Seminar 2

Algebră liniară
 
a b
Definiţia 1. Fie A ∈ M2 (C), A = .
c d
2
Ecuaţia det(A − λI2 ) = λ − T r(A)λ + detA = 0 se numeşte ecuaţia caracteristică a matricei A, unde T r(A) = a + d
(urma matricei A) şi detA = ad − bc. Rădacinile ecuaţiei se numesc valori proprii.
Teorema 1 (Cayley-Hamilton). Orice matrice pătratică verifică propria sa ecuaţie caracteristică, adică
 
a b
A2 − T r(A) · A + detA · I2 = O2 , unde A ∈ M2 (C), A = .
c d

Exerciţiul 1. Demonstraţi teorema precedentă utilizând notaţiile din definiţia (1).

 
a b
Consecinţa 1. Dacă A = ∈ M2 (C) şi detA = ad − bc = 0, atunci An = (T rA)n−1 A, ∀n ∈ N, n ≥ 2.
c d
Exerciţiul 2. Demonstraţi consecinţa precedentă utilizând inducţia matematică şi teorema Cayley-Hamilton.
Definiţia 2. Numim complement algebric al minorului M al matricei A elementul din R definit de C = (−1)s Mc unde
s = (i1 + i2 + . . . + ip ) + (j1 + j2 + . . . + jp ), adică suma indicilor liniilor şi coloanelor matricei A utilizate ı̂n M .
Amintim că numim minor complementar al minorului M de ordin p al matricei A determinantul Mc de ordinul n − p al
matricei extrase din A prin prin suprimarea celor p linii şi p coloane corespunzătoare lui M.
Minorii de ordinul 1 ai matricii A sunt elementele sale, aij . Minorii complementari ai acestora sunt determinanţii de
ordinul n − 1.

1 Teorema lui Laplace

Teorema 2. (Teorema lui Laplace) Determinantul matricei A este egal cu suma produselor minorilor de ordinul p ce se
pot construi cu elementele a p linii (coloane) fixate ale matricei A şi complemenţii lor algebrici.
Exerciţiul 3. Să se calculeze valoarea determinantului
 
1 1 2 3 

1 1 3 4 
D = 
2 5 3 −1
−1 −2 3 4
folosind regula lui Laplace şi dezvoltându-l după primele două linii.
Soluţie: Vom dezvolta după primele două linii. Minorii corespunzători acestora sunt ı̂n număr de C42 = 6. Prezentăm
minorii:            
1 1
 , M13 = 1 2 , M14 = 1 3 , M23 = 1 2 , M24 = 1 3 , M34 = 2 3
         
M12 = 
1 1  1 3  1 4   1 3   1 4  3 4
Conform teoremei lui Laplace obţinem
 
1 1 2 3  
           
1+2+1+2 3 −1 −1 1
1 1 3 4  1 1   1 2 1+3+1+2  5
 3 1+2+1+4  5
 3
 = · (−1) + · (−1) + · (−1)
2
 5 3 −1   1 1   3 4  1 3  −2 4  1 4  −2 3
−1 −2 3 4 
           
1 2 1+2+2+3  2
 −1 1 3 1+2+2+4  2
 3 2 3 1+2+3+4  2
 5 
+  · (−1) −1 4  + 1 · (−1) −1 + · (−1) −1
1 3 4  4 3 4  −2
= 0 − 18 + 21 + 7 − 11 + 1 = 0.
(1)
Exerciţiul 4. Să se calculeze utilizând metoda lui Laplace şi dezvoltând după primele două linii valoarea determinantului:
 
1 0 0 0 2

0 1 0 0 3

D = x 0 1 0 4 .
x x 0 1 5

x x x 0 6
 Soluţie: Minorii corespunzători acestor linii sunt ı̂n număr de C52 = 10. Vom considera doar minorii nenuli care sunt:
     
1 0
 = 1, M15 = 1 2 = 3, M25 = 0 2
  
M12 =  = −2
0 1   0 3  1 3
Complemenţii algebrici ai acestora sunt:
     
 1 0 4 0 1 0 x 1 0
0 0 0
= (−1)1+2+1+2  0 1 5 = 6 − 4x, M15 = (−1)1+2+1+5 x = (−1)1+2+2+5 x 1 = x − x2
   
M12 0 1 = −x, M25 0
x 0 6  x x 0 x x 0
Prin urmare:  
1 0 0 0 2

0 1 0 0 3  
0 1 0 4 = 1 · (6 − 4x) + 3 · (−x) − 2 · x − x2 = 2x2 − 9x + 6.

x

x x 0 1 5

x x x 0 6
Exerciţiul 5. Calculaţi prin două metode valoarea determinantului matricei:
 
1 2 −1 0
 −1 1 0 1 
A=  1 1

1 1 
−2 1 0 −1
Soluţie:
ˆ Vom calcula valoarea determinantului folosind dezvoltarea după a treia linie după cum urmează:
 
 1 2 −1 0     
  −1 1 1   1 2 0 
 −1 1 0 1  1+3  2+3 
det A =   = (−1) (−1)  1 1 1  + (−1) 0  1 1 1 
 1 1 1 1   −2 1 −1   −2 1 −1 
 −2 1 0 −1 
       
 1 2 0   1 2 0   −1 1 1   1 2 0 
3+3  4+3   
+ (−1) 1  −1 1 1  + (−1) 0  −1 1 1  = −  1 1 1  +  −1 1 1  =
 −2 1 −1   1 1 1   −2 1 −1   −2 1 −1 
     !
1+1  1 1  2+1  1 1  3+1  1 1 
= − (−1) (−1)   + (−1) 1   + (−1) (−2)  
1 −1  1 −1  1 1 
     !
1+1  1 1  1+2  −1 1  1+3  −1 1 
+ (−1) 1 + (−1) 2 + (−1) 0
1 −1  −2 −1  −2 1 
     !    !
 1 1   1 1   1 1   1 1   −1 1 
= − −  −  − 2  +   − 2  = −4 − 8 = −12.
1 −1   1 −1   1 1   1 −1   −2 −1 

ˆ Vom folosi metoda lui Laplace şi vom dezvolta determinantul după primele două linii. Minorii corespunzători acestor
prime linii
 vor fi ı̂n număr de şase şi au
 următoarea componenţă:
 
 1 2  1 −1 1 0 
M12 =   = 3, M13 = −1 0  = −1, M14 = −1 1  = 1,
     
−1 1    
2 −1
 = 1, M24 = 2 0 = 2, M34 = −1 0 = −1
   
M23 = 
1 0   1 1   0 1
Complemenţii algebrici corespunzători
 acestori minori vor fi:   
0 1+2+1+2 
 1 1  0 1+2+1+3 1
 1  0 1+2+1+4 1 1
 
M12 = (−1) ·  = −1, M13 = (−1)
 ·  = −2, M14 = (−1) ·  = −1,
 0 −1  1  −1  1 0 
1+2+2+3  1 1  1+2+2+4  1 1 1+2+3+4  1 1
0
 0
 0

M23 = (−1) · = 1, M24 = (−1) · = 2, M34 = (−1) · =3
−2 −1  −2 0 −2 1
Folosind teorema lui Laplace vom obţine:
 
 1 2 −1 0 

 −1 1 0 1  0 0 0

 1 1 = M12 · M12 + M13 · M13 + M14 · M14
1 1 
(2)

 −2 1 0 −1 
0 0 0
+ M23 · M23 + M24 · M24 + M34 · M34
= −3 − 2 − 1 + 1 − 4 − 3 = −12

2
Exerciţiul 6. Folosind metoda lui Laplace să se calculeze valoarea pentru următorii determinanţi:
 
2 3 1
 
1. D1 = 4 −1 2
0 1 2
Soluţie: Vom dezvolta determinantul propus după primele două linii. Minorii care pot fi obţinuti din aceste două
linii sunt ı̂n număr de trei şi anume:
     
2 3  2 1   3 1
M12 =    = −14, M13 =    = 0, M23 =   = 7.
4 −1 4 2 −1 2

Complemenţii algebrici corespunzători sunt:

0 0
M12 = (−1)1+2+1+2 · 2 = 2, M13 = (−1)1+2+1+3 · 1 = −1, M23 = (−1)1+2+2+3 · 0 = 0.

Conform teoremei lui Laplace obţinem:

0 0 0
D1 = M12 · M12 + M13 · M13 + M23 · M23 = −28
 
1 2 3 3
 
1 1 0 0
2. D2 =  
1 2 1 3

1 1 1 1
Vom dezvolta după primele două linii. Pentru aceasta considerăm minorii:
         
1 2
 = −1, M13 = 1 3 = −3, M14 = 1 1 = −3, M23 = 2 3
     2 3
M12 =  = −3, M 24 =  = −3, M34 = 0
1 1  1 0   3 0  1 0  1 0

Complemeţii corespunzători sunt:

     
0
1 3 0 1+2+1+3 2 3 0 1+2+1+4 2 1
= (−1)1+2+1+2 
  
M12  = −2, M13 = (−1) = 1, M 14 = (−1) =1
1 1 1 1  1 1
   
0 1+2+2+3 1 3 0 1+2+2+4 1 1
   
M23 = (−1) 1 1 = −2, M24 = (−1) 1 1  = 0
Obţinem: D2 = 2 − 3 − 3 + 6 = 2.
Alternativ:
   
1 2 3 3 1 1 3 3  
  1 3 3
1 1 0 0 C2 =C2 −C1 1 0 0 0 1+2 


1 =  = 1 · (−1) 1 1 3 = −(1 + 0 + 3 − 0 − 3 − 3) = 2.
2 1 3 1 1 1 3 0

1
 1 1
1 1 1 1 0 1 1
 
1 1 1 0 1

0 0 1 1 0

3. D3 = 1 2 3 4 5
1 0 0 1 1

0 0 1 2 0

2 Transformări elementare.
Fie m ∈ N∗ . Numim matrice elementară (pe linii) o matrice m × m de următorul tip:
(a) Li (a) = matricea obţinută din In ı̂nmulţind linia i cu constanta a ∈ R× .
(b) Lij = matricea obţinută din In schimbând liniile i şi j ı̂ntre ele.
(c) Tij (a) = matricea

obţinută din In adunând la linia i, linia j ı̂nmulţită cu a ∈ R× .
Fie A = aij i,j o matrice de ordin m × n cu coeficienţi ı̂n R. Prin transformare elementară pe linii a matricei A
ı̂nţelegem o matrice obţinută din A prin:
(a) ı̂nmulţirea liniei i cu a ∈ R× ;
(b) schimbarea liniilor i şi j ı̂ntre ele.
(c) ı̂nmulţirea liniei j cu o constantă a ∈ R şi adunarea rezultatului la linia i.

3
 Se poate arăta printr-un calcul simplu că matricea obţinută după transformarea (a), (b) respectiv (c) este egală cu
produsul Li (a) A, Lij A respectiv Tij (a).
Spunem că două matrice A şi B de tip m×n sunt asemenea dacă una se obţine din cealaltă prin transformări elementare.
Cu alte cuvinte, A şi B sunt asemenea dacă există matrice elementare E1 , E2 , ..., Er astfel ı̂ncât
B = Er Er−1 . . . E1 A
Putem folosi transformările elementare atât pentru determinarea inversei şi a rangului, cât şi ı̂n rezolvarea sistemelor
liniare.

3 Inversa unei matrice

Vom descrie mai ı̂ntâi două metode de a determina inversa unei matrice pătratice A = aij i,j=1,n .
Metoda 1 Calculăm mai ı̂ntâi det A. Dacă det A = 0 atunci matricea este neinversabilă şi am terminat. Dacă
det A 6= 0, atunci există A−1 şi este dată de formula
−1
A−1 = (det A) A∗
unde A∗ este matricea adjunctă a lui A. Matricea adjunctă A∗ este o matrice pătratică n × n ce are ı̂n poziţia (i, j)
complementul algebric δji al elementului aji din matricea A sau, echivalent, complementul algebric al poziţiei (i, j) din
matricea transpusă At .
Metoda 2 Putem calcula A−1 efectuând transformări elementare asupra liniilor matricei bloc n × (2n)


B = A | In
până când blocul stâng este In .
Pentru a obţine acest lucru, se poate proceda astfel:
(i) Alegem un element nenul de pe prima coloană, şi schimbăm linia pe care se află cu prima linie. În poziţia (1, 1) avem
acum un element nenul a. Împărţind linia 1 la a, obţinem pe poziţia (1, 1) elementul 1.
(ii) Din fiecare linie i = 2, . . . , n scădem prima linie ı̂nmulţită cu ai1 astfel ı̂ncât pe prima coloană să avem doar 1 ı̂n poziţia
(1, 1) şi zero ı̂n rest.
(iii) Căutăm un element nenul a de pe coloana 2 situat pe sau sub diagonala principală a lui A. Schimbând linii ı̂ntre ele,
aducem acel element a ı̂n poziţia (2, 2).
(iv) Împărţind linia 2 la a obţinem 1 ı̂n poziţia (2, 2). Din fiecare linie i 6= 2, scădem linia 2 ı̂nmulţită cu elementul de pe
poziţia (i, 2). Observăm că aceste transformări păstrează prima coloană.
(v) se repetă procedeul de la (iii)-(iv) pentru fiecare dintre celelalte coloane i = 3, ..., n.
Pe scurt, folosind doar operaţii asupra liniilor matricei B, transformăm fiecare coloană, de la stânga la dreapta, ı̂n coloanele
matricei In .
Dacă matricea nu este inversabilă, la un moment dat nu vom mai găsi un element nenul pe sau sub diagonala principală
(adică matricea obţinută va avea linii nule). Dacă matricea este inversabilă, atunci vom putea obţine ı̂n stânga In , iar
blocul drept va fi exact inversa.
Într-adevăr, transformările pe care le efectuăm corespund ı̂nmulţirii la stânga a matricei A cu o serie de matrice
elementare E1 , E2 , . . . , Er astfel ı̂ncât
Er Er−1 . . . E1 A = In
De aici, rezultă că
A−1 = Er Er−1 . . . E1
Observăm că produsul din dreapta este exact matricea identitate căreia ı̂i aplicăm aceleaşi transformări ca şi lui A. Dar
acestea sunt exact operaţiile pe care le efectuăm asupra blocului drept din matricea B.
 
1 0 1
Exerciţiul 7. Să se determine valorile parametrului m ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  x 1 2  să fie inversabilă
1 x m
pentru orice x ∈ R.
Rezolvare:
 
 1 0 1 
 
Vom calcula mai ı̂ntâi det A =  x 1 2  = x2 − 2x + m − 1 care este diferit de zero pentru orice x ∈ R dacă şi
 1 x m 
numai dacă discriminantul este strict negativ, adică matricea A este inversabilă dacă şi numai dacă discriminantul
4 − 4 (m − 1) = 4 (2 − m) < 0 ⇔ m > 2.

4
Exerciţiul 8. Determinaţi 
inversele următoarelor
 matrice:
 
  2 3 4 5 −1 1 0 0
2 2 3  3 3 4 5   1 −2 1 0 
(i)  1 −1 0 ; (ii)   4 4 4 5 ; (iii)  0
  ;
1 −2 1 
−1 2 0
5 5 5 5 0 0 1 −4/5
   
  1 0 ··· 0 −1 1 0 ··· 0 0
1 1 1 1
 1 2 3 4 
 0
 1 ··· 0 −1  
 α
 1 ··· 0 0 

 1 3 6 10 ; (v)  · · · · · · · · · · · · · · · ; (vi)  · · · · · · · · · · · · · · ·
(iv)      .

 0 0 ··· 1 −1   0 0 ··· 1 0 
1 4 10 20
−1 −1 · · · −1 −1 0 0 ··· α 1
 
2 2 3
Soluţie: (i) Determinantul matricei A =  1 −1 0  este
−1 2 0
 
 2 2 3   
 1 −1 0  = 3  1 −1  = 3 (2 − 1) = 3 6= 0
  
   −1 2 
 −1 2 0 
 
2 1 −1
deci A este inversabilă. Transpusa este At =  2 −1 2  iar matricea adjunctă este
3 0 0
   
0 6 3 0 2 1
A∗ =  0 3 3  → A−1 =  0 1 1 .
 
1 4
1 −6 −4 3 −2 − 3

Alternativ:


  = L2 − 1/2L1
L2

   
2 2 3 | 1 0 0  L3 = L3 + 1/2L1 2 2 3 | 1 0 0 2 2 3 | 1 0 0
 L3 =L3 +3/2L2 
1 −1 0 | 0 1 0 ∼ 0 −2 − 23 | − 12 1 0 ∼ 0 −2 − 32 | − 12 1 0
 
3 1
−1 2 0 | 0 0 1 0 3 2 | 2 0 1 0 0 − 34 | − 14 3
2 1

L2 = L2 + 3 L3
 2  
L3 =− 43 L3
2 2 3 | 1 0 0 L1 = L1 − 3L3
 2 2 0 | 0 6 4
∼ 0 −2 − 32 | − 12 1 0  ∼ 0 −2 0 | 0 −2 −2 
   
1 1 4
0 0 1 | 3 −2 − 43 0 0 1 | 3 −2 − 3
      
2 2 0 | 0 6 4 2 0 0 | 0 4 2 1 0 0 | 0 2 1
L2 =−1/2L2  L =L1 −2L2   L1 =1/2L1
∼ 0 1 0 | 0 1 1  1 ∼ 0 1 0 | 0 1 1  ∼ 0 1 0 | 0 1 1  → A−1 = 
   
1
0 0 1 | 3 −2 − 43 0 0 1 | 13 −2 − 43 0 0 1 | 13 −2 − 34
(ii) Vom calcula inversa folosind transformări elementare asupra liniilor matricei bloc

  L2 = L2 − L1  
L3 = L3 − L1
 
2 3 4 5  1 0 0 0 2 3 4 5  1 0 0 0
0  L4 = L4 − L1
 
3 3 4 5 0 1 0 1 0 0 0 −1 1 0 0 
     
∼
   
4 4 4 5 0 0 1 0  2 1 0 0 −1 0 1 0 
     
   
5 5 5 5  0 0 0 1 3 2 1 0  −1 0 0 1
L1 = L1 − 2L2    
L3 = L3 − 2L2 L1 = L1 − 3L3
 
0 3 4 5  3 −2 0 0 0 0 4 5  0 4 −3 0
L4 = L4 − 3L2  L4 = L4 − 2L3
 
1 0 0 0 −1 1 0 0  1 0 0 0 −1 1 0 0
    
∼ ∼
    
0 1 0 0 1 −2 1 0  0 1 0 0 1 −2 1 0
     
    
0 2 1 0  2 −3 0 1 0 0 1 0  0 1 −2 1
L1 = L1 − 4L4   
L4 = L4 · 1/5 −1 1 0 0
 1 0 0 0


L1 = L1 → L4

 0 1 0 0 1 −2 1 0
 
∼   
 0 0 1 0 0 1 −2 1
 

− 54
 
0 0 0 1 0 0 1



5
deci  −1  
2 3 4 5 −1 1 0 0
 3 3 4  = 1
5  −2 1 0
 
  
 4 4 4 5   0 1 −2 1


5 5 5 5 0 0 1 − 54

(iv) Avem:

L2 = L2 − L1





  L =L −L  
 3 3 1 
1 1 1 1  1 0 0 0 
 1 1 1 1  1 0 0 0
0  L4 = L4 − L1  0 1
 
 
−1

1 2 3 4 0 1 0 2 3 1 0 0
    
∼
   
1 3 6 10 0 0 1 0   0 2 5 9 −1 0 1 0
     
   
1 4 10 20  0 0 0 1 0 3 9 19  −1 0 0 1
   
L4 = L4 − 2L3 L1 = L1 + L4
 
1 1 1 1  1 0 0 0 1 0 0 2  2 0 −2 1
L3 = L3 − 2L2   L4 = L4 + L2

 0 1 2 3 −1 1 0 0  0 1 2 3  −1 1 0 0 
  
∼ ∼
 
 0 0 1 3 1 −2 1 0  0 0 1 3  1 −2 1 0 
    
 
0 −1 −1 1  1 0 −2 1 0 0 1 4  0 1 −2 1

L1 = L1 − 2L4





  L = L + 3L  
L4 = L4 − L3
 2 2 4 
1 0 0 2  2 0 −2 1 
 1 0 0 0  4 −6 4 −1
L3 = L3 − 3L4

L2 = L2 − 2L3   
−3  −3 5 −2 −6 −11

 0 1 0 0  0 1 0 0 14 3
  
∼ ∼
  
 0 0 1 3  1 −2 1 0  0 0 1 0 4 −11 10 −3
    
  
0 0 0 1  −1 3 −3 1 0 0 0 1  −1 3 −3 1

deci  −1  
1 1 1 1 4 −6 4 −1
 1 2 3 4   −6 14 −11 3 
  = 
 1 3 6 10   4 −11 10 −3 
1 4 10 20 −1 3 −3 1
(v) Avem
     
1 0 ··· 0 −1 
 1 0 ··· 0 0 1 0 ··· 0 −1  1 0 ··· 0 0
 0 1 ··· 0 −1 0 1 ··· 0 0   0 1 ··· 0 −1  0 1 ··· 0 0
    
 
 ··· ··· ··· ··· ··· · · · · · · · · · · · · · · ·  ∼  · · · · · · · · · · · · · · ·  ··· ··· ··· ··· ···
    
 
 0 0 ··· 1 −1 0 0 ··· 1 0   0 0 ··· 1 −1  0 0 ··· 1 0
    
 
−1 −1 ··· −1 −1  0 0 ··· 0 1 0 0 ··· 0 −n  1 1 ··· 1 1
     
 n−1
 1 0 ··· 0 −1  1 0 ··· 0 0   1 0 ··· 0 0 − n1 ··· − n1 − n1

 n
1 n−1
− n1 − n1

 0 1 ··· 0 −1  0 1 ··· 0 0   0 1 · · · 0 0  −n ···
  
   n 
∼ ··· ··· ··· ··· ···  ··· ··· ··· ··· ···  ∼  ··· ··· ··· ··· ···  ··· ··· ··· ··· ···
  
−1 −1
  
 0 0 ··· 1 −1  0 0 ··· 1 0   0 0 ··· 1 0  − n1 ··· n−1
   
 1 −1 n n n
−1 −1 1 −1 −1 −1
 
0 0 ··· 0 1  −n · · · 0 0 · · · 0 1  −n ···

n n n n n n

deci  −1  
1 0 ··· 0 −1 n−1 −1 ··· −1 −1
 0 1 ··· 0 −1   −1 n−1 ··· −1 −1 
  1 
 ··· ··· ··· ··· ···  =  ··· ··· ··· ··· ··· 
  n 
 0 0 ··· 1 −1   −1 −1 ··· n−1 −1 
−1 −1 ··· −1 −1 −1 −1 ··· −1 n−1

(vi) Avem
   
1 0 ··· 0 0 0 0 ··· 0 0
 α 1 ··· 0 0   1 0 ··· 0 0   
    0 0
 ··· ··· ··· ··· ···  = In + αB, unde B =  ··· ··· ··· ··· ··· =
    I n−1 0
 0 0 ··· 1 0   0 0 ··· 0 0 
0 0 ··· α 1 0 0 ··· 1 0

6
Observăm prin calcul direct că
 
0 0 ··· 0 0 0

 0 0 ··· 0 0 0 
  
1 0 ··· 0 0 0 0 0
B2 = 
 
=

 0 1 ··· 0 0 0 
 I n−2 0
 ··· ··· ··· ··· ··· ··· 
0 0 ··· 1 0 0
 
0 0 ··· 0 0 0

 0 0 ··· 0 0 0 
  
0 0 ··· 0 0 0 0 0
B3 = 
 
=

 0 1 ··· 0 0 0 
 I n−3 0
 ··· ··· ··· ··· ··· ··· 
0 0 ··· 1 0 0
...
 
0 0 ··· 0 0
 0 0 ··· 0 0 
n−1
 
B =
 ··· ··· ··· ··· ··· 

 0 0 ··· 0 0 
1 0 ··· 0 0
Bn = 0

de unde deducem că

 
n n−1 n−1
In = In − (−α) B n = (In + αB) In − αB + α2 B 2 − · · · + (−1) α B

deci
 
1 0 0 ··· 0 0 0

 −α 1 0 ··· 0 0 0 

n−1 n−1
 α2 −α 1 ··· 0 0 0 
A−1 = In − αB + α2 B 2 − · · · + (−1) α B=
 
 −α3 α2 −α ··· 0 0 0 


 ··· ··· ··· ··· ··· ··· ··· 

n−1 n−2 n−3
(−1) α (−1) α (−1) α ··· α2 −α 1
 
2 1
Exerciţiul 9. Folosind transformările elementare să se determine inversa matricei A = .
1 −1
Soluţie:
     
2 1 | 1 0 L1 ↔L2 1 −1 | 0 1 L2 =L2 −2L1 1 −1 | 0 1
∼ ∼
1 −1 | 0 1 2 1 | 1 0 0 3 | 1 −2
   
L2 = 31 L2 1 −1 | 0 1 L1 =L1 +L2 1 0 | 1/3 1/3
∼ ∼ .
0 1 | 1/3 −2/3 0 1 | 1/3 −2/3

Deci:  
1 1 1
A−1 = .
3 1 −2
Exerciţiul 10. Utilizând transformările liniare să se determine inversa matricei:
Soluţie:
   
1 −1 | 1 0 L1 =L1 +L2 1 −1 | 1 0
∼ .
−1 1 | 0 1 0 0 | 1 1

Se observă din calculul precedent că A nu este inversabilă.

Exerciţiul 11. Determinaţi inversele următoarelor matrici:
   
2 2 9 3
A= ,B=
1 −1 −3 1

7
Exerciţiul 12. Folosind transformări elementare să se determine inversa matricei:
 
1 0 2
A = −1 1 −2 .
2 2 1

Soluţie:
   
1 0 2 | 1 0 0 1 0 2 | 1 0 0
L2 =L2 +L1 , L3 =L3 −2L1
 −1 1 −2 | 0 1 0  ∼  0 1 0 | 1 1 0 
2 2 1 | 0 0 1 0 2 −3 | −2 0 1
   
1 0 2 | 1 0 0 1
L3 =− 3 L3
1 0 2 | 1 0 0
L3 =L3 −2L2
∼  0 1 0 | 1 1 0  ∼  0 1 0 | 1 1 0 
0 0 −3 | −4 −2 1 0 0 1 | 4/3 2/3 −1/3
 
1 0 0 | −5/3 −4/3 2/3
L1 =L1 −2L3
∼  0 1 0 | 1 1 0 .
0 0 1 | 4/3 2/3 −1/3

Obţinem:  
−5 −4 2
−1 1
A = 3 3 0
3
4 2 −1
 
k 1 1
Exerciţiul 13. Pentru ce valori ale lui k ∈ R matricea A =  2 3 1  este inversabilă.
0 −1 1
Exerciţiul 14. Folosind transformările elementare să se calculeze inversele următoarelor matrici, dacă acestea există ( se
folosesc doar asupra liniilor). Verificaţi rezultatele obţinute.
 
      1 1 1 1
2 −1 1 1 1 1 1 1 1  1 1 −1 −1 
(a) A =  1 2 −3  ; (b) B =  0 2 1  ; (c) C =  3 5 4  ; (d) D =  ;
 1 −1 −1 1 
3 1 −1 1 0 1 3 6 5
−1 −1 1 1

     
1 1 1 1 1 2 3 4 1 0 0 1
 1 2 3 4   1 5 8 4   1 21 −12 −1 
(e) E =   ; (f ) F =   ; (g) G =  ;
 1 3 6 10   10 0 0 1   1 −11 −1 4 
1 4 10 20 1 3 2 2 −1 0 1 0

     
1 5 6 6 1 0 0 0 1 1 0 0
 1 3 3 3   2 2 4 4   2 3 5 4 
(h) H = 
 1
 ; (i) I =   ; (j) J =  ;
3 9 12   3 3 6 9   2 3 7 6 
1 0 0 0 1 3 5 6 1 3 5 2

Soluţie:
Vom determina inversa matricei D:

= L2 − L1
L2





  L3 = L3 − L1  
1 1 1 1 | 1 0 0 0 
 1 1 1 1 | 1 0 0 0
L4 = L4 + L1

−1 −1 | 0 1 0 0 −2 −2 | −1 1 0 0

1 1 0 0
  ∼  
1 −1 −1 1 | 0 0 1 0 0 −2 −2 0 | −1 0 1 0
−1 −1 1 1 | 0 0 0 1 0 0 2 2 | 1 0 0 1

Observăm că linia doi şi linia patru sunt proporţionale deci matricea nu este inversabilă.

8
4 Determinarea rangului unei matrice
Fie A ∈ Mm×n (R). Prin minor de ordin r al lui A ı̂nţelegem un determinant format la intersecţia a r linii şi r coloane ale
r
lui A. Există Cm Cnr minori de ordin r ai lui A. Ordinul maxim al minorilor nenuli ai lui A se numeşte rangul matricei A.
Deci rang A = r dacă există un minor de ordin r nenul şi toţi minorii de ordin > r sunt egali cu zero. De aici, putem
face câteva observaţii:
(i) Matricea nulă Om×n este singura matrice de rang 0.
(ii) rang A ≤ min {m, n}.
(iii) Dacă m = n atunci A este inversabilă dacă şi numai dacă rang A = n.

O metodă de calcul a rangului rezultă din următoarea:

Propoziţie Avem rang A = r dacă şi numai dacă există un minor nenul ∆ de ordin r şi toţi minorii de ordin r + 1
obţinuţi din ∆ prin bordarea cu o linie şi o coloană dintre cele rămase ale lui A.
Aşadar, pentru a determina rangul lui A, putem proceda astfel.
ˆ Dacă A 6= Om×n atunci putem alege un element nenul al lui A.
ˆ Bordăm acest element cu o câte o linie şi o coloană ale lui A.
ˆ Dacă toţi aceşti minori sunt zero, atunci rangul lui A este 1.
ˆ Dacă unul dintre aceşti minori de ordin 2 este nenul, ˆil bordăm pe acesta am cu cˆate o linie şi o coloană ale lui A
şi repetăm pasul anterior.
ˆ Algoritmul se ˆincheie sau cˆand toţi minorii obţinuţi prin bordare sunt zero (iar rangul e ordinul ultimului minor
nenul găsit) sau cˆand nu mai putem borda, adică am găsit un minor nenul de ordin maxim posibil, caz ˆin care
rangul este min {m, n}.
O altă metodă utilizează următorul fapt: rangul este invariant la transformări elementare pe linii. Aşadar, pentru a
calcula rangul unei matrice A, aplicăm transformări elementare, pentru a obţine o formă mai simplă (cu cât mai multe
elemente egale cu zero), ce permite determinarea mai uşoară a rangului. Rangul unei matrice se poate determina aplicând
transformări elementare. Prin transformări elementare reducem matricea A la o matrice eşalon care are următoarele
proprietătţi:
1. pivoţii sunt primele elemente diferite de zero de pe fiecare linie,
2. sub fiecare pivot este o coloană de zerouri obti̧nută prin eliminare,
3. fiecare pivot se găseşte la dreapta pivotului situat pe o linie mai sus
Putem folosi pivoţii ca să obţinem zero şi deasupra lor, adică să obţinem coloane ale matricei unitate de ordin mai mic
sau egal cu numărul liniilor matricei. În final numărul de coloane distincte ale matricei unitate (care coincide cu numărul
pivoţilor, care coincide şi cu numărul liniilor nenule din matricea eşalon) reprezintă rangul matricei.
Exerciţiul 15. Să se determine matricea eşalon şi rangul matricelor:
     
1 3 3 2 1 2 4 5 1 3 5 0 1
1. A1 =  2 6 9 7  2 5 6 0 2 1 −1 3 4
2. A2 =   3. A3 =  
−1 −3 3 4  1 3 5 1 2 2 5 1 1
1 1 2 3 1 0 1 5 4

Soluţie:
1. 

 
L1

= L2 − 2L1  
1 3 3 2 L3 = L3 + L1 1 3 3 2
A1 =  2 6 9 7 ∼ 0 0 3 3
−1 −3 3 4 0 0 0 2
Pivoţii sunt 1, 3, 2 iar matricea eşalon este cea scrisă mai sus. Vom folosi transformări elementare pentru a determina
rangul:
 

 L2 = 1/3L2  L2 = L2 − L3

 

     
1 3 3 2 L3 = 1/2L3 1 3 3 2 L1 = L1 − 2L3 1 3 3 0 1 3 0 0
L =L1 −3L2
0 0 3 3 ∼ 0 0 1 1 ∼ 0 0 1 0 1 ∼ 0 0 1 0
0 0 0 2 0 0 0 1 0 0 0 1 0 0 0 1

9
 Prin urmare rang(A1 ) = 3.
Exerciţiul
 16. Calculaţi
 rangul următoarelor matrice:
1 0 1 0 0    
 1 1 0 0 0  2 1 1 1 1 1 1 1 1 1
   1 3 1 1 2 1   1 2 3 4 
 0 1 1 0 0 ; (ii) 1 1 4 1
(i)    ; (iii)  .
 0 0 1 1 0  3 1   1 3 6 10 
1 1 1 5 4 1 1 4 10 20
0 1 0 1 1
Soluţie
(i) Avem  
 1 0 1 0 0   

 1 1 0 0
  1 0 1 0   
0     1 0 1 

 0 1 1 0
  1 1 0 0   
 = 2 6= 0
0 = = 1 1 0

 0 0 1 1
  0 1 1 0   
0     0 1 1 

 0 1 0 1
  0 0 1 1 
1 
deci rangul este 5.
(ii) Pentru a simplifica puţin calculele putem să aplicăm nişte transformări elementare matricei (rangul este invariant
faţă de relaţia de asemănare):

L1 = L1 − L2
L3 = L3 − L2
   
2 1 1 1 1 1 1 −2 0 0 −1 0
 1 3 1 1 2 1  L4 = L4 − L2
  1 3 1 1 2 1 
 ∼  
 1 1 4 1 3 1   0 −2 3 0 1 0 
1 1 1 5 4 1 0 −2 0 4 2 0

Considerăm minorul format din coloanele 1, 3, 4, 6 ale matricei:

 
 1 0 0 0   
   1 0 0 
 1 1 1 1
 = (−1)2+4  0
  
 3 0  = 12 6= 0
 0 3 0 0   
   0 0 4 
 0 0 4 0 

deci rangul este 4.

(iii) Mai ı̂ntâi transformăm matricea:

L4 = L4 − L1
L3 = L3 − L1 L3 = L3 − 2L2
     
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
 1 2 3 4 
 L2 = L2 − L1  0 1 2 3  4 = L4 − 3L2
 L  0 1 2 3 

 1 ∼  ∼  
3 6 10   0 2 5 9   0 0 1 3 
1 4 10 20 0 3 9 19 0 0 3 10

De aici, obţinem că  


 1 1 1 1 
  
 1 2 3 4   1
= 3 
 =1

 1 3 6 10   3
 10 
 1 4 10 20 
deci rangul este 4.
Exerciţiul 17. Să se calculeze rangul următoarelor matrice pentru diferite valori ale lui α:
   
2 2 3 1 α 3 2
(a) A =  1 −1 0  ; (b) B= 2 3 −1 1  .
−1 2 α −1 2 α−1 1
Rezolvare:
 
 2 2 
(a) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 =   = −4 6= 0,deci rang (A) ≥ 2. Calculăm şi minorul de ordinul al
 1  −1 
 2 2 3 

treilea (singurul care există): ∆3 =  1 −1 0  = 3 − 4α. Deci, dacă α = 3/4, atunci rang (A) = 2, iar dacă α 6= 3/4,

 −1 2 α 
atunci rang (A) = 3.

10
  
 3 2 
(b) Calculăm un minor de ordin doi: ∆2 =    = 5 6= 0,deci rang (B) ≥ 2. Calculăm (este suficient
−1 1 
conform teoremei lui Kronecker)
 şi cei doi minori de ordinul al treilea
 obţinuţi prin bordarea celui diferit de zero:
 α 3 2   1 3 2 
   
∆3 =  3 −1 1  = −α2 + 6α − 5 şi ∆03 =  2 −1 1  = 3α − 15. Prin urmare, dacă α = 1, atunci
 2 α−1 1   −1 α − 1 1 
∆3 = 0 şi ∆03 = −12 6= 0 şi deci rang (B) = 3; dacă α = 5, atunci ∆3 = ∆03 = 0 şi deci rang (B) = 2; dacă α ∈ Rr {1, 5},
atunci ∆3 6= 0 şi ∆03 6= 0 şi deci rang (B) = 3.
   
1 2 m 1 2 m n
Exerciţiul 18. Se dau matricele A =  1 0 1  şi B =  1 0 1 1  . Să se determine m şi n astfel ı̂ncât ı̂ncât
2 1 0 2 1 0 2
cele două matrice să aibă acelaşi rang.

Rezolvare:
 
 1 2 m 
 
Avem rang (A) ≥ 2 şi rang (A) = 3 ⇔ ∆3 =  1 0 1  = m + 3 6= 0 ⇔ m 6= −3. Pe de altă parte rang (B) ≥ 2 şi
 2 1 0
 
  
 1 2 m   1 2 n 
   
∆3 =  1 0 1  = m + 3 şi ∆03 =  1 0 1  = n − 1. Prin urmare rang (B) = 3 ⇔ (m 6= −3 sau n 6= 1). Deci dacă
 2 1 0   2 1 2 
m = −3, atunci rang (A) = rang (B) = 2 doar dacă n = 1, iar dacă m 6= −3, atunci rang (A) = rang (B) = 3.
 
a−1 1 a a−2
Exerciţiul 19. Găsiţi a ∈ R astfel ı̂ncât matricea  1 2a −1 a + 3  să aibă rang maxim.
−a + 3 4a − 1 −a − 2 a+8
Soluţie: Deoarece matricea are un element nenul, rangul va fi ≥ 1. Considerăm minorul de ordin 2:
 
 1 a  = −1 − 2a2

∆ = 
2a −1 

Observăm că pentru orice a ∈ R, avem

∆ ≤ −1 < 0
deci ∆ 6= 0. Aşadar, rangul este cel puţin 2. Pe de altă parte, avem
   
a−1 1 a a−2 a−1 1 a a−2
L3 −2L2 +L1
 1 2a −1 a+3  ∼  1 2a −1 a+3 
−a + 3 4a − 1 −a − 2 a+8 0 0 0 0

deci rangul nu poate fi 3. Deci rangul este 2 pentru orice a ∈ R.

Exerciţiul 20. Utilizând transformări elementare determinaţi rangul următoarelor matrici:
 
1 2
1. A =
3 4
Soluţie:        
1 2 L2 =L2 −3L1 1 2 L2 =− 21 L2 1 2 L1 =L1 −2L2 1 0
∼ ∼ ∼ → rang(A) = 2.
3 4 0 −2 0 1 0 1
 
3 12
2. B =
2 8
Soluţie:      
3 12 L2 =L2 − 23 L1 3 12 L1 = 13 L1 1 4
∼ ∼ → rang(B) = 1.
2 8 0 0 0 0
 
1 2 3
3. C =  2 1 −1
−1 3 2

11
 Soluţie:  
   
1 2 3 1 2 3 L =L3 + 35 L2 
1 2 3
L2 =L2 −2L1 , L3 =L3 +L1
2 1 −1 ∼ 0 −3 −7 3 ∼ 0 −3 −7 

20
−1 3 2 0 5 5 0 0 −3
     
3
L3 = 20 L3
1 2 3 1 2 3 L =− 1 L 1 2 3
L2 =L2 +7L3 2 2
∼ 0 − 3 −7  ∼ 0 −3 0 ∼ 3 0 1 0
0 0 1 0 0 1 0 0 1
   
1 2 0 1 0 0
L1 =L1 −3L3 1 −2L2
∼ 0 1 0 L1 =L∼ 0 1 0 → rang(C) = 3.
0 0 1 0 0 1

Exerciţiul 21. Utilizând transformări elementare să se determine rangul matricelor:

 
      1 1 5
  1 0 3 1 6 4 2 2 3
1 20  2 1 1 
A1 = , A2 =  2 2 −1  , A3 =  2 4 −1  , A4 =  1 −1 0  , A5 =  
3 4  1 3 1 
−1 3 2 −1 2 5 −1 2 1
2 3 −3

Soluţie: Vom calcula rangul doar pentru A5


       L2 = L2 + 2L1
1 1 5 1 1 5 −1 0 4 −1 0 4
 2 L3 = L3 + L1

1  4 ∼4 3  2
1  L =L −L  1  1 ∼1 2  2
1  L =L −L  1 1  4 ∼4 1  2
L =L +L  1 1 

 1
 ∼
3 1   1 3 1   1 3 1   1 3 1 
2 3 −3 1 0 −4 1 0 −4 0 0 0

     L2 = L2 − 9L3 ,  
−1 0 4 −1 0 4 −1 0 4 −1 0 0
 0 L1 = L1 − 4L3

1 9  L =L
 3 ∼ 3 −3L 
2  0 1 9 L =−1/22L
 3 ∼
 3
 0
 1 9   0 1 0 

 0  0 0 −22 
 ∼  
3 5   0 0 1   0 0 1 
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
 
1 0 0
L1 =−L1  0 1 0 
∼  0 0 1  → rang(A5 ) = 3.
 

0 0 0
(3)
Exerciţiul 22. Să se calculeze rangul matricelor:
 
    1 0 1 0 0
2 0 2 0 2 2 1 3 −1  1 1 0 0 0 
 0 1 0 1 0   3 −1 2 0  
 ; (c) C =  0

(a) A =   ; (b) B =  1 1 0 0 .
 2 1 0 2 1   1 3 4 −2  
 0

0 1 1 0 
0 1 0 1 0 4 −3 1 1
0 1 0 1 1

Exerciţiul 23. Completaţi numerele care lipsesc din matricea de mai jos:
 
a −3 b
A =  1 3 −1 
c 9 −3

astfel ı̂ncât matricea A să aibă :

1. rangul 1;
2. rangul 2;
3. rangul 3;
Soluţie:

12
 ˆ Pentru ca matricea A să aibă rang 1 este necesar ca toate liniile şi toate coloanele acesteia să fie proporţionale. Prin
urmare vom avea: 
1 3 −1
 = = →c=3



 c
 −3 9 −3
3 9
= = →b=1
 b −1 −3

 a 1 3
= = → a = −1


−3 3 9


Deci rangA = 1 ⇔ a = −1, b = 1, c = 3.

ˆ Pentru ca rangul matricei A să fie 2 este necesar ca măcar un minor de ordin 2 să fie nenul iar determinantul de
ordin 3 să fie nul. Determinantul matricei A se anulează dacă are ı̂n componenţa sa două linii sau două coloane
proporţionale. Putem alege:
rangA = 2 ↔ c = 3, a 6= −1 sau b = 1, c 6= 3

ˆ Pentru ca rangul matricei A să fie 3 vrem ca determinatul matricei să nu se anuleze deci rangA = 3 ⇔ c 6= 3, b 6= 1.
Exerciţiul 24. Să se calculeze rangul următoarelor matrici:

 
    2 1 3 5
3 2 1 1 −2 1 1  4 0 4 8 
A= 2 1 1 , B =  1 −2 1 −1 , C = 
 1

1 2 1 
6 2 4 1 −2 1 −5
0 1 1 1
Soluţie: Calculăm
det A = 12 + 12 + 4 − 6 − 16 − 6 = 0 → rang A ≤ 3.
Observăm  
3 2

2 6= 0 → rang A = 2.
1
Pentru matricea B avem:


 L2 = L2 − L1


  
1 −2 1 1 L3 = L3 − L1
 1 −2 1 1
1 −2 1 −1 ∼ 0 0 0 −2 → rangB = 2
1 −2 1 −5 0 0 0 −6

Exerciţiul 25. Utilizând transformări elementare determinaţi rangul următoarelor matrice:

 
  1 −4 2 0  
3 −1 0  2 −3 −1 2 2 3
−5 
A =  −2 1 −1 , B =   3 −7 1
, C =  1 −1 0 
−5 
−3 6 1 −1 2 1
0 1 −1 −1
Soluţie:


L
2
= L2 + L1


2
  3      
3 −1 0 3 −1 0 3 −1 0 3 −1 0

L3 = L3 + L1


1  L =3L L =L3 −5L2
−2 1 −1 ∼ 0 −1 2 ∼ 2 0 1 −3 3 ∼ 0 1 −3 → rangA = 3.

3
−3 6 1 0 5 1 0 5 1 0 0 16
 
 L2 = L2 − 2L1  L3 = L3 − L2  
1 −4 2 0 1 −4 2 0 1 −4 2 0
L3 = L3 − 3L1 L4 = L4 − 1/5L2
−3 −1 −5 −5 −5 −5 −5
 
2 0 5 0 5
  ∼   ∼   → rangB = 2
3 −7 1 −5 0 5 −5 −5 0 0 0 0
0 1 −1 −1 0 1 −1 −1 0 0 0 0

1
 L2 = L2 − 2 L1


    
2 2 3 L3 = L3 + 1 L1 2 2 3 2 2 3
2  L3 =L3 + 32 L2 
1 −1 0 ∼ 0 −2 − 23  ∼ 0 −2 − 23  → rangC = 3
 
5 1
−1 2 1 0 3 2 0 0 4

13