Câmp și unde electromagnetice

Studii ale electricităţii şi magnetismului au arătat că producerea

acestor fenomene este datorată sarcinii electrice. Iniţial cele două
câmpuri nu păreau a avea legătură unul cu altul, descrierea
interacţiunilor electrice fiind independentă de a celor magnetice.

Dr. prof. D.O.Crocnan

 Interacţiuni electrice – câmp electric
Charles August Coulomb a
măsurat pentru prima dată
interacţiunea dintre sarcini
electrice şi a dat o interpretare
cantitativă forţe de interacţiune
dintre aceste sarcini. Pentru
două sarcini electrice: Q, q,
aflate în vid, la distanţa r una de
alta aceasta este:
r r
1 Qq r
F =××
4 pe0 r2 r
e0 - permitivitatea electrică a
vidului, are valoarea:
e0 = 8,85·10-12 C2/Nm2.
Dr. prof. D.O.Crocnan
 Forţă electrică, Intensitatea câmpului electric
r r
Forţa de interacţiune într-un alt mediu este: 1 Qq r
F =××
4pee0 r r2 r
er - permitivitatea electrică relativă - mărime fizică adimensională şi
pozitivă care descrie de câte ori este mai slabă forţa electrostatică într-
un mediu faţă de vid: e
er =
e este permitivitatea mediului e0
Forţa electrostatică nu descrie satisfăcător câmpul electric.
O mărime care caracterizează câmpul electric trebuie să depindă de
sarcina care-l produce nu şi de sarcina asupra căreia acţionează
(sarcină de probă).
Intensitatea câmpului electric este raportul dintre forţa de
ur r
interacțiune electrică şi sarcina de probă: r F 1 Q r
E ==××
q 4 pe0 r2 r
Dr. prof. D.O.Crocnan
 Linii de câmp
Direcţia vectorului  E  este aceeaşi
cu a forţei care o determină. Sensul
depinde de semnul sarcinii care
creează câmpul.

Coulomb a introdus conceptul de linie

de câmp electric, curba imaginară la
care vectorul intensitate al câmpului
electric  E  este tangent în orice
punct. El are sensul liniei de câmp

Liniile de câmp sunt curbe imaginare

care pleacă din sarcina pozitivă spre
cea negativă.

Liniile de câmp nu se intersectează.

Dr. prof. D.O.Crocnan

 Interacţiuni prin câmp magnetic

Christian Oersted Andre Marie Ampere

Studiile lui Christian Oersted şi Andre Marie Ampere au evidenţiat legătura dintre
sarcinile electrice în mişcare şi câmpul magnetic. Ele au stabilit ca sursă a
câmpului magnetic deplasarea sarcinii electrice.
J. B. Biot şi F. Savart, au determinat expresia inducţiei magnetice a câmpului
magnetic dat de un curent electric. În cazul deplasării în vid a unei sarcini
electrice q, cu viteza v , inducția B  este:
   qv  r
B= 0

4p r3
 r  - vectorul de poziţie al punctului în care calculăm inducţia câmpului magnetic
în raport cu sarcina electrică mobilă care îl determină
Dr. prof. D.O.Crocnan
 Legea Biot-Savart
În vid, permeabilitatea magnetică este 0 = 4p·10-7 T·m/A.
Un câmp magnetic produs în alt mediu este de r ori mai mare. r este
permeabilitatea relativă a mediului, mărime pozitivă şi adimensională
dată de raportul dintre permeabilitatea mediului și cea a vidului: .
r =
0 r qv  r 0
B=
4p r3
Inducţia magnetică este perpendiculară pe
direcţia de propagare.
Vectorul de poziţie pleacă radial din sarcina
care creează câmpul. Vectorul intensitate a
câmpului electric, E, are aceeaşi direcţie cu
vectorul de poziţie.  Vectorul inducţie B
este perpendicular pe E.
Concluzie. Vectorii intensitate a câmpului
electric şi inducţie magnetică, sunt
perpendiculari şi perpendiculari pe direcţia
de deplasare a sarcinii (direcţia vitezei).

Dr. prof. D.O.Crocnan

 Faraday
Deşi mărimile care caracterizează cele două câmpuri sunt datorate sarcinii electrice
nimic nu evidenţia o legătură între ele până când, James Faraday, descoperitorul
fenomenului de inducţie nu a arătat că: un câmp magnetic variabil determină
apariţia unei tensiuni electromotoare induse sau a unui curent indus, după cum
circuitul în care se produce variația câmpului magnetic este deschis sau închis.
Variația câmpului magnetic determină un câmp electric.

Prin deplasarea unui

magnet permanent prin
bobină se obține un
curent variabil.

Dr. prof. D.O.Crocnan

 În 1865, James Clark Maxwell dezvoltă o ipoteză simetrică a comportării
celor două câmpuri. El spune că o variaţie a câmpului electric determină
variaţia câmpului magnetic.
El şi-a justificat ipoteza pe baza comportării circuitului oscilant, şi anume
a generării reciproce a celor două câmpuri prin propriile lor variaţii.
Ecuaţiile lui Maxwell, reprezintă descrierea matematică a teoriei
câmpului electromagnetic şi a propagării sale prin unde electroma-
gnetice.

Maxwell
1. Legea lui Gauss pentru câmpul electric
2. Legea lui Gauss pentru câmpul
magnetic
3. Legea lui Faraday
4. Legea lui Ampere modificată de
Maxwell

Dr. prof. D.O.Crocnan

 Unda electromagnetică
Într-un circuit oscilant (LC), electronii liberi din circuit oscilează de o
parte şi alta a poziţiilor lor instantanee. Oscilația este însoţită de
transformarea câmpului electric din condensator în câmp magnetic în
bobină şi reciproc. Propagarea unei astfel de oscilații reprezintă o undă
electromagnetică

Experimentul
lui H. R. Hertz

Dr. prof. D.O.Crocnan

Undele electromagnetice au fost obţinute pentru prima dată de Heinrich
Rudolf Hertz. El a utilizat două circuite LC (emiţătorul şi receptorul), la
care a depărtat armăturile condensatoarelor.
Prin intermediul unor impulsuri de tensiune produse în emiţător, Hertz a
obținut în receptor unde electromagnetice de radiofrecvenţă de apro-
ximativ 100 MHz
Îndepărtarea armăturilor condensatorului şi întinderea în linie a
conductorilor care leagă bobina de condensator determină obţinerea unui
circuit oscilant deschis numit dipol.

Dr. prof. D.O.Crocnan

Dipolul electric este format din două sarcini egale şi de semn contrar, (+q şi –q),
situate la distanţa l, una de alta.
Când sarcinile dipolului se apropie una de alta linia de câmp se închide dând
naştere unei bucle.
Un câmp electric variabil determină apariţia unui câmp magnetic variabil,
perpendicular.
Reciproc, un câmp magnetic variabil determină apariţia unui câmp electric variabil.
Prin deschiderea circuitului oscilant Hertz a delocalizat câmpurile electric şi
magnetic care, generându-se reciproc, se propagă în mediu.

Oscilația dipolului
determină emisia
undelor
(aici doar componenta
electrică, cea magnetică
este
perpendiculară pe
prima)

Dr. prof. D.O.Crocnan

 Prin propagarea în spaţiu a undelor
electromagnetice, energia electrică și
magnetică din circuitul oscilant scade.
Dacă această energie nu este
recuperată de la o sursă externă,
oscilaţia se atenuează.

Compensarea pierderilor de energie se

obţine prin realizarea unui cuplaj
inductiv între circuitul oscilant deschis
şi circuitul oscilant al generatorului.

Dr. prof. D.O.Crocnan

Din faptul că cele două câmpuri
sunt perpendiculare între ele şi
perpendiculare pe direcţia de
deplasare a undei, unda
electromagnetică este o undă
transversală.
Când câmpul electric este maxim,
şi cel magnetic este maxim deci
valorile momentane ale vectorilor
oscilează în fază.
Presupunem că cei doi vectori
oscilează conform relațiilor:
E = Em sin 2pt  t x
E  x, t  = Em sin 2p  t    = Em sin 2p   
B = Bm sin 2pt, T  
unde  este frecvenţa oscilaţiei  t x
sursei, propagarea în spaţiu a B  x, t  = Bm sin 2p  t    = Bm sin 2p   
oscilaţiei face ca, într-un punct T  
aflat la o distanţă x de origine cei
doi vectori să ajungă cu o  - lungimea de undă.
întârziere
 x
  = 
 c

Dr. prof. D.O.Crocnan

 Determinarea vitezei de propagare a undei
Câmpul magnetic din bobină Câmpul electric fin condensator
Variaţiile în timp a Li 2  t  q2 t  Cu 2  t 
celor două energii: WM  t  = WE  t  = =
2 2C 2
unde: 0 N 2 S e0S
L= C=
l d
inductanţei (L), în vid, a bobinei capacitatea condensatorului plan
 0 NI u  t  = E t  d
B=
l tensiunea pe armături şi intensitatea
câmpului electric (E)
inducţia magnetică B
Energia din câmpul magnetic al bobinei este: din câmpul electric din condensator este:
Li 2  t  0 N 2 S i 2  t  Cu 2  t  e 0S E 2 t  d 2
instantanee WM  t  = = = WE  t  = = =
2 l 2 2 d 2
02 N 2i 2  t  Sl B2 t  e 0 E 2 t  e 0 E 2 t 
= = V = Sd = V
l2 2 0 2 0 2 2
Densitatea de
WB B  t  W t  e 0 E 2 t 
2
energie
wB = = wE  t  = =
magnetică/electr V 20 V 2
ică (wB/wE)
Dr. prof. D.O.Crocnan
 Ţinând cont că valorile maxime ale celor două energii sunt egale, în
unitatea de volum de spaţiu în care se propagă unda se poate scrie:
e 0 Em2 Bm2
=
2 20
Em 1
Rezultă: =
Bm e0 0

Ce reprezintă acest raport?

Dacă e0 = 8,85·10-12 C2/Nm2 iar 0 = 4p·10-7 T·m/A rezultă că:

1 1 1
= = = 2,999349 ×108 m / s
e 0 0 8,85 ×1012 C 2 Nm2 × 4 × 3,14 ×107 Tm / A 10 C 2 Tm
10 1111,56 2
×
Nm A

Raportul are dimensiunea unei viteze a cărei valoare este viteza luminii în vid.
Concluzie: Lumina este o undă electromagnetică. Într-un mediu oarecare caracterizat
de permitivitatea relativă (er) şi permeabilitatea magnetică relativă (r), viteza undei
este: 1 c
v= =
e 0e r  0  r e r r
Dr. prof. D.O.Crocnan
 Indicele de refracţie
 c
Indicele de refracţie (n) a unui mediu omogen şi transparent este:  n = 
,

Rezultă pentru indicele de refracţie al mediului:  v

n = e r r  e r
Deoarece, pentru majoritatea dielectricilor r  1., din relaţia: Bm =
Em
c
inducţia magnetică B, este de c ori mai mică decât intensitatea câmpului electric E.
Aceasta permite tratarea undei electromagnetice doar prin componenta electrică a
câmpului. Ţinând seama de relaţiile deduse densitatea energiei undei
e0E2
 
electromagnetice în vid este: 1 2
w=  e 0 0 E
2
= e0E
2 2 0
Transferul de energie (W) al câmpului electromagnetic prin intermediul undei plane
este:
W = wV = e 0 E 2 Sct V este volumul delimitat de poziţiile succesive
ale frontului de undă. Această energie străbate suprafaţa S în intervalul de timp t
cu viteza c (în vid). Transferul de energie în unitatea de timp pe unitatea de
suprafaţă (Intensitatea luminoasă) este:
W 1 e0 2
I= = e 0 E 2c = e 0 E 2 = E
S t e 0 0 0

Dr. prof. D.O.Crocnan

Exerciţii
1. Patru sarcini electrice aflate într-un sistem de referinţă inerţial se comportă după
cum urmează: prima se află în repaus, a doua se mişcă rectiliniu uniform, a treia se
mişcă uniform accelerat, a patra efectuează oscilaţii armonice. Care dintre ele
produce unde electromagnetice? Justifică răspunsul.
2. Circuitul oscilant al unui aparat de radio este format dintr-o bobină cu inductanţa L
= 5 · 10-8 H şi un condensator. Care trebuie să fie capacitatea condensatorului pentru
ca acesta să fie acordat pe lungimea de undă de 94 m?
3. Un emiţător produce unde electromagnetice. Cum trebuie modificată capacitatea
antenei pentru ca frecvenţa undelor emise să se micşoreze de două ori?
4. Care este lungimea antenei semiundă, dacă frecvenţa oscilaţiilor electromagnetice
induse în aceasta este proporţională cu frecvenţa proprie a circuitului oscilant ale
cărei caracteristici sunt: C = 0,1 mF; L = 1 mH?
5. Viteza de propagare a unei unde electromagnetice este v = 0,9 c. Ştiind că
frecvenţa undei este  = 1012 Hz, calculează:
a) perioada şi lungimea de undă a undei;
b) spaţiul parcurs de undă în timpul t = 3 ms.
6. Raportul dintre lungimea de undă a unei unde electromagnetice într-un mediu
oarecare şi cea corespunzătoare în vid este k = 0,8. Distanţa dintre două puncte A şi B
ale mediului este d = 10 m. În cât timp parcurge unda distanţa AB?
7. Pentru ce lungime de undă este adaptat un radioreceptor, dacă circuitele sale
oscilante au capacitatea C = 8 nF şi inductanţa proprie L = 2 MH?

Dr. prof. D.O.Crocnan

8. Un circuit oscilant are capacitatea C= 0,6 mF şi inductanţa proprie L= 10-4
H. Află lungimea de undă a radiaţiei emise.
9. Care este viteza undelor electromagnetice în petrol caracterizat de
mărimile er = 2 şi r = 1,02?
10. Frecvenţa unei unde electromagnetice care se pro-pagă din vid într-un
mediu cu er = 81 şi r = 1 este  = 2 MHz. Află: a) lungimea de undă a undei
în mediul respectiv; b) variaţiile absolută şi relativă ale lungimii de undă în
raport cu cea corespunzătoare în vid.
11. Amplitudinea câmpului electric al unei unde electromagnetice este E0 =
0,09 V/m. a) Calculează amplitudinea câmpului magnetic în vid. b)
Presupunând neschimbată amplitudinea câmpului electric, calculează
amplitudinea câmpului magnetic într-un mediu pentru care er = 81 şi r = 1.
12. Capacitatea condensatorului unui circuit oscilant poate varia între C1 = 56
pF şi C2 = 667 pF. Lungimea de undă a radiaţiilor emise este cuprinsă între 1
= 40 m şi 2 = 2600 m. Află intervalul de valori ale inductanţei.
13. Fie două circuite oscilante cu L1 = 4,5·10-3 H; C1 = 2·10-9 F şi L2 = 3·10-3 H,
din care primul este excitator, iar al doilea rezonator. Află: a) capacitatea celui
de-al doilea circuit, dacă cele două circuite sunt în rezonanţă; b) lungimea de
undă şi frecvenţa de acordare a celor două circuite.

Dr. prof. D.O.Crocnan

14. O antenă semiundă recepţionează unde electromagnetic de o frecvenţă dată . Calculează
lungimea de undă a undelor respective şi lungimea proprie a antenei. Se dă =0,95 MHz.
15. Un radioreceptor are un condensator de capacitate variabilă, cuprinsă între C1 = 20pF şi C2
= 500pF. Lungimea de undă minimă recepţionată este min = 200 m.
a) Ce inductanţă are receptorul?
b) Care este lungimea de undă maximă recepţionată?
c) Cu cât trebuie micşorată inductanţa proprie a bobinei astfel încât, folosind condensatorul
cu capacitatea mică, să recepţionăm unde cu frecvenţa  = 2 MHz?
d) Care este, în acest caz, lungimea de undă maximă recepţionată?
16. Prin bobina de inductanţă L a unui circuit oscilant de radiorecepţie trece un curent electric
de intensitate maximă Im. Ştiind că viteza de propagare a undelor electromagnetice este v, iar
tensiunea electrică maximă la bornele condensatorului este Um, arată că lungimea de undă la
care este acordat acest circuit oscilant este dată de relaţia  = 2pvLIm/Um.
17. Două circuite oscilante, din care primul, excitatorul are caracteristicile: L1= 4,5 mH şi C1 = 2
nF, şi unul rezonator cu L2= 3 mH sunt în rezonanţă.
a) Care este capacitatea celui de-al doilea circuit?
b) Care este lungimea de undă şi frecvenţa de acordare a circuitelor?
18. Valoarea maximă a inducţie magnetice al unei unde electromagnetice care se propagă în
vid este B = 50 pT, iar frecvenţa undei este 0,6 MHz.
a) Care este amplitudinea câmpului electric E al undei?
b) Care sunt expresiile valorilor instantanee ale intensităţii câmpului electric al undei şi al
inducţiei magnetice.
c) Care este expresia densităţii (w) de energie a undei?

Dr. prof. D.O.Crocnan