Matrice Și Determinanti

Capitolul I: Matrice, Determinanţi şi Sisteme Liniare Lect. dr.
Lucian Maticiuc
Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii

şi Tehnologia Informaţiei
Algebră, Semestrul I,
Lector dr. Lucian MATICIUC
http://math.etti.tuiasi.ro/maticiuc/
iuc
CURS I – II
1 Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare
c
1.1 Matrice şi determinanţi
Definiţia 1 Se numeşte matrice reală cu m linii şi n coloane (şi se va numi matrice de tip (m, n)), o
notaţia
A= .


 ..
ati
funcţie care asociază fiecărei perechi (i, j) cu i = 1, m, j = 1, n un unic număr real notat aij . Se foloseşte
a11 a12 . . . a1n

 a21 a22 . . . a2n 
..
.
..
. . 

..  sau A = (ai,j )i=1,m .


j=1,n
am1 am2 ... amn
M
Mulţimea tuturor matricelor reale de tip (m, n) o vom nota prin Mm,n (R). Numerele aij cu
i = 1, m, j = 1, n se numesc elementele matricei.
Fie A ∈ Mm,n (R). Dacă m = n, atunci matricea A se numeşte matrice pătratică iar Mn,n (R)
se va nota prin Mn (R). Dacă m = 1, atunci matricea A se numeşte matrice linie şi deci

A = a11 a12 . . . a1n
n
iar dacă n = 1, atunci matricea A se numeşte matrice coloană şi deci

 
a11
 a21 
cia
A =  . .
 
 .. 
am1
Spunem că A este matricea nulă dacă are toate elementele 0.

Matricea pătratică  
1 0 ... 0
Lu
 0 1 ... 0 
In :=  . . .
 
 .. .. . . ... 

0 0 ... 1
se numeşte matricea unitate de ordinul n.
Definiţia 2 Prin suma a două matrice A, B ∈ Mm,n (R) ı̂nţelegem o nouă matrice C = A + B ∈
Mm,n (R) ale cărei elemente sunt suma elementelor corespunzătoare din cele două matrice. Astfel dacă
A = (ai,j )i=1,m iar B = (bi,j )i=1,m atunci C = A + B este definită de C = (ci,j )i=1,m cu
j=1,n j=1,n j=1,n
cij := aij + bij , i = 1, m, j = 1, n .
1
Capitolul I: Matrice, Determinanţi şi Sisteme Liniare Lect. dr. Lucian Maticiuc
Definiţia 3 Prin produsul matricei A ∈ Mm,n (R) cu scalarul α ∈ R se ı̂nţelege o nouă matrice,
de aceleaşi dimensiuni, obţinută prin ı̂nmulţirea tuturor elementelor lui A cu scalarul α. Astfel dacă
A = (ai,j )i=1,m iar α ∈ R este un scalar oarecare, atunci αA este definită de
j=1,n
 
αa11 αa12 ... αa1n
 αa21 αa22 ... αa2n 
αA =  .. .. ..  = (αai,j )i=1,m .
 
..
. . . .
iuc
  j=1,n
αam1 αam2 ... αamn
Teorema 4 Fie A, B, C ∈ Mm,n (R) şi α ∈ R. Atunci au loc următoarele afirmaţii:

(a) A + B = B + A; (b) (A + B) + C = A + (B + C);
(c) A + 0 = A; (d) α(A + B) = αA + αB;
(e) (α + β)A = αA + βA; (f ) α(βA) = (αβ)A.
c
Definiţia 5 Prin produsul matricelor A = (ai,j )i=1,m ∈ Mm,n (R) şi B = (bj,k )j=1,n ∈ Mn,p (R) se
k=1,p
cik :=
ati
n
X
j=1,n
ı̂nţelege o nouă matrice C = (ci,k )i=1,m := AB, ale cărei elemente sunt date prin:
aij bjk , i = 1, n, k = 1, p .
k=1,p
j=1
M
Remarca 6 Prin urmare, ci,k este “produsul liniei i din A cu coloana k din B”, adică elementul ci,k
(situat la intersecţia liniei i cu coloana k) se obţine din sumarea produselor elementelor liniei i a matricei
A cu elementele coloanei k a matricei B.
   
x x
Exerciţiul 7 Fie A = a b c şi B =  y . Calculaţi AB = a b c  y  = [ax + by + cz]
z z
n
şi că    
x ax bx cx
BA =  y  a b c =  ay by cy  .
z az bz cz
cia
 
1 0 0
Exerciţiul 8 Fie A =  1 1 0 . Calculaţi An , unde n ∈ N∗ (matricea An este, prin definiţie,
1 1 1
An := |A · A {z
· . . . · A} ).
de n ori
Lu
Exerciţiul 9 Să se efectueze diverse operaţii cu următoarele matrice:

 
7 1
2 0 −1 3 5 −5
A= , B = −5 −4 , C =
  ,D = .
4 −5 2 −1 4 3
1 −3
Teorema 10 Fie trei matrice A, B şi C astfel ı̂ncât dimensiunile lor permit efectuarea operaţiilor indicate
mai jos şi α ∈ R. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
(a) A(BC) = (AB)C; (b) A(B + C) = AB + AC;
(c) (B + C)A = BA + CA; (d) α(AB) = (αA)B = A(αB);
(e) Im A = AIn = A
2
(amconsiderat că A ∈ Mm,n (R)).
Remarca 11 Înmulţirea matricelor nu este comutativă. Astfel, dacă A, B ∈ Mn (R), atunci se pot efectua
produsele AB şi BA, dar există exemple pentru care AB 6= BA.

1 1 1 0
Exerciţiul 12 Fie A = şi B = . Calculaţi AB şi BA. Calculaţi şi AI2 şi I2 B.
−1 0 2 −1
iuc
Definiţia 13 Pentru o matrice A ∈ Mm,n (R) se numeşte transpusa matricei A (şi o vom nota prin At )
matricea obţinută prin interschimbarea liniilor şi coloanelor lui A, adică
 
a11 a21 . . . am1
 a12 a22 . . . am2 
At =  . .. ..  ∈ Mn,m (R).
 
 .. ..
. . . 
a1n a2n ... amn
c
 
1 −2 3
Exerciţiul 14 Fie At =  4
−3 1 5
ati
0 −2 . Scrieţi At .
Teorema 15 Fie două matrice A, B şi C astfel ı̂ncât dimensiunile lor permit efectuarea operaţiilor indicate
mai jos şi α ∈ R. Atunci au loc următoarele afirmaţii:
t t
(a) (At ) = A; (b) (αA) = αAt ;
M
t t
(c) (A + B) = At + B t ; (d) (AB) = B t At .
Definiţia 16 O matrice pătratică A care are proprietatea că A = At se numeşte matrice simetrică.
Definiţia 17 Fie o matrice pătratică A ∈ Mn (R). Se numeşte determinant al matricei A, şi se notează
cu det A sau cu |A|, un număr real definit recurent ı̂n modul următor:
n
(a) dacă n = 2, atunci

a11 a12
det A = := a11 a22 − a12 a21 ;
a21 a22
cia
(b) dacă n > 2, atunci

n
X
det A = (−1)1+i a1i D1i = a11 D11 − a12 D12 + · · · + (−1)1+n a1n D1n ,
i=1
unde D1i este determinantul matricei pătratice de ordinul n − 1 obţinută prin eliminarea primei linii si a
coloanei i din matricea A, pentru i = 1, n.
Lu
Remarca 18 Prin definiţia de mai sus, calcularea unui determinant de ordin n se reduce la calcularea a n
determinanţi de ordin n − 1.
Remarca 19 În cazul particular A ∈ M3 (R) obţinem:

a11 a12 a13
a a23 a21 a23 a21 a22
a23 = (−1)1+1 a11 22 1+2 1+3

a21 a22 + (−1) a12
+ (−1) a13

a31 a32 a32 a33 a31 a33 a31 a32
a33

a a23 a a23 a a22
= a11 22 − a12 21 + a13 21
a32 a33 a31 a33 a31 a32
3
Pentru n = 3 se obţine regula lui Sarrus (copiind primele două linii sub matricea A):

a11 a12 a13 a11 a12 a13

a21 a22 a23 = a21 a22 a23 =

a31 a32 a33 a31 a32 a33
a11 a12 a13
a21 a22 a23
iuc
= a11 a22 a33 + a21 a32 a13 + a31 a12 a23 − a13 a22 a31 − a23 a32 a11 − a33 a12 a21 .
Remarca 20 În definiţia de mai sus de calcul a unui determinant s-a considerat dezvoltarea după prima
linie, dar se poate considera (ı̂n mod echivalent) şi dezvoltarea după orice altă linie sau coloană.
Numărul Aij = (−1)i+j Dij se numeşte complementul algebric corespunzător liniei i şi coloanei
j, pentru i, j = 1, n. Mai precis, ı̂n matricea A, suprimăm linia i şi coloana j şi obţinem o matrice de
ordin (n − 1) al cărei determinant este Dij .
c
Folosind complemenţii algebrici corespunzători unei linii sau unei coloane, putem calcula determinan-
tul unei matrice printr-o formulă asemănătoare celei din definiţie, dezvoltând după o linie sau coloană
oarecare a matricei.
det A =
X
k=1
ati
Teorema 21 Fie A ∈ Mn (R). Atunci pentru i, j ∈ {1, 2, . . . , n} fixaţi avem:
n
aik Aik = ai1 Ai1 + ai2 Ai2 + · · · + ain Ain
n
M
X
= akj Akj = a1j A1j + a2j A2j + · · · + anj Anj ,
k=1
unde Aik este complementul algebric corespunzător liniei i şi coloanei k.

 
1 2 −1 0
 −1 1 0 1 
Exerciţiul 22 Calculaţi det A, unde A =   1 1
.
1 1 
n
−2 1 0 −1
Este avantajos să considerăm dezvoltarea după a treia coloană deoarece conţine două zerouri. Astfel

1 2 −1
cia
0
−1 1

−1 1 1 1 2 0
0 1 = (−1)1+3 (−1) 1 1 1 + (−1)2+3 0 1 1

det A = 1
1 1 1 1
−2 1 −1 −2 1 −1
−2 1 0 −1

1 2 0 1 2 0 −1 1 1 1 2 0
3+3 4+3
+ (−1) 1 −1 1 1 + (−1) 0 −1 1 1 = − 1 1 1 + −1 1 1 =
−2 1 −1 1 1 1 −2 1 −1 −2 1 −1
Lu

1+1 1 1 2+1 1 1 3+1 1 1
= − (−1) (−1) + (−1) 1 + (−1) (−2)

1 −1 1 −1 1 1

1+1 1 1 1+2 −1 1 1+3 −1 1
+ (−1) 1 + (−1) 2 + (−1) 0
1 −1 −2 −1 −2 1

1 1 1 1 1 1 1 1 −1 1
= − − − − 2
+ − 2 = −4 − 8 = −12.
1 −1 1 −1 1 1 1 −1 −2 −1
Teorema 23 Fie A, B ∈ Mn (R). Atunci au loc următoarele afirmaţii:

(a) det At = det A;
(b) det (AB) = det A · det B;
4
(c) det (αA) = αn det A.

(d) dacă matricea A are o linie (sau o coloană) formată numai din zerouri, atunci det A = 0;
(e) dacă matricea A are două linii (sau două coloane) egale sau proporţionale, atunci det A = 0;
(f ) dacă matricea B este obţinută prin adăugarea la o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu
un scalar, atunci
det B = det A;
(g) dacă matricea B este obţinută prin interschimbarea a două linii ale lui A, atunci
iuc
det B = − det A;
(h) dacă matricea B este obţinută prin ı̂nmulţirea unei linii a lui A cu un scalar α ∈ R, atunci
det B = α det A.
Remarca 24 Proprietăţile (f ), (g) şi (h) enunţate mai sus rămân valabile dacă operaţiile precizate se
efectuează asupra coloanelor matricei A.
c
Definiţia 25 O matrice pătratică A ∈ Mn (R) se numeşte nesingulară dacă are determinantul nenul, şi
ati
se numeşte singulară dacă are determinantul nul.
Definiţia 26 O matrice pătratică A ∈ Mn (R) spunem că este inversabilă dacă există o matrice notată
A−1 ∈ Mn (R) (numită matricea inversă a lui A) cu proprietatea că
AA−1 = A−1 A = In ,
unde In este matricea unitate de ordinul n.
M
Teorema 27 O matrice pătratică A ∈ Mn (R) este inversabilă dacă şi numai dacă este matrice nesingu-
lară. În acest caz, inversa acesteia este dată de formula:
1
A−1 = A∗ ,
det A
unde A∗ se numeşte matricea adjunctă a lui A şi este definită de
n
 
A11 A21 . . . An1
 A12 A22 . . . An2 
A∗ :=  . .. ..
 
 .. .. 
.
cia
. . 
A1n A2n ... Ann
iar Aij este complementul algebric corespunzător liniei i şi coloanei j.
Remarca 28 Adjuncta A∗ se obţine ı̂nlocuind fiecare element al lui At prin complementul său algebric;
mai precis, ı̂n matricea At , suprimăm linia i şi coloana j şi obţinem o matrice de ordin (n − 1) al cărei
i+j
determinant este Dij , iar Ai,j := (−1) Dij este complementul algebric al elementului ai,j .
Lu

1 2
Exerciţiul 29 Fie A = . Calculaţi det A, At , A∗ şi A−1 . Vom obţine det A = −2 şi A−1 =
3 4

1 4 −2
.
−2 −3 1
 
2 1 1
Exerciţiul 30 Fie A =  1 0 2 . Calculaţi det A, At , A∗ şi A−1 .
3 1 2  
−2 −1 2
Vom obţine det A = 1 şi A−1 = A∗ =  4 1 −3  .
1 1 −1
5
Definiţia 31 Fie A ∈ Mm,n (R) şi p ≤ min(m, n).

(a) Se numeşte minor de ordinul p al matricei A, orice determinant de ordin p al unei matrice obţinute
prin intersectarea a p linii şi p coloane din A;
(b) Se numeşte rangul matricei A (şi se notează cu rang (A)), ordinul maxim al minorilor nenuli ai lui
A.
Remarca 32 Prin urmare, r ≤ min(m, n) este rangul matricei A dacă aceasta are un minor de ordin r
nenul şi toţi minorii de ordin mai mare decât r (dacă există) sunt nuli.
iuc
Remarca 33 Operaţiile care păstrează rangul unei matrice se numesc transformări elementare şi sunt
următoarele:
- ı̂nmulţirea unei linii (coloane) cu o constantă nenulă
- interschimbarea a două linii (coloane)
- adunarea unei linii (coloane) ı̂nmulţită cu o constantă la o altă linie (coloană).
c
Remarca 34 Pentru calculul rangului unei matrice se foloseşte teorema lui Kronecker: dacă ı̂ntr-
o matrice A ∈ Mm,n (R) există un minor de ordin r ≤ min(m, n) nenul şi toţi minorii de ordin
(r + 1) ce se pot forma cu aceştia, prin bordarea cu o nouă linie şi coloană sunt nuli, atunci
rang (A) = r.

1
Exerciţiul 35 Fie A =  2
1 −1
2 −1 0
1
2 1
 ati
1 1 . Calculaţi rang (A) .

1 2 −1

1 2

1 2 0
M
0

Astfel, ∆2 = = −3 =
6 0 şi ∆3 = 2 1
1 = 0 şi ∆3 = 2 1
1 = 0, deci
2 1
1 −1 2 1 −1

1
rang (A) = 2.
1.2 Sisteme de ecuaţii liniare

Definiţia 36 Se numeşte sistem de ecuaţii liniare un sistem de forma
n

a x + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1
 11 1


a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2

(1)
...
cia



am1 x1 + am2 x2 + · · · + amn xn = bm

Definiţia 37 Matricele formate cu ajutorul coeficienţilor sistemului

   
a11 a12 . . . a1n a11 a12 ... a1n b1
 a21 a22 . . . a2n   a21 a22 ... a2n b2 
A :=  . ..  , Ā :=  ..
Lu
.. .. .. ..
   
. . . .. 
 . . . .   . . . . . 
am1 am2 ... amn am1 am2 ... amn bm
se numesc matricea sistemului, respectiv matricea extinsă a sistemului.
Remarca 38 Sistemul (1) este un sistem algebric liniar de m ecuaţii cu n necunoscute. Folosind notaţiile
precedente, acesta se poate scrie sub forma restrânsă (matriceală)
    
a11 a12 . . . a1n x1 b1
 a21 a22 . . . a2n   x2   b2 
 .. .. ..   ..  =  ..  ⇔ AX = B,
    
..
 . . . .   .   . 
am1 am2 . . . amn xn bm
6
   
x1 b1
 x2  t  b2  t
unde X :=  ..  = x1 x2 ... xn ∈ Mn,1 (R) iar B :=  ..  = b1 b2 ... bm ∈
   
 .   . 
xn bm
Mm,1 (R) reprezintă matricea necunoscutelor şi, respectiv, matricea termenilor liberi.
Propoziţia 39 Dacă A este matrice pătratică nesingulară, atunci soluţia sistemului este dată de
iuc
X = A−1 B.
Definiţia 40 Dacă toţi termenii liberi sunt nuli, i.e. B = 0 (sau b1 = b2 = · · · = bm = 0), atunci
sistemul se numeşte omogen.
Definiţia 41 Dacă B 6= 0, atunci sistemul se numeşte neomogen.
c
Definiţia 42 (a) Rangul matricei A se numeşte rangul sistemului.
(b) Dacă există valorile reale x1 , x2 , . . . , xn ∈ R care verifică ecuaţiile sistemului (1), spunem că n–uplul
(x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn este o soluţie a sistemului (1).
ati
Remarca 43 A rezolva un sistem de ecuaţii ı̂nseamnă a găsi soluţii (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn .
Definiţia 44 (a) Sistemul (1) este compatibil dacă admite cel puţin o soluţie.
(b) Sistemul (1) este incompatibil dacă nu admite nici o soluţie.
(c) Sistemul (1) este compatibil determinat dacă admite o singură soluţie.
M
(d) Sistemul (1) este compatibil nedeterminat dacă admite mai multe soluţii.
În cazul ı̂n care numărul ecuaţiilor este egal cu numărul necunoscutelor (m = n), pentru
rezolvarea sistemului se poate folosi regula lui Cramer
Teorema 45 (Regula lui Cramer) Fie sistemul cu n ecuaţii şi n necunoscute


a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1
n



a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2

.. (2)

 .
cia


an1 x1 + an2 x2 + · · · + ann xn = bn

Dacă det A 6= 0, atunci sistemul este compatibil şi are soluţia unică dată de
D1 D2 Dn
x1 = , x2 = , . . . , xn = ,
D D D
unde D = det A, iar Di este determinantul matricei obţinută prin ı̂nlocuirea ı̂n matricea A a
Lu
coloanei i cu coloana termenilor liberi, pentru i = 1, n.
Exerciţiul 46 Să se rezolve sistemul:


x + 2y + 3z = 10



2x − y + z = 5



x+y−z =4

Rezolvare:
7
   
1 2 3 1 2 3 10
Scriem A =  2 −1 1  şi Ā =  2 −1 1 5  . Observăm că det (A) = 15 6= 0, deci
1 1 −1 1 1 −1 4
sistemul are soluţie unică dată de regula lui Cramer. Calculăm

10 2 3 1 10 3 1 2 10

D1 = 5 −1 1 = 45, D2 = 2 5 1 = 30, D3 = 2 −1 5 = 15
4 1 −1 1 4 −1 1 1 4
iuc
şi deci
1
(x, y, z) = (45, 30, 15) = (3, 2, 1) .
15
Definiţia 47 Fie r = rang (A) ≤ min {m, n}. Se numeşte determinant principal al sistemului (1),
orice minor de ordin r nenul al matricei A.
c
Definiţia 48 Fie r = rang (A) ≤ min {m, n}. Se numeşte determinant caracteristic asociat deter-
minantului principal, orice minor de ordin (r + 1) al matricei extinse Ā obţinut prin bordarea determi-
nantului principal cu una dintre liniile rămase şi cu coloana termenilor liberi corespunzători.
ati
Remarca 49 Se pot forma m − r determinanţi caracteristici.
Remarca 50 Ecuaţiile şi necunoscutele corespunzătoare determinantului principal se numesc ecuaţii şi,
respectiv, necunoscutele principale, celelalte numindu-se necunoscute secundare.
M
Teorema 51 (Kronecker–Capelli) Sistemul (1) este compatibil dacă şi numai dacă matricele A
şi Ā au acelaşi rang, adică rang (A) = rang Ā .
Remarca 52 Întrucât matricea extinsă Ā este obţinută prin adăugarea unei coloane la matricea A, ı̂n
general avem că rang(A) ≤ rang(Ā). Aşadar un sistem este incompatibil dacă prin adăugarea coloanei
termenilor liberi se măreşte rangul matricei.
n
Remarca 53 În concluzie, notând cu r := rang(A) şi cu m şi n numărul de linii, respectiv de coloane ale
sistemului, au loc următoarele cazuri:
(a) Dacă r = m, atunci sistemul este compatibil şi atunci:
(a1 ) Dacă m = n, atunci sistemul este compatibil determinat (şi atunci soluţia sistemului se obţine
cia
aplicând regula de calcul a lui Cramer).

(a2 ) Dacă m < n, atunci sistemul este compatibil nedeterminat şi admite o infinitate de soluţii (şi
atunci soluţiile sistemului se obţin parametrizând necunoscutele secundare şi rezolvând sistemul format
din ecuaţiile principale şi necunoscutele principale).
(b) Dacă r < m, atunci aplicăm teorema lui Kronecker–Capelli.
Remarca 54 Deci
Lu


 compatibil determinat dacă: rang(A) = rang(Ā) = n,

Un sistem este compatibil nedeterminat dacă: rang(A) = rang(Ā) < n,


incompatibil dacă: rang(A) < rang(Ā),

unde n este numărul de necunoscute.
Remarca 55 Practic: se scriu matricele A şi Ā şi se calculează rangul lor. Dacă rang(A) < rang(Ā),
atunci sistemul este incompatibil.Dacă rang(A) = rang(Ā), atunci sistemul este compatibil. Acum, dacă
rangul obţinut este egal cu numărul de necunoscute, atunci sistemul este compatibil determinat cu soluţia
dată de regula lui Cramer. Dacă rangul obţinut este mai mic strict decât numărul de necunoscute, atunci
8
sistemul este compatibil nedeterminat; pentru a găsi soluţia, determinăm, folosind minorul principal (cel
care dă rangul), ecuaţiile principale şi necunoscutele principale. Celelate necunoscute se vor numi se-
cundare şi se vor renota cu alte litere (vor deveni parametri), urmând ca necunoscutele principale să se
determine ı̂n funcţie de aceste necunoscute secundare.
Exerciţiul 56 Să se rezolve şi să se discute sistemul:


x − 4y − 3z = 1
iuc
−3x + 12y − 3z = 2
Rezolvare:
Scriem mai ı̂ntâi matricea sistemului şi matricea extinsă:

1 −4 −3 1 −4 −3 1
A= , Ā = .
−3 12 −3 −3 12 −3 2
c

Observăm că rang (A) = rang Ā = 2, deci, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sistemul este
care dă rangul) este ∆2 =

1 −3
−3 −3 ati
compatibil dar nedeterminat (admite o soluţie
dar aceasta nu este unică). Determinantul principal (cel
= −12 6= 0, deci necunoscutele x şi z sunt necunoscutele
principale, iar y este necunoscuta secundară. Vom nota y = α şi rescriem sistemul sub forma

x − 3z = 1 + 4α
M
−3x − 3z = 2 − 12α
care are soluţia unică (x, z) = (4α − 1/4, −5/12), deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) = (4α − 1/4, α, −5/12),
cu α ∈ R.
Remarca 57 În cazul particular al sistemelor liniare şi omogene avem următoarele concluzii:
(a) Un sistem liniar omogen este ı̂ntotdeauna compatibil, el admiţând cel puţin soluţia banală X = 0, i.e.
x1 = x2 = · · · = xn = 0. Evident rang(A) = rang(Ā).
n
(b) Un sistem liniar omogen admite şi alte soluţii (diferite de cea banală) dacă şi numai dacă rang(A) este
mai mic decât numărul de necunoscute.
(c) Prin urmare, un sistem liniar omogen ı̂n care numărul de ecuaţii este egal cu numărul de necunoscute
cia
admite şi alte soluţii (diferite de cea banală) dacă şi numai dacă det(A) = 0.
Exerciţiul 58 Să se rezolve şi să se discute următorul sistem omogen:



 x1 + 2x2 + 2x3 − x4 = 0


2x1 − x3 + 3x4 = 0
Lu



x1 − 2x2 − 3x3 + 4x4 = 0

Rezolvare:  
1 2 2 −1
1
2
Scriem A =  2 0 −1 3  şi calculăm ∆2 =
2 = −4 =
6 0, deci rang A ≥ 2.
0
1 −2 −3 4
1 2 2

Apoi prin bordarea minorului ∆2 obţinem doi minori de ordin superior ∆3 = 2 0 −1 = 0 şi
1 −2 −3

1
2 −1
∆03 = 2 0 3 = 0. Deoarece sunt nuli deducem că rang (A) = 2. Evident rang Ā = rang A,
1 −2 4
9
deci sistemul este compatibil dar nedeterminat; astfel necunoscutele principale sunt x1 şi x2 iar ecuaţiile
principale sunt primele două. Necunoscutele secundare sunt celelalte două şi le vom parametriza: α := x3
şi β := x4 . Sistemul devine 
x1 + 2x2 = −2α + β
2x = α − 3β
1
care are soluţia x1 = (α − 3β) /2, x2 = −5 (α − β) /4. Sistemul iniţial are atunci soluţia (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
iuc
((α − 3β) /2, −5 (α − β) /4, α, β), unde α, β ∈ R.
Exerciţiul 59 (metoda lui Gauss) Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemul


 x + y + 3z = 10


−2x + 3y − z = 5



c
−x − 2y + 3z = 6

Rezolvare:
ati
Există ı̂nsă şi o metodă alternativă de a studia sistemul. Aceasta

Evident, problema se rezolvă calculând cele două ranguri de matrici, rang (A) şi rang Ā ; apoi trebuie
văzut dacă sunt sau nu egale şi apoi trebuie găsit determinantul principal şi ecuaţiile şi necunoscutele
principale.
 este metoda lui Gauss pe care o pre-
1 1 3 10
zentăm ı̂n continuare. Matricea extinsă a sistemului este Ā =  −2 3 −1 5  şi vom face
M
−1 −2 3 6
transformări convenabile pentru a obţine zerouri sub diagonala principală. Astfel vom aduna
prima linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la celelalte linii (ştim că ı̂n urma acestor trans-
formări aplicate unor matrici pătratice, rangul noii matrice obţinute nu se modifică). Apoi vom
aduna a doua linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la următoarele linii, ş.a.m.d.. Astfel vom
obţine zerouri pe coloane şi sistemul obţinut va fi unul triunghiular care se rezolvă imediat
plecând de la ultima ecuaţie.
În cazul nostru, notând formal liniile cu Li , scriem L1 · 2 + L2 , L1 · 1 + L2 , apoi L02 · 1/5 + L03 şi
n
obţinem
     
1 1 3 10 1 1 3 10 1 1 3 10
cia
 −2 3 −1 5  ∼  −2 + 2 3 + 2 −1 + 6 5 + 20  =  0 5 5 25 
−1 −2 3 6 −1 + 1 −2 + 1 3 + 3 6 + 10 0 −1 6 16
   
1 1 3 10 1 1 3 10
∼  0 5 5 25  =  0 5 5 25 
0 −1 + 1 6 + 1 16 + 5 0 0 7 21
şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:

Lu


 x + y + 3z = 10


5y + 5z = 25



17z = 21.

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 3) .
Remarca 60 Evident, metoda lui Gauss este utilă şi pentru determinarea rangului unei matrice
şi pentru calcul de determinanţi. Menţionăm, ı̂n plus, că, pentru a aplica metoda lui Gauss, nu
contează numărul de ecuaţii şi de necunoscute ale sistemului.
10
1.3 Exerciţii
1. Să se efectueze diverse operaţii cu matricele:
   
7 1 2
2 0 −1 1 2
A= , B =  −5 −4  , C = ,D =  0 ,E = 1 2 3 .
4 −5 2 −2 1
1 −3 1
iuc
Rezolvare:
Avem  
7 1

2 0 −1 13 5
AB =  −5 −4 =
 şi
4 −5 2 55 18
1 −3
   
7 1 18 −5 −5
2 0 −1
BA =  −5 −4  =  −26 20 −3  .
c
4 −5 2
1 −3 −10 15 −7
Calculaţi şi: At + B, BC, DE şi ED.
2. Fie A =

Rezolvare:
2 5
−3 1

,B =

4 −5
3 k
ati
. Determinaţi k astfel ı̂ncât AB = BA.
M
Avem
2 5 4 −5 23 −10 + 5k
AB = = şi
−3 1 3 k −9 15 + k

4 −5 2 5 23 15
BA = = .
3 k −3 1 6 − 3k 15 + k

−10 + 5k = 15
n
Acum ecuaţia dată iniţial AB = BA ⇔ care are soluţia k = 5 (a ambelor

6 − 3k = −9
ecuaţii).
cia

2 −3 8 4 5 −2
3. Fie A = ,B = şi C = . Să se verifice că AB = AC, deşi
−4 6 5 5 3 1
B 6= C. Explicaţi.
Rezolvare:
Avem
Lu

2 −3 1 −7 8 4
AB = = şi
−4 6 −2 14 5 5

2 −3 5 −2 1 −7
AC = =
−4 6 3 1 −2 14
Dacă matricea A ar fi nesingulară, i.e. det A 6= 0, atunci, echivalent, ar fi inversabilă,
deci există inversa A−1 . Înmulţind egalitatea cu A−1 ı̂n partea stângă obţinem A−1 AB =
A−1 AC ⇔ I2 B = I2 C ⇔ B = C. Dar det A = 0 deci A nu admite inversă.
11
4. Să se calculeze determinanţii:

1 2 3 4 5
1 0 0 −1 3 −1 5 2
2

2
1 2 3 4
3 4 7 2 0 7 0
(a) ; (b) ; (c) 0 2 1 2 3 .
−3 4 5 9 −3 1 2 0

0 0 2 1 2
−4 −5 6 1 5 −4 1 2
0 0 0 2 1
iuc
Rezolvare:
(a) Avem

1
0 0 −1
2 3 4 7

−3 4 = (dezvoltăm după prima linie care conţine două zerouri)
5 9
−4 −5 6 1
c

3 4 7 2 4 7 2 3 7 2 3 4

= +1 4 5 9 − 0 −3 5 9 + 0 −3 4 9 − (−1) −3 4 5

−5
3 4
= 4 5
−5 6

5
6 1
9

7 2
1 −4 −5 6

4 9

ati
−4 6 1
3 4
9 + −3 4 5

−4 −5 1

−4 −5 6

+ 7 4 5 + +2 4 5 − 3 −3 5 + 4 −3 4

= +3 − 4
6 1 −5 1 −5 6 −5 6 −4 6 −4 −5
M
= (3 (−49) − 4 · 49 + 7 · 49) + (2 · 49 − 3 · 2 + 4 · 31) = 216.
(b) Avem

3 −1 5 2

2 0 7 0
−3 1 2 0 = (dezvoltăm după a patra coloană care conţine două zerouri)

n

5 −4 1 2

2 0 7 3 −1 5 3 −1 5 3 −1 5

= −2 −3 1 2 + 0 −3 1 2 − 0 2 0 7 + 2 2 0 7 =
cia
5 −4 1 5 −4 1 5 −4 1 −3 1 2

2 0 7 3 −1 5

= −2 −3 1 2 + 2 2 0 7 = · · · = −2 · 67 + 2 · 14 = −106.
5 −4 1 −3 1 2

1 2 3 4 5

2 1 2 3 4
Lu

(c) Avem 0 2 1 2 3 = −11 (se va dezvolta după prima linie, apoi după a doua
0 0 2 1 2

0 0 0 2 1
linie, apoi după a treia linie).
5. Să se calculeze determinanţii:

1! 2! 3! 4!
1! 2! 3!
2! 2! 3! 4!
(a) 2! 2! 3! ; (b) şi
3! 3! 3! 4!
3! 3! 3!
4! 4! 4! 4!
12

1 2 2 2
1 2 2
; (d) 2 2 2 2

(c) 2 2 2 2
.
2
2 3 2
2 3
2

2 2 4
Rezolvare:
Aplicăm metoda de calcul a unui determinant: dacă matricea B este obţinută prin adăugarea la
iuc
o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu un scalar, atunci det B = det A.
(a) Înmulţind coloana a doua cu −3 şi adunând-o la a treia coloană, obţinem

1! 2! 3! 1! 2! 0

2! 2! 3! = 2! 2! 0 = (dezvoltăm după coloana a treia)

3! 3! 3! 3! 3! 3! − 3 · 3!

1! 2!
= − (3 − 1) 3! = −2 · 3! · (2! − 2 · 2!) = 2 · 1 · 3! · 2! = (−1)3+1 (3 − 1)! 3! 2! 1!.
c
2! 2!
(b) Înmulţind coloana a treia cu −4 şi adunând-o la a patra coloană, obţinem

1! 2! 3! 4! 1! 2! 3!

2! 2! 3! 4! 2! 2! 3!
=
3! 3! 3! 4! 3! 3! 3!

ati
4! 4! 4! 4! 4! 4! 4! 4! − 4 · 4!
0
0
0

= (dezvoltăm după coloana a patra)

1! 2! 3!
M
3+1 4+1
= − (4 − 1) 4! 2! 2! 3! = − (4 − 1) 4! (−1) (3 − 1)! 3! 2! 1! = (−1) (4 − 1)! 4! 3! 2! 1! .
3! 3! 3!
(c) Înmulţind coloana a doua cu −1 şi adunând-o la a treia coloană (scădem coloana a doua
din coloana a treia), obţinem, dezvoltând şi după ultima coloană, valoarea −2.
(d) Înmulţind coloana a doua cu −1 şi adunând-o la a patra coloană (scădem coloana a
n
doua din coloana a patra), obţinem, dezvoltând şi după ultima coloană, vloarea −4.
6. Să se calculeze determinanţii Vandermonde

cia

1 1 1 1
1 1 1

a1 a2 a3 a4

V3 (a, b, c) = a b c şi V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) = .

a21 a22 a23 a24

2 2 2
a b c

a31 a32 a33 a34
Lu
Rezolvare:
Aplicăm metoda de calcul a unui determinant: dacă matricea B este obţinută prin adăugarea
la o linie a lui A a unei alte linii ı̂nmulţită cu un scalar, atunci det B = det A. Se va obţine,
adunând la o line, linia precedentă ı̂nmulţită cu −a şi dezvoltând apoi după linie sau co-
loană convenabilă,

1 1 1 1 1 1
b − a c − a

V3 (a, b, c) = a − a b−a c − a = 0 b−a c − a = .
2 b2 − ab c2 − ac
a − a2 b2 − ab c2 − ac 0 b2 − ab c2 − ac
13
Acum, putem calcula direct sau putem aplica o metodă de calcul a unui determinant: dacă
matricea B este obţinută prin ı̂nmulţirea unei linii (sau coloane) a lui A cu un scalar α, atunci
det B = α det A. Deci

b−a c − a 1 1
V3 (a, b, c) = = (b − a) (c − a)

b2 − ab c2 − ac b c
= (b − a) (c − a) V2 (b, c) = (b − a) (c − a) (c − b) .
iuc
Aceeaşi tehnică se poate aplica acum şi pentru determinanţi Wandermonde de ordin supe-
rior. Astfel

1 1 1 1

a1 − a1 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1
V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) =

a21 − a21 a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4
c

3
a1 − a31 a32 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

1 1 1 1
=

0
a2 − a1 a3 − a1
ati
0 a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4

0 a32 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

1 1 1
a2 − a1
a4 − a1

3

a3 − a1 a4 − a1
= a22 − a1 a2 a23 − a1 a3 a24 − a1 a4

a2 − a1 a22 a33 − a1 a23 a34 − a1 a24

M
= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a4 − a1 ) a1 a2 a3 = (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a4 − a1 ) V4 (a1 , a2 , a3 )
a21 a22 a23
= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a3 − a2 ) (a4 − a1 ) (a4 − a2 ) (a4 − a3 ) .
Remarca 61 Se poate şi aduna la fiecare coloană, prima coloana ı̂nmulţită cu −1 şi vom obţine:

1 1−1 1 − 1 1 0 0
b − a c − b

n

V3 (a, b, c) = a b−a c − a = a b−a c − b = = ··· ,
2 2 2 2 2
2 2 2 2 2
b2 − a2 c2 − b2
a b −a c −a a b −a c −b
cia
precum şi

1 1−1 1−1 1 − 1
a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1

a1 a2 − a1 a3 − a1 a4 − a1
V4 (a1 , a2 , a3 , a4 ) = = a22 − a21 a23 − a21 a24 − a21 = · · · .

a21 a22 − a21 a23 − a21 a24 − a21
a32 − a31 a33 − a31 a34 − a31

a31 a32 − a31 a33 − a31 3
a4 − a1 3
Lu
7. Să se calculeze determinantul

1 1 1 1

3α 2α + β α + 2β 3β
, α, β ∈ R.

2
3β 2

3α2 α2 + 2αβ 2αβ + β

α3 α2 β αβ 2 β3
Rezolvare:
14

1 1−1 1−1 1 − 1

3α
2α + β − 3α α + 2β − 3α 3β − 3α
3α2 α2 + 2αβ − 3α2 2αβ + β 2 − 3α2 3β 2 − 3α2

2 3

α3 2
α β−α 3
αβ − α 3
β −α 3

β−α 2β − 2α 3β − 3α
iuc
= 2α (β − α) (β − α) (2α + β + α) 3β 2 − 3α2

α β 2 − α2 β 3 − α3

α2 (β − α)

1 2 3

3
= (β − α) 2α 3α + β 3 (β + α)
α2 α (β + α) β 2 + βα + α2

c

1
2−2 3 − 3
3
= (β − α) 2α 3α + β − 4α 3 (β + α) − 6α
= (β − α)

3
β−α
ati
α2 α (β + α) − 2α2 β 2 + βα + α2 − 3α2
αβ − α2 β 2 + βα − 2α2


3β − 3α
= (β − α)

5

1

3
α β+α+α
6
= (β − α) .
1 3 1
M
8. Să se determine dacă matricea A =  4 2 5  este singulară sau nu. Dacă este nesingu-
3 6 2
lară, atunci calculaţi inversa A−1 .
Rezolvare:

1 3 1

Calculăm det A = 4 2 5 = 13 6= 0, deci matricea este nesingulară şi deci inversabilă.
n

3 6 2
1
Inversa este dată de formula A−1 = A∗ . Pentru calculul adjunctei A∗ scriem mai ı̂ntâi
  det A
1 4 3
cia
transpusa At =  3 2 6  şi apoi

1 5 2
 
2 6
− 3 6 + 3 2

+
 5 2 1 2 1 5 
   
  −26 0 13
4 3 1 3 1 4
A∗ = 
 
 − 5 2 + 1 2 − 1 5  =
  7 −1 −1 
Lu



 18 3 −10
 4 3 1 3 1 4 
+ −
3 6 + 3 2

2 6
   
−26 0 13 −2 0 1
1 
şi deci A−1 = 7 −1 −1  =  7/13 −1/13 −1/13  .
13
18 3 −10 18/13 3/13 −10/13
 
1 0 1
9. Să se determine valorile parametrului m ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  x 1 2  să fie
1 x m
inversabilă pentru orice x ∈ R.
15
Rezolvare:

1 0 1

Calculăm det A = x 1 2 = x2 −2x+m−1 care este diferit de zero pentru orice x ∈ R
1 x m
dacă şi numai dacă discriminantul este strict negativ, adică matricea A este inversabilă dacă
şi numai dacă discriminantul 4 − 4 (m − 1) = 4 (2 − m) < 0 ⇔ m > 2.
iuc
10. Să se calculeze inversele următoarelor matrice:
   
2 3 4 2 4 6
(a) A =  0 1 1  ; (b) B =  4 2 8  ;
2 2 −1 1 3 5
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
c
 0 2 2 1   3 3 4 5 
(c) C =   1 −2 −3 −2  (d) D =  4 4 4 5  ;
  
0 1 2 1 5 5 5 5
(e) E = −

1
8

1
−3
−2
11 −1
1 −2 −4
2


ati
2 −10 −2  ; (f ) F = −  −12
16

1

−1
−14 −2
4
20
10 −2 −12
1 0 0

8 ;

 0 1 0 −1   ; (h) H =  1 −2 1 0 
M

(g) G =   −1 −1
.
3 6   0 1 −2 1 
2 1 −6 −10 0 0 1 −4/5
Rezolvare:
3
− 11 1 7 1
− 54
   
8 8 8 8 8
 1   
(a) A−1 = 
 −4
5
4
1
4
 ; (b) B −1 =  3
4 − 14 − 12 
;
n
 
1
4 − 14 − 14 − 85 1
8
3
4
   
−1 1 0 0 1 1 −2 −4
cia
 1 −2 1 0   0 1 0 −1 
(c) C −1 =  ; (d) D−1 =  ;
 0 1 −2 1   −1 −1 3 6 
0 0 1 − 54 2 1 −6 −10
 1 3 1
  1 1 3

32 64 16 128 64 128
−1
 1 1
  
(e) E = 0  ; (f ) F −1 =  1 1 1 ;
 64 64   64 128 32 
Lu
1 1 1 1 3 5
32 32 − 64 256 256 256
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
 0 2 2 1   3 3 4 5 
(g) G−1 = −1
 1 −2 −3 −2  ; (h) H =  4
  .
4 4 5 
0 1 2 1 5 5 5 5
11. Să se calculeze rangul următoarelor matrice pentru diferite valori ale lui α:
   
2 2 3 1 α 3 2
(a) A =  1 −1 0  ; (b) B =  2 3 −1 1  .
−1 2 α −1 2 α − 1 1
16
Rezolvare:

2 2
(a) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 = = −4 6= 0,deci rang (A) ≥ 2. Cal-
1 −1

2 2 3

culăm şi minorul de ordinul al treilea (singurul care există): ∆3 = 1 −1 0 = 3 − 4α.
−1 2 α
Deci, dacă α = 3/4, atunci rang (A) = 2, iar dacă α 6= 3/4, atunci rang (A) = 3.
iuc

3 2
(b) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 = = 5 6= 0,deci rang (B) ≥ 2. Cal-
−1 1
culăm (este suficient conform teoremei lui Kronecker) şi cei doi minori de ordinul al treilea
α 3 2

obţinuţi prin bordarea celui diferit de zero: ∆3 = 3 −1 1 = −α2 + 6α − 5 şi
2 α−1 1

1 3 2
c

∆03 = 2 −1 1 = 3α − 15. Prin urmare, dacă α = 1, atunci ∆3 = 0 şi ∆03 = −12 6= 0
−1 α − 1 1
ati
şi deci rang (B) = 3; dacă α = 5, atunci ∆3 = ∆03 = 0 şi deci rang (B) = 2; dacă
α ∈ Rr {1, 5}, atunci ∆3 6= 0 şi ∆03 6= 0 şi deci rang (B) = 3.
12. Să se calculeze rangul matricelor:

 
    1 0 1 0 0
2 0 2 0 2 2 1 3 −1
M
 0  3 −1 2
 1 1 0 0 0 
1 0 1 0  0   
(a) A =   ; (b) B =   ; (c) C =  0 1 1 0 0 .
 2 1 0 2 1   1 3 4 −2   
 0 0 1 1 0 
0 1 0 1 0 4 −3 1 1
0 1 0 1 1
Rezolvare:
Avem rang (A) = 3, rang (B) = 2, rang (C) = 5.

n
   
1 2 m 1 2 m n
13. Să dau matricele A =  1 0 1  şi B =  1 0 1 1  . Să se determine m şi n astfel
cia
2 1 0 2 1 0 2
ı̂ncât ı̂ncât cele două matrice să aibă acelaşi rang.
Rezolvare:

1 2 m

Avem rang (A) ≥ 2 şi rang (A) = 3 ⇔ ∆3 = 1 0 1 = m+3 6= 0 ⇔ m 6= −3. Pe de altă
Lu
2 1 0

1 2 m 1 2 n

parte rang (B) ≥ 2 şi ∆3 = 1 0 1 = m + 3 şi ∆03 = 1 0 1 = n − 1. Prin urmare
2 1 0 2 1 2
rang (B) = 3 ⇔ (m 6= −3 sau n 6= 1). Deci dacă m = −3, atunci rang (A) = rang (B) = 2
doar dacă n = 1, iar dacă m 6= −3, atunci rang (A) = rang (B) = 3.
 
1 2 3
5 4 1
14. Să se rezolve ecuaţia matriceală XA = B, unde A =  −1 0 1  şi B = .
−1 −1 −2
2 1 −1
Rezolvare:
17

1 2 3

Deoarece det A = −1 0 1 = −2 6= 0, matricea A admite inversă şi fie A−1 această
2 1 −1
inversă. Înmulţind la dreapta egalităţii cu A−1 obţinem
XAA−1 = BA−1 ⇔ X = BA−1 ,
deci a găsi X, ı̂nseamnă a găsi inversa lui A şi a calcula apoi produsul BA−1 . Se va obţine
iuc

1 0 2
X= .
−1 2 1
15. Să se rezolve matriceal sistemul



x + 2y + 4z = −3


2x − y + 3z = −6
c



x + y − 2z = 2.

Rezolvare:

ati
Matricea sistemului este A =  2 −1
1
1
2
1 −2

4
 
3 , matricea necunoscutelor este X =  y 
−3

x
z

iar matricea termenilor liberi este B =  −6  . Deci sistemul se rescrie matriceal sub
M
2
1 2 4

forma AX = B. Deoarece det A = 2 −1 3 = 25 6= 0, matricea A admite inversă şi
1 1 −2
fie A−1 această inversă. Înmulţind la stânga egalităţii cu A−1 obţinem
AA−1 X = A−1 B ⇔ X = A−1 B,
n
−1
deci agăsi X,
 ı̂nseamnă a găsi inversa lui A şi a calcula apoi produsul A B. Se va obţine
−1
X =  1 , adică x = −1, y = 1 şi z = −1.
cia
−1
16. Folosind regula lui Cramer, să se rezolve următorul sistem de ecuaţii liniare:


2x + 3y + 5z = 38


3x + 5y + 2z = 31
Lu



5x + 2y + 3z = 31.

Rezolvare:

2 3 5

Calculăm mai ı̂ntâi det A = 3 5 2 = −70 6= 0, deci, sistemul având numărul de
5 2 3
ecuaţii egal cu numărul necunoscutelor, este (conform regulii lui Cramer) compatibil deter-
minat (admite o soluţie şi aceasta este unică). Trebuie să mai calculăm şi determinanţii

38 3 5 2 38 5 2 3 38

D1 = 31 5 2 = −140, D2 = 3 31 2 = −210, D3 = 3 5 31 = −350
31 2 3 5 31 3 5 2 31
18
−140 −210 −350

iar x = = 2, y = = 3, x = = 5 şi deci soluţia este (x, y, z) = (2, 3, 5).
−70 −70 −70
17. Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme omogene:

 

 x − 3y + 4z = 0 
x + 2y + z = 0

 

(a) x + 2y − z = 0 ; (b) x − 2y + 2z = 0
iuc

 

 
2x − y + 3z = 0 3x − 2y + 5z = 0
 
Rezolvare:
În cazul oricărui sistem omogen este evident că rang Ā = rang A (matricea Ā conţine ı̂n plus
o coloană cu zerouri), şi deci orice sistem omogen este compatibil. În cazul m = n, dacă
det A 6= 0, atunci soluţia este unică dată de regula lui Cramer. Dar orice sistem omogen
c
admite, evident, soluţia banală deci ea este singura soluţie. Dacă m = n şi det A = 0,
atunci soluţia nu este unică şi trebuie să determinăm necunoscutele principale şi pe cele
secundare.
(a) Avem det A = 0, şi deci
cipal este ∆2 =
1 −3
1 2
ati
sistemul compatibil este nedeterminat. Un determinant prin-
= 5 6= 0,deci rang A = 2. Atunci acest determinant princi-
pal determină ecuaţiile şi necunoscutele principale; astfel primele două ecuaţii sunt ecuaţii
principale, x, y sunt necunoscute principale iar z, notat cu α, este necunoscuta secundară.
Sistemul devine
M

x − 3y = −4α
x + 2y = α
care are soluţia x = −α şi y = α, deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) = (−α, α, α), cu
α ∈ R.

1 2
(b) Avem det A = 0. Un determinant principal este ∆2 = = −4 şi deci primele
n
1 −2
două ecuaţii sunt ecuaţii principale, x, y sunt necunoscute principale iar z, notat cu α, este
necunoscuta secundară. Sistemul devine
cia

x + 2y = −α
x − 2y = −2α
care are soluţia x = −3α/2 şi y = α/4, deci soluţia sistemului iniţial este (x, y, z) =
(−3α/2, α/4, α), cu α ∈ R.
Lu
18. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:



x + 2y + 3z = 0


4x + 5y + 6z = 0


x + λ2 z = 0


Rezolvare:
Avem det A = −3 1 + λ2 6= 0, ∀λ ∈ R, deci sistemul este compatibil determinat, şi fiind

sistem omogen, admite doar soluţia banală.
19
19. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:



x1 + x2 + mx3 − x4 = 0



2x1 + x2 − x3 + x4 = 0




3x1 − x2 − x3 − x4 = 0


iuc
mx1 − 2x2 − 2x3 − 2x4 = 0

Rezolvare:

1
1 m −1
2 1 −1 1
Avem det A = = 24 − 4m. Rezolvăm acum ecuaţia det A = 0 ⇔
3 −1 −1 −1
m −2 −2 −2
24 − 4m = 0. Deci, dacă m 6= 6, atunci sistemul este compatibil determinat, şi fiind sistem
c
omogen, admite doar soluţia banală. Dacă m = 6, sistemul este compatibil
dar nu admite
1 1 6
ati
soluţie unică. Un determinant principal este ∆3 = 2

1 −1 = −33 şi deci primele
3 −1 −1
trei ecuaţii sunt ecuaţii principale, x1 , x2 şi x3 sunt necunoscute principale iar x4 , notat cu
α, este necunoscuta secundară. Sistemul devine

x1 + x2 + 6x3 = α

2x1 + x2 − x3 = −α
M

3x1 − x2 − x3 = α

care are soluţia unică dată de regula lui Cramer. Trebuie să mai calculăm determinanţii

α 1 6 1 α 6 1 1 α

D1 = −α 1 −1 = −4α, D2 = 2 −α −1 = 31α, D3 = 2 1 −α = −10α
α −1 −1 3 α −1 3 −1 α
n
−4α 31α −10α

iar x1 = , x2 = , x3 = şi deci soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
−33 −33 −33
1
33 (4α, −31α, 10α, 33α), cu α ∈ R.
cia
20. Să se rezolve şi să se discute sistemul:



 x + λy + z = 1


λx − y + z = 1

Lu


x+y−z =2

Rezolvare:
   
1 λ 1 1 λ 1 1
Scriem A =  λ −1 1  şi Ā =  λ −1 1 1  . Observăm că det (A) = (1 + λ)2 ,
1 1 −1 1 1 −1 2
deci, dacă λ ∈ Rr {−1}, atunci det A 6= 0 şi deci sistemul are soluţie unică dată de regula
lui Cramer. Calculăm

1 λ 1 1 1 1 1 λ 1
1 = 3λ−3, D3 = λ −1 1 = −2λ2 +2λ−2

D1 = 1 −1 1 = 3λ+3, D2 = λ 1
2 1 −1 1 2 −1 1 1 2
20
şi deci
1
3λ + 3, 3λ − 3, −2λ2 + 2λ − 2 .

(x, y, z) = 2
(1 + λ)
   
1 −1 1 1 −1 1 1
Dacă λ = −1, atunci det A = 0 şi scriem A =  −1 −1 1  şi Ā =  −1 −1 1 1 .
1 1 −1 1 1 −1 2

Calculăm rang (A) = 2 şi rang Ā = 3, deci, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sis-
iuc
temul este incompatibil.
21. Să se rezolve şi să se discute sistemul:



x − 4y − 3z = 1


x + 2y + z = 2
c



2x + 4y + 2z = 3

Rezolvare:
A= 1

ati
Scriem mai ı̂ntâi matricea sistemului şi matricea extinsă:
1 −4 −3
2
 
1  , Ā =  1
1 −4 −3 1
2

1 2 .
2 4 2 2 4 2 3
M

1 −4 −3
1 −4
Observăm că rang (A) = 2, deoarece ∆2 = = 6 6= 0, iar ∆3 = 1 2 1 = 0.
1 2
2
4 2
1 −4 −3
1 −4
Pe de altă parte, rang Ā = 3 deoarece ∆2 = = 6 6= 0, ∆3 = 1 2 1 = 0
1 2
2 4 2

n

1 −4 1

iar celălalt minor obţinut prin bordarea lui ∆2 este ∆03 = 1 2 2 = −6 6= 0.
2 4 3
cia

Deci rang (A) 6= rang Ā şi, conform teoremei lui Kronecker–Capelli, sistemul este incompatibil.


(α − 1) x + αy + (α + 1) z = 1


22. Să se rezolve şi să se discute sistemul (β − 1) x + βy + (β + 1) z = 1



x + y + z = −2

Lu
Rezolvare:
Avem    
α−1 α α+1 α−1 α α+1 1
A= β−1 β β + 1  , Ā =  β − 1 β β + 1 1 .
1 1 1 1 1 1 −2

α−1 α α+1
α−1 α
Observăm că ∆2 = = α − β iar ∆3 = β − 1 β β + 1 = 0. Deci dacă
β−1 β
1 1 1

α−1 α
α 6= β, atunci rang (A) = 2. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm ∆2 = = α−β
β−1 β
21

α−1 α α+1 α−1 α 1

iar ∆3 = β − 1 β β + 1 = 0 şi ∆03 = β − 1 β 1 = 2β − 2α 6= 0 pentru α 6= β.
1 1 1 1 1 −2

Deci rang (A) = 2 6= 3 = rang Ā , prin urmare sistemul este incompatibil.

α−1 α α+1
α−1 α
Dacă α = β, atunci calculăm ∆2 = = −1 6= 0 iar ∆3 = α − 1 α α + 1 =
1 1
1 1 1
iuc

α−1 α α+1 1
0, deci rang (A) = 2. În ceea ce priveşte pe Ā =  α − 1 α α + 1 1 , calculăm
1 1 1 −2
α−1 α
∆2 = = −1 6= 0 iar ∆3 este nul, oricum l-am alege. Deci rang Ā = 2 =
1 1
rang (A), prin urmare sistemul
este compatibil
nedeterminat. Determinantul principal (cel
α−1 α
care dă rangul) este ∆2 = , deci prima şi a treia ecuaţie sunt cele principale,
1 1
c
necunoscutele x şi y sunt necunoscutele principale, iar z este necunoscuta secundară. Vom
nota z = a şi rescriem sistemul sub forma

ati
(α − 1) x + αy = − (α + 1) a
x + y = −2 − a
care are soluţia unică (x, y) = (−1 − 2α + a, −1 + 2α − 2a), deci soluţia sistemului iniţial
este (x, y, z) = (−1 − 2α + a, −1 + 2α − 2a, a), cu a ∈ R.
M
23. Să se rezolve şi să se discute sistemele:

2x1 + x2 + x3 = 2 
(3 − 2λ)x1 + (2 − λ)x2 + x3 = λ



 

x1 + 3x2 + x3 = 5
 

(a) ; (b) (2 − λ)x1 + (2 − λ)x2 + x3 = 1 ;
x1 + x2 + 5x3 = −7 
n

 

x1 + x2 + (2 − λ)x3 = 1

 

2x1 + 3x2 − 3x3 = 14

şi
cia
 

2x1 + 4x2 − 3x3 = 11 
x1 − 2x2 + 3x3 − 4x4 = 4

 

 
7x1 − 3x2 + 5x3 = 6
 x2 − x3 + x4 = −3

(c) (d) ;



3x1 + x 2 − 8x3 = 15 


x1 + 3x2 − 3x4 = 1

 

6x1 − 5x2 + 11x3 = −4 −7x2 + 3x3 + x4 = −3
 
Lu


x1 + 2x2 + 3x3 + 4x4 = 11



2x1 + 3x2 + 4x3 + x4 = 12

(e)



3x1 + 4x2 + x3 + 2x4 = 13


4x1 + x2 + 2x3 + 3x4 = 14

Rezolvare:
Scriem, mai ı̂ntâi, matricea sistemului şi matricea extinsă. Calculăm rangurile lor şi vedem
dacă sunt sau nu egale. Dacă nu sunt egale atunci sistemul este incompatibil. Dacă sunt
egale atunci se determină necunoscutele principale şi pe cele secundare.
22
(a)    
2 1 1 2 1 1 2
 1 3 1 
 , Ā =  1 3 1 5 

A= .
 1 1 5   1 1 5 −7 
2 3 −3 2 3 −3 14

2 1 1 2

1 3 1 5
Deoarece det Ā = = 0, deducem că rang Ā ≤ 3. Pe de altă parte,
iuc
1 1 5 −7
2 3 −3 14

2 1 1
2 1
∆2 = = 5 6= 0 ⇒ rang A ≥ 2, ∆3 = 1 3 1 = 22 6= 0 ⇒ rang A ≥ 3 şi
1 3
1 1 5

rang Ā ≥ 3, deci obţinem rang (A) = 3 = rang Ā , adică sistemul este compatibil. Deter-
minantul principal este ∆3 deci primele trei ecuaţii sunt cele principale iar x1 , x2 , x3 sunt
necunoscutele principale. Sistemul devine
c

 2x1 + x2 + x3 = 2







ati
x1 + 3x2 + x3 = 5
x1 + x2 + 5x3 = −7
care are soluţia dată de regula lui Cramer. Se va obţine (x1 , x2 , x3 ) = (1, 2, −2).
(b) Avem
M
   
3 − 2λ 2 − λ 1 3 − 2λ 2 − λ 1 λ
A= 2−λ 2−λ 1  , Ā =  2 − λ 2 − λ 1 1 
1 1 2−λ 1 1 2−λ 1
şi
3 − 2λ 2 − λ 1
= −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3.

det A = 2 − λ 2 − λ 1
n

1 1 2−λ
Iar det A = 0 ⇔ −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 = 0. Rădăcinile (rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre

divizorii termenului liber) sunt λ1 = 1, λ2 = 1 şi λ3 = 3 (adică −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 =
cia
(1 − λ)2 (3 − λ)). Deci dacă λ ∈ R \ {1, 3} atunci det A 6= 0 deci sistemul este compatibil
determinat, soluţia unică fiind găsită cu regula lui Cramer:

λ 2−λ 1
1 (1 − λ)2 (λ − 3)
x1 = 1 2−λ 1 = · · · = = −1
det A (1 − λ)2 (3 − λ)
1 1 2−λ

3 − 2λ λ 1
1 (1 − λ)2 (4 − λ) 4−λ
Lu

x2 = 2−λ 1 1 = · · · = 2 (3 − λ)
=
det A (1 − λ) 3 −λ
1 1 2−λ

3 − 2λ 2 − λ λ
1 (1 − λ)2 1
x3 = 2 − λ 2 − λ 1 = · · · = 2 (3 − λ)
=
det A (1 − λ) 3 − λ
1 1 1
Dacă λ = 1 atunci det A = 0 şi sistemul devine



x1 + x2 + x3 = 1


x1 + x2 + x3 = 1



x1 + x2 + x3 = 1

23

Acum rang (A) = 1 = rang Ā deci sistemul este compatibil nedeterminat şi, plecând
de la minorul principal, găsim că necunoscutele principale şi ecuaţiile principale sunt x1
respectiv prima ecuaţie. Sistemul devine, notând necunoscutele secundare x2 = α şi x3 =
β, n
x1 = 1 − α − β,
adică soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 ) = (1 − α − β, α, β), α, β ∈ R.
iuc
Dacă λ = 3 atunci det A = 0 şi sistemul devine


 −3x1 − x2 + x3 = 3


−x1 − x2 + x3 = 1



x1 + x2 − x3 = 1


Acum rang (A) = 2 şi rang Ā = 3 deci sistemul este incompatibil.
c
(c) Avem    
2 4 −3 2 4 −3 11

2

Deoarece ∆3 = 7 −3

A=
 7 −3
 3
4 −3
ati
1 −8
6 −5 11

5  , Ā =  7 −3


 3
6 −5 11 −4
5
1 −8 15 
6 .
5 = 274 6= 0 ⇒ rang A = 3. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm

3 1 −8
M

2
4 −3 11
7 −3 5 6
∆4 = = 0 deci rang Ā ≤ 3, prin urmare rang Ā = 3 (deoarece
3 1 −8 15
6 −5 11 −4

există minorul ∆3 6= 0). Obţinem rang (A) = 3 = rang Ā şi deci sistemul este compatibil
nedeterminat. Determinantul principal (cel care dă rangul) este ∆3 , deci necunoscutele x, y
şi z sunt necunoscute principale iar primele trei ecuaţii sunt ecuaţiile principale. Sistemul
n
devine 

 2x1 + 4x2 − 3x3 = 11


7x1 − 3x2 + 5x3 = 6
cia



3x1 + x2 − 8x3 = 15

care este cu trei ecuaţii şi trei necunoscute şi care are determinantul matricei sistemului
nenul. Deci se poate rezolva cu regula lui Cramer. Calculăm determinanţii

11
4 −3 2 11 −3

2
4 11
6 −3 5 = 274, 7 −3 6 = −274
Lu
5 = 548, 7 6
15 1 −8 3 15 −8 3 1 15
şi deci
(x1 , x2 , x3 ) = (2, 1, −1) .

(d) Avem rang (A) = 3 = rang Ā şi apoi (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (−8, 3 + α, 6 + 2α, α), α ∈ R.

(e) Avem rang (A) = 4 = rang Ā , iar soluţia este dată de regula lui Cramer, (x1 , x2 , x3 , x4 ) =
(2, 1, 1, 1).
24
24. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele:


 x+y+z−t=2
x + 2y − 3z = 0



 


 2x + y − z + 2t = 9

(a) 2x − y + z = −3 ; (b)





−x + 2y + 2z − t = 5
y + 2z = 4
 


iuc
x + 3y − z − 2t = −4

şi
  

x1 + x2 + x3 + x4 = 1 
x + 2y + z = 3 
x − 2y + z = −4

 
 

(c) 2x1 − x2 + x3 − x4 = 2 ; (d) 2x − y + 3z = 2 ; (e) 4x + 3y − 2z = 11

 
 

  
x1 − 2x2 − 2x4 = −1 x − 3y + 2z = 0 −2x + 3y + 4z = 11
  
c
Rezolvare:

1

(a) Avem că det A = 2 −1
0 1
ati
2 −3

1 = −17 6= 0 şi numărul de ecuaţii este egal cu numărul

2
de necunoscute. Obţinem rang (A) = 3 = rang Ā şi deci sistemul este compatibil deter-
minat cu soluţia dată de regula lui Cramer.
Există ı̂nsă o metodă alternativă de a studia un sistem (nu contează numărul
 de ecuaţii şi de
M

1 2 −3 0
necunoscute). Aceasta este metoda lui Gauss. Scriem matricea extinsă Ā =  2 −1 1 −3 
0 1 2 4
şi vom face transformări convenabile pentru a obţine zerouri sub diagonala principală.
Astfel vom aduna prima linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la celelalte linii (ştim că
ı̂n urma acestor transformări aplicate unor matrici pătratice, determinantul nu se modi-
fică). Apoi vom aduna a doua linie ı̂nmulţită cu constante convenabile la următoarele linii,
n
ş.a.m.d.. Astfel obţinem zerouri pe coloane şi sistemul devine unul triunghiular. Avem
     
1 2 −3 0 1 2 −3 0 1 2 −3 0
 2 −1 1 −3  ∼  2 − 2 −1 − 4 1 + 6 −3 − 0  =  0 −5 7 −3 
cia
0 1 2 4 0 1 2 4 0 1 2 4
   
1 2 −3 0 1 2 −3 0
∼  0 −5 7 −3  =  0 −5 7 −3 
0 1 − 1 2 + 7/5 4 − 3/5 0 0 17/5 17/5
şi deci sistemul iniţial este echivalent cu următorul sistem triunghiular:

Lu


 x + 2y − 3z = 0


−5y + 7z = −3



17z/5 = 17/5.

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 1) .

 
1 1 1 −1 2
 2 1 −1 2 9 
(b) Matricea Ā =   −1 2
 şi vom face transformări convenabile pentru
2 −1 5 
1 3 −1 −2 −4
25
a obţine zerouri sub diagonala principală. Obţinem

   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 2 1 −1 2 9  ∼  2 − 2 1 − 2 −1 − 2 2+2 9−4 

 
 −1 2 2 −1 5   −1 + 1 2 + 1 2 + 1 −1 − 1 5+2 
1 3 −1 −2 −4 1 − 1 3 − 1 −1 − 1 −2 + 1 −4 − 2
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
iuc
 0 −1 −3 4 5  −1 −3
∼ 0 4 5 

= 
 0 3 3 −2 7   0 3−3 3 − 9 −2 + 12 7 + 15 
0 2 −2 −1 −6 0 2 − 2 −2 − 6 −1 + 8 −6 + 10
   
1 1 1 −1 2 1 1 1 −1 2
 ∼  0 −1 −3
 0 −1 −3 4 5   4 5 
= 
 0 0 −6 10 22   0 0 −6 10 22 
0 0 −8 7 4 0 0 −8 + 8 7 − 68 · 10 4 − 86 · 22
c
 
1 1 1 −1 2
 0 −1 −3 4 5 
= .
 0
0
0 −6
0
10
0 −19/3 −76/3
ati22 





x+y+z−t=2

M

−y − 3z + 4t = 5




−6z + 10t = 22


−19t/3 = −76/3

Soluţia lui este imediată (x, y, z, t) = (1, 2, 3, 4) .

(c) Avem, citind matricea extinsă,
n
     
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
 2 −1 1 −1 2  ∼  0 −3 −1 −3 0  =  0 −3 −1 −3 0 .
1 −2 0 −2 −1 0 −3 −1 −3 −2 0 0 0 0 −2
cia


x + x2 + x3 + x4 = 1
 1



−3x2 − x3 − 3x4 = 0



Lu
0x3 + 0x4 = −2

care nu are soluţii deoarece am obţinut 0 = −2, care este o contradicţie. Deci sistemul iniţial
este incompatibil.
Se poate observa, calculând pentru sistemul iniţial cele două ranguri, că rang (A) = 2 (de-
oarece ∆2 6= 0 şi ∆3 , ∆03 = 0) şi rang Ā = 3 (deoarece ∆2 6= 0 şi ∆3 , ∆03 = 0 dar există şi

∆003 = 6 6= 0). Deci rang (A) < rang Ā ceea ce ı̂nseamnă că sistemul dat este incompatibil.
26

Matrice Și Determinanti

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Matrice Și Determinanti

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I: Matrice, Determinanţi şi Sisteme Liniare Lect. dr.

Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii

1 Matrice şi determinanţi. Sisteme de ecuaţii liniare

a11 a12 . . . a1n

..  sau A = (ai,j )i=1,m .

iar dacă n = 1, atunci matricea A se numeşte matrice coloană şi deci

Spunem că A este matricea nulă dacă are toate elementele 0.

cij := aij + bij , i = 1, m, j = 1, n .

Teorema 4 Fie A, B, C ∈ Mm,n (R) şi α ∈ R. Atunci au loc următoarele afirmaţii:

Exerciţiul 9 Să se efectueze diverse operaţii cu următoarele matrice:

(amconsiderat că A ∈ Mm,n (R)).

(a) dacă n = 2, atunci

(b) dacă n > 2, atunci

Remarca 19 În cazul particular A ∈ M3 (R) obţinem:

unde Aik este complementul algebric corespunzător liniei i şi coloanei k.

Teorema 23 Fie A, B ∈ Mn (R). Atunci au loc următoarele afirmaţii:

(c) det (αA) = αn det A.

Definiţia 31 Fie A ∈ Mm,n (R) şi p ≤ min(m, n).

1.2 Sisteme de ecuaţii liniare

Definiţia 37 Matricele formate cu ajutorul coeficienţilor sistemului

se numesc matricea sistemului, respectiv matricea extinsă a sistemului.

Definiţia 41 Dacă B 6= 0, atunci sistemul se numeşte neomogen.

Teorema 45 (Regula lui Cramer) Fie sistemul cu n ecuaţii şi n necunoscute

coloanei i cu coloana termenilor liberi, pentru i = 1, n.

Exerciţiul 46 Să se rezolve sistemul:

aplicând regula de calcul a lui Cramer).

unde n este numărul de necunoscute.

Exerciţiul 56 Să se rezolve şi să se discute sistemul:

care dă rangul) este ∆2 =

Exerciţiul 58 Să se rezolve şi să se discute următorul sistem omogen:

şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 3) .

Acum ecuaţia dată iniţial AB = BA ⇔ care are soluţia k = 5 (a ambelor

4. Să se calculeze determinanţii:

5. Să se calculeze determinanţii:

(b) Înmulţind coloana a treia cu −4 şi adunând-o la a patra coloană, obţinem

6. Să se calculeze determinanţii Vandermonde

= (a2 − a1 ) (a3 − a1 ) (a3 − a2 ) (a4 − a1 ) (a4 − a2 ) (a4 − a3 ) .

7. Să se calculeze determinantul

transpusa At =  3 2 6  şi apoi

12. Să se calculeze rangul matricelor:

Avem rang (A) = 3, rang (B) = 2, rang (C) = 5.

15. Să se rezolve matriceal sistemul

−140 −210 −350

17. Să se rezolve şi să se discute următoarele sisteme omogene:

18. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:

Avem det A = −3 1 + λ2 6= 0, ∀λ ∈ R, deci sistemul este compatibil determinat, şi fiind

sistem omogen, admite doar soluţia banală.

19. Să se rezolve şi să se discute sistemul omogen:

−4α 31α −10α

20. Să se rezolve şi să se discute sistemul:

21. Să se rezolve şi să se discute sistemul:

Iar det A = 0 ⇔ −λ3 + 5λ2 − 7λ + 3 = 0. Rădăcinile (rădăcinile ı̂ntregi se găsesc printre

Dacă λ = 1 atunci det A = 0 şi sistemul devine

adică soluţia sistemului iniţial este (x1 , x2 , x3 ) = (1 − α − β, α, β), α, β ∈ R.

5 = 274 6= 0 ⇒ rang A = 3. În ceea ce priveşte pe Ā, calculăm

24. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele:

1 = −17 6= 0 şi numărul de ecuaţii este egal cu numărul

şi deci sistemul iniţial este echivalent cu următorul sistem triunghiular:

Soluţia lui este imediată (x, y, z) = (−1, 2, 1) .

a obţine zerouri sub diagonala principală. Obţinem

şi sistemul este echivalent cu următorul sistem triunghiular:

Soluţia lui este imediată (x, y, z, t) = (1, 2, 3, 4) .