III.

CURENTUL ELECTRIC CONTINUU

III.1. CURENTUL ELECTRIC
curentul electric
intensitatea curentului electric
unitatea de măsură a intensităţii curentului electric
tensiunea electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele
generatorului, căderea de tensiune in interiorul generatorului, unitatea de măsură
circuitul electric simplu
III.2. LEGEA LUI OHM
rezistenţa electrică
legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit şi pentru întreg circuitul
unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică
rezistenţa electrică a unui conductor
rezistivitatea electrică, dependenţa rezistivităţii electrice de temperatură, unitatea de
măsură a rezistivităţii
III.3. LEGILE LUI KIRCHHOFF
reţeaua electrică
nodul de reţea
ochiul de reţea
legile lui Kirchhoff
III.4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI GENERATOARELOR ELECTRICE
rezistenţa electrică echivalentă a grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor
rezistori;
rezistenţa electrică echivalentă şi tensiunea electromotoare echivalentă
corespunzătoare grupării serie sau paralel a mai multor generatoare electrice;
extinderea domeniului de măsurare al unui aparat de măsură (ampermetru sau
voltmetru)
III.5. ENERGIA SI PUTEREA ELECTRICĂ
expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de timp
expresia energiei disipate în interiorul generatorului
randamentul unui circuit electric simplu
puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică
transferul optim de putere într-un circuit electric

III.1. CURENTUL ELECTRIC

Curentul electric. Când atomii se asociază pentru a forma reţeaua cristalină a unui
metal, ei pierd câte un electron, devin ioni pozitivi şi se dispun ordonat în nodurile reţelei
cristaline a metalului. Electronii desprinşi din atomi devin electroni liberi care migrează
prin această reţea ionică, deci pot fi puşi în mişcare ordonată de un câmp electric. Se spune
că un metal este bun conductor de electricitate. În alte tipuri de substanţe, asocierea
atomilor (moleculelor) pentru a forma reţeaua cristalină a substanţei nu este însoţită de o
ionizare a acestora. În acest caz, în nodurile reţelei cristaline se vor afla atomi neutri astfel

1
încât substanţa nu posedă electroni liberi. Un câmp electric nu poate pune în mişcare
electronii legaţi. Spunem că substanţa este neconductoare electric sau izolatoare.
Conductorii (de exemplu, metalele) au tendinţa naturală a de a deveni neutre din punct de
vedere electric: cel încărcat electric pozitiv tinde să capteze electroni iar cel încărcat
negativ tinde să piardă electronii suplimentari. Dacă două corpuri metalice încărcate unul
pozitiv şi celălalt negativ se leagă între ele printr-un fir metalic atunci electronii în exces de
pe corpul încărcat negativ vor trece pe cel pozitiv (care are lipsă de electroni), adică, în firul
de legătură apare o mişcare ordonată a electronilor liberi (pe lângă mişcarea lor termică
dezordonată). O particulă încărcată electric poartă numele de purtător de sarcină electrică.
O mişcare ordonată a particulelor purtătoare de sarcină electrică reprezintă un
curent electric.
În cazul de faţă, fiind vorba de mişcarea electronilor spunem că avem de a face cu
un curent electronic. O substanţă prin care poate circula un curent electric se numeşte
substanţă conductoare de electricitate deci, metalele sunt substanţe conductoare de
electricitate. Unele soluţii lichide pot, de asemenea, să transporte curent electric dar în acest
caz, curentul este transportat de ioni deci este un curent ionic.
Intensitatea curentului electric. Curentul electric se caracterizează prin mărimea
fizică numită intensitatea curentului electric care se exprimă prin raportul dintre sarcina
electrică Δq care traversează secţiunea conductorului în intervalul de timp Δt şi acest
interval, adică
Δq
I= . (E.1)
Δt
Când numărul sarcinilor electrice care traversează secţiunea unui conductor în
unitatea de timp nu este constant în timp, definim valoarea instantanee a intensităţii
curentului electric,
Δq dq
I = lim = (E.2)
Δt → 0 Δt dt
Unitatea de măsură pentru intensitatea curentului electric este
1C
[I ] = = 1 amper (A) . (E.3)
SI 1s
Aparatul care serveşte la măsurarea intensităţii curentului electric se numeşte
ampermetru. Acesta se montează în circuit astfel încât curentul electric măsurat să treacă
prin el, adică în serie.
Tensiunea electromotoare a unui generator electric, tensiunea la bornele
generatorului, căderea de tensiune în interiorul generatorului, unitatea de măsură. În
experimentul descris cu un conductor care leagă un corp negativ de unul pozitiv, electronii
vor circula de la primul spre cel de al doilea. Prin convenţie, corpul încărcat pozitiv are
potenţial mai mare decât cel încărcat negativ. Între cele două corpuri se spune că apare o
diferenţă de potenţial. Conform celor arătate mai sus, condiţia necesară ca printr-un fir
conductor să treacă un curent electric este ca la capetele lui să existe o diferenţă de
potenţial. Aceasta creează un câmp electric în interiorul conductorului care pune în mişcare
ordonată electronii liberi. Diferenţa de potenţial între două corpuri încărcate cu sarcină

2
electrică de semn contrar se diminuează rapid când ele sunt legate printr-un fir conductor,
astfel încât curentul electric durează un timp foarte scurt. Există dispozitive care pot să
menţină constantă diferenţa de potenţial la capetele unui fir conductor un timp oricât de
lung, deci care pot să genereze un curent staţionar. Asemenea dispozitive sunt numite
generatoare electrice şi se comportă ca nişte pompe de electroni, ele transformând, de fapt,
o altă formă de energie în energie electrică. Diferenţa de potenţial pe care o menţine
constantă generatorul electric se numeşte tensiune la borne. Electronii circulă prin
conductor datorită forţei cu care acţionează câmpul electric asupra electronilor, ceea ce
implică efectuarea unui lucru mecanic.
Tensiunea electrică sau diferenţa de potenţial între două puncte ale unui conductor
prin care circulă un curent electric se defineşte ca raportul dintre lucrul mecanic efectuat
pentru a transporta o sarcină electrică q între cele două puncte ale unui conductor şi sarcina
q , adică este egală cu lucrul mecanic efectuat pentru a transporta o unitate de sarcină
electrică între cele două puncte. Uzual, tensiunea electrică se notează cu U , astfel că, prin
definiţie:
L
U= . (E.4)
q
Unitatea de măsură pentru tensiunea electrică este
1joule
[U ]SI = =1volt (V) . (E.5)
1coulomb
Tensiunea electrică se măsoară cu un aparat numit voltmetru, care se leagă în
punctele din circuit între care vrem să măsurăm diferenţa de potenţial, adică în paralel cu
porţiunea de circuit respectivă.
Sarcinile electrice care circulă printr-un fir conductor legat la un generator vor
circula şi prin interiorul generatorului pentru a închide circuitul. În acest sens, spunem că
ansamblul format din generator şi conductor, sau din generator şi sistemul de conductori de
diferite tipuri, legat la bornele acestuia formează un circuit electric. Partea de circuit care se
leagă la bornele generatorului se numeşte circuit exterior, generatorul însuşi constituind
circuitul interior.
Un generator electric efectuează un lucru mecanic atunci când creează curent
electric într-un circuit. Se spune că generatorul produce energie electrică. Evident că acest
fenomen poate avea loc numai pe seama consumului unei cantităţi echivalente de energie
de alt tip. Aceasta poate fi energie degajată în reacţii chimice, ca în elementele galvanice
utilizate la dispozitive electronice portabile (ex. laptop, telefon mobil) şi în acumulatorii
care se utilizează la automobile, energie mecanică în cazul generatoarelor industriale
(alternatoare, dinamuri) sau energie luminoasă în celulele fotovoltaice. Una dintre
caracteristicile principale ale unui generator electric este tensiunea electromotoare.
Tensiunea electromotoare E a unui generator electric se defineşte ca raportul dintre
lucrul L efectuat pentru a transporta o sarcină electrică q de-a lungul întregului circuit
(atât în circuitul exterior cât şi în cel interior) şi mărimea acestei sarcini, adică
L L + Lint
E = = ext , (E.6)
q q

3
unde lucrul mecanic efectuat în circuitul exterior este
Lext = qU , (E.7)
U fiind tensiunea la bornele generatorului iar Lint este lucrul mecanic efectuat în circuitul
interior. Definind căderea de tensiune în interiorul generatorului prin
L
u = int , (E.8)
q
tensiunea electromotoare se scrie,
E =U +u . (E.9)
Observăm că, tensiunea electromotoare, ca şi tensiunea la borne sau căderea internă
de tensiune se măsoară în volţi.
Circuitul electric simplu. Într-un conductor legat la bornele unui generator electric,
electronii circulă de la borna negativă la cea pozitivă. Acesta este aşa numitul sens
electronic al curentului electric. În mod convenţional,
sensul curentului electric se alege ca fiind invers
sensului electronic adică curentul electric circulă
printr-un conductor de la borna pozitivă spre cea
negativă. Întrucât potenţialul unui corp pozitiv este
mai mare decât cel al unui corp negativ, sensul
convenţional al curentului este de la potenţialul mai
mare spre potenţialul mai mic. În figura E1 este
Fig. E1. Circuit electric simplu reprezentat schematic un circuit electric simplu.
Ampermetrul şi voltmetrul sunt reprezentate prin
cercuri. Legarea voltmetrului la capetele M şi N ale consumatorului (reprezentat ca un
dreptunghi) se numeşte legare în paralel cu consumatorul. Am indicat cu săgeţi sensul
curentului pe diferite porţiuni ale circuitului şi am arătat că ne referim la intensitatea
curentului scriind I în dreptul lor. Consumatorul poate fi de diferite tipuri: un simplu
rezistor, cum ar fi un fier de călcat sau un bec, un element de circuit electronic cum ar fi o
diodă, etc.

III.2. LEGEA LUI OHM

Rezistenţa electrică. Dacă tensiunea la bornele generatorului este constantă atunci,
tensiunea la bornele consumatorului măsurată de voltmetru precum şi intensitatea
curentului prin consumator indicată de ampermetru au valori constante. Pentru o altă
valoare a tensiunii la bornele generatorului, valorile indicate de voltmetru şi de ampermetru
vor fi diferite. Dacă realizăm mai multe asemenea măsurători, atunci putem face o
reprezentare grafică a intensităţii curentului electric prin consumator I ca funcţie de
tensiunea la bornele consumatorului U . Curba I = f (U ) se spune că reprezintă
caracteristica electrică a respectivului consumator. În cazul unui bec electric, se constată
că aceasta este aproximativ o dreaptă care trece prin origine. Dacă se repetă măsurătorile
pentru un bec de alt tip se obţine o curbă caracteristică diferită. Ea este tot o dreaptă care
trece prin origine dar care are o pantă diferită. Prin urmare, panta curbei este caracteristică

4
pentru fiecare bec, de fapt pentru fiecare consumator de acest tip. Inversul acestei pante se
notează cu R şi poartă numele de rezistenţă electrică a consumatorului respectiv.
Legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit. Se poate scrie că,
U U
R = , sau U = IR , sau I = (E.10)
I R
ceea ce indică faptul că în cazul unui element de circuit cu caracteristică liniară,
intensitatea curentului prin consumator este direct proporţională cu tensiunea aplicată la
bornele sale. Această afirmaţie constituie legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit.
Unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică. Unitatea de măsură SI pentru
rezistenţa electrică se numeşte ohm:
ohm(1 Ω ) = 1volt/1amper. (E.11)
Rezistenţa electrică a unui conductor. Rezistivitatea electrică. Un studiu al
rezistenţei unui fir conductor ca funcţie de diferite proprietăţi ale acestuia cum sunt
lungimea, aria secţiunii sau materialul din care este făcut arată că rezistenţa unui fir
conductor este cu atât mai mare cu cât lungimea lui este mai mare şi cu cât aria secţiunii
sale este mai mică. Rezistenţa unui conductor filiform este direct proporţională cu lungimea
lui l şi invers proporţională cu secţiunea lui S , adică
l
R=ρ , (E.12)
S
unde constanta de proporţionalitate ρ poartă numele de rezistivitate şi depinde de materialul
din care este făcut firul (este o mărime de material).
Unitatea de măsură a rezistivităţii. Dependenţa rezistivităţii electrice de
temperatură. Rezistivitatea unui material se măsoară în
Ω m2/m = Ω m. (E.13)
Se constată experimental că rezistivitatea materialelor conductoare creşte cu
creşterea temperaturii adică rezistivitatea la o temperatură t este dată de relaţia:
ρ = ρ0 ⎡⎣1 + α ( t − t0 ) ⎤⎦ , (E.14)
unde ρ0 este rezistivitatea materialului la temperatura t0 . Coeficientul α se numeşte
coeficient termic al rezistenţei şi se măsoară în grad-1.
Legea lui Ohm pentru întregul circuit. Un generator electric, pe lângă tensiunea
electromotoare, se caracterizează şi printr-o rezistenţă internă care se notează cu r .
Consecinţa acestui fapt este că intensitatea curentului prin generator, care este aceeaşi ca
prin circuitul exterior, este dată de ecuaţia
u
I = , sau u = Ir (E.15)
r
Utilizând relaţia (E.16), ecuaţia (E.9) pentru tensiunea electromotoare devine
E = I ( R + r ) sau
E
I= , (E.16)
R+r

5
relaţie care poartă numele de legea lui Ohm pentru întregul circuit. În relaţia (E.16), R
reprezintă rezistenţa electrică a întregului circuit exterior, iar r rezistenţa electrică a
întregului circuit interior.

III.3. LEGILE LUI KIRCHHOFF

Reţeaua electrică. Nodul de reţea. Ochiul de reţea. Legile lui Kirchhoff
reprezintă o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe, cu mai multe ramificaţii
adică, pentru reţele electrice. O reţea electrică oricât de complexă cuprinde trei elemente
primare: nodul de reţea, latura de reţea şi ochiul de reţea.
În figura E.2 este reprezentată o reţea cu un
singur ochi de reţea, format din laturile AB, BC şi
CA. Punctele A, B şi C în care se întâlnesc trei sau
mai multe laturi constituie nodurile reţelei. Pe fiecare
latură trebuie să existe cel puţin un element de circuit
(generator, consumator, rezistor, etc); de exemplu, pe
ramura AB din figura E2 există un generator şi un
consumator (rezistor).
Legile lui Kirchhoff. Pentru asemenea reţele,
Fig. E2.Ochi de reţea
Kirchhoff a demonstrat două legi care permit calculul
intensităţilor curenţilor care circulă prin fiecare
ramură a reţelei. Prima lege a lui Kirchhoff se referă la nodurile de reţea şi afirmă că suma
intensităţilor curenţilor care intră într-un nod este egală cu suma intensităţilor curenţilor
care ies din acel nod sau altfel spus, suma algebrică a intensităţilor curenţilor care se
întâlnesc într-un nod de reţea este egală cu zero. Sub formă matematică, prima lege a lui
Kirchhoff pentru un nod în care se întâlnesc n curenţi electrici se scrie:
n

∑I
k =1
k = 0. (E.17)

Această lege este o consecinţă a legii de conservare a sarcinii electrice. Prin

convenţie, în relaţia (E.18) se consideră pozitive intensităţile curenţilor care intră în nod şi
negative intensităţile curenţilor care părăsesc nodul. De exemplu, prima lege a lui Kirchhoff
pentru nodul A din figura E2 se scrie I1 − I 2 − I 5 = 0 , iar pentru nodul B: I 2 − I 3 − I 4 = 0 .
Sensurile curenţilor se aleg arbitrar de la început. Dacă din calcule rezultă valori negative
ale intensităţilor curenţilor, înseamnă că sensul real acestora este invers celui ales la
început.
Cea de a doua lege a lui Kirchhoff se referă la ochiul de reţea. Ea afirmă că suma
algebrică a tensiunilor electromotoare ale generatoarelor din laturile unui ochi este egală
cu suma algebrică a căderilor de tensiune de pe laturile ochiului sau, sub forma
matematică,
n m

∑ E = ∑ ( IR )
k =1
k
j =1
j
. (E.18)

În membrul al doilea, trebuie luate în considerare şi căderile de tensiune din

interiorul generatoarelor pentru ramurile care conţin generatoare. Am notat prin ( IR ) j

6
căderea de tensiune totală de pe ramura j . Pentru aplicarea legii a doua a lui Kirchhoff este
necesar ca, în prealabil, să se aleagă un sens de circulaţie arbitrar în fiecare ochi de reţea.
La scrierea ecuaţiilor, se ţine seama de următoarele convenţii:
a) pentru tensiunile electromotoare: o tensiune electromotoare se ia cu semnul +,
dacă sensul de parcurgere al curentului electric ales pentru ochiul respectiv, cel arătat în
figura E2 prin de săgeata curbată, străbate sursa în sens direct (de la borna negativă la cea
pozitivă) şi cu semnul − în caz contrar;
b) pentru căderile de tensiune: dacă sensul ales pentru intensitatea curentului printr-
o latură coincide cu sensul ales pentru circulaţia prin ochiul din care face parte latura
considerată, atunci produsul IR (sau Ir ) este pozitiv şi în caz contrar este negativ.

III.4. GRUPAREA REZISTOARELOR ŞI A GENERATOARELOR

ELECTRICE
Rezistenţa electrică echivalentă grupării serie, paralel sau mixtă a mai multor
rezistor. O aplicaţie imediată a legilor lui Kirchhoff se referă la studiul circuitelor formate
din mai multe rezistoare. Un circuit în care n consumatori (rezistoare) sunt conectaţi în
serie adică sunt legaţi unul după altul astfel încât capătul încărcat pozitiv al unuia să fie
legat la capătul încărcat negativ al celuilalt este un circuit serie (fig. E3). Intensitatea
curentului într-un circuit serie este aceeaşi în toţi rezistorii. În acest caz, legea a doua a lui
Kirchhoff se scrie

Fig. E3. Legarea rezistorilor în serie Fig. E4. Legarea rezistorilor în paralel

⎛ n ⎞
E = IR1 + IR2 + L + IRn + Ir = I ⎜ ∑ Ri + r ⎟ , (E.19)
⎝ i=1 ⎠
unde R1 , R2 ,L Rn sunt rezistenţele celor n rezistori legaţi în serie, E este tensiunea
electromotoare a generatorului la bornele căruia este legată gruparea de rezistori iar r ,
rezistenţa internă a generatorului. Relaţia (E.19) este identică cu legea lui Ohm pentru
circuitul întreg dacă rezistenţa exterioară este egală cu
n
Res = ∑ Ri . (E.20)
i =1
Expresia (E.20) reprezintă rezistenţa echivalentă a grupării de rezistoare legate în
serie.
Mai multe rezistoare sunt legate în paralel dacă bornele lor sunt legate împreună şi
gruparea este conectată în două puncte ale circuitului. În figura E4 este reprezentat un
circuit paralel. Tensiunea la bornele tuturor rezistoarelor va fi aceeaşi. Ceea ce diferă acum

7
de la un rezistor la altul este intensitatea curentului care îi străbate. Prima lege a lui
Kirchhoff pentru nodul în care sunt legaţi toţi rezistorii se scrie:
n
I = ∑ Ii , (E.21)
i =1

unde I i sunt intensităţile curenţilor electrici prin rezistori. Dacă tensiunea electrică pe
rezistori este U atunci, conform legii lui Ohm pentru o porţiune de circuit, avem:
U = I1 R1 = I 2 R2 = L = I n Rn ,
adică, pentru oricare ramură (i) avem:
U
Ii = . (E.22)
Ri
Înlocuind ecuaţia (E.22) în (E.21), obţinem:
n
1
I =U∑ ,
i =1 Ri

adică rezistenţa echivalentă a grupării paralele va fi dată de relaţia

n
1 1
=∑ . (E.23)
Rep i =1 Ri
Rezistenţa electrică echivalentă şi tensiunea electromotoare echivalentă
corespunzătoare grupării serie şi paralel a mai multor generatoare electrice. Ca şi în
cazul rezistoarelor, generatoarele pot fi legate în serie sau în paralel. Două sau mai multe
generatoare sunt legate în serie dacă ele sunt conectate unul după altul astfel încât polul
pozitiv al unuia să fie legat la polul negativ al următorului (fig. E5). Sensul convenţional al
curentului în circuitul exterior este de la polul plus la polul minus. Ţinând seama că
rezistenţele interne ale generatoarelor sunt legate în serie, cea de a doua lege a lui Kirchhoff
se va scrie:
n ⎛ n ⎞
∑ E j = ⎜ I R + ∑ rj ⎟ . (E.24)
j =1 ⎝ j = 1 ⎠

Fig. E5. Legarea generatorilor în serie Fig. E6. Legarea generatorilor în paralel

Dacă separăm din această ecuaţie intensitatea curentului, obţinem:

n

∑E
j =1
j

I= n
. (E.25)
R + ∑ rj
j =1

8
 Comparând cu legea lui Ohm pentru un circuit întreg, observăm că ele sunt identice
dacă
n n
E = ∑ E j , r = ∑ rj (E.26)
j =1 j =1

adică, s-ar obţine aceeaşi intensitate a curentului electric prin circuit cu un singur generator
a cărui tensiune electromotoare este egală cu suma tensiunilor electromotoare ale celor n
generatoare legate în serie şi a cărui rezistenţă internă este egală cu suma rezistenţelor
interne ale generatoarelor. Când două sau mai multe generatoare se leagă astfel încât
bornele pozitive ale lor se leagă toate într-un singur punct al circuitului iar bornele negative
se leagă toate în alt punct al circuitului se spune că generatoarele sunt legate în paralel.
Considerăm cazul a două generatoare legate în paralel (în figura E.6 lipseşte generatorul
E3 ). Legile lui Kirchhoff se scriu:
I = I1 + I 2 , IR + I1r1 = E1 şi IR + I 2 r2 = E2 ,
unde R este rezistenţa circuitului exterior. Din acestea, rezultă
E1r2 + E2 r1
I= .
R ( r1 + r2 ) + r1r2
Când cele două generatoare sunt identice:
E
I= .
r
R+
2
Extinderea domeniului de măsurare al unui aparat de măsură (ampermetru
sau voltmetru) poate fi realizată prin legarea unor rezistenţe în circuitul în care se
efectuează măsurarea intensităţii sau tensiunii. Acest fapt este uşor de demonstrat utilizând
legile lui Kirchhoff. De exemplu, un ampermetru care poate măsura un curent cu
intensitatea maximă de 1A se va deteriora dacă este legat într-un circuit în care circulă un
curent de 2A. Problema poate fi rezolvată dacă în paralel cu ampermetrul se va lega un
rezistor, astfel încât o parte din curentul din circuitul principal să treacă prin această
rezistenţă. Un asemenea rezistor legat în paralel la bornele unui ampermetru pentru a-i
extinde domeniul de măsurare se numeşte şunt (fig. E7). Legile lui Kirchhoff pentru acest
circuit conduc la relaţia
IA RS
= .
I RA + RS
Dacă dorim ca intensitatea prin ampermetru să fie de n ori mai mică decât
intensitatea prin circuit, atunci, din această ecuaţie rezultă valoarea necesară pentru
rezistenţa şuntului:
R
RS = A . (E.27)
n −1

9
 Fig. E7. Legarea şuntului ampermetrului Fig. E8. Legarea rezistenţei adiţionale a voltmetrului

Analog, prin legarea unui rezistor în serie cu un voltmetru (o rezistenţă adiţională)

se realizează o extindere a domeniului de măsurare al voltmetrului (fig. E8). Domeniul de
măsură al unui voltmetru, pentru care acesta nu se deteriorează, se referă la tensiunea
maximă admisibilă între bornele lui. Legarea rezistenţei adiţionale la voltmetru se face în
serie pentru a repartiza tensiunea electrică ce trebuie măsurată atât pe voltmetru cât şi
rezistenţa adiţională, Ra .
Căderea de tensiune pe voltmetru este
UV = IRV ,
unde RV este rezistenţa voltmetrului, iar căderea de tensiune pe rezistenţa adiţională este
U a = IRa ,
astfel că se măsoară tensiunea electrică
U = UV + U a = I ( RV + Ra ) .
Dacă se cere ca tensiunea pe voltmetru să fie de n ori mai mică decât cea dintre
punctele de măsurare, atunci
UV RV
= = n,
U RV + Ra
de unde rezistenţa adiţională va trebui să aibă valoarea:
Ra = ( n − 1) RV . (E.28)

III.5. ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ

Expresia energiei transmise de generator consumatorului într-un interval de
timp. Expresia energiei disipate în interiorul generatorului. Relaţia dintre tensiunea
electromotoare a unui generator şi lucrul mecanic efectuat de generator pentru a transporta
prin întregul circuit o sarcină electrică
q = It
este
W = EIt .
Acest lucru mecanic reprezintă energia electrică notată W . Ţinând seama de ecuaţia
E = U + u , relaţia anterioară se scrie:
W = (U + u ) It = Wext + Wint ,
unde
Wext = UIt şi Wint = uIt .

10
 Wext este energia debitată circuitului exterior (energie utilă) iar Wint este energia
consumată de generatorul însuşi. În cazul unui circuit care, în afară de generator conţine un
singur consumator de rezistenţă R , tensiunea la bornele consumatorului U este aceeaşi cu
tensiunea la bornele generatorului şi conform legii lui Ohm, U = IR . Rezultă
U2
Wext = I 2 Rt = t. (E.29)
R
Analog, căderea de tensiune internă (în interiorul generatorului) fiind u = Ir ,
energia disipată în interiorul generatorului se scrie:
u2
Wint = I 2 rt = t . (E.30)
r
Energia disipată în interiorul generatorului se transformă în căldură. Dacă
consumatorul este un rezistor de rezistenţă R , atunci energia electrică consumată în
circuitul exterior se transformă şi ea în căldură (efect termic), căldura produsă fiind egală
cu energia electrică disipată de consumator în timpul considerat,
Q = I 2 Rt . (E.31)
Puterea electrică; relaţii ce caracterizează puterea electrică. Energia electrică
consumată (debitată) în unitatea de timp reprezintă puterea electrică:
W
P= .
t
Celor trei valori ale energiei le corespund: puterea debitată circuitului exterior,
puterea consumată în interiorul generatorului şi puterea totală a generatorului care constă
din suma celor două:
UIt U2
Pext = = UI = I 2 R = , (E.32)
t R
uIt u2
Pint = = uI = rI 2 = , (E.33)
t R
P = Pext + Pint = (U + u ) I = EI . (E.34)
Puterea se măsoară în watt şi multiplii acestuia (ca şi puterea mecanică). Prin
definiţie,
1watt=1joule/sec.
La măsurarea energiei electrice se utilizează unitatea de energie tolerată,
1kilowattoră (kWh) = 1kW × 1oră = 3,6.106J. (E.35)
Randamentul unui circuit electric simplu este definit ca raportul dintre puterea
utilă (puterea consumată în circuitul exterior) şi puterea totală furnizată de sursă, adică
Putilă I 2R R
η= = 2 = . (E.36)
Pconsumată I ( R + r ) R + r
Transferul optim de putere într-un circuit electric. În problemele circuitelor
electrice un aspect esenţial este transferul optim de putere. Din a treia expresie (E.32) a
puterii debitate în exterior şi legea lui Ohm, putem scrie că

11
 P E
I= = ,
R R+r
de unde puterea disipată în circuitul exterior devine,
RE 2
P= .
(R + r)
2

Reprezentarea grafică a acestei dependenţe este o curbă cu maxim pentru R = r .

Puterea maximă are expresia
E2
Pmax = . (E.37)
4r
Deci există un transfer optim de putere dacă
R=r. (E.38)

12