R2 , R).
b) Să se determine A = MBφ şi A′ = MBφ′ , unde B = {e1 (1, 0), e2 (0, 1)} şi
B ′ = {e′1 (1, 1), e′2 (1, 2)}.
a) Pentru ∀α, β ∈ R şi ∀x = (x1 , x2 ), y = (y1 , y2 ) ∈ R2 avem
φ(αx + βy, z) = (αx1 + βy1 )z1 − 3(αx2 + βy2 )z1 + 4(αx2 + βy2 )z2 =
= α(x1 z1 − 3x2 z1 + 4x2 z2 ) + β(y1 z1 − 3y2 z1 + 4y2 z2 ) =
= αφ(x, z) + βφ(y, z).
Analog, se arată şi liniaritatea ı̂n a doua variabilă.
b) Deoarece a11 = φ(e1 , e1 ) = 1, a22 = φ(e2 , e2 ) = 4, a12 = φ(e1 , e2 ) = 0
şi a21 = φ(e2 , e1 ) = −3 rezultă
( )
1 0
A= MBφ = .
−3 4
Pentru a determina matricea A′ , putem calcula direct a′ij = φ(e′i , e′j ), i, j =

1, 2, sau folosim relaţia A′ = t T AT . Deoarece
( )
e′1 = 1 · e1 + 1 · e2 1 1
⇒T = = t T,
e′2 = 1 · e1 + 2 · e2 1 2
obţinem ( )( )( ) ( )
′ 1 1 1 0 1 1 2 6
A = = .
1 2 −3 4 1 2 3 11
Definiţia 6.1.4 Fie φ ∈ B(V, K) şi A = MBφ matricea formei biliniare φ
b
relativ la o bază B ⊂ V (dimK V = n). Dacă matricea A este nesingulară
(singulară), atunci φ se numeşte nedegenerată (degenerată). Rangul matricei
A se numeşte rangul formei biliniare φ.
Definiţia 6.1.5 Fie φ ∈ B(V, K) o formă biliniară simetrică. Mulţimea
Kerφ = {x ∈ V |φ(x, y) = 0 ∀y ∈ V }
se numeşte nucleul formei biliniare φ.

Propoziţia 6.1.6 Kerφ ⊂ V este un subspaţiu vectorial al lui V .
Demonstraţie. Fie x, z ∈ Kerφ ⇒ φ(x, y) = 0 şi φ(z, y) = 0, ∀y ∈ V .
Atunci ∀α, β ∈ K obţinem
αφ(x, y) + βφ(z, y) = 0 sau φ(αx + βz, y) = 0.
Deci αx + βz ∈ Kerφ.
♢
Teorema 6.1.7 (teorema rangului). Dacă φ ∈ B(V, K) este o formă
biliniară simetrică pe spaţiul vectorial V /K, dimK V = n, atunci
rangφ = n − dimK Kerφ.

b
Demonstraţie. Fie B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază arbitrară şi A = MBφ .
∑
n ∑
n
Pentru orice x, y ∈ V , x = xi ei , y = yj ej obţinem
i=1 j=1
( )
∑
n ∑
n ∑
n ∑
n
φ(x, y) = aij xi yj = aij xi yj
i=1 j=1 j=1 i=1
care arată că x ∈ Kerφ ⇔ x este o soluţie a sistemului liniar şi omogen
∑
n
aij xi = 0, j = 1, n. Deci Kerφ coincide cu mulţimea soluţiilor acestui
i=1
sistem. Pe de altă parte rangφ = rangA, adică rangul lui φ este egal cu
diferenţa dintre numărul necunoscutelor sistemului şi dimensiunea spaţiului
soluţiilor sistemului
rangφ = n − dimK (Kerφ).
♢
Definiţia 6.1.8 Fie φ ∈ B(V, K) o formă biliniară simetrică. Funcţia
q : V → K definită prin q(x) = φ(x, x), ∀x ∈ V se numeşte forma pătratică
asociată formei biliniare φ.
Exemplu. Forma pătratică corespunzătoare produsului scalar real este
pătratul normei euclidiene
q(x) = ⟨x, x⟩ = ||x||2 , ∀x ∈ V.

Dacă ⟨·, ·⟩ este produsul scalar real canonic pe Rn , atunci

∑
n
q(x) = ⟨x, x⟩ = x2i .
i=1
Teorema 6.1.9 Dacă se cunoaşte o formă pătratică q, atunci forma

biliniară simetrică φ din care provine este perfect determinată.
Demonstraţie. Într-adevăr, pentru ∀x, y ∈ V
q(x + y) = φ(x + y, x + y) = φ(x, x) + φ(x, y) + φ(y, x) + φ(y, y).
Cum φ este simetrică obţinem
q(x + y) = q(x) + 2φ(x, y) + q(y)
sau
1
φ(x, y) = [q(x + y) − q(x) − q(y)]
2
numită forma polară sau forma dedublată a lui q.
♢
Considerăm cazul finit dimensional. Fie V /K, dimK V = n şi B =
b ∑
n
{e1 , . . . , en } ⊂ V o bază arbitrară. Pentru orice x ∈ V , x = xi ei , avem
i=1
expresia analitică a formei pătratice q
 
∑
n ∑
n
q(x) = φ(x, x) = φ  xi ei , xj ej  =
i=1 j=1
∑∑ ∑∑
= xi xj φ(ei , ej ) = aij xi xj = t XAX,
i j i j
unde
A = (aij )i,j=1,n = (φ(ei , ej ))i,j=1,n
şi
X = t (x1 , . . . , xn ).
Deducem că matricea şi rangul formei pătratice q coincid respectiv cu
cele ale formei biliniare simetrice φ asociate lui q. Deci
MBq = MBφ = A şi rangq = rangφ = rangA.

Exemplu. Forma pătratică q : R3 → R,
q(x) = 3x21 + 2x2x − 5x23 + 4x1 x2 − 6x1 x3 ,

b
x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 are matricea asociată ı̂n baza canonică B ⊂ R3
 
3 2 −3

q
A = MB =  2 2 0 

−3 0 −5
care este şi matricea formei biliniare φ din care provine

  
3 2 −3 y1

φ(x, y) = t XAY = (x1 , x2 , x3 )  2 2 0   
  y2  =
−3 0 −5 y3
= 3x1 y1 + 2x2 y2 − 5x3 y3 + 2x1 y2 + 2x2 y1 − 3x1 y3 − 3x3 y1 .
Definiţia 6.1.10 Fie φ ∈ B(V, K) o formă biliniară simetrică şi q forma
pătratică asociată. Vectorii x, y ∈ V se numesc ortogonali ı̂n raport cu φ
subsp
(sau ı̂n raport cu q) dacă φ(x, y) = 0. Dacă L ⊂ V , atunci mulţimea
L⊥ = {y ∈ V |φ(x, y) = 0, ∀x ∈ L}
se numeşte complementul ortogonal al lui L ı̂n V faţă de φ.

Teorema 6.1.11 Fie φ ∈ B(V, K) o formă biliniară simetrică. Atunci
au loc următoarele afirmaţii
subsp
1) L⊥ ⊂ V
b
2) Dacă B = {e1 , . . . , em } ⊂ L este o bază, atunci
y ∈ L⊥ ⇔ φ(e1 , y) = φ(e2 , y) = . . . = φ(em , y) = 0.
3) Dacă dimK V = n, atunci
dimK L + dimK L⊥ ≥ dimK V.
În plus,
dimK L + dimK L⊥ = dimK V ⇔ φ ∈ B(V, K)
este nedegenerată.
6.2. REDUCEREA UNEI FORME PĂTRATICE LAFORMA CANONICĂ61
4) Dacă dimK V = n şi φ|L reprezintă restricţia lui φ la L, atunci
V = L ⊕ L⊥ ⇔ φ|L
este nedegenerată.
Demonstraţie. 1) ∀α, β ∈ K şi ∀y1 , y2 ∈ L⊥ avem
φ(x, αy1 + βy2 ) = αφ(x, y1 ) + βφ(x, y2 ) = 0, ∀x ∈ L.
Deci αy1 + βy2 ∈ L⊥ .

2) ”⇒” Fie y ∈ L⊥ ⇒ φ(x, y) = 0, ∀x ∈ L; deoarece ei ∈ L, i = 1, m,
avem φ(ei , y) = 0, i = 1, m.
∑
m ∑
m
”⇐” ∀x ∈ L, x = xi ei , φ(x, y) = xi φ(ei , y) = 0, deci y ∈ L⊥ .
i=1 i=1
⊥ ⊥
4) ”⇒” Dacă V = L ⊕ L ⇒ L ∩ L = {θV }, aşadar, φ|L este nedegene-
rată.
”⇐” Dacă φ|L este nedegenerată, atunci L ∩ L⊥ = {θV }. Cum φ este
nedegenerată rezultă dimL + dimL⊥ = dimV , deci L ⊕ L⊥ = V .
♢
6.2 Reducerea unei forme pătratice la

forma canonică
Fie V un K-spaţiu vectorial (K = R sau K = C) finit dimensional
b
(dimK V = n) şi B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază arbitrară. O formă pătratică
q pe V exprimată prin matricea simetrică A = MBq relativ la baza B, are
expresia analitică ∑∑
q(x) = aij xi xj = t XAX,
i j
∑
n
∀x = xi ei ∈ V , X = t (x1 , . . . , xn ) şi A = (aij ).
i=1
Dezvoltat suma se scrie
q(x) = a11 x21 + . . . + ann x2n + 2a12 x1 x2 + . . . + 2a1n x1 xn + . . . + 2an−1n xn−1 xn .
Termenii care conţin pe x2i se numesc termeni pătratici, iar termenii care
conţin pe xi xj , i ̸= j, se numesc termeni dreptunghiulari.
Definiţia 6.2.1 Se numeşte formă canonică a unei forme pătratice

q : V → K orice scriere a sa ı̂ntr-o bază a lui V de forma
∑
n
q(x) = aii x2i = t XDX,
i=1
unde D = diag(a11 , . . . , ann ), cu aii ∈ K, i = 1, n.

Observaţie. În această bază, matricea ataşată este o matrice diagonală.
Ne punem problema găsirii unei baze ı̂ntr-un spaţiu finit dimensional, ı̂n
raport cu care forma pătratică să se exprime sub formă canonică.
Definiţia 6.2.2 Fie V /K, dimK V = n şi φ ∈ B(V, K) o formă biliniară
simetrică. Se numeşte bază ortogonală ı̂n raport cu forma biliniară φ (sau
b
ı̂n raport cu forma pătratică asociată q), o bază B = {e1 , . . . , en } ⊂ V cu
proprietatea
φ(ei , ej ) = 0, ∀i ̸= j, i, j = 1, n.
În continuare, vom prezenta trei metode de reducere la forma canonică a
unei forme pătratice.
Teorema 6.2.3 (metoda valorilor proprii). Fie V un spaţiu euclidian
real, dimR V = n şi q : V → R o formă pătratică. Atunci există o bază
b
ortonormată B ′ = {v1 , . . . , vn } ⊂ V relativ la care expresia canonică a formei
q este
∑
n
q(x) = λi x′2
i ,
i=1
unde λi , i = 1, n, sunt valorile proprii ale matricei formei pătratice relativ la

o bază ortonormată B, fiecare valoare proprie fiind scrisă de atâtea ori cât
este multiplicitatea sa, iar x′i , i = 1, n, sunt coordonatele vectorului x relativ
∑
n
la baza B ′ , adică x = x′i vi .
i=1
Demonstraţie. Fie A = (aij ) ∈ Mn (R) matricea ataşată formei ı̂n ra-

b
port cu o bază ortonormată B = {e1 , . . . , en } ⊂ V care are proprietatea că
A = t A (A fiind o matrice simetrică). Această matrice defineşte un endomor-
fism f ∈ EndR (V ) prin MBf = A. Cum A = t A şi baza B este ortonormată,
rezultă că f este un endomorfism simetric şi atunci, conform corolarului 5.4.2,
există o altă bază ortonormată B ′ = {v1 , . . . , vn } ⊂ V astfel ı̂ncât MBf ′ = D,
adică o matrice diagonală cu proprietatea D = T −1 AT , unde T este matricea

∑
n
de trecere. Cum vj = tij ei , j = 1, n, definim endomofismul g ∈ End(V )
i=1
∑
n
prin g(ej ) = vj . Rezultă că g(ej ) = tij ei , j = 1, n, ceea ce ı̂nseamnă că
i=1
MBg = T . Dar, prin definiţie, g(ej ) = vj , j = 1, n (g transformă o bază
ortonormată ı̂ntr-o bază ortonormată), ceea ce ı̂nseamnă că g este un endo-
morfism ortogonal. Deci matricea MBg = T este ortogonală, adică t T = T −1 .
Atunci, MBq ′ matricea ataşată formei q ı̂n baza B ′ este
MBq ′ = t T AT = T −1 AT = D,
deci o matrice diagonală. În baza B ′ , avem

∑
n ∑
q(x) = λi x′2
i , x= x′i vi .
i=1 i
Din demonstraţia teoremei de diagonalizare a endomorfismelor autoadjuncte,

rezultă că baza B ′ este compusă din versorii proprii ai matricei A, iar ele-
mentele diagonale ale matricei D sunt tocmai valorile proprii (distincte sau
nu) ale lui A.
♢
Exemplu. Fie forma pătratică q : R → R,
3
q(x) = 6x21 + 5x22 + 7x23 − 4x1 x2 + 4x1 x3 ,
x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 , ı̂n baza canonică a lui R3 . Folosind metoda valorilor

proprii, să se determine forma canonică şi baza ı̂n care se realizează aceasta.
Matricea asociată formei pătratice q relativ la baza canonică ortonormată
b
B = {e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1)} ⊂ R3 este
 
6 −2 2

A =  −2 5 0 
.
2 0 7
Valorile proprii ale acestei matrice sunt λ1 = 3, λ2 = 6, λ3 = 9, iar vectorii
proprii corespunzători u1 = (2, 2, −1), u2 = (−1, 2, 2) şi u3 = (2, −1, 2) sunt
ortogonali; versorii proprii
u1 1 u2 1
v1 = = (2, 2, −1), v2 = = (−1, 2, 2),
||u1 || 3 ||u2 || 3
u3 1
v3 = = (2, −1, 2)
||u3 || 3
compun baza ortonormată B ′ ı̂n care se obţine forma canonică. Matricea de
trecere la noua bază B ′ este
 
2 1 2
 −
 3 3 3 

 
 2 2 1 
T =
 − .
 3 3 3 
 
 1 2 2 
−
3 3 3
Făcând schimbarea de coordonate X = T X ′ , unde
   
x1 x′1
  ′  ′ 
X =  x2  , X =  x2  ,
x3 x′3
se obţine expresia canonică a formei pătratice q
q(x) = 3x′2 ′2 ′2
1 + 6x2 + 9x3 .
Teorema 6.2.4 (metoda lui Jacobi). Fie V un K-spaţiu vectorial,

dimK V = n, q : V → K o formă pătratică şi A = (aij ) ∈ Mn (K) ma-
b
tricea ei relativ la B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază arbitrară, dar fixată. Dacă
determinanţii

a a12

∆1 = a11 , ∆2 = 11 , . . . , ∆n = det A,
a21 a22
b
sunt nenuli, atunci există o bază B ′ = {e′1 , . . . , e′n } ⊂ V faţă de care q are
forma canonică
∑ n
∆i−1 ′2
q(x) = xi ,
i=1 ∆i
∑
n
unde x = x′i e′i şi ∆0 = 1.
i=1
Demonstraţie. Construim baza B ′ astfel
e′1 = c11 e1 , e′2 = c12 e1 + c22 e2 , . . . , e′n = c1n e1 + c2n e2 + . . . + cnn en

şi determinăm coeficienţii cij impunând condiţiile
φ(ei , e′j ) = 0, i = 1, j − 1, j = 1, n şi φ(ej , e′j ) = 1,
unde φ este polara formei pătratice q. Pentru j = 1, n, fixat, obţinem sis-

temul liniar neomogen ı̂n necunoscutele c1j , c2j , . . . , cjj


 a11 c1j + a21 c2j + . . . + aj1 cjj = 0


.........




a1j c1j + . . . + ajj cjj = 1.
Cum determinantul sistemului este ∆j ̸= 0, sistemul are soluţie unică. Folosind

formulele lui Cramer obţinem

a11 a21 ... aj−1,1 0

1 . . . ... ... ... . . . ∆j−1
cjj = = .
∆j a1,j−1 a2,j−1 . . . aj−1,j−1 0 ∆j

a a2j . . . aj−1,j 1
1j
Fie B = (bij ) ∈ Mn (K) matricea ataşată formei ı̂n baza B ′ . Atunci, pentru
∀i = 1, j − 1 obţinem
( )
∑
i ∑
i
bij = φ(e′i , e′j ) =φ cki ek , e′j = cki φ(ek , e′j ) = 0,
k=1 k=1
adică bji = 0, ∀j ̸= i, deoarece matricea B este simetrică. Apoi,

 
∑
j
∆j−1
bjj = φ(e′j , e′j ) = φ  ckj ek , e′j  = cjj φ(ej , e′j ) = cjj = .
k=1 ∆j
Aşadar, ı̂n baza B ′ avem

∑
n
∆i−1 ∑
n
q(x) = b11 x′2
1 + ... + bnn x′2
n = x′2
i , ∀x = x′i , e′i .
i=1 ∆i i=1
♢
Exemplu. Fie forma pătratică q : R → R, 3
q(x) = 7x21 + 6x22 + 5x23 − 4x1 x2 + 4x2 x3 ,

x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ı̂n baza canonică a lui R3 . Folosind metoda lui Jacobi,

să se determine forma canonică şi baza ı̂n care se realizează aceasta.
Matricea formei pătratice q relativ la baza canonică a spaţiului R3 este
 
7 −2 0

A =  −2 6 −2 
.
0 −2 5
Determinanţii ∆i , i = 1, 3, ai acesteia sunt

7 −2
∆1 = a11 = 7, ∆2 =
= 38, ∆3 = det A = 162.
−2 6
Conform teoremei 6.2.4 expresia canonică a formei pătratice q este

1 7 ′2 38 ′2
q(x) = x′2
1 + x2 + x .
7 38 162 3
Căutăm baza B ′ = {e′1 , e′2 , e′3 }, unde
e′1 = c11 e1 , e′2 = c12 e1 + c22 e2 , e′3 = c13 e1 + c23 e2 + c33 e3 .

1
Impunând condiţiile din demonstraţia teoremei 6.2.4, obţinem c11 = , c12 =
7
1 7 2 7 19
, c22 = , c13 = , c23 = , c33 = . Aşadar, vectorii bazei B ′ sunt
19 38 81 81 81
( ) ( ) ( )
1 1 7 2 7 19
e′1 = , 0, 0 , e′2 = , , 0 , e′3 = , , .
7 19 38 81 81 81
Teorema 6.2.5 (metoda lui Gauss sau metoda completării pătra-
telor) Fie V un K-spaţiu vectorial, dimK V = n şi q : V → K o formă
b
pătratică, iar B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază faţă de care
∑
n ∑
n
q(x) = aij xi xj ,
i=1 j=1
b
astfel ı̂ncât A = (aij ) este o matrice nenulă. Atunci există B ′ = {e′1 , . . . , e′n } ⊂
V o bază faţă de care
∑
n ∑
n
q(x) = αi x′2
i , iar x = x′i e′i .
i=1 i=1
Demonstraţie. Deoarece A este o matrice nenulă, există cel puţin un

element aij ̸= 0. Distingem două cazuri.
Cazul I. Avem aii ̸= 0. Putem presupune că a11 ̸= 0 (ı̂n caz con-
trar, renumerotăm convenabil coordonatele xi ). Grupăm toţi termenii care
ı̂l conţin pe x1 şi adăugăm sau scădem termenii necesari pentru a obţine
n ∑
∑ n
q(x) = a11 x21 + 2a12 x1 x2 + . . . + 2a1n x1 xn + aij xi xj
i=2 j=2
1 a2 a2
= (a11 x1 + a12 x2 + . . . + a1n xn )2 − 12 x22 − . . . − 1n x2n −
a11 a11 a11
2a12 a13 2a1n−1 a1n ∑∑
n n
− x2 x3 − . . . − xn−1 xn + aij xi xj =
a11 a11 i=2 j=2
1 ∑n ∑ n
= 2
(a11 x1 + . . . + a1n xn ) + a′ij xi xj .
a11 i=2 j=2
Facem schimbarea de coordonate
y1 = a11 x1 + . . . + a1n xn , y2 = x2 , . . . , yn = xn .
b
Formăm baza B1 = {f1 , . . . , fn } ⊂ V astfel ı̂ncât vectorul x să aibă
∑
n
coordonatele yi , adică x = yi fi . Deoarece
i=1
x = x1 e1 + . . . + xn en = y1 f1 + . . . + yn fn =
= (a11 x1 + . . . + a1n xn )f1 + x2 f2 + . . . + xn fn

obţinem
e1 a12 a1n
f1 = , f2 = − e1 + e2 , . . . , fn = − e1 + en .
a11 a11 a11
Matricea de trecere de la baza B la baza B1 este
 
1 a12 a1n
 − ... − 
 a11 a11 a11 
 
T1 = 

0 1 ... 0 .

 .. .. .. 
 . . ... . 
0 0 ... 1
Expresia lui q ı̂n baza B1 este
1 2 ∑ n ∑ n
1 2
q(x) = y1 + a′ij yi yj = y + q1 (x).
a11 i=2 j=2 a11 1
Continuând procedeul pentru q1 (x), după un număr finit de paşi, obţinem

b
baza B ′ = {e′1 , . . . , e′n } ⊂ V faţă de care q are forma din enunţ.
Cazul II. Dacă aii ̸= 0, ∀i = 1, n, atunci există cel puţin un element
aij ̸= 0 cu i ̸= j. Putem presupune că a12 ̸= 0 (ı̂n caz contrar, renumerotăm
coordonatele xi ) şi
q(x) = 2a12 x1 x2 + 2a13 x1 x3 + . . . + 2an−1,n xn−1 xn .
b ∑
n
Formăm baza B2 = {g1 , . . . , gn } ⊂ V astfel ı̂ncât dacă x = zi gi să avem
i=1
x1 = z1 + z2 , x2 = z1 − z2 , x3 = z3 , . . . , xn = zn .
Matricea de trecere de la baza B la baza B2 este

 
1 1 0 ... 0
 


1 −1 0 ... 0 

T2 = 
 0 0 1 ... 0 .

 
 ... ... ... ... ... 
0 0 0 ... 1
În baza B2 , obţinem
q(x) = 2a12 (z1 + z2 )(z1 − z2 ) + 2a12 (z1 + z2 )z3 + . . . + 2an−1,n zn−1 zn =
∑
n ∑
n
= 2a12 (z12 − z22 ) + a′ij zi zj .
i=1 j=1
Matricea formei q ı̂n baza B2 , MBq 2 ,

are pe diagonala principală cel puţin
un element diferit de zero (a12 ̸= 0). Astfel, am ajuns la cazul I.
♢
Exemple. 1. Fie forma pătratică q : R3 → R,
q(x) = 5x21 + x22 + 5x23 + 4x1 x2 − 8x1 x3 − 4x2 x3 ,

x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 , ı̂n baza canonică a lui R3 . Folosind metoda lui Gauss,

să se determine forma canonică şi baza ı̂n care se realizează aceasta.
Avem a11 = 5 ̸= 0. Restrângând pătratele ce conţin succesiv variabilele
x1 , x2 , x3 obţinem
q(x) = (5x21 + 4x1 x2 − 8x1 x3 ) + x22 + 5x23 − 4x2 x3
1 4 16
= (5x1 + 2x2 − 4x3 )2 − x22 − x23 +
5 5 5
16
+ x2 x3 + x22 + 5x23 − 4x2 x3 =
5
1 x2 9 4
= (5x1 + 2x2 − 4x3 )2 + 2 + x23 − x2 x3 =
5 5 5 5
1 1 9
= (5x1 + 2x2 − 4x3 )2 + (x22 − 4x2 x3 ) + x23 =
5 5 5
1 1
= (5x1 + 2x2 − 4x3 )2 + (x2 − 2x3 )2 + x23 =
5 5
1 2 1 2
= y + y + y32 ,
5 1 5 2
unde y1 = 5x1 + 2x2 − 4x3 , y2 = x2 − 2x3 , y3 = x3 sunt coordonatele lui x ı̂n
baza B1 = {f1 , f2 , f3 }.
Ţinând seama de formulele de schimbare de coordonate, obţinem matricea
de trecere de la baza canonica B = {e1 , e2 , e3 } la baza B1
 
1 2
 − 0 
T1 = 

5 5
0 1 2

.
 
0 0 0
Baza B1 este formată din vectorii
{ }
1 2
B1 = f1 = e1 , f2 = − e1 + e2 , f3 = 2e2 + e3 ,
5 5
iar forma canonică a lui q este
1 1 ∑
3
q(x) = y12 + y22 + y32 , x= y i fi .
5 5 i=1
2. Fie forma pătratică q : R3 → R, q(x) = x1 x2 − 2x1 x3 + x2 x3 , x =

(x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 , ı̂n baza canonică a lui R3 . Folosind metoda lui Gauss, să
se determine forma canonică şi baza ı̂n care se realizează aceasta.
Avem a12 = 1 ̸= 0. Făcând schimbarea de coordonate x1 = y1 + y2 ,

x2 = y1 − y2 , x3 = y3 , ı̂n baza B1 = {f1 , f2 , f3 } avem
q(x) = (y1 + y2 )(y1 − y2 ) − 2(y1 + y2 )y3 + (y1 − y2 )y3 =
= y12 − y22 − y1 y3 − 3y2 y3 ,

∑
3
unde x = yi fi . Deoarece a11 ̸= 0, scriem
i=1
( 2 )
1 1
q(x) = y1 − y3 − y32 − y22 − 3y2 y3
2 4
( )2 ( )2
1 3 9 1
= y1 − y3 − y2 + y3 + y32 − y32 =
2 2 4 4
( )2 ( )2
1 3
= y1 − y3 − y2 + y3 + 2y32 .
2 2
Cu schimbarea de coordonate
1 3
z1 = y1 − y3 , z2 = y2 + y3 , z 3 = y3
2 2
obţinem forma canonică
∑
3
q(x) = z12 − z22 + 2z32 , x= zi gi
i=1
a formei pătratice q faţă de baza B2 = {g1 , g2 , g3 }. Deoarece
x1 = z1 + z2 − z3 , x2 = z1 − z2 + 2z3 , x 3 = z3
obţinem
g1 = e1 + e2 , g2 = e1 − e2 , g3 = −e1 + 2e2 + e3 ,
iar matricea de trecere de la baza iniţială (canonică a lui R3 ) B =

{e1 , e2 , e3 } la baza B2 este
 
1 1 −1

 1 −1 2 
.
0 0 1
6.3. SIGNATURA UNEI FORME PĂTRATICE REALE 71
6.3 Signatura unei forme pătratice reale

Definiţia 6.3.1 O formă biliniară reală simetrică φ : V × V → R se
numeşte pozitiv semidefinită (respectiv negativ semidefinită) dacă φ(x, x) ≥
0, ∀x ∈ V (respectiv dacă φ(x, x) ≤ 0, ∀x ∈ V ). φ se numeşte pozitiv definită
(respectiv negativ definită) dacă este pozitiv semidefinită (respectiv negativ
semidefinită) şi dacă ı̂n plus φ(x, x) = 0 ⇔ x = θV .
Definiţia 6.3.2 O formă pătratică reală q : V → R, q(x) = φ(x, x)
se numeşte pozitiv definită (respectiv negativ definită) dacă forma biliniară
φ ce defineşte pe q, este pozitiv definită (respectiv nega-tiv definită), adică
q(x) > 0, ∀x = ̸ θV ; q(x) = 0 ⇔ x = θV (respectiv q(x) < 0, ∀x ̸= θV ;
q(x) = 0 ⇔ x = θV ).
Pentru a studia dacă o formă pătratică reală este pozitiv definită (respec-
tiv negativ definită) avem la dispoziţie următorul criteriu care furnizează
condiţii necesare şi suficiente.
Teorema 6.3.3 (criteriul lui Sylvester). Fie q : V → R (dimR V = n)
o formă pătratică şi A = (aij ) matricea ataşată formei ı̂n raport cu o bază a
spaţiului. Forma pătratică q este pozitiv definită (respectiv negativ definită)
dacă şi numai dacă toţi determinanţii

a a12

∆1 = a11 , ∆2 = 11 , . . . , ∆n = det A
a21 a22
sunt strict pozitivi (respectiv (−1)k ∆k > 0, ∀k = 1, n).

b
Demonstraţie. Fie B = {e1 , . . . , en } ⊂ V o bază şi A = MBq . Con-
subsp
siderăm subspaţiile Lk = L({e1 , . . . , ek }) ⊂ V , k = 1, n, şi restricţiile lui q
la Lk , qk = qLk : Lk → R.
”⇒” Presupunem că forma pătratică q este pozitiv definită. Atunci şi qk
b
este pozitiv definită. Matricea ataşată lui qk ı̂n baza Bk = {e1 , . . . , ek } ⊂ Lk
este  
a11 . . . a1k
 . .. 
MBk = Ak = 
q
 .. ... . 
 ∈ Mk (R).
ak1 . . . akk
∑
k ∑
k
Aducând qk la forma canonică, obţinem qk (x) = αi x2i , unde x = xi ei ∈
i=1 i=1
Lk şi αi > 0, ∀i = 1, k, deoarece qk este pozitiv definită. Matricea asociată
lui qk , ı̂n baza ı̂n care s-a obţinut forma canonică este matricea diagonală
Dk = diag(α1 , . . . , αk ).
Dacă Tk este matricea de trecere de la baza Bk la noua bază, atunci
Dk = t Tk Ak Tk . Deoarece
det Dk = (det t Tk )(det Ak )(det Tk ) = (det Tk )2 det Ak ,
∏
k
det Dk = αi > 0 şi det Ak = ∆k
i=1
det Dk
avem ∆k = > 0.
(det Tk )2
”⇐” Dacă ∆k > 0, ∀k = 1, n, aplicăm teorema 6.2.4 (metoda lui Jacobi).
b ∑n
∆i−1 2
′
Astfel există B ⊂ V o bază faţă de care q(x) = xi , ∀x ∈ V .
i=1 ∆i
Rezultă că q(x) ≥ 0, ∀x ∈ V şi
∑
n
∆i−1
q(x) = 0 ⇔ x2i = 0 ⇔ x1 = . . . = xn = 0 ⇔ x = θV .
i=1 ∆i
Deci q este pozitiv definită.

Dacă q este negativ definită, atunci −q este pozitiv definită, iar demonstraţia
se face ı̂n mod analog.
♢
Definiţia 6.3.4 Fie q : V → R (dimR V = n) o formă pătratică reală şi
∑
n
q(x) = ai x2i o expresie canonică a acesteia. Se numeşte signatura formei
i=1
pătratice q, tripletul de numere reale (p, r, n − (p + r)) ı̂n care p reprezintă
numărul de coeficienţi strict pozitivi, r numărul de coeficienţi strict negativi,
iar n − (p + r) numărul de coeficienţi nuli din mulţimea {a1 , . . . , an }. p se
numeşte indexul pozitiv, iar r indexul negativ al formei pătratice q.
Enunţăm următoarea teoremă care afirmă că signatura unei forme pătratice
nu se schimbă la schimbarea bazei.
Teorema 6.3.5 (legea de inerţie). Signatura oricărei forme pătratice
q : V → R (dimR V = n) este invariantă la schimbarea bazei.
Observaţie. Utilizând oricare din cele trei metode de obţinere a formei
canonice (vezi teoreme 6.2.3, 6.2.4 şi 6.2.5) care poate fi diferită, conform
6.3. SIGNATURA UNEI FORME PĂTRATICE REALE 73
teoremei 6.3.5 signatura formei pătratice dedusă din expresia canonică este
aceeaşi.
GEOMETRIE ANALITICĂ
Capitolul 7
VECTORI LIBERI
7.1 Segmente orientate. Vectori liberi

Fie E3 spaţiul geometric tridimensional. Elementele lui E3 se numesc
puncte.
Definiţia 7.1.1 Fie A şi B două puncte din E3 . Perechea ordonată
(A, B) se numeşte segment orientat. A se numeşte originea, iar B se numeşte
extremitatea segmentului. Dacă originea şi extremitatea coincid se obţine
segmentul orientat nul, de forma (A, A).
Dacă A ̸= B, direcţia segmentului orientat (A, B) este dată de direcţia
dreptei determinată de punctele A şi B, numită dreaptă suport.
Dacă A = B, direcţia segmentului orientat (A, A) este nedeterminată.
Definiţia 7.1.2 Două segmente orientate nenule (A, B) şi (C, D) au
aceeaşi direcţie dacă dreptele lor suport sunt paralele sau coincid.
Un segment orientat nenul (A, B) determină unic dreapta AB şi un sens
de parcurs pe această dreaptă: sensul de la A către B.
Definiţia 7.1.3 Două segmente orientate nenule care au aceeaşi direcţie,
au acelaşi sens dacă sensurile determinate pe dreapta suport comună coincid;
ı̂n caz contrar au sensuri opuse. (De exemplu, segmentele orientate (A, B)
şi (B, A) sunt segmente orientate opuse). Două segmente orientate nenule
(A, B) şi (C, D) care au direcţii paralele vor avea aceeaşi orientare dacă B şi
D sunt de aceeaşi parte a dreptei AC.
Definiţia 7.1.4 Se numeşte lungimea unui segment orientat (A, B) distanţa
d(A, B) de la punctul A la punctul B.
75
76 CAPITOLUL 7. VECTORI LIBERI
Definiţia 7.1.5 Două segmente orientate nenule (A, B) şi (C, D) se

numesc echipolente şi se notează (A, B) ∼ (C, D) dacă au aceeaşi direcţie,
acelaşi sens şi aceeaşi lungime.
Observaţie. Relaţia binară de echipolenţă ”∼” este o relaţie de echivalen-
ţă pe mulţimea segmentelor orientate nenule. Astfel relaţia binară ”∼” este
− reflexivă, adică (A, B) ∼ (A, B)
− simetrică, adică (A, B) ∼ (C, D) ⇒ (C, D) ∼ (A, B)
− tranzitivă, adică (A, B) ∼ (C, D) şi (C, D) ∼ (E, F ) ⇒ (A, B) ∼
(E, F ).
Dacă admitem că toate segmentele orientate nule sunt echipolente ı̂ntre
ele, putem prelungi relaţia de echipolenţă şi la segmentele orientate nule.
Astfel, relaţia de echipolenţă definită pe mulţimea tuturor segmentelor ori-
entate ı̂mparte această mulţime ı̂n clase de echivalenţă.
Definiţia 7.1.6 Se numeşte vector liber o clasă de echivalenţă formată
din mulţimea tuturor segmentelor orientate, echipolente ı̂ntre ele.
Direcţia, sensul şi lungimea, comune segmentelor orientate, se numesc
direcţia, sensul şi lungimea vectorului liber. Orice segment orientat din această
clasă de echivalenţă se numeşte reprezentantul vectorului liber.
Notăm vectorii liberi prin ⃗a, ⃗b, ⃗c etc. Dacă segmentul orientat (A, B) este
un reprezentant al vectorului liber ⃗a, obişnuim să notăm segmentul (A, B)
−→ −→
prin AB şi să scriem AB= ⃗a. Din acest motiv, vom nota vectorii liberi şi
−→ −→
prin AB, CD, . . . .
Definiţia 7.1.7 Lungimea (norma sau modulul) unui vector liber ⃗a este
−→ −→
lungimea unui reprezentant al său AB şi se notează ||⃗a||, || AB || sau d(A, B).
Definiţia 7.1.8 Un vector liber de lungime unu se numeşte versor sau
vector unitate.
Definiţia 7.1.9 Vectorul liber de lungime zero se numeşte vectorul nul şi
se notează cu ⃗0, reprezentat de segmentul orientat (A, A), ∀A ∈ E3 . Direcţia
şi sensul lui sunt nedeterminate.
Definiţia 7.1.10 Vectorii liberi ⃗a şi ⃗b care au aceeaşi direcţie se numesc
vectori coliniari; scriem ⃗a||⃗b. Doi vectori liberi ⃗a şi ⃗b sunt egali şi scriem
⃗a = ⃗b, dacă reprezentanţii lor sunt echipolenţi (deci dacă au aceeaşi direcţie,
sens şi lungime). Doi vectori coliniari de aceeaşi lungime, dar cu sensuri
opuse, se numesc vectori opuşi; notăm opusul unui vector liber ⃗a, prin −⃗a.
7.2. SPAŢIUL VECTORIAL AL VECTORILOR LIBERI 77
Definiţia 7.1.11 Vectorii liberi care au reprezentanţii paraleli cu acelaşi

plan se numesc vectori coplanari.
7.2 Spaţiul vectorial al vectorilor liberi

Notăm cu V3 mulţimea tuturor vectorilor liberi din spaţiul E3 . Fixăm
ı̂n E3 un punct O numit origine. Oricărui punct M ∈ E3 ı̂i corespunde un
−→
vector liber şi numai unul ⃗r ∈ V3 de reprezentant OM . Reciproc, oricărui
−→
vector liber ⃗r ∈ V3 , ı̂i corespunde un unic punct M ∈ E3 astfel ı̂ncât ⃗r = OM .
−→
Vectorul liber ⃗r = OM se numeşte vectorul de poziţie al punctului M faţă de
originea O. Astfel, mulţimile E3 şi V3 sunt ı̂n corespondenţă biunivocă.
Mulţimea V3 a vectorilor liberi din spaţiul E3 poate fi organizată ca un
grup aditiv comutativ, definind adunarea acestora prin regula triunghiului
(respectiv a paralelogramului).
−→
Definiţia 7.2.1 Fie ⃗a, ⃗b ∈ V3 doi vectori liberi de reprezentanţi OA şi
−→ −→
respectiv AB. Vectorul liber ⃗c de reprezentant OB se numeşte vectorul sumă
−→ −→ −→
al vectorilor ⃗a şi ⃗b şi se notează ⃗c = ⃗a + ⃗b sau OB=OA + AB (fig. 7.1).
Fig. 7.2.
Fig. 7.1
Vectorii liberi ⃗a, ⃗b şi ⃗c = ⃗a + ⃗b sunt vectori coplanari. Regula de ı̂nsumare

din definiţia 7.2.1 se numeşte regula triunghiului.
Observaţii. 1. Dacă considerăm vectorii liberi ⃗a şi ⃗b de reprezentanţi
−→ −→ −→ −→ −→
OA şi respectiv OB, atunci ⃗c = ⃗a + ⃗b de reprezentant OC=OA + OB, unde
OC reprezintă diagonala paralelogramului OACB este tot vectorul sumă,
obţinut prin regula paralelogramului (fig. 7.2).
2. Deoarece vectorul liber sumă ⃗c = ⃗a+⃗b nu depinde de alegerea punctului

O, rezultă că adunarea vectorilor liberi notată
+
+ : V3 × V3 → V3 , (⃗a, ⃗b) 7→ ⃗a + ⃗b
este lege de compoziţie internă bine definită.

Teorema 7.2.2 Adunarea vectorilor liberi are următoarele proprietăţi,
care determină o structură de grup abelian (V3 , +) pe mulţimea vectorilor
liberi
1) ∀⃗a, ⃗b ∈ V3 , ⃗a + ⃗b = ⃗b + ⃗a (comutativitate)
2) ∀⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 , ⃗a + (⃗b + ⃗c) = (⃗a + ⃗b) + ⃗c (asociativitate)
3) ∀⃗a ∈ V3 , ⃗a + ⃗0 = ⃗0 + ⃗a = ⃗a (⃗0 este elementul neutru)
4) ∀⃗a ∈ V3 , ⃗a + (−⃗a) = (−⃗a) + ⃗a = ⃗0 (opusul lui ⃗a este simetricul lui ⃗a).
Observaţie. Existenţa opusului unui vector permite definirea scăderii a
doi vectori liberi ⃗a, ⃗b prin ⃗a − ⃗b = ⃗a + (−⃗b).
Introducem o lege de compoziţie externă · : R × V3 → V3 , numită
ı̂nmultirea unui vector liber cu un scalar.
Definiţia 7.2.3 Se numeşte produsul dintre vectorul liber ⃗a ∈ V3 şi
scalarul α ∈ R vectorul α⃗a definit ı̂n modul următor
a) dacă ⃗a ̸= ⃗0 şi α ̸= 0, atunci α⃗a este vectorul care are aceeaşi direcţie
cu ⃗a, lungimea egală cu |α| ||⃗a|| şi sensul dat de cel al lui ⃗a sau contrar lui ⃗a
după cum α > 0 sau α < 0.
b) dacă α = 0 sau ⃗a = ⃗0, atunci α⃗a = ⃗0.
Teorema 7.2.4 Înmulţirea vectorilor liberi cu scalari are următoarele
proprietăţi
1) ∀α, β ∈ R, ∀⃗a ∈ V3 , (α + β)⃗a = α⃗a + β⃗a (distributivitate faţă de
adunarea scalarilor)
2) ∀α ∈ R, ∀⃗a, ⃗b ∈ V3 , α(⃗a +⃗b) = α⃗a +α⃗b (distributivitate faţă de adunarea
vectorilor)
3) ∀α, β ∈ R, ∀⃗a ∈ V3 , α(β⃗a) = (αβ)⃗a
4) ∀⃗a ∈ V3 , 1 · ⃗a = ⃗a.
7.3. COLINIARITATE. COPLANARITATE 79

Mulţimea vectorilor liberi V3 este un spaţiu vectorial real, numit spaţiul
vectorilor liberi ı̂n raport cu cele două legi de compoziţie definite anterior.
7.3 Coliniaritate. Coplanaritate

Teorema 7.3.1 Fie ⃗a, ⃗b ∈ V3 , ⃗a ̸= ⃗0, ⃗b ̸= ⃗0. Dacă ⃗a şi ⃗b sunt coliniari,
atunci există un scalar λ ∈ R, unic, astfel ı̂ncât ⃗b = λ⃗a.
Demonstraţie. Deoarece ⃗a şi ⃗b sunt diferiţi de vectorul nul, există ver-
⃗a ⃗b
sorii acestor vectori ⃗a0 = şi ⃗b0 = . Pentru că ⃗a şi ⃗b sunt coliniari,
||⃗a|| ⃗
||b||
⃗
rezultă b0 = ±⃗a0 . Astfel, obţinem
 
⃗
⃗b = ||⃗b||⃗b0 = ||⃗b||(±⃗a0 ) = ± ||b||  (||⃗a||⃗a0 ) = k⃗a,
||⃗a||
unde
||⃗b||
k=± ∈ R,
||⃗a||
unic.
♢
Corolarul 7.3.2 Dacă ⃗a ∈ V3 , ⃗a ̸= ⃗0, atunci mulţimea
{⃗b ∈ V3 |∃λ ∈ R, astfel ı̂ncât ⃗b = λ⃗a}
este un subspaţiu vectorial al lui V3 unidimensional.

Teorema 7.3.3 Vectorii ⃗a, ⃗b ∈ V3 sunt coliniari dacă şi numai dacă ei
sunt liniar dependenţi (depR (⃗a, ⃗b)).
Demonstraţie. ”⇒” Dacă ⃗a, ⃗b sunt coliniari, atunci ∃λ ∈ R astfel ı̂ncât
⃗b = λ⃗a, adică λ⃗a + (−1)⃗b = ⃗0. Deci depR (⃗a, ⃗b).
”⇐” Dacă depR (⃗a, ⃗b), atunci există o combinaţie (liniară) α1⃗a + α2⃗b = ⃗0,
α1
α1 , α2 ∈ R, cu α12 + α22 ̸= 0. Fie α2 ̸= 0; atunci ⃗b = − ⃗a. Deci, există
α2
α1
λ = − ∈ R astfel ı̂ncât ⃗b = λ⃗a. ♢
α2
Teorema 7.3.4 Vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 sunt coplanari dacă şi numai dacă
ei sunt liniar dependenţi (depR (⃗a, ⃗b, ⃗c)).
Demonstraţie. ”⇒” Dacă ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 sunt coplanari, rezultă că au
reprezentanţii paraleli cu acelaşi plan.
−→
Descompunând reprezentantul OC al vectorului ⃗c, coplanar cu repre-
−→ −→ −→ −→ −→
zentanţii OA şi OB ai vectorilor ⃗a şi ⃗b, obţinem OC=OE + OF , unde
−→ −→ −→ −→
∃λ, µ ∈ R astfel ı̂ncât OE= λ OA, OF = µ OB (fig. 7.3). Obţinem relaţia
⃗c = λ⃗a + µ⃗b, ce implică depR (⃗a, ⃗b, ⃗c).
Fig. 7.3
”⇐” Dacă depR (⃗a, ⃗b, ⃗c), atunci există o combinaţie liniară α1⃗a + α2⃗b +
α3⃗c = ⃗0, α1 , α2 , α3 ∈ R, cu α12 + α22 + α32 ̸= 0. Fie α1 ̸= 0. Atunci avem
α2 α3
⃗a = λ⃗b + µ⃗c, unde λ = − şi µ = − ∈ R; deci vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c sunt
α1 α1
coplanari.
♢
⃗ ⃗
Exemplu. Vectorii ⃗a, ⃗a + b şi ⃗a − b sunt coplanari, deoarece sunt liniar
dependenţi, existând combinaţia liniară
1 1
⃗a = (⃗a + ⃗b) + (⃗a − ⃗b).
2 2
Observaţie. Ţinând seama de teorema 7.3.4, putem afirma că orice trei
vectori liberi necoplanari sunt liniar independenţi.
Teorema 7.3.5 Dimensiunea spaţiului vectorial real al vectorilor liberi
din E3 este egală cu trei, adică dimR V3 = 3.
7.3. COLINIARITATE. COPLANARITATE 81
Demonstraţie. Orice trei vectori liberi ⃗a, ⃗b, ⃗c necoplanari sunt liniar
−→ −→
independenţi. Aceştia generează pe V3 . Fie d⃗ ∈ V3 arbitrar şi OA, OB,
−→ −→
⃗ Fie A′ , B ′ , C ′ proiecţiile lui D pe
OC, OD reprezentanţii vectorilor ⃗a, ⃗b, ⃗c, d.
suporturile lui ⃗a, ⃗b, respectiv ⃗c. Atunci
−→ −→ ′ −→ ′ −→ ′ −→ −→ −→
OD=OA + OB + OC = α OA +β OB +γ OC,
−→ ′ −→ ′ −→ ′
unde α, β, γ ∈ R, deoarece OA , OB , OC sunt coliniari cu ⃗a, respectiv ⃗b şi
b
⃗c. Deci d⃗ = α⃗a + β⃗b + γ⃗c. Astfel B = {⃗a, ⃗b, ⃗c} ⊂ V3 şi dimR V3 = 3.
♢
b
Definiţia 7.3.6 Fie B = {⃗a, ⃗b, ⃗c} ⊂ V3 o bază fixată. Deoarece ∀d⃗ ∈ V3
se scrie ı̂n mod unic sub forma d⃗ = α⃗a + β⃗b + γ⃗c, numerele α, β, γ ∈ R se
numesc coordonatele vectorului d⃗ ı̂n baza B.
Obişnuim să folosim şi notaţia d⃗ = (α, β, γ).
Operaţiile cu vectori şi proprietăţile acestora pot fi exprimate cu ajutorul
coordonatelor. Fie d⃗1 , d⃗2 , d⃗3 ∈ V3 , d⃗i = (αi , βi , γi ), i = 1, 3, ı̂n baza B. Atunci
d⃗1 + d⃗2 = (α1 + α2 , β1 + β2 , γ1 + γ2 )
λd⃗1 = (λα1 , λβ1 , λγ1 ), ∀λ ∈ R
d⃗1 = d⃗2 ⇔ α1 = α2 , β1 = β2 , γ1 = γ2 .
Vectorii d⃗1 , d⃗2 ∈ V3 sunt coliniari dacă şi numai dacă coordonatele lor sunt
proporţionale, iar vectorii d⃗1 , d⃗2 , d⃗3 ∈ V3 sunt coplanari dacă şi numai dacă
coordonatele unuia sunt combinaţii liniare de coordonatele celorlalţi doi.
−→
Fie O ∈ E3 , fixat şi versorii ⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k ∈ V3 de reprezentanţi OA, respectiv
−→ −→
OB şi OC, astfel ı̂ncât OA ⊥ OB ⊥ OC.
b
Deoarece aceşti versori sunt necoplanari, atunci {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} ⊂ V3 este o bază,
numită baza canonică a lui V3 . Pentru ∀⃗a ∈ V3 avem relaţia
⃗a = a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k,
numită expresia analitică a vectorului ⃗a ı̂n baza {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k}; coordonatele (a1 , a2 , a3 )
ı̂n baza {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} se numesc coordonatele euclidiene ale vectorului ⃗a.
Fie M ∈ E3 . Atunci, ı̂n baza {⃗ı, ⃗j, ⃗k}, vectorul de poziţie al punctului M
faţă de originea O este
−→
⃗r =OM = x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k,
unde coordonatele euclidiene x, y, z sunt proiecţiile lui OM pe suporturile

−→ −→ −→
vectorilor OA, OB, respectiv OC (fig. 7.4)
Fig. 7.4
Ansamblul {0;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} se numeşte reper cartezian ı̂n E3 , iar coordonatele
−→
euclidiene x, y, z ale vectorului de poziţie ⃗r =OM se mai numesc coordonatele
carteziene ale punctului M faţă de reperul {0;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k}. Se foloseşte notaţia
M (x, y, z). Dacă M1 , M2 ∈ E3 astfel ı̂ncât
−→ −→
OM1 = x1⃗ı + y1⃗ȷ + z1⃗k, OM2 = x2⃗ı + y2⃗ȷ + z2⃗k,
atunci
−→ −→ −→
M1 M2 =OM2 − OM1 = (x2 − x1 )⃗ı + (y2 − y1 )⃗ȷ + (z2 − z1 )⃗k.
7.4 Proiecţii ortogonale

−→
Fie D ⊂ E3 o dreaptă, ⃗a ∈ V3 un vector liber şi AB un reprezentant al
acestuia. Fie P1 şi P2 două plane duse prin punctele A şi B şi perpendiculare
pe D. Obţinem punctele {A′ } = D ∩ P1 , {B ′ } = D ∩ P2 .
−→
Deoarece vectorul liber A′ B ′ construit anterior nu depinde de reprezen-
tantul vectorului ⃗a ∈ V3 , putem da următoarea definiţie
−→
Definiţia 7.4.1 Vectorul liber A′ B ′ (construit anterior) se numeşte proiec-
−→
ţia ortogonală a vectorului liber ⃗a =AB pe dreapta D şi se notează cu p⃗rD⃗a.
7.4. PROIECŢII ORTOGONALE 83
Observaţie. Deoarece proiecţia ortogonală p⃗rD⃗a nu depinde decât de

vectorul liber ⃗a şi de direcţia dreptei D, putem vorbi de proiecţia ortogonală
a unui vector liber ⃗a pe un alt vector liber ⃗b ∈ V3 \ {⃗0}, pe care o notăm p⃗r⃗b⃗a.
−→ −→
Definiţia 7.4.2 Fie ⃗a, ⃗b ∈ V3 \ {⃗0} şi OA, OB reprezentanţii lor aleşi
cu originea comună O. Se numeşte unghiul dintre vectorii ⃗a şi ⃗b, unghiul
−→ −→
φ ∈ [0, π] determinat de suporturile lui OA şi OB (fig. 7.5)
Fig. 7.5
Observaţii. 1. Definiţia unghiului format de vectorii liberi ⃗a şi ⃗b nu

depinde de alegerea punctului O.
2. Dacă unul dintre cei doi vectori este nul, atunci unghiul dintre ei este
nedeterminat.
π
Definiţia 7.4.3 Dacă unghiul φ = , atunci vectorii ⃗a şi ⃗b se numesc
2
ortogonali. Prin convenţie, vectorul nul ⃗0 este ortogonal pe orice vector.
Definiţia 7.4.4 Numărul real ||⃗a|| cos φ se numeşte mărimea algebrică a

proiecţiei ortogonale a vectorului ⃗a pe vectorul ⃗b şi se notează cu
pr⃗b⃗a = ||⃗a|| cos φ(= OA′ ).
Propoziţia 7.4.5 Dacă ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 \ {⃗0} şi α ∈ R, atunci au loc pro-
prietăţile
1) pr⃗c(⃗a + ⃗b) = pr⃗c⃗a + pr⃗c⃗b
2) pr⃗c(α⃗a) = αpr⃗c⃗a.
Fig. 7.6
7.5 Produs scalar

Fie ⃗a, ⃗b ∈ V3 , iar φ ∈ [0, π] unghiul dintre aceştia ı̂n cazul ı̂n care ⃗a şi ⃗b
sunt nenuli.
Definiţia 7.5.1 Produsul scalar al vectorilor ⃗a şi ⃗b, notat ⃗a·⃗b, este numărul
real definit prin

a||||⃗b|| cos φ,
 ||⃗ dacă ⃗a, ⃗b ∈ V3 \ {⃗0}
⃗a · ⃗b =

0, dacă ⃗a = ⃗0 sau ⃗b = ⃗0.
Observaţie. Dacă ⃗a, ⃗b ∈ V3 \ {⃗0}, atunci
⃗a · ⃗b = ||⃗a||(||⃗b|| cos φ) = ||⃗a||pr⃗a⃗b,
⃗a · ⃗b = ||⃗b||(||⃗a|| cos φ) = ||⃗b||pr⃗b⃗a.

Teorema 7.5.2 Produsul scalar al vectorilor liberi are următoarele pro-
prietăţi
1) ∀⃗a, ⃗b ∈ V3 , ⃗a · ⃗b = ⃗b · ⃗a (comutativitate)
2) ∀α ∈ R, ∀⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 , α(⃗a · ⃗b) = (α⃗a) · ⃗b = ⃗a · (α⃗b)
3) ∀⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 , ⃗a · (⃗b + ⃗c) = ⃗a · ⃗b + ⃗a · ⃗c (distributivitate faţă de adunare)
4) ∀⃗a ∈ V3 , ⃗a · ⃗a ≥ 0; ⃗a · ⃗a = 0 ⇔ ⃗a = ⃗0
5) ⃗a · ⃗b = 0 ⇔ ⃗a şi ⃗b sunt ortogonali
7.5. PRODUS SCALAR 85
6) Dacă ⃗a = a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k şi ⃗b = b1⃗ı + b2⃗ȷ + b3⃗k, atunci

⃗a · ⃗b = a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 (expresia canonică a produsului scalar).
7) Dacă ⃗a, ⃗b ∈ V3 \ {⃗0}, iar φ este unghiul dintre ⃗a şi ⃗b, atunci
⃗a · ⃗b a1 b1 + a2 b2 + a3 b3
cos φ = =√ √ .
||⃗a|| · ||⃗b|| a21 + a22 + a23 b21 + b22 + b23
Demonstraţie. 1) Pentru orice ⃗a, ⃗b ∈ V3 \ {⃗0}, avem
⃗a · ⃗b = ||⃗a||||⃗b|| cos φ = ||⃗b|||⃗a|| cos φ = ⃗b · ⃗a.
2) Pentru α > 0 avem
(α⃗a) · ⃗b = ||α⃗a||||⃗b|| cos φ = |α| ||⃗a||||⃗b|| cos φ = α(⃗a · ⃗b).
Pentru α < 0 avem
(α⃗a) · ⃗b = |α|||⃗a||||⃗b|| cos(π − φ) = (−α)||⃗a||||⃗b||(− cos φ) =
= α(||⃗a||||⃗b|| cos φ) = α(⃗a · ⃗b).
Pentru α = 0 avem α⃗a = ⃗0, deci
(α⃗a) · ⃗b = ⃗0 · ⃗b = 0 = α(⃗a · ⃗b).
3) Conform observaţiei anterioare şi propoziţiei 7.4.5, pentru ∀⃗a ∈ V3 \{⃗0}

avem
⃗a · (⃗b + ⃗c) = ||⃗a||pr⃗a (⃗b + ⃗c) = ||⃗a||(pr⃗a⃗b + pr⃗a⃗c) =
||⃗a||pr⃗a⃗b + ||⃗a||pr⃗a⃗c = ⃗a · ⃗b + ⃗a · ⃗c.
4) ⃗a · ⃗a = ||⃗a||2 ≥ 0; ⃗a · ⃗a = 0 ⇔ ||⃗a|| = 0 ⇔ ⃗a = ⃗0.

π
5) ”⇒” Dacă ⃗a ·⃗b = 0 ⇒ ⃗a = ⃗0 sau ⃗b = ⃗0 sau cos φ = 0 (adică φ = ) ⇒ ⃗a
2
şi ⃗b sunt ortogonali.
π
”⇐” Dacă ⃗a, ⃗b sunt ortogonali ⇒ φ = ⇒ cos φ = 0 ⇒ ⃗a · ⃗b = 0.
2
6) Deoarece ⃗ı ⊥ ⃗ȷ ⊥ ⃗k, conform proprietăţii 5) rezultă⃗ı·⃗ȷ = ⃗j·⃗k = ⃗k·⃗ı = 0.

Cum ⃗ı ·⃗ı = ⃗ȷ · ⃗ȷ = ⃗k · ⃗k = 1, aplicând proprietăţile 1), 2) şi 3) obţinem
⃗a · ⃗b = a1 b1 (⃗ı ·⃗ı) + (a1 b2 + a2 b1 )(⃗ı · ⃗ȷ) + a2 b2 (⃗ȷ · ⃗ȷ)+

+(a1 b3 + a3 b1 )(⃗ı · ⃗k) + (a2 b3 + a3 b2 )(⃗ȷ · ⃗k) + a3 b3 (⃗k · ⃗k) =
= a1 b1 + a2 b2 + a3 b3 .
⃗a · ⃗b
7) Evident, conform definiţiei cos φ = şi a proprietăţii 6).
||⃗a||||⃗b||
♢
Exemple. 1. Să se determine valoarea expresiei E = ⃗a · ⃗b + ⃗a · ⃗c + ⃗b · ⃗c
dacă ⃗a + ⃗b + ⃗c = 3⃗ı − ⃗ȷ + 5⃗k şi ||⃗a|| = ||⃗b|| = ||⃗c|| = 3.
Deoarece
(⃗a + ⃗b + ⃗c)2 = ⃗a2 + ⃗b2 + ⃗c2 + 2(⃗a · ⃗b + ⃗a · ⃗c + ⃗b · ⃗c)
şi √
(⃗a + ⃗b + ⃗c)2 = ||3⃗ı − ⃗ȷ + 5⃗k||2 = ( 9 + 1 + 25)2 = 35
35 − 27
rezultă E = = 4.
2
2. Fie ⃗a = ⃗ı + ⃗ȷ + ⃗k şi ⃗b = ⃗ı − ⃗ȷ. Să se determine ||⃗a||, ||⃗b||, ̸ (⃗a, ⃗b), pr⃗a+⃗b⃗a,
pr⃗a+⃗b⃗b, pr⃗a−⃗b⃗a, pr⃗a−⃗b⃗b.
√ √
Deoarece ||⃗a|| = 3, ||⃗b|| = 2 şi ⃗a · ⃗b = 0 rezultă
⃗a · ⃗b
cos ̸ (⃗a, ⃗b) = = 0 ⇒ ⃗a ⊥ ⃗b.
||⃗a||||⃗b||
Deoarece ⃗a + ⃗b = 2⃗ı + ⃗k şi ⃗a − ⃗b = 2⃗ȷ + ⃗k rezultă
⃗a · (⃗a + ⃗b) 3 ⃗a · (⃗a − ⃗b) 3

pr⃗a+⃗b⃗a = =√ , pr⃗a−⃗b⃗a = =√
||⃗a + ⃗b|| 5 ||⃗a − ⃗b|| 5
⃗b · (⃗a + ⃗b) 2 ⃗b · (⃗a − ⃗b) −2
pr⃗a+⃗b⃗b = =√ , pr⃗a−⃗b⃗b = =√ .
||⃗a + ⃗b|| 5 ||⃗a − ⃗b|| 5
3. Să se demonstreze formula trigonometrică
cos(α + β) = cos α cos β − sin α sin β

7.6. PRODUS VECTORIAL 87
folosind produsul scalar a doi vectori.
Fig. 7.7
Considerând versorii ⃗u şi ⃗v care fac unghiurile α, respectiv β cu axa Ox
(fig. 7.7) avem
⃗u = (cos α)⃗ı + (sin α)⃗ȷ
⃗v = (cos β)⃗ı − (sin β)⃗ȷ.
Deoarece
⃗u · ⃗v = ||⃗u||||⃗v || cos(α + β) = cos(α + β)
şi
⃗u · ⃗v = cos α cos β − sin α sin β
rezultă formula trigonometrică.
7.6 Produs vectorial

Fie ⃗a, ⃗b ∈ V3 , iar φ ∈ [0, π] unghiul dintre aceştia ı̂n cazul ı̂n care ⃗a şi ⃗b
sunt nenuli.
Definiţia 7.6.1 Produsul vectorial al vectorilor ⃗a şi ⃗b, notat ⃗a × ⃗b, este
vectorul definit prin

a||||⃗b|| sin φ ⃗e
 ||⃗ dacă ⃗a şi ⃗b sunt necoliniari
⃗a × ⃗b =
 ⃗0, dacă ⃗a şi ⃗b sunt coliniari sau ⃗a = ⃗0 sau ⃗b = ⃗0,
unde ⃗e este un versor ortogonal pe ⃗a şi ⃗b şi cu sensul astfel ı̂ncât triedrul
⃗a, ⃗b, ⃗e să fie drept orientat (adică rotind ⃗a peste ⃗b sensul lui ⃗e este dat de
regula mâinii drepte).
Fig. 7.8
Teorema 7.6.2 Produsul vectorial are următoarele proprietăţi

1) ∀⃗a, ⃗b ∈ V3 , ⃗a × ⃗b = −(⃗b × ⃗a) (anticomutativitate)
2) ∀α ∈ R, ∀⃗a, ⃗b ∈ V3 , α(⃗a × ⃗b) = (α⃗a) × ⃗b = ⃗a × (α⃗b) (omogenitate)
3) ∀⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 , ⃗a × (⃗b + ⃗c) = ⃗a × ⃗b + ⃗a × ⃗c (distributivitate)
4) ∀⃗a ∈ V3 , ⃗a × ⃗a = ⃗0
5) ∀⃗a, ⃗b ∈ V3 , ||⃗a × ⃗b||2 = ||⃗a||2 ||⃗b||2 − (⃗a · ⃗b)2 (identitatea lui Lagrange)
6) Dacă ⃗a şi ⃗b nu sunt coliniari, atunci ||⃗a × ⃗b|| = aria paralelogramu-
lui construit pe suporturile reprezentanţilor vectorilor ⃗a şi ⃗b aleşi cu origine
comună.
7) Dacă
⃗a = a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k şi ⃗b = b1⃗ı + b2⃗ȷ + b3⃗k,
atunci
⃗a × ⃗b = (a2 b3 − a3 b2 )⃗ı + (a3 b1 − a1 b3 )⃗ȷ + (a1 b2 − a2 b1 )⃗k =

⃗ı ⃗ȷ ⃗k

= a1 a2 a3 (expresia canonică a produsului vectorial).

b1 b2 b3
7.6. PRODUS VECTORIAL 89
Demonstraţie. Proprietăţile 1), 2), 3), 4) le lăsăm ca exerciţiu.

5) Deoarece sin2 φ = 1 − cos2 φ avem
||⃗a × ⃗b||2 = ||⃗a||2 ||⃗b||2 sin2 φ = ||⃗a||2 · ||⃗b||2 − (||⃗a||||⃗b|| cos φ)2 =
= ||⃗a||2 ||⃗b||2 − (⃗a · ⃗b)2 .

−→ −→
6) Fie OA şi OB reprezentanţii vectorilor ⃗a şi ⃗b şi fie OACB para-
−→ −→
lelogramul construit pe suporturile lui OA şi OB (fig. 7.9). Atunci aria
paralelogramului OACB este
AOACB = OA · BB ′ = ||⃗a||(||⃗b|| sin φ) = ||⃗a||||⃗b|| sin φ = ||⃗a × ⃗b||.
Fig. 7.9
7) Conform definiţiei versorilor ⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k avem
⃗ı × ⃗ȷ = ⃗k = −(⃗ȷ ×⃗ı), ⃗ȷ × ⃗k = ⃗ı = −(⃗k × ⃗ȷ),

⃗k ×⃗ı = ⃗ȷ = −(⃗ı × ⃗k), ⃗ı ×⃗ı = ⃗ȷ × ⃗ȷ = ⃗k × ⃗k = ⃗0,
şi conform proprietăţilor 1), 2) şi 3) obţinem egalitatea din enunţ. Dezvoltând
determinantul simbolic după elementele primei linii se obţine acelaşi rezultat.
♢
Exemplu. Să se calculeze aria △ABC şi lungimea ha a ı̂nălţimii din A,
dacă A(−1, 1, 2), B(2, 3, −1) şi C(1, −2, 0). Scriem ı̂n mod echivalent aria
△ABC astfel
−→ −→ −→
|| AB × AC || ha || BC ||
A△ABC = = .
2 2
Deoarece −→
AB= (xB − xA )⃗ı + (yB − yA )⃗ȷ + (zB − zA )⃗k,
avem
−→ −→ −→
AB= 3⃗ı + 2⃗ȷ − 3⃗k, AC= 2⃗ı − 3⃗ȷ − 2⃗k, BC= −⃗ı − 5⃗j + ⃗k.
Cum
⃗ı ⃗ȷ ⃗k

−→ −→
AB × AC= 3 2 −3

= −13(⃗ı + ⃗
k),

2 −3 −2
obţinem
√ −→ −→ √ √
13 2 || AB × AC || 13 2 13 6
A△ABC = şi ha = −→ = √ = .
2 || BC || 3 3 9
7.7 Produs mixt

Definiţia 7.7.1 Produsul mixt al vectorilor ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 este scalarul ⃗a ·
(⃗b × ⃗c) compus din produsul vectorial ⃗b × ⃗c şi produsul scalar al vectorilor ⃗a
şi ⃗b × ⃗c.
Teorema 7.7.2 Produsul mixt are următoarele proprietăţi
1) Dacă ⃗a = a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k, ⃗b = b1⃗ı + b2⃗ȷ + b3⃗k şi ⃗c = c1⃗ı + c2⃗ȷ + c3⃗k,
atunci

a a2 a3
1

⃗a · (⃗b × ⃗c) = b1 b2 b3 (expresia canonică a produsului mixt).

c1 c2 c3
2) Dacă ⃗a, ⃗b, ⃗c sunt necoplanari, atunci valoarea absolută a produsului

mixt |⃗a · (⃗b × ⃗c)| reprezintă volumul paralelipipedului construit pe suporturile
reprezentanţilor vectorilor ⃗a, ⃗b, ⃗c, consideraţi cu origine comună.
3) ⃗a · (⃗b × ⃗c) = ⃗b · (⃗c × ⃗a) = ⃗c · (⃗a × ⃗b)
4) ⃗a · (⃗b × ⃗c) = −⃗b · (⃗a × ⃗c)
5) ⃗a · (⃗b × ⃗c) = (⃗a × ⃗b) · ⃗c
6) (⃗a + ⃗b) · (⃗c × d)
⃗ = ⃗a · (⃗c × d)
⃗ + ⃗b · (⃗c × d)
⃗
7.7. PRODUS MIXT 91
7) ⃗a · (⃗b × ⃗c) = 0 ⇔ depR (⃗a, ⃗b, ⃗c), adică dacă are loc una din următoarele
situaţii:
a) ce puţin unul dintre vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c este nul
b) doi dintre vectori sunt coliniari
c) vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c sunt coplanari.
Demonstraţie. 1) Avem succesiv
⃗a · (⃗b × ⃗c) = (a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k) · [(c3 b2 − c2 b3 )⃗ı + (c1 b3 − c3 b1 )⃗ȷ+

+(c2 b1 − c1 b2 )⃗k] =
= a1 (−c2 b3 + c3 b2 ) + a2 (−c3 b1 + c1 b3 ) + a3 (−c1 b2 + c2 b1 ) =

a a2 a3
b b3 b b3 b
b2 1
1 1
= a1 2 − a2 + a3 = b b2 b3 .
c2 c3 c1 c3 c1 c2 1
c1 c2 c3
−→ −→ −→ −→
2) Fie OA, OB, OC şi OD reprezentanţii vectorilor ⃗a, respectiv ⃗b, ⃗c şi ⃗b×⃗c,
consideraţi cu origine comună (fig. 7.10). Fie θ = ̸ (⃗b, ⃗c), iar φ = ̸ (⃗a, ⃗b × ⃗c).
Alegând drept bază paralelogramul OBM C pe suporturile lui ⃗b şi ⃗c, cum
OA′ = h este ı̂nălţimea paralelipipedului relativ la această bază şi ţinând
seama că h = ||⃗a||| cos φ|, conform proprietăţii 6) din teorema 7.6.2, obţinem
V = AOM BC · h = ||⃗b × ⃗c||||⃗a||| cos φ| =

= |||⃗a||||⃗b × ⃗c|| cos φ| = |⃗a · (⃗b × ⃗c)|.
3) Permutarea circulară a fractorilor produsului mixt corespunde cu per-

mutarea circulară a liniilor determinantului din proprietatea 1).
4) Schimbarea ı̂ntre ei a doi factori corespunde cu schimbarea ı̂ntre ele a

două linii ale determinantului din proprietatea 1).
5) Deoarece produsul scalar este comutativ, avem (⃗a × ⃗b) · ⃗c = ⃗c · (⃗a × ⃗b).
Apoi, făcând o permutare circulară a factorilor, obţinem ⃗c ·(⃗a ×⃗b) = ⃗a ·(⃗b×⃗c).
Deci (⃗a × ⃗b) · ⃗c = ⃗a · (⃗b × ⃗c).
6), 7) Rezultă din proprietăţile determinanţilor şi proprietatea 1).
Fig. 7.10
♢
Observaţie. Conform proprietăţii 5) din teorema 7.7.2, produsul mixt
rămâne acelaşi, dacă se schimbă ı̂ntre ele semnele ”·” şi ”×”, adică
⃗a · (⃗b × ⃗c) = (⃗a × ⃗b) · ⃗c.
Din acest motiv, vom scrie
⃗a · (⃗b × ⃗c) = (⃗a, ⃗b, ⃗c).
Exemple. 1. Fie ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 astfel ı̂ncât ||⃗a|| = 6, ||⃗b|| = ||⃗c|| = 3,

a, ⃗b) = 30◦ , ⃗c ⊥ ⃗a şi ⃗c ⊥ ⃗b. Să se determine volumul paralelipipedului
̸ (⃗
construit pe vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c.

Volumul paralelipipedului este
V = |⃗a · (⃗b × ⃗c)| = |⃗c · (⃗a × ⃗b)| = ||⃗c||||⃗a × ⃗b||
(deoarece ⃗c şi ⃗a × ⃗b sunt coliniari) = ||⃗c||||⃗a||||⃗b|| sin ̸ (a, b) = 27.

2. Vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 sunt coplanari dacă şi numai dacă determinantul
lor Gram

a · ⃗a ⃗a · ⃗b ⃗a · ⃗c
⃗

G = ⃗b · ⃗a ⃗b · ⃗b ⃗b · ⃗c

c · ⃗a
⃗ ⃗c · ⃗b ⃗c · ⃗c
este nul.
7.7. PRODUS MIXT 93
Trei vectori ⃗a, ⃗b, ⃗c sunt coplanari (adică depR (⃗a, ⃗b, ⃗c)) doar dacă volumul
paralelipipedului determinat de aceştia este nul
V = |⃗a · (⃗b × ⃗c)| = |(⃗a, ⃗b, ⃗c)| = 0 ⇔ V 2 = (⃗a, ⃗b, ⃗c)2 = 0.
Exprimând vectorii ⃗a, ⃗b, ⃗c relativ la baza canonică
⃗a = a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k, ⃗b = b1⃗ı + b2⃗ȷ + b3⃗k, ⃗c = c1⃗ı + c2⃗ȷ + c3⃗k
şi ţinând seama de proprietăţile determinanţilor
det A2 = (det A)2 , det A = det t A
obţinem
V 2 = (⃗a, ⃗b, ⃗c)2 = (det A)2 = det A · det A = det A · det t A = det(A · t A) = G,
unde  
a1 a2 a3
 
A =  b1 b2 b3  .
c1 c2 c3
Deci V = 0 ⇔ G = 0.
3. Să se determine formulele lui Cramer (vezi §1.5) pentru un sistem de
trei ecuaţii cu trei necunoscute


 a1 x + b1 y + c1 z = d1


a2 x + b2 y + c2 z = d2




a3 x + b3 y + c3 z = d3 .
Fie vectorii
⃗a = a1⃗ı + a2⃗ȷ + a3⃗k, ⃗b = b1⃗ı + b2⃗ȷ + b3⃗k,
⃗c = c1⃗ı + c2⃗ȷ + c3⃗k, d⃗ = d1⃗ı + d2⃗ȷ + d3⃗k.

Înmulţind cele trei ecuaţii ale sistemului cu versorii ⃗i, respectiv ⃗ȷ şi ⃗k şi
ı̂nsumându-le obţinem
⃗ax + ⃗by + ⃗cz = d.
⃗
Pentru a rezolva sistemul, procedăm astfel: ı̂nmulţind scalar ecuaţia vecto-

rială anterioară cu produsul vectorial ⃗b × ⃗c obţinem
⃗a · (⃗b × ⃗c)x + ⃗b · (⃗b × ⃗c)y + ⃗c · (⃗b × ⃗c)z = d⃗ · (⃗b × ⃗c).
Deoarece
⃗b · (⃗b × ⃗c) = ⃗c · (⃗b × ⃗c) = 0
avem
⃗a · (⃗b × ⃗c)x = d⃗ · (⃗b × ⃗c)
adică
(⃗a, ⃗b, ⃗c)x = (d,
⃗ ⃗b, ⃗c).
Deci
⃗ ⃗b, ⃗c)
(d,
x= .
(⃗a, ⃗b, ⃗c)
Analog, ı̂nmulţind scalar ecuaţia vectorială cu ⃗c×⃗a, respectiv cu ⃗a×⃗b obţinem
⃗ ⃗c)
(⃗a, d, (⃗a, ⃗b, d)
⃗
y= şi z = .
(⃗a, ⃗b, ⃗c) (⃗a, ⃗b, ⃗c)
7.8 Dublu produs vectorial

Definiţia 7.8.1 Dublul produs vectorial al vectorilor ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 este
vectorul ⃗a × (⃗b × ⃗c).
Teorema 7.8.2 Dublul produs vectorial d⃗ = ⃗a × (⃗b × ⃗c) este un vector
coplanar cu vectorii ⃗b şi ⃗c şi
d⃗ = (⃗a · ⃗c)⃗b − (⃗a · ⃗b)⃗c.
Demonstraţie. Din definiţia produsului vectorial, avem d⃗ ⊥ ⃗a şi d⃗ ⊥
⃗b × ⃗c. Cum şi ⃗b ⊥ ⃗b × ⃗c şi ⃗c ⊥ ⃗b × ⃗c, rezultă că d⃗ este coplanar cu ⃗b şi ⃗c. Fie
a = a1⃗ı + a2⃗ȷ, ⃗b = b1⃗ı, ⃗c = c1⃗ı + c2⃗ȷ + c3⃗k.

Deoarece ⃗b × ⃗c = b1 c2⃗k − b1 c3⃗ȷ, obţinem
d⃗ = ⃗a × (⃗b × ⃗c) = a2 b1 c2⃗ı − a1 b1 c2⃗ȷ − a1 b1 c3⃗k
= a1 b1 c1⃗ı − a1 b1 c1⃗ı + a2 b1 c2⃗ı − a1 b1 c2⃗ȷ − a1 b1 c3⃗k
= (a1 c1 + a2 c2 )b1⃗ı − (a1 b1 )(c1⃗ı + c2⃗ȷ + c3⃗k) = (⃗a · ⃗c)⃗b − (⃗a · ⃗b)⃗c.
7.8. DUBLU PRODUS VECTORIAL 95
Observaţii. 1. Produsul vectorial nu este asociativ. În general,
⃗a × (⃗b × ⃗c) ̸= (⃗a × ⃗b) × ⃗c.
Să studiem ı̂n ce caz are loc egalitatea ⃗a × (⃗b ×⃗c) = (⃗a × ⃗b) ×⃗c. Observăm că
⃗a × (⃗b × ⃗c) − (⃗a × ⃗b) × ⃗c = ⃗0 ⇔ ⃗a × (⃗b × ⃗c) + ⃗c × (⃗a × ⃗b) = ⃗0.
Ţinând seama de teorema 7.8.2 obţinem
−(⃗a · ⃗b)⃗c + (⃗a · ⃗c)⃗b − (⃗c · ⃗a)⃗b + (⃗c · ⃗b)⃗a = ⃗0,
adică −(⃗a · ⃗b)⃗c + (⃗b · ⃗c)⃗a = ⃗0 sau (⃗a · ⃗b)⃗c = (⃗b · ⃗c)⃗a. Dacă ⃗a · ⃗b = 0 şi ⃗b · ⃗c = 0,
adică dacă ⃗a ⊥ ⃗b şi ⃗c ⊥ ⃗b, atunci avem egalitatea din enunţ. De asemenea,
(⃗b · ⃗c)
dacă ⃗c = ⃗a = λ⃗a, cu ⃗a · ⃗b ̸= 0 şi ⃗b · ⃗c ̸= 0, (adică dacă ⃗a şi ⃗c sunt
⃗a · ⃗b
coliniari) rezultă egalitatea.
2. Expresia dublului produs vectorial se reţine mai uşor scrisă sub forma
determinantului simbolic

⃗b ⃗c

⃗a × (b × ⃗c) =
⃗ .

⃗
a · ⃗b ⃗a · ⃗c
Exemple. 1. Fie ⃗a, ⃗b, ⃗c ∈ V3 . Atunci
⃗a × (⃗b × ⃗c) + ⃗b × (⃗c × ⃗a) + ⃗c × (⃗a × ⃗b) = ⃗0.
Într-adevăr, obţinem succesiv relaţiile
⃗a × (⃗b × ⃗c) = (⃗a · ⃗c)⃗b − (⃗a · ⃗b)⃗c

⃗b × (⃗c × ⃗a) = (⃗b · ⃗a)⃗c − (⃗b · ⃗c)⃗a
⃗c × (⃗a × ⃗b) = (⃗c · ⃗b)⃗a − (⃗c · ⃗a)⃗b.

Deoarece, produsul scalar este comutativ, prin ı̂nsumarea relaţiilor anterioare
obţinem rezultatul dorit.
2. Să se verifice identitatea
(⃗a × ⃗b)[(⃗b × ⃗c) × ⃗a] = (⃗a · ⃗b)(⃗a, ⃗b, ⃗c).

Obţinem succesiv
(⃗a × ⃗b)[(⃗b × ⃗c) × ⃗a] = (⃗a × ⃗b)[−⃗a × (⃗b × ⃗c)] =

= −(⃗a × ⃗b)[(⃗a · ⃗c)⃗b − (⃗a · ⃗b)⃗c] =
= −(⃗a · ⃗c)[(⃗a × ⃗b) · ⃗b] + (⃗a · ⃗b)[(⃗a × ⃗b) · ⃗c] =
= (⃗a · ⃗b)(⃗a, ⃗b, ⃗c).
Capitolul 8
DREAPTA ŞI PLANUL ÎN

SPAŢIU
8.1 Reper cartezian

Fie E3 spaţiul punctual tridimensional al geometriei elementare (sau
spaţiul geometric tridimensional) şi V3 spaţiul vectorial al vectorilor liberi
din spaţiu.
În capitolul 7 am văzut că spaţiile E3 şi V3 sunt ı̂n corespondenţă biu-
nivocă, iar spaţiile vectoriale V3 şi R3 sunt izomorfe. Astfel, ı̂n ipoteza că
am fixat un punct O numit origine ı̂n E3 şi o bază ortonormată {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} ı̂n
−−→
V3 , fiecărui punct M ∈ E3 ı̂i corespunde ı̂n mod unic un vector ⃗r = OM
numit vector de poziţie al punctului M . Acestui vector ı̂i corespunde ı̂n mod
unic tripletul ordonat de numere reale (x, y, z) ∈ R3 numite coordonatele
−−→
euclidiene ale vectorului OM ı̂n raport cu baza {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k};
−−→
OM = x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k.
Aşadar, putem stabili corespondenţa bijectivă
−−→
φ : E3 → V3 , φ(M ) = OM , ∀M ∈ E3
şi izomorfismul dintre spaţiile vectoriale V3 şi R3
ψ : V3 → R3 , ψ(⃗r) = (x, y, z), ∀⃗r = x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k ∈ V3 .
Definiţia 8.1.1 Ansamblul {O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} se numeşte reper cartezian ı̂n E3 .
Punctul O se numeşte originea reperului, iar {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} se numeşte baza repe-
−−→
rului. Coordonatele euclidiene (x, y, z) ale vectorului de poziţie ⃗r = OM se
97
98 CAPITOLUL 8. DREAPTA ŞI PLANUL ÎN SPAŢIU
numesc coordonatele carteziene ale punctului M faţă de reperul ortonormat

{O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k}. Avem
x = ⃗ı · ⃗r = pr⃗ı⃗r = abscisa
y = ⃗ȷ · ⃗r = pr⃗ȷ⃗r = ordonata
z = ⃗k · ⃗r = pr⃗k⃗r = cota.
Bijecţia dintre E3 şi R3
ψ ◦ φ : E3 → R3
ne permite să identificăm E3 cu R3 (adică E3 ≡ R3 ) şi punctul M ∈ E3 cu
imaginea sa ψ(φ(M )) = (x, y, z) ∈ R3 , notând M (x, y, z).
Definiţia 8.1.2 Bijecţia dintre E3 şi R3 determinată prin fixarea repe-
rului cartezian se numeşte sistem de coordonate cartezian.
Definiţia 8.1.3 Dreptele orientate de versorii ⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k ce conţin originea O
se numesc axe de coordonate şi se notează respectiv cu Ox, Oy, Oz.
Definiţia 8.1.4 Planele determinate de câte două axe diferite de coor-
donate se numesc plane de coordonate şi se notează respectiv cu xOy, yOz,
xOz.
Observaţii. 1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezintă
−−→
mărimile algebrice ale proiecţiilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei
axe de coordonate
−−→ −−→ −−→
x = prOx OM , y = prOy OM , z = prOz OM .
2. Axele de coordonate sunt caracterizate prin ecuaţiile

{ { {
y=0 x=0 x=0
Ox : , Oy : , Oz :
z=0 z=0 y = 0.
3. Planele de coordonate sunt caracterizate prin ecuaţiile
xOy : z = 0, yOz : x = 0, xOz : y = 0.
Cele trei plane ı̂mpart spaţiul ı̂n opt regiuni numite octante.
4. Deoarece un reper cartezian {O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} determină ı̂n mod unic axele
de coordonate Ox, Oy, Oz şi reciproc, reperul cartezian este indicat şi prin
notaţia Oxyz.
8.2. DREAPTA ÎN SPAŢIU 99
8.2 Dreapta ı̂n spaţiu

În spaţiul euclidian E3 , o dreaptă este unic determinată de
− un punct şi un vector nenul;
− două puncte distincte;
− intersecţia a două plane.
Dreapta determinată de un punct şi un vector nenul

Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ E3 un punct fixat şi ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ + n⃗k ∈ V3 \ {⃗0}, un
vector dat. Acestea determină dreapta D care trece prin punctul M0 şi are
direcţia dată de vectorul ⃗v (fig. 8.1)
Fig. 8.1
−−−→
Un punct curent M (x, y, z) descrie dreapta D dacă vectorii M0 M şi ⃗v sunt
−−−→ −−−→ −−−→
coliniari, adică fie M0 M ×⃗v = ⃗0, fie M0 M = t⃗v (t ∈ R). Dacă M0 M ×⃗v = ⃗0,
obţinem
(8.2.1) (⃗r − ⃗r0 ) × ⃗v = ⃗0,
numită ecuaţia vectorială a dreptei. Din (8.2.1) rezultă ecuaţiile scalare

x − x0 y − y0 z − z0
(8.2.2) = = ,
l m n
numite ecuaţiile carteziene sub formă canonică (ecuaţiile canonice) ale dreptei.
−−−→
Considerând M0 M = t⃗v , t ∈ R, rezultă ecuaţia vectorială
(8.2.3) ⃗r = ⃗r0 + t⃗v ,

echivalentă cu ecuaţiile scalare



 x = x0 + lt


y = y0 + mt , t ∈ R.




z = z0 + nt
numite ecuaţiile parametrice ale dreptei ı̂n spaţiu.

Definiţia 8.2.1 Vectorul ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ + n⃗k ̸= ⃗0, ce defineşte direcţia
dreptei, se numeşte vector director al dreptei, iar scalarii l, m, n se numesc
⃗v
parametrii directori ai dreptei; versorul ⃗e = se numeşte versor director
||⃗v ||
al dreptei.
Fig. 8.2
−→
Dacă OS este reprezentantul lui ⃗e (fig. 8.2) şi α, β, γ sunt unghiurile
făcute de ⃗e cu ⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k (adică cu axele de coordonate), atunci
cos α = ⃗e ·⃗ı, cos β = ⃗e · ⃗ȷ, cos γ = ⃗e · ⃗k
se numesc cosinusurile directoare ale dreptei D, iar
⃗e = cos α⃗ı + cos β⃗ȷ + cos γ⃗k.
Deoarece ||⃗e|| = 1, rezultă cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1.

8.2. DREAPTA ÎN SPAŢIU 101
Definiţia 8.2.2 Dreapta D ı̂mpreună cu o alegere a unui sens de parcurs

se numeşte dreaptă orientată.
Fig. 8.3
Sensul pozitiv al dreptei D este dat de sensul pozitiv al versorului director
⃗e (fig. 8.3), iar dreapta orientată este dată de cuplul (D, ⃗e).
Exemplu. Axele de coordonate Ox, Oy, Oz sunt drepte orientate.
Dreapta determinată de două puncte distincte

Fie M1 (x1 , y1 , z1 ), M2 (x2 , y2 , z2 ) ∈ E3 două puncte distincte. Aceste
puncte determină ı̂n mod unic o dreaptă D (fig. 8.4). Deoarece vectorul
−−−−→
M1 M2 = ⃗r2 − ⃗r1 este vector director al dreptei D, alegând, de exemplu
M0 = M1 şi folosind ecuaţia (8.2.1) obţinem ecuaţia vectorială a dreptei D
(⃗r − ⃗r1 ) × (⃗r2 − ⃗r1 ) = ⃗0.
Ecuaţiile canonice ale dreptei D ce trece prin punctele M1 şi M2 sunt

x − x1 y − y1 z − z1
(8.2.5) = = .
x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1
Fig. 8.4
Dreapta determinată de două plane

Fie P1 : a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 şi P2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 două
plane neparalele şi neconfundate (vezi 8.3), adică
( )
a1 b1 c1
rang = 2.
a2 b2 c2
Mulţimea punctelor M (x, y, z), ale căror coordonate verifică sistemul

 a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0
(8.2.6)  a x+b y+c z+d =0
2 2 2 2
determină o dreaptă unică D (fig. 8.5), numită dreapta de intersecţie a

planelor P1 şi P2 ; D = P1 ∩ P2 .
Fig. 8.5
Sistemul (8.2.6) reprezintă ecuaţiile carteziene ale dreptei D. Evident,
vectorul ⃗v = ⃗n1 × ⃗n2 este vectorul director al dreptei, unde
⃗n1 = a1⃗ı + b1⃗ȷ + c1⃗k şi ⃗n2 = a2⃗ı + b2⃗ȷ + c2⃗k
sunt vectorii normali la planele P1 , respectiv P2 (vezi 8.3). Obţinem

⃗ı ⃗ȷ ⃗k
b

1 c1 c
1 a1 a
1 b1
⃗v = ⃗n1 × ⃗n2 = a1

b1 c1 = ⃗ı +

⃗
ȷ +

⃗
k.
b2 c2 c2 a2 a2 b2
a2 b2 c2

a b1
1
Observaţii. 1. Dacă presupunem că ̸= 0, atunci putem re-

a2 b2
zolva sistemul (8.2.6) care dă ecuaţiile dreptei ı̂n raport cu z, adică
{
x = az + c
(8.2.7) D: a, b, c, d ∈ R.
y = bz + d,
8.3. PLANUL ÎN SPAŢIU 103
Spunem că dreapta D este reprezentată prin ecuaţii canonice.

2. O soluţie particulară x = x0 , y = y0 , z = z0 a sistemului (8.2.6) ne dă
coordonatele unui punct M0 de pe dreapta D. Atunci ecuaţiile canonice ale
dreptei D sunt
x − x0 y − y0 z − z0
D : =

=

.
b 1 c1 c1 a1 a 1 b1

b2 c2 c2 a2 a2 b2
Exemplu. Fie planele P1 : x + y + 1 = 0 şi P2 : 2x − z − 5 = 0. Să se
determine ecuaţiile canonice ale dreptei D = P1 ∩ P2 . Deoarece ⃗n1 = ⃗ı + ⃗ȷ
şi ⃗n2 = 2⃗ı − ⃗k obţinem ⃗v = ⃗n1 × ⃗n2 = −⃗i + ⃗ȷ − 2⃗k. Considerând x0 = 0,
y0 = −1, z0 = −5 o soluţie particulară a sistemului
{
x+y+1=0
2x − z − 5 = 0
obţinem ecuaţiile canonice ale dreptei D
x y+1 z+5
D: = = .
−1 1 −2
8.3 Planul ı̂n spaţiu

În spaţiul euclidian E3 , un plan poate fi determinat de
− un punct şi un vector normal la plan;
− trei puncte necoliniare;
− un punct şi doi vectori necoliniari;
− două drepte concurente;
− două drepte paralele;
− o dreaptă şi un punct exterior dreptei etc.
Planul determinat de un punct şi un vector normal la plan

Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ E3 un punct conţinut ı̂n planul P şi ⃗n = a⃗ı+b⃗j +c⃗k ∈
V3 \ {⃗0} un vector normal la planul P .
Definiţia 8.3.1 Dreapta D care trece prin punctul M0 şi care are direcţia
vectorului ⃗n se numeşte normala la planul P prin M0 , iar vectorul nenul ⃗n se
numeşte vector normal al planului P .
Observăm că planul P este unic determinat de condiţiile M0 ∈ P , D ⊥ P

(fig. 8.6).
Fig. 8.6
−−−→
Un punct M (x, y, z) ∈ E3 aparţine planului P dacă şi numai dacă M0 M ⊥
⃗n, adică
−−−→
(8.3.1) M0 M · ⃗n = 0 sau (⃗r − ⃗r0 ) · ⃗n = 0
numită ecuaţia vectorială a planului P . Ţinând seama că

−−−→
M0 M = (x − x0 )⃗ı + (y − y0 )⃗ȷ + (z − z0 )⃗k,
obţinem ecuaţia carteziană a planului P ce trece prin M0 şi este perpendicular

pe direcţia ⃗n
(8.3.2) a(x − x0 ) + b(y − y0 ) + c(z − z0 ) = 0.
Notând ı̂n ecuaţia (8.3.2) d = −(ax0 + by0 + cz0 ), obţinem
(8.3.3) ax + by + cz + d = 0,
numită ecuaţia carteziană generală a unui plan.

Ecuaţia (8.3.3) este o ecuaţie de gradul I ı̂n x, y, z, unde a2 + b2 + c2 ̸= 0
(deoarece ⃗v ̸= ⃗0). d ∈ R din ecuaţia generală se numeşte termen liber al
ecuaţiei.
Exemple. 1. Planele de coordonate se obţin folosind ecuaţia (8.3.2).

Astfel planul xOy trece prin punctul O(0, 0, 0) şi are ca versor normal
⃗n = 0⃗ı + 0⃗ȷ + 1⃗k.
Ecuaţia carteziană a acestui plan este z = 0. Analog,
xOz : y = 0 şi yOz : x = 0.
2. Dacă ı̂n ecuaţia generală lipseşte o variabilă, atunci planul este paralel
cu axa respectivă. Astfel, dacă planul
P ||Ox ⇒ ⃗n ⊥ ⃗ı ⇒ ⃗n ·⃗ı = 0 ⇒ a = 0 ⇒ by + cz + d = 0,
P ||Oy ⇒ ⃗n ⊥ ⃗ȷ ⇒ ⃗n · ⃗ȷ = 0 ⇒ b = 0 ⇒ ax + cz + d = 0,
P ||Oz ⇒ ⃗n ⊥ ⃗k ⇒ ⃗n · ⃗k = 0 ⇒ c = 0 ⇒ ax + by + d = 0.
3. Folosind ecuaţia (8.3.3) se observă că orice plan paralel cu xOy are o
ecuaţie de forma z = k (constant). Analog,
y = k (plan paralel cu xOy) şi x = k (plan paralel cu yOz).
4. Folosind (8.3.3) şi forma vectorului normal la plan, planele perpendicu-

lare pe planele xOy, yOz, xOz au ecuaţiile respectiv de forma
ax + by + d = 0, by + cz + d = 0, ax + cz + d = 0.
5. Folosind observaţia anterioară şi condiţia 0 ∈ P ⇒ d = 0, se obţin

ecuaţiile planelor care trec prin axele de coordonate Ox, Oy, Oz care au res-
pectiv forma
by + cz = 0, ax + cz = 0, ax + by = 0.
6. Punând condiţia 0 ∈ P , adică d = 0 ı̂n (8.3.3), obţinem ecuaţia unui

plan care trece prin origine
ax + by + cz = 0.
Planul determinat de trei puncte necoliniare

Fie Mi (xi , yi , zi ), i = 1, 3, trei puncte necoliniare.
Fig. 8.7
Un punct curent M (x, y, z) descrie planul P , determinat de punctele
−−−→ −−−−→ −−−−→
necoliniare Mi , i = 1, 3, dacă vectorii M1 M , M1 M2 şi M1 M3 sunt copla-
nari (fig. 8.7), adică produsul lor mixt este nul
−−−→ −−−−→ −−−−→
(M1 M , M1 M2 , M1 M3 ) = 0
sau
(8.3.4) (⃗r − ⃗r1 , ⃗r2 − ⃗r1 , ⃗r3 − ⃗r1 ) = 0.
Rescriind produsul mixt ı̂n coordonate, obţinem

x−x y − y1 z − z1
1

(8.3.5) x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 = 0

x3 − x1 y 3 − y 1 z3 − z1
sau

x y z 1

x1 y1 z1 1

(8.3.6) = 0.

x2 y2 z2 1

x3 y3 z3 1
Definiţia 8.3.2 Ecuaţia (8.3.4) se numeşte ecuaţia vectorială a planu-

lui determinat de trei puncte necoliniare, iar ecuaţia (8.3.5) sau (8.3.6) se
numeşte ecuaţia carteziană a unui asemenea plan.
Observaţie. Ecuaţia (8.3.6) este echivalentă cu condiţia ca patru puncte
să fie coplanare.
Exemplu. Dacă cele trei puncte se află pe axele reperului, adică M1 (a, 0, 0),
M2 (0, b, 0), M3 (0, 0, c), atunci ecuaţia (8.3.5) conduce la ecuaţia
x y z
+ + − 1 = 0, a, b, c ̸= 0,
a b c
numită ecuaţia planului prin tăieturi.
Planul determinat de un punct şi doi vectori necoliniari

Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ E3 un punct fixat şi
⃗v1 = l1⃗ı + m1⃗ȷ + n1⃗k, ⃗v2 = l2⃗ı + m2⃗ȷ + n2⃗k
doi vectori necoliniari, adică ⃗v1 × ⃗v2 ̸= ⃗0. Punctul M0 şi vectorii ⃗v1 şi ⃗v2
determină un plan unic P . Un punct curent M (x, y, z) descrie acest plan
−−−→
dacă vectorii M0 M , ⃗v1 şi ⃗v2 sunt coplanari (fig. 8.8).
Fig. 8.8
Condiţia de coplanaritate se scrie fie
−−−→
(M0 M , ⃗v1 , ⃗v2 ) = 0 sau (⃗r − ⃗r0 , ⃗v1 , ⃗v2 ) = 0,
deci

x−x y − y0 z − z0
0

(8.3.7) l1 m1 n1 = 0,

l2 m2 n2
−−−→
fie M0 M = λ⃗v1 + µ⃗v2 , λ, µ ∈ R, sau
(8.3.8) ⃗r = ⃗r0 + λ⃗v1 + µ⃗v2 ,
care este echivalentă cu sistemul de ecuaţii scalare



 x = x0 + λl1 + µl2


(8.3.9) y = y0 + λm1 + µm2




z = z0 + λn1 + µn2
numite ecuaţiile parametrice ale planului (λ şi µ se numesc parametri).
Observaţii. 1. Vectorul normal la un asemenea plan este
⃗n = ⃗v1 × ⃗v2 .
2. Celelalte moduri de determinare a unui plan decurg din unul dintre

tipurile prezentate anterior.
Exemplu. Ecuaţia planului determinat de două drepte paralele se obţine

astfel: fie M1 (x1 , y1 , z1 ) şi M2 (x2 , y2 , z2 ) două puncte fixe prin care trec
dreptele paralele D1 , respectiv D2 , a căror direcţie comună este dată de
vectorul nenul ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ + n⃗k (fig. 8.9). Atunci punctul curent M (x, y, z)
−−−→
descrie planul P (unic determinat de dreptele D1 , D2 ) dacă vectorii M1 M ,
−−−−→ −−−→ −−−−→
M1 M2 şi ⃗v sunt coplanari, adică (M1 M , M1 M2 , ⃗v ) = 0 sau

x−x y − y1 z − z1
1

(8.3.10) x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 = 0

l m n
8.4. PLAN ORIENTAT 109
Fig. 8.9
8.4 Plan orientat

Fie P : ax + by + cz + d = 0 un plan dat. Vectorul ⃗n = a⃗ı + b⃗ȷ + c⃗k
este vectorul normal la plan. Dreapta N , ce trece printr-un punct M0 ∈ P al
planului şi are pe ⃗n ca vector director, se numeşte normala la planul P (fig.
8.10).
Fig. 8.10
Definiţia 8.4.1 Planul P ı̂mpreună cu o alegere a unui sens pe normală

se numeşte plan orientat.
Notăm faţa ce corespunde sensului ales (pozitiv) cu ”+”, iar cea opusă
cu ”−” .
Exemplu. Planele de coordonate xOy, yOz, xOz sunt orientate respectiv

de versorii ⃗k,⃗ı, ⃗ȷ.
8.5 Fascicul de plane

Două plane neparalele şi neconfundate determină ı̂n mod unic o dreaptă.
Reciproc, dacă se dă o dreaptă D ı̂n spaţiu, atunci prin ea trec o infinitate
de plane.
Teorema 8.5.1 Fie D = P1 ∩ P2 o dreaptă dată. Dacă P1 : a1 x + b1 y +

c1 z + d1 = 0 şi P2 : a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0, atunci ecuaţia oricărui plan
care trece prin dreapta D este
(8.5.1) a1 x + b1 y + c1 z + d1 + λ(a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0, λ ∈ R.
Demonstraţie. Ecuaţia (8.5.1) se scrie
(a1 + λa2 )x + (b1 + λb2 )y + (c1 + λc2 )z + (d1 + λd2 ) = 0,
cu cel puţin unul dintre coeficienţii a1 + λa2 , b1 + λb2 , c1 + λc2 nenul, oricare
a1 b1 c1
ar fi λ ∈ R, deoarece ı̂n caz contrar am avea = = = −λ, ceea
a2 b2 c2
ce ar ı̂nsemna că P1 ||P2 , ı̂n contradicţie cu ipoteza. Deci, ecuaţia (8.5.1)
este ecuaţia unui plan şi deoarece coordonatele oricărui punct al dreptei D
verifică ecuaţia (8.5.1), acest plan trece prin D.
Reciproc, fie P un plan care trece prin D (fig. 8.11). Atunci, alegem un
punct M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ P , M0 ∈
/ D, şi determinăm λ0 ∈ R astfel ı̂ncât
a1 x0 + b1 y0 + c1 z0 + λ0 (a2 x0 + b2 y0 + c2 z0 + d2 ) = 0,
adică planul de ecuaţie
a1 x + b1 y + c1 z + d1 + λ0 (a2 x + b2 y + c2 z + d2 ) = 0
trece prin D şi M0 şi atunci coincide cu planul P . Deci, planul are o ecuaţie
de forma indicată ı̂n enunţ.
♢
8.5. FASCICUL DE PLANE 111
Fig. 8.11
Definiţia 8.5.2 Mulţimea planelor care trec printr-o dreaptă dată se
numeşte fascicul de plane, iar ecuaţia (8.5.1) se numeşte ecuaţia fasiculului.
Dreapta D se numeşte axa fasciculului, iar planele P1 şi P2 , ce determină pe
D, se numesc planele de bază ale fasciculului.
Mulţimea tuturor planelor paralele cu un plan dat P : ax+by +cz +d = 0
are ecuaţia ax+by+cz+λ = 0, λ ∈ R, şi se numeşte fascicul de plane paralele.
Exemple. 1. Să se determine ecuaţia fasciculului de plane determinat
de dreapta
x−2 y+1 z−3
D: = =
3 5 2
şi să se afle planul din fascicul care determină pe Ox segmentul OA = 2.
Deoarece ecuaţiile dreptei se mai scriu 5x − 3y − 13 = 0, 2x − 3z + 5 = 0,
ecuaţia fasciculului de plane este
5x − 3y − 13 + λ(2x − 3z + 5) = 0.
1
Deoarece A(2, 0, 0) aparţine planului cerut, avem λ = , iar ecuaţia planului
3
este
17x − 9y − 3z − 34 = 0.
2. Se consideră dreptele
 
 3x + y = 0  x + 2y = 0
D1 : şi D2 :
 y+z−3=0  3x + 4z − 12 = 0.
Să se arate că aceste drepte determină un plan. Să se scrie ecuaţia acestui
plan şi să se arate că taie planul xOy după o dreaptă paralelă cu a doua
bisectoare a unghiului xOy.
Sistemul format de primele trei ecuaţii are soluţia (0,0,3), care verifică
şi ecuaţia a patra, deci dreptele sunt concurente. Ecuaţia planului este de
forma y + z − 3 + λ(3x + y) = 0. Parametrul λ se determină exprimând
că fasciculul conţine un punct al dreptei D2 diferit de (0,0,3), de exemplu
1
(4, −2, 0). Rezultă λ = şi ecuaţia planului este 3x + 3y + 2z − 6 = 0.
2
Intersecţia acestui plan cu planul xOy este dreapta ale cărei ecuaţii sunt

 3x + 3y + 2z − 6 = 0
 z = 0.
Vectorul ei director este ⃗v (1, −1, 0).
8.6 Unghiuri ı̂n spaţiu

Fie (D1 , ⃗v1 ), (D2 , ⃗v2 ) două drepte orientate având vectorii directori
⃗v1 = l1⃗ı + m1⃗ȷ + n1⃗k şi ⃗v2 = l2⃗ı + m2⃗ȷ + n2⃗k.
Definiţia 8.6.1 Se numeşte unghiul dintre dreptele orientate (D1 , ⃗v1 ) şi
(D2 , ⃗v2 ), unghiul θ dintre vectorii lor directori ⃗v1 şi ⃗v2 (fig. 8.12)
Fig. 8.12
Unghiul θ este dat de relaţia
⃗v1 · ⃗v2 l 1 l 2 + m1 m2 + n 1 n 2
(8.6.1) cos θ = =√ √ , θ ∈ [0, π].
||⃗v1 ||||⃗v2 || l12 + m21 + n21 l22 + m22 + n22
8.6. UNGHIURI ÎN SPAŢIU 113
Observaţii. 1. D1 ⊥ D2 ⇔ ⃗v1 · ⃗v2 = 0 ⇔ l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0.

l1 m1 n1
2. D1 ||D2 ⇔ ⃗v1 × ⃗v2 = ⃗0 ⇔ = = .
l2 m2 n2
Fie P1 şi P2 două plane orientate prin vectorii lor normali ⃗n1 , ⃗n2 ̸= ⃗0,
⃗n1 = a1⃗ı + b1⃗ȷ + c1⃗k şi ⃗n2 = a2⃗ı + b2⃗ȷ + c2⃗k.
Considerăm că planele P1 şi P2 sunt neconfundate şi neparalele (fig. 8.13).
Ele se intersectează după o dreaptă D
Fig. 8.13
Un plan P perpendicular pe D taie cele două plane după laturile unui
unghi φ, unghiul diedru al planelor P1 şi P2 .
Definiţia 8.6.2 Unghiul diedru dintre planele P1 şi P2 este unghiul dintre
cei doi vectori normali ⃗n1 şi ⃗n2 şi este determinat prin
⃗n1 · ⃗n2 a1 a2 + b1 b2 + c1 c2
(8.6.2) cos φ = =√ √ .
||⃗n1 ||||⃗n2 || a21 + b21 + c21 a22 + b22 + c22
Observaţie. P1 ⊥ P2 ⇔ ⃗n1 · ⃗n2 = 0 ⇔ a1 a2 + b1 b2 + c1 c2 = 0.

Exemple. 1. Să se scrie ecuaţia planului care trece prin punctele
A(0, 0, 1), B(3, 0, 0) şi formează un unghi de 60◦ cu planul xOy.
Folosim ecuaţia planului prin tăieturi
x y z
+ + −1=0
3 b 1
şi punem condiţia ca acest plan să formeze cu planul xOy un unghi de 60◦ ,
adică
1
cos 60◦ = √ ,
1 1
+ +1
9 b2
3
de unde b = ± √ . Deci există două plane de ecuaţii
26
√
x± 26y + 3z − 3 = 0.
2. Fie planele
P1 : 3x − y + z + 1 = 0 şi P2 : x + y − z − 2 = 0.
Să se afle ecuaţia planului care trece prin punctul M (1, −5, −3) şi este per-
pendicular pe planele P1 şi P2 . Să se calculeze unghiul dintre planele P1 şi
P2 .
Fie ⃗n(a, b, c) normala planului căutat P . Deoarece P ⊥ P1 şi P ⊥ P2
rezultă ⃗n · ⃗n1 = 0 şi ⃗n · ⃗n2 = 0, unde ⃗n1 (3, −1, 1) şi ⃗n2 (1, 1, −1) sunt vectorii
normali ai celor două plane. Deoarece sistemul

 3a − b + c = 0
 a+b−c=0
admite soluţia a = 0, b = c = 1, atunci ecuaţia planului P este
P : 0 · (x − 1) + 1 · (y + 5) + 1 · (z + 3) = 0,
adică P : y + z + 8 = 0, deci un plan paralel cu axa Ox.

Unghiul dintre planele P1 şi P2 este unghiul dintre vectorii normali ⃗n1 şi
⃗n2 . Deci
⃗n1 · ⃗n2 1 1
cos φ = =√ sau θ = arccos √ .
||⃗n1 ||||⃗n2 || 33 33
Fie (P, ⃗n) un plan orientat şi (D, ⃗v ) o dreaptă orientată care intersectează
planul. Fie D′ proiecţia dreptei D pe planul orientat P (fig. 8.14).
8.6. UNGHIURI ÎN SPAŢIU 115
Fig. 8.14
Definiţia 8.6.3 Unghiul dintre planul orientat P şi dreapta orientată D
este cel mai mic unghi θ dintre D şi proiecţia ei D′ pe planul P .
Dacă ⃗n = a⃗ı + b⃗ȷ + c⃗k şi ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ + n⃗k, deoarece
( )
π ⃗n · ⃗v
cos −θ = ,
2 ||⃗n||||⃗v ||
avem
al + mb + cn
(8.6.3) sin θ = √ √ .
a2 + b2 + c2 l2 + m2 + n2
Observaţii. 1. Dacă dreapta este paralelă cu planul sau conţinută ı̂n
plan, avem
D||P ⇔ ⃗v · ⃗n = al + mb + cn = 0.
2. Dacă dreapta este perpendiculară pe plan avem
l m n
D ⊥ P ⇔ ⃗v × ⃗n = ⃗0 ⇔ = = .
a b c
Exemple. 1. Să se scrie ecuaţia unei drepte care trece prin punctul
A(1, 0, 7), este paralelă cu planul P : 3x − y + 2z − 15 = 0 şi intersectează
x−1 y−3 z
dreapta D : = = . Dreapta căutată are ecuaţii de forma
4 2 1
x−1 y−0 z−7 x−1 y z−7
δ: = = sau = = .
l m n a b 1
Condiţia de paralelism a dreptei δ cu planul P este
3a − b + 2 = 0.
Fie M1 (1, 3, 0) ∈ D, A(1, 0, 7) ∈ δ şi vectorii directori ai lui D şi δ, ⃗v1 =

4⃗ı + 2⃗ȷ + ⃗k şi respectiv ⃗v2 = a⃗ı + b⃗ȷ + ⃗k. Dacă dreapta δ intersectează dreapta
−−→ −−→
D, rezultă că vectorii M1 A, ⃗v1 şi ⃗v2 sunt coplanari, deci (M1 A, ⃗v1 , ⃗v2 ) = 0,
adică
0 −3 7

4 2 1 = 0 sau 17a − 28b − 12 = 0.

a b 1
68 70
Obţinem a = − şi b = − , iar ecuaţiile dreptei căutate sunt
67 67
x−1 y z−7
δ: = = .
68 70 −67
2. Să se scrie ecuaţia unui plan care trece prin intersecţia planelor x +
5y + z = 0, x − z + 4 = 0 şi care
a) trece prin origine;
b) trece prin A(1, 0, 4);
c) este paralel cu axa Oz;
d) formează cu planul P : x − 4y − 8z + 12 = 0 un unghi de 45◦ .
Scriem ecuaţia fasciculului determinat de cele două plane
x + 5y + z + λ(x − z + 4) = 0 sau x(1 + λ) + 5y + z(1 − λ) + 4λ = 0.
a) Originea O(0, 0, 0) aparţine fasciculului dacă λ = 0. Deci planul căutat

are ecuaţia x + 5y + z = 0.
b) A(1, 0, 4) aparţine fasciculului dacă λ = −5. Obţinem 4x − 5y − 6z +
20 = 0.
c) Dacă planul este paralel cu Oz, rezultă că Oz este perpendiculară pe
normala planului ⃗n(1 + λ, 5, 1 − λ). Deci ⃗k · ⃗n = 0, adică λ = 1. Ecuaţia
planului este 2x + 5y + 4 = 0.
d) Planul din fascicul formează cu planul P un unghi de 45◦ dacă
√
1 · (1 + λ) − 4 · 5 − 8 · (1 − λ) 2 ◦
√ √ = cos 45 = .
12 + 42 + 82 (1 + λ)2 + 52 + (1 − λ)2 2
3
Deci λ = − şi ecuaţia corespunzătoare este x + 20y + 7z − 12 = 0.
4
8.7. DISTANŢE ÎN SPAŢIU 117
8.7 Distanţe ı̂n spaţiu

Fie P : ax + by + cz + d = 0 un plan şi M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈
/ P un punct dat.
′
Fie M0 (x1 , y1 , z1 ) proiecţia punctului M0 pe planul P (fig. 8.15), adică
(8.7.1) ax1 + by1 + cz1 = −d.
Fig. 8.15
−−−−→
Definiţia 8.7.1 Distanţa de la punctul M0 la planul P este ||M0′ M0 ||,
notată d(M0 , P ), unde
−−−−→
||M0′ M0 || = ⃗r0 − ⃗r0′ = (x0 − x1 )⃗ı + (y0 − y1 )⃗ȷ + (z0 − z1 )⃗k.
Deoarece ⃗n = a⃗ı + b⃗ȷ + c⃗k este vectorul normal la plan, avem

√ −−−−→
± a2 + b2 + c2 d(M0 , P ) = ⃗n · M0′ M0 = a(x0 − x1 ) + b(y0 − y1 ) + c(z0 − z1 ).
Ţinând seama de (8.7.1), obţinem
|ax0 + by0 + cz0 + d|

(8.7.2) d(M0 , P ) = √ .
a2 + b2 + c2
Exemple. 1. Să se calculeze distanţa de la punctul M0 la planul P
ştiind că
a) M0 (−1, 2, 0), P : 11x − 2y − 10z − 45 = 0;
b) M0 (−1, 0, −1), P : x + 3y − 2z − 1 = 0.
Folosind formula (8.7.2), obţinem
|11 · (−1) − 2 · 2 − 10 · 0 − 45| 60
a) d(M0 , P ) = √ = = 4;
112 + (−2)2 + (−10)2 15
|1 · (−1) + 3 · 0 + (−2) · (−1) − 1|

b) d(M0 , P ) = √ = 0, deci M0 ∈ P .
12 + 32 + (−2)2
2. Să se calculeze distanţa dintre planele
P1 : 2x + 3y + z − 1 = 0 şi P2 : 2x + 3y + z + 1 = 0.
Evident planele sunt paralele. Fie M (−3, 2, 1) ∈ P1 . Distanţa dintre plane

este distanţa de la M la planul P2
|2 · (−3) + 3 · 2 + 1 · 1 + 1| 2
d(M, P2 ) = √ = √ .
22 + 32 + 12 14
x − x1 y − y1 z − z1
Fie D : = = o dreaptă şi M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈
/ D un
l m n
punct dat (fig. 8.16).
Fig. 8.16
Fie ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ + n⃗k vectorul director al dreptei şi M0′ proiecţia lui M0
pe dreapta D (obţinut la intersecţia unui plan ce trece prin M0 şi care este
perpendicular pe dreapta D, cu dreapta D).
−−−−→
Definiţia 8.7.2 Distanţa de la punctul M0 la dreapta D este ||M0′ M0 ||,
notată d(M0 , D).
Ţinând seama de expresia care dă aria paralelogramului construit pe
−−−−→
reprezentanţii vectorilor ⃗v şi M1 M0 , obţinem
−−−−→
||⃗v × M1 M0 ||
(8.7.3) d(M0 , D) = .
||⃗v ||
Exemplu. Să se calculeze distanţa de la punctul M0 la dreapta D ştiind
că
x+3 y−1 z
a) M0 (0, 0, 2) şi D : = = ;
1 2 1
b) M0 (3, −1, 2) şi D : 2x − y + z = 0, x + y − z + 1 = 0.
a) Fie M1 (−3, 1, 0) ∈ D şi ⃗v = ⃗ı + 2⃗ȷ + ⃗k vectorul director al dreptei D.
−−−−→ −−−−→
Deoarece M0 M1 = −3⃗ı + ⃗ȷ − 2⃗k, M0 M1 × ⃗v = 5⃗ı + ⃗ȷ − 7⃗k, folosind (8.7.3)
obţinem √ √ √
52 + 1 + (−7)2 75 5 2
d(M0 , D) = √ 2 = √ = .
1 + 22 + 12 6 2
( )
1 2
b) Fie M1 − , 0, ∈ D şi ⃗v = ⃗n1 × ⃗n2 = 3⃗ȷ + 3⃗k vectorul director al
3 3
dreptei D (putem lua ⃗v = ⃗ȷ + ⃗k). Deoarece
−−−−→ 10 4⃗ −−−−→ 1
M0 M1 = − ⃗ı + ⃗ȷ − k, M0 M1 × ⃗v = − (7⃗i + 10⃗ȷ − 10⃗k),
3 3 3
folosind (8.7.3) obţinem
1√ √
49 + 100 + 100 498
d(M0 , D) = 3 √ = .
1+1 6
Fie (D1 , ⃗v1 ) şi (D2 , ⃗v2 ) două drepte orientate, unde
x − x1 y − y1 z − z1
D1 : = = ,
l1 m1 n1
x − x2 y − y2 z − z2
D2 : = = ,
l2 m2 n2
⃗v1 = l1⃗ı + m1⃗ȷ + n1⃗k şi ⃗v2 = l2⃗ı + m2⃗ȷ + n2⃗k.
Considerăm cazul când dreptele D1 şi D2 sunt oarecare sau concurente.
Definiţia 8.7.3 Dreapta unică care se sprijină simultan pe D1 şi D2 şi
care admite pe ⃗n = ⃗v1 × ⃗v2 ca vector director (direcţia lui ⃗n se numeşte
direcţia normală comună), se numeşte perpendiculara comună a dreptelor D1
şi D2 .
Această dreaptă, notată cu D, este intersecţia a două plane P1 şi P2 .
Planul P1 este determinat de dreapta D1 şi ⃗n, iar planul P2 este determinat
de dreapta D2 şi ⃗n.
Fig. 8.17
Fie N ∈ P1 şi M ∈ P2 două puncte curente din planele respective. Atunci
−−−→
N descrie planul P1 dacă şi numai dacă vectorii M1 N , ⃗v1 şi ⃗n sunt coplanari,
−−−→
iar M descrie planul P2 dacă şi numai dacă vectorii M2 M , ⃗v2 şi ⃗n sunt
coplanari (fig. 8.17). Astfel, obţinem ecuaţiile perpendicularei comune
 −−−→
 (M1 N , ⃗
v1 , ⃗n) = 0
D :  −−−→
(M2 M , ⃗v2 , ⃗n) = 0
sau

 x−x y − y1 z − z1

 1



 l1 m1 n1 =0


 A B C
(8.7.4) D:

 x−x y − y2 z − z2

 2





l2 m2 n2 = 0

A B C
unde ⃗n = A⃗ı + B⃗ȷ + C⃗k.

Fie (D1 , ⃗v1 ) şi (D2 , ⃗v2 ) două drepte orientate care trec prin punctele M1 ,
respectiv M2 . Fie M ∈ D1 şi N ∈ D2 două puncte mobile.
Definiţia 8.7.4 Numărul inf d(M, N ) se numeşte distanţa dintre dreptele
D1 şi D2 şi se notează cu d(D1 , D2 ).
Dacă dreptele D1 şi D2 sunt concurente, atunci d(D1 , D2 ) = 0.
Dacă D1 ||D2 , atunci se fixează un punct M1 ∈ D1 şi se duce prin M1

un plan P perpendicular pe D2 , care intersectează pe D2 ı̂ntr-un punct B.
Atunci d(D1 , D2 ) = d(M1 , B).
Dacă D1 şi D2 sunt oarecare, atunci distanţa dintre cele două drepte este
lungimea segmentului perpendicularei comune dintre cele două drepte. În
acest caz, distanţa d(D1 , D2 ) se poate calcula astfel: construind paralelipi-
−−−−→
pedul pe suporturile vectorilor M1 M2 , ⃗v1 şi ⃗v2 , ı̂nălţimea acestui paralelipi-
ped (considerând ca bază paralelogramul construit pe vectorii ⃗v1 şi ⃗v2 ) este
distanţa
−−−−→
|(M1 M2 , ⃗v1 , ⃗v2 )|
(8.7.5) d(D1 , D2 ) = .
||⃗v1 × ⃗v2 ||
Exemple. 1. Să se afle distanţa cea mai scurtă (lungimea perpendicu-
larei comune) dintre dreptele
x−1 y z x+1 y−1 z+1
D1 : = = şi D2 : = = .
2 3 2 −2 3 2
Dreapta D1 este determinată de punctul M1 (1, 0, 0) şi vectorul ⃗v1 = 2⃗ı + 3⃗ȷ +
2⃗k, iar D2 de punctul M2 (−1, 1, −1) şi vectorul ⃗v2 = −2⃗ı+3⃗ȷ+2⃗k. Lungimea
perpendicularei comune este egală cu distanţa de la M2 la planul care trece
prin M1 şi este paralel cu vectorii ⃗v1 şi ⃗v2 . Ecuaţia acestui plan este

x+1 y z

P : 2 3 2 = 0 sau 2y − 3z = 0.

−2 3 2
Distanţa de la punctul M2 la acest plan este

|2 · 1 − 3 · (−1)| 5
d(M2 , P ) = √ =√ .
22 + (−3)2 13
Putem obţine lungimea perpendicularei comune şi după formula (8.7.5).

−−−−→ −−−−→
Deoarece M1 M2 = −⃗ı + ⃗ȷ − ⃗k, ⃗v1 × ⃗v2 = −8⃗ȷ + 12⃗k, (M1 M2 , ⃗v1 , ⃗v2 ) = −20,
20 5
obţinem d(D1 , D2 ) = √ 2 2
=√ .
8 + 12 13
2. Să se determine ecuaţiile perpendicularei comune a dreptelor
x−7 y−3 z−9 x−3 y−1 z−1
D1 : = = şi D2 : = =
1 2 −1 −7 2 3
şi distanţa minimă ı̂ntre cele două drepte .

Fie P planul determinat de punctul M1 (7, 3, 9) ∈ D1 şi vectorii directori
ai celor două drepte ⃗v1 = ⃗ı + 2⃗ȷ − ⃗k şi ⃗v2 = −7⃗ı + 2⃗ȷ + 3⃗k. Normala acestui
plan este ⃗v1 × ⃗v2 = 4(2⃗ı + ⃗ȷ + 4⃗k). Perpendiculara comună a dreptelor D1
şi D2 este intersecţia a două plane P1 şi P2 duse prin D1 , respectiv D2 şi
perpendiculare pe planul P . Ecuaţiile acestor plane sunt

x−7 y − 3 z − 9

P1 : 1 2 −1 = 0 sau 3x − 2y − z − 6 = 0,

2 1 4

x−3 y−1 z−1

P2 : −7 2 3 =0 sau 5x + 34y − 11z − 38 = 0.

2 1 4
Deci ecuaţiile perpendicularei comune sunt


 3x − 2y − z − 6 = 0
 5x + 34y − 11z − 38 = 0
x−1 y z+3
sau ecuaţiile canonice = = .
2 1 4
Conform formulei (8.7.5) distanţa minimă este

−4 −2 −8

1 2 −1

−7 2 3 √ √
d(D1 , D2 ) = √ = 84 = 2 21.
64 + 16 + 256
3. Să se determine distanţa minimă dintre muchia unui cub de latură a
şi diagonala care nu o ı̂ntâlneşte.
Luăm originea ı̂n unul din vârfurile cubului şi axele paralele cu muchiile.
x y z
Fie muchia x = a, y = 0 şi diagonala = = . Scriem ecuaţiile acestor
a a a
x−a y z x y z
două drepte sub forma D1 : = = , D2 : = = . Deoarece
0 0 1 1 1 1
M1 (a, 0, 0) ∈ D1 (muchia), M2 (0, 0, 0) ∈ D2 (diagonala), iar vectorii directori
−−−−→
ai celor două drepte sunt ⃗v1 = ⃗k şi ⃗v2 = ⃗ı + ⃗ȷ + ⃗k obţinem M1 M2 = a⃗ı,
−−−−→
⃗v1 × ⃗v2 = −⃗ı + ⃗ȷ, (M1 M2 , ⃗v1 , ⃗v2 ) = −a.
a
Conform formulei (8.7.5) avem d(D1 , D2 ) = √ .
2
Capitolul 9
SCHIMBĂRI DE REPERE
CARTEZIENE
9.1 Translaţia ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

Definiţia 9.1.1 Spunem că un reper cartezian se obţine din alt reper
cartezian printr-o translaţie dacă axele celor două repere sunt două câte două
paralele şi la fel orientate.
Fig. 9.1
−−→
Folosind notaţiile din §8.1, observăm că translaţia T (de vector OO′ ),
duce reperul cartezian Oxyz = {O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} ı̂n noul reper O′ x′ y ′ z ′ = {O′ ;⃗ı′ , ⃗j ′ , ⃗k ′ },
unde O′ = T (O), ⃗ı′ = T (⃗ı), ⃗ȷ′ = T (⃗ȷ), ⃗k ′ = T (⃗k). Un punct M ∈ E3 are ı̂n
raport cu cele două repere, coordonatele (x, y, z) şi respectiv (x′ , y ′ , z ′ ). Fie
(x0 , y0 , z0 ) coordonatele originii O′ a noului reper relativ la Oxyz.
123
124 CAPITOLUL 9. SCHIMBĂRI DE REPERE CARTEZIENE
−−→ −→′ −−→

Conform fig. 9.1, avem OM = OO + O′ M , adică
x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k = x0⃗ı + y0⃗ȷ + z0⃗k + x′⃗ı′ + y ′⃗ȷ′ + z ′⃗k ′ .
Deoarece vectorii ⃗ı′ , ⃗ȷ′ , ⃗k ′ sunt echipolenţi cu ⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k, rezultă

 ′
 x = x0 + x
(9.1.1) T :  y = y0 + y ′ .

z = z0 + z ′
Formulele (9.1.1) reprezintă ecuaţiile translaţiei de repere carteziene ı̂n
spaţiu. Aceste ecuaţii admit scrierea matriceală
      
x 1 0 0 x′ x0
    ′   
(9.1.2) T :  y  =  0 1 0   y  +  y0  .
z 0 0 1 z′ z0
Observaţie. Ecuaţiile translaţiei ı̂n plan sunt
{
x = x0 + x′
(9.1.3) T :
y = y0 + y ′ .
9.2 Rotaţia ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

Definiţia 9.2.1 Spunem că un reper cartezian O′ x′ y ′ z ′ se obţine din alt
reper cartezian Oxyz printr-o rotaţie, dacă O′ = O, iar versorii directori
ai noului reper se obţin din cei ai reperului iniţial prin intermediul unei
transformări liniare ortogonale pozitive.
Fig. 9.2
Printr-o rotaţie R, reperul {O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} este dus ı̂n reperul {O′ ;⃗ı′ , ⃗j ′ , ⃗k ′ } dat
de O′ = R(O) = O, ⃗ı′ = R(⃗ı), ⃗ȷ′ = R(⃗ȷ), ⃗k ′ = R(⃗k), unde transformarea R :
9.2. ROTAŢIA ÎN PLAN ŞI ÎN SPAŢIU 125
V3 → V3 este un endomorfism ortogonal de determinant pozitiv. Considerăm

b
bazele ortonormate B = {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k}, B ′ = {⃗i′ , ⃗ȷ′ , ⃗k ′ } ⊂ V3 . Descompunând noua
bază B ′ relativ la baza B obţinem


 ⃗ı′ = R(⃗ı) = (⃗ı′ ·⃗ı)⃗ı + (⃗ı′ · ⃗ȷ)⃗ȷ + (⃗ı′ · ⃗k)⃗k




⃗ȷ′ = R(⃗ȷ) = (⃗ȷ′ ·⃗ı)⃗i + (⃗j ′ · ⃗ȷ)⃗ȷ + (⃗ȷ′ · ⃗k)⃗k



 ⃗
k ′ = R(⃗k) = (⃗k ′ ·⃗ı)⃗ı + (⃗k ′ · ⃗ȷ)⃗ȷ + (⃗k ′ · ⃗k)⃗k.
Fie A matricea de trecere de la baza B la baza B ′ , adică

 
⃗ı′ ·⃗ı ⃗ȷ′ ·⃗ı ⃗k ′ ·⃗ı
 
 
A= ′
 ⃗ı · ⃗
ȷ ⃗ȷ · ⃗ȷ ⃗k ′ · ⃗ȷ 
′
,
 
⃗ı · ⃗k ⃗ȷ′ · ⃗k ⃗k ′ · ⃗k
′
deoarece coloanele matricei A = (aij ) reprezintă coordonatele vectorilor noii

d
baze B ′ ı̂n raport cu vechea bază B. Cum a11 = ⃗ı′ ·⃗ı = cos (⃗i′ ,⃗ı), a21 = ⃗ı′ ·⃗ȷ =
d
cos (⃗ıd ȷ), a31 = ⃗i′ · ⃗k = cos (⃗ı′ , ⃗k), a11 , a21 şi a31 sunt cosinusurile directoare
′, ⃗
∑
3
′
ale direcţiei ⃗ı şi satisface relaţia a211 + a221 + a231 = 1. Analog, avem a2i2 = 1
i=1
∑
3
şi a2i3 = 1. Reciproc, a11 , a12 , a13 sunt cosinusurile directoare ale direcţiei
i=1
⃗ı deci avem şi relaţia a211 + a212 + a213 = 1.
În plus, B ′ fiind bază ortogonală avem relaţiile
⃗ı′ · ⃗ȷ′ = a11 a12 + a21 a22 + a31 a32 = 0; ⃗ȷ′ · ⃗k ′ = a12 a13 + a22 a23 + a32 a33 = 0;
⃗k ′ · ⃗i′ = a11 a13 + a21 a23 + a31 a33 = 0.
Deoarece A are proprietatea At A = t AA = I3 ⇔ A−1 = t A, rezultă că A este

o matrice ortogonală.
Din AAt = I3 ⇒ (det A)2 = 1 ⇒ det A = ±1. Dacă det A = 1, avem
rotaţie dacă det A = −1, avem rotaţie compusă cu simetrie (§9.4).
Dacă un punct M ∈ E3 are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul Oxyz
şi (x′ , y ′ , z ′ ) relativ la reperul O′ x′ y ′ z ′ , atunci condiţia O′ = O satisfăcută de
−−→ b
rotaţia R şi exprimarea vectorului OM relativ la bazele B, B ′ ⊂ V3 conduce
la
       
x x′ x′ x
(9.2.1) R :  y  = A y  ⇔  y  = A y 
   ′   ′  t 

′ ′
z z z z
numite ecuaţiile rotaţiei ı̂n spaţiu.
Observaţie.
 În cazul
 rotaţiei ı̂n plan, matricea A are forma
cos θ − sin θ
A= , unde θ este unghiul de rotaţie, deoarece
sin θ cos θ
( )
π
a11 = ⃗ı′ ·⃗ı = cos θ, a12 = ⃗ȷ′ ·⃗ı = cos + θ = − sin θ
2
( )
′ π
a21 = ⃗ı · ⃗ȷ = cos − θ = sin θ, a22 = ⃗ȷ′ · ⃗ȷ = cos θ.
2
Fig. 9.3
Ecuaţiile rotaţiei ı̂n plan sunt

 x = x′ cos θ − y ′ sin θ
(9.2.2) R:
 y = x′ sin θ + y ′ cos θ.
Exemple. 1. Rotaţia de unghi θ a reperului Oxyz ı̂n jurul axei Oy are

ecuaţia matriceală
   
x cos θ 0 sin θ  x′ 
    ′ 
 y =
 0 1 0   y 
z − sin θ 0 cos θ z′
unde (x, y, z) şi (x′ , y ′ , z ′ ) sunt coordonatele unui punct arbitrar M relativ la
reperul Oxyz şi respectiv relativ la reperul rotit Ox′ y ′ z ′ .
9.3. ROTOTRANSLAŢIA ÎN PLAN ŞI ÎN SPAŢIU 127
2. Rotaţia de unghi θ a reperului Oxyz ı̂n jurul axei Ox are ecuaţia

matriceală  
  1 0 0  ′ 
x   x
    ′ 
 y  =  0 cos θ − sin θ   y  .
 
z z′
0 sin θ cos θ
3. Rotaţia de unghi θ a reperului Oxyz ı̂n jurul axei Oz are ecuaţia

matriceală  
  cos θ − sin θ 0  ′ 
x   x
    ′ 
 y  =  sin θ cos θ 0   y .
 
z z′
0 0 1
9.3 Rototranslaţia ı̂n plan şi ı̂n spaţiu

T ◦R
Compunând translaţia cu rotaţia obţinem o schimbare de repere Oxyz −→
O′ x′ y ′ z ′ numită rototranslaţie (fig. 9.4).
Fig. 9.4
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
Avem OM = OO′ + O′ M . Cum OM = x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k, OO′ = x0⃗ı + y0⃗ȷ + z0⃗k,
−− →
O′ M = x′⃗ı + y ′⃗ȷ + z ′⃗k rezultă
(9.3.1) x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k = x0⃗ı + y0⃗ȷ + z0⃗k + x′⃗ı + y ′⃗ȷ + z ′⃗k.
Înmulţind scalar relaţia (9.3.1) pe rând cu ⃗ı, ⃗ȷ şi ⃗k obţinem ecuaţiile

rototranslaţiei ı̂n spaţiu





x = x0 + a11 x′ + a12 y ′ + a13 z ′

(9.3.2) T ◦R: y = y0 + a21 x′ + a22 y ′ + a23 z ′ .




z = z0 + a31 x′ + a32 y ′ + a33 z ′
Evident, rototranslaţia ı̂n plan este caracterizată de ecuaţiile

 x = x0 + x′ cos θ − y ′ sin θ
(9.3.3) T ◦R:
 y = y + x′ sin θ + y ′ cos θ.
0
Exemplu. Se consideră un pătrat ABCD de latură 1. Alegând ca axe

diagonalele AC şi BD să se afle relaţiile ı̂ntre coordonatele unui punct faţă
de cele două repere. ( )
′ 1 1
Făcând rototranslaţia T ◦ R, unde T este translaţia ı̂n O , şi R
 √ √ 2 2

 1 2 ′ 2 ′

 x= + x − y
π 
2 2 2
rotaţia de unghi θ = rezultă

√ √ .
4 
 1 2 ′ 2 ′

 y= + x + y
2 −2 2
9.4 Simetria faţă de un plan

Fie reperul ortogonal Oxyz. Transformarea
(9.4.1) S : R3 → R3 , S(x′ , y ′ , z ′ ) = (x, y, z)
cu x = x′ , y = y ′ , z = −z ′ se numeşte simetria ı̂n raport cu planul xOy.
Fig. 9.5
9.4. SIMETRIA FAŢĂ DE UN PLAN 129
Evident, ⃗ı′ = S(⃗ı) = ⃗ı, ⃗ȷ′ = S(⃗ȷ) = ⃗ȷ, ⃗k ′ = S(⃗k ′ ) = −⃗k. Ecuaţia
matriceală a simetriei este
   
  1 0 0   1 0 0
x   x′  
    ′  S  
S: y = 0 1 0   y  , unde MB = 0 1 0 
  ′  
z z
0 0 −1 0 0 −1
b
reprezintă matricea ataşată simetriei S ı̂n baza canonică B = {⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} ⊂ V3 .
Evident, det MBS = −1.
Capitolul 10
CONICE
10.1 Ecuaţia generală a conicei

Fie E2 spaţiul punctual euclidian real bidimensional raportat la reperul
cartezian {O;⃗ı, ⃗ȷ}. La fel ca şi ı̂n cazul identificării E3 ≡ R3 , vom face
identificarea E2 = R2 .
Fie g : R2 → R forma pătratică afină (adică o funcţie polinomială de
gradul 2 ı̂n necunoscutele x, y) definită prin
g(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33
cu aij ∈ R, i, j = 1, 3 şi a211 + a212 + a222 ̸= 0.
Definiţia 10.1.1 Se numeşte conică sau curbă algebrică de gradul al
doilea, mulţimea de puncte din plan ale căror coordonate anulează forma g
(10.1.1) Γ = {M (x, y)|(x, y) ∈ R2 , g(x, y) = 0}.
Notăm conica prin
Γ : g(x, y) = 0.
Punctele conicei satisfac o ecuaţie de tipul
(10.1.2) a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
numită ecuaţia generală a conicei.
Observaţie. Dacă a11 = a12 = a22 = 0, ecuaţia (10.1.2) se reduce la
2a13 x + 2a23 y + a33 = 0, o ecuaţie de gradul ı̂ntâi ce reprezintă o dreaptă. De
aceea, dreapta se mai numeşte şi curbă de gradul ı̂ntâi.
131
132 CAPITOLUL 10. CONICE
Exemple de conice
1 1
1. Dacă a11 = 2 , a22 = 2 , a12 = a13 = a23 = 0, a33 = −1, atunci
r r
(10.1.2) devine
Γ : x2 + y 2 = r2
care este ecuaţia unui cerc cu centrul ı̂n origine şi rază r, C((0, 0), r).
1 1
2. Dacă a11 = 2
, a22 = 2 , a12 = a13 = a23 = 0, a33 = −1, atunci
a b
(10.1.2) devine
x2 y 2
Γ: + 2 −1=0
a2 b
care este ecuaţia canonică a elipsei de semiaxe a, b ∈ R∗+ .
1 1
3. Dacă a11 = 2 , a22 = − 2 , a12 = a13 = a23 = 0, a33 = −1, atunci
a b
avem
x2 y 2
Γ: 2 − 2 −1=0
a b
care este ecuaţia canonică a hiperbolei.
4. Dacă a11 = a12 = a23 = a33 = 0, a22 = 1, a13 = −2p, p ∈ R, atunci
avem
Γ : y 2 − 2px = 0
care este ecuaţia canonică a parabolei.
De asemenea, prin alegerea corespunzătoare a coeficienţilor aij putem
obţine cazurile următoare:
x2 y 2
5. Pereche de drepte concurente: − 2 = 0.
a2 b
6. Pereche de drepte paralele: x2 − a2 = 0.
7. Pereche de drepte confundate: x2 = 0 sau y 2 = 0.
x2 y 2
8. Mulţime cu un singur element {(0, 0)} : 2 + 2 = 0.
a b
x2 y 2
9. Mulţimea vidă: x2 + a2 = 0 sau y 2 + b2 = 0 sau + 2 + 1 = 0.
a2 b
10.2. CONICE SUB FORMĂ CANONICĂ 133
Observaţie. Exemplele anterioare ne sugerează faptul că orice conică

este congruentă cu una dintre următoarele mulţimi: cerc, elipsă, hiper-
bolă, parabolă, pereche de drepte, mulţime care conţine un singur punct
sau mulţimea vidă.
10.2 Conice sub formă canonică

Admiţând că ecuaţia generală (10.1.2) este dată faţă de reperul cartezian
{O;⃗i, ⃗j}, se poate determina un reper adecvat, orientat pozitiv, ı̂n raport cu
care ecuaţia conicei g(x, y) = 0 are o formă cât mai simplă (de tipul amintit ı̂n
exemplele din §10.1) numită ecuaţia canonică sau redusă. Reperul cartezian
ı̂n raport cu care obţinem ecuaţia canonică se numeşte reper canonic sau
natural.
Pentru a se trece la reperul canonic se utilizează fie rototranslaţia, fie
metoda transformărilor ortogonale de reducere la forma canonică a formelor
pătratice.
În continuare, vom studia ı̂n detaliu elipsa, hiperbola şi parabola.
ELIPSA
Elipsa reprezintă locul geometric al punctelor M (x, y) pentru care suma
distanţelor la două puncte fixe, numite focare, este constantă.
Luând cele două puncte fixe F1 (c, 0) şi F2 (−c, 0), drept axe, dreapta F1 F2
şi perpendiculara pe aceasta dusă prin mijlocul lui F1 F2 şi punând condiţia
M F1 + M F2 = 2a, F1 F2 = 2c
se obţine ecuaţia canonică a elipsei raportată la axele sale
x2 y 2
(10.2.1) ΓE : 2 + 2 − 1 = 0,
a b
√
unde a şi b sunt semiaxele, iar c = a2 − b2 este distanţa focală a elipsei (fig.
10.1).
Punctele A(−a, 0), B(a, 0), C(0, b), D(0, −b) se numesc vârfurile elipsei.
a2 a2
Dreptele △1 : x = şi △2 : x = − se numesc directoarele cores-
c c
punzătoare focarelor F1 (c, 0) şi respectiv F2 (−c, 0).
Axele Ox şi Oy se numesc axele de simetrie ale elipsei.
c c
Raportul se numeşte excentricitatea elipsei; e = < 1.
a a
Fig. 10.1
Elipsa admite următoarele ecuaţii parametrice

 
 1 − t2
 x = a cos θ 
 x = a
1+t 2 θ
, θ ∈ [0, 2π) sau , t = tg , t ∈ R.
 y = b sin θ, 
 2t 2

 y=b
1+t 2
Elipsa mai poate fi definită şi ca locul geometric al punctelor

M (x, y) ∈ E2 , care satisfac una din relaţiile
M F1 M F2
= e sau = e.
d(M, ∆1 ) d(M, ∆2 )
Ataşând unui punct M (x, y) ∈ ΓE , coordonatele sale polare (ρ, θ) ∈ R∗+ ×
[0, 2π) relative la reperul polar cu polul ı̂n focarul F1 (c, 0) şi semiaxă polară
semidreapta F1 x, au loc formulele de trecere de la coordonatele carteziene la
coordonatele polare

 x = c + ρ cos θ
 y = ρ sin θ, θ ∈ [0, 2π).
b2
Notând p = , obţinem ecuaţia polară a elipsei
c
p
ρ= , θ ∈ [0, 2π).
1 + e cos θ
Observaţie. În cazul particular a = b = r > 0, obţinem ecuaţia cercului

C((0, 0), r) de centru O şi rază r
x2 + y 2 = r2 .
În acest caz, distanţa focală c = 0, iar focarele coincid cu originea F1 =

F2 = 0. Deoarece 2M O = 2r, implică M O = r = const., putem afirma că
cercul C((0, 0), r) este locul geometric al punctelor egal depărtate (la distanţa
r > 0) faţă de originea O(0, 0).
HIPERBOLA
Hiperbola reprezintă locul geometric al punctelor M (x, y) pentru care
diferenţa distanţelor la două puncte fixe F1 (c, 0) şi F2 (−c, 0) (numite focarele
hiperbolei), este constantă (fig. 10.2). Deci
|M F1 − M F2 | = 2a = const.
Procedând analog, obţinem ecuaţia canonică a hiperbolei raportată la

axele sale
x2 y 2
(10.2.2) ΓH : − 2 − 1 = 0, (a > 0, b > 0),
a2 b
√
unde a şi b sunt semiaxele, iar c = a2 + b2 este distanţa focală a hiperbolei.
Fig. 10.2
Punctele A(−a, 0) şi B(a, 0) se numesc vârfurile hiperbolei.

b
Dreptele D1,2 : y = ± x se numesc asimptotele hiperbolei, iar dreptele
a
a2
∆1,2 : x = ± x se numesc dreptele directoare ale hiperbolei.
c
Axele Ox şi Oy se numesc axele de simetrie ale hiperbolei, axa Ox fiind
axa transversă, iar axa Oy axa netransversă a hiperbolei.
c c
Raportul se numeşte excentricitatea hiperbolei; e = > 1. Hiperbola
a a
(10.2.2) admite următoarele ecuaţii parametrice

 
 1 t −t
 x = a ch t 
 ch t = (e + e )
2
 y = b sh t
, t ∈ R unde 

 1
 sh t = (et − e−t )
2
sau 

 1 + t2

 x = a
1−t 2

,

 2t
 y=b
1 − t2
α π
unde t = tg , t ̸= ±1, cu α ∈ [0, 2π), α ̸= . Hiperbola (10.2.2) mai poate
2 2
fi definită şi ca locul geometric al punctelor M (x, y) ∈ E2 , care satisfac una
din relaţiile
M F1 M F2
= e sau = e.
d(M, ∆1 ) d(M, ∆2 )
Ataşând unui punct M (x, y) ∈ ΓH , coordonatele sale polare (ρ, θ) ∈ R∗+ ×
[0, 2π) relative la reperul polar ce are polul ı̂n focarul F1 (c, 0) şi semiaxa po-
lară semidreapta F1 x, au loc formulele de trecere de la coordonatele carteziene
la coordonatele polare

 x = c + ρ cos θ
, θ ∈ [0, 2π).
 y = ρ sin θ
b2
Notând p = , obţinem ecuaţiile polare ale hiperbolei
c
[ )
p 1
ρ= , pentru cos θ ∈ −1, ,
1 − e cos θ e
[ )
−p 1
ρ= , pentru cos θ ∈ −1, .
1 + e cos θ e
Observaţii. 1. Ecuaţia
x2 y 2
(10.2.3) ΓH ′ : − + 2 − 1 = 0, (a > 0, b > 0)
a2 b
descrie tot o hiperbolă, numită hiperbola conjugată hiperbolei (10.2.2). Aceasta
are semiaxa mare b, semiaxa mică a, focarele F1,2 (0, ±c), vârfurile C(0, b),
D(0, −b), aceleaşi asimptote cu ale hiperbolei (10.2.2), axa transversă Oy,
axa netransversă Ox şi dreptele directoare
b2
∆1,2 : y = ± .
c
2. În cazul particular a = b > 0, ecuaţiile (10.2.2) şi (10.2.3) devin
(10.2.4) ΓH,H ′ : ±x2 ∓ y 2 = a2 ,
iar hiperbola se numeşte echilateră.

3. Ecuaţia unei hiperbole echilatere raportată la asimptotele sale este
xy = a2 .
Parabola
Parabola reprezintă locul geometric al punctelor M (x, y) egal depărtate
de un punct fix numit focar şi o dreaptă fixă numită directoare.
Fie p distanţa de la focar la dreapta directoare ∆. Alegând ca axe
perpendiculara coborâtă din focar pe directoare şi perpendiculara pe mij-
locul
( distanţei
) de la focar la directoare, punând condiţia M F = M P , unde
p p
F , 0 , ∆ : x = − , iar P ∈ ∆, obţinem ecuaţia
2 2
(10.2.5) ΓP : y 2 = 2px, (p > 0),
care reprezintă o parabolă raportată la axa sa şi la tangenta ı̂n vârf, având
parametrul p (fig. 10.3).
p
Distanţa focală a parabolei este , iar excentricitatea parabolei este e = 1.
2
Punctul O(0, 0) se numeşte vârful parabolei. Axa Ox este axa transversă şi
axă de simetrie a parabolei (10.2.5). Axa Oy este axa tangentă a parabolei

(10.2.5).
Fig. 10.3
Parabola admite următoarele ecuaţii parametrice

 t2 

 x=  x = 2pt2
2p , t ∈ R sau , t ∈ R.

  y = 2pt
 y=t
Parabola (10.2.5) mai poate fi definită ca locul geometric al punctelor

M (x, y) ∈ E2 , care satisfac relaţia
M F = d(M, ∆).
Ecuaţia polară a parabolei este

p
ρ= , θ ∈ [0, 2π).
1 − cos θ
Observaţii. 1. Ecuaţia redusă
ΓP ′ : y 2 = −2px, (p > 0)
descrie tot o parabolă, simetrica parabolei (10.2.5) relativ la axa

( Oy. )
Aceasta
p
are aceeaşi axă de simetrie cu parabola (10.2.5) şi focarul F ′ − , 0 .
2
2. Ecuaţia redusă
ΓP ′′ : y = ax2 , (a ̸= 0)
10.3. INVARIANŢII CONICEI. CENTRU. CLASIFICARE 139
( )
a
descrie tot o parabolă, ce are axa de simetrie Oy, focarul ı̂n punctul F 0,
4
şi dreapta directoare de ecuaţie
a
∆:y=− .
4
10.3 Invarianţii conicei. Centru. Clasificare

Definiţia 10.3.1 Proprietăţile conicelor care nu se schimbă printr-o
transformare ortogonală de axe se numesc proprietăţi metrice.
Prin calcul, observăm că prin trecerea de la reperul originar {O;⃗ı, ⃗ȷ} ≡
Oxy la reperul canonic {O′ ;⃗ı′ , ⃗ȷ′ } ≡ O′ x′ y ′ obţinut ı̂n urma unei rototranslaţii
ı̂n plan dată de 
 x = x0 + x′ cos θ − y ′ sin θ
 y = y + x′ sin θ + y ′ cos θ,
0
unde θ este unghiul de rotaţie, iar (x0 , y0 ) sunt coordonatele noii origini O′
faţă de Oxy, polinomul g(x, y) asociat conicei se schimbă ı̂n g ′ (x′ , y ′ ), unde
g ′ este, de asemenea, o formă pătratică afină.
Fie ∆, δ, I numerele formate cu ajutorul coeficienţilor care intervin ı̂n
ecuaţia generală (10.1.2) astfel

a a12 a13
11 a

11 a12
∆ = a21 a22 a23 ,

δ =
, I = a11 + a22 .
a21 a22
a31 a32 a33
Se poate arăta că numerele ∆′ , δ ′ , I ′ , ataşate polinomului g ′ sunt respectiv

egale cu numerele ∆, δ, I, ataşate polinomului g. De aceea, aceste numere se
numesc invarianţii metrici ai conicei.
Observaţie. Invarianţii conicelor permit clasificarea conicelor, precum
şi obţinerea condiţiilor necesare de existenţă sau nu a centrului de simetrie
al unei conice.
Definiţia 10.3.2 Se numeşte centru de simetrie al unei conice Γ (ı̂n caz că
acesta există), un punct din plan faţă de care conica este o figură geometrică
simetrică. O conică care admite un centru de simetrie se numeşte conică cu
centru.
Următoarea teoremă precizează semnificaţia invariantului δ.

Teorema 10.3.3 Conica Γ : g(x, y) = 0 admite centru de simetrie
C(x0 , y0 ) dacă şi numai dacă invariantul δ al acesteia este nenul. Dacă
conica Γ are centru, atunci coordonatele sale sunt soluţia sistemului liniar



1 ∂g

 = a11 x + a12 y + a13 = 0
2 ∂x
(10.3.1)

 1 ∂g

 = a12 x + a22 y + a23 = 0.
2 ∂y
Demonstraţie. Efectuând translaţia
x = x0 + x′ , y = y0 + y ′ ,
ecuaţia conicei faţă de sistemul translatat ı̂n C(x0 , y0 ) va fi g(x0 +x′ , y0 +y ′ ) =
0. Aplicând formula lui Taylor (x0 , y0 ) obţinem
( )
1 ∂g ∂g
g(x0 , y0 ) + x′ + y′ +
1! ∂x0 ∂y0
( )
1 ∂ 2g ∂ 2g ∂ 2g
+ x′2 2 + 2x′ y ′ + y ′2 2 = 0,
2! ∂x0 ∂x0 ∂y0 ∂y0
∂g ∂g ∂g ∂g
unde = (x0 , y0 ) şi = (x0 , y0 ), iar
∂x0 ∂x ∂y0 ∂y
∂g
(x, y) = 2a11 x + 2a12 y + 2a13
∂x
∂g
(x, y) = 2a12 x + 2a22 y + 2a23
∂y
∂g 2 ∂g 2 ∂g 2
(x, y) = 2a 11 , (x, y) = 2a 12 , (x, y) = 2a22 .
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
Punctele (x′ , y ′ ) şi (−x′ , −y ′ ) sunt simultan pe curba Γ dacă şi numai
dacă punctul (x0 , y0 ) satisface relaţiile
∂g ∂g ∂g ∂g
= (x0 , y0 ) = 0, = (x0 , y0 ) = 0.
∂x0 ∂x ∂y0 ∂y
Dacă conica Γ are centru, atunci coordonatele sale sunt soluţia sistemului
(10.3.1). Determinantul sistemului este δ = a11 a22 − a212 . Dacă δ ̸= 0,
sistemul are soluţie unică şi deci Γ admite centru de simetrie. ♢
10.3. INVARIANŢII CONICEI. CENTRU. CLASIFICARE 141
Observaţii. 1. Centrul de simetrie este originea reperului canonic.

2. Conicele cu centru sunt cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte
concurente, un punct şi mulţimea vidă. Ecuaţia conicei redusă la centru este
a11 x′2 + 2a12 x′ y ′ + a22 y ′2 + g(x0 , y0 ) = 0

∆
unde g(x0 , y0 ) = , (δ ̸= 0). Intr-adevăr, scriind
δ
g(x0 , y0 ) = x0 (a11 x0 + a12 y0 + a13 ) + y0 (a12 x0 + a22 y0 + a23 )+
+ a13 x0 + a23 y0 + a33
şi utilizând (10.3.1), obţinem g(x0 , y0 ) = a13 x0 + a23 y0 + a33 . Sistemul



 a11 x0 + a12 y0 + a13 = 0


a12 x0 + a22 y0 + a23 = 0




a13 x0 + a23 y0 + a33 − g(x0 , y0 ) = 0
de trei ecuaţii cu două necunoscute este compatibil dacă determinantul ca-

racteristic este nul, adică

a a12 −a13
11

a12 a22 −a23 = 0.

a13 a23 −(a33 − g(x0 , y0 ))
Acesta se mai poate scrie

a a12 0 a a12 a13
11 11

a21 a22 0 − a12 a22 a23 = 0,

a13 a23 g(x0 , y0 ) a13 a23 a33
adică δ · g(x0 , y0 ) − ∆ = 0.
3. În cazul δ = 0, ∆ ̸= 0, conica Γ nu admite centru de simetrie. Conica
fără centru este parabola.
Următoarea teoremă precizează semnificaţia invariantului ∆. Vom arăta
că ∆ = 0 caracterizează conicele degenerate (ı̂n drepte), iar ∆ ̸= 0 conicele
propriu-zise.
Teorema 10.3.4 Ecuaţia (10.1.2) reprezintă două drepte dacă şi numai
dacă ∆ = 0.
Demonstraţie. Rezolvând ecuaţia (10.1.2) ı̂n raport cu y, avem
[ √ ]
1
y= −(a13 x + a23 ) ± (a12 x + a23 )2 − a22 (a11 x2 + 2a13 x + a33 ) .
a22
Pentru ca membrul drept să se descompună ı̂n factori liniari, trebuie ca ex-
presia de sub radical,
(a212 + a11 a22 )x2 + 2(a12 a23 − a22 a13 )x + a223 − a22 a33
să fie pătrat perfect, adică
(a12 a23 − a22 a13 )2 − (a212 − a11 a22 )(a223 − a22 a33 ) = 0,
care ne conduce la −a22 ∆ = 0. Deci condiţia ∆ = 0 este necesară. Ea este

evident şi suficientă; demonstraţia s-a făcut ı̂n ipoteza a22 ̸= 0. Dacă a22 = 0,
atunci ecuaţia se rezolvă ı̂n raport cu x şi se obţine acelaşi rezultat. Dacă
a11 = a22 = 0, atunci (10.1.2) este de forma
2a12 xy + 2a13 x + 2a23 y + a33 = 0
sau
2y(a12 x + a23 ) + 2a13 x + a33 = 0,
iar condiţia ca să se descompună ı̂n doi factori liniari este
2a13 a33
k(a12 x + a23 ) = 2a13 x + a33 sau = ,
a12 a23
care ı̂mpreună cu a11 = a22 = 0, conduc la ∆ = 0.
♢
Observaţie. În ipoteza ∆ = 0
- dacă δ > 0, cele două drepte sunt imaginare;
- dacă δ = 0, avem drepte paralele sau confundate;
- dacă δ < 0, avem drepte reale concurente (asimptotele hiperbolei).
a11 a12 a13
În cazul ∆ = 0, δ = 0 ⇒ = = = p; ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia
a12 a22 a23
generală (10.1.2), obţinem
a22 (px + y)2 + 2a23 (px + y) + a33 = 0 ⇔

10.4. REDUCEREA LA FORMA CANONICĂ 143
√
−a23 ± a223 − a22 a23
px + y = ,
a22
care reprezintă două drepte paralele care pot fi reale , confundate sau imagi-
nare.
Definiţia 10.3.5 Fie Γ : g(x, y) = 0 o conică şi ∆, δ invarianţii conicei.
Dacă δ > 0, Γ este o conică de gen eliptic (elipsă, mulţime vidă).
Dacă δ < 0, Γ este o conică de gen hiperbolic (hiperbolă, pereche de
drepte concurente).
Dacă δ = 0, Γ este o conică de gen parabolic (parabolă, drepte paralele
sau confundate, mulţime vidă).
Dacă ∆ ̸= 0, Γ este o conică nedegenerată.
Dacă ∆ = 0, Γ este o conică degenerată.
CLASIFICAREA CONICELOR
I. Pentru ∆ ̸= 0 conica este propriu-zisă (sau nedegenerată) şi anume:
a1) dacă δ > 0 şi I∆ < 0: elipsă reală;
a2) dacă δ > 0 şi I∆ > 0: elipsă imaginară (mulţimea vidă);
b) dacă δ = 0: parabolă;
c) dacă δ < 0: - hiperbolă;
- ı̂n plus, dacă I = 0: hiperbolă echilateră.
II. Pentru ∆ = 0 conica este degenerată şi anume:
a) dacă δ > 0: drepte imaginare cu un singur punct real, centrul conicei;
b) dacă δ = 0: - drepte paralele reale sau imaginare;
- drepte confundate;
c) dacă δ < 0: - drepte concurente;
- ı̂n plus, dacă I = 0: drepte perpendiculare.
10.4 Reducerea la forma canonică

Pentru a aduce conica dată de ecuaţia (10.1.2) la forma canonică, vom
proceda astfel:
I. Dacă a12 ̸= 0, atunci vom face o rotaţie, folosind una din metodele
expuse mai jos, urmată eventual de o translaţie.
II. Dacă a12 = 0, atunci vom face o translaţie. În cazul ı̂n care coni-
ca este cu centru, originea reperului se mută ı̂n centrul C al conicei, deci
−→
facem o translaţie de vector OC. În cazul ı̂n care conica nu admite centru,
determinăm ecuaţiile translaţiei prin aranjarea pătratelor.
Metoda valorilor proprii
Considerăm forma pătratica ataşată ecuaţiei conicei (10.1.2)
q : R2 → R, q(x, y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 , a12 ̸= 0,
ı̂n baza canonică B = {⃗ı, ⃗ȷ} a lui R2 . Matriceal, avem

 
a11 a12
q(x, y) = t XAX, A= MBq = ,
a21 a22
( )
x
cu a12 = a21 , X = .
y
Coeficienţii formei q determină invarianţii δ şi I, precum şi genul conicei.
Fie δ = det A = a11 a22 − a212 şi I = a11 + a22 = T r A. Atunci ecuaţia
caracteristică a matricei A este
PA (λ) = det(A − λI2 ) = λ2 − Iλ + δ = 0,
care are rădăcinile reale (λ1 şi λ2 ) valorile proprii ale lui A. Distingem două
cazuri:
a) Dacă λ1 = λ2 , rezultă I 2 − 4δ = 0 astfel ı̂ncât (a11 − a22 )2 + 4a212 = 0,
de unde a11 = a22 şi a12 = 0. În acest caz, nu mai este necesară rotaţia.
b) Dacă λ1 ̸= λ2 , atunci corespund doi vectori proprii ⃗v1 şi ⃗v2 . Deoarece
matricea A este simetrică, vectorii ⃗v1 şi ⃗v2 sunt ortogonali. Normăm familia
ortogonală ⃗v1 , ⃗v2 şi obţinem baza ortonormată B0 = {⃗e1 , ⃗e2 }, unde
⃗v1 ⃗v2
⃗e1 = = a1⃗ı + b1⃗ȷ, ⃗e2 = = a2⃗ı + b2⃗ȷ.
||⃗v1 || ||⃗v2 ||
În cazul δ ̸= 0, acesţia reprezintă

 versorii
 axelor de simetrie ale conicei.
a1 a2
Construim matricea R =   a rotaţiei, astfel ı̂ncât să ı̂ndeplineas-
b1 b2
că condiţia det R = +1. În caz contrar, dacă det A = −1, fie renumerotăm
valorile proprii, fie considerăm −⃗e1 , ⃗e2 sau ⃗e1 , −⃗e2 . Versorii proprii ⃗e1 , ⃗e2 ast-
fel stabiliţi dau direcţiile noilor axe (Ox′ , respectiv Oy ′ ), iar transformarea
ortogonală (rotaţia) definită prin
( ) ( )
x x′
=R
y y′
reduce forma pătratică q la forma canonică λ1 x′2 + λ2 y ′2 , astfel ı̂ncât ecuaţia

generală a conicei devine
(10.4.1) λ1 x′2 + λ2 y ′2 + 2a′13 x′ + 2a′23 y ′ + a33 = 0.
Distingem două cazuri:

1) Dacă λ1 λ2 ̸= 0, ecuaţia (10.4.1) devine
( )2 ( )2 ( )
′ a′13 ′a′23 a′2 a′2
(10.4.2) λ1 x + + λ2 y + − 13
+ 23 − a33 = 0.
λ1 λ2 λ1 λ2
Efectuând translaţia, definită prin schimbarea de coordonate
a′13 a′23
x′′ = x′ + , y ′′ = y ′ +
λ1 λ2
şi notând termenul liber cu −a′33 ecuaţia (10.4.2) devine
(10.4.3) λ1 x′′2 + λ2 y ′′2 + a′33 = 0.
Ecuaţia (10.4.3) reprezintă ecuaţia canonică a unei conice de gen eliptic (dacă
λ1 λ2 = δ > 0) sau a unei conice de gen hiperbolic (dacă λ1 λ2 = δ < 0). Elipsa
poate degenera ı̂ntr-un punct, iar hiperbola ı̂n două drepte concurente ı̂n
punctul x′′ = 0, y ′′ = 0.
2) Dacă una din rădăcini este zero, de exemplu, λ1 = 0 şi λ2 ̸= 0, ecuaţia
(10.4.1) devine
λ2 y ′2 + 2a′13 x′ + 2a′23 y ′ + a33 = 0.
Rescriind ecuaţia de mai sus sub forma
( )2
′ a′23 a′2
λ2 y + = 23 − a33 − 2a′13 x′ ,
λ2 λ2
şi efectuând translaţia, definită prin schimbarea de coordonate
a′2 a′23
x′′ = 23
− a33 − 2a′13 x′ , y ′′ = y ′ +
λ2 λ2
obţinem ecuaţia unei conice de gen parabolic (deoarece δ = 0)
(10.4.4) λ2 y ′′2 = x′′ .
Dacă a′13 = 0, parabola degenerează ı̂n două drepte paralele sau confundate.
Exemple. 1. Folosind metoda valorilor proprii, să se reducă la forma
canonică conica
Γ : 5x2 + 4xy + 8y 2 − 32x − 56y + 80 = 0.
Fie q(x, y) = 5x2 + 4xy + 8y 2 forma pătratică ataşată. Avem

 
5 2 5−λ 2

A= , PA (λ) = = λ2 − 13λ + 36 = 0,

2 8 2 8−λ
cu rădăcinile λ1 = 4 şi λ2 = 9. ( ) ( )
α 0
Pentru λ1 = 4, din (A − 4I2 ) = rezultă sistemul
β 0

 α + 2β = 0
 2α + 4β = 0
cu soluţia (−2β, β), β ∈ R; pentru β = −1, vectorul propriu corespunzător

lui λ1 = 4 este ⃗v1 = (2, −1). ( ) ( )
α 0
β 0

 −4α + 2β = 0
 2α − β = 0
cu soluţia (α, 2α), α ∈ R; pentru α = 1, vectorul propriu corespunzător lui

λ2 = 9 este ⃗v2 = (1, 2).
Pentru că λ1 ̸= λ2 ⇒ ⃗v1 ⊥ ⃗v2 şi indR (⃗v1 , ⃗v2 ). Considerând baza ortogo-
b b
nală {⃗v1 , ⃗v2 } ⊂ R2 , construim baza ortonormată {⃗e1 , ⃗e2 } ⊂ R2 , unde
( ) ( )
⃗v1 2 −1 ⃗v2 1 2
⃗e1 = = √ ,√ , ⃗e2 = = √ ,√ .
||⃗v1 || 5 5 ||⃗v2 || 5 5
Cum pentru matricea  

√2 √1
5 5
R= 
− √15 √2
5
(formată cu coordonatele versorilor proprii

( )puse pe
( coloane),
) det R = 1, R
x x′
reprezintă matricea unei rotaţii. Din = R obţinem ecuaţiile
y y′
rotaţiei 

 2 1
 √ ′ √ ′
 x = 5x + 5y


 1 ′ 2 ′

 y = −√ x + √ y .

5 5
În urma rotaţiei, conica Γ devine
8 144
Γ : 4x′2 + 9y ′2 − √ x′ − √ y ′ + 80 = 0,
5 5
faţă de sistemul rotit Ox′ y ′ (axele Ox′ , Oy ′ fiind direcţionate de versorii
⃗e1 , ⃗e2 ). Apoi, formând pătrate , obţinem
( )2 ( )2
1 ′ 8 ′
Γ:4 x −√ +9 y − √ − 36 = 0.
5 5
Efectuând translaţia definită prin

1 8
x′′ = x′ − √ , y ′′ = y ′ − √
5 5
( )
1 8
′ ′′ ′′
obţinem sistemul O x y , unde O ′ √ , √ , faţă de care conica are forma
5 5
canonică
x′′2 y ′′2
Γ: + − 1 = 0.
9 4
Deci conica este o elipsă.

2. Folosind metoda valorilor proprii, să se reducă la forma canonică
conica
Γ : x2 − 8xy + 7y 2 + 6x − 6y + 9 = 0.
Fie q(x, y) = x2 − 8xy + 7y 2 forma pătratică ataşată. Avem
( )
1 −4 1−λ −4

A= , PA (λ) = = λ2 − 8λ − 9 = 0,
−4 7 −4 7−λ
cu rădăcinile λ1 = −1 şi λ2 = 9. ( ) ( )
α 0
Pentru λ1 = −1, din (A + I2 ) = rezultă sistemul
β 0

 2α − 4β = 0
 −4α + 8β = 0
cu soluţia (2β, β), β ∈ R; pentru β = 1, vectorul propriu corespunzător lui

λ1 = −1 este ⃗v1 = (2, 1). ( ) ( )
α 0
β 0

 −8α − 4β = 0
 −4α − 2β = 0
cu soluţia (α, −2α), α ∈ R; pentru α = −1, vectorul propriu corespunzător

b
lui λ2 = 9 este ⃗v2 = (−1, 2). Obţinem astfel baza ortonormată {⃗e1 , ⃗e2 } ⊂ R2 ,
unde ( ) ( )
⃗v1 2 1 ⃗v2 1 2
⃗e1 = = √ , √ , ⃗e2 = = −√ , √ .
||⃗v1 || 5 5 ||⃗v2 || 5 5
Cum matricea  
2 1
 √ −√ 
 5 5 
R=  
1 2 

√ √ 
5 5
are det R = +1, R reprezintă matricea unei rotaţii ale cărei ecuaţii sunt


 x= √ 2 ′ 1


 x − √ y′
5 5

 1 ′ 2 ′

 y= √ x +√ y.

5 5

6 6
Γ : −x′2 + 9y ′2 + √ x′ − √ y ′ + 9 = 0.
5 5
Formând pătrate, obţinem
( )2 ( )2
3 ′ 1 ′
Γ:− x −√ +9 y − √ + 9 = 0.
5 3 5

3 1
x′′ = x′ − √ , y ′′ = y ′ − √
5 3 5
( )
3 1
′ ′′ ′′
5 3 5
canonică
x′′2
Γ: − y ′′2 − 1 = 0.
9
Deci conica este o hiperbolă.
3. Folosind metoda valorilor proprii, să se reducă la forma canonică
conica
Γ : 3x2 − 4xy − 2x + 4y − 3 = 0.
Fie q(x, y) = 3x2 − 4xy forma pătratică ataşată. Avem
( )
3 −2 3 − λ −2

A= , PA (λ) = = λ3 − 3λ − 4 = 0,
−2 0 −2 −λ
cu rădăcinile λ1 = −1 şi λ2 = 4. ( ) ( )
α 0
Pentru λ1 = −1, din (A + I2 ) = rezultă sistemul
β 0

 4α − 2β = 0
 −2α + β = 0
cu soluţia (α, 2α), α ∈ R; pentru α = 1, vectorul propriu corespunzător este

⃗v1 = (1, 2).
( ) ( )
α 0
β 0

 α + 2β = 0
 2α + 4β = 0
cu soluţia (−2β, β), β ∈ R; pentru β = −1, vectorul propriu corespunzător

b
este ⃗v2 = (2, −1). Obţinem astfel baza ortonormată {⃗e1 , ⃗e2 } ⊂ R2 , unde este
( ) ( )
⃗v1 1 2 ⃗v2 2 1
⃗e1 = = √ ,√ , ⃗e2 = = √ , −√ .
||⃗v1 || 5 5 ||⃗v2 || 5 5
Deoarece matricea  
1 2
 √ √ 
 5 5 
 
 2 −1 

√ √ 
5 5
are determinantul egal cu −1, renumerotăm valorile proprii obţinând λ′1 = λ2
şi λ′2 = λ1 corespunzătoare versorilor ⃗e′1 = ⃗e2 şi ⃗e′2 = ⃗e1 . Astfel
 
2 1
 √ √ 
 5 5 
R=



 −1 2 
√ √
5 5
reprezintă matricea unei rotaţii (det R = +1), ale cărei ecuaţii sunt


 2 1
 √ ′ √ ′
 x = 5x + 5y



 −1 ′ 2 ′
 y= √ x +√ y.

5 5
8 6
Γ : 4x′2 − y ′2 − √ x′ + √ y ′ − 3 = 0.
5 5
Formând pătrate, obţinem
( )2 ( )2
1 ′ 3 ′
Γ:4 x −√ − y −√ − 2 = 0.
5 5

1 3
x′′ = x′ − √ , y ′′ = y ′ − √
5 5
( )
1 3
′ ′′ ′′
5 5
canonică
x′′2 y ′′2
Γ: − − 1 = 0.
1 2
2
Deci conica este o hiperbolă.
Metoda rototranslaţiei
Pentru a determina rotaţia sistemului de coordonate, vom afla unghiul θ
cu care se roteşte reperul dat. Matricea R a schimbării de bază (ce duce ver-
sorii reperului iniţial ı̂n cei ai reperului rotit) este ortogonală, de det R = +1,
având pe coloane coordonatele versorilor rotiţi relativ la baza iniţială. Bazele
fiind ortonormate, coeficienţii noilor versori sunt cosinusurile directoare ale
direcţiilor lor; deci  
cos θ − sin θ
R= .
sin θ cos θ
Teorema 10.4.1 Fie Γ : g(x, y) = 0 o conică cu centru astfel ı̂ncât
coeficientul monomului xy este nenul, adică a12 ̸= 0. Atunci efectuând rotaţia
R
reperului iniţial Oxy 7→ Ox′ y ′ cu unghiul θ ce satisface relaţia
(10.4.5) (a11 − a22 ) sin 2θ = 2a12 cos 2θ,
ecuaţia conicei ı̂n sistemul rotit Γ : g ′ (x′ , y ′ ) = 0 nu mai conţine monomul

x′ y ′ .
Demonstraţie. După efectuarea rotaţiei ı̂n plan dată de

 x = x′ cos θ − y ′ sin θ
,
 y = x′ sin θ + y ′ cos θ
forma pătratică afină g ′ (x′ , y ′ ) are coeficientul monomului x′ y ′
2a′12 = (a22 − a11 ) sin 2θ + 2a12 cos 2θ = 0

conform relaţiei (10.4.5).

♢
Observaţie. Conform teoremei 10.4.1, pentru o conică cu centru unghiul
de rotaţie θ poate fi determinat din relaţia
2a12
(10.4.6) tg 2θ = .
a11 − a22
Utilizând relaţiile
2t ±t ±t
tg 2θ = , sin θ = √ , cos θ = √ ,
1−t 2
1 − t2 1 − t2
unde t = tg θ, obţinem matricea de rotaţie R.
Teorema 10.4.2 Fie Γ : g(x, y) = 0 o conică fără centru astfel ı̂ncât
coeficientul monomului xy este nenul, adică a12 ̸= 0. Atunci efectuând rotaţia
R
Oxy 7→ Ox′ y ′ cu unghiul θ ce satisface relaţia
a11
(10.4.7) tg θ = − ,
a12
ecuaţia conicei ı̂n sistemul rotit Γ : g ′ (x′ , y ′ ) = 0 nu mai conţine monomul
x′ y ′ .
Demonstraţie. În virtutea faptului că δ = a11 a22 − a212 = 0, se arată că
relaţiile (10.4.5) şi (10.4.6) sunt echivalente.
♢
Exemple. 1. Să se stabilească natura şi genul conicei
Γ : 6x2 − 4xy + 9y 2 − 4x − 32y − 6 = 0,
apoi să se reducă ecuaţia conicei la forma canonică cu metoda rototranslaţiei.

Deoarece invarianţii conicei sunt

6 −2 −2
6
−2
∆ = −2 9 −16 =
̸ 0, δ = > 0,

−2 9

−2 −16 −6
4 2tg θ
conica este o elipsă. Conform relaţiei (10.4.6), avem tg2θ = , deci =
3 1 − tg2 θ
4 1
, de unde tg θ = şi tg θ = −2.
3 2
1 1 2
Alegând tg θ = , rezultă sin θ = √ şi cos θ = √ , cu care obţinem
2 5 5


 1 ′ ′

 √
 x = 5 (2x − y )

 1 ′
 ′
 y = √ (x + 2y ),

5
care, ı̂nlocuite ı̂n ecuaţia dată, conduc la
40 60
Γ : 5x′2 + 10y ′2 − √ x′ − √ y ′ − 6 = 0 ⇔
5 5
( )2 ( )2
4′ ′ 3
5 x −√ + 10 y − √ − 40 = 0.
5 5
În urma translaţiei definită prin
4 3
x′′ = x′ − √ , y ′′ = y ′ − √
5 5
√
obţinem 5x′′2 + 10y ′′2 − 40 = 0, adică elipsa de semiaxe 2 2 şi 2
x′′2 y ′′2
Γ: + − 1 = 0.
8 4
2. Să se stabilească natura şi genul conicei
√
∆ : x2 − 6xy + 9y 2 + 10 10y = 0,
apoi să se reducă ecuaţia conicei la forma canonică cu metoda rototranslaţiei.

Deoarece invarianţii conicei sunt

1 −3 0
1 −3
√

∆ = −3 9 5 10 ̸= 0,

δ = = 0,

√ −3 9
0 5 10 0
conica este o parabolă. Deoarece a12 ̸= 0, efectuăm o rotaţie de unghi θ.

a11 1
Conform relaţiei (10.4.7), avem tg θ = − ⇔ tg θ = ; deoarece cos θ =
a12 3
3 1
√ şi sin θ = √ ecuaţiile rotaţiei sunt
10 10


 1 ′ ′

 √
 x = 10 (3x − y )

 1
 ′ ′
 y = √ (x + 3y ).

10
În urma rotaţiei, ecuaţia conicei devine

( )2 ( )
′2 ′ ′ 3 ′ 9 ′
Γ : y + x + 3y = 0 ⇔ y + =− x − .
2 4
În urma translaţiei definită prin
9 3
x′′ = x′ − , y ′′ = y ′ +
4 2
obţinem ecuaţia canonică a conicei
Γ : y ′′2 = −x′′ .
10.5 Intersecţia cu o dreaptă. Asimptote.

Tangentă

 x = x0 + lt,
Fie Γ : g(x, y) = 0 o conică şi D : , t ∈ R, o dreaptă.
 y = y + mt
0
Intersecţia conicei Γ cu dreapta D conduce la sistemul


 g(x, y) = 0


x = x0 + lt,




y = y0 + mt
care, prin eliminarea lui x şi y, conduce la ecuaţia de gradul II ı̂n t
g(x0 + lt, y0 + mt) = 0
sau
(10.5.1) (a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 )t2 + (lgx0 + mgy0 )t + g(x0 , y0 ) = 0,

10.5. INTERSECŢIA CU O DREAPTĂ. ASIMPTOTE. TANGENTĂ155
unde
∂g(x0 , y0 ) ∂g(x0 , y0 )
gx0 = şi gy0 = .
∂x ∂y
În funcţie de natura rădăcinilor ecuaţiei (10.5.1) deosebim cazurile
not
I. Dacă a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = Q(l, m) ̸= 0 ecuaţia (10.5.1) este de
gradul doi şi
a) pentru t1 , t2 ∈ R, t1 ̸= t2 (t1 , t2 -rădăcinile ecuaţiei) dreapta D taie
conica ı̂n două puncte M1 (x1 = x0 + lt1 , y1 = x0 + mt1 ) şi M2 (x2 = x0 +
lt2 , y2 = x0 + mt2 );
b) pentru t1 = t2 ∈ R, adică discriminantul ecuaţiei este nul
(10.5.2) (lgx0 + mgy0 )2 − 4Q(l, m)g(x0 , y0 ) = 0,
dreapta D intersectează Γ ı̂n două puncte confundate P1 = P2 = P şi se

numeşte tangentă la Γ ı̂n punctul P . În particular, dacă P = M0 ∈ Γ, atunci
g(x0 , y0 ) = 0 şi (10.5.2) devine
(10.5.3) (x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = 0,
ce repreintă ecuaţia tangentei la Γ ı̂n punctul M0 (x0 , y0 );

c) pentru t1 , t2 ∈ C (discriminantul este negativ), dreapta D nu inter-
sectează conica Γ.
II. Dacă Q(l, m) = 0, ecuaţia (10.5.1) se reduce la o ecuaţie de gradul I
(10.5.4) (lgx0 + mgy0 )t + g(x0 , y0 ) = 0
şi avem
a) dacă lgx0 + mgy0 ̸= 0, ecuaţia (10.5.4) are o soluţie unică şi deci D taie
pe Γ ı̂ntr-un singur punct;
b) dacă lgx0 + mgy0 = 0 şi g(x0 , y0 ) ̸= 0, atunci ecuaţia (10.5.4) este
imposibilă şi deci D nu intersectează conica (D ∩ Γ = ∅);
c) dacă lgx0 + mgy0 = 0 şi g(x0 , y0 ) = 0 ecuaţia (10.5.4) este o identitate
şi atunci dreapta are o infinitate de puncte comune cu Γ(D ⊆ Γ).
În virtutea celor spuse mai sus, putem enunţa definiţiile următoare
Definiţia 10.5.1 O direcţie ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ se numeşte direcţie asimptotică

pentru conica Γ dacă
(10.5.5) a11 l2 + 2a12 lm + a22 m2 = 0.
Definiţia 10.5.2 Se numeşte asimptotă a unei conice nedegenerate Γ,

dreapta D care nu intersectează conica (D ∩ Γ = ∅) şi a cărei direcţie este o
direcţie asimptotică.
m
Presupunând că l ̸= 0 şi notând k = , ecuaţia (10.5.5) devine
l
(10.5.6) a22 k 2 + 2a12 k + a11 = 0.
Considerăm cazurile:
a) dacă δ < 0, ecuaţia (10.5.6) are rădăcini reale şi distincte; deci conica
are două asimptote de ecuaţii
gx + k1 gy = 0 şi gx + k2 gy = 0
unde
∂g(x, y) ∂g(x, y)
gx = , gy = ;
∂x ∂y
b) dacă δ > 0, ecuaţia (10.5.6) nu are rădăcini reale; deci conica nu are
direcţii asimptotice şi nici asimptote;
c) dacă δ = 0, ecuaţia (10.5.6) are rădăcină dublă; deci conica (gen

parabolă) are o singură direcţie asimptotică care dă axa conicei; deci nu
există asimptotă.
Exemplu. Să se determine asimptotele conicei
Γ : x2 − 4y 2 − 2x + 6y − 1 = 0.
Conform (10.5.6) obţinem ecuaţia care dă pantele asimptotelor 1 − 4k 2 =

1
0, adică k1,2 = ± . Ecuaţiile asimptotelor sunt 2x−4y+1 = 0 şi 2x+4y−5 =
2
0.
10.6. POL. POLARĂ 157
10.6 Pol. Polară


 x = x0 + lt
Fie D : , t ∈ R o dreaptă şi M0 (t0 ), M1 (t1 ), M2 (t2 ),
 y = y + mt
0
M (t) patru puncte pe această dreaptă.
Definiţia 10.6.1 Punctul M este conjugatul armonic al punctului M0 ı̂n
raport cu M1 şi M2 dacă
M0 M1 M M1
(10.6.1) =− .
M0 M2 M M2
Observaţie. Utilizând parametrii punctelor, relaţia (10.6.1) se scrie sub
forma
2 1 1
(10.6.2) = + .
t t1 t2
 Fie Γ o conică nedegenerată de ecuaţie generală g(x, y) = 0 şi D :

 x = x0 + lt
 y = y + mt
, t ∈ R, o dreaptă care trece prin punctul M0 (x0 , y0 ) şi
0
are vectorul director ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ ̸= ⃗0. Fie
M1 (x1 = x0 + lt1 , y1 = y0 + mt1 )
şi
M2 (x2 = x0 + lt2 , y2 = y0 + mt2 )
punctele de intersecţie ale dreptei D cu conica Γ.
Teorema 10.6.2 Locul geometric al punctului M , conjugatul armonic al
punctului M0 faţă de punctele M1 , M2 când direcţia ⃗v variază este o parte
din dreapta D′ de ecuaţie
(10.6.3) (x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = −2g(x0 , y0 ).
Demonstraţie. a) Admitem mai ı̂ntâi cazul când M0 ∈ / Γ. Fie M1 (t1 ),

M2 (t2 ) punctele de intersecţie ale dreptei D cu conica Γ, unde t1 , t2 sunt
rădăcinile ecuaţiei (10.5.1). Atunci
lgx0 + mgy0 g(x0 , y0 )

t1 + t2 = − , t1 t2 = ,
Q(l, m) Q(l, m)
cu g(x0 , y0 ) ̸= 0, deoarece M0 ∈
/ Γ. Dcă M (t) este conjugatul armonic al lui
M0 (t = 0) faţă de punctele M1 , M2 atunci din egalitatea (10.6.2) avem
2 t1 + t2 lgx + mgy0
(10.6.4) = =− 0 .
t t1 t2 g(x0 , y0 )
x − x0 y − y0
Din ecuaţiile dreptei avem l = şi m = . Atunci din (10.6.4)
t t
rezultă
(x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 = −2g(x0 , y0 )
care este ecuaţia locului geometric căutat.
b) Dacă M0 ∈ Γ ⇒ g(x0 , y0 ) = 0. Atunci M1 ≡ M2 şi cum M2 ∈ Γ
rezultă că M ≡ M0 . Cum g(x0 , y0 ) = 0, din ecuaţia (10.5.1) avem t1 t2 = 0.
Din (10.6.2) obţinem
t t1 t2
= = 0 ⇒ t = 0.
2 t1 + t2
Deci conjugatul armonic al lui M0 este el ı̂nsuşi oricare ar fi direcţia ⃗v a
dreptei D şi locul geometric al lui M este tangentă ı̂n M0 la conica Γ.
♢
′
Definiţia 10.6.3. Dreapta D se numeşte polara lui M0 ı̂n raport cu
conica Γ; M0 se numeşte polul dreptei D′ ı̂n raport cu Γ, iar ecuaţia (10.6.3)
este ecuaţia carteziană a polarei.
Observaţie. Cum
∂g(x0 , y0 )
gx0 = = 2a11 x0 + 2a12 y0 + 2a13 ,
∂x
∂g(x0 , y0 )
gy0 = = 2a12 x0 + 2a22 y0 + 2a23 ,
∂y
iar
g(x0 , y0 ) = a11 x20 + 2a12 x0 y0 + 2a22 y02 + 2a13 x0 + 2a23 y0 + a33 ,
ecuaţia polarei se scrie ı̂n forma
(10.6.5) a11 xx0 + a12 (xy0 + x0 y) + a22 yy0 + a13 (x + x0 ) + a23 (y + y0 ) + a33 = 0
care mai poartă denumirea de ecuaţia dedublată a conicei (când M0 ∈ Γ,

(10.6.5) este ecuaţia tangentei).
10.7. DIAMETRU CONJUGAT CU DIRECŢIA DATĂ. AXE 159
10.7 Diametru conjugat cu direcţia dată. Axe

Fie
 Γo conică nedegenerată de ecuaţie generală g(x, y) = 0 şi
 x = x0 + lt
D: , t ∈ R, o dreaptă care trece prin punctul M0 (x0 , y0 )
y = y0 + mt
şi are vectorul director ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ ̸= ⃗0.
Teorema 10.7.1 Locul geometric al mijloacelor corzilor lui Γ, paralele
cu direcţia ⃗v este o parte din dreapta D de ecuaţie
(10.7.1) D′′ : lgx + mgy = 0.


 x = x0 + lt
Demonstraţie. Fie D : , t ∈ R, dreapta ce trece
 y = y + mt
0
printr-un punct M0 (x0 , y0 ) şi este paralelă cu ⃗v . Dreapta D intersectează
conica Γ ı̂n punctele M1 (t1 ) şi M2 (t2 ), unde t1 şi t2 sunt rădăcinile ecuaţiei
(10.5.1), adică
M1 (x1 = x0 + lt1 , y1 = y0 + mt1 )
şi
M2 (x2 = x0 + lt2 , y2 = y0 + mt2 ).
Mijlocul segmentului (corzii) M1 M2 are coordonatele
x1 + x2 l(t1 + t2 ) y1 + y2 m(t1 + t2 )
= x0 + , = y0 + .
2 2 2 2
Acest mijloc coincide cu M0 (x0 , y0 ) ⇔ t1 + t2 = 0, adică conform (10.5.1)
lgx + mgy0
⇔ lgx0 + mgy0 = 0 (deoarece t1 + t2 = − 0 . Deoarece punctul M0
Q(l, m)
a fost ales arbitrar, putem renota coordonatele lui prin x şi y astfel ı̂ncât
M0 (x, y) devine o parte a dreptei, D′′ : lgx + mgy = 0.
♢
′′
Definiţia 10.7.2 Dreapta D : lgx + mgy = 0 se numeşte diametrul
conjugat direcţiei ⃗v pentru conica Γ.
Observaţii.
 1. Dacă Γ : g(x, y) = 0 este o conică cu centru, adică
 gx = 0
sistemul are soluţie, unică, rezultă că centrul se află pe diametrul
 g =0
y
conjugat oricărei direcţii; ı̂n acest caz, diametrul conjugat oricărei direcţii
aparţine unui fascicul de drepte ce trece prin centru.
2. Fie Γ : g(x, y) = 0 o conică fără centru, adică δ = 0. Din

a11 a12 not
(10.7.2) δ = a11 a22 − a212 = 0 ⇒ = = µ.
a12 a22
Cum gy = 2a12 x + 2a12 y + 2a23 ⇒ gy = αgx + β, α, β ∈ R, iar ecuaţia
diametrului conjugat direcţiei ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ devine
(10.7.3) lgx + m(αgx + β) = 0 sau gx + λ = 0,
mβ
unde λ = ∈ R. Ecuaţia (10.7.3) semnifică că diametrele conjugate
l + mα
oricăror direcţii aparţin unui fascicul de drepte paralele.
3. Fie D′′ : lgx + mgy = 0 un diametru conjugat direcţiei ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ şi
fie ⃗u = l0⃗ı + m0⃗ȷ direcţia lui D′′ . Ecuaţia lgx + mgy = 0 se scrie
(10.7.4) (a11 l + a12 m)x + (a12 l + a22 m)y + a13 l + a23 m = 0.
(Dacă ax + by + c = 0 este ecuaţia generală a unei drepte ı̂n plan ⇒ y =

a c x − x0 y − y0 m x0
− x − , iar = sau y = x + y0 − este ecuaţia aceleaşi
b b l m l l
a m l m
drepte, dar cu direcţia ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ; rezultă − = ⇒ = − ). Conform
b l b a
ecuaţiei generale a diametrului conjugat (10.7.4) şi a faptului că ⃗u = l0⃗ı+m0⃗ȷ
este vectorul lui director obţinem
l0 m0
=−
a12 l + a22 m a11 l + a12 m
(10.7.5) sau
a11 ll0 + a12 (lm0 + l0 m) + a22 mm0 = 0
care este ecuaţia satisfăcută de două direcţii conjugate.

Definiţia 10.7.3 Fie ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ o direcţie dată, iar lgx + mgy = 0
diametrul conjugat direcţiei ⃗v de direcţie ⃗u = l0⃗ı+m0⃗ȷ. Direcţia ⃗v se numeşte
direcţie principală a conicei Γ dacă şi numai dacă este perpendiculară pe
direcţia diametrului său conjugat, adică ⃗v ⊥ ⃗u.
Teorema 10.7.4 Diametrul conjugat unei direcţii principale este o axă
de simetrie a conicei şi, invers, direcţia perpendiculară pe o axă de simetrie
este o direcţie principală a conicei.
10.7. DIAMETRU CONJUGAT CU DIRECŢIA DATĂ. AXE 161
Demonstraţie. Diametrul conjugat unei direcţii principale conţine mij-

locul corzilor conicei Γ care sunt perpendiculare pe diametru. Astfel, acest
diametru este o axă de simetrie. Reciproca este evidentă, deoarece axa de
simetrie este un diametru.
♢
Observaţii. 1. Fie Γ o conică cu centru (δ ̸= 0), ⃗v = l⃗ı + m⃗ȷ o direcţie
principală a conicei, iar ⃗u = l0⃗ı + m0⃗ȷ diametrul său conjugat (care este axă
de simetrie a conicei, conform teoremei 10.7.4). Ţinând seama de (10.7.5)
avem 
 a11 ll0 + a12 (lm0 + l0 m) + a22 mm0 = 0
 ll + mm = 0.
0 0
Eliminând pe l0 şi m0 , obţinem ecuaţia care dă direcţiile axelor conicei
(10.7.6) (a11 − a22 )lm + a12 (m2 − l2 ) = 0.
Ecuaţiile axelor sunt lgx +mgy = 0, unde l şi m sunt soluţiile ecuaţiei (10.7.6).
2. În cazul parabolei (δ = 0, ∆ ̸= 0) ecuaţia oricărui diametru conjugat
este dată de (10.7.3). Direcţia acestui fascicul este w⃗ = a12⃗ı − a11⃗ȷ sau a22⃗ı −
a12⃗ȷ. Atunci direcţia principală este a11⃗ı + a12⃗ȷ, iar ecuaţia axei parabolei
este
a11 gx + a12 gy = 0 sau a12 gx + a22 gy = 0.
Definiţia 10.7.5. Intersecţia conicei cu axele (axa) sunt puncte numite
vârfurile conicei.
Exemple. 1. Să se determine diametrul conicei
Γ : x2 − 4xy + 9y 2 − 6x + 12y = 0
perpendicular pe dreapta D : 2x + 4y − 3 = 0.
1
Deoarece panta dreptei D este m = − , atunci panta unei drepte D′ ,
2
perpendiculară pe D, este m′ = 2. Diametrul conjugat direcţiei D′ are
ecuaţia gx + 2gy = 0, adică 2x + y − 6 = 0.
2. Fie conica Γ : x2 − 2xy + y 2 + 3x + y − 4 = 0. Să se scrie
a) ecuaţiile diametrilor conjugaţi direcţiilor de coeficienţi unghiulari m =
3, m = 5;
b) ecuaţia axei conicei.
Conica este o parabolă (δ = 0).
a) gx + 3gy = 0 ⇔ 2x − 3y − 1 = 0; gx + 5gy = 0 ⇔ x − y − 1 = 0.
b) a11 gx + a12 gy = 0 ⇔ 2x − 2y + 1 = 0.
3. Să se afle axele conicei
Γ : 3x2 − 4xy + 6y 2 + 6x − 32y + 21 = 0.
Conica este o elipsă (δ > 0) de centru C(1, 3). Conform ecuaţiei (10.7.6)
1
obţinem 2m2 + 3m − 2 = 0, adică m1 = −2 şi m2 = . Axele sunt drepte
2
care trec prin C, de pante m1 , respectiv m2 , adică
2x + y − 5 = 0 şi x − 2y + 5 = 0.
Capitolul 11
CUADRICE
În acest capitol, vom studia o serie de suprafeţe, descrise de ecuaţii al-
gebrice de gradul doi ı̂n necunoscutele x, y, z, numite cuadrice. În raport
cu un sistem de coordonate convenabil ales, ecuaţiile cuadricelor au o formă
simplă, numită ecuaţie redusă sau ecuaţie canonică.
11.1 Sfera
Fie E3 spaţiul euclidian tridimensional, raportat la un reper ortonormat
{O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k}.
Definiţia 11.1.1 Fie C(x0 , y0 , z0 ) ∈ E3 şi r > 0. Se numeşte sfera
de centru C şi rază r mulţimea punctelor M (x, y, z) ∈ E3 cu proprietatea că
distanţa de la aceste puncte la punctul fix C este egală cu r, deci d(C, M ) = r.
Fig. 11.1
163
164 CAPITOLUL 11. CUADRICE
Observaţie. Ţinând seama de expresia analitică a distanţei euclidiene

ı̂ntre două puncte, afirmăm că punctul M aparţine sferei de centru C şi rază
r, dacă
√
d(C, M ) = r ⇔ (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r.
Astfel, sfera, notată cu Σ, este mulţimea
Σ = {M (x, y, z)|(x, y, z) ∈ R3 , (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2 }.
Definiţia 11.1.2 Ecuaţia
(11.1.1) Σ : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = r2
se numeşte ecuaţia carteziană implicită a sferei Σ de centru C(x0 , y0 , z0 ) şi

rază r.
Fig. 11.2
În figura 11.2, punctul M ′ (x, y, 0) reprezintă proiecţia unui punct M (x, y, z)
de pe sferă ı̂n planul orizontal; θ ∈ [0, 2π] este unghiul dintre OM ′ şi direcţia
pozitivă a axei Ox; φ ∈ [0, π] este unghiul dintre OM şi direcţia pozitivă a
−−→
axei Oz, iar OM = ⃗r vectorul de poziţie al punctului M (x, y, z). Rezultă
următoarele ecuaţii parametrice ale sferei cu centrul ı̂n origine şi rază r


 x = r cos θ sin φ


(11.1.2) y = r sin θ sin φ




z = r cos φ, θ ∈ [0, 2π], φ ∈ [0, π].
11.1. SFERA 165
Ecuaţiile parametrice ale sferei cu centrul ı̂n punctul C(x0 , y0 , z0 ) şi rază
r sunt


 x = x0 + r cos θ sin φ


(11.1.3) y = y0 + r sin θ sin φ




z = z0 + r cos φ, θ ∈ [0, 2π], φ ∈ [0, π].
Ecuaţiile (11.1.3) sunt echivalente cu ecuaţia vectorială
(11.1.4) ⃗r = ⃗r0 + r(cos θ sin φ⃗ı + sin θ sin φ⃗ȷ + cos φ⃗k)
unde am notat
−−→ −→
⃗r = OM = x⃗ı + y⃗ȷ + z⃗k şi ⃗r0 = OC = x0⃗ı + y0⃗ȷ + z0⃗k.
Observaţie. Deoarece membrul stâng al ecuaţiei carteziene (11.1.1) este

un polinom de gradul II ı̂n x, y, z, putem rescrie această ecuaţie sub forma
(11.1.5) x2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + d = 0
cu a, b, c, d parametri reali. Reciproc, ecuaţia (11.1.5) se rescrie
(x − a)2 + (y − b)2 + (z − c)2 = a2 + b2 + c2 − d.
Notând cu Σ mulţimea de puncte descrise de ecuaţia (11.1.5), considerăm

cazurile:
a) dacă a2 + b2 +√c2 − d > 0, atunci Σ este sfera cu centrul ı̂n punctul
C(a, b, c) şi rază r = a2 + b2 + c2 − d;
b) dacă a2 + b2 + c2 − d = 0, atunci Σ = {(a, b, c)};
c) dacă a2 + b2 + c2 − d < 0, atunci Σ = ∅.
Definiţia 11.1.3 Ecuaţia (11.1.5)
Σ : x2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + d = 0,
unde a2 + b2 + c2 − d > 0 se numeşte ecuaţia carteziană generală a sferei.

Fig. 11.3
Fie Σ : x2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + d = 0 (a2 + b2 + c2 − d > 0) o sferă
şi P : Ax + By + Cz√+ D = 0 un plan dat (fig. 11.3). Cum C(a, b, c) este
centrul sferei şi r = a2 + b2 + c2 − d este raza ei, iar d(C, P ) este distanţa
de la centrul sferei la planul P , atunci distingem cazurile:
a) dacă d(C, P ) < r intersecţia dintre sfera Σ şi planul P este un cerc

 x2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + d = 0
(11.1.6) Γ:
 Ax + By + Cz + D = 0
numit cerc ı̂n spaţiu. Ecuaţiile (11.1.6) se numesc ecuaţiile cercului Γ. Fie
−
→ −→
I centrul cercului Γ şi r′ = ||IA||, raza cercului. Deoarece ||CI|| = d(C, P )
atunci obţinem
√
(11.17) r′ = r2 − d2 (C, P ).
Coordonatele centrului cercului se determină intersectând planul P cu o

dreaptă D ce trece prin centrul sferei Σ şi este perpendiculară pe planul P ;
b) dacă d(C, P ) = r, planul P este tangent la sfera Σ;
c) dacă d(C, P ) > r, atunci Σ ∩ P = ∅, adică planul nu intersectează
sfera.
Exemplu. Sfera tangentă unui plan de coordonate şi cu centrul pe una
dintre axe are respectiv ecuaţiile
x2 + y 2 + z 2 − 2ax = 0, când centrul este pe axa Ox,
11.1. SFERA 167
x2 + y 2 + z 2 − 2ay = 0, când centrul este pe axa Oy,

x2 + y 2 + z 2 − 2az = 0, când centrul este pe axa Oz.
Definiţia 11.1.4 Dreapta care taie o sferă ı̂n două puncte confundate se
numeşte dreaptă tangentă la sferă.
Definiţia 11.1.5 Locul geometric al dreptelor tangente la sferă ı̂ntr-un
punct se numeşte plan tangent la sferă ı̂n acel punct.
Acel plan este perpendicular pe raza punctului de contact; dacă punctul
−−−→
de contact este M0 (⃗r0 ), direcţia razei de contact este dată de CM0 = ⃗r0 −
⃗rc , iar ecuaţia planului tangent se obţine din condiţia de ortogonalitate a
−−−→ −−−→
vectorului CM0 , respectiv M M0 , unde M (⃗r) este un punct curent ı̂n plan.
−−−→ −−→ −−−→
Deoarece M0 M = CM − CM0 (fig. 11.4), rezultă
−−→ −−−→ −−−→ −−→ −−−→ −−−→ −−−→
(CM − CM0 ) · CM0 = 0 sau CM · CM0 − CM0 · CM0 = 0,
−−→ −−−→ −−−→
echivalent cu CM · CM0 = ||CM0 ||2 , adică
(⃗r − ⃗rc , ⃗r0 − ⃗rc ) = r2
unde r = raza sferei.
Fig. 11.4
Trecând la expresiile analitice ale vectorilor, rezultă ecuaţia carteziană a

planului tangent
(11.1.8) (x − a)(x0 − a) + (y − b)(y0 − b) + (z − c)(z0 − c) = r2 .

Observaţie. Ecuaţia (11.1.8) a planului tangent la sferă rezultă şi prin

dedublarea ecuaţiei sferei cu coordonatele punctului M0 .
Definiţia 11.1.6 Normala la sferă ı̂n M0 este dreapta perpendiculară pe
planul tangent, adică dreapta CM0 ; ecuaţia normalei este
x − x0 y − y0 z − z0
(11.1.9) = = .
x0 − a y0 − b z0 − a
Observaţie. O sferă Σ este o mulţime mărginită şi ı̂nchisă, deci com-
pactă. Ea separă spaţiul E3 ı̂n două submulţimi disjuncte: interiorul sferei
Σ (notat int Σ) şi exteriorul sferei Σ (notat ext Σ).
Remarcăm că dacă sfera are centrul C(x0 , y0 , z0 ) şi raza r > 0, avem
int Σ = {(x, y, z) ∈ R3 |(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 − r2 < 0}
ext Σ = {(x, y, z) ∈ R3 |(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 − r2 > 0}.

Exemple. 1. Să se scrie ecuaţia sferei cu centrul ı̂n Ω(4, 5, −2) ştiind că
sfera x2 + y 2 + z 2 − 4x − 12y + 36 = 0 este tangentă interioară sferei căutate.
Centrul sferei date este C(2, 6, 0), iar raza r = 2. Raza sferei căutate este
R = ΩO + r = 3 + 2 = 5. Sfera căutată are ecuaţia
(x − 4)2 + (y − 5)2 + (z + 2)2 = 25.
2. Se dau sfera Σ : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 4z − 7 = 0 şi dreapta

D : x − 5 = 0, z − 10 = 0. Să se scrie ecuaţiile planelor duse prin D, tangente
la sferă.
Ecuaţia fasciculului de plane care trec prin D este
Pλ : x − 5 + λ(z − 10) = 0 sau x + λz − 5(2λ + 1) = 0.
Planele fasciculului aflate la o distanţă egală cu mărimea razei, faţă de

centrul sferei sunt tangente la sferă. Centrul sferei este C(1, −2, 2) şi raza
r = 4. Distanţa de la punctul C la planul Pλ este
|1 + 2λ − 5(2λ + 1)|
d= √ .
1 + λ2
√
Avem deci condiţia | − 2λ − 1| = 1 + λ2 , de unde deducem λ1 = 0 şi λ2 =
4
− . Planele tangente la sferă, duse prin D sunt: x−5 = 0 şi 3x−4z +25 = 0.
3
11.1. SFERA 169
3. Se dau sfera Σ : x2 + y 2 + z 2 − 6x + 2y − 2z − 5 = 0 şi planul

P : 2x + y − 2z − 2 = 0.
a) Să se arate că intersecţia planului cu sfera este un cerc real.
b) Să se scrie ecuaţiile acestui cerc.
c) Să se afle coordonatele centrului şi raza cercului.
a) Centrul sferei este C(3, −1, 1) şi raza r = 4; calculând distanţa d de la
1
punctul C la planul P , găsim d = . Deoarece d < r, planul P intersectează
3
sfera Σ după un cerc real.
b) Ecuaţiile cercului sunt date de sistemul format din ecuaţia sferei Σ şi
a planului P , deci

 x2 + y 2 + z 2 − 6x + 2y − 2z − 5 = 0
Γ:
 2x + y − 2z − 2 = 0.
c) Centrul C ′ al secţiunii făcute de plan ı̂n sferă este piciorul perpendic-

ularei duse din C pe planul P . Cum
x−3 y+1 z−1
CC ′ : = = ,
2 1 −2
( )
′ 25 10 11
intersectând cu planul, găsim C ,− , . Raza r′ a secţiunii este dată
9 9 9 √
′2 1 143 ′ 143
de r = r − d = 16 − =
2 2
. Deci raza cercului r = .
9 9 3
4. Se dau sfera Σ : (x − 2)2 + (y + 1)2 + (z − 4)2 − 25 = 0 şi planul
P : 2x − 2y + z = 0. Să se scrie ecuaţia planelor tangente la sferă, paralele
cu planul P .
Planele tangente la sferă fiind paralele cu planul P au ecuaţia
Pλ : 2x − 2y + z + λ = 0, λ ∈ R.
Parametrul λ se determină din condiţia ca distanţa de la centrul sferei la

plan să fie egală cu raza. Centrul sferei şi raza sunt C(2, −1, 4), r = 5, deci
|2 · 2 − 2 · (−1) + 4 + λ|
5= √ ⇔ |λ + 10| = 15,
4+4+1
de unde rezultă λ1 = 5 şi λ2 = −25. Planele tangente la sferă au ecuaţiile
2x − 2y + z + 5 = 0 şi 2x − 2y + z − 25 = 0.
5. Ştiind că planul 2x + 2y + z − 21 = 0, este tangent sferei
Σ : x2 + y 2 + z 2 − 6x − 4y − 4z + 8 = 0,
să se determine coordonatele punctului de tangenţă.

Fie M0 (x0 , y0 , z0 ) punctul de tangenţă. Ecuaţia planului tangent ı̂n M0
este
(x0 − 3)x + (y0 − 2)y + (z0 − 2)z + 8 − 3x0 − 2y0 − 2z0 = 0.
Punând condiţia ca aceste ecuaţii să reprezinte acelaşi plan se obţin ecuaţiile
x0 − 3 y0 − 2 z0 − 2 3x0 + 2y0 + 2z0 − 8
= = = .
2 2 1 21
Rezultă x0 = 5, y0 = 4, z0 = 3, deci M0 (5, 4, 3).
11.2 Elipsoidul
Definiţia 11.2.1 Se numeşte elipsoid o suprafaţă (cuadrică) Σ ⊂ E3
pentru care există un sistem de axe ortogonale Oxyz faţă de care ecuaţia sa
are forma
x2 y 2 z 2
(11.2.1) Σ: + 2 + 2 − 1 = 0,
a2 b c
unde a, b, c > 0, sunt numite semiaxele elipsoidului Σ.
Ecuaţia (11.2.1) se numeşte ecuaţia canonică sau redusă a elipsoidului.
Pentru a intui forma elipsoidului, ı̂i vom studia simetriile şi intersecţiile
cu axele şi planele de coordonate.
Observaţii. 1. Deoarece pentru
(x, y, z) ∈ Σ ⇒ (−x, y, z), (x, −y, z), (−x, −y, z), (−x, −y, −z) ∈ Σ,
rezultă că elipsoidul este simetric respectiv faţă de originea O (numită şi
centrul elipsoidului) şi planele de coordonate xOy, yOz, zOx (numite şi plane
11.2. ELIPSOIDUL 171
principale ale elipsoidului). De asemenea, elipsoidul este simetric respectiv

faţă de axele de coordonate Ox, Oy, Oz (numite şi axele elipsoidului).
2. Intersecţiile dintre elipsoid şi planele de coordonate sunt elipsele (fig.
11.5)
 2 2  2 2
 x + y −1=0
  x + z −1=0

C1 : a2 b2 , C2 : a2 c2 ,

 

z=0 y=0
 2 2
 y + z −1=0

C3 : b2 c2 .


x=0
Fig. 11.5
De asemenea, intersecţiile dintre elipsoid şi plane paralele cu planele de
coordonate sunt elipse; de exemplu, intersecţia cu plane paralele cu xOy,
z = k sunt elipsele reale


 z=k

 x2 y2

 + − 1 = 0, k ∈ (−c, c).
a2 (c2 − k 2 )/c2 b2 (c2 − k 2 )/c2
Cazul z = −c şi z = c conduce la plane tangente la elipsoid ı̂n vârfurile
C ′ (0, 0, −c) şi C(0, 0, c). Analog, se tratează intersecţia cu plane paralele cu
celelalte două plane de simetrie.
Intersecţia lui Σ cu axele de simetrie sunt punctele A, A′ , B, B ′ şi C, C ′ ,
numite vârfurile elipsoidului (fig. 11.6).
3. Dacă toate semiaxele sunt egale, elipsoidul se reduce la o sferă cu
centrul ı̂n origine şi de rază a.
4. Elipsoidul este o mulţime mărginită ı̂n E3 , deoarece orice punct al

elipsoidului Σ este inclus ı̂n paralelipipedul [−a, a] × [−b, b] × [−c, c] ⊂ E3 .
Într-adevăr, pentru orice punct M (x, y, z) ∈ Σ obţinem
x2 y2 z2 y2 z2
= 1 − − 2 ≤ 1, ≤ 1, ≤ 1.
a2 b2 c b2 c2
5. Elipsoidul este o mulţime ı̂nchisă ı̂n E3 , fiind preimaginea g −1 ({0}) a
mulţimii ı̂nchise {0} ⊂ R prin funcţia continuă g : R3 → R,
x2 y 2 z 2
g(x, y, z) = + 2 + 2 − 1.
a2 b c
6. Conform observaţiilor 4 şi 5, elipsoidul este o mulţime compactă ı̂n E3 .
Fig. 11.6
Ecuaţia carteziană (11.2.1) a elipsoidului este echivalentă cu ecuaţiile

parametrice


 x = a cos θ sin φ


(11.2.2) y = b sin θ sin φ




z = c cos φ, θ ∈ [0, 2π], φ ∈ [0, π].
x2
Exemplu. Să se verifice că planul x − 2 = 0 intersectează elipsoidul +
16
y2 z2
+ = 1 după o elipsă. Să se determine semiaxele elipsei şi coordonatele
12 4
vârfurilor.
11.3. HIPERBOLOIZI 173
Se obţine elipsa  2 2
 y + z −1=0

9 3


x = 2.
√
Semiaxele elipsei sunt egale √ cu 3 şi
√ 3, iar coordonatele vârfurilor sunt
(2, 3, 0), (2, −3, 0), (2, 0, 3), (2, 0, − 3).
11.3 Hiperboloizi
Definiţia 11.3.1 Se numeşte hiperboloid cu o pânză o suprafaţă (cuadrică)
Σ ⊂ E3 pentru care există un sistem de axe ortogonale Oxyz faţă de care
ecuaţia sa are forma
x2 y 2 z 2
(11.3.1) Σ: + 2 − 2 − 1 = 0,
a2 b c
unde a, b, c > 0, sunt numite semiaxele hiperboloidului cu o pânză.
Ecuaţia (11.3.1) se numeşte ecuaţia canonică sau redusă a hiperboloidului
cu o pânză.
Observaţii. 1. Hiperboloidul cu o pânză are aceleaşi simetrii ca şi
elipsoidul, adică are planele de coordonate, axele şi originea ca plane de
simetrie, axe de simetrie şi respectiv centru de simetrie.
2. Intersecţia lui Σ cu planul xOy este elipsa
 2 2
 x + y −1=0

C1 : a2 b2


z = 0.
Intersecţiile lui Σ cu planele yOz şi xOz sunt hiperbolele
 2 2  2 2
 y − z −1=0
  x − z −1=0

C2 :  b2 c2 , C3 :  a2 c2 .
 
x=0 y=0
Intersecţia lui Σ cu plane paralele cu xOy, z = k, sunt elipsele reale


 x2 y2


 a2 (k 2 + c2 ) + −1=0
b2 (k 2 + c2 )

 c2 c2



z = k, ∀k ∈ R.
Din acest motiv suprafaţa Σ de ecuaţie (11.3.1) se mai numeşte hiper-

boloidul cu o pânză cu axa Oz ca axă netransversă (fig. 11.7). Suprafeţele
Σ1 şi Σ2 de ecuaţii
x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
Σ1 : − + 2 + 2 − 1 = 0, Σ2 : − 2 + 2 −1=0
a2 b c a2 b c
sunt hiperboloizi cu o pânză cu axe netransverse Ox şi respectiv Oy.
3. Hiperboloidul cu o pânză intersectează axele de coordonate ı̂n patru
puncte, numite vârfuri.
4. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu o pânză este o mulţime
ı̂nchisă, dar nemărginită ı̂n E3 . Deci nu este o suprafaţă compactă.
Fig. 11.7
5. Hiperboloidul cu o pânză este o suprafaţă riglată deoarece poate fi
generată de o familie de drepte, numite generatoare rectilinii. El admite două
familii de generatoare rectilinii, prin fiecare punct al suprafeţei trecând câte
o dreaptă din fiecare familie. Scriind ecuaţia (11.3.1) sub forma echivalentă
( )( ) ( )( )
x z x z y y
− + = 1− 1+ ,
a c a c b b
echivalentă cu sistemele
 ( )  ( )
 x z y  x z y


 + = λ 1 + 

 + = µ 1 −
a c b a c b
Dλ : ( ) , Dµ : ( )
 x
 z 1 y  x
 z 1 y

 − = 1− 
 − = 1+
a c λ b a c µ b
obţinem ecuaţiile celor două familii de generatoare Dλ şi Dµ .

Ecuaţia carteziană (11.3.1) este echivalentă cu ecuaţiile parametrice


 x = a ch u cos θ


(11.3.2) y = b ch u sin θ




z = c sh u, u ∈ R, θ ∈ [0, π].
Exemple. 1. Să se verifice că planul z + 1 = 0 taie hiperboloidul cu o
x2 y 2 z 2
pânză − + − 1 = 0 după o hiperbolă. Să se determine semiaxele şi
32 18 2
vârfurile hiperbolei.
Se obţine hiperbola  2 2
 x −y =1

16 9


z = −1.
Semiaxele sunt egale cu 4 şi 3, iar vârfurile au coordonatele (4, 0, −1) şi
(−4, 0, −1).
2. Să se arate că intersecţia hiperboloizilor cu o pânză
x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
Σ1 : + − − 1 = 0, Σ 2 : − 2 + 2 −1=0
a2 b2 c2 a2 b c
este formată din două perechi de drepte concurente, fiecare fiind situată ı̂ntr-
un plan paralel cu planul yOz.
Intersecţia celor două cuadrice este reprezentată analitic prin sistemul
format din ecuaţiile lor, care este echivalent cu
 2 2
 y −z =0

b2 c2


x2 = a2
sau cu sistemele
   
 y z y z y z y z
 + =0   + =0   − =0  − =0
b c , b c , b c , b c

 x=a 
 
 

x = −a x=a x = −a.
y z
Astfel, intersecţia hiperboloizilor reprezintă dreptele concurente ± = 0
b c
y z
situate ı̂n planul x − a = 0 şi dreptele concurente ± = 0 situate ı̂n planul
b c
x + a = 0.
x2 y 2 z 2
3. Fie hiperboloidul cu o pânză: + − − 1 = 0. Să se determine
49 16 4
generatoarele rectilinii ce trec prin punctul P (7, 0, 0) de pe cuadrică.
Cele două familii de generatoare rectilinii ale suprafeţei date sunt
 ( )  ( )


x z y 

x z y

 + =λ 1+ 
 + =µ 1−
7 2 4 7 2 4
Dλ :  ( ) , Dµ : ( )

 λ
x z y 

x z y
 − =1−  µ − =1+ .
7 2 4 7 2 4
Pentru determinarea generatoarelor rectilinii cerute punem condiţia ca x = 7,
y = 0, z = 0 să verifice ecuaţiile de mai sus. Obţinem λ = 1 şi µ = 1, astfel
că generatoarele cerute sunt
x−7 y z x−7 y z
= = şi = = .
0 2 1 0 2 −1
4. Să se determine ecuaţia suprafeţei generată de dreptele

 2x − 3λy + 6z − 6λ = 0
Dλ : , λ ∈ R.
 2λx + 3y − 6λz − 6 = 0
x2 y 2
Eliminând parametrul λ, din cele două ecuaţii obţinem + − z 2 − 1 = 0,
9 4
care reprezintă un hiperboloid cu o pânză.
5. Să se determine locul geometric al punctelor situate pe hiperboloidul
cu o pânză prin care trec generatoare rectilinii perpendiculare.
Cele două sisteme de generatoare rectilinii ale hiperboloidului sunt
 ( )  ( )


x z y 

x z y

 + =λ 1+ 
 + =µ 1−
a c b a c b
Dλ :  ( ) , Dµ : ( )

 λ
x z y 

x z y
 − =1−  µ − =1+ .
a c b a c b
Vectorii directori ai generatoarelor sunt
⃗vλ = a(λ2 − 1)⃗ı + 2bλ⃗ȷ + c(1 + λ2 )⃗k
⃗vµ = a(µ2 − 1)⃗ı − 2bµ⃗ȷ + c(1 + µ2 )⃗k.

Condiţia de ortogonalitate a două generatoare este
(c2 + a2 )(1 + λ2 µ2 ) + (c2 − a2 )(λ2 + µ2 ) − 4b2 λµ = 0.

Eliminând parametrii λ şi µ ı̂ntre o reprezentare parametrică a hiperboloidu-

lui cu o pânză
x λµ + 1 y µ−λ z λ−1
= , = , =
a µ+λ b µ+λ c µ+λ
şi condiţia anterioară, şi simplificâd obţinem
x2 + y 2 + z 2 = a2 + b2 − c2 , a 2 + b2 > c2 (sfera lui Monge).
Locul geometric căutat este intersecţia suprafeţei date cu sfera lui Monge.
Definiţia 11.3.2 Se numeşte con, suprafaţa (cuadrica) Σ ⊂ E3 dată de
ecuaţia canonică
x2 y 2 z 2
(11.3.3) + 2 − 2 = 0, (a, b, c > 0).
a2 b c
Conul descris de ecuaţia (11.3.3) se mai numeşte şi conul asimptotic al
hiperboloidului cu o pânză (fiind tangent la suprafaţă la infinit).
Definiţia 11.3.3 Se numeşte hiperboloid cu două pânze o suprafaţă (cuadrică)
Σ ⊂ E3 pentru care există un sistem de axe ortogonale Oxyz faţă de care
ecuaţia sa are forma
x2 y 2 z 2
(11.3.4) Σ: + 2 − 2 + 1 = 0,
a2 b c
unde a, b, c > 0, sunt numite semiaxele hiperboloidului cu două pânze.
Ecuaţia (11.3.4) se numeşte ecuaţia canonică a hiperboloidului cu două
pânze.
Observaţii. 1. Hiperboloidul cu două pânze are aceleaşi simetrii ca şi
hiperboloidul cu o pânză, adică are trei plane de simetrie (planele coordo-
nate), trei axe de simetrie (axele de coordonate) şi un centru de simetrie
(originea)
Din forma echivalentă a ecuaţiei (11.3.4)
x2 y 2 z 2 − c2
+ =
a2 b2 c2
observăm că z ∈ R \ [−c, c], din care deducem că suprafaţa se compune din
două pânze simetrice faţă de planul xOy. De asemenea, hiperboloidul cu
două pânze are două vârfuri situate pe axa Oz.
Fig. 11.8
2. Considerând intersecţiile hiperboloidului cu două pânze cu planele

z = k, k ∈ R (paralele cu xOy) distingem cazurile:
a) dacă k ∈ (−c, c), intersecţia este mulţimea vidă;
b) dacă h ∈ {−c, c}, se obţin cele două vârfuri ale hiperboloidului cu
două pânze;
c) dacă k ∈ (−∞, −c) ∪ (c, ∞), intersecţiile sunt elipsele reale


 x2 y2


 a2 (k 2 − c2 ) + −1=0
b2 (k 2 − c2 )
C1 :

 c2 c2



z = k.
Intersecţiile cu planele xOz şi yOz sunt hiperbolele C2 , respectiv C3 , de

ecuaţii
 2 2  2 2
 x − z +1=0
  −y + z − 1 = 0

C2 : a2 c2 , C3 : b2 c2

 

y=0 x = 0.
11.4. PARABOLOIZI 179
3. Suprafaţa Σ definită de ecuaţia (11.3.4) se mai numeşte şi hiperboloid

cu două pânze cu axă transversă axa Oz. Suprafaţele
x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
Σ1 : − + + + 1 = 0, Σ 2 : − 2 + 2 +1=0
a2 b2 c2 a2 b c
reprezintă hiperboloizi cu două pânze, dar cu axele Ox şi respectiv Oy ca
axe transverse.
4. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu două pânze este o
mulţime nemărginită şi ı̂nchisă ı̂n spaţiul E3 .
5. Conul dat de ecuaţia (11.3.3) se mai numeşte şi conul asimptotic al
hiperboloidului cu două pânze (11.3.4).
Hiperboloidul cu două pânze admite ecuaţiile parametrice


 x = a sh u cos θ


y = b sh u sin θ




z = ±c ch u, u ∈ R, θ ∈ [0, 2π].
11.4 Paraboloizi
Definiţia 11.4.1 Se numeşte paraboloid eliptic o suprafaţă (cuadrică)
Σ ⊂ E3 , pentru care există un sistem de axe ortogonale faţă de care ecuaţia
sa este
x2 y 2
(11.4.1) Σ:z= + 2 , (a, b > 0).
a2 b
Ecuaţia 11.4.1 se numeşte ecuaţia canonică a paraboloidului eliptic.
Observaţii. 1. Paraboloidului eliptic admite drept plane de simetrie
planele de coordonate xOz şi yOz, numite şi plane principale. De asemenea,
acesta nu are centru de simetrie şi admite ca axă de simetrie, axa Oz, numită
şi axă principală. Axa Oz intersectează suprafaţa ı̂ntr-un singur punct, numit
vârful paraboloidului.
2. Paraboloidului eliptic intersectează planele de coordonate xOz şi yOz
respectiv după parabolele
 2  2
 z= x
  z= y

C2 : a2 , C3 : b2

 

y=0 x = 0.
Considerând intersecţiile sale cu planele z = k, k ∈ R (paralele cu xOy)

distingem cazurile:
a) dacă k < 0, intersecţia este mulţimea vidă;
b) dacă k = 0 (planul xOy), se obţine vârful paraboloidului;
c) dacă k > 0, intersecţiile sunt elipsele


 x2 y2
 √ + √ =1
C1′ : (a k)2 (b k)2



z = k.
Fig. 11.9
3. Paraboloidul eliptic este o mulţime nemărginită şi ı̂nchisă ı̂n E3 .
4. Suprafeţele
y2 z2 x2 z 2
Σ1 : x = 2 + 2 , Σ2 : y = 2 + 2 (a, b, c > 0)
b c a c
sunt tot paraboloizi eliptici, dar cu axe de simetrie Ox şi respectiv Oy.
Paraboloidul eliptic admite ecuaţiile parametrice


 x = a u cos θ


(11.4.2) y = b u sin θ




z = u2 , u ∈ R, θ ∈ [0, 2π].
Definiţia 11.4.2 Se numeşte paraboloid hiperbolic sau şa o suprafaţă

(cuadrică) Σ ⊂ E3 , pentru care există un sistem de axe ortogonale faţă de
care ecuaţia sa este de forma

x2 y 2
(11.4.3) Σ:z= − 2 (a, b > 0).
a2 b
Ecuaţia (11.4.3) se numeşte ecuaţia canonică a paraboloidului hiperbolic.
Observaţii. 1. Paraboloidul hiperbolic este simetric faţă de xOz şi yOz
şi axa Oz. Din acest motiv este numit şi paraboloid hiperbolic cu axa de
simetrie Oz. Evident, suprafeţele
x2 z 2 y2 z2
Σ1 : y = − , Σ 2 : x = − 2 (a, b, c > 0)
a2 c2 b2 c
sunt paraboloizi hiperbolici, dar cu axa de simetrie Oy, respectiv Ox.
2. Originea este vârful paraboloidului hiperbolic.
3. Intersecţia suprafeţei cu planul yOz este parabola C3 de ecuaţii
 2
 z = −y

C3 : b2


x = 0,
cu concavitatea ı̂nspre sensul negativ al axei Oz.
Intersecţia suprafeţei cu planul xOz este parabola C2 de ecuaţii
 2
 z= x

C2 : a2


y = 0,
cu aceeaşi axă de simetrie Oz ca şi C3 , dar dirijată ı̂n sensul pozitiv al acestei
axe
Fig. 11.10
Considerând intersecţiile cu planele z = k, k ∈ R (paralele cu xOy)

distingem cazurile:
a) dacă k > 0, intersecţiile sunt hiperbolele
 2 2
 x −y =k

C1 :  a2 b2

z = k,
care au axa transversă paralelă cu axa Ox; dacă k < 0, intersecţiile sunt
hiperbolele  2 2
 x −y =k

C1′ : a2 b2


z=k
care au axa transversă paralelă cu axa Oy;
b) dacă k = 0 (planul xOy), se obţine perechea de drepte concurente ı̂n
O,  ( )( )
 x y x y
 + − =0
a b a b


z = 0.
4. Paraboloidul hiperbolic este o suprafaţă nemărginită şi ı̂nchisă.
5. Paraboloidul hiperbolic este o suprafaţă riglată, ale cărei generatoare
rectilinii sunt familiile de drepte Dλ şi Dµ , de ecuaţii
 x y  x y
 

 a + b = λz  a − b = µz

Dλ : ( ) , Dµ : ( )

 x y 
 x y
 λ − =1  µ + = 1.
a b a b
Paraboloidul hiperbolic admite ecuaţiile parametrice


 x = a u ch v


(11.4.4) y = b u sh v




z = u2 , u, v ∈ R.
Exemple. 1. Să se verifice că planul y + 6 = 0 taie paraboloidul hiper-
x2 y 2
bolic − = 6z, după o parabolă; să se determine parametrul parabolei
5 4
şi coordonatele vârfului.
( )
3
Se obţine x2 = 30 z + , y = −6. Parametrul parabolei este p = 15
2 ( )
3
(deoarece 2p = 30), iar coordonatele vârfului sunt V 0, −6, − .
2
2. Să se arate că intersecţia dintre hiperboloidul cu o pânză şi paraboloidul
hiperbolic de ecuaţii
x2 y 2 z 2 x2 y 2
Σ1 : − 2 + 2 − 1 = 0, Σ2 : − 2 = 2z
a2 b c a2 b
este formată din două hiperbole situate ı̂n plane paralele cu planul xOy.
Intersecţia celor două cuadrice este dată de sistemul format din ecuaţiile
lor, care este echivalent cu
√ x2 y 2 √
z = c(−c + c2 + 1), − = 2c(−c + c2 + 1),
a2 b2
√ y 2 x2 √
z = −c(c + c2 + 1), − = 2c(c + c2 + 1).
b2 a2
√
două hiperbole situate ı̂n planul z = c(−c + c2 + 1), respec-
Astfel, se obţin √
tiv z = −c(c + c2 + 1).
3. Să se arate că punctul A(−2, 0, 1) se află pe paraboloidul hiperbolic
x2 y 2
− = z şi să se determine unghiul ascuţit α format de cele două gener-
4 9
atoare rectilinii ce trec prin punctul A.
Familiile de generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic au ecuaţiile
 x y  x y
 

 2 + 3 = λz  2 − 3 = µz

Dλ : ( ) , Dµ : ( )

 x y 
 x y
 λ − =1  µ + = 1.
2 3 2 3
Punctul A verifică evident ecuaţia paraboloidului. Se obţin generatoarele
rectilinii ce trec prin acest punct punând condiţia ca x = −2, y = 0, z = 1 să
verifice ecuaţiile de mai sus. Se obţine λ = −1 şi µ = −1. Aşadar, ecuaţiile
generatoarelor sunt
 
 3x + 2y + 6z = 0  3x − 2y + 6z = 0
şi ,
 3x − 2y + 6 = 0  3x + 2y + 6 = 0
( )
1 1
cos α = √ , de unde α = arccos √ .
17 17
4. Să se determine locul geometric al punctelor unui paraboloid hiperbolic
prin care trec generatoare rectilinii perpendiculare.
Considerând generatoarele rectilinii
 x 

y  x − y = 2µz


 a + b = 2λz 
 a b
Dλ : , Dµ : ,

 x y 1 
 x y 1
 − = 
 + =
a b λ a b µ
parametrii directori ai generatoarelor sunt λa, λb, 1, respectiv −µa, µb, 1.
Condiţia de perpendicularitate a celor două generatoare este
−λµa2 + λµb2 + 1 = 0 sau λµ(b2 − a2 ) + 1 = 0.
1 a 2 − b2
Cum z = , rezultă z = (un plan paralel cu xOy). Locul geometric
2λµ 2
căutat este intersecţia paraboloidului hiperbolic cu planul precedent. Deci,
locul geometric este o hiperbolă ı̂ntr-un plan paralel cu xOy
 2

 x y2

 2 − 2
= 2z
a b

 a 2 − b2

 z= .
2
11.5 Alte cuadrice reduse

În paragrafele anterioare am studiat principalele tipuri de cuadrice nede-
generate. În continuare, vom prezenta alte cuadrice, indicând ecuaţia redusă
sau canonică corespunzătoare.
Definiţia 11.5.1 a) Se numeşte cilindru circular, cuadrica Σ ⊂ E3 , care
faţă de un sistem de axe ortogonale Oxyz are ecuaţia canonică
(11.5.1) Σ : x2 + y 2 = a2 ,
unde a este un număr real strict pozitiv, numit raza cilindrului Σ.
b) Se numeşte cilindru eliptic, cuadrica Σ ⊂ E3 , care faţă de un sistem
de axe ortogonale Oxyz are ecuaţia canonică
x2 y 2
(11.5.2) Σ: + 2 − 1 = 0,
a2 b
11.5. ALTE CUADRICE REDUSE 185
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului eliptic
Σ (fig. 11.11).
c) Se numeşte cilindru hiperbolic, cuadrica Σ ⊂ E3 , care faţă de un sistem
x2 y 2
(11.5.3) Σ: − 2 − 1 = 0,
a2 b
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului hiper-
bolic Σ (fig. 11.12).
d) Se numeşte cilindru parabolic, cuadrica Σ ⊂ E3 , care faţă de un sistem
(11.5.4) Σ : y 2 = 2px (sau x2 = 2qy)
unde p (sau q) este un număr real nenul (fig. 11.13).
Fig. 11.11 Fig. 11.12
Fig. 11.13
y2 z2 y2 z2
Observaţie. De asemenea, ecuaţiile + −1 = 0, etc; − −1 = 0,
b 2 c2 b 2 c2
2
etc; z = 2mx, etc. (adică pentru care lipseşte o variabilă) reprezintă tot
cilindri cu generatoarele paralele cu axele date de variabila care lipseşte.
Definiţia 11.5.2 Se numeşte con cu vârf ı̂n origine şi de axă Oz, cuadrica
Σ ⊂ E3 de ecuaţie canonică
x2 y 2 z 2
(11.5.5) Σ: + 2 − 2 = 0, (a, b, c > 0).
a2 b c
Observaţii. 1. Intersecţiile conului cu planele de coordonate sunt

 2 2
 x +y =0

C1 :  a2 b2 ⇔ O(0, 0, 0);

z=0
 2 2
 x −z =0

C2 : a2 c2 − pereche de drepte ı̂n planul xOz;


y=0
 2 2
 y −z =0

C 3 :  b2 c2 − pereche de drepte ı̂n planul yOz.

x=0
Fig. 11.14
Intersecţiile cu plane paralele cu xOy, de ecuaţii z = k, k ∈ R∗ , sunt

11.6. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢIA GENERALĂ 187
elipsele reale C1′ de ecuaţii



 x2 y2
 + −1=0
C1′ : (ak/c)2 (bk/c)2



z = k.
2. Ecuaţiile
x2 y 2 z 2 x2 y 2 z 2
Σ1 : − + 2 + 2 = 0, Σ2 : − 2 + 2 =0
a2 b c a2 b c
reprezintă conuri cu axa Ox, respectiv Oy.
Alte cuadrice (majoritatea degenerate) sunt

x2 y 2
- pereche de plane concurente: − 2 = 0;
a2 b
- pereche de plane paralele: x − a = 0;
2 2
- pereche de plane confundate: x2 = 0;

x2 y 2
- dreaptă: + 2 = 0;
a2 b
2 2
x y z2
- punct: 2 + 2 + 2 = 0;
a b c
2
x y2 z2
- mulţimea vidă: 2 + 2 + 2 + 1 = 0 (elipsoid imaginar),
a b c
2 2
x y
2
+ 2 + 1 = 0 (cilindru eliptic imaginar),
a b
x + a2 = 0 (pereche de plane imaginare).
2
11.6 Studiul cuadricelor pe ecuaţia generală

Identificăm spaţiul punctual tridimensional E3 cu spaţiul vectorial R3
prin fixarea unui reper cartezian {O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k}.
Fie g : R3 → R forma pătratică afină definită prin
g(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz+

+ 2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 ,
cu aij ∈ R, i, j = 1, 4 şi
a211 + a222 + a233 + a212 + a213 + a223 ̸= 0.
Definiţia 11.6.1 Se numeşte cuadrică sau suprafaţă algebrică de ordinul

al doilea mulţimea de puncte din spaţiu ale căror coordonate anulează forma
g
(11.6.1) Σ = {M (x, y, z)|(x, y, z) ∈ R3 , g(x, y, z) = 0}.
Notăm cuadrica prin
Σ : g(x, y, z) = 0.
Punctele cuadricei satisfac o ecuaţie de tipul
a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz+
(11.6.2)
+2a23 yz + 2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 = 0
numită ecuaţia generală a cuadricei.
Observaţie. Topologic vorbind, cuadricele sunt mulţimi ı̂nchise ı̂n spaţiu
deoarece {0} este o mulţime ı̂nchisă ı̂n R, Σ = g −1 (0) şi g este o funcţie
continuă.
Ca şi ı̂n cazul conicelor, prin trecerea de la reperul {O;⃗ı, ⃗ȷ, ⃗k} la un reper
cartezian adecvat orientat pozitiv, numit reper canonic sau natural, faţă de
care ecuaţia g(x, y, z) = 0 să aibă cea mai simplă formă (numită ecuaţie
canonică sau redusă), o cuadrică Σ poate fi ı̂ncadrată ı̂ntr-unul din tipurile
descrise ı̂n §11.1 - §11.5.
Faţă de translaţii şi rotaţii, ecuaţia generală a cuadricelor g(x, y, z) = 0,
are invarianţii
∆ = det Ā, δ = det A,

a a12 a a13 a a23
11 22
J = 11 +
a31
+
a32
, I = T rA,

a21 a22 a33 a33
unde  
a11 a12 a13
 
A =  a21 a22 a23 
a31 a32 a33
este matricea ataşată formei pătratice q : R3 → R,
q(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz
11.6. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUAŢIA GENERALĂ 189
din ecuaţia generală a cuadricei, iar

 
a11 a12 a13 a14
 
 a a22 a23 a24 
 21 
Ā = 
 

 a31 a32 a33 a34 
 
a41 a42 a43 a44
este matricea formată cu toţi coeficienţii din ecuaţia (11.6.2).

Invarianţii unei cuadrice Σ sunt utili ı̂n clasificarea acesteia ı̂n unul din
tipurile cunoscute.
Natura unei cuadrice este stabilită cu ajutorul determinantului ∆. Astfel
− dacă ∆ ̸= 0, cuadrica se numeşte nedegenerată (sfera, elipsoidul, hiper-
boloizii şi paraboloizii);
− dacă ∆ = 0, cuadrica se numeşte degenerată (conul, cilindrii, perechile
de plane, dreapta şi punctul).
Dintre cuadricele nedegenerate elipsoizii şi hiperboloizii au centru de sime-
trie şi se numesc şi cuadrice cu centru, iar paraboloizii nu au centru de sime-
trie şi se numesc cuadrice fără centru. Dacă efectuăm translaţia sistemului
de axe definită prin
x = x0 + x′ , y = y0 + y ′ , z = z0 + z ′
şi alegem x0 , y0 , z0 astfel ı̂ncât noua origine să fie centru de simetrie, obţinem
sistemul pentru determinarea coordonatelor x0 , y0 , z0 ale centrului de simetrie


 1

 gx = a11 x + a12 y + a13 z + a14 = 0

 2


 1
(11.6.3) g =a x+a y+a z+a =0

 2
y 21 22 23 24



 1


 gz = a31 x + a32 y + a33 z + a34 = 0
2
unde
∂g(x, y, z) ∂g(x, y, z) ∂g(x, y, z)
gx = , gy = , gz = .
∂x ∂y ∂z
Determinantul sistemului (11.6.3) este invariantul δ = det A. Distingem
cazurile:
a) dacă δ ̸= 0, sistemul (11.6.3) este compatibil unic determinant. Soluţia

unică reprezintă coordonatele centrului de simetrie al cuadricei (sferă, elip-
soid, con, hiperboloid cu o pânză sau cu două pânze).

a a12

b) dacă δ = 0, 11 ̸= 0 şi unicul determinant caracteristic al
a21 a22
sistemului ∆c ̸= 0, atunci sistemul (11.6.3) este incompatibil, adică nu există
centru de simetrie (paraboloid eliptic sau hiperbolic).

a a12

c) dacă δ = 0, 11 ̸= 0 şi unicul determinant caracteristic al sis-
a21a22
temului ∆c = 0, atunci sistemul (11.6.3) este compatibil simplu nedetermi-
nat. Cele trei plane ale căror ecuaţii formează sistemul se intersectează după
o dreaptă, numită dreaptă de centre (cazul cilindrilor eliptici şi hiperbolici).
d) dacă δ = 0, rang A = 1 şi cei doi determinanţi caracteristici ∆c1 = 0
şi ∆c2 = 0, atunci sistemul (11.6.3) este compatibil dublu nedeterminat (cele
trei plane ale căror ecuaţii formează sistemul sunt confundate).
Cuadrica are un plan de centre (cazul cuadricelor degenerate ı̂n plane
paralele, confundate sau distincte).
e) dacă δ = 0, rang A = 1 şi cel puţin un ∆ci ̸= 0, i = 1, 2, atunci sistemul
(11.6.3) este incompatibil (cele trei plane ale căror ecuaţii formează sistemul
sunt paralele). Cuadrica este ı̂n acest caz un cilindru parabolic.
Exemplu. Fie cuadrica de ecuaţie
Σ : 36x2 + y 2 + 4z 2 + 72x + 6y − 40z + 109 = 0.
Cum a12 = a13 = a23 = 0, putem scrie ecuaţia sub forma
36(x + 1)2 + (y + 3)2 + 4(z − 5)2 − 36 = 0,
echivalent cu o translaţie de axe definită de ecuaţiile
x′ = x + 1, y ′ = y + 3, z ′ = z − 5,
adică o translaţie ı̂n punctul C(−1, −3, 5), care este chiar centrul cuadricei.
Ecuaţia dată devine
y ′2 z ′2
36x′2 + y ′2 + 4z ′2 − 36 = 0 ⇔ x′2 + + − 1 = 0,
36 9
adică ecuaţia unui elipsoid.
11.7 Reducerea la forma canonică

Pentru reducerea la forma canonică a cuadricelor ı̂n caz general, trebuiesc
parcurse etapele descrise mai jos.
I. Dacă a12 = a13 = a23 = 0, se efectuează o translaţie (prin restrângerea
pătratelor şi gruparea termenilor liniari rămaşi) şi eventual o rotaţie. Astfel
se obţine forma canonică a cuadricei.
II. Dacă cel puţin unul din numerele a12 , a13 , a23 este nenul, atunci, se
efectuează o rotaţie folosind metoda valorilor proprii. Se construieşte ma-
tricea simetrică  
a11 a12 a13
 
 
A =  a12 a22 a23 
 
a13 a23 a33
ataşată formei pătratice
q(x, y, z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz
din ecuaţia generală a cuadricei. Se determină valorile proprii λ1 , λ2 , λ3 ale

matricei (care sunt reale) şi vectorii proprii corespunzători; bazele subspaţiilor
proprii de dimensiune cel puţin doi se ortogonalizează folosind procedeul
Gram-Schmidt. Se obţine o bază ortogonală a spaţiului vectorial R3 . Prin
normarea acestei baze rezultă baza ortonormată B ′ = {⃗e1 , ⃗e2 , ⃗e3 }.
Matricea R ∈ M3 (R) care conţine coordonatele versorilor noii baze,
aşezate pe coloane este ortogonală deci det R = ±1; dacă det R = −1, pen-
tru ca R să fie matrice de rotaţie, fie se consideră ı̂n locul unuia din versori,
opusul său, fie se renumerotează valorile proprii.
R
Folosind formulele de schimbare de coordonate Oxyz 7→ Ox′ y ′ z ′ de la
sistemul iniţial la cel rotit
   
x x′
   
 y  = R  y′  ,
z z′
ı̂n ecuaţia cuadricei Σ : g(x, y, z) = 0, se obţine ecuaţia acesteia ı̂n sistemul

rotit Σ : g ′ (x′ , y ′ , z ′ ) = 0. Deoarece, ı̂n urma rotaţiei forma pătratică q are
forma canonică
λ1 x′2 + λ2 y ′2 + λ3 z ′2 ,
atunci ecuaţia generală a cuadricei (faţă de reperul rotit) devine
(11.7.1) λ1 x′2 + λ2 y ′2 + λ3 z ′2 + 2a′14 x′ + 2a′24 y ′ + 2a′34 z ′ + a44 = 0.
În continuare, distingem trei cazuri:

1) Dacă λ1 λ2 λ3 ̸= 0, ecuaţia (11.7.1) se scrie
( )2 ( )2 ( )2
′ a′14 ′ a′24 ′ a′34
λ1 x + + λ2 y + + λ3 z + −
λ1 λ2 λ3
( )
a′2 a′2 a′2
− 14 + 24 + 34 − a44 = 0.
λ1 λ2 λ3
a′14 a′24 a′34
x′′ = x′ + , y ′′ = y ′ + , z ′′ = z ′ +
λ1 λ2 λ3
şi notând termenul liber cu c, ecuaţia devine
(11.7.2) λ1 x′′2 + λ2 y ′′2 + λ3 z ′′2 − c = 0.
Ecuaţia (11.7.2) reprezintă ecuaţia unui elipsoid sau a unui hiperboloid. Dacă
c = 0, elipsoidul degenerează ı̂ntr-un punct x′′ = 0, y ′′ = 0, z ′′ = 0, iar
hiperboloidul degenerează ı̂n conul
λ1 x′′2 + λ2 y ′′2 + λ3 z ′′2 = 0
cu vârful ı̂n punctul x′′ = 0, y ′′ = 0, z ′′ = 0.

2) Dacă una din valorile proprii este nulă, de exemplu, λ1 = 0, λ2 ̸= 0 şi
λ3 ̸= 0, ecuaţia (11.7.1) devine
λ1 y ′2 + λ3 z ′2 + 2a′14 x′ + 2a′24 y ′ + 2a′34 z ′ + a44 = 0
sau ( )2 ( )2 ( )
′ a′ ′ a′ d
λ2 y + 24 + λ3 z + 34 + 2a′14 ′
+ x′ = 0,
λ2 λ3 2a14
unde
a′2 a′2
d=− 24
− 34 + a44 .
λ2 λ3
Cu schimbarea de coordonate
d a′24 a′34
x′′ = + x′ , y ′′ = y ′ + , z ′′ = z ′ +
2a′14 λ2 λ3
ce reprezintă o translaţie a sistemului Ox′ y ′ z ′ ı̂n punctul

( )
′ d 2a′ 2a′
O − ′ , − 24 , − 34 ,
2a14 λ2 λ3
ecuaţia devine
(11.7.3) λ2 y ′′2 + λ3 z ′′2 + 2a′14 x′′ = 0.
Ecuaţia (11.7.3) reprezintă ecuaţia unui paraboloid eliptic sau a unui paraboloid
hiperbolic. Paraboloidul degenerează ı̂ntr-un cilindru sau o pereche de plane.
3) Dacă două valori proprii sunt nule, de exemplu λ1 = λ2 = 0 şi λ3 ̸= 0,
ecuaţia (11.7.1) devine
λ3 z ′2 + 2a′14 x′ + 2a′24 y ′ + 2a′34 z ′ + a44 = 0
sau ( )2 ( )
′ a′ d
λ3 z + 34 + 2a′14 ′
x + ′ + 2a′24 y ′ = 0,
λ3 2a14
a′2
unde d = a44 − 34
. Cu schimbarea de coordonate
λ3
′′ d ′ ′′ ′′a′34 ′
x =x + ′ , y = y, z =z +
2a14 λ3
ecuaţia devine
(11.7.4) λ3 z ′′2 + 2a′14 x′′ + 2a′24 y ′′ = 0.
Ecuaţia (11.7.4) reprezintă un cilindru sau două plane.

Exemple. 1. Să se obţină ecuaţia canonică a cuadricei
Σ : x2 + y 2 + z 2 + 4xy + 4xz − 4yz = 0.

Forma pătratică asociată q(x, y, z) ≡ g(x, y, z), iar matricea ataşată

 
1 2 2

A= 2 1 −2 

2 −2 1
are valorile proprii λ1 = −3 şi λ2 = λ3 = 3. Pentru λ1 = −3 se obţine
vectorul propriu ⃗v1 = (−1, 1, 1), iar pentru valoarea proprie dublă λ2 = 3,
subspaţiul propriu este generat de vectorii ⃗v2 = (1, 1, 0) şi ⃗v3 = (1, 0, 1).
Deoarece vectorii ⃗v2 şi ⃗v3 nu sunt ortogonali, atunci se ortogonalizează cu
procedeul Gram-Schmidt baza {⃗v2 , ⃗v3 } obţinându-se vectorii ortogonali ⃗v2′ =
(1, 1, 0) şi ⃗v3′ = (1, −1, 2). Normăm sistemul ortogonal obţinut şi apoi, prin
reunirea celor două baze de subspaţii proprii rezultă baza ortonormată B ′ =
{⃗e1 , ⃗e2 , ⃗e3 }, unde ( )
⃗v1 1 1 1
⃗e1 = = −√ , √ , √ ,
||⃗v1 || 3 3 3
( )
⃗v ′ 1 1
⃗e2 = 2′ = √ , √ ,0 ,
||⃗v2 || 2 2
( )
⃗v ′ 1 1 2
⃗e3 = 3′ = √ , −√ , √ .
||⃗v3 || 6 6 6
Fie R ∈ M3 (R) matricea de trece de la baza iniţială la baza B ′
 
1 1 1
 −√ √ √ 
 3 2 6 
 
 1 1 1 
R=
 √ √ −√ .
 3 2 6 
 
 
 1 2 
√ 0 √
3 6
Deoarece det R = +1, rezultă că R este matricea unei rotaţii. Relaţiile de
trecere la noul sistem de coordonate sunt
   
x x′
   ′ 
 y  = R y .
z z′
Atunci ecuaţia cuadricei relativ la noul sistem va fi
Σ : −3x′2 + 3y ′2 + 3z ′2 = 0,
adică conul de rotaţie x′2 = y ′2 + z ′2 .

2. Să se obţină ecuaţia canonică a cuadricei
Σ : 3x2 + 5y 2 + 3z 2 − 2xy + 2xz − 2yz − 12x − 10 = 0.
Forma pătratică asociată q(x, y, z) = 3x2 + 5y 2 + 3z 2 − 2xy + 2xz − 2yz are

matricea  
3 −1 1

A =  −1 5 −1  .
1 −1 3
Se obţin valorile proprii distincte λ1 = 2, λ2 = 3 şi λ3 = 6. Vectorii proprii
corespunzători ⃗v1 = (1, 0, −1), ⃗v2 = (1, 1, 1) şi ⃗v3 = (1, −2, 1) formează o
bază ortogonală. Prin normarea acesteia se obţine baza ortonormată B ′ =
{⃗e1 , ⃗e2 , ⃗e3 }, unde ( )
1 1
⃗e1 = √ , 0, − √ ,
2 2
( )
1 1 1
⃗e2 = √ ,√ ,√ ,
3 3 3
( )
1 2 1
⃗e3 = √ , −√ , √ .
6 6 6
Matricea  
1 1 1
 √ √ √ 
 2 3 6 
 
 1 2 

R= 0 √ −√ 
 3 6 
 
 
 1 1 1 
− √ √ √
6 3 6
având det R = +1, reprezintă matricea unei rotaţii. Atunci, ı̂n urma rotaţiei
definită de    ′ 
x x
   ′ 
 y  = R y .
z z′
ecuaţia cuadricei devine
√ √ √
2x′2 + 3y ′2 + 6z ′2 − 6 2x′ − 4 3y ′ − 2 6z ′ − 10 = 0
sau ( √ )2 ( )2 ( )2
′ 3 ′ 2 ′ 1
2 x − +3 y − √ +6 z − √ = 24.
2 3 6
√
3 2 1
x′′ = x′ − , y ′′ = y ′ − √ , z ′′ = z ′ − √
2 3 6
x′′2 y ′′2 z ′′2

+ + = 1.
12 8 4
√ √
Deci, cuadrica este un elipsoid cu semiaxele 2 3, 2 2 şi 2.
3. Să se obţină ecuaţia canonică a cuadricei
Σ : 4x2 + 4y 2 − 8z 2 − 10xy + 4yz + 4xz − 16x − 16y − 8z + 72 = 0.
Forma pătratică asociată
q(x, y, z) = 4x2 + 4y 2 − 8z 2 − 10xy + 4yz + 4xz
are matricea
 
4 −5 2

A =  −5 4 2 
.
2 2 −8
Se obţin valorile proprii distincte λ1 = 9, λ2 = −9 şi λ3 = 0. Vectorii proprii
corespunzători ⃗v1 = (1, −1, 0), ⃗v2 = (1, 1, −4) şi ⃗v3 = (2, 2, 1) formează o
bază ortogonală. Atunci baza ortonormată B ′ = {⃗e1 , ⃗e2 , ⃗e3 }, este formată
din versorii ( )
⃗v1 1 1
⃗e1 = = √ , −√ , 0 ,
||⃗v1 || 2 2
( )
⃗v2 1 1 4
⃗e2 = = √ , √ ,− √ ,
||⃗v2 || 3 2 3 2 3 2
( )
⃗v3 2 2 1
⃗e3 = = , , .
||⃗v3 || 3 3 3
11.8. INTERSECŢIA CU O DREAPTĂ SAU CU UN PLAN 197
Considerând matricea de rotaţie

 
1 1 2
 √ √ 
 2 3 2 3 
 
 1 1 2 
 
R= −√ √ , (det R = +1)
 2 3 2 3 
 
 
 4 1 
0 − √
3 2 3
ı̂n urma rotaţiei definită de
   
x x′
   
 y  = R  y′  .
z z′
9x′2 − 9y ′2 − 72z ′ + 72 = 0 sau 9x′2 − 9y ′2 − 72(z ′ − 1) = 0.
Efectuând translaţia definită prin schimbarea de coordonate
x′′ = x′ , y ′′ = y ′ , z ′′ = z ′ − 1

x′′2 y ′′2
Σ : 9x′′2 − 9y ′′2 − 72z ′′ = 0 sau − = z ′′ .
8 8
Deci, cuadrica este un paraboloid hiperbolic.
11.8 Intersecţia cu o dreaptă sau cu un plan

Fie 

 x = x0 + lt


D :  y = y0 + mt , t ∈ R



z = z0 + nt
o dreaptă şi Σ : g(x, y, z) = 0 o cuadrică. Intersecţia D ∩ Σ corespunde
rădăcinilor t1 , t2 ∈ R ale ecuaţiei
(11.8.1) t2 Q(l, m, n) + t(lgx0 + mgy0 + ngz0 ) + g(x0 , y0 , z0 ) = 0,

unde
Q(l, m, n) = a11 l2 + a22 m2 + a33 n2 + 2a12 lm + 2a13 ln + 2a23 mn,
iar
∂g(x0 , y0 , z0 ) ∂g(x0 , y0 , z0 ) ∂g(x0 , y0 , z0 )
gx0 = , gy0 = , g z0 = .
∂x ∂y ∂z
Referitor la rădăcinile t1 , t2 ale acestei ecuaţii, distingem cazurile:

I. Q(l, m, n) ̸= 0 ⇒ ecuaţia (11.8.1) este o ecuaţie de gradul doi.
a) Dacă discriminantul
∆ = (lgx0 + mgy0 + ngz0 )2 − 4Q(l, m, n)g(x0 , y0 , z0 ) > 0,
atunci există rădăcinile reale distincte t1 ̸= t2 , ce corespund punctelor dis-

tincte M1 ̸= M2 , ı̂n care dreapta intersectează cuadrica (D ∩ Σ = {M1 , M2 }).
b) Dacă ∆ = 0, atunci t1 = t2 , ceea ce ı̂nseamnă că D este tangentă la
cuadrica Σ.
c) Dacă ∆ < 0, atunci t1 , t2 ∈ C şi deci dreapta D nu intersectează
cuadrica Σ.
II. Q(l, m, n) = 0 ⇒ ecuaţia (11.8.1) este o ecuaţie de gradul ı̂ntâi. Con-
siderăm subcazurile:
a) Dacă lgx0 + mgy0 + ngz0 ̸= 0, atunci ecuaţia (11.8.1) are soluţie unică
g(x0 , y0 , z0 )
t0 = − ,
lgx0 + mgy0 + ngz0
ceea ce ı̂nseamnă că D intersectează cuadrica Σ ı̂ntr-un singur punct.

b) Dacă lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0 şi g(x0 , y0 , z0 ) ̸= 0, atunci ecuaţia (11.8.1)
nu are soluţii, deci dreapta nu intersectează cuadrica (D ∩ Σ = ∅).
c) Dacă lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0 şi g(x0 , y0 , z0 ) = 0, atunci ecuaţia (11.8.1)
este o identitate, deci dreapta este conţinută ı̂n cuadrică (D ⊂ Σ).
Teorema 11.8.1 O dreaptă D de parametrii directori l, m, n este tan-
gentă la cuadrica Σ ı̂n punctul M0 (x0 , y0 , z0 ) ⇔ lgx0 + mgy0 +
+ngz0 = 0.
11.8. INTERSECŢIA CU O DREAPTĂ SAU CU UN PLAN 199
Demonstraţie. Fie
D : x = x0 + lt, y = y0 + mt, z = z0 + nt.
Intersecţia dintre D şi Σ conduce la ecuaţia (11.8.1). Cum M0 ∈ Σ ⇒

g(x0 , y0 , z0 ) = 0 şi deci ecuaţia (11.8.1) admite pe t = 0 ca rădăcină. Deoarece
tangenta corespunde rădăcinii duble t = 0 avem şi lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0.
♢
Teorema 11.8.2 Locul geometric al tuturor tangentelor la cuadrica Σ ı̂n
punctul M0 este un plan de ecuaţie carteziană
(11.8.2) T : (x − x0 )gx0 + (y − y0 )gy0 + (z − z0 )gz0 = 0,
numit planul tangent la cuadrica Σ ı̂n M0 .

Demonstraţie. Conform teoremei 11.8.1, o dreaptă
D : x = x0 + lt, y = y0 + mt, z = z0 + nt, t ∈ R,
este tangentă la Σ ı̂n M0 ⇔ lgx0 + mgy0 + ngz0 = 0. Eliminând parametrii

l, m, n, şi t ı̂ntre această ecuaţie şi ecuaţiile dreptei D obţinem (11.8.2).
♢
Observaţie. Ecuaţia (11.8.2) poate fi obţinută şi prin dedublarea ecuaţiei
cuadricei Σ : g(x, y, z) = 0 cu coordonatele punctului M0 (x0 , y0 , z0 ) ∈ Σ;
deci ecuaţia planului tangent se scrie şi ı̂n forma
T : a11 xx0 + a22 yy0 + a33 zz0 + a12 (x0 y + xy0 ) + a13 (x0 z + xz0 )+
+a23 (y0 z + yz0 ) + a14 (x + x0 ) + a24 (y + y0 ) + a34 (z + z0 ) + a44 = 0.

Definiţia 11.8.3 Dreapta care trece prin punctul M0 şi este perpendicu-
lară pe planul tangent se numeşte normala la cuadrică ı̂n M0 şi are ecuaţiile
x − x0 y − y0 z − z0
(11.8.3) = = .
g x0 gy0 g z0
Fie P : ax + by + cz + d = 0 (a2 + b2 + c2 ̸= 0) un plan şi Σ : g(x, y, z) = 0

o cuadrică. Pentru a studia intersecţia P ∩ Σ, trebuie studiat sistemul

 g(x, y, z) = 0
 ax + by + cz + d = 0.
a b d
Presupunând, de exemplu c ̸= 0, substituim necunoscuta z = − x − y −
c c c
ı̂n g(x, y, z) = 0 şi obţinem că intersecţia P ∩ Σ este o mulţime de puncte din
planul P caracterizată de ecuaţia
a′11 x2 + 2a′12 xy + a′22 y 2 + 2a′13 x + 2a′23 y + a′33 = 0,
care reprezintă o conică.

Bibliografie
[1] H. Anton, Elementary Linear Algebra, John Wiley&Sons, Inc., 1987.
[2] J.M. Arnaudies, H. Fraysse, Cours de mathématiques -1, algèbre, Dunod

Université, Paris, 1987.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară, geometrie

analitică, diferenţială şi ecuaţii diferenţiale, Ed. All, Bucureşti, 1994.
[4] V. Balan, Algebră liniară. Geometrie analitică, Ed. Fair Partners, Bu-
cureşti, 1999.
[5] S. Barnett, Matrices: Methods and Applications, Clarendon Press, Ox-

ford, 1990.
[6] T.S. Blyth, E.F. Robertson, Matrices and Vector Spaces, Chapman and
Hall, London, 1986.
[7] F. Chatelin, Eigenvalues of Matrices, John Wiley&Sons, Inc., 1993.
[8] A. Doneddu, Nouveau cours de mathématiques tomes 1, 2 et 3, Vuibert,

Paris, 1982.
[9] N.V. Efimov, E.R. Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Ge-
ometry, Mir Publ., Moscow, 1975.
[10] D. Faddéev, I. Sominski, Recueil d’exercices d’algèbre supérieure, Ed.

Mir, Moscou, 1980.
[11] Fazlollah Reza, Spaţii liniare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973.
[12] R. Godement, Cours d’algèbre, Hermann, Paris, 1973.
201
202 BIBLIOGRAFIE
[13] A. Howard, Elementary Linear Algebra, John Wiley&Sons, Inc., 1987.
[14] A. Howard, C. Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wi-

ley&Sons, Inc., 1984.
[15] H. Ikramov, Recueil de problemes d’algèbre linéaire, Ed. Mir, Moscou,

1977.
[16] A. Kurosh, Higher Algebra, Mir Publ., Moscow, 1975.
[17] N. Mihăileanu, Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială, Ed. Di-

dactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
[18] G.D. Mostow, J.H. Sampson, J.-P. Meyer, Fundamental Structures of

Algebra, McGraw-Hill Book Company, New-York, 1963.
[19] M. Queysanne, Algèbre, M.P. et Spéciales AA′ , Armand Colin, Paris,

1964.
[20] C. Radu, Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Ed. All,
Bucureşti, 1996.
[21] C. Radu, Algebră liniară. Geometrie analitică, Ed. Fair Partners, Bu-
cureşti, 2004.
[22] J.L. Roque, Chr. Leboeuf, G. Chassard, J. Guegand, Cours d’algèbre,

Ed. Marketing, Paris, 1980.
[23] P.H. Selby, Practical Algebra, John Wiley&Sons, Inc., 1974.
[24] L.E. Sigler, Algebra, Springer-Verlag, 1976.
[25] Gh.D. Simionescu, Noţiuni de algebră vectorială şi aplicaţii ı̂n geometrie,
Ed. Tehnică, Bucureşti, 1982.
[26] L. Smith, Linear Algebra, Springer-Verlag, 1978.
[27] M. Strecher, Linear Algebra, Harper&Row Publishers, N.Y., 1988.
[28] M.W. Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engi-

neering and Mathematics, Ellis Horwood Ltd., 1984.
BIBLIOGRAFIE 203
[29] C. Udrişte, Algebră liniară şi geometrie analitică, Geometry Balkan

Press, Bucureşti, 1996.
[30] C. Udrişte, Probleme de algebră liniară, geometrie analitică şi

diferenţială, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
[31] C. Udrişte, Aplicaţii de algebră, geometrie şi ecuaţii diferenţiale, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993.
[32] C. Udrişte, ş.a, Probleme de algebră, geometrie analitică şi ecuaţii

diferenţiale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.
[33] C. Udrişte, ş.a., Algebră, geometrie analitică şi ecuaţii diferenţiale, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.
[34] B. Vinograde, Linear and Matrix Algebra, D.C. Heath&Co., Boston,

1967.
[35] E. Young, Vector and Tensor Analysis, M. Dekker, 1993.

CURS Algebra Liniara, Geometrie Analitica Si Diferentiala ALGAD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS Algebra Liniara, Geometrie Analitica Si Diferentiala ALGAD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ALGEBRĂ LINIARĂ

1.1 Noţiuni generale

Notând A(i, j) = aij , i ∈ M , j ∈ N , matricea A poate fi reprezentată sub

Dacă m = n, atunci matricea

cu n linii şi n coloane se numeşte matrice pătratică de ordinul n.

Dacă m = 1, se obţine matricea linie

A = (a11 , a12 , . . . , a1n ).

Dacă A = (aij ) este o matrice de tip (m, n) se numeşte transpusa matricei

O matrice pătratică A = (aij ), pentru care aij = 0 dacă i ̸= j, se numeşte

Se numeşte matrice unitate de ordinul n, şi se notează cu In , matricea

1.2 Operaţii cu matrice

Proprietăţile adunării matricelor

A + (−A) = (−A) + A = Om,n .

Observaţii. 1. Mulţimea matricelor de tip (m, n) este un grup comutativ

Teorema 1.2.3 (Proprietăţile ı̂nmulţirii matricelor)

În general, produsul a două matrice A şi B nu este comutativ, adică

1.3 Rangul unei matrice

Exemple. 1. Fie A ∈ M3,5 (R)

Deoarece m = 3 şi n = 5 avem r ≤ min{3, 5}. Cum toţi cei 10 minori

2. Fie A ∈ M4,5 (R)

4. Fie A ∈ M2,3 (R)

1.4 Matrice inversabile

1.5 Sisteme de ecuaţii liniare

Elementele aij ∈ K, i = 1, m, j = 1, n, se numesc coeficienţii sistemului, iar

se numeşte matricea extinsă a sistemului.

rezultă că rangA = 2. Ca sistemul să fie compatibil trebuie ca

Deci pentru α = 4, sistemul este compatibil dublu nedeterminat, x şi y

6. Să se determine α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât următorul sistem să fie com-

În plus, ca sistemul să fie compatibil trebuie ca

Deci α = 2, β = −2 şi γ = −2.

2.1 Spaţii vectoriale. Subspaţii vectoriale

În cele ce urmează, se va folosi notaţia φ(α, x) = αx pentru α ∈ K şi

φ : R × M2,3 (R) → M2,3 (R)

Teorema 2.1.3 Fie V /K. Atunci ∀α, β ∈ K şi ∀x, y, z ∈ V au loc

K n = {(x1 , . . . , xn )|xi ∈ K, i = 1, n}.

Pe K n , legile de compoziţie sunt

∀x = (x1 , . . . , xn ) ∈ K n , y = (y1 , . . . , yn ) ∈ K n şi ∀α ∈ K.

şi legea externă

9. Fie Rn [X] mulţimea polinoamelor de grad cel mult n, cu coeficienţi

Dat fiind V un K-spaţiu vectorial, vom studia subspaţiile vectoriale ale

∀α, β ∈ K şi ∀x, y ∈ L, αx + βy ∈ L.

2. Adunarea şi ı̂nmulţirea cu scalari pe L sunt restricţiile la L ale

Mulţimea funcţiilor pare

L1 = {f |f : (−a, a) → R, f funcţie pară}

şi mulţimea funcţiilor impare

L2 = {f |f : (−a, a) → R, f funcţie impară}

sunt subspaţii vectoriale ale lui V .

mulţimea tuturor combinaţiilor liniare cu vectorii xi ∈ V , i = 1, n.

Teorema 2.1.8 Fie V /K.

xi = 0x1 + . . . + 1xi + . . . + 0xn ∈ ⟨x1 , . . . , xn ⟩, ∀i = 1, n.

2) Conform propoziţiei 2.1.6 (3), dacă xi ∈ L, ∀i = 1, n, rezultă că

numită suma dintre L1 şi L2 , este un subspaţiu vectorial al lui V

cu x1 , x′1 ∈ L1 şi x2 , x′2 ∈ L2 ; atunci rezultă x1 + x′1 ∈ L1 , x2 + x′2 ∈ L2 şi deci

x + x′ = (x1 + x′1 ) + (x2 + x′2 ) ∈ L1 + L2 .

αx1 ∈ L1 , αx2 ∈ L2 ⇒ αx = (αx1 ) + (αx2 ) ∈ L1 + L2 .

2) Din x1 , x2 ∈ L1 ∩ L2 , rezultă x1 , x2 ∈ L1 şi x1 , x2 ∈ L2 .

αx1 + βx2 ∈ L1 , αx1 + βx2 ∈ L2 ∀α, β ∈ K ⇒ αx1 + βx2 ∈ L1 ∩ L2 .

3) Presupunem că nu are loc nici una din incluziunile L1 ⊆ L2 , L2 ⊆ L1 .

Dacă L1 ⊆ L2 , atunci L1 ∪ L2 = L2 şi deci L2 ⊆ L2 este subspaţiu vectorial

Demonstraţie. Fie x = x1 + x2 = x′1 + x′2 , x1 , x′1 ∈ L1 , x2 , x′2 ∈ L2 .

x1 − x′1 = x′2 − x2 ∈ L1 ∩ L2 = {θ} ⇒ x1 = x′1 , x2 = x′2 .

Reciproc, prin absurd, dacă descompunerea este unică, dar L1 ∩ L2 ̸= {θ},

şi subspaţiul matricelor antisimetrice