Algebră liniară

Seminar- Spaţii Liniare

1 Definiţii. Exemple
Fie K un corp comutativ (câmp) ale cărui elemente le vom numi scalari şi le vom nota cu litere greceşti α, β, γ, δ, . . .,
având elementul nul notat cu 0 şi elementul unitate (neutru) cu 1. Fie V o mulţime a cărei elemente le vom numi vectori
şi le vom nota cu a, b, x, y, u, v, . . . (vectorii se mai pot nota şi cu ā, b̄, x̄, ȳ, ū, v̄, . . .).
Definiţia 1. Vom spune că V este un spaţiu liniar peste câmpul K dacă pe mulţimea V sunt definite două legi de
compoziţie, una internă “+” numită adunarea vectorilor, astfel ı̂ncât

pentru orice x, y ∈ V avem că x + y ∈ V,

şi una externă “·” numită ı̂nmulţirea vectorilor cu scalari, astfel ı̂ncât

pentru α ∈ K şi x ∈ V avem că α · x ∈ V,

şi astfel ı̂ncât:

1. Adunarea vectorilor este asociativă

x + (y + z) = (x + y) + z ∈ V, ∀x, y, z ∈ V,

2. Adunarea vectorilor este comutativă

x + y = y + x, ∀x, y ∈ V,
3. Există un vector notat 0 ∈ V , numit vector nul, astfel ı̂ncât

x + 0 = 0 + x = x, ∀x ∈ V,

4. Pentru orice x ∈ V există vectorul −x ∈ V , numit opusul lui x, astfel ı̂ncât

x + (−x) = (−x) + x = 0,

5.
α · (β · x) = (αβ) · x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V,
6.
(α + β) · x = α · x + β · x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ V,
7.
α · (x + y) = α · x + α · y, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ V,
8.
1 · x = x, ∀x ∈ V,
unde 1 este elementul (unitate) neutru pentru operaţia de ı̂nmulţire ı̂n corpul K.
Observaţia 1. Reamintim că o mulţime K ı̂nzestrată cu două operaţii (unda aditivă şi una multiplicativă), notat (K, +, ·),
este corp comutativ sau câmp dacă:
– (K, +) este grup comutativ (adică operaţia + este asociativă, admite element neutru, fiecare element din K admite
invers (opus) şi + este comutativă);
– operaţia · este asociativă;
– operaţia · este distributivă faţă de +
– operaţia · admite element unitate (diferit de zero)
(menţionăm că cele două operaţii +, · sunt altele decât cele definite pe spaţiul liniar, ele fiind doar notate similar).
Observaţia 2. Din definiţia de mai sus se observă că V are structură de grup comutativ ı̂n raport cu operaţia “+” de
adunare a vectorilor.
Observaţia 3. În cele ce urmează corpul K va desemna câmpul numerelor reale R sau câmpul numerelor complexe C
(ı̂nzestrate cu operaţiile uzuale de adunare şi ı̂nmulţire a numerelor).
Exemplul 1. Mulţimea R a numerelor reale formează un spaţiu vectorial peste R.
Exemplul 2. Mulţimea C a numerelor complexe formează un spaţiu vectorial peste R.
Exemplul 3. Mulţimea Rn [x] a polinoamelor cu coeficienţi reali de grad cel mult n (unde n ∈ N∗ este arbitrar
fixat). formează un spaţiu liniar peste R cu operaţiile de adunare ale polinoamelor şi de ı̂nmulţirea a acestora cu un număr
real.
Exemplul 4. spaţiul liniar aritmetic K n . Fie K un câmp oarecare şi n ∈ N∗ . Să considerăm spaţiul K n dat de produsul
cartezian
K n := K × K × · · · × K = x = (x1 , . . . , xn ) : x1 , . . . , xn ∈ K


Definim operaţiile
x + y = (x1 , . . . , xn ) + (y1 , . . . , yn ) = (x1 + y1 , . . . , xn + yn ) , ∀x, y ∈ K n
α · x = α (x1 , . . . , xn ) = (αx1 , . . . , αxn ) , ∀α ∈ K, ∀x ∈ K n
Observăm că opusul lui x este
−x = (−x1 , . . . , −xn ) .
Se poate verifica că, ı̂n raport cu aceste două operaţii, K n este spaţiu liniar peste câmpul K.
Exemplul 5. În particular pentru K = R obţinem Rn numit spaţiul liniar aritmetic real n-dimensional.
Exemplul 6. spaţiul liniar Mm,n (K) al matricelor cu elemente din K situate pe m linii şi n coloane.
Vom nota cu aij elementul matricei A ∈ Mm,n (K) situat pe linia i şi coloana j. Deci A se va scrie sub forma
 
a11 a12 . . . a1n
 a21 a22 . . . a2n 
 
A= .
 .. .. .. 
 .. . . . 

am1 am2 . . . amn


sau prescurtat A = aij i=1,m, j=1,n
.
Definim operaţiile




A + B = aij i=1,m, j=1,n
+ bij i=1,m, j=1,n
= aij + bij i=1,m, j=1,n
, ∀A, B ∈ Mm,n (K)



α · A = α · aij i=1,m, j=1,n
= αaij i=1,m, j=1,n
, ∀α ∈ K, ∀A ∈ Mm,n (K)

Se poate verifica că, ı̂n raport cu aceste două operaţii, Mm,n (K) este spaţiu liniar peste câmpul K.
În particular pentru m = n obţinem Mn (K) numit spaţiul liniar al matricelor pătratice de ordin n.

2 Dependenţă liniară, independenţă liniară şi baze ı̂ntr-un K–spaţiu

Fie V un K–spaţiu liniar şi S = {v1 , ..., vn } un sistem finit de vectori din V .
Definiţia 2. Sistemul S se numeşte liniar dependent dacă există scalarii α1 , ..., αn ∈ K, nu toţi egali cu zero, astfel
ı̂ncât să aibă loc
α1 v1 + · · · + αn vn = 0 (1)
(combinaţia liniară α1 v1 + · · · + αn vn să fie vectorul nul).
Definiţia 3. În caz contrar, adică dacă orice relaţie de forma

α1 v1 + · · · + αn vn = 0

(orice combinaţia liniară α1 v1 + · · · + αn vn care este 0) implică α1 = · · · = αn = 0, atunci sistemul S se numeşte liniar
independent.
Exemplul 7. Sistemul S = {0} este liniar dependent deoarece are loc α0 = 0, ∀α ∈ K.
Exemplul 8. Sistemul S = {v : v 6= 0} este liniar independent deoarece din relaţia αv = 0, obţinem α = 0 (dacă α 6= 0,
atunci se obţine v = 0).
Exemplul 9. În spaţiul liniar aritmetic K n sistemul de vectori

B = e1 = (1, 0, . . . , 0) , ..., en = (0, 0, . . . , 1)

(1 şi 0 sunt elementele neutre ı̂n câmpul K) este liniar independent.

2
 Într-adevăr, fie combinaţia liniară
α1 e1 + · · · + αn en = 0.
Avem
α1 (1, 0, . . . , 0) + α2 (0, 1, . . . , 0) + · · · + αn (0, . . . , 1)
= (α1 , 0, . . . , 0) + (0, α2 , . . . , 0) + · · · + (0, . . . , αn ) = (α1 , α2 , . . . , αn ) ,
deci ecuaţia precedentă devine
(α1 , α2 , . . . , αn ) = 0 ⇔ α1 = α2 = · · · = αn = 0.
Deci din orice combinaţie liniară obţinem coeficienţii nuli.
Exemplul 10. În spaţiul liniar Rn [x] al polinoamelor de grad cel mult n, polinoamele 1, x, x2 , . . . , xn formează un sistem
liniar independent deoarece relaţia
α0 1 + α1 x + α2 x2 + · · · + αn xn = 0
are loc doar dacă α0 = α1 = α2 = · · · = αn = 0.
Exerciţiul 1. Studiaţi dacă următorul sistem de vectori din spaţiul vectorial (R3 , +, ·, R) este liniar dependent sau nu:

S = v1 = (1, 1, 1) , v2 = (1, −1, 1) , v3 = (−1, 3, −1) .

Fie combinaţia liniară

α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 = 0 ⇔ α1 (1, 1, 1) + α2 (1, −1, 1) + α3 (−1, 3, −1) = 0

⇔ (α1 , α1 , α1 ) + (α2 , −α2 , α2 ) + (−α3 , 3α3 , −α3 ) = 0
⇔ (α1 + α2 − α3 , α1 − α2 + 3α3 , α1 + α2 − α3 ) = 0

care este echivalent cu rezolvarea sistemului 



 α1 + α2 − α3 = 0


α1 − α2 + 3α3 = 0



α1 + α2 − α3 = 0


Matricea sistemului are determinantul  

 1
 1 −1 
 
 1
 −1 3  = 0
 
 1 1 −1 
deci sistemul omogen nu admite soluţie unică. Aceasta ı̂nseamnă că sistemul admite şi o soluţie diferită de cea banală.
Deci sistemul dat este liniar dependent. Prin metodele cunoscute se va găsi soluţia (α1 , α2 , α3 ) = (−t, 2t, t), t ∈ R. O
soluţie particulară este, luând t = −1, (α1 , α2 , α3 ) = (1, −2, −1), ceea ce ı̂nseamnă că are loc că următoarea combinaţie
liniară este vectorul nul:
v1 − 2v2 − v3 = 0
(evident se poate verifica imediat, prin calcul direct, că v1 − 2v2 − v3 = 0).
Exerciţiul 2. Să se stabilească dacă următorii vectori sunt liniar independenţi: v1 = (1, −1, 0), v2 = (−1, 2, 1), v3 = (1, 1, 1)
Să considerăm combinaţia liniară


 α−β+γ =0

αv1 + βv2 + γv3 = 0 ⇔ −α + 2β + γ = 0


β+γ =0

 
 1 −1 1 
 
Determinantul matricii sistemului este det A =  −1 2 1  6= 0 deci rangul rangA = 3. Deci sistemul de mai sus
 0 1 1 
este compatibil unic determinat (admite o unică soluţie). Pe de altă parte sistemul este omogen deci admite cel puţin
soluţia banală (0, 0, 0). Prin urmare soluţia banală este unica soluţie. În acest caz deducem că vectorii daţi sunt liniar
independenţi adică orice relaţie de tipul
αv1 + βv2 + γv3 = 0
implică α = β = γ = 0.

3
Teorema 1 (de caracterizare a dependenţei liniare). Condiţia necesară şi suficientă ca sistemul S = {v1 , ..., vn } să fie
liniar dependent este ca cel puţin unul din vectorii sistemului S să se poată scrie ca o combinaţie liniară de ceilalţi vectori
ai sistemului S.
Teorema 2. Fie V un K–spaţiu liniar. Atunci:
1. Orice sistem de vectori care conţine un subsistem liniar dependent este de asemenea sistem liniar dependent.
2. Orice subsistem de vectori liniar independent este de asemenea un sistem liniar independent.
Având ı̂n vederă că sistemul S = {0} este liniar dependent obţinem
Propoziţia 1. Orice sistem S care conţine vectorul nul este liniar dependent deoarece are loc 0v1 + · · · + 0vn + α0 =
0, ∀α ∈ K.
Vom prezenta ı̂n continuare noţiunea de bază ı̂ntr-un spaţiu vectorial.
Definiţia 4. Vom spune că submulţimea (cu un număr finit de vectori) S = {v1 , · · · , vn } ⊂ V este un sistem de
generatori al lui V dacă subspaţiul liniar generat de S coincide cu V , adică

[S] = V

(ceea ce ı̂nseamnă că orice element vector din V se poate scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S).
Definiţia 5. Sistemul finit de vectori B = {e1 , ..., en } se numeşte bază ı̂n K–spaţiul liniar V dacă satisface condiţiile:
(a) B este sistem liniar independent.
(b) B este un sistem de generatori al lui V .
Exemplul 11. În spaţiul liniar aritmetic K n sistemul de vectori

B = e1 = (1, 0, . . . , 0) , . . . , en = (0, 0, ..., 1)

(1 şi 0 sunt elementele neutre ı̂n câmpul K) este bază ı̂n K n deoarece este liniar independent şi este şi sistem de generatori
al lui K n . Această bază se numeşte bază canonică.
Într-adevăr, am văzut deja că aceşti vectori sunt liniari independenţi. În continuare arătăm că formează un sistem de
generatori pentru K n . Fie x ∈ K n şi deci x = (x1 , x2 , . . . , xn ), unde xi ∈ K, i = 1, n. Prin urmare

x = (x1 , 0, . . . , 0) + (0, x2 , . . . , 0) + · · · + (0, 0, . . . , xn )

= x1 (1, 0, . . . , 0) + x2 (0, 1, . . . , 0) + · · · + xn (0, 0, . . . , 1) = x1 e1 + x2 e2 + · · · + xn en .

Exemplul 12. În particular, ı̂n spaţiul liniar aritmetic (Rn , +, ·, R) sistemul de vectori

B = e1 = (1, 0, . . . , 0) , ..., en = (0, 0, . . . , 1)

este bază ı̂n (Rn , +, ·, R) deoarece este liniar independent şi este şi sistem de generatori al lui (Rn , +, ·, R). Această bază
se numeşte bază canonică.
Exemplul 13. În spaţiul liniar (M2 (R) , +, ·, R) al matricelor de tip (2, 2) cu elemente din R, sistemul de vectori matrice
(        )
1 1 0 1 0 1 2 0 0 2 0 0
B = E1 = , E2 = , E1 = , E2 =
0 0 0 0 1 0 0 1

este bază ı̂n (M2 (R) , +, ·, R) deoarece este liniar independent şi este şi sistem de generatori al lui (M2 (R) , +, ·, R).
Această bază se numeşte bază canonică.
Exemplul 14. În spaţiul liniar (Rn [x], +, ·, R) al polinoamelor de grad cel mult n, polinoamele 1, x, x2 ,. . . , xn formează

un sistem liniar independent şi este sistem de generatori pentru orice vector (polinom) din Rn [x]. Deci 1, x, x2 , . . . , xn
formează o bază ı̂n spaţiul Rn [x].
Teorema 3 (de caracterizare a bazelor). Condiţia necesară şi suficientă ca submulţimea finită B = {e1 , ..., en } să fie bază
ı̂n K–spaţiul liniar V , este ca orice vector x ∈ V să se descompună ı̂n mod unic după vectorii lui B, adică

x = x1 e1 + · · · + xn en (2)

unde scalarii xi ∈ K, i = 1, n sunt unic determinaţi.

Definiţia 6. Scalarii xi ∈ K, i = 1, n (din teorema precedentă) ce dau descompunerea unică a lui x ı̂n baza B = {e1 , ..., en }
se numesc coordonatele vectorului x ı̂n baza {e1 , ..., en }.

4
Teorema 4. Dacă V 6= {0} este un K–spaţiu finit generat atunci oricare două baze ale lui V au acelaşi număr de vectori.

Definiţia 7. Dacă V este un K–spaţiu finit generat atunci numărul de elemente dintr-o bază a lui V se va numi dimen-
siunea lui V notată cu dimK V sau, mai scurt (dacă nu este pericol de confuzie), dim V .
Observaţia 4. Dacă V este un K–spaţiu liniar de dimensiune n, atunci vom mai nota spaţiul şi cu Vn (notaţia va indica
astfel şi dimensiunea).
Un rezultat util ı̂n practică este următorul
Propoziţia 2. Fie V este un K–spaţiu liniar de dimensiune n. Atunci:
(a) Orice sistem S format din n vectori liniari independenţi este o bază ı̂n V .
(b) Orice sistem S format din n vectori care constitue un sistem de generatori al lui V este o bază ı̂n V .
Teorema 5 (de completare a bazei). Fie V este un K–spaţiu liniar de dimensiune n şi fie S = {v1 , ..., vk } ⊂ V ,
unde k < n, un sistem de vectori liniar independenţi din V . Atunci există vectorii vk+1 , vk+2 , . . . , vn ∈ V astfel ı̂ncât
submulţimea B = {v1 , ..., vk , vk+1 , vk+2 , . . . , vn } este o bază a spaţiului vectorial V.

Definiţia 8. Fie S un sistem de vectori din spaţiul liniar V . Se numeşte rangul sistemului de vectori S dimensiunea
subspaţiului vectorial generat de S.
Teorema 6. Toate sistemele de vectori din V obţinute din S prin următoarele transformări (numite şi transformări
elementare):
1. schimbarea ordinii vectorilor;
2. ı̂nmulţirea unui vector cu un scalar nenul;
1. adunarea la un vector din S a unui alt vector din S ı̂nmulţit cu un scalar,
au acelaşi rang cu S.

Teorema 7. Rangul unui sistem finit de vectori este egal cu numărul maxim de vectori liniar independenţi ai sistemului.

În cazul particular al spaţiului vectorial aritmetic K n , dacă avem un număr finit de vectori, atunci, punându-i pe
coloană, putem forma cu ei o matrice iar problema independenţei lor liniare se reduce la a determina rangul acelei
matrice. Astfel are loc rezultatul următor:
Teorema 8. Rangul unei matrice este egal cu numărul maxim al vectorilor coloană (sau linie, evident)
liniar independenţi.

2.1 Schimbarea bazelor şi schimbarea coordonatelor unui vector ı̂ntr-un K–spaţiu
Fie V este un K–spaţiu liniar de dimensiune n şi A = {a1 , ..., an }, B = {b1 , ..., bn } două baze diferite ale aceluiaşi spaţiu
V . A determina schimbarea de baze ı̂nseamnă a descompune vectorii bazei B după baza A, adică a obţine relaţii de tipul
n
X
bj = σij ai , j = 1, n (3)
i=1

sau, echivalent,
?
A B
b1 , b2 , . . . , bn ∈ V



 b1 = σ11 a1 + σ11 a1 + ... +σ1n an
 b2

= σ21 a1 + σ21 a1 + ... +σ2n an
.. ..


 . .
 bn

= σn1 a1 + σn1 a1 + . . . +σnn an


B = b1 , b2 , . . . , bn , det B 6= 0

B T = C · AT (∗)



formula de schimbare a bazei, unde C = σij i,j=1...n
∈ Mn K este matricea schimbării de bază.

Propoziţia 3. Matricea schimbării de bază C ∈ Mn K este matrice nesingulară, ∃ C −1 .

5
 Dacă presupunem că C este singulară, det C = 0, iar din relaţia (∗) rezultă

det B T = det C · AT

det B = det C · det A

Dar, det B 6= 0, det A 6= 0, deci presupunerea det C = 0 este falsă.
C
V A B B T = C · AT

?
x∈V XA XB

x ∈ V ⇒ x = A · XA = B · XB
Prin transpunere, obţinem:
 
 T
−1  −1
T T T T T T T
·AT T T T T T
·C −1 = XB
T



XA A = XB B = XB C·A → XA = XB ·C A  A
 → XA = XB ·C  C → XA
 (transpunem)
 T
XB = C −1 · XA
Propoziţia 4. Dacă ı̂n spaţiul V seschimbă baza A ı̂ntr-o bază B (cu ajutorul matricei C) atunci codonatele unui vector
x ∈ V se vor transforma astfel:

XB = C −T · XA (∗∗)
−1 T T −1
unde C −T = C



= C .
Caz particular:

Dacă baza A este bază canonică En = e1 , e2 , . . . , en atunci matriceade schimbare de la En la o bază B este B T .

C
En B

)
B T = C · EnT In
⇒ C = BT
En = In

În plus, la această schimbare de baze, coordonatele unui vector x ∈ V se vor schimba după regula

XB = B −1 · XEn = B −1 · X

 −T  T −1
C −T = B T = BT = B −1 .

Într-o bază canonică En coordonatele unui vector x ∈ V coincid cu componentele sale.

XEn = X


x = x1 , x2 , . . . , xn = x1 · e1 + x2 e2 + . . . + xn en
 
x1
x2
 
 
XEn =  .. 
.
 
 
xn

6
 
Exerciţiul 3. Se dă sistemul de vectori B = v1 = (1, 2, 1) , v2 = (2, 3, 3) , v3 = (3, 7, 1) .
a) Să se arate că B este o bază ı̂n (R3 , +, ·, R).
b) Să se scrie matricea schimbării de bază de la baza canonică la B.
c) Să se afle coordonatele vectorului x = (3, −1, 2) ı̂n baza B.
a) Având ı̂n vedere că dim R3 = 3 aplicăm Propoziţiei (2) şi deducem că este suficient ca B să fie liniar independent
(pentru ca să fie bază). Liniara independenţă a vectorilor lui B se va studia ca ı̂n exemplele precedente (de exemplu,
scriem vectorii pe coloană şi formăm o matrice; apoi determină rangA = 3).
b) Trebuie determinate mai ı̂ntâi coordonatele vectorilor bazei B ı̂n baza canonică. Avem

v1 = e1 + 2e2 + e3 , v2 = 2e1 + 3e2 + 3e3 , v3 = 3e1 + 7e2 + e3 .

Deci matricea schimbării de baze este dată coordonatele de mai sus puse pe coloană:
 
1 2 3
C = BT =  2 3 7 .
1 3 1

C C −1
În acest caz Bc −−→ B sau echivalent B −−−→ Bc .
c) Vectorul x = (3, −1, 2) are deci ı̂n baza canonică

x = 3e1 − e2 + 2e3

Formula
  matriceală de schimbare a coordonatelor unui vector la o schimbare
 de baze este XB = C −T · XBc , unde XB =
x1 3
 x2  este matricea coloană a coordonatelor lui x ı̂n baza B, XBc =  −1  este matricea coloană a coordonatelor
x3 2
lui x ı̂n baza canonică Bc iar
 −1  
1 2 3 −18 7 5
C −T = B −1 =  2 3 7  = calcule..... =  5 −2 −1 
1 3 1 3 −1 −1

Deci      
−18 7 5 3 −51
XB =  5 −2 −1  ·  −1  =  15 
3 −1 −1 2 8
Alternativ: Putem să determinăm coordonatele vectorului propus spre analiză după cum urmează:
ˆ vom forma o matrice bloc ı̂n care vom pune ı̂n prima parte matricea schimbării de bază şi ı̂n a doua parte coordonatele
vectorului propus pe coloană.
ˆ aplicăm transformări elementare până când vom obţine matricea identitate ı̂n prima parte a matricei bloc.

ˆ coordonatele rămase pe coloană sunt coordonatele ı̂n nouă bază.

Aplicăm acest raţionament pentru exemplul nostru:



 L2 = L2 − 2L1


    
1 2 3 | 3 L3 = L3 − L1
 1 2 3 | 3 1 2 3 | 3
L =L +L
 2 3 7 | −1  ∼  0 −1 1 | −7  3 ∼3 2  0 −1 1 | −7 
1 3 1 | 2 0 1 −2 | −1 0 0 −1 | −8


  = L2 − L3
L2

   
1 2 3 | 3 L1 = L1 − 3L3
 1 2 0 | −21 1 0 0 | −51
L3 =−L3 L1 =L1 +2L2
∼  0 −1 1 | −7  ∼ 0 −1 0 | −15 ∼ 0 −1 0 | −15
0 0 1 | 8 0 0 1 | 8 0 0 1 | 8
 
1 0 0 | −51
În final L2 = −L2 → 0 1 0 | 15  → coordonatele vectorului ı̂n baza B sunt (−51, 15, 8).
0 0 1 | 8

7
 
Exerciţiul4. În (R3 , +, ·, R) se consideră bazele B1 = u1 = (1, 1, 1) , u2 = (2, −1, 1) , u3 = (−1, 1, 1) şi
B2 = v1 = (1, 0, 1) , v2 = (0, 1, 1) , v3 = (1, 1, 0) precum şi vectorul x = (1, −1, 0).
a) Să se scrie matricea schimbării de baze de la B1 la B2 .
b) Să se afle coordonatele vectorului x ı̂n cele două baze.

Exerciţiul 5. a) Trebuie determinate mai ı̂ntâi coordonatele vectorilor bazei B2 ı̂n baza iniţială B1 . Vom determina
elementele σij , i, j = 1, 3 astfel ı̂ncât 

 v1 = au1 + bu2 + cu3

v2 = a0 u1 + b0 u2 + c0 u3

v3 = a00 u1 + b00 u2 + c00 u3



echivalent cu 


 (1, 0, 1) = (a + 2b − c, a − b + c, a + b + c)

(0, 1, 1) = a0 + 2b0 − c0 , a0 − b0 + c0 , a0 + b0 + c0




 (1, 1, 0) = a00 + 2b00 − c00 , a00 − b00 + c00 , a00 + b00 + c00


ceea ce ı̂nseamnă a rezolva următoarele trei sisteme liniare neomogene:

 0
a + 2b0 − c0 = 0
 00
a + 2b00 − c00 = 1


 a + 2b − c = 1 
 

  
a−b+c=0 , a0 − b0 + c0 = 1 , a00 − b00 + c00 = 1 .
  
 0
a + b0 + c0 = 1
 00
a + b00 + c00 = 0
  
a+b+c=1


Vom obţine soluţiile

a = 1/4, b = 1/2, c = 1/4
a0 = 1/2, b0 = 0, c0 = 1/2
a00 = 5/4, b00 = −1/2, c00 = −3/4,
adică matricea A este dată de (coordonatele puse pe coloane)
 
1/4 1/2 5/4
C =  1/2 0 −1/2  .
1/4 1/2 −3/4
Observaţia 5. Există şi o metodă alternativă de a găsi matricea de schimbare de baze, când nici una dintre
cele două baze nu sunt cele canonice. Având ı̂n vedere că este uşor de citit matricea de trecere de la baza canonică,
fie
C1 C2
Bc −−→ B1 şi Bc −−→ B2 ,
unde C1 şi C2 sunt:    
1 2 −1 1 0 1
C1 =  1 −1 1  şi C2 =  0 1 1 .
1 1 1 1 1 0
Fiind ambele baze, avem că C1 şi C2 sunt nesingulare şi deci
C −1 C
B1 −−1−→ Bc 2
şi Bc −−→ B2 .

Acum putem scrie direct matricea A de schimbare de bază de la B1 la B2 :

C −1 C2
B1 −−1−−→ B2 ,

adică C = C1−1 C2 , deci

 −1     
1 2 −1 1 0 1 2 3 −1 1 0 1
1
C =  1 −1 1   0 1 1 =  0 −2 2  0 1 1 
4
1 1 1 1 1 0 −2 −1 3 1 1 0
   
1 2 5 1/4 1/2 5/4
1
= 2 0 −2  =  1/2 0 −1/2  .
4
1 2 −3 1/4 1/2 −3/4

8
Alternativ formăm matricea care are drept coloane coordonatele vectorilor celor două baze. Aplicăm transformările
elementare şi obtţinem pe locul coordonatelor vectorilor corespunzători bazei B1 vectorii matricei unitate iar pe locul
coordonatelor vectorilor corespunzători bazei B2 vectorii matricei C. Rezultatul va fi

(In |C)

L2

= L2 − L1  
    1 1 2 −1 | 1 0 1
1 2 −1 | 1 0 1 L3 = L3 − L1 1 2 −1 | 1 0 1 L3 =L3 − L2 
1 −1 1 | 0 1 1 ∼ 0 −3 2 | −1 1 0  ∼ 3  0 −3 2 | −1 1 0
 4 1 2 
1 1 1 | 1 1 0 0 −1 2 | 0 1 −1 0 0 | −1
3 3 3
  
= L2 − 2L3
L2
 5 1 1
|
 
3 1 2 −1 | 1 0 1 1 2 0
4 2 4 
2
L3 = L3  L1 = L1 + L3  L =L + L
3  1 1 3 2

3

4 −3 2 | −1

∼  0 1 0  ∼ 0

−3 0 | − 0 ∼
1 1 3

 2 2 
0 0 1 | −

 1 1 3
4 2 4 0 0 1 | −
4 2 4
   
1 1 5 1 1 5
1 0 0 | 1 1 0 0 |
4 2 4  L =− L 4 2 4 
3 3  2 3 3 1 1
  
0 −3 0 | − 0 ∼ 0 1 0 | 0 − 
 

 2 2   2 2
 1 1 3  1 1 3
0 0 1 | − 0 0 1 | −
4 2 4 4 2 4
(4)
Se obţine  
1 1 5
4 2 4 
1 1
 
C= 0 − 
2 2
1 1 3
−
4 2 4
 
1
b) Având ı̂n vedere că putem scrie imediat coordonatele vectorului x ı̂n baza canonică, obţinem că XBc =  −1 .
0
1 2 A A
Scriem acum matricele schimbării de baze C1 , C2 astfel ı̂ncât Bc −−→ B1 , Bc −−→ B2 :
   
1 2 −1 1 0 1
A1 =  1 −1 1  , A2 =  0 1 1 
1 1 1 1 1 0

Deci XB1 = A−1 −1

1 · XBc , XB2 = A2 · XBc . Se vor calcula şi inversele
 −1  −1
1 2 −1 1 0 1
A−1
1 = 1 −1 1  , A−1
2 = 0 1 1 
1 1 1 1 1 0

şi atunci
 −1    −1  
1 2 −1 1 1 0 1 1
XB1 = 1 −1 1  ·  −1  , XB2 = 0 1 1  ·  −1  .
1 1 1 0 1 1 0 0
Se vor face calculele şi se va obţine
    
2 3 −1 1 −1
1 1
XB1 = 0 −2 2   −1  =  2  şi
4 4
−2 −1 3 0 −1
    
1 −1 1 1 1
1
XB2 = −1 1 1   −1  =  −1 
2
1 1 −1 0 0

9
 Alternativ: Vom proceda la fel cum am procedat ı̂n exemplu precedent

L2

= L2 − L1  

1 2 −1 | 1
 
1 2 −1 | 1
 1 2 −1 | 1
L3

= L3 − L2 L3 =L3 − 13 L2
1 −1 1 | −1 ∼ 0 −3 2 | −2 ∼
0
 −3 2 | −2 
 4 1
1 1 1 | 0 0 −1 2 | −1 0 0 | −
3 3
    
L2 = L2 − 2L3 3 3
0 | |

1 2 −1 | 1 1 2
4  1 2 0 4 
L1 = L1 + L3

L3 = 34 L3 3  L2 =L3 /(−3)  1 
   
∼
0
 −3 2 | −2  ∼ 0

−3 0 | −  ∼ 0 1 0 |
1

 2 2 
0 0 1 | −
 
 1  1
4 0 0 1 | − 0 0 1 | −
4 4
În final avem L1 = L1 − 2L2 şi obţinem
   
1 1
1 0 0 | −  −
4  4
1   1 
  
0 1 0 |  → XB1 = 


 2   2 
 1   1
0 0 1 | − −
4 4

Procedăm la fel pentru coordonatele ı̂n raport cu a doua bază:

       
1 0 1 | 1 1 0 1 | 1 1 0 1 | 1 1 0 1 | 1
L3 =L3 =L1 L3 =L3 −L2 L3 =L3 /2
0 1 1 | −1 ∼ 0 1 1 | −1 ∼ 0 1 1 | −1 ∼ 0 1 1 | −1
1 1 0 | 0 0 1 −1 | −1 0 0 −2 | 0 0 0 1 | 0

L1

= L1 − L3    
L2

= L2 − L3 1 0 0 | 1 1
∼ 0 1 0 | −1 → XB2 −1
0 0 1 | 0 0
Exerciţiul 6. Pe mulţimea matricelor Mm,n (R) = {A|A = (aij ), aij ∈ R, i = 1, m, j = 1, n} se definesc operaţiile:
ˆ ” + ” : Mm,n (R) × Mm,n (R) → Mm,n (R), C = A + B, C = (cij ), cij = aij + bij .

ˆ ” · ” : R × Mm,n (R) → Mm,n (R), D = αA, dij = αaij , ∀A = (aij ), B = (bij ) ∈ Mm,n (R), ∀α ∈ R.

Să se arate că (Mm,n (R), +, ·) este un spaţiu vectorial de dimensiune mn.

Exerciţiul 7. Să se arate că dacă S1 şi S2 sunt subspaţii liniare ale K-spaţiului vectorial V , atunci mulţimile S1 ∩ S2 şi
S1 + S2 = {x|x = x1 + x2 , x1 ∈ S1 , x2 ∈ S2 } sunt subspaţii vectoriale ale lui V .

Exerciţiul 8. Fie S1 şi S2 subspaţii liniare ale K-spaţiului vectorial V . Să se arate că V = S1 ⊕ S2 dacă şi numai dacă
pentru ∀x ∈ V, ∃x1 ∈ S1 şi x2 ∈ S2 unic determinaţi astfel ı̂ncât x = x1 + x2 .

Exerciţiul 9. În spaţiul vectorial (Mn (R), +, ·, R) se consideră submulţimile:

Sn (R) = {A ∈ Mn (R)|A = At } (mulţimea matricelor simetrice)
An (R) = {A ∈ Mn (R)|A = −At }(mulţimea matricelor antisimetrice)
Să se arate că mulţimile Sn (R) şi An (R) sunt subspaţii vectoriale ale lui Mn (R), Mn (R) = Sn (R) ⊕ An (R) şi
n(n + 1) n(n − 1)
dimSn (R) = , dimAn (R) = .
2 2
Soluţie: Vom demonstram mai ı̂ntâi că Sn (R) este un subspaţiu vectorial. Pornim cu A, B ∈ Sn (R) → A = At , B =
t
B . Dorim să demonstrăm că ∀α, β ∈ R → αA + βB ∈ Sn (R).
Deci ∀α, β ∈ R → (αA + βB)t = (αA)t + (βB)t = αAt + βB t = αA + βB → αA + βB ∈ Sn (R) → Sn (R) este subspaţiu
vectorial.
Analog se demonstrează că An (R) este subspaţiu vectorial.
1 1
Orice matrice A ∈ Mn (R) se poate scrie A = A1 +A2 , unde A1 = (A+At ), A2 = (A−At ), A1 ∈ Sn (R) A2 ∈ An (R).
2 2

10
 Se demonstrează că descompunerea este unică. Presupunem aşadar că are loc şi decompunerea A = B1 + B2 cu
B1 ∈ Sn (R), B2 ∈ An (R). Atunci A = A1 + A2 = B1 + B2 , deci A1 − B1 = B2 − A2 . Deoarece A1 , B1 ∈ Sn (R), care este
subspaţiu vectorial, rezultă că A1 − B1 ∈ Sn (R).
Analog B2 − A2 ∈ An (R). Deci C = A1 − B1 = B2 − A2 ∈ Sn (R) ∩ An (R) → C = C t şi C = −C t → 2C = On → A1 =
B1 , A2 = B2 . Se observă că matricea A = (aij )i=1,n, j=1,n ∈ Sn (R) se poate identifica cu vectorul de coordonate

n(n+1)
a11 , a12 , a13 , · · · , a1n , a22 , a23 , · · · a2n , · · · an−1,n−1 , an−1,n , ann ∈ R 2 .

n(n + 1) n(n + 1) n(n − 1)

Deci dimSn (R) = . Din relaţia dimensiunilor rezultă , dimAn (R) = n2 − = .
2 2 2

3 Exerciţii
1. Fie G un grup aditiv comutativ şi K un câmp. Are G o structură de spaţiu liniar faţă de ı̂nmulţirea cu scalari
definită prin αx = x, ∀α ∈ K, ∀x ∈ G ? Dar dacă este definită prin αx = 0, ∀α ∈ K, ∀x ∈ G ?
2. Se notează cu FD (R) mulţimea funcţiilor reale definite pe D ⊂ R. Pentru orice f, g ∈ FD (R) se definesc operaţiile

f ⊕ g = fg şi α  f = f α , ∀α ∈ R.

Este FD (R) un spaţiu liniar?

3. Să se arate că mulţimea V = {x ∈ R : x > 0} cu operaţiile definite de

x ⊕ y = xy şi α  x = xα , ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ V,

este un spaţiu liniar peste R.

Rezolvare:

Se observă imediat că operaţiile sunt cu valori ı̂n V , adică ⊕ : V × V → V şi  : K × V → V (deci pentru orice
x, y ∈ V şi α ∈ R avem că x ⊕ y ∈ V şi că α  x ∈ V ). De asemenea este uşor de verificat că (V, ⊕) este un grup
comutativ (are loc asociativitatea, comutativitatea, existenţa vectorului nul şi a opusului oricărui vector din V ).
Să verificăm şi celelalte proprietăţi


α
α  (β  x) = α  xβ = xβ = xαβ = (αβ)  x,
(α + β)  x = xα+β = xα xβ = α  x ⊕ β  x,
α
α  (x ⊕ y) = α  (xy) = (xy) = xα y α = α  x ⊕ α  y,
1  x = x1 = x,

pentru orice α, β ∈ K şi orice x, y ∈ V.


4. Să se verifice dacă următoarea mulţime a0 xn + a1 xn−1 + · · · + an−1 x + an : a0 6= 0, ai ∈ R, i = 1, n este spaţiu
liniar.

5. Se consideră mulţimea tuturor perechilor de numere reale strict pozitive V = (x1 , x2 ) : x1 , x2 > 0 ⊂ R2 şi se
definesc operaţiile
x + y = (x1 y1 , x2 y2 ) şi αx = (xα α
1 , x2 ) , ∀α ∈ R, ∀x, y ∈ V.

Să se arate că mulţimea dată este un spaţiu liniar peste R.

6. Să se verifice dacă următoarele perechi de operaţii definesc pe R2 o structură de spaţiu liniar:

(a) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , 0) , α (x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R

(b) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , y2 ) , α (x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(c) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , α (x1 , x2 ) = (0, αx2 ) , ∀α, x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R
(d) (x1 , x2 ) + (y1 , y2 ) = (x1 + y1 , x2 + y2 ) , α (x1 , x2 ) = (αx1 − βx2 , βx1 + αx2 ) ,
∀α ∈ C, ∀x1 , x2 , y1 , y2 ∈ R.

11
 7. Să se arate că mulţimea tuturor şirurilor convergente de numere reale formează un spaţiu vectorial peste R.

8. Să se arate că mulţimea tuturor funcţiilor continue definite pe (a, b) formează un spaţiu vectorial peste R. Idem
pentru funcţiile derivabile pe (a, b) .
 3

9. 
Este mulţimea V = (x 1 , x2 , x3 ) ∈ R : 3x1 + 4x2 = 0 ⊂ R3 un subspaţiu vectorial al lui R3 ? Dar W =
3 : 3
(x1 , x2 , x3 ) ∈ R x1 = 0 ⊂ (R , +, ·, R) ?
10. Fie x = (x1 , x2 , . . . , xn ) ∈ Rn . Să se precizeze care din submulţimile determinate de condiţiile de mai jos formează
un spaţiu liniar peste corpul R.
(a) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = 0;
(b) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = x2 ;
(c) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 x2 = 0;
(d) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 + x2 + · · · + xn = 0;
(e) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 = 0, x2 = 0;
(f ) toţi vectorii astfel ı̂ncât x1 + x2 = 0.

11. Să se precizeze care din submulţimile de mai jos formează un subspaţiu liniar peste corpul R.

(a) S1 = (x1 , x2 , 0) : x1 , x2 ∈ R ;

(b) S2 = (x1 , x2 , 1) : x1 , x2 ∈ R ;

(c) S3 = (x1 , x2 , x3 ) : x1 , x2 , x3 ∈ Z ;

(d) S4 = (x1 , x2 , x1 + x2 ) : x1 , x2 ∈ R ;

(e) S5 = (x1 , x2 , x3 ) : 2x1 + 3x2 = 0, x1 , x2 , x3 ∈ R ;

(f ) S6 = (x1 , x2 , x3 ) : 2x1 + 3x2 = 1, x1 , x2 , x3 ∈ R ;

(g) S7 = (x1 , x2 , x3 ) : x1 x2 = 0, x1 , x2 , x3 ∈ R ;

(h) S8 = (x1 , x2 , x3 ) : x1 + x2 + x3 > 0, x1 , x2 , x3 ∈ R .

Rezolvare:

Trebuie să verificăm dacă prin orice de combinaţie liniară cu elemente din submulţime, părăsim sau nu submulţimea.
Fie, arbitrari, dar fixaţi, α, β ∈ R şi x, y ∈ Si , i = 1, 8, şi să vedem dacă αx + βy rămâne sau nu ı̂n Si , i = 1, 8.
Se va obţine că sunt subspaţii vectoriale S1 , S4 şi S5 .

 
a b
12. Să se arate că mulţimea matricelor de forma ∈ M2 (R) este un subspaţiu vectorial al lui (M2 (R) , +, ·, R).
−b a
 
a 2c 2b
13. Să se arate că mulţimea matricelor de forma  b a 2c  ∈ M3 (R) este un subspaţiu vectorial al lui (M3 (R) , +, ·, R).
c b a
14. Dintr-un spaţiu liniar se exclude un vector v. Mulţimea rămasă poate fi spaţiu liniar?

15. Care dintre următoarele submulţimi sunt subspaţii vectoriale ale lui (M2 (R) , +, ·, R):
(  )
0 a
(a) S1 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c
(  )
1 a
(b) S2 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c
(  )
a b
(c) S3 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R ;
b c
(  )
a b
(d) S4 = ∈ M2 (R) : a, b, c ∈ R, c = b − a ;
c 0

12
 (  )
a 2a
(e) S5 = ∈ M2 (R) : a, b ∈ R ?
3a b

Rezolvare:

Trebuie să verificăm că dacă prin orice de combinaţie liniară cu elemente din submulţime, părăsim sau nu submulţimea.
(a) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S1 ,
a0 αa + βa0
     
0 0 a 0 0
αA + βA = α +β = ∈ S1 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0
deci S1 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).
(b) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S2 ,
a0 αa + βa0
     
0 1 a 1 2
αA + βA = α +β = ∈
/ S2 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0
deoarece 2 6= 1, deci S2 ⊂ M2 (R) nu este subspaţiu liniar al lui M2 (R).
(c) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S3 ,
 0
b0 αa + βa0 αb + βb0
    
a b a
αA + βA0 = α +β = ∈ S3 ,
b c b0 c0 αb + βb0 αc + βc0
deci S3 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).
(d) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S4 ,
 0 0  
αa + βa0 αb + βb0
  
a b a b
αA + βA0 = α +β = ∈ S4 ,
c 0 c0 0 αc + βc0 0
deoarece, evident, αc + βc0 = α (b − a) + β b0 − a0 = αb + βb0 − αa + βa0 , şi deci S4 ⊂ M2 (R) este subspaţiu

vectorial al lui M2 (R).

(e) Calculăm, pentru α, β ∈ R şi A, A0 ∈ S5 ,

!
a0 2a0 αa + βa
0 2 αa + βa0
   
a 2a
αA + βA0 = α +β = ∈ S5 ,
3a b 3a0 b0 3 αa + βa0 αb + βb0

deci S5 ⊂ M2 (R) este subspaţiu vectorial al lui M2 (R).

16. Se consideră vectorii √ √ √

v1 = (3 + 2, 1 + 2) ∈ R2 , v2 = (7, 1 + 2 2) ∈ R2 .
Să se arate că v1 şi v2 sunt liniar dependenţi dacă se consideră R2 spaţiu peste corpul comutativ R şi liniar
independenţi dacă se consideră R2 spaţiu peste corpul Q.
Rezolvare:
Vom considera combinaţia liniară pentru ı̂nceput peste corpul R. Fie α1 , α2 ∈ R şi combinaţia
( √
√ √ √ (3 + 2)α1 + 7α2 = 0
α1 v2 + α2 v2 = 0 → α1 ((3 + 2, 1 + 2)) + α2 (7, 1 + 2 2) = (0, 0) → √ √
(1 + 2)α1 + (1 + 2 2)α2 = 0
Matricea asociată este: √ !
3 + √2 7√
A= , detA = 0 → rangA < 2
1+ 2 1+2 2
Sistemul precedent este unul compatibil nedeterminat. Spre exemplu putem alege α1 necunoscuta principală şi
α2 = t, t ∈ R necunoscuta secundară.
Soluţia sistemului este: 
α = − 7√ t = (−3 + √2)t

1
3+ 2 t ∈ R.
α2 = t



Este evident faptul că dacă vom considera R2 un spaţiu liniar peste R vectorii propuşi sunt liniar dependenţi ı̂n
schimb daca vom considera R2 un spaţiu liniar peste Q soluţia sistemului precedent este α1 = α2 = 0 deci sistemul
de vectori va fi unul liniar independent.

13
17. Se dau vectorii liniar independenţi (u, v, w) ı̂n spaţiul liniar X peste corpul R.

(a) să se arate că vectorii u + v; v + w; u + w sunt liniar independenţi;

(b) să se arate că vectorii u + v − 3w; u + 3v − w; v + w sunt liniar dependentţi;
(c) să se arate că vectorii u − v; v − w; w − u sunt liniar independenţi.
Rezolvare:

(a) Vectorii prezentaţi sunt liniar independenţi dacă din egalarea combinaţiei liniare a vectorilor din sistem cu
vectorul nul vom obţine că toti scalarii implicaţi sunt zero. Deci fie α(u+v)+β(v+w)+γ(u+w) = 0, α, β, γ ∈ R.
Vom grupa după u, v, w deoarece ştim că aceştia sunt liniar independenţi. Prin urmare expresia precedentă
devine: 
α + γ = 0


(α + γ)u + (α + β)v + (β + γ)w = 0 → α + β = 0

β + γ = 0


Sistemul precedent este un sistem omogen cu matricea asociată:

     
1 0 1 1 0 1 1 0 1
L2 =L2 −L1 L3 =L3 −L2
A=  1 1 0 ∼ 0 1 −1 ∼  0 1 −1 → rangA = 3 →
0 1 1 0 1 1 0 0 −2

vectorii sunt liniar independenţi

18. Să se arate că următorii vectori sunt liniar dependenţi şi să se afle relaţia de dependenţă: v1 = (0, 1, 1), v2 = (1, 2, 3),
v3 = (2, −1, 1) din (R3 , +, ·, R).

Rezolvare:

Fie combinaţia liniară

α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 = 0 ⇔ α1 (0, 1, 1) + α2 (1, 2, 3) + α3 (2, −1, 1) = 0

⇔ (0, α1 , α1 ) + (α2 , 2α2 , 3α2 ) + (2α3 , −α3 , α3 ) = (0, 0, 0)

ceea ce este echivalent cu sistemul 


 α2 + 2α3 = 0

α1 + 2α2 − α3 = 0


α1 + 3α2 + α3 = 0.


Avem      
0 1 2 0 1 2 0 1 2
L3 =L3 −L2 −L1 L2 =L2 −2L1
A = 1 2 −1 ∼ 1 2 −1 ∼ 1 0 −5
1 3 1 0 0 0 0 0 0
Soluţia este (5α3 , −2α3 , α3 ), α3 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α3 = 1 se obţine soluţia (5, −2, 1), deci are loc relaţia de
dependenţă
5v1 − 2v2 + v3 = 0,
ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.

Să menţionăm, vezi Teorema 8, că rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul
de vectori coloană liniari independenţi. În cazul nostru numărul de vectori linar independenţi este 2.

19. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori: v1 = (1, −1, 2), v2 = (−1, 3, −2), v3 = (5, −11, 10) . din
(R3 , +, ·, R).
Rezolvare:

14
 Să considerăm combinaţia liniară
αv1 + βv2 + γv3 = 0 ⇔ α (1, −1, 2) + β (−1, 3, −2) + γ (5, −11, 10) = (0, 0, 0)
= (α, −α, 2α) + (−β, 3β, −2β) + (5γ, −11γ, 10γ) = (0, 0, 0) ⇔


 α − β + 5γ = 0

⇔ −α + 3β − 11γ = 0


2α − 2β + 10γ = 0


Matricea ataşată sistemului este



 L2 = L2 + L1


   1  
1 −1 5 L3 = L3 − 2L1
 1 −1 5 L1 =L1 + L2 1 0 2
−1 3 −11 ∼ 0 2 −6 ∼ 2 0 1 −3 (5)
2 −2 10 0 0 0 0 0 0
Sistemul de mai sus are două necunoscute principale, α şi β, şi o necunoscută secundară γ şi este deci compatibil
nedeterminat (admite o infinitate de soluţii) cu soluţia α = −2γ, β = 3γ, γ ∈ R. În acest caz vectorii daţi sunt
liniar dependenţi şi are loc relaţia
(−2γ) · v1 + 3γ · v2 + γ · v3 = 0, ∀γ ∈ R
În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă −2v1 + 3v2 + v3 = 0.

20. Să se studieze dependenţa liniară a următorilor vectori:

(a) v1 = (1, 2, −1, 1, −2) , v2 = (1, 3, 2, −1, −1) , v3 = (0, 1, 4, 2, 0), v4 = (2, 4, −3, −2, −3) din (R5 , +, ·, R);
(b) v1 = (1, −1, 2) , v2 = (1, 0, 3) , v3 = (2, 1, 1) din (R3 , +, ·, R);
(c) p1 (x) = 2x2 + x + 3, p2 (x) = x2 + 5x − 3, p3 (x) = 3x2 − x + 7 din (R2 [x], +, ·, R);
     
2 −1 0 2 5 1
(d) A1 = , A2 = , A3 = din (M2 (R) , +, ·, R).
3 1 −1 1 2 −1
Rezolvare:

(a) Fie combinaţia liniară

α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 + α4 v4 = 0
⇔ α1 (1, 2, −1, 1, −2) + α2 (1, 3, 2, −1, −1) + α3 (0, 1, 4, 2, 0) + α4 (2, 4, −3, −2, −3) = 0
ceea ce este echivalent cu sistemul 

 α1 + α2 + 2α4 = 0


2α1 + 3α2 + α3 + 4α4 = 0





−α1 + 2α2 + 4α3 − 3α4 = 0


α1 − α2 + 2α3 − 2α4 = 0






−2α1 − α2 − 3α4 = 0.


Avem:






L2 = L2 − 2L1 

L3 = L3 + L1 L4
= L4 + 2L2

 



    
L3 − 3L2
 
1 10 2 
L = L4 − L1 1 1 0 2 L3 = 1 1 0 2
 4


 

2 31 4

L5

 = L5 + 2L1 0 1 1 0  L5 = L5 − L2
 

 0 1 1 0
    
−1 24 −3 ∼ 0 3 4 −1 ∼ 0 0 1 −1
     
1 −12 −2 0 −2 2 −4 0 0 4 −4
(6)
−2 −10 −3 0 1 0 1 0 0 −1 1
  
L5 = L5 + L3

1 1 0 2
L4 = L4 − 4L3 0 1 1 0
 

∼ 0
 0 1 −1
0 0 0 0
0 0 0 0

15
obţinem soluţia (−α4 , −α4 , α4 , α4 ), α4 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α4 = −1 se obţine soluţia (1, 1, −1, −1), deci are
loc relaţia de dependenţă
v1 + v2 − v3 − v4 = 0,
ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.
(b) Fie combinaţia liniară
α1 v1 + α2 v2 + α3 v3 = 0 ⇔ α1 (1, −1, 2) + α2 (1, 0, 3) + α3 (2, 1, 1) = 0
ceea ce este echivalent cu sistemul 

 α1 + α2 + 2α3 = 0

−α1 + α3 = 0


2α1 + 3α2 + α3 = 0.


Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil şi unic determinat, deci soluţia banală este unica,
adică (α1 , α2 , α3 ) = (0, 0, 0) ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar independenţi.
(c) Fie combinaţia liniară
α1 p1 (x) + α2 p2 (x) + α3 p3 (x) = 0 ⇔ (2α1 + α2 + 3α3 ) x2 + (α1 + 5α2 − α3 ) x + (3α1 − 3α2 + 7α3 ) = 0
ceea ce este echivalent cu sistemul 

 2α1 + α2 + 3α3 = 0

α1 + 5α2 − α3 = 0


3α1 − 3α2 + 7α3 = 0.


Avem
    1  
2 1 3 2 1 3 L2 =L2 − L1 2 1 3
∼ 2  0
L =L −2L +L 9
A= 1 5 −1  3 3 ∼ 1 2  1 5 −1  − 52  (7)
 
2
3 −3 7 0 0 0 0 0 0
şi rangA = 2, deci sistemul omogen este compatibil dar nedeterminat.
Rezolvând sistemul format cu primele două
ecuaţii şi primele două necunoscute obţinem soluţia − 16 5
9 α3 , 9 α3 , α3 , α3 ∈ R. Luând, ı̂n particular, α3 = −9 se
obţine soluţia (16, −5, −9), deci are loc relaţia de dependenţă
16p1 (x) − 5p2 (x) − 9p3 (x) = 0,
ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar dependenţi.
(d) Fie combinaţia liniară
     
2 −1 0 2 5 1
α1 A1 + α2 A2 + α3 A3 = 0 ⇔ α1 + α2 + α3 =0
3 1 −1 1 2 −1
ceea ce este echivalent cu sistemul 

 2α1 + 5α3 = 0


 −α1 + 2α2 + α3 = 0




 3α1 − α2 + 2α3 = 0


α1 + α2 − α3 = 0.

 
L1= L1 + 2L2 = L2 − 4L4
L2

 


 

 
  L3 = L3 + 3L2     L3 = L3 − 2L4
2 0 5  0 4 7 −1 2 1 
L1 = L1 − 2L4
 
L4 = L4 + L2
 
−1 2 1

−1 2 1 0 4 7

  ∼   L1 ↔L2 , ∼
L4 =1/3L4
  ∼
3 −1 2 0 2 5 0 2 5
1 1 −1 0 3 0 0 1 0 (8)
 
  
↔ L4
1/7L2   = L4 − L3
L4
  
−1 0 1  −1 0 1  −1 0 0
0 0 7  L3 = 1/5L3 0 1 0 L1 = L1 − L3 0 1 0

0
 ∼   ∼  
0 5 0 0 1 0 0 1
0 1 0 0 0 1 0 0 0
Determinăm rangA = 3 şi deci sistemul omogen este compatibil şi unic determinat, deci soluţia banală este unica,
adică (α1 , α2 , α3 ) = (0, 0, 0) ceea ce ı̂nseamnă că vectorii daţi sunt liniar independenţi.

16
21. Să se studieze după valorile parametrului m ∈ R dependenţa liniară a sistemului de vectori

v1 = (1, 2, 3) , v2 = (4, 5, 6) , v3 = (7, 8, m) .

din (R3 , +, ·, R).

Rezolvare:

Să considerăm combinaţia liniară



 α + 4β + 7γ = 0

α (1, 2, 3) + β (4, 5, 6) + γ (7, 8, m) = 0 ⇔ 2α + 5β + 8γ = 0


3α + 6β + mγ = 0

 
 1 4 7 
 
Determinantul matricii sistemului este det A =  2 5 8  = −3(m − 9). Dacă m 6= 9 obţinem rangul rangA = 3
 3 6 m 
deci sistemul de mai sus este compatibil unic determinat cu soluţia banală ca unică soluţie α = β = γ = 0. În acest
caz vectorii daţi sunt liniar independenţi.
 
 1 4 
Dacă m = 9 atunci rangA < 3 şi    = −3 6= 0 deci rangA = 2, adică sistemul de mai sus are două necunoscute
2 5 
principale α şi β, şi o necunoscută secundară γ şi este deci compatibil nedeterminat cu soluţia α = γ, β = −2γ,
γ ∈ R. Atunci are loc relaţia
γ · v1 − 2γ · v2 + γ · v3 = 0, ∀γ ∈ R.
În particular pentru γ = 1 obţin relaţia de dependenţă

v1 − 2v2 + v3 = 0.

22. Să se arate că următorii vectori sunt liniar dependenţi şi să se afle relaţia de dependenţă:
(a) v1 = (1, 1, 1) , v2 = (1, −1, 1) , v3 = (−1, 3, −1) din (R3 , +, ·, R)
(b) v1 = (1, 2, 5) , v2 = (5, 3, 1) , v3 = (−15, −2, 21) din (R3 , +, ·, R)
(c) p1 (x) = x2 + 5, p2 (x) = x2 − 4x + 3, p3 (x) = x2 + 16x + 13 din (R2 [x], +, ·, R);
     
1 2 3 2 1 5 −3 6 −5
(d) A1 = , A2 = , A3 = din (M2,3 (R) , +, ·, R).
0 1 1 2 0 4 −8 5 −11
23. Să se arate că următorii vectori sunt liniar independenţi:
(a) v1 = (5, 3, 1) , v2 = (1, 1, 1) , v3 = (1, 4, 2) din (R3 , +, ·, R)
(b) p1 (x) = x2 − 4x + 3, p2 (x) = 5x − 4, p3 (x) = x2 + x + 1 din (R2 [x], +, ·, R)
       
1 0 0 1 0 0 0 0
(d) E11 = , E21 = , E12 = , E22 = din (M2 (R) , +, ·, R).
0 0 0 0 1 0 0 1

24. Să se afle numărul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul S = {v1 , v2 , v3 , v4 } ⊂ (R3 , +, ·, R), unde
v1 = (1, −1, 1) , v2 = (2, −1, 3) , v3 = (1, 3, 5), v4 = (3, 1, 7) .

Rezolvare:

Rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul de vectori coloană liniari independenţi. În
cazul nostru rangul matricei

L2
= L2 + L1

     
1 2 1 3 L3 = L3 − L1
 1 2 1 3 1 2 1 3 (9)
L3 =L3 −L2
A =  −1 −1 3 1  ∼  0 1 4 4  ∼  0 1 4 4 
1 3 5 7 0 1 4 4 0 0 0 0
este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi din S este 2.
Să se găsească, ı̂n plus, relaţia de dependenţă dintre primii trei vectori.

17
25. Să se afle numărul maxim de vectori liniar independenţi din sistemul S = {v1 , v2 , v3 , v4 } ⊂ (R3 , +, ·, R), unde
v1 = (2, 1, −1) , v2 = (1, 2, 1) , v3 = (3, 0, −3), v4 = (1, 1, 0) .

Rezolvare:

Rangul matricei formată cu vectorii

 puşi pe coloană este
 exact numărul de vectori coloană liniari independenţi. În
2 1 3 1
cazul nostru rangul matricei A =  1 2 0 1  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi
−1 1 −3 0
din S este 2.
Să se găsească, ı̂n plus, relaţia de dependenţă dintre primii trei vectori.

26. În (R4 , +, ·, R) se consideră vectorii v1 = (1, 0, 2, −1), v2 = (3, 1, −1, 0) şi v3 = (2, −2, 3, 1). Să se precizeze care este
subspaţiul vectorial generat de v1 , v2 şi v3 .

Rezolvare:

Rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul de vectori coloană liniari independenţi.
Iar dimensiunea subspaţiului generat de vectorii daţi este egală cu  numărul maxim  de vectori liniar
1 3 2
 0 1 −2 
independenţi ai sistemului dat. În cazul nostru rangul matricei A =   2 −1
 este 3, deci numărul
3 
−1 0 1
maxim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi este 3. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei
trei vectori este 3.

27. În (R4 , +, ·, R) se consideră vectorii v1 = (2, −1, 3, 5) , v2 = (1, 3, −2, 4) . Să se arate că v1 , v2 sunt liniar independenţi
şi să se precizeze care este subspaţiul liniar generat de v1 şi v2 . Vectorul v = (−1, 11, −12, 2) aparţine acestui
subspaţiu?

Rezolvare:

Rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul de vectori coloană liniari independenţi. Iar
dimensiunea subspaţiului generat de vectorii daţi esteegală cu numărul
 maxim de vectori liniar independenţi ai
2 1
 −1 3 
sistemului dat. În cazul nostru rangul matricei A =   3 −2  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar


5 4
independenţi dintre cei daţi este 2. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei trei vectori este 2. Subspaţiul
generat de vectorii v1 şi v2 este, prin definiţie,

{αv1 + βv2 : α, β ∈ R} = α (2, −1, 3, 5) + β (1, 3, −2, 4) : α, β ∈ R

= (2α + β, −α + 3β, 3α + −2β, 5α + 4β) : α, β ∈ R .

Vectorul v = (−1, 11, −12, 2) aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β ∈ R astfel ı̂ncât v = αv1 + βv2 sau
echivalent
(−1, 11, −12, 2) = (2α + β, −α + 3β, 3α − 2β, 5α + 4β)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului 


 2α + β = −1



−α + 3β = 11





 3α − 2β = −12


5α + 4β = 2


18
  
2 1 −1
 −1 3 11 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea A are rangul 2 iar Ā =   are rangul tot 2
 3 −2 −12 
    5 4 2
 2
 1 −1   2 1 −1 
 
(ambii determinaţi de ordinul al treilea  −1 3 11  şi  −1 3 11  sunt nuli). Prin urmare, rangA =
 3 −2 −12   5 4 2 
rang Ā = 2 deci sistemul este compatibil. Soluţia este dată prin rezolvarea sistemului format cu primele două ecuaţii
(cele principale) şi primele două necunoscute (cele principale). Obţinem α = −2 şi β = 3.
Deci avem v = −2v1 + 3v2 , adică v aparţine subspaţiului generat de cei doi vectori.

28. În spaţiul (R3 [x], +, ·, R) se consideră vectorii p1 (x) = x3 + 2x − 1, p2 (x) = 2x2 + 1, p3 (x) = x3 − x. Să se arate că
p1 (x), p2 (x) şi p3 (x) sunt liniar independenţi şi să se precizeze care este subspaţiul vectorial generat de p1 (x) , p2 (x)
şi p3 (x). Vectorul p (x) = 2x2 + 3x aparţine acestui subspaţiu? Dar p (x) = x + 1 ?
Rezolvare:
Se verifică mai ı̂ntâi că vectorii daţi sunt liniari independenţi (se pleacă de la o combinaţie liniară egală cu zero, i.e.
αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) = 0, şi trebuie să arătăm că α = β = γ = 0).
Subspaţiul generat de vectorii polinoame date este, prin definiţie,
 
αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) : α, β, γ ∈ R = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) : α, β, γ ∈ R

= (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β) : α, β, γ ∈ R .
Vectorul p (x) = 2x2 + 3x aparţine acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât p (x) = αp1 (x) +
βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
2x2 + 3x = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului 


 α+γ =0



2β = 2





 2α − γ = 3


−α + β = 0

 
1 0 1
 0 2 0 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =   2 0 −1  are rangul 3 (avem


−1 1 0
 

 1 0
 1 0 1 0
1   0 2
 0 2 
 0 2
 0  = −6 6= 0) iar Ā =   2 0 −1 3  are rangul tot 3 (determinantul matricei Ā este este

 2 0 −1 
−1 1 0 0
nul). Prin urmare, rangA = rang Ā = 3 deci sistemul este compatibil. Soluţia este dată prin rezolvarea sistemului
format cu primele trei ecuaţii (cele principale) şi primele trei necunoscute (cele principale). Obţinem α = 1, β = 1
şi γ = −1.
Deci avem p (x) = p1 (x) + p2 (x) − p3 (x) adică p (x) aparţine subspaţiului generat de cele trei polinoame.
Prin abordare similară se va demonstra că x + 1 nu aparţine subspaţiului generat. Într-adevăr, p (x) = x + 1 aparţine
acestui subspaţiu dacă există scalarii α, β, γ ∈ R astfel ı̂ncât p (x) = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x) sau echivalent
x + 1 = (α + γ) x3 + 2βx2 + (2α − γ) x + (−α + β)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului 
α + γ = 0





2β = 0





 2α − γ = 1


−α + β = 1


19
  
1 0 1
 0 2 0 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =   2 0 −1  are rangul 3 iar Ā =


−1 1 0
 
1 0 1 0
 0 2 0 0 
 2 0 −1 1  are rangul 4 (determinantul matricei Ā nu este nul). Prin urmare, rangA 6= rang Ā deci
 

−1 1 0 1
sistemul este incompatibil. Deci p (x) nu aparţine subspaţiului generat de cele trei polinoame.

29. În (R4 , +, ·, R) se consideră vectorii v1 = (1, 4, −5, 2) , v2 = (1, 2, 3, 1) . Să se arate că v1 , v2 sunt liniar independenţi şi
să se precizeze care este subspaţiul liniar generat de v1 şi v2 . Vectorul v = (2, 14, −34, 7) aparţine acestui subspaţiu?

30. În (R4 , +, ·, R) se consideră subspaţiul V = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 : x1 + x2 + x3 + x4 = 0 . Să se afle un sistem de
generatori al lui V .
31. Să se arate că dacă vectorii v1 , ..., vn ∈ V sunt liniar independenţi atunci şi vectorii

w1 = v1





w2 = v1 + v2



 ..


 .



wn = v1 + v2 + · · · + vn


sunt liniar independenţi.

32. Să se determine λ astfel ı̂ncât vectorii v1 = (λ, 0, 1), v2 = (0, λ, −1), v3 = (−1, 1, λ) din (R3 , +, ·, R) să formeze o
bază ı̂n (R3 , +, ·, R).

Rezolvare:

Într-un spaţiu de dimensiune n, dacă avem n vectori liniar independenţi, atunci aceştia formează o
bază.
În particular, ı̂n spaţiul (R3 , +, ·, R), care este de dimensiune 3, dacă avem trei vectori liniar independenţi atunci
aceştia formează o bază.
Rangul matricei formată cu vectorii puşi pe coloană este exact numărul de vectori coloană liniari independenţi (iar
dimensiunea subspaţiului generat de cei trei vectori este egală cu numărul
 maxim de vectori liniar independenţi ai
λ 0 −1
sistemului dat). În cazul nostru rangul matricei A =  0 λ 1  depinde de λ. Astfel det A = λ3 + 2λ =
1 −1 λ


λ λ2 + 2 , deci dacă λ = 0 , atunci rangul este 2 şi deci numărul maxim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi
este 2 (deci cei trei vectori nu sunt liniar independenţi, deci nu pot forma o bază). Dacă λ ∈ R {0}, atunci rangul
este 3, prin urmare numărul maxim de vectori liniar independenţi dintre cei daţi este 3, deci cei trei vectori sunt
liniar independenţi şi deoarece numărul de vectori liniar independenţi coincide cu dimensiunea spaţiului, vectorii
daţi formează o bază ı̂n (R3 , +, ·, R).

33. Să se determine λ astfel ı̂ncât vectorii v1 = (1, λ, 0), v2 = (λ, 1, 1), v3 = (1, 0, λ) din (R3 , +, ·, R) să formeze o bază
ı̂n (R3 , +, ·, R).
34. Se dau vectorii v1 = (1, 2, −3, −1), v2 = (0, −1, 1, 2), v3 = (−2, 0, 1, 3) şi v4 = (−1, 1, 1, 2) din (R4 , +, ·, R). Să se
arate că aceştia formează o bază ı̂n (R4 , +, ·, R) Să se determine coordonatele vectorului v = (−2, 2, −3, 1) ı̂n această
nouă bază.

Rezolvare:

În spaţiul (R4 , +, ·, R), care este de dimensiune 4, dacă avem patru vectori liniar independenţi atunci aceştia formează
o bază.

20
  
 1
 0 −2 −1 
 2 −1 0 1 
Rangul matricei A este 4 deoarece 
−3 1 1 1  = 16 6= 0, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi
 
 −1 2 3 2 
dintre cei daţi este 4, adică cei patru vectori sunt liniar independenţi şi deci pot forma o bază ı̂n (R4 , +, ·, R).
A scrie coordonatele vectorului v = (−2, 2, −3, 1) ı̂n noua bază ı̂n seamnă a găsi scalarii α, β, γ, δ ∈ R astfel ı̂ncât
v = αv1 + βv2 + γv3 + δv4 sau echivalent

(−2, 2, −3, 1) = (α − 2γ − δ, 2α − β + δ, −3α + β + γ + δ, −α + 2β + 3γ + 2δ)

ceea ce revine la rezolvarea sistemului 



α − 2γ − δ = −2



2α − β + δ = 2





−3α + β + γ + δ = −3


−α + 2β + 3γ + 2δ = 1.

 
1 0 −2 −1 −2
 2 −1 0 1 2 
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea A are rangul 4 iar Ā = 
 −3
 are rangul
1 1 1 −3 
−1 2 3 2 1
tot 4, prin urmare, rangA = rang Ā = 4 deci sistemul este compatibil unic determinat. Soluţia este dată folosind
regula lui Cramer. Obţinem α = 1, β = −1, γ = 2 şi δ = −1.
Deci avem v = v1 − v2 + 2v3 − v4 adică coordonatele lui v ı̂n noua bază sunt 1, −1, 2, −1.

35. Să se determine coordonatele vectorului v = (10, 8, 5, 1) ∈ (R4 , +, ·, R) ı̂n baza B = {v1 , v2 , v3 , v4 }, unde v1 =
(1, 0, 0, 0), v2 = (1, 1, 0, 0), v3 = (1, 1, 1, 0), v2 = (1, 1, 1, 1) .

36. Să se determine coordonatele următorilor vectori din spaţiul (R3 [x], +, ·, R) ı̂n baza B = 1, x, x2 , x3 :
3
(a) p1 (x) = 4x3 − x2 + 5x + 4, (b) p2 (x) = 2x − 1, (c) p3 (x) = (x + 1) .
37. Să se determine o bază a spaţiului vectorial (Mm,n (R) , +, ·, R).

Rezolvare:

În mod evident, orice matrice din (Mm,n (R) , +, ·, R) se scrie ı̂ntr-un mod unic, cu ajutorul matricelor Eji , i = 1, m,
n o
j = 1, n care au 1 la intersecţia liniei i cu coloana j şi ı̂n rest zerouri, deci mulţimea matricelor Eji for-
ni=1,m,j=1,n
o
mează un sistem de generatori pentru orice matrice din Mm,n (R) . Se poate arăta uşor că mulţimea Eji
i=1,m,j=1,n
este şi liniar independentă.

 
a b
38. Fie subspaţiul liniar al matricelor de forma ∈ (M2 (R) , +, ·, R), a, b ∈ R. Să se determine o bază a
−b a
acestui subspaţiu.
 
a 2c 2b
39. Fie subspaţiul liniar al matricelor de forma  b a 2c  ∈ (M3 (R) , +, ·, R), a, b, c ∈ R. Să se determine o bază
c b a
a acestui subspaţiu.
40. Să se determine coordonatele următorilor vectori din spaţiul (M2 (R) , +, ·, R) ı̂n baza canonică a lui (M2 (R) , +, ·, R) :
   
−5 2 4 0
(a) A1 = , (b) A2 = .
1 3 −2 7
41. Se dau vectorii a = 2e1 − e2 , b = e1 + 3e2 dintr-un spaţiu liniar cu baza {e1 , e2 }. Să se arate că {a, b} formează o
nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorului c = 3e1 − e2 .
42. Se dau vectorii a = (1, 1, 1), b = (1, 1, 2), c = (1, 2, 3) din (R3 , +, ·, R). Să se arate că {a, b, c} formează o nouă bază
şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorilor u = (5, −1, 3) şi v = (2, 3, −1) .

21
43. Se dă vectorul a = 3e1 + 2e2 dintr-un spaţiu vectorial cu baza {e1 , e2 }. Să se determine coordonatele vectorului a ı̂n
baza {f1 , f2 } ştiind că trecerea de la o bază la alta este realizată de relaţiile f1 = 3e1 + 4e2 şi f2 = e1 + e2 .

44. Se dau vectorii a = e1 + e2 , b = 2e1 − e2 + e3 şi c = e2 − e3 dintr-un spaţiu liniar cu baza {e1 , e2 , e3 }. Să se arate că
{a, b, c} formează o nouă bază şi să se afle coordonatele ı̂n această bază ale vectorului d = e1 + 8e2 − 5e3 .
45. Să se determine dimensiunea şi o bază a subspaţiului vectorial generat de vectorii:
(a) v1 = (1, 2, −1, 3), v2 = (2, 0, −1, 4), v3 = (0, 4, −1, 2) din R4 , +, ·, R);
(b) v1 = (−1, 0, 2, −3, 4), v2 = (2, 1, −3, 0, −1), v3 = (1, 3, 1, 1, 2), v4 = (1, 5, 3, 5, 1) din (R5 , +, ·, R).

Rezolvare:

Dimensiunea subspaţiului generat de vectorii daţi este egală cu numărul maxim de vectori liniar independenţi ai
sistemului dat.
 
1 2 0
 2 0 4 
(a) Rangul matricei A =   −1 −1 −1  este 2, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi dintre cei


3 4 2
daţi este 2. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei trei vectori este 2 iar o bază este dată, de exemplu,
de {v1 , v2 } .
 
−1 2 1 1
 0 1 3 5 
 
(b) Rangul matricei A =  2 −3 1 3 

 este 3, deci numărul maxim de vectori liniar independenţi dintre
 −3 0 1 5 
4 −1 2 1
cei daţi este 3. Prin urmare dimensiunea subspaţiului generat de cei patru vectori este 3 iar o bază este dată, de
exemplu, de {v1 , v2 , v3 } .

46. Să se determine dimensiunea şi o bază a subspaţiului vectorial generat de vectorii v1 = (2, 1, 3, 1), v2 = (1, 2, 0, 1),
v3 = (−1, 1, −3, 0) din (R4 , +, ·, R).
47. Se dă vectorul a = (3, −1, 0) ı̂n baza {e1 , e2 , e3 }. Să se determine coordonatele vectorului a ı̂n baza {f1 , f2 , f3 } ştiind
că trecerea de la o bază la alta este realizată de relaţiile f1 = 2e1 − e2 + 3e3 , f2 = e1 + e3 şi f3 = −e2 + 2e3 .

48. Un spaţiu liniar are baza {e1 , e2 , e3 , e4 }. Să se afle matricea de trecere de la baza dată la baza {e3 , e4 , e1 , e2 } .

Rezolvare:

Pentru a scrie matricea de trecere de la baza {e1 , e2 , e3 , e4 } la baza {e3 , e4 , e1 , e2 }, trebuie să scriem vectorii bazei
noi descompuşi ı̂n funcţie de vectorii bazei vechi. Avem



 e3 = (0, 0, 1, 0)



e4 = (0, 0, 0, 1)





e1 = (1, 0, 0, 0)


e2 = (0, 1, 0, 0)


Acum matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe coloană. Obţinem
 
0 0 1 0
 0 0 0 1 
A=  1 0 0
.
0 
0 1 0 0


49. În spaţiul (R2 [x], +, ·, R) să se arate că B = p1 (x)= x2 + x + 1, p2 (x) = x2 − x, p3 (x) = x − 1 formează o bază.
Să se afle matricea de trecere de la baza canonică 1, x, x2 la baza B. Să se afle coordonatele polinomului x2 + 5
ı̂n baza B.

22
 Rezolvare:

Dimensiunea lui R2 [x] este 3, deci cele trei polinoame date formează o bază ı̂n P2 (x) dacă şi numai dacă sunt liniar
independete. Considerăm    
α x2 + x + 1 + β x2 − x + γ (x − 1) = 0
ceea ce se reduce la sistemul 


 α+β =0


α−β+γ =0



α − γ = 0

 
 1 1 0 

care are matricea cu determinantul  1 −1 1  = 3 6= 0, deci admite soluţie unică (doar soluţia banală). Deci
 1 0 −1 
vectorii daţi sunt liniar independenţi, adică formează o bază ı̂n (R2 [x], +, ·, R).
 1
Pentru a scrie matricea de trecere de la baza canonică 1, x, x2 la baza B, trebuie să scriem vectorii bazei B
descompuşi ı̂n funcţie de vectorii bazei canonice. Avem



 p1 (x) = x2 + x + 1 = (1, 1, 1)


p2 (x) = x2 − x = (1, −1, 0)



p3 (x) = x − 1 = (0, 1, −1)


Acum matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe coloană. Obţinem
 
1 1 0
C =  1 −1 1 .
1 0 −1
Pentru a găsi coordonatele altui vector ı̂n raport cu această nouă bază avem două metode.
Prima metodă este cea prezentată deja: vectorul p (x) = x2 + 5 se scrie sub forma p (x) = αp1 (x) + βp2 (x) + γp3 (x)
sau echivalent
x2 + 5 = (α + β) x2 + (α − β + γ) x + (α − γ)
ceea ce revine la rezolvarea sistemului 


 α+β =1


α−β+γ =0



α − γ = 5

 
1 1 0
Studiem compatibilitatea acestui sistem: matricea sistemului este A =  1 −1 1  are rangul 3 iar Ā =
1 0 −1
 
1 1 0 1
 1 −1 1 0  are rangul tot 3. Prin urmare, rangA = rang Ā = 3 deci sistemul este compatibil. Soluţia este
1 0 −1 5
dată de regula lui Cramer: α = 2, β = −1 şi γ = −3.
Deci avem p (x) = 2p1 (x) − p2 (x) − 3p3 (x).
A doua metodă ı̂nseamnă a folosi formula
Y = C −1 · X,
unde X este matricea coloană a coordonatelor lui p (x) ı̂n vechea bază (cea canonică) iar Y este matricea coloană a
coordonatelor lui p (x) ı̂n noua bază B. Prin urmare
 −1         
1 1 0 1 1 1 1 1 6 2
1
Y =  1 −1 1   0  =  2 −1 −1   0  =  −3  =  −1  ,
3
1 0 −1 5 1 1 −2 5 −9 −3
1 De fapt, din cauza scrierii polinoamelor sub formă canonică, vom folosi descompunerea ı̂n baza x2 , x, 1 .


23
  
2
adică coordonatele lui p (x) = x2 + 5 ı̂n noua bază sunt  −1 , deci p (x) = 2p1 (x) − p2 (x) − 3p3 (x) .
−3

Alternativ:


 

= L2 − L1
L2
   
1 1 0 | 1 L3 = L3 − L1 1 1 0 | 1 1
L3 =L3 − 2 L2 
1 1 0 | 1
1 −1 1 | 0 ∼ 0 −2 1 | −1 ∼ 0 −2 1 | −1

1 0 −1 | 5 0 −1 −1 | 4 0 0 − 32 | 9
2

       
L3 =− 23 L3
1 1 0 | 1 1 1 0 | 1 1 1 0 | 1 1 0 0 | 2
L =L −L L2 =L2 /(−2) L =L −L
∼ 0 −2 1 | −1 2 ∼2 3 0 −2 0 | 2 ∼ 0 1 0 | −1 1 ∼1 2 0 1 0 | −1
0 0 1 | −3 0 0 1 | −3 0 0 1 | −3 0 0 1 | −3
Deci coordonatele ı̂n bază sunt (2, −1, −3).

50. În spaţiul (R3 [x], +, ·, R) să se afle matricea de trecere de la baza 1, x, x2 , x3 la baza
n o
2 3
1, (x − 2) , (x − 2) , (x − 2) .

51. În (R3 , +, ·, R) se consideră bazele


B = v1 = (1, −1, 1) , v2 = (2, 0, 1) , v3 = (1, −2, 0)şi
0

B = w1 = (2, 1, 2) , w2 = (−1, −2, −1) , w3 = (0, 1, 1) .

Să se determine legătura dintre cele două baze şi să se determine coordonatele vectorului v faţă de baza B 0 ştiind
că are coordonatele (1, 1, 0) faţă de baza B.

Rezolvare:

Pentru a scrie matricea de trecere de la baza B la baza B 0 , trebuie să scriem vectorii bazei B 0 descompuşi ı̂n funcţie
de vectorii B. Avem 
w1 = av1 + bv2 + cv3




w2 = a0 v1 + b0 v2 + c0 v3


w3 = a00 v1 + b00 v2 + c00 v3




Rescriind acest sistem şi rezolvând-ul obţinem




 w1 = v1 + v2 − v3


w2 = −v2 + v3



w3 = v1 − v3 .


Matricea de trecere de la o bază la alta se scrie punând coordonatele de mai sus pe coloană. Obţinem
 
1 0 1
C =  1 −1 0 .
−1 1 −1

Există şi o metodă alternativă de a găsi matricea de schimbare de baze, când nici una dintre cele
două baze nu sunt cele canonice. Având ı̂n vedere că este uşor de citit matricea de trecere de la baza canonică,
fie
C1 C2
Bc −−→ B şi Bc −−→ B0,

unde C1 şi C2 sunt:    

1 2 1 2 −1 0
C1 =  −1 0 −2  şi C2 =  1 −2 1 .
1 1 0 2 −1 1

24
Fiind ambele baze, avem că C1 şi C2 sunt nesingulare şi deci

C −1 C
B −−1−→ Bc 2
şi Bc −−→ B0.

Acum putem scrie direct matricea S de schimbare de bază de la B la B 0 :

C −1 C2
B −−1−−→ Bc ,

deci
 −1     
1 2 1 2 −1 0 −2 −1 4 2 −1 0
1
C = C1−1 C2 =  −1 0 −2   1 −2 1 =  2 1 −1   1 −2 1 
3
1 1 0 2 −1 1 1 −1 −2 2 −1 1
   
3 0 3 1 0 1
1
= 3 −3 0  =  1 −1 0 .
3
−3 3 −3 −1 1 −1

Pentru a găsi coordonatele lui v ı̂n baza B 0 ştiind că are coordonatele (1, 1, 0) ı̂n baza B, folosim formula

XB 0 = C −1 · XB ,

unde XB este matricea coloană a coordonatelor lui v ı̂n bază iniţială B iar XB 0 este matricea coloană a coordonatelor
lui v ı̂n noua bază B 0 . Prin urmare
 −1       
1 0 1 1 1 1 1 1 2
XB 0 =  1 −1 0   1 = 1 0 1  1  =  1 ,
−1 1 −1 0 0 −1 −1 0 −1
 
2
adică coordonatele lui v ı̂n noua bază B 0 sunt  1 , deci v = 2w1 + w2 − w3 .
−1

Alternativ: Pentru matricea schimării de bază vom considera matricele C1 şi C2 ca fiind componentele matricei
bloc (C1 |C2 ). Aplicăm transformări elementare pe linii până vom obţine (I3 |C).

L2
= L2 + L1

 
   
1 2 1 | 2 −1 0 L3 = L3 − L1 1 2 1 | 2 −1 0 L =L + 1 L 1 2 1 | 2 −1 0
3 3 2 
−1 0 −2 | 1 −2 1 ∼ 0 2 −1 | 3 −3 1 ∼ 2 0 2 −1 | 3 −3 1

1 1 0 | 2 −1 1 0 −1 −1 | 0 0 1 0 0 − 23 | 3
2 − 32 3
2

L2

= L2 + L3
   
L3 =− 32 L3
1 2 1 | 2 −1 0 L1

= L1 − L3 1 2 0 | 1 0 −1
∼ 0 2 −1 | 3 −3 1  ∼ 0 2 0 | 2 −2 0  L2 =L
∼
2 /2

0 0 1 | −1 1 −1 0 0 1 | −1 1 −1
     
1 2 0 | 3 −2 1 1 0 0 | 1 0 1 1 0 1
L =L1 −2L2
0 1 0 | 1 −1 0 1 ∼ 0 1 0 | 1 −1 0  → C =  1 −1 0 
0 0 1 | −1 1 −1 0 0 1 | −1 1 −1 −1 1 −1

Pentru determinarea coordonatelor putem considera:



 L2 = L2 − L1 


     
1 0 1 | 1 L3 = L3 + L1 1 0 1 | 1 1 0 1 | 1 1 0 1 | 1
1 −1 0 | 1 ∼ 0 −1 −1 | 0 L2 =L∼2 +L3 0 0 −1
L =−L
| 1 2 ∼ 2 0 0 1 | −1
−1 1 −1 | 0 0 1 0 | 1 0 1 0 | 1 0 1 0 | 1
     
1 0 0 | 2 1 0 0 | 2 2
L1 =L1 −L2 L ↔L
∼ 0 0 1 | −1 3 ∼ 2 ∼ 0 1 0 | 1  → XB 0 =  1 
0 1 0 | 1 0 0 1 | −1 −1

25
52. În (R3 , +, ·, R) se consideră baza B = {v1 , v2 , v3 } şi mulţimea

B 0 = {w1 = v1 + v2 − v3 , w2 = 2v1 + 3v2 , w3 = 3v1 + 7v2 + 6v3 } .

Să se arate că mulţimea B 0 formează o bază şi să se determine coordonatele vectorului w = 2v1 − 7v3 ı̂n baza nouă
B0.

Rezolvare:

Se poate arăta că vectorii w1 , w2 , w3 sunt liniar independenţi, folosind liniara independenţă a vectorilor v1 , v2 , v3 .
Apoi w1 , w2 , w3 formează o bază deoarece sunt trei vectori liniar independenţi ı̂ntr-un spaţiu de dimensiune 3.
O metodă mai uşoară constă ı̂n a citi matricea de trecere de la B la B 0 . Aceasta este
 
1 2 3
C =  1 3 7 .
−1 0 6

Deoarece matricea de trecere de la baza B la noua mulţime B 0 este nesingulară (det A 6= 0), deducem,
conform teoriei, că mulţimea care s-a obţinut este tot o bază.
Pentru a găsi coordonatele lui w ı̂n baza B 0 ştiind că are coordonatele (2, 0, −7) ı̂n baza B, folosim formula

XB 0 = C −1 · XB .

Prin urmare
 −1       
1 32 2 18 −12 5 2 1
XB 0 = 1 7   0  =  −13
3 9 −4   0  =  2  ,
−1 60 −7 3 −2 1 −7 −1
 
1
adică coordonatele lui w ı̂n noua bază B 0 sunt  2 , deci w = w1 + 2w2 − w3 .
−1


53. Fie subspaţiul S = (x1 , x2 , x3 , x4 ) : x1 + 2x2 + x4 = 0, x1 , x2 , x3 , x4 ∈ R ⊂ (R4 , +, ·, R). Să se găsească o bază ı̂n
acest subspaţiu şi să se precizeze dimensiunea subspaţiului.

Rezolvare:

Avem evident că S = (x1 , x2 , x3 , −x1 − 2x2 ) : x1 , x2 , x3 ∈ R . Considerăm acum vectorii din S, obţinuţi pentru
diverse valori particulare ale variabilelor x1 , x2 , x3 ∈ R. Astfel obţinem

B = v1 = (1, 0, 0, −1) , v2 = (0, 1, 0, −2) , v3 = (0, 0, 1, 0)

. Aceştia sunt liniar independenţi deoarece matricea formată cu coordonatele lor scrise pe coloană este A =

1 0 0
 0 1 0 
  care are rangul 3. În plus se obţine imediat că orice vector din S se poate scrie ca o combinaţie
 0 0 1 
−1 −2 0
liniară de vectori din S, deoarece

S 3 v = (v1 , v2 , v3 , −v1 − 2v2 ) = v1 (1, 0, 0, −1) + v2 (0, 1, 0, −2) + v3 (0, 0, 1, 0) .

Deci B este un sistem de generatori pentru S dar şi un sistem liniar independent de vectori, deci B constitue o bază
pentru S. Prin urmare, dimensiunea lui S este 3.

(  )
a b 0
54. Fie subspaţiul S = : a, b, c ∈ R ⊂ M2,3 (R) . Să se găsească o bază B1 ı̂n acest subspaţiu şi
−b c a + c
să se precizeze dimensiunea subspaţiului. Să se arate că
(      )
2 1 0 0 −1 0 0 1 0
B2 = F1 = , F2 = , F3 =
−1 1 3 1 1 1 −1 2 2

26
 formează o bază ı̂n spaţiul S.

Rezolvare:

Considerăm matrice din S obţinute pentru diverse valori particulare ale variabilelor a, b, c ∈ R. Obţinem mulţimea
(      )
1 0 0 0 1 0 0 0 0
B1 = E1 = , E2 = , E3 = .
0 0 1 −1 0 0 0 1 1

Se poate arăta că aceştia sunt liniar independenţi şi se obţine imediat că orice matrice din S se poate scrie ca o
combinaţie liniară de vectori din S, deoarece
       
a b 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0
S3A= =a +b +c .
−b c a + c 0 0 1 −1 0 0 0 1 1

Deci B1 este un sistem de generatori pentru S dar şi un sistem liniar independent de vectori, deci B1 constitue o
bază pentru S. Prin urmare, dimensiunea lui S este 3.
Acum, ı̂n mod analog, se poate arăta că vectorii din B2 sunt liniar independenţi. Acum, spaţiul S fiind de dimensiune
3, rezultă imediat că mulţimea B2 formată cu 3 vectori liniar independenţi este şi sistem de generatori, deci B2
formează o bază ı̂n S.
Pentru a găsi coordonatele unei matrice oarecare din S ı̂n raport cu baza B2 , trebuie să plecăm de la ecuaţia
       
a b 0 2 1 0 0 −1 0 0 1 0
A= =α +β +γ
−b c a + c −1 1 3 1 1 1 −1 2 2
       
2α α 0 0 −β 0 0 γ 0 a b 0
⇔ + + = ,
−α α 3α β β β −γ 2γ 2γ −b c a + c

unde A ∈ S, ceea ce este echivalent cu sistemul


2α = a





α − β + γ = b

 
2α = a
 

 


0 = 0 
 a 1 1
⇔ α−β+γ =b ⇒α= , β = (a − 4b + 2c) , γ = (b + c − a) .
2 6 3
−α + β − γ = −b

 



 α + β + 2γ = c

α + β + 2γ = c






3α + β + 2γ = a + c


a 1 1
Deci S 3 A = B1 + (a − 4b + 2c) B2 + (b + c − a) B3 , adică coordonatele matricei A ı̂n baza B1 sunt (a, b, c)
2 6 3
a 1 1

iar ı̂n baza B2 sunt , (a − 4b + 2c) , (b + c − a) .
2 6 3
55. Să se determine dimensiunea şi să se indice o bază a spaţiului soluţiilor următorului sistem liniar şi omogen:



 x1 + x2 + x3 + x4 + 2x5 = 0


x1 − x2 + 2x3 + x4 + x5 = 0



x1 + 5x2 − x3 + x4 + 4x5 = 0.


Rezolvare:

Trebuie să rezolvăm sistemul omogen. Matricea sistemului are rangul 2, deci sistemul se reduce la

x1 + x2 = −α − β − 2γ
x − x = −2α − β − γ
1 2

27
 unde x3 = α, x4 = β, x5 = γ. Acesta are soluţia x1 = 12 (−3α − 2β − 2γ) şi x2 = 21 (α − γ), deci soluţia sistemui
iniţial este mulţimea
 1 1

S= (−3α − 2β − 2γ) , (α − γ) , α, β, γ , α, β, γ ∈ R . (10)
2 2
O metodă alternativă de a rezolva sistemul este şi metoda lui Gauss. Astfel obţinem
     
1 1 1 1 2 1 1 1 1 2 1 1 1 1 2
 1 −1 2 1 1  ∼  0 −2 1 0 −1  =  0 −2 1 0 −1 
1 5 −1 1 4 0 4 −2 0 2 0 0 0 0 0
iar sistemul triunghiular obţinut se rezolvă uşor şi are soluţia dată tot de mulţimea (10).
O bază pentru mulţimea soluţiilor S se poate obţine dând diverse valori particulare variabilelor α, β, γ ∈ R. Deducem,
de exemplu, baza 
B = v1 = (−3, 1, 2, 0, 0) , v2 = (−1, 0, 0, 1, 0) , v3 = (−3, −1, 0, 0, 2) ,
şi deci S are dimensiunea 3.

56. Să se determine dimensiunea şi să se indice o bază a spaţiului soluţiilor următoarelor sisteme liniare şi omogene:
 


 x 1 + x2 − x 3 = 0 

 x1 − 2x2 + x3 + x4 = 0

 

(a) 3x1 − 2x2 + 2x3 = 0 ; (b) x1 − 2x2 + x3 − x4 = 0 ;

 

 
6x1 + x2 − x3 = 0
 x1 − 2x2 + x3 + 5x4 = 0




 x1 + 2x2 − x3 + x5 = 0



x1 + 3x2 − 2x3 + 8x4 − 3x5 = 0

(c)



 x1 + 4x2 − 2x3 + 7x4 − 4x5 = 0


x1 + x2 + 2x5 = 0.


Rezolvare:
ˆ Pentru primul sistem avem:
 

 
L2

= L2 − 3L1   = L3 − L2
L3

   
1 1 −1 L3 = L3 − 6L1 1 1 −1  L2 = 1/5L2 1 1 −1 1 0 0
L =L +L
3 −2 2 ∼ 0 −5 5 ∼ 0 −1 1  1 ∼1 2 0 −1 1
6 1 −1 0 −5 5 0 0 0 0 0 0
 (11)
Deci S1 = (0, α, α) : α ∈ R , dimensiunea lui S1 este 1;
ˆ Avem


 L2 = L2 − L1 


   
1 −2 1 1 L3 = L3 − L1
 1 −2 1 1 1 −2 1 1
L1 =L1 =1/2L2
1 −2 1 −1 ∼ 0 0 0 −2 L3 =L∼ 3 +2L2
0 0 0 −2 ∼
1 −2 1 5 0 0 0 4 0 0 0 0 (12)
 
1 −2 1 0
0 0 0 −1
0 0 0 0

Prin urmare S2 = (2α − β, α, β, 0) : α, β ∈ R , dimensiunea lui S2 .
ˆ Se obţine matricea asociată:

= L2 − L1
L2





 
  L3 = L3 − L1  L3 = L3 − 2L2  
1 2 −1 0 1  1 2 −1 0 1 1 2 −1 0 1
L4 = L4 − L1

L4 = L4 + L2

−2 8 −3 −1 8 −4 −1 −4
 
1 3 0 1 0 1 8
  ∼   ∼  
1 4 −2 7 −4  0 2 −1 7 −5  0 0 1 −9 3
1 1 0 0 2 0 −1 1 0 1 0 0 0 8 −3
(13)

28
  
t
Deci S3 = (27, −43, −51, 3, 8) , t ∈ R
8
57. Să se completeze până la o bază ı̂n R4 următoarea mulţime liniar independentă:

u = (1, 0, −1, 2), v = (0, 0, −1, 2)

Soluţie: O metodă de completare este următoarea: formăm matricea care are pe coloane vectorii u şi v şi o com-
pletăm cu coloanele formate din baza canonică, de exemplu (poate fi luată orice altă bază). Aplicăm transformările
elementare şi coloanele matricei unitate de ordin patru formate (care vor contţine obligatoriu coloanele 1 şi doi
deoarece vectorii u şi v sunt liniar independenţi) vor forma baza căutată.

L = L3 + L1
0 0 0  3
    
1 0 1 1 0 1 0 0 0 1 0 1 0 0 0
L4 = L4 − 2L1
 0 0 0 1 0 0 0 0 0 1 0 0  L2 ↔L
0 −1 1 0 1 0

 −1
 ∼  ∼ 4  
−1 0 0 1 0  0 −1 1 0 1 0 0 2 −2 0 0 1
2 2 0 0 0 1 0 2 −2 0 0 1 0 0 0 1 0 0 (14)
 
1 0 1 0 0 0
0
L3 =L3 +2L2  −1 1 0 1 0
∼ 0

0 0 0 2 1
0 0 0 1 0 0

Deci baza este B = {u, v, e2 , e4 }.

58. Să se stabilească formulele de transformare a coordonatelor când se trece de la baza S la baza S 0
(a) S = {(2, 3), (0, 1}, S 0 = {(6, 4), (4, 8)} din R2
(b) S = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 0)}, S 0 = {(2, 0, 3), (−1, 4, 1), (3, 2, 5)} din R3
(c) S = {x2 , x, 1}, S 0 (3 + 2x + x2 , x2 − 4, x + 4) din R2 [x].
59. Se dau matricele      
2 −3 1 1 0 −1
A= , B= , C=
1 −1 3 0 2 0

(a) Să se studieze liniara dependenţă a acestor matrice ı̂n (M2 (R), +, ·, R).
(b) Să se completeze mulţimea acestor matrice la o bază ı̂n (M2 (R), +, ·, R).

Rezolvare:
(a) Considerăm combinaţia liniară a celor trei matrice:



 2α + β = 0

−3α + β − γ = 0
αA + βB + γC = 0 →
α + 3β + 2γ = 0


−α = 0


Scriem matricea asociată sistemului:


= L2 + 2L1 L2






    L3 = L3 − 3L1    
2 1 0 −1 0 0 
 −1 0 0 −1 0 0
L4 = L4 + L1

−3 1 −1 2 1 0

0 1 0 0 1 0
 L1 ↔L 4 −3L3
 L4 =L∼

4 

 ∼ −3 1 −1
 ∼   
1 3 2 0 1 −1 0 1 −1
−1 0 0 1 3 2 0 3 2 0 0 5 (15)
   
−1 0 0 −1 0 0
L3 =L3 −L2  0 1 0  L4 =L4 +5L3  0 1 0 
∼ 
 0 0 −1
 ∼ 
 0 0 −1


0 0 5 0 0 0

Rezultă că cele trei matrice sunt liniar independente.

29
 (b) Pentru a completa la o bază mai avem nevoie de ı̂ncă o matrice care ı̂mpreună cu cele scrise mai sus să constituie
un sistem liniar independent.
   
2 1 0 | 1 0 0 0 −1 0 0 | 0 0 0 1
−3 1 −1 | 0 1 0 0 L1 ↔L4  2 1 0 | 1 0 0 0
 1 3 2 | 0 0 1 0 ∼ −3 1 −1 | 0 1 0 0
   

−1 0 0 | 0 0 0 1 1 3 2 | 0 0 1 0

L2 = L2 + 2L1





L3 = L3 − 3L1    

 −1 0 0 | 0 0 01 −1 0 0 | 0 0 0 1

L4 = L4 + L1
 (16)
| |

0 1 0 1 0 02 4 −3L3
0 1 0 1 0 0 2
∼   L4 =L∼  
0 1 −1 | 0 1 −3
0 0 1 −1 | 0 1 0 −3
0 3 2 | 0 0 11 0 0 5 | 0 −3 1 10
   
−1 0 0 | 0 0 0 1 −1 0 0 | 0 0 0 1
L3 =L3 −L2 0 1 0 | 1 0 0 2 L 4 =L 4 +5L 3
0 1 0 | 1 0 0 2 
∼   ∼  
0 0 −1 | −1 1 0 −5 0 0 −1 | −1 1 0 −5 
0 0 5 | 0 −3 1 10 0 0 0 | −5 2 1 −15
(  )
0 0
Obţinem o bază formată din B = A, B, C,
1 0

60. (a) Să se determine coordonatele vectorului x ∈ R3 ı̂n baza canonică dacă ı̂n baza S1 = {e01 = (1, 1, 1), e02 =
(1, 1, 0), e03 = (1, 0, 0)} are coordonatele (x)S1 = (1, 2, 3).
(b) Să se determine coordonatele vectorului y ∈ R3 ı̂n baza S1 dacă ı̂n baza S2 = {(f10 = (1, −1, 1), f20 =
(3, 2, 1), f30 = (0, 1, 0)} are coordonatele (y)S2 = (2, 4, −2).
Rezolvare:
(a) Matricea schimbării de bază de la baza Bc la baza S1 este:
 
1 1 1
C = 1 1 0
1 0 0

Prin urmare avem următoarea formulă de legătură ı̂ntre aceste coordonate:

     
1 1 1 1 6
XBc = C · XS1 = 1 1 0 · 2 = 3
1 0 0 3 1

(b) Dorim să obţinem matricea schombării de bază de la baza S1 la baza S2 . Pentru aceasta considerăm:


 

= L2 − L1 
L2
  
1 1 1 | 1 3 0 L3 ↔ L1 1 0 0 | 1 1 0 1 0 0 | 1 1 0
L2 ↔L3
1 1 0 | −1 2 1 ∼ 0 0 −1 | −1 2 1 ∼ 1 1 1 | 1 3 0
1 0 0 | 1 1 0 1 1 1 | 1 3 0 0 0 −1 | −1 2 1
   
1 0 0 | 1 1 0 1 0 0 | 1 1 0
L2 =L2 −L1 +L3 L =−L
∼ 0 1 0 | −1 4 1 3 ∼ 3 0 1 0 | −1 4 1
0 0 −1 | −1 2 1 0 0 1 | 1 −2 −1
(17)
Prin urmare:      
1 1 0 2 6
Y(S1 ) = C · Y(S2 ) = −1 4 1  ·  4  = 12 (18)
1 −2 −1 −2 4

30