Seminarul 1

1.1 Matrice
1.1.1 Notaţii

O matrice A cu m linii şi n coloane se notează astfel:

 
a11 . . . a1m
 . . .. 
A= .. .. . 
 
an1 . . . anm
Prin aij ı̂nţelegem elementul de pe linia i şi coloana j, iar matricea A se mai notează şi
astfel:
A = [aij ],

unde 1 ≤ i ≤ n şi 1 ≥ j ≤ m. În plus, spunem că A ∈ Mn,m (C) - mulţimea matricelor cu n
linii şi m coloane cu elemente numere complexe.
Spunem că A este matrice pătratică dacă m = n. Atunci A ∈ Mn (C) - mulţimea
matricelor pătratice cu n linii şi n coloane cu elemente numere complexe.

1.1.2 Înmulţirea unei matrice cu scalari

λA = [λaij ], unde λ ∈ R sau C.

1.1.3 Înmulţirea matricelor

     
a11 . . . a1m b11 . . . b1p c11 . . . c1p
 . . ..
  . . .   . .
. . ...

AB =  . ..  ·  .. . . ..  =  .. ,
 . .
    
an1 . . . anm bm1 . . . bmp cn1 . . . cnp

unde A ∈ Mn,m , B ∈ Mm,p , C ∈ Mn,p , iar cij = nk=1 aik · bkj .

P

1.1.4 Transpusa unei matrice

AT = [aji ].

Dacă A ∈ Mn,m , atunci AT ∈ Mm,n .

1
1.1.5 Determinantul unei matrice

a11 . . . a1m
.. . . ..
det(A) = . . .
an1 . . . anm

Ex 1 Să se arate că orice matrice X ∈ M2 (C) verifică ecuaţia:

X 2 − T r(X)X + det(X) · I2 = O2 ,

numită ecuaţia Cayley-Hamilton.

Ex 2 Se consideră matricele A, B ∈ Mn (C) astfel ı̂ncât A + B = In şi A2 = A3 . Să se

demonstreze că det(In + AB) ̸= 0.

1.1.6 Rangul unei matrice

Fie A ∈ Mn,m o matrice nenulă. Spunem că matricea A are rangul r şi notăm rang A = r,
dacă A are un minor nenul de ordin r, iar toţi minorii lui A de ordin mai mare decât r (dacă
există) sunt nuli.

Ex 3 Calculaţi rangul matricelor:

 
1 0 2 ! !
1 3 1 0 2
A =  1 3 0 , B= , C= .
 
0 4 3 1 4
−2 2 1

1.1.7 Inversa unei matrice

Dacă A matrice pătratică şi det(A) ̸= 0, atunci A este inversabilă sau nesingulară şi

1
A−1 = A∗ ,
det(A)

unde A∗ este matricea adjunctă sau matricea complemenţilor algebrici pentru transpusa
matricei A.

Ex 4 Să se determine matricele A ∈ M2 (R), astfel ı̂ncât A2 + A + I2 = O2 . Să se arate că

A este inversabilă şi să se afle A−1 .

2
  
2 2 3
Ex 5 Se dă matricea Aα ∈ M3 (R), Aα =  1 −1 0 , cu α ∈ R.
 

−1 2 α

a) Să se determine valorile lui α pentru care A este nesingulară.

b) Pentru α = 1 să se găsească inversa matricei A.

1.2 Sisteme de ecuaţii liniare

1.2.1 Definiţii

Forma generală a unui sistem de m ecuaţii cu n necunoscute este:




 a11 x1 + . . . + a1n xn = b1

 a x + ... + a x = b
21 1 2n n 2
(1)


 ...

 a x + ... + a x = b
m1 1 1m n m

 
a11 . . . a1n
 . ... .. 
Forma matriceală a sistemului (1) este: AX = B, unde: A =  ..
  este
. 
am1 . . . amn

matricea sistemului,

x1
 . 
X= . 
 .  este matricea necunoscutelor,
xn
 
b1
 . 
iar B =  . 
 .  este matricea termenilor liberi.
bm

à = [A|B] se numeşte matricea extinsă a sistemului (1).




 compatibil, dacă are cel puţin o soluţie;

 compatibil determinat, dacă are soluţie unică;
Un sistem este:


 compatibil nedeterminat, dacă are o infinitate de soluţii;

 incompatibil, dacă nu are soluţii.

3
1.2.2 Metode de rezolvare a sistemelor liniare

Metoda lui Cramer (m = n)

∆xi
Dacă ∆ = det(A) ̸= 0, atunci xi = , i = 1, n, unde ∆xi este determinantul obţinut din
∆
∆ prin ı̂nlocuirea coloanei corespunzătoare necunoscutei xi cu B, coloana termenilor liberi.

Algoritm de rezolvare a sistemelor liniare pentru m ̸= n

1. Se calculează rangul matricei sistemului: r = rang(A).

a11 . . . a1r
.. . . .
2. Se alege un minor principal: ∆p = . . .. .
ar1 . . . arr

3. Se identifică:
- necunoscutele principale x1 , . . . , xr şi secundare xr+1 , . . . , xn ;
- ecuaţiile principale 1, 2, ..., r şi secundare (celelalte m − r ecuaţii).

4. Se calculează minorii caracteristici ∆c corespunzători necunoscutelor secundare.

5. Se stabileşte dacă sistemul este compatibil folosind:

Teorema lui Rouche:Un sistem de ecuaţii este compatibil dacă şi numai dacă toţi
minorii caracteristici sunt nuli.
sau
Teorema Kroneker-Capelli: Condiţia necesară şi suficentă ca sistemul sa fie com-
patibil este ca rangA = rang Ã.

6. Dacă sistemul este compatibil şi există necunoscute secondare, soluţia se determină
rezolvând sistemul principal prin alegerea unor valori arbitrare pentru necunoscutele
secundare.

Ex 6 Rezolvaţi sistemul de ecuaţii:


 x 1 + x3 = 1

2x1 + 2x3 = 2

x 1 + x2 + x3 = 3


4
1.3 Metoda eliminării a lui Gauss
Metoda eliminării gaussiene (sau metoda Gauss-Jordan) este folosită pentru a aduce o
matrice la o formă mai simplă, şi anume triunghiulară sau chiar forma matricei unitate.
Principalele aplicaţii ale eliminării gaussiene sunt ı̂n rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare
şi ı̂n inversarea matricelor.
În ambele situaţii, se trece de la o stare la alta făcând transformări elementare, adică
acele operaţii permise ı̂n determinanţi, care nu schimbă valoarea determinantului. În general,
operaţiile pe care le putem face intră sub denumirea de combinaţii liniare cu linii sau coloane.
Pentru rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare având matricea corespunzătoare A şi
matricea coloană a termenilor liberi B, prelucrăm matricea extinsă Ã = [A|B] până când
aducem matricea A ı̂n formă superior triunghiulară.
Pentru a calcula inversa unei matrice, bordăm matricea dată cu matricea unitate şi
efectuăm transformări elementare până ce matricea iniţială devine matricea unitate.
Observaţie: Rangul unei matrice este egal cu numărul de elemente nenule de pe diago-
nala principală după ce a fost adusă ı̂n forma sa triunghiulară.

Ex 7 Rezolvaţi următoarele sisteme de ecuaţii utilizând metoda lui Gauss:

  
 2x1 − x2 + x3 = 3
  2x1 − x2 + x3 = 1
  2x1 − x2 + x3 = 1

a) −x1 + 2x2 + x3 = 0 b) x1 − x3 = 3 c) x1 + 3x2 − 2x3 = 4
  
x1 + 3x2 + 2x3 = 3 2x1 − 2x3 = 3 x1 + 2x2 − x3 = 3
  

Ex 8 Determinaţi inversele matricelor:

   
1 −1 0 2 2 3
a) A =  2 1 0  b) A =  1 −1 0 
   

0 2 1 −1 2 1