Legea lui Coulomb

Până acum am studiat tipul de sarcini electrice și modul în

care interacționează corpurile electrizate. Un aparat care
produce sarcini electrice este generatorul electrostatic cu
bandă, inventat de fizicianul american Robert J. Van de
Graaff în anul 1931. Aparatul de laborator din figură
funcționează astfel: o bandă din material plastic acționată
mecanic din exterior este electrizată în partea de jos și
transportă sarcini electrice la sfera metalică superioară
mare, care se încarcă pozitiv. Partea de jos a aparatului
este legată la pământ și la o sferă metalică mică, prevăzută
cu mâner izolator.
Generatorul Van de Graaff produce o electrizare puternică a celor două sfere
metalice, cu sarcini electrice foarte mari care pot determina descărcări electrice între
cele două sfere, chiar dacă se află la distanțe relativ mari, de 10 centimetri una de
alta.
Alt tip de generator electrostatic a fost inventat în
1878 de către James Wimshurst care a realizat o
mașină electrostatică relativ simplă, compusă din
două discuri izolate și fixate pe un scripete, care le
permite să se rotească în sensuri opuse. Discurile au
mici plăcuțe metalice pe părțile orientate spre
exterior, două perii cu capăt dublu care produc
electrizarea, două perechi de colectoare de sarcină
electrică, două borcane Leyda care stochează sarcina
electrică, o pereche de electrozi între care se poate
obține un arc electric.
Electrizăm, prin contact cu sfera
generatorului electrostatic, bila
unui pendul electrostatic. Plasând
pendulul electrostatic la o
anumite distanțe față de sfera
mare a generatorului se observă
deviația bilei față de verticală
adică prezența unei forțe de
respingere electrostatice.

Se constată că forța electrostatică

variază invers proporțional cu
pătratul distanței dintre corpurile
electrizate.
 Legea lui Coulomb:
   Două corpuri electrizate, considerate punctiforme în raport cu distanța dintre
ele, interacționează în vid cu o forță direct proporțională cu produsul sarcinilor și
invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Altfel spus, 
F = k unde Q și q sunt sarcinile corpurilor electrizate, r este distanța dintre
corpuri, iar k este o constantă care are în vid valoarea de: 
k = 9 · 109 N · m2/C2
În 1785, fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a
publicat primele sale trei rapoarte despre electricitate și
magnetism, unde și-a enunțat legea. Acest lucru a fost esențial
pentru dezvoltarea teoriei electromagnetismului. Coulomb a
folosit o balanță de torsiune (vezi imaginea de mai sus) pentru
a studia forțele de respingere și atracție ale particulelor
încărcate electric.
Balanța de torsiune constă dintr-o bară orizontală suspendată
la mijloc cu un fir subțire. Firul acționează ca un arc de
torsiune foarte slab. În experimentul lui, Coulomb a folosit o
tijă izolatoare care avea fixată la un capăt o bilă acoperită cu
metal, suspendată cu un fir de mătase. Bila era electrizată cu o
sarcină electrică cunoscută, după care era adusă în apropiere
o altă bilă încărcată cu sarcină electrică de aceeași polaritate.
Cele două bile încărcate se resping, răsucind firul sub un
anume unghi, care putea fi citit pe o scală a instrumentului.
Știind ce forță este necesară pentru a răsuci firul cu un unghi
dat, Coulomb a putut să calculeze forța dintre bile și să obțină
legea pentru forța electrostatică.
Corpurile electrizate cu sarcini electrice de
același semn se resping, iar cele electrizate cu
sarcini de semne diferite se atrag. Modulul forței
este exprimat de legea lui Coulomb.
Sarcinile electrice sunt sursa câmpului electric, o
formă de existență a materiei caracterizată prin
interacțiuni electrice.
Câmpul electric este reprezentat vizual prin linii
de câmp; un corp de probă eliberat în câmpul
electric al unui corp electrizat se deplasează pe
aceste linii.
Forța de interacțiune electrică pentru două sarcini
electrice date, aflate la o distanță dată, este
maximă în vid și mai mică în orice alt mediu.