Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Circuite electrice.
Sinteză recapitulativă
Sarcina electrică (q/Q), este o mărime fizică scalară care măsoară starea de electrizare a
unui corp.
Sarcină electrică elementară (e) este cea mai mică sarcină existentă în natură, fiind egală
cu modulul sarcinii unui electron (respectiv proton).
Sarcina unui corp (q/Q) este un multiplu întreg al sarcinii electrice elementare:
Electrizarea corpurilor prin frecare are loc printr-un transfer de electroni de la un corp
la altul, astfel:
1. Atracția are loc între două corpuri electrizate cu sarcini opuse ( pozitivă cu negativă).
Forțele de atracție sunt egale în modul, dar de sens opus.
2. Respingerea are loc între două corpuri electrizate cu sarcini de același fel (pozitivă cu
pozitivă sau negativă cu negativă). Forțele de respingere sunt egale în modul, dar de sens
opus.
Interacțiunile dintre două corpuri electrizate au loc la distanță prin intermediul câmpului
electrostatic din jurul oricărui corp electrizat.
Electrizarea prin contact are loc prin trecerea electronilor de pe corpul electrizat pe cel
neutru, care se va încărca cu același fel de sarcină electrică precum cea a corpului electrizat.
La electrizarea prin contact cele două corpuri se încarcă cu sarcini de același semn. Se
modifică sarcina electrică a fiecărui corp, dar sarcina electrică totală rămâne
constantă.
Electrizarea prin influență (de la distanță) are loc prin încărcarea capătului corpului
neutru cu sarcină electrică opusă celui electrizat adus în apropierea lui.
Corpul electrizat prin influență (de la distanță) nu-și modifică sarcina electrică, dar la
extremități se încarcă ce sarcini de semne contrare. Are loc o redistribuire a
electronilor din corp.
Pentru a electriza un corp neutru, există trei metode de electrizare:
1) Electrizarea prin frecare: cele două corpuri, ambele neutre, se încarcă cu sarcini de
semne opuse.
2) Electrizarea prin contact: corpul neutru se încarcă cu sarcini de același semn ca ale
corpului electrizat.
Atenție!
Curentul electric este mișcarea ordonată a purtătorilor de sarcină electrică printr-un circuit
electric.
Purtătorii de sarcină electrică a căror mișcare determină apariția curentului electric pot fi:
b) Ionii și electronii, în electroliți (soluții sau topituri de acizi, baze sau săruri) și în gaze.
Generatoare de curent continuu (c.c.), care are un singur sens prin circuit: bateria
electrică, acumulatori electrici, bateria solară.
Generatoare de curent alternativ (c.a.), care își schimbă periodic sensul prin circuit:
generatorul din cadrul centralelor electrice, dinamul de la bicicletă.
Exemple de aparate care au rezistori: foen (uscător de păr), aerotermă, calorifer electric,
plită electrică, filtru de cafea, fier de călcat, prăjitor de pâine etc.
3) Conductoare de legătură sunt fire confecționate din aluminiu sau cupru și care leagă
componentele circuitului între ele.
Tensiunea electrică la borne (cu simbolul Ub) este mărimea fizică scalară care măsoară
lucrul mecanic efectuat de sursă (Lext) pentru deplasarea unității de sarcină electrică (q) de-a
lungul circuitului exterior.
Tensiunea internă (cu simbolul u) este mărimea fizică scalară care măsoară lucrul
mecanic efectuat de sursă (Lint) pentru deplasarea unității de sarcină electrică (q) de-a
lungul circuitului interior.
Astfel obținem relația dintre cele trei tensiuni electrice ale unui circuit electric:
Caracterizarea tensiunii electrice ca mărime fizică:
Observaţie: Dacă alegem două puncte oarecare ale unui circuit electric, 1 și 2, tensiunea
electrică între acestea este egală lucrul mecanic efectuat de sursă (L12) pentru deplasarea
unității de sarcină electrică (q) între aceste două puncte.
Când aplicăm o tensiune electrică între două puncte ale unui conductor, apare un curent
electric, adică o mișcare dirijată a electronilor săi liberi, care transportă o sarcină q = n ∙ e.
Intensitatea curentului electric (I) este o mărime fizică scalară care măsoară sarcina
electrică ce trece prin secțiunea transversală a unui conductor în unitatea de timp.
Rezistenţa electrică este mărimea fizică ce ne arată cât de mult se opune un conductor la
trecerea curentului electric prin el.
Rezistența electrică a unui conductor (R) este mărimea scalară egală cu raportul dintre
tensiunea aplicată (U) la capetele conductorului și intensitatea curentului (I) stabilit prin el,
când temperatura conductorului rămâne constantă.
a) materialul din care este confecţionat. Astfel, conductoarele sunt de două categorii:
b) de lungimea lui (cu cât lungimea conductorului e mai mare, cu atât şi rezistenţa lui e
mai mare).
c) de aria secțiunii transversale (cu cât aria transversală lui e mai mare, cu atât el are
rezistenţa mai mică).
Observații importante:
b) Legea lui Ohm este valabilă pentru conductoare metalice menținute la temperatură
constantă.
c) Relația dintre intensitate și tensiune este o relație cauzală: tensiunea aplicată
conductorului este cauza, iar intensitatea curentului este efectul.
Observație:Dacă rezistența exterioară (R) are valori foarte mici, obținută de exemplu
prin scurtcircuitarea sursei cu un conductor scurt, adică dacă R = 0, intensitatea
curentului debitat de sursă devine maximă:
Acest lucru nu este de dorit, deoarece curenții mari pot provoca daune, iar sursa se
consumă rapid.
Energia electrică (notată cu W) a unei surse măsoară lucrul mecanic efectuat de aceasta
pentru a deplasa sarcina electrică (q) prin secțiunea transversală a circuitului, într-un
interval de timp (Δt):
W=L=E∙q
Puterea electrică (P) este o mărime fizică care măsoară viteza de transfer a energiei
electrice.
Valorile nominale inscripționate pe aparatele electrice sunt o pereche dintre valorile Pn, In,
Un.
Pn = Un • In