Determinanţi. Matrice.

Sisteme liniare

Calculul determinanţilor
1. Determinantul de ordinul 2
Are formula de calcul:  
 a b 
  = a · d − b · c.
 c d 
 
 1 −2 
E. 
  = 1 · 3 − (−2) · 1 = 3 + 2 = 5.
1 3 
 
 1−λ 1 
Ex. Aflaţi λ astfel ca   = 0.
−1 3 − λ 
Rezolvare: Calculăm determinantul şi ı̂l egalăm cu 0:
 
 1−λ 1  2
 −1 3 − λ  = (1 − λ)(3 − λ) − 1 · (−1) = 3 − 3λ − λ + λ + 1
 

= λ2 − 4λ + 4 = (λ − 2)2
(λ − 2)2 = 0 ⇒ λ − 2 = 0 ⇒ λ = 2.

2. Determinantul de ordinul 3
Folosind formula lui Sarrus sau regula triunghiului se obţine formula:
 
 a1 b1 c1 
 
 a2 b2 c2  = (a1 b2 c3 + a2 b3 c1 + a3 b1 c2 ) − (a3 b2 c1 + a1 b3 c2 + a2 b1 c3 ).
 
 a3 b3 c3 

E. Pentru formula lui Sarrus copiem primele două linii ale determinantului sub determinant
şi efectuăm ı̂nmulţiri
 pe diagonale, conform formulei de mai sus:
 2 1 0 
 
 0 −1 1  = [2 · (−1) · 3 + 0 · 0 · 0 + 1 · 1 · 1] − [1 · (−1) · 0 + 2 · 0 · 1 + 0 · 1 · 3] = −5.
 
 1 0 3 
2 1 0
0 −1 1
 
 m 1 0 
 
Ex. Determinaţi m ∈ R pentru care  1 1 2  ̸= 0.
 1 0 1 
Rezolvare: Calculăm determinantul:
 
 m 1 0 
 
 1 1 2  = (m + 0 + 2) − (0 + 0 + 1) = m + 2 − 1 = m + 1.
 
 1 0 1 
Condiţia din enunţ devine: m + 1 ̸= 0 ⇔ m ̸= −1, deci m ∈ R \ {−1}.
O altă metodă este dezvoltarea după o linie sau după o coloană. De exemplu, formula

1
2 C. Lăzureanu, B. Căruntu - UPT

dezvoltării după prima linie este:

 
 a1 b1 c1       
 a2 b2 c2  = a1 ·  b2 c2  − b1 ·  a2 c2  + c1 ·  a2 b2  .
       
   b3 c3   a3 c3   a3 b3 
 a3 b3 c3 

E. Dezvoltăm după prima linie determinantul:

 
 x y z       
 1 1 −1  = x ·  1 −1  − y ·  1 −1  + z ·  1 1  =
      
   2 1   0 1   0 2 
 0 2 1 
= x(1 + 2) − y(1 + 0) + z(2 − 0) = 3x − y + 2z.
 
 1 2 1 
 
T. 1) Calculaţi d3 =  0 1 1  . (R: d3 = 0)
 2 4 2 
 
 1 2 a 
 
2) Determinaţi a ∈ R pentru care  2
 1 4  = 0. (R: a = 2)
 1 −1 2 
 
 1 2 a 

3) Calculaţi ∆ =  1 −1 b  . Particularizaţi apoi a, b, c ∈ R astfel ca ∆ ̸= 0.
 1 0 c 
(R: ∆ = a + 2b − 3c; de exemplu a = 1, b = 0, c = 0).
3. Determinantul de ordinul 4
Se calculează dezvoltând după o linie sau coloană. De exemplu, dezvoltarea după prima
coloană arată astfel:

 
 a1 b1 c1 d1     
   b2 c2 d2   b1 c1 d1 
 a2 b2 c2 d2 
 = a1 · 
 
 b3 c3 d3  − a2 · 
 b3 c3 d3  +
 a3 b3 c3 d3  
   b4 c4 d4   b4 c4 d4 
 a4 b4 c4 d4 
   

 b1 c1 d1  
 b1 c1 d1 
+ a3 ·  b2 c2 d2  − a4 · 
 b2 c2 d2  ,
 b4 c4 d4   b3 c3 d3 

semnul luându-se după regula (−1)i+j , unde i este numărul liniei eliminate iar j este
numărul coloanei eliminate.
 
 1 2 −1 0 
 
 0 1 3 0 
E. În determinantul d4 =   observăm că ultima coloană are cele mai
 −1 0 1 0 
 1 5 −2 2 
multe zerouri, deci vom dezvolta d4 după ultima coloană:
 
 1 2 1 
 
d4 = −0 + 0 − 0 + 2 ·  0 1 3  = 2 · (−6) = −12.
 −1 0 1 
Determinanţi. Matrice. Sisteme liniare 3
 

 1 1 0 0 

 0 1 0 1 
 ̸= 0.
T. Verificaţi că  (R: −2 ̸= 0)

 1 0 1 1 

 0 1 1 1 

Calculul matriceal
Fie i ∈ {1, 2, . . . , m} şi j ∈ {1, 2, . . . , n}.
O matrice este o funcţie ce asociază perechii (i, j) numărul notat aij . Reprezentarea
explicită a matricii se face printr-un tablou cu m linii şi n coloane, elementul aij fiind situat
pe linia i şi coloana j:
 
a11 a12 . . . a1j . . . a1n
 .. .. .. .. 
 . . . . 
 
A = (aij ) =  ai1 ai2 . . . aij . . . ain   ∈ Mm,n .

 .. .. .. .. 
 . . . . 
am1 am2 . . . amj . . . amn

Pentru m = n matricea se numeşte pătratică de ordinul m şi notăm A ∈ Mm .

 
0 0
E. a) matricea pătratică nulă de ordinul 2: O2 = .
0 0
 
1 0
b) matricea unitate de ordinul 2: I2 = , respetiv matricea unitate de ordinul 3:
0 1
 
1 0 0
I3 = 0 1 0 .

0 0 1
c) matricea cu o singură linie (m = 1) se numeşte matrice linie. De exemplu: A =
  not
1 2 −1 = (1, 2, −1).
d) matricea
  cu o singură coloană (n = 1) se numeşte matrice coloană. De exemplu:
1
A= .
0

Operaţii cu matrici
1. Adunarea (scăderea) matricilor de acelaşi tip se face adunând (scăzând) elementele
de pe aceeaşi poziţie din cele două matrici. De exemplu:
     
a11 a12 b11 b12 a11 + b11 a12 + b12
+ = .
a21 a22 b21 b22 a21 + b21 a22 + b22

E. a) pentru matrici linie avem: (a, b, c) + (x, y, z) = (a + x, b + y, c + z).

   
1 2 2 −3
b) A = , B= . Atunci
−3 1 4 −1
   
1+2 2−3 3 −1
A+B = = ,
−3 + 4 1 − 1 1 0
4 C. Lăzureanu, B. Căruntu - UPT

   
1 − 2 2 − (−3) −1 5
A−B = = ,
−3 − 4 1 − (−1) −7 2
iar A + O2 = A.
2. Înmulţirea cu un scalar se face ı̂nmulţind fiecare element al matricii cu acel număr.
De exemplu:    
a11 a12 x · a11 x · a12
x· = .
a21 a22 x · a21 x · a22
E. a) x · (2, 1, −1) = (2x, x, −x)
   
1 0 3 0
b) 3 · = .
−2 3 −6 9
Ex. Determinaţi a, b, c ∈ R astfel ca

(6, 5, 3) = a(1, 1, 1) + b(1, 1, 0) + c(1, 0, 0)

Rezolvare: Efectuăm ı̂nmulţirile cu scalari şi apoi adunările. Avem:

(6, 5, 3) = (a, a, a) + (b, b, 0) + (c, 0, 0)
(6, 5, 3) = (a + b + c, a + b, a) 
 a+b+c = 6
Identificând componentele rezultă: a+b = 5
a = 3

Deci a = 3, b = 2, c = 1.
   
2 1 2−y 1
T. Calculaţi A − yI2 , unde A = . (R: )
1 0 1 −y
T. Determinaţi x, y ∈ R pentru care x(1, 2) + y(−2, 3) = (0, 7).
(R: x = 2, y = 1)
3. Produsul a două matrici se poate efectua numai dacă numărul de coloane al primei
matrici este egal cu numărul de linii al celei de-a doua. Se ı̂nmulţesc liniile primei matrici
cu coloanele celeilalte, după regula:
 
  x
a b · = a · x + b · y.
y

De exemplu:
     
a11 a12 b11 b12 a11 · b11 + a12 · b21 a11 · b12 + a12 · b22
· = .
a21 a22 b21 b22 a21 · b11 + a22 · b21 a21 · b12 + a22 · b22
 
3
E. a) (1, 2) · = 1 · 3 + 2 · 1 = 5 ∈ M1 .
1
       
1 0 3 x 1·x+0·y+3·z x + 3z
b)  2 1 4  ·  y  =  2 · x + 1 · y + 4 · z  =  2x + y + 4z  .
0 0 1 z 0·x+0·y+1·z z
   
1 0 1 2
Ex. Fie A = şi B = . Arătaţi că A · B ̸= B · A.
−1 3 −3 1
Determinanţi. Matrice. Sisteme liniare 5

Rezolvare: Avem:
     
1 0 1 2 1 · 1 + 0 · (−3) 1·2+0·1
A·B = · =
−1 3 −3 1 −1 · 1 + 3 · (−3) −1 · 2 + 3 · 1
 
1 2
=
−10 1
     
1 2 1 0 1 · 1 + 2 · (−1) 1·0+2·3
B·A = · =
−3 1 −1 3 −3 · 1 + 1 · (−1) −3 · 0 + 1 · 3
 
−1 6
= .
−4 3

Deci A · B ̸= B · A, astfel că ı̂nmulţirea matricelor nu este comutativă.

     
1 0 0 1 x1
T. Fie A = , B= şi X = .
2 −1 1 2 x2
Calculaţi A + B, 2A, A · B, A · X.
     
1 1 2 0 0 1
(R: A + B = , 2A = , A·B = ,
3 1 4 −2 −1 0
 
x1
A·X = )
2x1 − x2

Rangul unei matrici

Dacă dintr-o matrice alegem k linii şi k coloane, la intersecţia lor se obţine o matrice
pătratică de ordinul k. Determinantul matricii obţinute, notat dk , se numeşte minor de
ordinul k al matricii iniţiale.
 
a1 a2 a3
E. În matricea A = , avem următorii minori de ordinul 2:
b1 b2 b3
     
′
 a1 a2  ′′
 a1 a3  ′′′
 a2 a3 
d2 =  , d = , d =
b1 b2  2 b1 b3  2
     
b2 b3 

obţinuţi luând pe rând câte 2 linii şi 2 coloane.

Rangul unei matrici este numărul egal cu cel mai mare ordin al unui minor nenul al
matricii.
Rangul unei matrici este numărul r dacă există un minor de ordinul r nenul şi toţi
minorii de ordin r+1 obţinuţi prin bordarea(completarea) cu o linie şi o coloană a minorului
de ordin r sunt egali cu zero.
Practic, alegem un element nenul al matricii A (d1 ) pe care ı̂l bordăm pentru a obţine
un minor de ordinul 2 nenul. Dacă toţi minorii de ordinul 2 obţinuţi sunt nuli atunci rang
A = 1; dacă există un minor de ordinul 2 nenul (d2 ) ı̂l bordăm pentru a obţine un minor
de ordinul 3 nenul. Dacă toţi minorii de ordinul 3 obţinuţi sunt nuli atunci rang A = 2,
altfel continuăm procedeul.
E. a) rangul matricilor nule este 0.
b) Pentru matricile pătratice de ordinul 2 nenule avem:
- dacă det A = 0 atunci rang A = 1
6 C. Lăzureanu, B. Căruntu - UPT

- dacă det A ̸= 0 atunci rang A = 2.

   
1 0  1 0 
rang = 1 deoarece d1 = 1 şi   = 0.
2 0 2 0 
   
1 0  1 0 
 = 1 ̸= 0.
rang = 2 deoarece d2 = 
0 1 0 1 
 
1 0 
 1 0 

c) rang 2 1  = 2 deoarece d2 =   = 1 ̸= 0 şi nu putem construi minori de
2 1 
2 3
ordinul 3 ı̂n matricea dată.
 
1 2 2 
 1 2 

d) Pentru A =  −1 0 −2  avem d2 =   = 2 ̸= 0, iar singurul minor de
−1 0 
1 1 2
ordinul 3 este chiar det A = 0. Atunci rang A = 2.
 
1 2 2 
 1 2 

e) Pentru A =  −1 0 −2  avem d2 =    = 2 ̸= 0, iar singurul minor de
−1 0 
1 1 1
ordinul 3 este chiar det A = −2 ̸= 0. Atunci rang A = 3.
 
2 1 −2 4  
 2 1 
f ) Pentru A =  1 1 −1 2  avem d2 =    = 1 ̸= 0. d2 poate fi bordat cu
1 1 
0 1 0 0
coloana 3, respectiv cu coloana 4, obţinând minorii de ordinul 3:

   
 2 1 −2   2 1 4 
d3 ′ =  1 1 −1  = 0 , d3 ′′ =  1 1 −2  = 0.
  
 0 1 0   0 1 0 

Atunci rang A = 2.
 
m 1 1
Ex.1. Fie A =  2 1 −2  . Determinaţi valorile parametrului real m pentru care
−1 0 1
rang A = 2.
Rezolvare: Rangul lui A dacă există un minor de ordinul 2 nenul şi toţi
 minorii
 de ordinul
 1 1 
3 obţinuţi prin bordarea celui de ordinul 2 sunt nuli. Alegem d2 =   = −3 ̸= 0.
1 −2 
Singurul minor de ordinul 3 este d3 = det A = m + 1. Condiţia d3 = 0 implică m = −1.
 
1 1 m
Ex.2. Fie A =  0 1 1 . Determinaţi rangul lui A, discutând după valorile parametru-
2 2 0
lui real m.
 
 1 1 
Rezolvare: Avem d2 =   = 1 ̸= 0 şi un singur minor de ordinul 3, d3 = det
0 1 
A = −2m. Dacă d3 = 0, adică m = 0, atunci rang A = 2; pentru m ̸= 0 avem d3 ̸= 0, deci
Determinanţi. Matrice. Sisteme liniare 7

rang A = 3.
 
1 0 1 y1
Ex.3. Fie A =  0 1 0 y2 . Determinaţi legătura dintre y1 , y2 , y3 ∈ R pentru care
2 0 2 y3
rang A = 2.
 
 1 0 
Rezolvare: Avem d2 =    = 1 ̸= 0 şi minorii de ordinul 3 obţinuţi prin bordarea lui
0 1 
d2 :
   
 1 0 1   1 0 y1 
d3 ′ =  0 1 0  = 0 , d3 ′′ =  0 1 y2  = y3 − 2y1 .
   
 2 0 2   2 0 y3 

Dar rang A = 2 implică şi d3 ′′ = 0, de unde rezultă condiţia y3 − 2y1 = 0.

 
  1 2 3
−1 2
T. Stabiliţi rangul matricii A = , respectiv B =  0 −1 1 .
−3 6
−1 0 −3
(R: rang A = 1, rang B = 3)
 
1 m 2
T. Fie A = . Discutaţi ı̂n funcţie de valoarea parametrului real m rangul
m 4 4
matricii A. (R: pentru m = 2, rang A = 1, pentru m ̸= 2, rang A = 2)
   
1 −1 1 −1 y1
T. Fie A =  1 0  şi B =  1 0 y2  . Aflaţi legătura dintre y1 , y2 , y3 astfel ca
2 1 2 1 y3
rang A = rang B. (R: y1 − 3y2 + y3 = 0)

Inversa unei matrici

Pentru determinarea inversei unei matrici pătratice A parcurgem următorii paşi:
1) calculăm det A ce trebuie să fie diferit de zero;
2) calculăm transpusa matricii A, notată At : liniile lui A devin coloane pentru At ;
3) calculăm adjuncta matricii A, notată A∗ : A∗ = (Aij ), unde Aij = (−1)i+j · ∆ij , minorul
∆ij fiind obţinut din At prin eliminarea liniei i şi coloanei j;
1
4) inversa matricii A, notată A−1 este dată de formula A−1 = · A∗ ;
det A
5) verificăm rezultatul găsit folosind definiţia inversei: A−1 · A = In .
 
a b
Pentru o matrice pătratică de ordinul 2, A = , avem:
c d
 
 a b 
1) det A =   = ad − bc ̸= 0
c d 
 
t a c
2) A = (prima linie devine prima coloană)
b d
 
∗ d −b
3) A = (A11 = (−1)1+1 d, d fiind obţinut din At prin eliminarea liniei 1 şi
−c a
8 C. Lăzureanu, B. Căruntu - UPT

coloanei 1)
 
1 d −b
4) A−1 = · .
ad − bc −c a
5) A−1 · A = I2 .   
1 2 3 −2
T. Determinaţi A−1
pentru A = (R: . )
1 3 −1 1


1 0 −1
E. Să determinăm inversa matricii A =  2 1 3  . Avem:
0 1 0
 
 1 0 −1 
 
1) det A =  2 1 3  = −5 ̸= 0;
 0 1 0 
 
1 2 0
2) At =  0 1 1  ;
−1 3 0
 
A11 A12 A13
3) A∗ =  A21 A22 A23 .
A31 A32 A33
Pentru A11 = (−1)1+1 ∆11 , minorul ∆11 se obţine din At eliminând linia 1 şi coloana 1:
 
 1 1 
∆11 =   = −3. Atunci
3 0 
A11 = (−1)1+1 (−3) = (−1)2 (−3) = −3.
   
1+2
 0 1   0 1 
A12 = (−1)  −1 0  = −1
  A13 = (−1)1+3   −1 3  = 1

   
2+1
 2 0  2+2
 1 0 
A21 = (−1)  3 0 =0
  A22 = (−1)  −1 0  = 0
 
   
 1 2   2 0 
A23 = (−1)2+3   = −5 A31 = (−1)3+1  =2
−1 3  1 1 
   
3+2
 1 0  3+3
 1 2 
A32 = (−1)  0 1  = −1 A33 = (−1)  0 1 =1
   

 
−3 −1 1
Deci A∗ =  0 0 −5 .
2 −1 1
  3 1
− 15
 
−3 −1 1 5 5
−1 1 
4) Obţinem A = − · 0 0 −5  =  0 0 1 .
5
2 −1 1 −2 1
− 15
  5 5   
−3 −1 1 1 0 −1 −5 0 0
1 1
5) Verificare: A−1 · A = − ·  0 0 −5  ·  2 1 3  = −  0 −5 0 =
5 5
2 −1 1 0 1 0 0 0 −5
Determinanţi. Matrice. Sisteme liniare 9

I3 .
   
1 1 0 0 −1 1
1
T. Calculaţi A−1 pentru A =  −2 0 1 . (R:  3 1 −1 )
3
1 0 1 0 1 2

Sisteme liniare
Un sistem liniar cu m ecuaţii şi n necunoscute se poate scrie sub forma matriceală A·X = B,
unde A = (aij ) ∈ Mm,n este maticea coeficienţilor, X = (xj ) ∈ Mn,1 este matricea coloană
a necunoscutelor, iar B = (bj ) ∈ Mn,1 este matricea coloană a termenilor liberi. Matricea
A formată din elementele lui A la care se adaugă coloana termenilor liberi B se numeşte
matricea extinsă a sistemului.

 x + 2y − z = 1
E. Pentru sistemul x − y + z = 0 scriem:
2x + z = −1


       
1 2 −1 x 1 1 2 −1 1
A =  1 −1 1  , X =  y  , B =  0  , A =  1 −1 1 0 .
2 0 1 z −1 2 0 1 −1

Calculând rang A şi rang A putem preciza dacă sistemul are sau nu soluţie. Mai precis:
- dacă rang A < rang A atunci sistemul nu are soluţie (este incompatibil);
- dacă rang A = rang A = r atunci sistemul este compatibil:
(i) pentru r = n soluţia este unică
(ii) pentru r < n sistemul are o infinitate de soluţii.
Ex.1. Aflaţi relaţia dintre y1 , y2 , y3 ∈ R pentru care există x1 , x2 ∈ R astfel ca

 x1 + 2x2 = y1
−x1 + x 2 = y2
2x1 + x 2 = y3


Rezolvare: Problema presupune existenţa soluţiei (x1 , x2 ) (compatibilitatea sistemului).

Impunem condiţia rang A = rang A. Avem
   
1 2 1 2 y1
A =  −1 1  , A =  −1 1 y2  .
2 1 2 1 y3
 
 1 2 
Un minor de ordinul 2 comun celor două matrici este d2 =   = 3 ̸= 0. Atunci rang
−1 1 
A = 2 de unde rezultă că şi rang A = 2. Obţinem condiţia
 
 1 2 y1 
 
 −1 1 y2  = 0 ⇔ −3y1 + 3y2 + 3y3 = 0,
 
 2 1 y3 

adică y1 − y2 + y3 = 0.
10 C. Lăzureanu, B. Căruntu - UPT

T. Determinaţi legătura dintre y1 , y2 , y3 astfel ca să existe x1 , x2 , x3 cu

     
1 1 1 x1 y1
 1 1 0  ·  x2  =  y2  .
0 0 1 x3 y3

(R: y1 − y2 − y3 = 0)
Rezolvarea sistemelor compatibile se poate face folosind metoda subtituţiei.
Ex. Determinaţi (x1 , x2 , x3 ) astfel ca
     
1 1 1 x1 1
 1 −1 −2  ·  x2  =  −3  .
2 0 −1 x3 −2

Rezolvare: Transcriind sistemul din forma matriceală, obţinem:


 x1 + x2 + x3 = 1
x1 − x2 − 2x3 = −3
2x1 − x3 = −2


Din ultima ecuaţie avem x3 = 2x1 + 2 pentru care primele două ecuaţii devin:

3x1 + x2 = −1
.
−3x1 − x2 = 1

Din prima ecuaţie găsim x2 = −3x1 − 1 pentru care a doua ecuaţie devine: 1 = 1, adevărat
pentru orice x1 ∈ R. Obţinem că sistemul are o infinitate de soluţii: (x1 , −3x1 − 1, 2x1 +
2), x1 ∈ R. 
x1 + 2x2 − x3 = 2
T. Determinaţi (x1 , x2 , x3 ) astfel ca
x1 + x2 − x3 = 2
(R: (x1 , 0, x1 − 2))
Un caz particular al sistemelor liniare este cel ı̂n care coloana termenilor liberi este
nulă. Aceste sisteme se numesc omogene şi admit ı̂ntotdeauna soluţia banală (toate ne-
cunoscutele egale cu zero). Dacă rang A < n atunci aceste sisteme omogene au o infinitate
de soluţii, determinarea lor putându-se face, de exemplu, tot prin medoda substituţiei.

x1 + 2x2 − x3 = 0
Ex. Determinaţi (x1 , x2 , x3 ) astfel ca
x1 − x2 = 0
Rezolvare: Din ultima ecuaţie avem x2 = x1 pentru care prima ecuaţie devine 3x1 −x3 = 0
de unde x3 = 3x1 . Astfel soluţia căutată este (x1 , x1 , 3x1 ), x1 ∈ R.
 
1 2 1
Ex. Fie A =  0 0 2 . Aflaţi matricea coloană X astfel ca A · X = O3,1 .
2 4 −1
Rezolvare:
  Deoarece matricea A are 3 coloane,
  matricea
  coloană căutatăare forma
x1 1 2 1 x1 x1 + 2x2 + x3
X =  x2  . Avem: A · X =  0 0 2  ·  x2  =  2x3  obţinând
x3 2 4 −1 x3 2x1 + 4x2 − x3
Determinanţi. Matrice. Sisteme liniare 11

 x1 + 2x2 + x3 = 0
sistemul 2x3 = 0 .
2x1 + 4x2 − x3 = 0

Din a două ecuaţie rezultă x3 = 0 şi atunci din care prima ecuaţie obţinem x1 = −2x2 .
Înlocuind ı̂n ultima ecuaţie se obţine 0 = 0, deci nu putem calcula valoarea lui x2 . Matricea
−2x2
căutată este X =  x2  , x2 ∈ R.
0
   
1 1 1 0
T. Determinaţi matricea coloană X astfel ca 0 1 0 · X = 0  .
  
2 5 2 0
 
x1
(R: X =  0  , x1 ∈ R)
−x1

Test

1. Determinaţi a, b, c ∈ R astfel ca
       
1 1 1 0 1 1 1 0
a· +b· +c· = .
1 0 1 0 0 0 0 0
 
 1−y 2 1 
 
2. Aflaţi y ∈ R astfel ca  3 1 0  = 0.

 0 3 −1 

 x1 + 2x2 = y1
3. Găsiţi relaţia dintre y1 , y2 , y3 pentru ca sistemul −x1 + x2 = y2 să fie
2x1 + x2 = y3

compatibil.
 
x 1
4. Fie matricea A = , x ∈ R.
1 −1
a) Discutaţi după valorile lui x rangul matricii A.
b) Determinaţi valorile lui x pentru care matricea este inversabilă.
c) Pentru x = 2 calculaţi At şi A−1 .    
y1 0
d) Pentru x = −1, rezolvaţi sistemul omogen A · = .
y2 0

Rezolvarea Testului
- pe pagina următoare :)
12 C. Lăzureanu, B. Căruntu - UPT

   
1 1 a a
1. Avem a · = . Relaţia dată devine:
1 0 a 0
       
a a b 0 c c 1 0
+ + = .
a 0 b 0 0 0 0 0
   
a+b+c a+c 1 0
Adunând matricile rezultă = . Egalând termenii core-
a+b 0 0 0

 a + b +c = 1
spunzători ai celor două matrici obţinem sistemul a+c = 0 . Avem c = −a, b =
a+b = 0

−a şi din prima ecuaţie rezultă a = −1. Atunci b = c = 1.
2. Calculul determinantului conduce la ecuaţia:

(1 − y) · 1 · (−1) + 3 · 3 · 1 + 0 − [0 + 0 + (−1) · 2 · 3] = 0

adică −1 + y + 9 + 6 = 0, de unde y = −14.

3. Un sistem liniar este compatibil dacă rang A = rang A, unde A este matricea
coeficienţilor, iar A este matricea coeficienţilor
 completată
 cu coloana termenilor liberi.
1 2 1 2 y1
În cazul nostru: A =  −1 1 , A =  −1 1 y2  . Deoarece determinantul de or-
2 1 2 1 y3
 
 1 2 
dinul doi d2 =   = 3 ̸= 0 avem că rang A = 2, deci trebuie ca rang A = 2. Rezultă
−1 1 
 
 1 2 y1 
 
că  −1 1 y2  = 0 de unde se obţine relaţia: y1 − y2 − y3 = 0.
 2 1 y3 
4. a) det A = −x − 1. Pentru x ̸= −1 rangul lui A este 2. Pentru x = −1, rangul lui A
este 1.
b) Matricea A este inversabilă dacă det A ̸= 0, adică pentru
 x ∈ R\ {−1}. 
2 1 −1 −1
c) Pentru x = 2 avem det A = −3, At = , A∗ = şi A−1 =
1 −1 −1 2
 
1 −1 −1
− .
3 −1 2
       
−1 1 y1 −y1 + y2 0
d) Pentru x = −1 avem · = = , de unde rezultă
1 −1 y2 y1 − y2 0
y1 − y2 = 0. Soluţia sistemului va fi {(y1 ; y1 ) : y1 ∈ R }.