Capi 11 Sisteme Moderne de Protectie Si Monitorizare

Luminița Georgeta Popescu
Sisteme moderne de
monitorizare și protecții
Notițe de curs pentru studenți de la programele de

studii de master
Cap. I. Probleme generale ale instalaţiilor de protecţie utilizate în sistemele electroenergetice
CAPITOLUL I. PROBLEME GENERALE ALE INSTALAŢIILOR DE

PROTECŢIE UTILIZATE ÎN SISTEMELE ELECTROENERGETICE
1.1. Introducere
Instalaţiile de protecţie prin relee sunt ansamble de dispozitive automate ce

realizează o comandă automată discretă – o comandă de tip releu, montate pe
elementele sistemului electroenergetic (generatoare, transformatoare, bare, linii,
motoare), cu rolul de a supraveghea funcţionarea acestora. În cazul depăşirii
limitelor mărimilor ce caracterizează regimul de funcţionare al elementelor,
protecţiile intervin în mod operativ izolând elementul în care a apărut defectul de
restul sistemului electroenergetic. Izolarea se face numai atunci când prin regimul
de defect apărut este pusă în pericol stabilitatea în funcţionare a sistemului
electroenergetic sau integritatea elementului protejat. Izolarea presupune, de
regulă, deconectarea întrerupătoarelor cele mai apropiate de element,
întrerupătoare prin care acesta este racordat la sistem.
Dacă modificarea mărimilor ce caracterizează funcţionarea unui element din
sistem, la un moment dat, nu prezintă pericol imediat pentru elementul protejat sau
sistem, instalaţia de protecţie trebuie să semnalizeze regimul de funcţionare apărut,
numit regim anormal.
În funcţionarea sistemelor electroenergetice apar o serie de particularităţi
care trebuie luate în considerare la realizarea unui sistem de protecţie. Dintre
acestea menţionăm :
1. Defectele apărute în sistemele electroenergetice se pot transforma în
avarii, caracterizate printr-o viteză foarte mare de extindere, cu efecte grave atât
1
asupra sistemului de producere a energiei cât şi al consumatorilor. Aceste efecte
sunt :
 distrugerea sau deteriorarea elementelor sistemului prin efecte
termice şi electrodinamice ;
 scăderea puternică a tensiunii cu consecinţe negative atât asupra
consumatorilor cât şi a producătorilor de energie ;
 pierderea stabilităţii de funcţionare a generatoarelor din centrale, a
centralelor şi a sistemului electroenergetic în ansamblu.
2. Orice funcţionare în afara valorilor nominale ale tensiunii şi frecvenţei ce
caracterizează energia electrică, precum şi întreruperile în alimentarea cu energie
electrică afectează grav atât producătorii cât şi consumatorii de energie ;
3. Energia electrică nu poate fi “stocată”, acumulată; producerea şi
consumul de energie au loc simultan şi respectarea condiţiilor de stabilitate impun
ca puterea produsă să fie egală în fiecare moment cu puterea consumată;
4. Instalaţiile de protecţie prin relee sunt caracterizate de o funcţionare
unidirecţională în circuit deschis şi, ca urmare, trebuie distinse cât mai precis
regimurile normale de funcţionare de regimurile de defect.
1.2. Particularităţile calculului curenţilor de scurtcircuit pentru proiectarea

instalaţiilor de protecţii
Pentru proiectarea instalaţiilor de protecţii şi pentru reglarea acestora în

timpul exploatării trebuiesc cunoscute valorile curenţilor de scurtcircuit. Instalaţiile
de protecţii trebuie astfel proiectate, realizate şi reglate, încât să funcţioneze corect
în cazul defectelor pentru care au fost prevăzute, atât pentru valorile maxime ale
curentului de scurtcircuit, cât şi pentru cele minime, care pot apărea în anumite
condiţii de funcţionare.
Pentru calculul curenţilor de scurtcircuit în vederea proiectării instalaţiilor
de protecţii se admit o serie de simplificări. În această idee se neglijează
rezistenţele elementelor componente ale sistemului electroenergetic, rezistenţa
arcului electric (care se ia în considerare în cazul protecţiilor de distanţă),
rezistenţa de contact dintre conductoarele în scurtcircuit, rezistenţa de punere la
pamânt. Se neglijează de asemenea curenţii de magnetizare ai transformatoarelor,
saturaţia circuitelor magnetice, admitanţele liniilor electrice, defazajele dintre
tensiunile de la extremităţile echipamentului. Prin aceste neglijări se obţin valori
ale curenţilor de scurtcircuit calculat I sc c mai mari decât valorile curenţilor de
scurtcircuit reali, I sc r .
Influenţa mărimilor neglijate se ia în consideraţie prin introducerea în
relaţiile de calcul ale instalaţiilor de protecţii a unor coeficienţi de corecţie cum
sunt coeficienţii de siguranţă k sig sau coeficienţii de sensibilitate k sens .
După cum se cunoaşte, valorile curenţilor de scurtcircuit depind de o serie
de factori dintre care menţionăm:
2
a. Momentul corespunzător calculului curenţilor, care poate fi:
- la t = 0 şi care corespunde valorilor supratranzitorii ale curenţilor de
scurtcircuit necesare determinării mărimilor de pornire şi a performanţelor
protecţiilor rapide, cu un timp propriu de acţionare de maximum 0,1s. În calculul
curenţilor de scurtcircuit corespunzători acestui caz, toate sursele care alimentează
defectul se conectează în paralel (în 0,1s nu se manifestă amortizarea diferită a
componentei tranzitorii a curentului de scurtcircuit) şi în plus se admite neglijarea
contribuţiei motoarelor electrice la valoarea curenţilor de scurtcircuit.
- într-un moment egal cu timpul de acţionare al protecţiilor temporizate care
poate corespunde perioadei tranzitorii sau staţionare a curenţilor de scurtcircuit, ca
în fig. 1.1.
i
iK = ia +
i ia ip
I şoc
Regim Regim tranzitoriu de scurtcircuit Regim staţionar

normal de scurtcircuit
Fig. 1.1 Componentele curentului de scurtcircuit
Curentul de scurtcircuit total i K rezultă din însumarea componentei

periodice i p şi a celei aperiodice ia , iar I soc reprezintă valoarea maximă a
componentei supratranzitorii la care se adaugă, practic, valoarea maximă a
componentei aperiodice. Creşterea componentei periodice la sfârşitul regimului
tranzitoriu din fig. 3.1 se datorează influenţei sistemelor de reglare automată a
generatoarelor sincrone, ca urmare a creşterii valorii curenţilor de excitaţie într-un
interval de timp mai mic sau mai mare în funcţie de rapiditatea acelor sisteme.
b. Configuraţia SE în momentul scurtcircuitului: valorile maxime ale
curenţilor se obţin prin considerarea tuturor echipamentelor existente conectate în
paralel (generatoare, transformatoare, linii paralele) iar valorile minime ale
curenţilor, prin considerarea numărului minim, din echipamentele conectate în
paralel.
3
c. Regimul de încărcare al sistemului electroenergetic: regimul maxim de
încărcare conduce la valorile maxime ale curenţilor de scurtcircuit, iar regimul
minim la valorile cele mai mici.
d. Tipul defectului: curentul de scurtcircuit maxim se obţine în cazul
scurtcircuitelor trifazate, iar cel minim în cazul scurtcircuitelor bifazate.
Valorile maxime ale curenţilor de scurtcircuit sunt necesare pentru:
- calculul mărimilor de pornire ale protecţiilor rapide de curent;
- calculul mărimilor de dezechilibru ale protecţiilor diferenţiale şi ale filtrelor
de curent de secvenţă inversă şi homopolară;
Valorile minime ale curenţilor de scurtcircuit sunt utilizate pentru verificarea
sensibilităţii protecţiilor maximale de curent şi a protecţiilor diferenţiale.
În afara factorilor menţionaţi, valorile curenţilor de scurtcircuit mai depind
şi de condiţiile de moment în care se produce scurtcircuitul şi anume valoarea
instantanee a tensiunii, factorul de putere etc. Influenţa valorii instantanee a
tensiunii se poate stabili dacă se determină expresia valorii instantanee a curentului
de scurtciruit trifazat metalic, pe faza corespunzătoare tensiunii:
u K  U m sin  t    (1.1)
conform schemei echivalente din fig. 3.2. Unghiul α reprezintă faza tensiunii u K la
t = 0.
iK ZK = RK
jX
u K  U m  sin t   
K
Fig. 1.2. Schema echivalentă a unei bucle de scurtcircuit
Expresia curentului de scurtcircuit i K se stabileşte din ecuaţia:

di
U m sin  t     R K i K  L K K (1.2)
dt
şi este de forma:
Um  
t

iK  sin  t    K   e sin    K  
TK
(1.3)
ZK  
unde:
ZK  ZK  R K2  X K2  R K2  2 L2K  ZP
X
 K  arctg K   P
RK
L
TK  K  TP
RK
sunt modulul impedanţei buclei de scurtcircuit, argumentul acesteia, precum şi
constanta de timp a circuitului primar.
4
Valoarea maximă posibilă a curentului de scurtcircuit din (1.3), numit
curentul de şoc I soc , se obţine când componenta aperiodică are valoarea maximă
posibilă, egală cu valoarea maximă a componentei periodice şi care se obţine
pentru sin     K   1. Presupunând  K   / 2 (bucla de scurtcircuit are un
caracter pronunţat inductiv), rezultă a  K  , deci componenta aperiodică are
valoarea maximă pentru scurtcircuite apărute în momentul trecerii prin 0 a
tensiunii. În fig. 3.3 este reprezentat curentul de scurtcircuit produs când   0 iar
K   / 2 .
Valoarea curentului de şoc este:
U
I şoc  2 m  2 I m (1.4)
ZK
adică dublul valorii maxime a componentei periodice.
iK
iK = ia +
i ia ip
I şoc
i a0
T/2
t
TK
Fig. 1.3. Reprezentarea grafică a curentului de scurtcircircuit, în conformitate cu

relaţia (1.3)
Prezenţa componentei aperiodice ia , care se amortizează cu constanta de

timp TK , influenţează în sens negativ funcţionarea protecţiilor rapide prin:
- saturaţia circuitelor magnetice ale transormatoarelor de curent prin care se
obţin informaţii asupra regimului de funcţionare al elementului protejat; aceasta se
datorează faptului că ia este lent variabil TK   0, 05  0,5 s  , iar prin saturaţia
suplimentară cresc erorile cu care este transformată componenta periodică utilă i p .
- transformarea, într-o anumită măsură a componentei aperiodice ia , care se
regăseşte în circuitul de intrare al instalaţiilor de protecţie.
În concluzie, se poate afirma că scurtcircuitele în sistemele electroenergetice
sunt fenomene complexe, valorile curenţilor corespunzători depind de o mulţime
5
de factori, ceea ce determină serioase probleme în proiectarea şi realizarea
instalaţiilor de protecţie.
1.3. Schema de principiu a unei instalaţii de protecţie prin relee
Schema structurală a unui sistem de protecţie prin relee este reprezentată

într-o formă generală în fig. 1.4.
~ C1
K3
K2 3
D Declanşare
1
5 U M1
M2
I B.A. … B.P.D. B.E.
TC Mn Semnalizare
K1
Element protejat
I M1 Semnalizare
TC M2
TT U B.A. … B.P.D. B.E.
K2 Mn
D 2 K3 Declanşare
6
4
~ C2
Fig. 1.4. Schema structurală a unui sistem de protecţie prin relee
În cazul considerat, elementul protejat este linia de interconexiune dintre

centralele C 1 şi C 2 , linie ce face parte dintr-un sistem energetic reprezentat parţial
în fig. 1.4; conectarea liniei electrice se realizează prin întrerupătoarele 1 şi 2. Sunt
instalate protecţii prin relee la ambele extremităţi ale elementului protejat care pot
comanda declanşarea întrerupătoarelor 1, 2 sau 1 şi 2.
Pentru a putea supraveghea funcţionarea elementului, protecţia primeşte în
mod continuu informaţii despre valorile mărimilor fundamentale, respectiv
curentul I şi tensiunea U în punctele de instalare, prin intermediul
6
transformatoarelor de curent TC şi transformatoarelor de tensiune TT. Tensiunea U
şi curentul I sunt aplicate blocurilor de adaptare BA care furnizează la ieşire
mărimile M 1 până la M n a căror valoare reflectă mai bine starea de defect.
Prin elementele sale constructive blocul de adaptare BA poate asigura
realizarea următoarelor operaţii :
 convertirea mărimilor primare în alte mărimi, dependente de acestea (în
general proporţionale) cu ajutorul cărora transformările şi prelucrările
ulterioare sunt mai facile ;
 obţinerea componentelor simetrice ale curentului sau/şi tensiunii ;
 filtrarea în sensul de trecere sau blocare a anumitor armonici ale
mărimilor primare ;
 filtrarea în sensul obţinerii componentelor simetrice ale curentului şi/sau
tensiunii în cazul unor defecte nesimetrice ;
 operaţii vectoriale sau scalare de tip sumă, diferenţă, produs, raport,
calculul fazei şi a diferenţei de fază, calculul amplitudinii unor
armonici ;
În cazul protecţiilor numerice se face o conversie analog numerică, o filtrare
numerică, iar operaţiunile de calcul se fac numeric.
Mărimile M 1 ÷ M n sunt aplicate blocurilor de prelucrare şi decizie BPD care
le prelucrează după un program mai simplu sau mai complex în funcţie de tipul
instalaţiilor de protecţie. Utilizarea unor structuri de calcul dedicate în cadrul
acestor blocuri creează multiple facilităţi privind prelucrarea complexă a
semnalelor, cu observaţia că această prelucare se face în timp real şi nu trebuie să
afecteze performanţele protecţiei.
În urma prelucrărilor se stabileşte apariţia sau neapariţia defectului sau a
regimului anormal şi se face localizarea defectului (se stabileşte poziţia defectului
în raport cu elementul protejat).
În plus, BPD poate realiza :
 selectarea şi comanda de declanşare numai a întrerupătorului de pe faza
defectă ;
 eşalonarea impulsurilor de declanşare pentru o succesiune prestabilită de
timp (trepte de timp) ;
 asigurarea printr-o comandă logică de tip NICI a declanşării, numai dacă
tensiunea a scăzut apreciabil pe toate cele trei faze;
 declanşarea, printr-o logică de tip INTERZIS, în situaţia în care I>I 0 şi
U<U 0 ;
 transmiterea impulsurilor de semnalizare.
Dacă defectul a apărut şi este în zona protejată, BPD trimite un semnal spre
blocul de execuţie BE.
Dacă prelucrările semnalelor M 1 ÷ M n evidenţiază apariţia unui regim
normal de funcţionare, se emit semnale pentru semnalizarea acestui regim.
În cazul protecţiilor complexe se poate face o comparare a mărimilor
măsurate la cele două extremităţi ale elementului protejat, existând schimburi
reciproce de informaţii între blocurile de prelucrare şi decizie.
7
În cazul schemei prezentate în fig. 1.4 instalaţia de protecţie trebuie să
stabilească precis dacă defectul s-a produs în zona protejată, punctul K 1 , sau în
afara zonei protejate, punctele K 2 , K 3 , respectiv pe liniile de plecare sau pe bare.
Blocurile de execuţie (BE) asigură amplificarea în putere a semnalelor de
declanşare aplicate întrerupătoarelor 1 şi 2, eventual, anumite blocări logice. De
exemplu, blocarea la “sărituri”, la scăderea presiunii azotului în întrerupătoarele cu
acţionare hidropneumatică, etc.
1.4. Protecţii de bază, de rezervă şi auxiliare
Protecţia fiecărui element din cadrul sistemlui electroenergetic, destinată să

funcţioneze numai la defecte pe elementul respectiv, se numeşte protecţie de bază.
Să considerăm în continuare o porţiune dintr-un sistem energetic format din
(fig. 1.5):
 sursele electrice S 1 , S 2 , S 3 ;
 transformatoarele T 1 , T 2 ;
 liniile electrice L 1 , L 2 , … , L 9 ;
 barele colectoare A, B, … , H;
 întrerupătoarele I 1 , I 2 , … , I 18 .
C
F
A B I 13 L6
I1 L I3 I5 T1 I7 D E
1
S1 I9 L3 K1 I I 11 I 12 S2
10 L4
~ ~
I2 L I4 I6 T2 I8
2 I 16
I 15
L5 L9
I 14 L8
G L7 I 17
H
~ S3
Fig. 1.5. Sistem energetic (parţial)
În cazul schemei considerate, la un defect în punctul K 1 , trebuie să

funcţioneze protecţia de bază a liniei L 3 care deconectează întrerupătoarele I 9 şi
I 10 .
În cazurile practice protecţia de bază a unui element poate fi unică sau,
datorită distanţei mari între cele două capete ale elementului protejat, se pot
prevedea protecţii de bază separate pentru cele două întrerupătoare prin care se
racordează elementul protejat la sistem. Tot în condiţii de exploatare curentă se
constată că la un defect produs pe elementul protejat nu are loc funcţionarea
protecţiei de bază din următoarele motive :
8
 instalaţia de protecţie prezintă o deficienţă oarecare, de exemplu, un
circuit întrerupt;
 întrerupătorul comandat prezintă o defecţiune latentă – mecanică,
electrică, pneumatică – şi refuză comanda de declanşare.
În asemenea cazuri defectul ar continua să fie alimentat şi s-ar agrava.
Pentru a preîntâmpina acest lucru este necesar, ca pe lângă protecţia de bază a
elementului considerat să se prevadă şi o protecţie de rezervă care să acţioneze în
cazul refuzului protecţiei de bază. Rezultă că protecţia de rezervă a unui acelaşi
element este cea care înlocuieşte acţiunea protecţiei de bază, în cazul unui refuz la
acţionare al acesteia sau în cazul când protecţia de bază se găseşte în revizie sau în
reparaţie. Protecţia de rezervă trebuie să acţioneze cu un timp mai mare decât
protecţia de bază pentru a permite funcţionarea normală a protecţiei de bază.
Rezerva unei protecţii de bază poate fi asigurată în trei moduri:
 prin protecţia elementului vecin (în literatura de specialitate această
situaţie este denumită şi rezervă de la distanţă);
 printr-o protecţie suplimentară instalată pe acelaşi element protejat (în
acest caz fiind numită rezervă locală);
 printr-un releu suplimentar introdus în schema elementului vecin, care
însă comandă declanşarea întrerupătorului elementului considerat (în
acest caz protecţia este denumită rezervă prin întrerupător).
În cazul schemei considerate în fig. 3.5, la refuz de funcţionare a
întrerupătorului I 9 , pentru defect în punctul K 1 (a declanşat I 10 ), vor trebui să
funcţioneze în mod obligatoriu, ca protecţii de rezervă de la distanţă, protecţiile de
pe transformatoarele T 1 , T 2 producând declanşarea întrerupătoarelor I 5 , I 6 , I 7 , I 8 .
În ipoteza, mai puţin probabilă, că nu a funcţionat protecţia de rezervă de la
distanţă, este posibilă, dar nu obligatorie, funcţionarea protecţiei de rezervă a
elementelor imediat următoare (de exemplu, protecţiile liniilor L 1 , L 2 , deconectând
în principal întrerupătoarele I 1 , I 2 ).
Se menţionează faptul că, de regulă, protecţia aferentă unui întrerupător este
destinată să funcţioneze pentru defecte situate în sensul dinspre bare spre linie. În
cazul considerat, la scurtcircuit în punctul K 1 şi refuz de funcţionare a
întrerupătorului I 10 , sunt deconectate prin protecţia de rezervă întrerupătoarele I 11 ,
I 16 de pe aceleaşi linii.
Se poate concluziona că, pentru orice punct de defect dintr-un sistem
energetic şi pentru fiecare circuit independent prin care se alimentează acest defect,
trebuie să existe minimum două întrerupătoare independente, înseriate şi
comandate de minimum două protecţii independente (protecţia de bază şi cea de
rezervă) care să fie apte pentru a sesiza defectul şi de a izola elementul pe care îl
conţine.
În unele cazuri, protecţiile de bază nu acoperă întreaga lungime a
elementului protejat, existând porţiuni numite zone moarte, în care defectele
apărute nu sunt sesizate de către aceste protecţii. Este necesară instalarea unor
protecţii care să lichideze defectele din zona moartă, protecţii numite auxiliare.
Rolul acestora poate fi îndeplinit uneori de către protecţia de rezervă a
elementului respectiv.
9
1.5. Cazuri particulare de funcţionare a instalaţiilor de protecţie.

Funcţionarea în cascadă.
Fie o porţiune dintr-un sistem energetic formată din linia L 3 , alimentată prin
liniile L 1 , L 2 , de la sursele S 1 , S 2 (fig. 1.6). În ipoteza că cele două surse au puteri
mult diferite, P S1 ≥ P S2 , la un scurtcircuit în punctul K, în componenţa curentului
I 3 , curentul I 1 va fi preponderent în raport cu I 2 .
B PR 1
S1 L1
~
1 I3
I1 L3
S2 2 L2 3 K
~
I3 I
P S1 >>P S2
PR 2
I2  K ram1  K ram 2  3
I1 I2
Fig. 1.6. Porţiunea de sistem energetic unde există posibilitatea

funcţionării în cascadă a protecţiilor
Definind factorul de ramificaţie, ca raportul dintre curentul total de

scurtcircuit I 3 şi curentul debitat de fiecare sursă, rezultă:
I3 I3
Kram1  ; Kram 2  . (1.5)
I1 I2
În ipoteza considerată acest fapt va avea ca efect o insensibilitate a protecţiei
PR 2 , deci nefuncţionarea ca protecţie de rezervă a întrerupătorului 2 în cazul
refuzului de declanşare a întrerupătorului 3.
Cu toate acestea, în urma declanşării întrerupătorului 1, structura reţelei se
modifică şi, ca urmare, deşi curentul I 3 va scădea, I 2 va creşte, fapt ce va produce şi
declanşarea întrerupătorului 2.
Se spune în acest caz că protecţiile respective PR 1 şi PR 2 , aferente
întrerupătoarelor 1 şi 2, au funcţionat în cascadă.
Teoretic cele două protecţii ar fi trebuit să funcţioneze simultan.
Funcţionarea în cascadă constituie un mod nedorit de eliminare a unui defect
prin mărirea artificială a timpului total de persistenţă a defectului. Acest fenomen
poate fi evitat prin adoptarea unor protecţii speciale cu sensibilitate sporită.
1.6. Criterii de performanţă impuse sistemelor de protecţie
Constituind cel mai important procedeu de asigurare a continuităţii în

funcţionarea sistemelor energetice, sistemele de protecţie trebuie să răspundă unor
criterii de performanţă dintre care menţionăm: rapiditatea, selectivitatea,
siguranţa în funcţionare, adaptabilitatea, independenţa faţă de condiţiile de
exploatare, economicitatea.
10
În cele ce urmează vor fi analizate pe scurt aceste criterii.
1.6.1. Rapiditatea instalaţiilor de protecţie
Rapiditatea este una din condiţiile cele mai importante pe care trebuie să o
îndeplinească o instalaţie de protecţie.
Întrucât efectele distructive ale curenţilor de scurtcircuit, asupra elementului
cu defect, precum şi perturbaţiile asupra restului sistemului energetic se
accentuează pe măsura creşterii duratei defectului, rezultă ca o cerinţă logică
deconectarea şi separarea cât mai rapidă de restul sistemului a elementului pe care
s-a produs defectul. Cerinţele de rapiditate sunt cu atât mai severe cu cât elementul
protejat funcţionează la tensiune mai ridicată şi putere mai mare.
Nelichidarea la timp a unui scurtcircuit poate duce la deteriorarea (urmare a
deteriorărilor mecanice şi termice) echipamentului, la scăderi importante ale
tensiunii la barele serviciilor interne şi ale altor consumatori şi la pierderea
stabilităţii de funcţionare a grupurilor şi centralelor din sistem.
Acţiunea termică se produce datorită energiei degajate sub formă de
căldură în spaţiul în care se produce un scurtcircuit, energie care variază
proporţional cu timpul, are valori foarte ridicate şi determină creşteri locale de
temperatură ce conduc la topirea conductoarelor, distrugerea izolaţiilor şi chiar
incendii.
Pentru a asigura stabilitatea termică secţiunea conductoarelor se calculează
cu relaţia:
I
SSC  tf , (1.6)
K
unde:
I ∞ - este valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit în regim staţionar;
t f – se numeşte timp fictiv şi reprezintă timpul în care un curent având
valoarea staţionară a curentului de scurtcircuit ar degaja aceeaşi cantitate de
căldură ca şi curentul real de scurtcircuit, în timpul real de existenţă a acestuia;
K – este constantă cu valori cuprinse între 0,8 ÷ 1.
i sc
I ∞max
td
Fig. 1.7. Variaţia curentului de scurtcircuit

În fig. 1.7 este reprezentată forma de variaţie a curentului de scurtcircuit în
funcţie de timp. Se observă că peste componenta periodică se suprapune, în
11
primele momente ale scurtcircuitului, o puternică componentă aperiodică. Timpul
real de existenţă a scurtcircuitului este determinat de momentul t d la care
funcţionează protecţia şi se produce deconectarea întrerupătorului prin care se
alimentează defectul.
Pentru ca dimensionarea conductoarelor să se facă din condiţii de
funcţionare normală (se calculează S nominal ) este necesar să se procedeze la
reducerea lui t f prin creşterea rapidităţii protecţiei, deci prin micşorarea lui t d .
În urma apariţiei unui scurtcircuit se produce o creştere a curenţilor şi în
consecinţă o creştere a căderilor de tensiune de pe reactanţele elementelor
sistemului. Este posibil ca tensiunile remanente U rem , măsurate pe barele serviciilor
interne sau pe barele altor consumatori, să se situeze sub valorile tensiunilor de
autopornire ale motoarelor electrice asincrone, motoare cel mai frecvent utilizate
în serviciile interne din centrale şi la consumatori.
Este cunoscut faptul că motorul asincron dezvoltă un cuplu proporţional cu
pătratul tensiunii de alimentare:
Mm  kU 2 , (1.7)
unde :
M m – cuplul motor,
U – tensiunea de alimentare,
k – constantă.
Pentru valorile tensiunii U rem < 0,7 U n , se poate produce ieşirea din
funcţiune a motoarelor asincrone care acţionează pompele de la serviciile interne
din centrale, cu consecinţe foarte grave asupra funcţionării instalaţiei de la cazan şi
a întregii centrale. Aceleaşi defecte se pot produce şi la alţi consumatori dacă
scurtcircuitul nu este lichidat la timp.
Influenţa asupra stabilităţii dinamice a sistemului se poate analiza pe
caracteristica de putere P funcţie de unghiul δ dintre rotoarele generatoarelor
echivalente a două surse S 1 şi S 2 ce funcţionează în paralel şi sunt interconectate
prin liniile L 1 şi L 2 , fig. 1.8.
I P = P max sinδ K
S1 L1 S2
A frânare III ~ L2 ~
A P turbină =
II
A accelerare δ
δ sc δd
Fig. 1.8. Caracteristicile putere – unghi pentru diverse momente ale evoluţiei
defectului
Presupunând că turbina funcţionează la putere constantă (dreapta P turb = ct),
curba I reprezintă puterea surselor în regim normal. La apariţia unui scurtcircuit în
punctul K, pe linia L 1 , curba de putere devine II, iar pentru regimul de după
12
lichidarea defectului, când rămâne în funcţiune numai linia L 2 , puterea este
reprezentată prin curba III.
Plecând de la o situaţie de regim staţionar cu punctul de funcţionare stabilit
în A, cu cât defectul va fi lichidat mai rapid, cu atât va fi mai mic unghiul δ d
(existent în momentul deconectării liniei L 1 ) corespunzător trecerii de pe
caracteristica II pe caracteristica III. Ca urmare, va creşte aria de frânare A frânare ,
reducându-se aria de accelerare A accelerare şi îmbunătăţindu-se astfel condiţiile de
menţinere a stabilităţii.
O întârziere în lichidarea defectului provocată de o funcţionare cu întârziere
a instalaţiei de protecţie poate determina pierderea stabilităţii sistemului şi ieşirea
centralelor din sincronism. În acest caz valoarea unghiului δ d conduce la o arie de
accelerare mai mare decât aria de frânare. Durata limită de lichidare a
scurtcircuitelor pentru a asigura menţinerea stabilităţii dinamice impune, de obicei,
cea mai severă condiţie de rapiditate în funcţionarea instalaţiilor de protecţie prin
relee. În literatura de specialitate se citează că timpul de acţionare pentru reţelele
de foarte înaltă tensiune trebuie să fie t d < 0,01 s. Timpul total t d de lichidare a
unui defect se compune din timpul propriu de lucru t p al instalaţiei de protecţie şi
timpul propriu de lucru t i al întrerupătorului:
t d = t p +t i (1.8)
Se citează în literatura de specialitate că sunt realizate în prezent
întrerupătoare al căror timp de lucru t i se situează în jurul valorii de 0,01 s.
Pentru întrerupătoarele de construcţie românească I.O. – 110 – 1600 timpul
de lucru t i = 0,04 ÷ 0,15 s.
Realizările privind timpii minimi de deconectare a unui defect de către o
instalaţie de protecţie se situează în prezent la valori t d = 0,015 ÷ 0,1 s.
Creşterea puterilor unitare a grupurilor instalate în centralele termoelectrice
şi construirea unui număr din ce în ce mai mare de centrale nucleare impun condiţii
tot mai severe asupra rapidităţii de funcţionare a instalaţiilor de protecţie, astfel:
 timpul de eliminare a defectelor din apropierea surselor, impus de
condiţiile de menţinere a stabilităţii dinamice a sistemului mai mic de 0,1
s.
 timpul după care centrala trebuie insularizată în caz de scădere prelungită
a tensiunii mai mic de 1 s.
1.6.2. Selectivitatea instalaţiilor de protecţie
Condiţia de selectivitate a instalaţiei de protecţie constă în funcţionarea

coordonată a tuturor protecţiilor dintr-un sistem electroenegetic, astfel încât, pentru
orice punct de defect să fie separat (izolat) numai elementul afectat de defect.
Dacă acest lucru nu este posibil, atunci funcţionarea trebuie să se producă cu
deconectarea a cât mai puţini consumatori.
Pentru exemplul considerat în fig. 1.5 se impune ca la un scurtcircuit în
punctul K 1 să declanşeze, numai întrerupătoarele I 9 şi I 10 . Dacă, de exemplu,
întrerupătorul I 10 refuză să declanşeze, vor trebui să funcţioneze selectiv, ca
protecţie de rezervă, protecţiile aferente întrerupătoarelor I 12 şi I 16 .
13
Metodele de asigurare a selectivităţii protecţiilor în cazul unui sistem
energetic sunt următoarele :
a. Selectivitatea pe bază de temporizare
Se realizează prin eşalonarea succesivă a timpilor de deconectare de-a lungul

unui traseu, mergând, în general, dinspre consumator spre surse, timpii crescând
succesiv cu câte o “treaptă de timp” (valoarea treptei Δt ≈ 0,6 s).
Pentru exemplul din fig. 1.5, la scurtcircuit în punctul K 1 , este necesar ca
timpii de lucru ai protecţiilor aferente întrerupătoarelor I 9 , I 5 , I 6 , I 1 să respecte
condiţia:
t9 < t5 = t6 < t1 = t2 , (1.9)
respectiv:
t 5 = t 6 = t 9 + Δt ; (1.10)
t 1 = t 2 = t 5 +Δt = t 9 + 2Δt. (1.11)
b. Selectivitatea prin blocare direcţională
Se obţine prin prevederea unor relee direcţionale care, de obicei, nu permit

funcţionarea protecţiei dinspre elementul protejat spre bare.
Pentru exemplul din fig. 1.5, eşalonând timpii conform unor relaţii de tipul
(3.5), (3.6), (3.7), ar rezulta t 11 < t 10 sau t 16 < t 10 . În acest caz există riscul ca la
scurtcircuit în punctul K 1 întrerupătoarele I 11 sau I 16 să declanşeze neselectiv. Ca
urmare, protecţiile aferente acestor întrerupătoare vor fi prevăzute cu blocare
direcţională pentru defecte spre bara D, fapt reprezentat simbolic în fig. 3.5 prin
linie punctată, care indică sensul convenţional de circulaţie a puterii pentru care
protecţiile lui I 11 şi I 16 pot lucra.
c. Selectivitatea pe bază de curent
Prin alegerea curentului de pornire al unui releu maximal de curent, releul îşi
limitează zona de funcţionare până în punctul în care curentul de scurtcircuit ce
străbate releul scade sub valoare de pornire reglată :
I SC ≥ I pr releul acţionează,
I SC < I pr releul nu acţionează.
În consecinţă, printr-o reglare adecvată, protecţia aceasta poate fi făcută
insensibilă în raport cu defectele ce pot apare într-o zonă în care funcţionarea sa ar
fi neselectivă.
Pentru exemplul din fig. 3.5, dacă t 3 < t 9 şi t 4 < t 9 , printr-o reglare
corespunzătoare a curenţilor de pornire pentru protecţiile aferente întrerupătoarelor
I 3 şi I 4 , se poate obţine o insensibilizare a acestora la un scurtcircuit în punctul K 1 .
14
1.6.3. Sensibilitatea instalaţiilor de protecţie
Prin sensibilitate se înţelege proprietatea unei instalaţii de protecţie de a

sesiza toate defectele sau regimurile anormale caracterizate prin cele mai mici
abateri ale parametrilor de la valorile lor nominale.
De exemplu, se poate afirma că o protecţie minimală de tensiune care
acţionează la 0,9U n este mai sensibilă decât altă protecţie care funcţionează la
0,8U n .
Sensibilitatea este caracterizată cantitativ printr-un coeficient de sensibilitate
K Sens , care, în cazul particular al protecţiei maximale de curent, este definit prin
relaţia :
ISC min
KSens  , (1.12)
I pp
unde :
I SC min - este curentul de scurtcircuit minim în punctul de instalare a
protecţiei din reţeaua protejată ;
I pp - este curentul de pornire al protecţiei.
La limită, pentru ca protecţia să lucreze, I SC min = I pp ; în acest caz K Sens = 1.

În practică, pentru coeficientul de sensibilitate, se recomandă valori cuprinse
între 1,2 şi 2,5, stabilite prin norme.
Deoarece o protecţie oarecare trebuie să asigure funcţionarea în zona de
bază, până la prima bară (I), fig. 1.9, ca şi în zona de rezervă, respectiv până la bara
(II), rezultă necesitatea verificării coeficientului de sensibilitate, ca protecţie de
rezervă, pentru defecte pe ambele bare:
ISC min I
KSensI   1,5 , (1.13)
I pp
ISC min II
KSensII   1,3 (1.14)
I pp
0 I II
P.R.
1 2 3
Fig. 1.9. Verificarea condiţiei de sensibilitate
Deoarece observaţia că pentru o protecţie maximală oarecare există, de

obicei, o singură bară de tip I şi mai multe de tip II, ceea ce impune ca relaţia
(1.14) să fie verificată în principal pentru bara cea mai îndepărtată din punct de
vedere electric.
15
1.6.4. Siguranţa în funcţionare a instalaţiilor de protecţie
Noţiunea de siguranţă în funcţionare a instalaţiei de protecţie trebuie

considerată în două sensuri:
a. – funcţionare sigură atunci când protecţia trebuie să lucreze (siguranţa
acţionării);
b. – funcţionare sigură atunci când protecţia nu trebuie să lucreze
(siguranţa neacţionării).
O funcţionare nedorită, provocată fie de reglarea necorespunzătoare, fie de
defectarea echipamentului de protecţie, poate avea consecinţe la fel de grave ca şi
refuzul de funcţionare într-o situaţie necesară.
O siguranţă bună se obţine prin utilizarea unor elemente cu calităţi
constructive şi funcţionale corespunzătoare şi evitând complicarea inutilă a
schemelor de protecţie pentru defecte care, practic, nu pot apare.
Aprecierea probabilităţii de apariţie a unui defect se poate face pe baza
experienţei de exploatare şi a datelor statistice asupra defectelor dintr-o perioadă
îndelungată de timp.
Echipamentele sistemului electroenergetic fiind foarte scumpe, protejarea
acestora se face conform unor normative severe.
1.6.5. Adaptabilitatea instalaţiilor de protecţie
Prin adaptabilitatea instalaţiilor de protecţie se înţelege posibilitatea

modificării automate a parametrilor şi reglajelor releelor în cazul modificării
configuraţiei circuitului protejat sau a regimurilor de funcţionare a elementului
protejat.
1.6.6. Independenţa faţă de condiţiile exploatării şi deservirea

în exploatare
Protecţia prin relee trebuie să funcţioneze corect, independent de schema de

conexiuni a sistemului electric în momentul producerii defectului şi independent de
numărul centralelor, respectiv al generatoarelor în funcţiune.
Acţionarea corectă a protecţiei se verifică pentru regimul de maxim şi pentru
regimul de minim al elementului protejat ; în regimul de maxim se verifică
selectivitatea protecţiei, iar în regimul de minim sensibilitatea protecţiei.
Problema deservirii în exploatare vizează aspectele legate de exploatarea
instalaţiilor de protecţie sub aspectul înlăturării unei defecţiuni ivite chiar în
instalaţia de protecţie, şi a gradului de calificare necesar pentru personalul de
deservire.
1.6.7. Eficacitatea economică
În general, costul echipamentului de protecţie este mic în comparaţie cu cel

al echipamentului protejat. Cu toate acestea, la alegerea soluţiilor optime, se va ţine
16
seama şi de factorul economic (costul total al echipamentului de protecţie,
cheltuieli de întreţinere şi exploatare, fiabilitate).
1.7. Principii de realizare a instalaţiilor de protecţie prin relee, principalele

tipuri de protecţii
Funcţionarea instalaţiilor de protecţie (IP) se bazează pe o serie de fenomene

ce însoţesc defectele şi regimurile anormale. Pentru a evidenţia unele dintre aceste
fenomene, considerăm cazul unei linii de interconexiune L între centralele C 1 , C 2 ,
fig. 1.10.a.
În regim normal de funcţionare, cele două centrale asigură consumatorilor
puterile S B , S C , sensurile curenţilor fiind indicate prin săgeţi cu linie continuă.
Valorile curenţilor şi tensiunilor corespunzătoare regimului normal sunt prezentate
în diagramele 1, respectiv 2, fig. 1.10.b.
La un scurtcircuit trifazat metalic în punctul K, cele două centrale debitează
în principal pe defect, sensurile curenţilor sunt indicate prin săgeţi cu linie
întreruptă, iar valorile curenţilor şi tensiunilor corespunzătoare acestui regim sunt
prezentate în diagramele 3, respectiv 4, fig. 1.10.b.
În diagrama 5 este prezentată variaţia impedanţei Z  U / I , obţinută prin
raportarea valorilor tensiunilor şi curenţilor.
Din analiza fenomenelor ce însoţesc procesul de scurtcircuit rezultă
următoarele:
- valorile curenţilor prin întreruptoarele 1÷6 cresc faţă de cele corespunzătoare
regimului normal; prin măsurarea curenţilor şi compararea lor cu valorile
corespunzătoare regimului normal, diagramele 1 şi 3, este posibilă determinarea
apariţiei regimului de defect, iar pe această observaţie se bazează realizarea
protecţiei de curent;
- valorile tensiunilor pe sistemele de bare A, B, C, D se reduc faţă de cele
corespunzătoare regimului normal, cu atât mai mult cu cât măsurarea se efectuează
într-un punct mai apropiat de locul defectului; prin măsurarea tensiunilor şi
compararea lor cu valorile de regim normal se poate evidenţia un regim de
scurtcircuit, în cadrul protecţiei de tensiune;
- întotdeauna, în regim de defect, sensul curentului şi al puterii este de la
sistemul de bare de alimentare spre elementul în care s-a produs defectul; pe
această observaţie se realizează protecţia direcţională, care permite localizarea
defectelor;
- valoarea impedanţei la locul scurtcircuitului trifazat metalic este nulă şi
creşte spre cele două surse datorită creşterii valorii tensiunii remanente; prin
măsurarea impedanţei (raportând tensiunile remanente pe sistemele de bare la
curenţii prin întreruptoare) şi compararea cu valorile de regim normal se poate
evidenţia şi chiar localiza defectul prin protecţii de impedanţă;
- în regim normal, curenţii I 3 şi I 4 sunt egali şi au acelaşi sens, iar în regim de
defect nu mai sunt egali şi circulă în sensuri opuse; prin compararea valorilor şi
sensurilor de circulaţie a curenţilor de la extremităţile elementului protejat poate fi
identificat şi localizat defectul, în cadrul protecţiei diferenţiale;
17
- în regim normal, curenţii I 3 şi I 4 (şi puterile corespunzătoare) au acelaşi sens
iar în regim de defect – sensuri opuse, ambele de la bară spre linie; pe această bază
se realizează protecţii comparative de fază şi protecţii comparative ale sensurilor
puterilor.
Scurtcircuitele nesimetrice sunt însoţite de apariţia componentelor simetrice

ale curenţilor şi tensiunilor; unele dintre protecţiile prezentate mai sus pot fi
realizate şi prin supravegherea componentelor simetrice ale curenţilor şi
tensiunilor.
A B C D
I1 I2 I3 I4 I5 I6
sc sc sc sc sc sc
C1 I1 I2 I3 I4 I5 I6 C2
~ ~
1 T1 2 3 K 4 5 T2 6
SB SC
a)
I
I 1 sc = I 5 sc =
3 I4 sc sc
sc
I 3 sc I5 = I6
1 I1 = I2 I3 = I4
l
U 2
4
l
K
Z
5
l
K
b)
Fig. 1.10 Linie de interconexiune între centralele C 1 , C 2 (a), diagramele

tensiunilor, curenţilor şi impedanţelor în regim normal şi de scurtcircuit în
K (b)
18
1.7.1. Protecţia de curent
Protecţia de curent se realizează cu relee de curent care sesizează creşteri ale

valorilor curentului ce însoţesc scurtcircuitele şi regimurile anormale.
Deoarece scăderile valorilor curentului sub valoarea nominală nu prezintă
nici un pericol pentru elementul protejat, protecţia de curent se realizează numai ca
protecţie maximală. Schema de principiu a protecţiei maximale, pentru cazul unei
linii, este reprezentată în fig. 1.11.
A
+
1 I
*
TC Is
Ip
Fig. 1.11. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent
Alimentarea releului maximal de curent se face de la bornele secundare ale

transformatorului de curent TC. Curentul la care protecţia lucrează se numeşte
curent de pornire sau de acţionare al protecţiei şi se notează cu I pp . Se poate defini
şi o valoare a curentului de pornire pentru releu:
I pp
I pr  , (1.15)
TC
unde :
η TC – reprezintă raportul de transformare al transformatorului de curent care
alimentează releul maximal.
Protecţia lucrează pentru:
I p > I pp , (1.16)
unde :
I pp – curentul din circuitul protejat.
Pentru ca protecţia să nu lucreze în regimul nominal şi în regimul de sarcină
maximă admis, trebuie satisfăcute condiţiile:
I pp > I nom (1.17)
I pp > I sarc max (1.18)
unde :
I nom – curentul nominal din circuitul protejat,
I sarc max – curentul de sarcină maximă admis în circuitul protejat.
19
Pentru o caracteristică de releu maximal cu histerezis, valoarea curentului de
pornire I pr a releului nu coincide cu valoarea curentului de revenire I revr ; se
defineşte în acest caz factorul de revenire al releului, fig. 1.12.
Irevr
Krev  1 , (1.19)
I pr
Xe
Ir = Is
I rev r I pr
Fig. 1.12. Caracteristica de acţionare a unui releu maximal
Acest coeficient intervine în calculul curentului de pornire al protecţiei. Este

de dorit ca lăţimea zonei de histerezis I pr – I rev r să fie cât mai mică. Se poate
defini şi un curent de revenire al protecţiei:
I rev p  TC  I rev r (1.20)
1.7.2. Protecţia de tensiune
În majoritatea cazurilor defectele sunt însoţite de scăderi ale tensiunii, dar

există şi situaţii când produc creşteri periculoase ale tensiunii peste valorile
nominale (de exemplu, la deconectarea bruscă a sarcinii unui generator). Ca
urmare, protecţiile de tensiune se realizează atât ca protecţii maximale, cât şi ca
protecţii minimale. Schema de principiu pentru alimentarea releelor de tensiune
este reprezentată în fig. 3.13.
+
TT
U
Us
Fig. 1.13. Schema de principiu a protecţiei de tensiune
Alimentarea releului de tensiune se face prin intermediul unui transformator

de tensiune TT, cu primarul conectat la barele staţiei A.
20
a. Protecţia maximală de tensiune se realizează cu relee maximale de
tensiune. Notând cu U p tensiunea din circuitul primar, condiţia de acţionare a
protecţiei este :
U p > U pp , (1.21)
unde :
U pp – este tensiunea de pornire a protecţiei.
Protecţia nu trebuie să acţioneze în regimul nominal şi pentru valorile
maxime admise ale tensiunii în circuitul protejat (se foloseşte frecvent termenul de
tensiune maximă admisă în exploatare). Deci rezultă:
U pp > U nom , (1.22)
U pp > U max exp l , (1.23)
unde :
U nom – este tensiunea nominală;
U max expl – este tensiunea maximală admisă în exploatare.
Se defineşte factorul de revenire al releului K rev ,

Urev r
Krev  1 , (1.24)
Upr
unde :
U rev r – tensiunea de revenire a releului;
U pr – tensiunea de pornire a releului.
În consecinţă, tensiunea de revenire a protecţiei va fi:
Urev p  TT  Urev r , (1.25)

unde :
η TT – este raportul de transformare al transformatorului de tensiune.
b. Protecţia minimală de tensiune este utilizată mai frecvent şi acţionează

în cazul scăderii tensiunii care însoţeşte apariţia unui defect.
Condiţia de acţionare a protecţiei este :
Up  Upp (1.26)
Protecţia nu trebuie să acţioneze în regim normal şi pentru valori ale

tensiunii mai mari decât tensiunea minimă admisă în exploatare:
U pp < U nom , (1.27)

U pp < U min exp l (1.28)
unde :
U min expl – este tensiunea minimă admisă în exploatare.
21
Se poate defini tensiunea de pornire a releului :
Upp
Upr  . (1.29)
TT
Se defineşte factorul de revenire al releului K rev :
Urevr
Krev  1 , (1.30)
Upr
unde :
U rev r – este tensiunea de revenire a releului.
Observaţii:
Protecţia maximală de tensiune poate fi utilizată ca protecţie de sine
stătătoare.
Protecţia minimală de tensiune se utilizează în combinaţie cu alte protecţii
(de exemplu, combinată cu protecţia maximală de curent) şi permite creşterea
sensibilităţii protecţiilor cu care este combinată. Acest lucru este posibil deoarece
se poate face o deosebire între defectele apropiate şi îndepărtate ce conduc la
curenţi relativ egali, dar pentru care valorile tensiunilor sunt mult diferite. Se
obţin aşa-numitele protecţii “cu blocaj de tensiune minimă”. Acţionarea protecţiei
nu este permisă decât atunci când defectul este însoţit şi de o scădere importantă a
tensiunii.
1.7.3. Protecţia direcţională
Protecţia direcţională este acea protecţie care acţionează la modificarea

defazajului dintre curent şi tensiune în raport cu defazajul existent în punctul de
instalare în regim normal de funcţionare. Aceste modificări de defazaj au loc în
cazul elementelor din sistem care sunt alimentate de la ambele capete (linii,
transformatoare). De exemplu, diagramele fazoriale ale curentului şi tensiunii
pentru protecţii aferente întrerupătorului 2 din fig. 1.7, în regim normal şi la defect
sunt reprezentate în fig. 1.14.
U
I2
φ
π
I sc2
Fig. 1.14. Poziţia relativă a fazorilor de curent şi tensiune

în regim normal şi la defect
22
Protecţia direcţională nu se foloseşte ca protecţie de sine stătătoare ci în
combinaţie, de obicei, cu o protecţie de curent sau de impedanţă. Rezultă, în aceste
cazuri, aşa-numitele protecţii “direcţionate”.
1.7.4. Protecţia diferenţială
Protecţia diferenţială se bazează pe compararea mărimilor electrice de

acelaşi fel de la capetele elementului protejat. De regulă, se compară curenţii, dar
în unele cazuri se compară atât valorile curenţilor cât şi defazajele lor. Protecţia
diferenţială poate fi realizată ca protecţie diferenţială longitudinală şi ca protecţie
diferenţială transversală.
a. Protecţia diferenţială longitudinală
În acest caz se compară mărimile considerate de la extremităţile elementului

protejat. Schema principală a protecţiei este reprezentată în fig. 1.15.
Zonă
A protejată B A B
K2 K1
IA TC A TC B I B IK1
A TC A K1
TC B I B
Element Element
1* I
SA
*I 2 1 * K1 * K1 2
SB I SA I SB
+ +
I I
a) Regim normal şi b) Defect interior în K 1

defect exterior în K 2
Fig. 1.15. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale longitudinale
În cazul particular, când se compară curenţi, pentru circuitul secundar, se pot

scrie relaţiile:
I SA  I SB  0 (1.31)
K K
I SA  I SB  0 (1.32)
unde s-au notat cu:
I A ,I B - curenţii primari în regim normal şi la defect exterior în K 2 ;

I SA ,I SB - curenţii secundari în regim normal şi la defect exterior în K 2 ;
K1 K1
I A ,I B - curenţii primari la scurtcircuit interior în K 1 ;
23
K1 K1
I SA ,I SB - curenţii secundari la scurtcircuit în K 1 .
Relaţia (1.31) este valabilă pentru regimul normal de funcţionare, iar relaţia
(1.32) este valabilă pentru regimul de scurtcircuit interior.
S-a presupus că impedanţa releului de curent din circuitul de comparaţie este
mult mai mică decât impedanţele secundare ale transformatoarelor de curent TC A
şi TC B . Facem observaţia că protecţia diferenţială este o protecţie absolut selectivă,
zona protejată fiind delimitată strict de cele două transformatoare de curent.
Protecţia diferenţială longitudinală se utilizează pentru elemente concentrate ale
sistemului electroenergetic (generatoare, transformatoare, bare).
b. Protecţia diferenţială transversală
În acest caz se compară mărimi din circuite ce funcţionează în paralel (de

regulă curenţi). Această protecţie se foloseşte, în general, pentru elemente extinse
(de exemplu linii paralele), dar poate fi utilizată şi pentru elemente concentrate (de
exemplu protecţia generatoarelor sincrone cu faze scindate).
Schema principală a protecţiei este reprezentată în fig. 1.16.
A B A K K B
I A1 TC A1 TC B I B1 I A1 TC A1 K1 TC B I B1
Element I Element I
1 * * 2 1 * * 2
+ + K2 + +
I I I I
K K
I A2 I I A2 I
* * B2 * * B2
Element II Element II
3 TC A2 TC B 4 3 TC A2 TC B 4
Fig. 1.16. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale transversale
Pentru regimul normal de funcţionare sau la scurtcircuit exterior în K 2 se

poate scrie:
I SA1  I SA 2  0 , (1.33)
iar în cazul unui scurtcircuit interior în K 1 putem scrie:
K1 K1
I SA1  I SA 2  0 (1.34)
În relaţiile (3.33), (3.34) s-au folosit notaţiile:

I A1 ,I A 2 - curenţii primari în regim normal şi la defect exterior în K 2 ;
I SA1 ,I SA 2 - curenţii secundari în regim normal şi la defect exterior în K 2 ;
K
I A1 ,I AK2 - curenţii primari pentru defect interior în punctul K 1 ;
K K
I SA1 ,I SA 2 - curenţii secundari în situaţia unui defect interior în K 1 .
24
Relaţiile (1.33), (1.34) au fost scrise în aceleaşi condiţii pentru impedanţa
releului de curent şi a secundarelor transformatoarelor de curent ca şi în cazul
protecţiei diferenţiale longitudinale.
1.7.5. Protecţia de distanţă
Protecţia de distanţă se realizează cu relee de impedanţă care acţionează

atunci când impedanţa circuitului protejat scade sub o anumită valoare.
În regim normal, releele de impedanţă ale protecţiei măsoară o valoare
relativ ridicată a impedanţei circuitului protejat.
În cazul unui scurtcircuit în zona protejată are loc o creştere importantă a
curentului I şi o scădere a tensiunii U, prin urmare scade raportul U/I=Z, unde Z
este impedanţa circuitului protejat.
Dacă se impune condiţia:
Z  Z0, (1.35)
atunci protecţia va acţiona când modulul vectorului scade sub valoarea Z 0 .
Condiţia de acţionare (1.35) indică faptul că protecţia de distanţă este o
protecţie minimală.
Teoretic şi practic, protecţia de distanţă poate fi realizată ca protecţie
minimală de impedanţă, reactanţă sau rezistenţă, dar în practică cele mai răspândite
sunt protecţiile de impedanţă.
Pentru cele trei cazuri, la nivelul mărimilor aplicate releului, se poate scrie:
U
Zr  r  Zor , (1.36)
Ir
U
Xr  r sinr  Xor , (1.37)
Ir
U
Rr  r cosr  Ror , (1.38)
Ir
unde :
Z r , X r , R r – impedanţa, reactanţa şi rezistenţa măsurate de releu;
Z or , X or , R or – impedanţa, reactanţa şi rezistenţa de pornire a releului (valori
impuse prin reglaj);
U r , I r – tensiunea şi curentul aplicate releului;
φ r – defazajul dintre U r şi I r .
Protecţiile de distanţă de reactanţă se folosesc pe liniile pe care există

posibilitatea de apariţie a unor defecte prin arc electric; acestea nu sunt sensibile la
rezistenţa arcului în locul de scurtcircuit. Protecţiile de rezistenţă se folosesc pentru
protejarea cablurilor şi a liniilor electrice aeriene compensate longitudinal (linii la
care reactanţa variază în exploatare).
Din motive de selectivitate protecţiile de distanţă trebuie prevăzute cu
elemente direcţionale.
25
1.7.6. Protecţia cu filtre
În cazul scurtcircuitelor nesimetrice apar componente de secvenţă inversă

ale curenţilor şi tensiunilor de scurtcircuit, iar în cazul punerilor la pământ apar
componente de secvenţă homopolară. Prin utilizarea unor filtre de componente
simetrice adecvate, care alimentează relee, se poate asigura funcţionarea protecţiei
în cazul apariţiei defectelor.
1.7.7. Protecţia prin curenţi de înaltă frecvenţă
Această protecţie este utilizată în special pentru liniile de înaltă tensiune,

unde devine necesară transmiterea unor semnale între instalaţiile de protecţie de la
cele două capete ale liniei – aflate la mare distanţă – pentru asigurarea simultană a
rapidităţii şi a selectivităţii.
1.7.8. Protecţia termică
Protecţiile termice acţionează la creşterea temperaturii determinată de

creşterea curenţilor care însoţesc scurtcircuitele sau suprasarcinile. Protecţiile
termice se realizează cu relee termice.
1.7.9. Protecţia cu relee de gaze
Aceste protecţii se folosesc numai la transformatoare şi autotransformatoare

prevăzute cu cuvă de ulei.
Funcţionarea lor se bazează pe degajarea de gaze care are loc în cazul
defectelor din interiorul cuvei transformatorului. Degajarea de gaze este sesizată
prin intermediul unui releu de gaze (releu Bucholtz).
26
Cap. II. Protecţia generatoarelor sincrone
CAPITOLUL II. PROTECŢIA GENERATOARELOR SINCRONE
2.1. Introducere
Generatoarele sincrone constituie sursele de energie într-un sistem energetic.

Din punct de vedere constructiv sunt obiecte concentrate, de dimensiuni fizice
reduse în raport cu dimensiunile unui sistem electroenergetic, dar puterea unitară
este foarte mare (există unităţi generatoare cu puteri mai mari de 1000(MW).
Generatorul sincron reprezintă echipamentul cel mai important şi cel mai
costisitor din sistem: ca urmare acesta trebuie protejat atât împotriva defectelor
interne (în maşina propriu-zisă) cât şi împotriva defectelor externe, care ar putea
determina deteriorarea generatorului. Defectele interne se pot produce în statorul şi
în rotorul generatorului.
Defectele interne cele mai frecvente care pot apare sunt:
a. scurtcircuite polifazate statorice (defectul cel mai grav);
b. scurtcircuite între spirele aceleiaşi faze, în cazul generatoarelor construite
cu faze scindate, defect care provoacă supraîncălzirea înfăşurărilor
statorice şi crează pericolul unui scurtcircuit între faze;
c. puneri la pământ monofazate, care pot degenera în scurtcircuite polifazate,
iar prin arcul electric apărut duc la distrugerea circuitului magnetic
statoric;
d. simpla punere la pământ în circuitul de excitaţie, acest defect nu
reprezintă un pericol imediat;
e. dubla punere la pământ în circuitul de excitaţie, reprezintă un defect
periculos ce poate conduce la pierderea stabilităţii de funcţionare a
generatorului.
27
Defectele externe generatorului, sunt: supraintensităţi determinate de
scurtcircuite simetrice şi nesimetrice produse în sistem.
Principalele regimuri anormale de funcţionare ale unui generator sincron sunt:
a. trecerea la funcţionarea în regim de motor, cauzată de ieşirea din
funcţiune a motorului primar de antrenare a generatorului;
b. creşterile de tensiune, determinate de descărcările bruşte de sarcină, care
provoacă conturnarea izolaţiei;
c. supraintensităţile provocate de suprasarcini şi care conduc la efecte
termice electrodinamice;
d. creşterea curentului de secvenţă inversă care determină încălziri
suplimentare şi vibraţii în generator;
e. supratemperaturi, determinate de funcţionarea necorespunzătoare a
sistemului de răcire.
În funcţie de defectul sau de regimul anormal împotriva căruia trebuie să
acţioneze, instalaţiile de protecţie prin relee aferente generatorului îndeplinesc una
sau mai multe din următoarele funcţiuni:
 comandă declanşarea întrerupătoarelor prin care se izolează generatorul
de restul sistemului;
 comandă acţionarea automatului de dezexcitare rapidă (ADR), pentru ca
un defect intern să nu fie alimentat de chiar generatorul defect;
 semnalizează regimurile anormale de funcţionare.
2.2. Protecţia generatoarelor sincrone (GS) împotriva scurtcircuitelor
polifazate în stator. Protecţia diferenţială longitudinală, PDL
Scurtcircuitele polifazate în stator sunt defecte grave şi trebuie lichidate
selectiv şi rapid. Ca protecţie de bază, se utilizează protecţia diferenţială
longitudinală (PDL), realizată după schema de principiu din fig. 1.12. Zona
protejată este cuprinsă între neutrul generatorului şi întrerupătorul său, incluzând
astfel şi conductoarele de legătură cu bornele generatorului, fig. 2.1.
K1 K2
I1 I2
~
I2
I2
I1
IA IB
K1 I K2
I SA * I
SB
K + K
ISA ISB
I
Fig. 2.1. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale longitudinale

pentru o fază a generatorului
În regim normal de funcţionare şi la defect exterior în punctul K 2 , ar trebui
satisfăcută relaţia (1.27). În realitate diferenţa curenţilor secundari:
28
I SA  I SB  I dez , (2.1)
unde:
I dez - reprezintă curentul de dezechilibru.
În regim de defect în punctul K 1
K K
I SA  I SB  I defect  0 , (2.2)
iar instalaţia de protecţie trebuie să întrerupă rapid alimentarea defectului. Curentul

de dezechilibru se datoreşte inegalităţii curenţilor secundari I SA şi I SB ai
transformatoarelor de curent TC A şi TC B , pentru curenţi primari egali şi de acelaşi
sens, inegalitate determinată de faptul că pentru cele două transformatoare de
curent caracteristicile de magnetizare nu sunt identice. Această neidentitate se
accentuează în regimul tranzitoriu al curentului de scurtcircuit determinat de
apariţia defectului. Protecţia diferenţială longitudinală se desensibilizează în raport
cu valoarea efectivă maximă a curentului de dezechilibru, calculată în anumite
ipoteze de apariţie a scurtcircuitului exterior:
I pr  K sig I dezcalc max , (2.3)

unde :
K sig = 1,2÷1,4 – coeficient de siguranţă;
I dez calc max – valoarea maximă a curentului de dezechilibru calculată.
Pentru o schemă echivalentă în T a transformatoarelor de curent, circuitul

diferenţial echivalent este reprezentat în fig. 2.2.
I p1 -I p TC A I s1
Z p1 Z’ s1
I m1 Z m1
I’ d
I p2 -I p TC B I s1 Z’ r
Releu
Z p2 Z’ s2 de curent
I m2 Z m2
Fig. 2.2. Schema echivalentă a circuitului diferenţial pentru o fază

Curentul de dezechilibru raportat la primar I d se poate calcula relativ uşor şi
rezultă de forma:
29
' '
Z s 2 Z m1  Z s1 Z m2
Id  I p , (2.4)
'
 ' '
  '
 '
Z r Z s1  Z s 2  Z m1  Z m2  Z s1  Z m1 Z s 2  Z m2 
în care:
I p1  I p 2  I p - sunt curenţi primari;
' '
I s1 ,I s2 - curenţii secundari raportaţi la primar;
I m1 ,I m2 - curenţii de magnetizare;
Z p1 ,Z p 2 - impedanţele bobinajelor primare;
' '
Z s1 ,Z s 2 - impedanţele bobinajelor secundare raportate la primar;
Z m1 ,Z m2 - impedanţele de magnetizare;
'
Z r - impedanţa releului raportată la primar.
Presupunând că este posibilă egalitatea:

' '
Z s1  Z s 2 , (2.5)
rezultă, din (4.4), că valoarea curentului de dezechilibru depinde de diferenţa
(Z m1 –Z m2 ), adică de diferenţa între parametrii magnetici ai celor două
transformatoare de curent. Tot din relaţia (4.4) rezultă creşterea curentului de
dezechilibru odată cu creşterea curentului primar şi cu atât mai mult cu cât curentul
primar conţine componente aperiodice care saturează suplimentar miezurile TC.
2.2.1. Creşterea sensibilităţii PDL a generatoarelor
Alegerea curentului de pornire al protecţiei după relaţia (4.3) conduce la

valori mari ale acestuia şi la nesatisfacerea cerinţelor de sensibilitate ale protecţiei
(vezi relaţia 1.8). Dacă coeficientul de sensibilitate al protecţiei rezultă mic, vor fi
necesare măsuri pentru creşterea sensibilităţii. Aceste măsuri vizează reducerea
valorii curentului I dez calc max sau blocarea funcţionării protecţiei în etapa iniţială a
regimului tranzitoriu a curentului de scurtcircuit, când curentul de dezechilibru
capătă valori maxime.
Introducerea unei rezistenţe cu valoarea maximă de 10Ω în serie cu bobina

releului permite, conform relaţiei (2.4), micşorarea curentului de dezechilibru prin
mărirea impedanţei Z r ’. Metoda prezintă dezavantajul că înrăutăţeşte regimul de
funcţionare al transformatoarelor de curent şi conduce şi la o scădere a curentului
I defect , din regimul de defect interior.
Utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă, montate ca în schema

din fig. 2.3 şi care prezintă o curbă de magnetizare a miezului cu un cot de
saturaţie la valori mici ale curentului, fig. 2.4.
30
B P
ΔB
Q
I B rem B sat
TC A 0
+
I I dez
Stator 01
I dez Ir
TC B TSR
t
Fig. 2.3. Schema de montare a TSR Fig. 2.4. Utilizarea TSR în schemele
protecţiei diferenţiale
În cazul unui scurtcircuit exterior, curentul de dezechilibru, aplicat primarului

TRS, conţine o puternică componentă aperiodică şi, drept urmare, pe durata
existenţei acestei componente punctul de funcţionare al TSR nu va descrie întregul
ciclu de histerezis, ci numai elipsa deformată de extremităţile PQ, fig. 2.4. Variaţia
totală de inducţie ΔB=B sat – B rem , care determină t.e.m. în înfăşurarea secundară a
TSR, va fi mult mai mică, deci curentul prin releu I r va fi mult mai mic decât
înaintea introducerii TSR. Evident se va înrăutăţi şi transformarea componentei
periodice a curentului de dezechilibru şi de defect.
În cazul unui scurtcircuit polifazat în stator, curentul de defect va conţine o
componentă aperiodică care se amortizează mult mai rapid decât cea a curentului
de dezechilibru. În aceste condiţii prezenţa TSR introduce o întârziere în
funcţionarea protecţiei diferenţiale de cca. 0,03÷0,04 secunde.
În cazul utilizării TSR valoarea curentului de dezechilibru se calculează cu
relaţia:
Idezcalc  K id  Kaper  i  I sc'' max ext , (2.6)
unde:
K id = 0,5÷1 – coeficientul de identitate al TC;
K aper = 1 – dacă se utilizează TSR;
K aper ≥ 2 – în cazul absenţei TSR;
ε i = 0,1 – eroarea relativă de curent;
I” sc max ext – valoarea efectivă maximă, supratranzitorie, a curentului de
scurtcircuit exterior (în regim de scurtcircuit permanent).
Rezultă pentru curentul de pornire al protecţiei:
Ipp  Ksig  Kid  Kaper  i  I sc" max ext (2.7)
31
Utilizarea releelor diferenţiale cu acţiune de frânare RDF este o altă
metodă folosită în vederea creşterii sensibilităţii PDL. Principiul de funcţionare
este următorul: în afară de cuplu, M l , produs de curentul diferenţial (diferenţa
curenţilor secundari ai TC), asupra elementului sensibil acţionează şi un cuplu de
frânare M f produs de curenţii secundari. În cazul scurtcircuitelor exterioare, acest
cuplu predomină şi împiedică (frânează) acţionarea protecţiei. În cazul
scurtcircuitelor interioare devine preponderent cuplul de lucru şi protecţia
acţionează.
Schema de principiu a protecţiei pentru cazul utilizării RDF este reprezentată
în fig. 2.5.
TC A
IA I SA I- Pl
K 1 (I SA ±I SB )
Releu
GS Tl
I SA -I SB
Tf RF
IB I SB
TC B
Pf
Fig. 2.5 Protecţia diferenţială cu acţiune de frânare
În schemă s-au notat:

T f – transformatorul de frânare;
T l – transformatorul de lucru;
P l – punte redresoare pentru curentul de lucru;
P f – punte redresoare pentru curentul de frânare;
RF – rezistor pentru reglarea gradului de frânare.
Condiţia de funcţionare a releului este:
Ml  Mf , (2.8)
dacă se neglijează cuplul rezistent introdus de releu.
Cuplurile dezvoltate de curenţi sunt proporţionale cu pătratul curenţilor care
circulă prin bobina releului.
În regim normal de funcţionare a generatorului şi la scurtcircuit exterior
rezultă:
 K 2  I SA  I SB     K 1  I SA  I SB   ,
2 2
(2.9)
deci M l <M f şi releul nu lucrează.

În regimul de scurtcircuit polifazat:
   
2 2
 K 2 I SA
K
 I SB    K 1 I SA  I SB  ,
K K K
(2.10)
   
32
deci M l >M f şi protecţia poate lucra.
2.2.2. Schemele protecţiei diferenţiale longitudinale
În fig. 2.6 este reprezentată schema protecţiei diferenţiale longitudinale a unui

generator sincron cu puterea mai mare de 50MVA. Releele de curent sunt
conectate direct la secundarele transformatoarelor de curent şi formează circuite
diferenţiale pentru cele trei faze. În cazul hidrogeneratoarelor curenţii de
dezechilibru au valori ridicate şi este necesară utilizarea TSR care se conectează
după schema de principiu din fig. 2.3.
Releele maximale de curent 1 sunt parcurse de curentul de defect, dacă
defectul este interior, sau sunt parcurse de curentul de dezechilibru, dacă defectul
este exterior. Releul de curent 2 este parcurs de curentul I dez R +I dez S +I dez T ≡ 0 care
circulă prin conductorul de nul şi are rolul de a sesiza întreruperile circuitului
diferenţial (de exemplu în punctul P). La o întrerupere a circuitului diferenţial,
releul de curent corespunzător fazei întrerupte va fi alimentat numai de secundarul
unui transformator de curent, în cazul considerat TC TA şi ca urmare PDL va
acţiona fals. În acelaşi timp va acţiona şi releul 2, parcurs numai de suma I dez R +I dez
S ≠ 0, semnalizând faptul că circuitul diferenţial este întrerupt.
Declanşare
TC RA TC SA TC TA
Semnal +
+ + + + +
1 1 1 +
I I I 2 I 3 T 4ADR
R S T
G.S.
R S T P
TC RB TC SB TC TB
Fig. 2.6. Schema protecţiei diferenţiale longitudinale
33
Pentru valorile curenţilor de pornire sunt recomandate următoarele valori:
Ipp  ( 0,5  0,6 )I nG , (2.11)

pentru hidrogeneratoare la care se utilizează creşterea sensibilităţii cu ajutorul
transformatoarelor cu saturaţie rapidă,
Ipp  ( 1,3  1,4 )I nG , (2.12)
pentru turbogeneratoare,
Ipp 2  0,2I nG , (2.13)
pentru ca releul 2 să nu semnalizeze inutil la scurtcircuite exterioare.

Acţiunea releului 2 este temporizată prin intermediul releului de timp 3.
Temporizarea releului 3 se alege cu o treaptă mai mare decât cea mai mare
temporizare a protecţiilor generatorului, aceasta pentru a se evita apariţia unor
semnalizări în cazul producerii unor defecte externe.
Pentru valori ale puterilor generatoarelor cuprinse între 3 şi 10 MVA se pot
realiza scheme de protecţie diferenţială longitudinală, în variante simplificate,
instalate numai pe două dintre fazele generatorului.
2.3. Protecţia GS împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator.

Secţionarea de curent
Secţionarea de curent se utilizează pentru protejarea generatoarelor cu puteri

sub 3 MVA. Relee maximale de curent se instalează numai pe două faze. Schema
de principiu a protecţiei este reprezentată în fig. 4.7.
I” sc max K1 I
K1
I pp Declanşare
Zona +
moartă + + ADR
+
1 I 1 I 2
S
Zona TC R TC T
activă
I sc
~
Fig. 2.7. Schema secţionării de curent pentru generatoare
34
Spre deosebire de protecţia maximală de curent, curentul de pornire a
secţionării de curent se calculează în funcţie de curentul de scurtcircuit maxim
I” sc max K1 (valoare supratranzitorie a componentei periodice la un scurtcircuit în K 1 ,
pe barele colectoare), după relaţia:
I pp  K sig I sc'' max K 1 , (2.14)
unde:
K sig  1,3  1,4.
Se observă că protecţia are o zonă activă şi o zonă moartă (pentru
I pp  K sig I sc'' max K 1 ).
2.4. Protecţia GS împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze
Acest tip de protecţie se realizează diferenţiat, după cum generatorul sincron

este construit cu faze scindate sau nu.
În cazul generatoarelor cu faze scindate (puteri mai mari ca 500 MW),
protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze este realizată ca
protecţie diferenţială transversală PDT, după schema de principiu din fig. 1.8.
Bobinajele semifazelor reprezintă căile de curent în paralel, ale căror curenţi se
compară în circuitele diferenţiale.
În fig. 2.8 este reprezentată schema protecţiei; se observă conectarea
transformatoarelor de curent în montaj diferenţial. Pentru creşterea sensibilităţii
protecţiei, alimentarea releelor maximale, 1, se face prin intermediul
transformatoarelor cu saturaţie rapidă TSR.
+ + +
+
INTR 1 I 1 I 1 I ADR
+
2
S
I p1 I p2
STATOR
K1
Fig. 2.8. Schema protecţiei diferenţiale transversale cu şase transformatoare

de curent
Valoarea curentului de pornire a releelor maximale 1 se alege din condiţia de

desensibilizare faţă de curentul de dezechilibru maxim, la un scurtcircuit exterior:
35
I pr 1  K sig I dezcalc max , (2.14)

Din condiţii practice de exploatare se adoptă pentru curentul de pornire al
protecţiei:
I
Ipp  ( 0,6  0,8 ) nG , (2.15)
2
unde:
I nG – reprezintă curentul nominal pe fază al generatorului.
În cazul scurtcircuitării unui număr redus de spire, PDT prezintă o zonă
moartă; curentul prin releu este mai mic decât valoarea curentului de pornire dată
(2.14). Protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze poate fi
realizată şi după schema de principiu din fig. 2.9, care utilizează un singur
transformator de curent montat pe circuitul de legătură a punctelor neutre O 1 , O 2
ale celor două sisteme de semifaze.
DECL+
ADR S
STATOR +
K1 I
2 T
+
TC F 1 I C II
O1
O2
Fig. 2.9. Protecţia între spirele aceleiaşi faze cu un singur transformator de curent
Scurtcircuitul între spirele aceleiaşi semifaze conduce la deplasarea

potenţialului punctului neutru a sistemului de semifaze cu defect şi, ca urmare, la
apariţia unui curent de circulaţie între punctele O 1 , O 2 , curent sesizat de TC.
Alimentarea releului maximal de curent se face prin intermediul filtrului trece
jos F, pentru atenuarea armonicelor impare ale curentului de dezechilibru care
circulă între punctele neutre O 1 , O 2 . Se recomandă pentru calculul curentului de
pornire relaţia:
Ipp  ( 0,2  0,3 )I nG . (2.16)
O eventuală punere la pământ a circuitului de excitaţie, de scurtă durată,
echivalentă cu scurtcircuitarea unei porţiuni a bobinajului rotoric, face ca în cele
două bobinaje statorice pe fază, aflate în crestături diferite, să se inducă t.e.m.
diferite. Ca urmare, vor rezulta curenţi diferiţi prin bobinajele statorice şi, de aici,
posibilitatea acţionării greşite a protecţiei. Din acest motiv, în situaţia în care apare
o punere la pământ într-un punct al circuitului de excitaţie, dispozitivul de
36
comutare C, fig. 2.9, este trecut pe poziţia II, realizându-se o temporizare a
acţionării protecţiei de (0,5÷1) secunde.
În cazul generatoarelor cu un singur bobinaj pe fază, protecţia împotriva
scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze se poate realiza prin controlul simetriei
tensiunilor statorice în raport cu un punct neutru artificial, obţinut cu ajutorul unui
transformator de tensiune, fig. 4.10.
TT
O1 Declanşare
+ ADR
I
F
O
TC
Fig. 2.10. Protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze la

generatoare cu un singur bobinaj pe fază
Releul maximal de curent I măsoară curentul de circulaţie între punctul neutru

al generatorului O şi punctul neutru artificial creat O 1 . Filtrul F este de tipul trece
jos.
Se poate utiliza, pentru măsurarea deplasării potenţialului punctului O, un
releu maximal de tensiune.
În cazul când numărul de spire scurtcircuitate pe fază este mic şi datorită
alegerii curentului de pornire al protecţiei diferit de zero, relaţia (2.14), este posibil
ca protecţia diferenţială transversală să nu acţioneze (curentul de defect este mai
mic decât curentul de pornire).
Se spune că protecţia împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze are
o zonă moartă, (15-20)% din înfăşurare. Protecţia de rezervă, pentru acest caz, este
protecţia maximală de curent.
2.5. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate în înfăşurarea

statorică a generatorului sincron
Pentru generatoarele care funcţionează într-o schemă bloc cu un transformator

ridicător, protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate se realizează ţinând
seama de aceasta.
Pentru generatoarele care debitează direct pe bare, protecţia împotriva
punerilor la pământ statorice se efectuează diferenţiat, în funcţie de modul de
tratare a punctului neutru al generatorului şi al reţelei la care acesta este racordat.
Cel mai frecvent, generatoarele au puncte neutre izolate, iar reţeaua în care
debitează funcţionează în regim compensat (punctele neutre ale transformatoarelor
37
sunt legate la pământ prin bobine de stingere) sau în regim necompensat (reţea
complet izolată).
Punerea la pământ monofazată este defectul cel mai frecvent la generatorul
sincron. Un curent de defect mai mare de 5A poate duce la apariţia arcului electric
în punctul de defect, însoţită de arderea fierului şi distrugerea izolaţiilor fazelor
vecine, iar în final, transformarea defectului într-un scurtcircuit polifazat. Protecţia
va acţiona :
 la semnalizare, pentru curenţi de defect mai mici de 5A;
 la declanşare, pentru curenţi de defect mai mari sau egali cu 5A.
Valoarea curentului de punere la pământ I păm depinde de procentul α al
spirelor cuprinse între neutrul generatorului şi punctul de defect, fig. 2.11.
U
Uf
Uα REŢEA
R
S
T
Uα
C0 C0 C0
I pam α
Fig. 2.11. Schema electrică echivalentă punerii la pământ monofazate şi
variaţia tensiunii faţă de pământ
Calculul se face în condiţii aproximative, neglijând toate impedanţele cu

excepţia impedanţelor în raport cu pământul.
U
Ipam  , (2.17)
Z oe  rtr
unde:
U α - valoarea tensiunii faţă de pământ în punctul de apariţie a punerii la
pământ, proporţională cu procentul α şi cu tensiunea pe fază: U α =αU f ,
0≤α≤1;
Z oe - impedanţa echivalentă faţă de pământ, dată în principal de capacităţile
C 0 , în raport cu pământul ale celor trei faze echivalente;
r tr - este rezistenţa de trecere la locul de defect.
Dacă se presupune r tr = 0, se obţine:
Uf
Ipam   3C 0Uf , (2.18)
1
3C 0
38
Valoarea maximă a curentului de defect apare pentru puneri la pământ
apropiate de bornele generatorului, α=1.
La reţelele compensate prin bobina de stingere I pam α este reprezentat de
componenta reactivă, rămasă necompensată şi componenta activă, care trece prin
bobina de stingere.
Deoarece punerile la pământ statorice sunt însoţite de apariţia componentei de
secvenţă homopolară a curentului sau tensiunii, aceste protecţii pot fi realizate, de
regulă, cu filtre de componente de secvenţă homopolară, respectiv filtre de curent
de secvenţă homopolară (FCSH) şi transformatoarele de curent de secvenţă
homopolară (TSH).
Filtrul de curent de secvenţă homopolară (FCSH) se obţine legând în

paralel secundarele celor trei TC de pe cele trei faze (montaj Holmgreen), fig. 2.12.
+
R S T
I
I PR I PS I PT
I SR I SS I ST
TC R TC S TC T
Fig. 2.12. Filtru de curent de secvenţă homopolară în montaj Holmgreen
Valoarea curentului prin releu va fi dată de:

I r  I SR  I SS  I ST  K I O , (2.19)
deoarece componenta de secvenţă homopolară este dată de:
I pR  I pS  I pT
IO  , (2.20)
3
Considerând pentru fiecare TC al filtrului schema echivalentă în T (vezi
fig. 2.2) şi notând curenţii primari raportaţi la secundar cu I’ pR , I’ pS , I’ pT , iar
curenţii de magnetizare raportaţi la secundar cu I’ mR , I’ mS , I’ mT , rezultă expresiile
curenţilor secundari:
' '
I SR  I pR  I mR ; I SS  I pS  I mS ; I ST  I pT  I mT ,
' ' ' '
(2.21)
Însumând cele trei relaţii din (4.21) rezultă:
 ' ' '

  '
I r  I pR  I pS  I pT  I mR  I mS  I mT
' '
 (2.22)
sau
 I pR I pS I pT 
Ir  




TC
'
 ' '
  I mR  I mS  I mT  (2.23)
 TC TC 
Ţinând seama de (2.20) rezultă:
39
Ir 
3I O
TC
' ' '
3I
 I mR  I mS  I mT  O  I dez ,
TC
(2.24)
unde:
η TC – este raportul de transformare al transformatoarelor de curent;
 ' '

'
I dez   I mR  I mS  I mT , - curentul de dezechilibru.
În regim normal de funcţionare şi la scurtcircuit exterior, fără punere la

pământ, I O = 0 şi deci prin releu va circula numai curentul de dezechilibru.
Transformatorul de secvenţă homopolară (TSH) este format dintr-un miez
feromagnetic toroidal, fig. 2.13, prin interiorul căruia trec conductoarele celor trei
faze, care constituie primarul transformatorului. În înfăşurarea secundară,
repartizată cât mai uniform pe miez ia naştere o tensiune electromotoare
proporţională cu curentul homopolar I O .
I PR
I PS
I PT
+
I
Fig. 2.13. Schema TSH
Presupunând inductanţele mutuale dintre conductoarele primare şi bobinajul

secundar egale pentru cele trei faze, fluxul rezultant în miezul TSH este nul,
deoarece şi suma fazorială a curenţilor primari este nulă. Ca urmare t.e.m.
secundară este nulă şi deci curentul prin releu este nul. În cazul unei puneri la
pământ pe una dintre fazele statorice apare componenta de secvenţă homopolară,
dată de relaţia (2.20), fluxul rezultant prin miez este diferit de zero şi deci, se va
induce o t.e.m. secundară, care va determina acţionarea releului. Deoarece,
constructiv, cele trei conductoare primare nu pot fi amplasate simetric, în raport cu
circuitul magnetic, inductanţele mutuale primar-secundar nu sunt identice, fapt ce
conduce la apariţia unui curent de dezechilibru faţă de care protecţia trebuie
desensibilizată.
Dacă TSH se montează pe un cablu prevăzut cu manta metalică, curenţii
paraziţi care circulă prin mantaua cablului pot conduce la creşterea curentului de
dezechilibru. Pentru a compensa efectele curenţilor paraziţi, cutia terminală a
40
cablului se pune la pământ printr-un conductor care se trece prin interiorul
circuitului magnetic al TSH, trasat cu linie întreruptă în fig. 2.14.
Cablu
+
I
TSH
Terminal
Fig. 2.14. Schema de compensare a efectului

curenţilor paraziţi la TSH
Din punct de vedere calitativ, protecţiile cu TSH conduc la curenţi de pornire

mai mici decât cele cu FCSH şi deci sunt mai sensibile.
Pentru reducerea influenţei curentului de dezechilibru şi creşterea
sensibilităţii, se iau măsuri specifice, dintre care:
 utilizarea de TSH cu miezuri din materiale feromagnetice speciale;

 realizarea unei magnetizări suplimentare a miezului TSH în curent
alternativ;
 introducerea de amplificatoare magnetice în schema protecţiei
diferenţiale;
 compensarea curentului capacitiv al generatorului protejat prin
introducerea unei bobine suplimentare de compensare care produce o
t.e.m. egală şi de sens opus cu cea corespunzătoare curentului capacitiv;
 crearea unui circuit special pentru circulaţia curentului de punere la
pământ, asigurând acestuia o valoare constantă, indiferent de locul punerii
la pământ.
Schemele practice ale protecţiilor sunt frecvent prezentate în literatura de
specialitate sau în proiectele de echipare a generatoarelor sincrone cu instalaţii de
protecţie; în general sunt respectate principiile prezentate.
Dificultăţile întâmpinate în realizarea unor protecţii sensibile şi selective,
împotriva punerilor la pământ statorice a generatoarelor sincrone racordate direct
la barele colectoare, au condus la elaborarea şi aplicarea unor soluţii noi, dintre
care menţionăm protecţia diferenţială homopolară.
41
2.6. Protecţia GS împotriva defectelor din circuitul de excitaţie
Punerea la pământ într-un punct sau mai multe ale circuitului de excitaţie
(bobinajul rotoric) reprezintă defectul cele mai frecvent în rotorul generatorului
sincron.
Circuitul de excitaţie este alimentat în curent continuu şi funcţionează cu
bornele izolate faţă de pământ; ca urmare, o primă punere la pământ nu constituie u
pericol direct pentru buna funcţionare a generatorului sincron deoarece nu conduce
la închiderea unui curent. Prima punere la pământ urmează a fi semnalizată, cu
excepţia hidrogeneratoarelor din centralele telecomandate, unde protecţia trebuie
să acţioneze la declanşare. Aceasta reprezintă însă un pericol potenţial, deoarece
apariţia unei a doua puneri la pământ, constituie, împreună cu prima, o
scurtcircuitare parţială a bobinajului rotoric. Se produc supraîncălziri şi vibraţii
mecanice periculoase, vibraţii datorate nesimetriilor în câmpul de excitaţie şi
apariţiei unor forţe radiale.
Protecţia împotriva celei de-a doua puneri la pământ în circuitul de excitaţie
se prevede:
 la generatoarele pentru care se admite o funcţionare de durată cu o primă
punere la pământ;
 la generatoarele care funcţionează în centrale cu personal permanent de
exploatare;
 la generatoarele care nu au răcire cu hidrogen.
Această protecţie comandă declanşarea temporizată a întrerupătorului
principal, a întrerupătorului automatului de dezexcitare rapidă şi a întrerupătoarelor
unor eventuale derivaţii de la bornele generatorului protejat.
2.6.1. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor
Principiul de funcţionare al protecţiei se bazează pe detectarea unui curent de

punere la pământ într-un circuit special creat, alimentat în curent alternativ sau în
curent continuu.
În fig. 2.15 este reprezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent
alternativ.
+ Semnal
~ I
Ex. A C
C` K1
P
+ Ex – U s =40V
TT
Ex.Ex ~100
Fig. 2.15. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor, varianta în curent
alternativ
42
În regim normal de funcţionare sursa de curent alternativ, care este secundarul
TT, debitează un curent I 1 mic pe impedanţa constituită din bobina de lucru a
releului Z r , capacitatea de decuplare galvanică C(Z C ), capacitatea C’(Z C ’) a
înfăşurării de excitaţie faţă de pământ, secundarul TT (Z TT ). Circuitul se închide
prin intermediul unei perii P în contact cu axul excitatoarei:
US
I1  , (2.25)
Z TT  Z r  Z C  Z C'
unde:
U S – tensiunea secundară a transformatorului de tensiune.
La apariţia primei puneri la pământ în rotor, în punctul K 1 , capacitatea C’ faţă
de pământ a înfăşurării este scurtcircuitată şi ca urmare, curentul în circuitul de
curent alternativ creşte determinând funcţionarea releului. Pentru o creştere
sensibilă a curentului este necesar ca valoarea capacităţii C’ să fie mică,
(C’<0,5μF), lucru respectat pentru generatoarele de putere mică. Curentul de
pornire al protecţiei trebuie desensibilizat în raport cu valoarea lui I 1 din regim
normal:
I pr  K sig I1 , K sig  1 . (2.26)
În fig. 4.16 este reprezentată varianta protecţiei cu alimentare în curent

continuu.
+ Semnal
~ I
Ex. A R
K1
P
+
+ Ex – Rd
Ex.Ex.
TT
~100
Fig. 2.16. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor, varianta în curent
continuu
Schema este utilizată pentru generatoare de putere mare, pentru care

C’ > 0,5μF şi sensibilitatea protecţiei în cazul utilizării schemelor cu alimentare în
curent alternativ se reduce, deoarece creşte curentul I 1 . În regim normal de
funcţionare curentul prin bobina releului este nul. La apariţia unei puneri la pământ
în punctul K 1 cele două surse înseriate, respectiv redresorul R d şi excitatoarea, fac
posibilă circulaţia unui curent reglabil prin rezistorul R şi protecţia poate acţiona.
43
2.6.2. Protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotor
Protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotorul generatorului sincron se

realizează pe principiul punţii Wheatstone, echilibrată în curent continuu.
K1
+ Semnal
~ 1 I R` ex
K2
K2 R`` ex
Ex.G.
K1 A B
I
C
A B R` R``
R
Ex. mA
+ – C
Ex. Ex. P
+ -
Fig. 2.17. Schema de principiu a protecţiei împotriva

dublei puneri la pământ în rotorul GS
În fig. 2.17 este reprezentată schema de principiu a protecţiei. Ramurile punţii

sunt formate de cele două porţiuni ale înfăşurării de excitaţie, delimitate de prima
punere la pământ şi cele două porţiuni ale potenţiometrului R, delimitate de
cursorul C al acestuia şi introdus în paralel cu înfăşurarea de excitaţie a
generatorului, după ce a fost semnalizată apariţia primei puneri la pământ.
Diagonala de alimentare a punţii este AB, iar diagonala de ieşire este CK 1 , în
aceasta din urmă fiind introduse fie bobina releului I, fie aparatul de echilibrare
mA, în funcţie de poziţia butonului de autorevenire B a .
După apariţia primei puneri la pământ în K 1 se formează puntea şi se
echilibrează cu ajutorul potenţiometrului R şi al miliampermetrului mA.
Echilibrarea se face în curent continuu şi se poate scrie:
Rex'  R''  Rex''  R' . (2.27)
La apariţia celei de-a doua puneri la pământ în K 2 , puntea se dezechilibreză şi

curentul, care are valoare mare, determină acţionarea releului 1.
Protecţia se desensibilizează în raport cu curentul de dezechilibru iniţial al
punţii care are două componente:
 o componentă de curent continuu, determinată de precizia de echilibrare şi

precizia potenţiometrului R;
44
 o componentă de curent alternativ, autoindusă în înfăşurarea de excitaţie
datorită variaţiilor de reluctanţă ale circuitului întrefierului, cauzate de
uzura lagărelor sau prezenţa polilor aparenţi la hidrogeneratoare.
Datorită valorilor mari ale curentului de dezechilibru din regimul normal (este
prezentă numai prima punere la pământ) rezultă o sensibilitate redusă a protecţiei
determinată de valorile mari ale curentului de pornire.
În practică, se utilizează metode de reducere a componentei alternative a
curentului de dezechilibru, prin introducerea unor reactanţe X în serie cu bobina
releului sau prin utilizarea unor relee diferenţiale, la care una din înfăşurări este
parcursă de curentul de dezechilibru total, iar cea de-a doua înfăşurare este
parcursă numai de componenta alternativă, culeasă prin intermediul unui
transformator de curent TC, cu raport de transformare unitar, fig. 2.18. Fluxurile
create de componentele alternative sunt egale şi în opoziţie şi se anulează reciproc.
+ -
K1 X C
TC
Fig. 2.18. Utilizarea releului diferenţial şi a reactanţei pentru compensarea

componentelor alternative ale curentului de dezechilibru
Protecţia împotriva celei de-a doua puneri la pământ în înfăşurarea de

excitaţie are o serie de dezavantaje, dintre care:
 are o zonă moartă atunci când a doua punere la pământ apare foarte
aproape de prima punere la pământ;
 nu poate fi utilizată atunci când prima punere la pământ apare la una din
extremităţile înfăşurării de excitaţie (puntea nu poate fi creată, unul din
braţele punţii devine nul);
 nu poate fi utilizată pentru puneri la pământ în circuitul de excitaţie al
excitatoarei;
 desensibilizarea protecţiei se face dificil la hidrogeneratoare.
2.6.3. Protecţia împotriva pierderii excitaţiei generatorului sincron
Reducerea totală sau parţială a curentului de excitaţie, datorită unei întreruperi

sau a unui scurtcircuit în înfăşurarea de excitaţie, determină trecerea generatorului
45
în regim de funcţionare asincron,cu viteză suprasincronă, supraîncălziri şi pierderi
suplimentare în rotor şi chiar posibilitatea pierderii stabilităţii de funcţionare.
Pentru protejarea generatorului împotriva pierderii excitaţiei se poate proceda
la controlul curentului de excitaţie (procedeu puţin folosit în prezent) sau utilizarea
unui releu de impedanţă, conectat pe partea statorică, care măsoară impedanţa la
bornele generatorului, în regim asincron.
După cum se ştie din teoria maşinilor electrice, impedanţa unei maşini
sincrone care funcţionează în regim asincron poate fi reprezentată în planul (R, jX)
printr-un fazor al cărui vârf se află în interiorul unui cerc situat sub axa OR (cercul
din fig. 2.19. a.). Diametrul său, aşezat pe axa OX este limitat de ordonatele OS,
care reprezintă impedanţa sincronă X S , corespunzătoare alunecării nule şi OT, care
reprezintă impedanţa tranzitorie X T , corespunzătoare alunecării infinite.
Alimentarea releului de impedanţă se face ca în fig. 2.19.b. cu curentul fazei R şi
cu tensiunea dintre fazele R şi T. În acest caz caracteristica de acţionare a releului,
cercul 2 din fig. 2.19.a, este adusă în zona funcţionării capacitive a maşinii. Pentru
a se asigura intervenţia corectă a releului în cazul pierderii excitaţiei, este necesar
ca cercul 1 să includă în interiorul său cercul 2. Această condiţie se obţine reglând
valoarea minimă a impedanţei de acţionare egală cu 0,5 X T , iar impedanţa maximă
egală cu 1,2 X S .
0,5 X T  X r  X S . (2.28)
În cazul maşinilor cu poli aparenţi se recomandă ca protecţia să comande

declanşarea fără temporizare, deoarece o astfel de maşină revine foarte greu în
sincronism.
jX +
R S T
0 R Z
Z min
XT 1 GS
U RT
T 2
TT
XS
TC IR
S
Z max
a) b)
Fig. 2.19. Protecţia de impedanţă împotriva pierderii excitaţiei:

diagrama de impedanţe şi schema de principiu
46
2.7. Protecţia GS împotriva suprasarcinilor şi a scurtcircuitelor exterioare
Suprasarcinile şi scurtcircuitele exterioare, simetrice sau nesimetrice,

constituie funcţionări anormale ale generatoarelor, care provoacă apariţia în
înfăşurările statorului a unor curenţi mai mari decât cei nominali. Ca urmare apar
solicitări termice periculoase. În mod normal, fiind vorba despre defecte externe,
acestea ar trebui lichidate de către protecţiile elementelor pe care au apărut (bare,
linii, transformatoare). Protecţia generatorului pentru defectele externe trebuie să
acţioneze cu o temporizare mai mare decât temporizarea elementului defect, pentru
a da posibilitatea protecţiilor de bază ale elementelor menţionate să lichideze
defectele apărute.
Suprasarcinile care pot solicita un generator sunt de două feluri: simetrice şi
nesimetrice. De regulă, generatoarele sunt constituite pentru a funcţiona cu
următoarele suprasarcini simetrice, raportate la curentul nominal pe fază, I n :
 o suprasarcină de 1,05 I n , în regim de durată;

 o suprasarcină de 1,1 I n , timp de 30 minute;
 o suprasarcină de 1,5 I n , timp de 2 minute.
În plus faţă de suprasarcinile simetrice, suprasarcinile nesimetrice dau naştere

unor curenţi de secvenţă inversă, care provoacă efecte termice suplimentare
periculoase. Capacitatea de supraîncărcare a unui generator, în regim nesimetric, se
poate exprima prin relaţia:
A
tad  2
, (2.29)
I m2
în care:
A – o constantă, calculată pentru fiecare tip de generator de către fabrica

constructoare; de exemplu, pentru turbogeneratoare cu răcire forţată cu
hidrogen A = 7,5÷15, iar pentru hidrogeneratoare A ≈ 40;
I2 m2 – valoarea relativă medie pătratică a curentului de secvenţă inversă debitat
de maşină (exprimat în procente din curentul nominal I n al generatorului);
t ad – durata admisibilă de funcţionare.
Modul de realizare a protecţiilor împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a

suprasarcinilor depinde de puterea şi construcţia generatorului şi de schemele de
racordare la reţea. În continuare se va prezenta numai protecţia generatoarelor cu
puteri mai mari de 50 MW.
47
2.7.1. Protecţia maximală completă împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a
suprasarcinilor
În fig. 2.20 este reprezentată schema de principiu a protecţiei maximale

complete împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor, pentru
generatoare sincrone cu puteri mai mari de 50 MW.
B Semnal ardere
siguranţe Decl.I
Semnal Semnal
+ + +
I +
5 T 6 10 T 11 ADR
– – – –
GS ~ Sig
+ + + + + +
2 I 1 I 3 U< 7 I 8 I 4 T
R S T –
FCSI 9
TC
Fig. 2.20. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent a

generatoarelor sincrone, cu puteri de peste 50 MW
Transformatoarele de curent se instalează, de regulă, spre punctul neutru,

deoarece acestea sunt parcurse de curent şi în cazul unor defecte în stator, protecţia
maximală acţionând ca protecţie de rezervă. Releele 2 şi 5 reprezintă protecţia
împotriva suprasarcinilor simetrice, care se instalează numai pe o fază şi acţionând
numai la semnalizare. Releele 1, 4, 11 reprezintă protecţia maximală împotriva
scurtcircuitelor exterioare simetrice; aceasta se realizează cu un blocaj de tensiune
minimă, releele 3 şi 6; protecţia va acţiona la declanşare, cu temporizare, numai
dacă defectul este însoţit de o scădere importantă a tensiunii pe barele
generatorului (scurtcircuit apropiat). Releul 7 (alimentat de la filtrul de curent de
secvenţă inversă FCSI, 9) şi 10 formează protecţia împotriva suprasarcinilor
nesimetrice şi acţionează la semnalizare temporizat. Releul 8 (alimentat de la
FCSI) împreună cu releele 4 şi 11 formează protecţia maximală temporizată
împotriva scurtcircuitelor nesimetrice.
Stabilirea reglajelor protecţiei
Alegerea curentului de pornire a protecţiei împotriva suprasarcinilor

nesimetrice I 2 pp 7 se face din condiţiile de:
48
 desensibilizarea în raport cu curentul de secvenţă inversă admisibil I 2 adm
prin generator:
I 2 pp7  0,05I n  I 2adm (pentru turbogeneratoare); (2.30)
I 2 pp7  0,1I n  I 2adm (pentru hidrogeneratoare); (2.31)
 desensibilizarea în raport cu curentul de dezechilibru I dez al FCSI, în regim
de sarcină maximă a generatorului sincron
K sig
I 2 pp7  I dezp , (2.32)
K rev
unde:
K sig = 1,2, K rev = 0,85
I dez p – este curentul de dezechilibru raportat la primar.
Curentul de dezechilibru este determinat de erorile transformatoarelor de

curent, de variaţiile de frecvenţă şi de eroarea de acordare a FCSI.
 f 
I dezp   I  K    I sarc max , (2.33)
 f n 
în care:
ΔI = 0,01 – eroarea introdusă de transformatoarele de curent care alimentează
filtrul FCSI;
Δf = (2÷3)Hz – abaterea frecvenţei de la valoarea nominală;
f n = 50Hz – valoarea nominală a frecvenţei;
K – coeficient constant, dependent de tipul şi caracteristicile filtrului;
Δφ = 0,01 – eroarea de acordare a FCSI;
I sarc max = 1,4I n – curentul de sarcină maximă al generatorului protejat.
Pentru I 2 pp 7 se adoptă cea mai mare dintre valorile rezultate din relaţiile
(2.30), (2.31) şi (2.32) funcţie şi de tipul de generator.
Alegerea curentului de pornire a protecţiei împotriva scurtcircuitelor
nesimetrice se face din condiţiile de:
 prevenire a deteriorării generatorului datorită apariţiei curentului de
secvenţă inversă (efecte termice şi vibraţii):
I 2 pp8  0,6 I n (pentru hidrogeneratoare), (2.34)
I 2 pp8  ( 0,25  0,5 )I n (pentru turbogeneratoare); (2.35)
 desensibilizarea în raport cu curentul de dezechilibru al FCSI în regim de
sarcină maximă al generatorului:
I 2 ppaval
I 2 pp8  K sig , (2.37)
K 2rep
unde:
K sig >1 – coeficient de siguranţă;
I 2 pp aval – cea mai mare valoare a curentului de pornire al protecţiei de
secvenţă inversă pentru elementul din aval;
K 2 rep – coeficientul de repartiţie pentru schema de reactanţe de secvenţă
inversă, pentru cazul defectelor nesimetrice.
49
Se va adopta pentru I 2 pp 8 valoarea maximă din (2.34), (2.35) şi (2.37), în
funcţie şi de tipul de generator.
Alegerea curentului de pornire pentru protecţia maximală împotriva
scurtcircuitelor externe simetrice (releul 1) se face pentru a nu rezulte acţionări
greşite ale protecţiei în regim nominal:
K sig
I pp1  In , (2.38)
K rev
în care:
K sig = (1,1÷1,2); K rev = 0,85.
Rezultă:
I pp1   1,3  1,4  I n . (2.39)
Pentru protecţia împotriva suprasarcinilor simetrice, releul 2, care
funcţionează la semnalizare, se adoptă:
K sig
I pp 2  In , (2.40)
K rev
unde:
K sig = 1,05; K rev = 0,85.
Rezultă:
I pp 2  1,2I n . (2.41)
Pentru blocajul de tensiune minimă, releul 3, se adoptă:
U min exp l
U pp3  , (2.42)
K sig K rev
unde:
U min expl = 0,95 U n – valoarea minimă a tensiunii admisă în exploatare;
K sig = 1,1÷1,5; K rev = 1,15.
Rezultă:
U pp3   0,5  0,6  U n , (2.43)
unde:
U n – este tensiunea nominală a generatorului protejat.
Valorile mărimilor de pornire pentru releele de curent şi de tensiune rezultă

prin împărţirea valorilor calculate ale curenţilor şi tensiunilor de pornire ale
protecţiei la rapoartele de transformare ale transformatoarelor de curent şi respectiv
de tensiune.
Stabilirea reglajelor releelor de timp se face astfel:
t a 4  t aval  t , (2.44)
unde:
t aval – este cea mai mare dintre temporizările protecţiilor maximale de curent
ale elementelor din aval, racordate la barele generatorului protejat;
Δt = 0,5÷0,6 secunde – este treapta de timp necesară pentru asigurarea
selectivităţii.
50
În aceste condiţii rezultă, pentru releul de timp 5 al protecţiei maximale de

curent împotriva suprasarcinilor simetrice şi nesimetrice,
ta5  ta10  ta4  t (2.45)
Determinarea coeficienţilor de sensibilitate ai protecţiei
Pentru protecţiile maximale de curent se calculează:

I
K sensI  sc min , (2.46)
I pp
unde:
I sc – este curentul de scurtcircuit minim (bifazat, minim, pe barele
min
generatorului).
Normativele prevăd condiţia: K sens I ≥ 1,5.
Pentru blocajul de tensiune minimală al protecţiei se calculează:

U pp
K sensU  , (2.47)
U rem
unde:
U pp – tensiunea de pornire a protecţiei;
U rem – valoarea maximă a tensiunii remanente în punctul de instalare al
transformatorului de tensiune TT, pentru un scurtcircuit metalic la limita zonei
protejate.
Pentru funcţia de rezervă a protecţiei, se calculează un coeficient de

sensibilitate, la defecte, pe elementul următor spre consumatori, considerând
valoarea curentului de scurtcircuit minim după aceste elemente. Se verifică dacă
este îndeplinită condiţia K sens I ≥1,2.
2.8. Alte protecţii ale generatorului sincron
Protecţia împotriva creşterii tensiunii la bornele generatorului sincron
Creşterile de tensiune la bornele unui generator sincron pot fi determinate de

descărcări bruşte de sarcină, supratensiuni atmosferice apropiate, alimentarea unor
sarcini capacitive importante (de exemplu linii lungi de foarte înaltă tensiune sau
reţele de cabluri urbane). O altă cauză a creşterilor de tensiune poate fi defectarea
sistemului de reglare automată a tensiunii (RAT).
În cazul turbogeneratoarelor intervenţia regulatorului automat de viteză şi de
tensiune se face rapid şi creşterile de tensiune sunt limitate.
51
În cazul hidrogeneratoarelor, admisia de fluid motor nu se poate modifica
brusc (apar şocuri hidraulice) şi ca urmare, la o descărcare bruscă de sarcină, apar
creşteri de turaţie însoţite de creşteri periculoase ale tensiunii la borne.
Împotriva creşterilor de tensiune la borne se pot instala protecţii maximale de
tensiune temporizate a căror acţiune determină declanşarea întrerupătorului
generatorului şi dezexcitarea rapidă. Se pot utiliza de asemenea protecţii cu relee
de impedanţă.
Protecţia generatorului sincron împotriva trecerii accidentale în regim de

motor
Trecerea generatorului sincron în regim de motor poate avea loc în cazul unei
defectări a motorului primar de antrenare (turbina termică sau hidraulică).
Atunci când cuplul de antrenare al turbinei scade, generatorul sincron trece în
regim de motor sincron, antrenând turbina şi absorbind puterea activă din sistemul
energetic. În acelaşi timp se debitează putere în sistem.
Principiul de realizare al protecţiei, împotriva acestui regim anormal de
funcţionare, se bazează pe sesizarea sensului de circulaţie al puterii active. Se pot
utiliza, deci, un releu direcţional de putere activă 1, care să realizeze comanda
temporizată a întrerupătorului generatorului, fig. 2.21.
TT + +
TC 1 2 T
Fig. 2.21. Schema protecţiei împotriva trecerii în regim de motor
Schema trebuie utilizată cu precauţie deoarece, poate determina acţionări

false, în cazul în care generatorul supraexcitat este utilizat temporar ca sursă de
putere reactivă.
Toate protecţiile prezentate în subcapitolul 2.1 pot fi instalate în structuri
coordonate cu cerinţele fidelităţii de ansamblu ale centralei şi reţelei în care acestea
funcţionează. Frecvent se procedează la instalarea unor sisteme modulare de
protecţie, cu repartizarea protecţiilor în grupe independente, în scopul creşterii
siguranţei în funcţionare şi a fidelităţii. Funcţionarea instalaţiilor de protecţie se
poate face sub supravegherea unui calculator, caz în care sunt prevăzute autotestări
ale instalaţiilor de protecţie, protocolarea datelor măsurate şi prelucrarea acestor
date în vederea, de exemplu, a unor analize postdefect.
52
Cap. III. Protecţia transformatoarelor şi autotransformatoarelor din sistemele electroenergetice
CAPITOLUL III. PROTECŢIA TRANSFORMATOARELOR ŞI

AUTOTRANSFORMATOARELOR DIN SISTEMELE
ELECTROENERGETICE
3.1. Introducere
Protecţia prin relee a transformatoarelor şi autotransformatoarelor trebuie

realizată cu considerarea particularităţilor grupei şi schemei de conexiuni a
acestora din staţia în care acestea sunt instalate.
Pentru transformatoare şi autotransformatoare se prevăd protecţii împotriva
defectelor (interne şi externe) şi regimurilor anormale de funcţionare.
Principalele defecte interne sunt: scurtcircuitele polifazate, scurtcircuitele
monofazate în cazul reţelelor cu neutrul legat direct la pământ, puneri la pământ
monofazate în cazul reţelelor cu neutrul izolat sau compensat.
Dintre defectele externe ce pot apărea în funcţionarea unui transformator
putem enumera: scurtcircuitele polifazate pe barele transformatorului sau pe linie,
scurtcircuitele monofazate şi respectiv puneri la pământ.
Regimurile anormale ale transformatoarelor şi autotransformatoarelor sunt
cele în care au loc supraintensităţi provocate de scurtcircuite exterioare îndepărtate
sau de suprasarcini. Tot regim anormal este considerat faptul că s-a produs
scăderea nivelului de ulei în cuvă.
În general, zona protejată este porţiunea cuprinsă între întrerupătoarele care
leagă transformatorul sau autotransformatorul de sistem, incluzând şi
conductoarele de legătură. Transformatoarele şi autotransformatoarele fiind obiecte
cu putere unitară mare, instalarea protecţiilor se face conform unor normative
severe. Se vor prevedea următoarele tipuri de protecţii:
53
 protecţia diferenţială longitudinală, împotriva defectelor interne;
 secţionarea de curent, pentru defecte interne şi puteri unitare mici
(S<1000[kVA]);
 protecţia cu relee de gaze, pentru defecte interne şi puteri S>1000[kVA]
 protecţia maximală de curent, cu sau fără blocaj de tensiune minimă,
împotriva supraintensităţilor provocate de scurtcircuite externe;
 protecţii de distanţă, pentru transformatoare cu S>200[MVA], sau când
protecţiile maximale de curent nu sunt suficient de sensibile;
 protecţii maximale de curent,împotriva suprasarcinilor.
Sunt prezentate în continuare principiile de realizare a principalelor tipuri de
protecţii şi unele particularităţi ale acestora legate de construcţia şi funcţionarea
transformatoarelor şi autotransformatoarelor.
3.2. Protecţia diferenţială longitudinală a transformatoarelor (TR) şi

autotransformatoarelor (ATR)
Principiul de realizare a protecţiei diferenţiale longitudinale PDL la TR şi

ATR este acelaşi ca şi la generatoare, existând însă unele particularităţi care vor fi
examinate în cele ce urmează.
a. Problema inegalităţii curenţilor primari şi secundari ai TR
Curenţii primari şi secundari ai TR nu sunt egali. Pentru ca PDL să nu

acţioneze, în regim normal şi la defect exterior, este necesar să fie respectată
egalitatea curenţilor secundari ai transformatoarelor de curent TC, care se compară,
fig. 3.1.
(η 1 ) (η 2 ) B
I1 TC TR TC I2 I1 TC TR TC I2
I S1 I S2 I S1 I S2
A I ATR eg
Fig. 3.1. Schema de principiu a protecţiei Fig. 3.2. Egalizarea curenţilor secundari cu
diferenţiale longitudinale la transformatoare ajutorul unui autotransformator de egalizare
Notând cu η 1 şi η 2 rapoartele de transformare ale TC 1 , respectiv TC 2 , pentru

respectarea egalităţii în modul a curenţilor secundari, I s1 =I s2 , este necesar ca:
I I
I s1  1  I s 2  2 , (3.1)
1 2
de unde:
1 I 1
  NTR , (3.2)
2 I 2
unde:
54
I 1, I 2 – curentul primar şi respectiv secundar al TR protejat;
N TR – raportul de transformare al TR protejat.
Condiţia (3.2) este greu de îndeplinit deoarece atât N TR , cât şi η 1 şi η 2 au

valori standardizate; în plus, la ATR, este posibil ca raportul de transformare să se
modifice în timpul funcţionării.
Dacă în regim normal de funcţionare
I s1  I s 2  0,05  I s1 , (3.3)
este obligatorie utilizarea unor măsuri pentru egalizarea curenţilor secundari, dintre
care: utilizarea autotransformatoarelor de egalizare şi utilizarea de TSR cu bobine
de egalizare.
În cazul utilizării autotransformatoarelor de egalizare ATR eg , acestea se
conectează pe fiecare fază, ca în fig. 3.2.
I1
TC 1 I S1
I
TR TSR Ws
TC 2 I S2 W eg W1
I2
Fig. 3.3. Egalizarea curenţilor secundari cu ajutorul unui TSR cu înfăşurare

de egalizare
În cazul utilizării TSR, fig. 3.3., numărul de spire de egalizare W eg se

calculează din condiţia:
Weg I s 2  W1   I s1  I s2  , (3.4)
de unde:
I I
Weg  s1 s 2  W1 , (3.5)
Is2
în care:
W eg – numărul de spire ale înfăşurării de egalizare;
W 1 – numărul de spire ale înfăşurării de lucru.
b. Problema defazajului curenţilor primari şi secundari ai

transformatorului protejat
Dacă conexiunea transformatorului protejat TR este Y/Y, conectarea

transformatoarelor de curent în schema PDL se face ca şi la generator.
55
În cazul când, transformatorul protejat are conexiunea Y/Δ, între curenţii I 1 şi
I 2 de la cele două capete ale zonei protejate apare un defazaj de π/6 sau multiplu de
π/6, făcând să circule prin bobinele releelor de curent, în regim normal de
funcţionare, curenţii egali cu diferenţele (I s1R - I s2R ), (I s1S - I s2S ), (I s1T - I s2T ), care pot
atinge valori mari.
Compensarea defazajului menţionat se face prin conexiuni adecvate ale TC: în
triunghi pe partea cu conexiune stea la transformatorul protejat şi în stea pe partea
cu conexiune în triunghi a transformatorului protejat.
Raportul de transformare al TC este dat de relaţia:
I 1,2
1,2   K sch , (3.6)
I s1,2
unde:
K sch – un coeficient de schemă prin care se ţine seama de tipul de conexiune

(de exemplu pentru o conexiune Y/Δ a TR, K sch =√3).
c. Problema curentului de magnetizare şi a şocului de curent de

magnetizare
În regim permanent de alimentare a unui TR, cu secundarul în gol, curentul de

magnetizare circulă numai prin înfăşurarea conectată la sursa de alimentare.
Aceasta face ca în circuitul diferenţial să apară un curent de dezechilibru. Curentul
de magnetizare, în regim stabilizat, reprezintă (1÷3)% din curentul nominal primar.
În timpul regimului tranzitoriu de stabilire a alimentării unui transformator,
are loc un şoc de curent de magnetizare, a cărui amplitudine poate atinge în primul
moment (4÷7)I n , iar durata totală a regimului tranzitoriu atinge 2÷3 secunde şi
creşte cu puterea transformatorului.
În aceste condiţii, curentul de dezechilibru din circuitul PDL are valori foarte
ridicate. Pentru a creşte sensibilitatea protecţiei şi a nu avea acţionări false, se pot
lua o serie de măsuri, dintre care: temporizarea PDL cu valori cuprinse între 0,5
şi 1 secundă, creşterea curentului de pornire (desensibilizarea prin curent),
utilizarea transformatoarelor cu saturaţie rapidă, care nu transmit în secundar
componenta aperiodică a curentului de scurtcircuit şi de magnetizare, blocarea
protecţiei faţă de armonicele superioare ale curentului de magnetizare.
d. Problema curenţilor de dezechilibru
Din punct de vedere al curenţilor de dezechilibru PDL a transformatoarelor se

găseşte în condiţii mult mai grele decât cea a generatoarelor. Din cele prezentate
rezultă că există, mai multe componente ale curentului de dezechilibru:
56
 I dez TC , se datoreşte neidentităţii caracteristicilor magnetice ale TC, care
sunt de tipuri diferite şi au rapoarte de transformare diferite;
 I dez eg , datorită absenţei egalizării curenţilor secundari ai TC, atunci când
relaţia (3.3) nu este satisfăcută, sau datorită unei egalizări imperfecte;
 I dez mT , datorită curentului de magnetizare a transformatorului protejat;
 I dez regl , datorită modificării raportului de transformare al transformatorului
protejat, prin modificarea prizelor sau prin reglarea sub sarcină a tensiunii
acestuia.
În cazul cel mai avantajos, când toate componentele menţionate ar exista şi ar
fi în fază, curentul de dezechilibru I dez ar fi egal cu suma algebrică a acestor
componente:
I dez  I dezTC  I dezeg  I dezmT  I dezregl , (3.7)
Curentul de dezechilibru definit de (3.7) are valoarea maximă în primul
moment al unui scurtcircuit exterior. Componentele curentului de dezechilibru din
(3.7) se pot calcula după cum urmează:
Componenta I dez TC raportată la circuitul primar şi notată cu I dez TC p se
calculează analog cu cea de la generatoare:
I dezTCp  K id  K op  i  I sc'' max ext , (3.8)
unde:
K id = 1 - transformatoarele de curent sunt sigur neidentice;
K op = 1 - în cazul folosirii TRS şi K op = 2 în lipsa TRS;
ε i = 0,1 - eroarea relativă de transformare a transformatoarelor de curent;
I” sc max ext - este valoarea efectivă supratranzitorie a componentei periodice a
curentului de scurtcircuit la un defect exterior, imediat exterior
zonei protejate.
Componenta I dez eg raportată la primar şi notată I dez eg p are valoarea maximă

dată de:
I eg % ''
I dez eg p  I sc max ext , (3.9)
100
unde:
ΔI eg - diferenţa curenţilor secundari exprimată în procente, după ce s-a
efectuat egalizarea (egalizarea este imperfectă).
Componenta I dez reg raportată la primar şi notată cu I dez reg p are valoarea
maximă dată de:
U % ''
I dez reg p  I sc max ext , (3.10)
100
unde:
ΔU - variaţia maximă posibilă, exprimată în procente, a raportului de
transformare al transformatorului protejat în raport cu valoarea sa
nominală.
57
Obişnuit, în calcule, componenta datorată curentului de magnetizare se
neglijează.
Se poate scrie expresia valorii maxime a curentului de dezechilibru calculat,
raportat la primar, prin înlocuirea în (3.7) a relaţiilor (3.8), (3.9), (3.10):
 I eg % U % 
I dez calc p  I sc'' max ext 
K id  K op   i   , (3.11)
 100 100 
Alegerea curentului de pornire I pp al protecţiei diferenţiale longitudinale se va

face prin desensibilizarea faţă de curentul de dezechilibru, rezultat din (3.11):
I pp  K sig I dez calc p , (3.12)
unde:
K sig = 1,2÷1,5.
Variantele practice complete de realizare a PDL a transformatoarelor sunt
indicate în literatura de specialitate şi sunt date în proiectele tehnice, ce cuprind
instalaţiile de protecţie ale echipamentelor din centrale şi posturi.
În cazul transformatoarelor cu trei înfăşurări, în circuitul diferenţial sunt
cuprinse toate înfăşurările, instalându-se trei grupuri de transformatoare de curent,
fig. 3.4.
I1 I3
TC 1 I S1 I S3 TC 3
+
TR I
β
α
TC 2 I S2
I2
Fig. 3.4. Principiul protecţiei diferenţiale longitudinale

pentru transformatorul cu trei înfăşurări
Curentul de pornire al protecţiei se calculează tot cu o relaţie de forma (3.12),

dar valoarea curentului de dezechilibru este dată de:
 I eg %K  I eg %K U  % U  % 

I dezcalcp  I sc'' max ext  K id K op i    K  K  (5.13)
 100 100 100 100 
58
unde semnificaţiile lui K id, K op , f i , Δf eg α %, Δf eg β %, ΔU α %, ΔU β %, sunt cele din
(3.8), (3.9), (3.11), pentru înfăşurările α sau β, iar K α şi K β sunt coeficienţi de
repartiţie ai curentului I’’ sc max ext prin înfăşurările α şi β, pe partea cărora se găsesc
bobine de egalizare şi prize de reglare a tensiunii.
3.3. Secţionarea de curent la transformatoare
Schema de principiu a acestei protecţii se realizează ca şi la generatoare şi este

reprezentată în fig. 3.5.
+
I
A B K
I1 TC TR I2
Cons.
I sc Regim maxim
Regim minim Zonă moartă
(Z m
Zonă de acţionare Z mL I pp
(Z a ) Z mT I” sc max K
0 I
Fig. 3.5. Schema de principiu şi diagrama de lucru a secţionării de curent,

pentru un transformator
Secţionarea de curent este o protecţie maximală de curent, netemporizată, al

cărei curent de pornire este dat de:
I pp  K sig I sc'' max K , (3.14)
unde:
K sig =1,2÷1,6;
I” sc max K – valoarea supratranzitorie a componentei periodice a curentului de
scurtcircuit trifazat, în regim maxim, la un defect în punctul K, la
capătul zonei protejate, pe bara dinspre consumatori.
Curentul de pornire al protecţiei se desensibilizează în raport cu şocul de

curent de magnetizare şi în aceste condiţii rezultă:
I pp   3  5  I n , (3.15)
Se adoptă cea mai mare dintre valorile date de (3.14) şi (3.15).
59
După cum se observă din fig. 3.5, secţionarea de curent are o zonă moartă,
spre barele consumatorilor, unde I” sc max K >I pp , a cărei mărime este o variabilă cu
regimul de funcţionare.
Zona moartă este maximă în regimul minim de funcţionare al TR. Defectele
situate în zona moartă (Z mT +Z mL ) vor fi lichidate de către protecţiile de rezervă.
3.4. Protecţia cu relee de gaze
Aceasta este principala protecţie împotriva defectelor interne cu care este

prevăzut orice transformator cu putere mai mare ca 1MVA (sau mai mare ca
250[kVA] în cazul serviciilor interne) cu cuvă şi conservator.
Protecţia se realizează cu relee de gaze (Buchholz) montate pe conducta de
legătură dintre cuvă şi conservator. Defectele în cuva transformatorului, însoţite de
arc electric, conduc la descompunerea materialelor electroizolante şi degajarea de
gaze mai mult sau mai puţin violentă.
Deoarece continuitatea închiderii contactelor releului de gaze nu este sigură
(jetul de gaze şi lichid acţionează cu şoc), este necesară introducerea unor
autoreţineri sau a unor temporizări la deschidere. În fig. 3.6 este reprezentată
schema protecţiei de gaze a autotransformatorului cu autoreţinere la nivelul
releului intermediar RT şi deblocare manuală, prin butonul B. Dispozitivul de
deconectare DD este utilizat la reviziile periodice şi schimbarea uleiului în cuvă.
Semnal +
+ + Declanşare
+ Autoîntreţinere +
Sig. R1 B
Releu
gaze
DD
Fig. 3.6. Schema de principiu a protecţiei de gaze
3.5. Protecţia transformatoarelor împotriva defectelor monofazate
3.5.1. Protecţia de cuvă
Această protecţie se instalează împotriva defectelor monofazate, însoţite de

puneri la masă în interiorul cuvei transformatorului, conectat în reţele cu curenţi
mari de punere la pământ. În fig. 3.7 este reprezentată schema de principiu a
protecţiei de cuvă, numită şi protecţie Chevalier.
60
Declanşare
R S T 0 +
+ +
+
1 I 2 Br
Izolaţie Cuvă
TC
Fig. 3.7. Schema de principiu a protecţiei de cuvă
Funcţionarea protecţiei se bazează pe controlul curentului de punere la pământ

între cuvă şi o priză de punere la pământ, cuva fiind izolată faţă de pământ. Releul
intermediar 2 este prevăzut cu autoreţinere, aducerea schemei în faza iniţială
făcându-se prin acţionarea butonului de revenire B r . Curentul de pornire al
protecţiei se desensibilizează în raport cu curentul capacitiv, care circulă în regim
normal. Se adoptă ca valoare a curentului de pornire:
I pp   40  50  A , (3.16)
Protecţia de cuvă reprezintă o rezervă a protecţiei diferenţiale longitudinale.
3.5.2. Protecţia maximală de tensiune şi de curent de secvenţă homopolară
Transformatoarele conectate la o reţea cu curenţi mari de punere la pământ şi

având surse de alimentare în vreuna din reţelele de la celelalte tensiuni, se prevăd
cu o protecţie maximală de curent de secvenţă homopolară, dacă transformatorul
funcţionează cu neutrul legat la pământ. Dacă neutrul transformatorului este
deconectat de la pământ, trebuie să intre automat în funcţiune, printr-un contact de
blocare al separatorului dintre neutru şi pământ, o protecţie maximală de tensiune
de secvenţă homopolară. Acest lucru este necesar pentru a evita defectele unor
supratensiuni periculoase. În fig. 3.8 este reprezentată schema de principiu a
protecţiei maximale de curent de secvenţă homopolară. Transformatoarele de
curent, într-un montaj de tip FCSH, se instalează pe partea dinspre reţeaua cu
curenţi mari de punere la pământ.
A 110V +
+ +
+
1 I 2 T
FCSH TC
Separator
B 6kV
Fig. 3.8. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent de secvenţă
homopolară
61
Protecţia maximală de curent de secvenţă homopolară acţionează împotriva
scurtcircuitelor monofazate exterioare, din reţeaua de înaltă tensiune (U n ≥
110kV), atunci când protecţia de bază a elementelor respective nu a lichidat
defectul. Această protecţie constituie şi o rezervă, împotriva defectelor monofazate
în transformator.
Curentul de pornire al protecţiei se calculează cu relaţia:
I pp   0,4  0,8  I nT , (3.17)
unde:
I nT – este curentul nominal primar al transformatorului pe partea pe care s-a
instalat filtrul.
Sensibilitatea protecţiei se verifică pentru un regim minim de funcţionare, în
cazul unui scurtcircuit monofazat, apărut la capătul opus al celei mai lungi linii
racordate la barele de înaltă tensiune:
K sens  1,5 . (3.18)
Temporizarea acţionării releului de timp 2 trebuie să fie superioară celor mai

mari temporizări, ale protecţiilor de curent de secvenţă homopolară, ale liniilor
racordate la barele de înaltă tensiune.
În fig. 3.9 este reprezentată schema de principiu a protecţiei maximale de
tensiune de secvenţă homopolară. Releul de tensiune 1 este alimentat de la
secundarul în triunghi deschis al unui transformator de tensiune TT, racordat la
barele colectoare.
A
TT
+ + +
+
1 U> 2 T
Fig. 3.9. Schema de principiu a protecţiei maximale de tensiune de secvenţă

homopolară
Tensiunea de pornire a releului 1 se alege U pr = 15V. Temporizarea acţionării

releului de timp 2 se alege cu o treaptă mai mare decât cel mai mare timp de
acţionare, al protecţiilor homopolare, cu care se echipează liniile care pleacă de la
sistemul de bare A.
62
3.6. Protecţia maximală de curent a transformatoarelor
Această protecţie se instalează împotriva scurtcircuitelor exterioare simetrice

şi nesimetrice şi a suprasarcinilor şi diferă după cum transformatoarele au două sau
mai multe sisteme de înfăşurări.
A
Semnalizare ardere siguranţe TT
Semnalizare
I1 + +
+
2 T RT 5 RI
-
+ + Decl. I 1 , I 2
+ + +
8 T +
1 I 3 I 4 U< 6 I +
9
TC FCSI Sig
7
I2 De la TT
B
Fig. 3.10. Schema principală a protecţiei maximale a transformatoarelor, împotriva

scurtcircuitelor exterioare şi a suprasarcinilor, în varianta FCSI
La transformatoarele cu două înfăşurări, alimentate dintr-o singură direcţie,

transformatoarele de măsură de curent, care alimentează protecţia, se montează pe
partea alimentării, pentru ca protecţia să poată acţiona ca rezervă, pentru defectele
interne. La transformatoarele racordate pe ambele tensiuni la surse de alimentare,
transformatoarele de curent se montează pe partea alimentării principale, respectiv
pe partea surselor de putere echivalentă mai mare. Se asigură în acest fel un
coeficient de sensibilitate mai mare pentru defectele interne în transformator, când
protecţia maximală poate lucra ca rezervă.
În fig. 3.10 este reprezentată schema protecţiei maximale de curent, în
varianta cu FCSI, pentru un transformator cu două înfăşurări.
Releele 1 şi 2 reprezintă protecţia împotriva suprasarcinilor; releele 3, 4, 5 şi 8
reprezintă protecţia împotriva scurtcircuitelor externe simetrice, cu blocaj de
tensiune minimă; releul 6, filtrul 7 şi releul 8 reprezintă protecţia împotriva
defectelor exterioare nesimetrice.
În unele cazuri (de exemplu, pentru plecări multiple de la bare, atât prin linii
radiale, cât şi prin linii de interconexiune), selectivitatea protecţiei maximale de
curent, împotriva scurtcircuitelor exterioare, nu poate fi asigurată numai prin
temporizările acţionărilor; se introduc atunci, în schema protecţiei, relee
direcţionale.
Calculul curenţilor de pornire se deosebeşte în mare parte de calculul similar
din cazul generatoarelor, deoarece ca mărime de bază în calcul nu se consideră
63
curentul nominal I n al transformatorului, ci curentul de sarcină maximă I sarc max al
transformatorului.
Curentul de sarcină maximă se determină în două ipoteze, astfel:
a. Dacă consumatorii sunt motoare electrice, pentru care trebuie să se asigure

autopornire fără AAR (anclaşare automată a alimentării de rezervă):
I sarc max  K ap1 I n , (3.19)
unde:
K ap1 – coeficient de autopornire
şi cu AAR
I sarc max  I n  K ap2 I n sup l , (3.20)
unde:
K ap2 – coeficient de autopornire
I n supl – curentul nominal suplimentar asigurat de AAR.
b. Dacă există n transformatoare identice în paralel şi unul dintre acestea iese din
funcţiune, sarcina suplimentară este preluată de cele rămase:
n
I sarc max  In . (3.21)
n 1
În general calculul curenţilor de pornire pentru protecţiile maximale se face co
o relaţie de forma:
K sig
I pp  I sarc max , (3.22)
K rev
unde:
I sarc max – valoarea maximă rezultată din (3.19), (3.20), (3.21).
Curentul de pornire al protecţiei la suprasarcină simetrică (releul 1) este:
K sig 1,05
I pp1  In  I n  1,2I n . (3.23)
K rev 0,85
Curentul de pornire al protecţiei împotriva scurtcircuitelor simetrice (releul 3):
K sig
I pp3  I sarc max , (3.24)
K rev
unde:
K sig = 1,1÷1,2;
K rev = 0,85.
În cazul în care, prin valoarea calculată a lui I pp3 , nu se asigură un coeficient
de sensibilitate K sens ≥ 1,5, este obligatorie introducerea blocajului de tensiune
minimă, care împiedică acţionările greşite ale sistemului şi permite calcularea
curentului I pp3 în raport cu curentul nominal al transformatorului:
K sig
I pp3  I n   1,3  1,4  I n . (3.25)
K rev
Tensiunea de pornire a blocajului de tensiune minimă se calculează, ca şi la
generator, cu relaţiile (2.42), (2.43).
64
Protecţia împotriva defectelor nesimetrice externe se desensibilizează:
1. În raport cu curentul de dezechilibru al FCSI, în regimul de sarcină maximă al

transformatorului, adică:
K sig
I pp6  I dezFCSI (3.26)
K rev
unde:
I dez FCSI – este curentul de dezechilibru al FCSI şi se calculează în
conformitate cu relaţia (2.33), în care I sarc max va reprezenta curentul
de sarcină maximă al transformatorului.
2. În raport cu protecţiile elementelor următoare (protecţia maximală de curent,

protecţia homopolară şi protecţia de distanţă a liniilor de plecare), în scopul
coordonării sensibilităţii acestora, adică:
I pp6  K sig I 2calc , (3.27)
unde:
I 2 calc – curentul de secvenţă inversă maxim, care circulă prin locul de instalare
al FCSI, la defecte pe elementele următoare, pentru care protecţiile
acestor elemente se găsesc la limita de acţionare.
3. În raport cu curentul de secvenţă inversă pe liniile alimentate, la întreruperea

unei faze, defect la care protecţia nu trebuie să lucreze. Valoarea acestui curent
depinde de modul de tratare a neutrului reţelei şi de reactanţele sistemului faţă de
punctul de întrerupere a fazei.
În general se adoptă:
I pp6   0,5  0,6  I n . (3.28)
Timpii de acţionare ai releelor de timp se stabilesc ca şi la protecţia maximală

a generatorului sincron.
În cazul transformatoarelor coborâtoare, cu două înfăşurări secundare, care
alimentează secţii ce funcţionează separat, protecţiile maximale de curent se vor
prevedea atât pe partea alimentării, cât şi pe partea fiecărei secţii. Protecţia de pe
partea alimentării, cât şi pe partea fiecărei secţii. Protecţia de pe partea alimentării
va comanda declanşarea tuturor întrerupătoarelor, iar protecţiile de pe partea
consumatorilor vor acţiona numai la declanşarea întrerupătorului secţiei respective
de bare.
La transformatorul cu mai multe înfăşurări, cu alimentare din două sau mai
multe părţi, protecţia maximală de curent, împotriva scurtcircuitelor polifazate
exterioare, trebuie să se realizeze direcţionată, atunci când selectivitatea
funcţionării se obţine numai pe această cale, fig. 3.11.
65
A 110 KV
+ +
+
+
+ + 7 T 8
1 I 4 T + + +
2 I 5 T
TC
+ + TC
3 I 6 T
TT
TC 35 KV
B 6 KV
Fig. 3.11. Protecţia maximală a transformatorului cu trei înfăşurări şi două

alimentări
Prin eşalonarea temporizărilor, crescător către sursa de înaltă tensiune, rezultă:
ta6  ta5  ta4 . (3.29)
La un defect exterior pe 6 kV lucrează selectiv releele 3 şi 6 şi transformatorul

rămâne în funcţiune pe 110kV şi 35kV. La un defect exterior pe 35kV releele 3 nu
acţionează, vor acţiona releele 1 şi 2, iar releul 5 comandă declanşarea selectivă a
întrerupătorului de pe 35kV, deoarece t a5 <t a4 . La un defect exterior pe 110kV,
condiţia de selectivitate cere ca releul 4 să comande declanşarea întrerupătorului de
pe 110kV, iar transformatorul să rămână în funcţiune pe 6kV şi 35kV (aici există
sursă de alimentare). Cum însă t a5 <t a4 , pentru ca releul 5 să nu acţioneze înaintea
releului 4, el trebuie prevăzut cu blocajul direcţional 8, care îşi închide contactele
numai la defecte exterioare pe 35kV şi permite alimentarea releului 5 (alimentarea
defectului exterior se face prin transformator şi de la sursa de 110 kV).
Dacă sensul de circulaţie al puterii este spre transformator, contactele releului
direcţional rămân deschise şi protecţia de pe partea de 35kV nu poate lucra.
Rezultă că această protecţie nu va putea lucra nici pentru defecte ce au loc în
transformator. Pentru ca protecţia de pe partea de 35kV să poată fi şi protecţie de
rezervă, pentru defecte interne în transformator, s-a prevăzut în schemă releul
suplimentar de timp 7 (alimentat direct de la releele 2), având t a7 <t a4 .
La defecte exterioare pe 110kV, declanşarea întrerupătorului de pe 110kV va
fi selectiv comandată de releul 4 (t a4 <t a7 ), iar releul 5 este blocat. În cazul unui
defect în transformator vor lucra ca rezervă releele 1, 4 şi 2, 7, releul 7 comandând,
prin intermediul releului 8, declanşarea tuturor întrerupătoarelor.
66
3.7. Protecţia autotransformatoarelor (ATR)
Regimurile anormale şi defectele din autotransformatoare sunt analoage cu

cele din transformatoare, ca urmare, protecţiile autotransformatoarelor au la bază
aceleaşi principii ca şi la transformatoare. Datorită, însă, legăturii galvanice între
cel puţin două înfăşurări ale autotransformatorului, apar şi unele particularităţi,
dintre care:
1. Neutrul autotransformatorului este legat electric atât la reţeaua de înaltă

tensiune cât şi la cea de medie tensiune (înfăşurări cuplate galvanic); ca urmare
protecţia împotriva scurtcircuitelor monofazate se realizează separat pentru cele
două înfăşurări. Selectivitatea protecţiei este asigurată prin introducerea unui releu
direcţional pentru protecţia instalată pe partea de înaltă tensiune, fig. 3.12.
+ + +
I T
kU 0
+ +
I T
Fig. 3.12. Schema protecţiei de curent homopolare la autotransformatoare
2. Protecţia de suprasarcină, pentru autotransformatoarele cu o singură

alimentare, se realizează cu două relee, câte unul pentru fiecare înfăşurare, ambele
acţionând la semnalizare prin acelaşi releu de timp. În cazul dublei alimentări, se
mai introduce un releu pe partea comună de bobinaj, spre legătura de nul, în scopul
controlului sumei curenţilor de alimentare.
3. Deoarece autotransformatoarele au puteri mai mici decât transformatoarele şi

dimensiunea circuitului magnetic este mai mică, ca urmare şocul de curent de
magnetizare este mai redus. Rezultă că PDL la autotransformatoare are condiţii
mai bune de funcţionare.
67
3.8. Protecţia blocului generator transformator (GT)
Unităţile generatoare şi transformatoare conectate în bloc şi formând blocuri

generator şi transformator GT, sunt supuse la aceleaşi tipuri de defecte şi regimuri
anormale ca şi generatorul şi transformatorul considerate separat. Deci, în
principiu, blocurile GT ar trebui echipate cu tipurile de protecţii corespunzătoare
generatorului şi transformatorului.
Deoarece blocul GT formează o singură unitate funcţională, există
posibilitatea ca unele protecţii să fie comune pentru generator şi transformator şi
apar o serie de particularităţi în realizarea protecţiilor care depind de schema de
conexiuni a blocului.
~ ~ ~ S1 ~ S1 ~ ~
a b c d e
Fig. 3.13. Scheme de conexiuni pentru blocuri GT
În fig. 3.13 sunt reprezentate câteva scheme de conexiuni posibile.
 Particularităţile protecţiei maximale de curent
Blocul cu schema de conexiuni din fig. 3.13.a are o singură protecţie

maximală de curent, cu transformatoarele de curent montate spre nulul
generatorului. Schema protecţiei este identică cu cea de la generator, fig. 2.20.
Protecţia acţionează la declanşare prin întrerupătorul blocului şi la ADR.
Dacă există o derivaţie spre serviciile interne, fig. 3.13.b, atunci releul de timp
4, fig. 4.20 are două contacte cu temporizări diferite. Cu prima temporizare se
comandă declanşarea întrerupătorului serviciilor interne, iar cu a doua,
întrerupătorul blocului, al serviciilor interne şi ADR.
În cazul schemelor de conexiuni din fig. 3.13.c şi d se instalează, ca şi în cazul
transformatorului cu trei înfăşurări, câte o protecţie maximală pe fiecare înfăşurare,
cea dinspre generator fiind montată către punctul neutru al acestuia. Pentru
asigurarea funcţionării selective, una din protecţii cuprinde şi relee direcţionale.
La blocurile cu transformatoare cu trei înfăşurări divizate, fig. 3.13.e se
instalează câte o protecţie maximală de curent spre neutrul generatoarelor şi una pe
înfăşurarea de înaltă tensiune a transformatorului.
68
Calculul curenţilor de pornire pentru protecţiile maximale se face după
aceleaşi metode ca şi la generatoare şi transformatoare.
 Particularităţile protecţiei diferenţiale
Dacă schema de conexiuni a blocului GT nu are întrerupător între generator şi

transformator, se poate folosi o singură protecţie diferenţială longitudinală comună
ambelor componente. Dacă există deviaţie spre serviciile interne, în circuitul
diferenţial este inclusă şi această deviaţie.
+ +
I I
TR TR
SI SI
+
I
GS ~
+
GS ~
I
Fig. 3.14. Schema protecţiei diferenţiale Fig. 3.15. Schema protecţiei diferenţiale
longitudinale cu zone întrepătrunse longitudinale pentru generatoare cu puteri
de peste 100 MV
În cazul blocurilor GT cu întrerupător între generator şi transformator şi cu

deviaţie spre serviciile interne, cu posibilitate de funcţionare independentă a celor
două unităţi, se prevede câte o protecţie diferenţială separată pentru generator,
respectiv pentru transformator, ale căror zone protejate se întrepătrund, fig. 3.14.
Dacă puterea generatoarelor este mare, sensibilitatea protecţiei diferenţiale
comune nu mai este corespunzătoare. În această situaţie se instalează o protecţie
diferenţială proprie generatorului şi una comună pentru blocul GT, care o cuprinde
şi pe cea a generatorului, fig. 3.15.
 Particularităţile protecţiei împotriva punerilor la pământ monofazate
Curenţii capacitivi de punere la pământ, în cazul unor puneri la pământ în

statorul generatorului, au valori ridicate şi există pericolul apariţiei arcului electric.
S-a propus drept valoare admisibilă a curentului de defect (1÷1,5)A.
69
Funcţionarea protecţiei împotriva punerilor la pământ monofazate se bazează:
pe controlul tensiunii de secvenţă homopolară; pe controlul, în curent continuu, a
rezistenţei de izolaţie a înfăşurării statorice; pe controlul curentului de armonica a
treia; care circulă între punctul neutru al generatorului şi pământ.
În fig. 3.16 este reprezentată o schemă de protecţie în curent continuu şi
controlul deplasării potenţialului punctului neutru al generatorului.
Semnal
+
I 2
K
TT 2
GS
+
1 U> R2
R1
TT
+
C R3
TT a
–
Fig. 3.16. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate, pentru bloc GT,
cu alimentarea în curent continuu
Transformatorul TT şi releul maximal de tensiune 1 măsoară deplasarea

potenţialului punctului neutru al generatorului şi pot asigura protejarea a cca. 85%
din înfăşurarea statorică (zona moartă reprezintă 15%).
Pentru o punere la pământ monofazată la bornele generatorului, tensiunea la
bobina releului 1 are valoarea maximă: U r 1max  100V .
Tensiunea de secvenţă homopolară maximă poate fi:

U
U 0 max  nG  U fn , (3.30)
3
unde:
U nG – tensiunea nominală a generatorului;
U fn – tensiunea nominală pe faze.
Raportul de transformare al TT este:
U fn
nTT  , (3.31)
100 / 3
şi deci tensiunea nominală la bornele releului va fi:
U R  U S  U T max 3U 0 max
U r 1 max    100V , (3.32)
nTT nTT
70
Valoarea de pornire a tensiunii releului 1 se alege U pr = 15V şi deci, apare
justificată afirmaţia existenţei unei zone moarte de 15%.
Între priza de pământ şi primarul TT se intercalează condensatorul C, căruia i
se aplică tensiunea redresată de puntea R d , alimentată de transformatorul auxiliar
TT a . În serie cu primarul lui TT a se leagă releul de curent 2, al cărui curent de
acţionare poate fi reglat. În regim normal de funcţionare condensatorul C are rolul
unui întrerupător în circuitul punţii R d şi releul 2 nu este acţionat. La un defect
monofazat, de exemplu în K, se crează prin pământ un circuit închis pentru
curentul redresat, creşte curentul absorbit de primarul lui TT a şi ca urmare releul 2
acţionează. Acţionarea este asigurată indiferent de apropierea punctului K faţă de
neutru, deci protecţia înfăşurărilor generatorului este integrală.
3.9. Tendinţe în protecţia blocurilor generator transformator
În centralele termoelectrice echipate cu surse de puteri unitare mari, sistemul

de funcţionare în bloc se extinde, atât la elementele de pe partea electrică, cât şi la
cele de pe partea mecanică. Se discută tot mai frecvent de ansamblul cazan-
turbină-generator-transformator şi servicii interne aferente. În aceste condiţii,
interdependenţa dintre instalaţiile de protecţie aferente elementelor blocului devine
tot mai strânsă, iar condiţiile privind selectivitatea şi siguranţa în funcţionare tot
mai severe. Sistemelor de protecţie le revine sarcina de a sesiza defectele şi
regimurile anormale, de a elabora deciziile de deconectare de la sistem în cazul
unui defect, de a ierarhiza comenzile de declanşare (numai la generatorul, sau
numai blocul G-T, sau oprirea generală a tuturor elementelor care compun blocul,
inclusiv cazanul). Toate funcţiile enumerate ţin seama de intercondiţionările şi
restricţiile tehnice de funcţionare (valori limită admisibile, viteze de variaţie
impuse parametrilor controlaţi etc.).
De exemplu, PDL a generatorului transmite, simultan cu comanda de
declanşare a întrerupătorului blocului, comanda pentru oprirea turbinei, urmată de
întreruperea alimentării cu combustibil a cazanului.
Protecţia turbinei împotriva creşterii turaţiei comandă în acelaşi timp şi
declanşarea întrerupătorului generatorului de bloc.
La trecerea accidentală a generatorului în regim de motor, protecţia va
comanda temporizat în (2÷5) secunde declanşarea, acest lucru fiind condiţionat de
funcţionarea protecţiei tehnologice sau de închiderea ventilului de închidere rapidă
(VIR) pentru admisia aburului în turbină.
În cazul unei defecţiuni în circuitele de comandă ale VIR protecţia comandă
temporizat, cu cea de-a doua treaptă (10÷20) secunde, declanşarea necondiţionată a
blocului.
În fig. 3.17 este reprezentată schema pentru coordonarea protecţiilor electrice
şi termomecanice în cazul unui grup turbină-generator.
71
Protecţii Protecţii
termodinamice termodinamice
turbină generator
Oprire
turbină
VIR închis Clapete

reţinere
închise
30 ÷ 180s
Protecţii electrice Protecţia

generator care de putere
declanşează turbina inversă
10 ÷ 20s 2 ÷ 5s
Buton avarie Relee ieşire protecţii Declanşare

generator electrice generator voită T-G
Decl. întrerupt. bloc

Decl. într. SI 6kV secţia A
Excitaţie G
Decl. într. SI 6kV secţia B
Fig. 3.17. Schema pentru coordonarea protecţiilor electrice şi termomecanice

în cazul unui grup turbină-generator
În prezent, sunt frecvent utilizate protecţiile realizate prin mijloace de calcul

numeric. Acestea pot funcţiona atât pe baza transpunerii principiilor de acţionare
ale protecţiilor cu echipamente clasice, cât şi pe baza unor principii specifice de
funcţionare.
72
Cap. IV. Protecţia liniilor electrice
CAPITOLUL IV. PROTECŢIA LINIILOR ELECTRICE
4.1. Tipuri de protecţii prevăzute
Problema protecţiei liniilor electrice este mai complicată decât a

echipamentelor din centrale şi staţii deoarece tipul şi schema protecţiei adoptate
depind de un număr mare de factori, dintre care menţionăm:
 configuraţia reţelei (radială, buclată, complexă, cu staţii în derivaţie, cu
linii paralele);
 importanţa linie în cadrul sistemului electric;
 modul de tratare a neutrului;
 influenţa defectelor asupra stabilităţii sistemului;
 construcţie aeriană sau în cablu;
 posibilitatea declanşărilor monofazate sau trifazate;
 existenţa sau absenţa dispozitivelor RAR.
În cazul liniilor, problema deteriorării în urma defectelor nu se pune la fel ca
la echipamentele din centrale şi staţii. Rolul protecţiei liniilor este de a reduce la
minimum influenţa defectelor asupra funcţionării restului sistemului.
Dintre factorii enumeraţi mai sus, configuraţia reţelei are importanţa cea mai
mare în alegerea tipului şi schemei protecţiilor adoptate. Cu toate acestea,
normativele în vigoare recomandă tipurile de protecţie pentru linii în raport cu
modul de tratare a neutrului, astfel:
a. Protecţia liniilor din reţelele cu neutrul legat direct la pământ:
1. Protecţia maximală de curent se va utiliza:
73
 la linii de 110 kV radiale, ca protecţie de bază şi rezervă;

 ca protecţie de rezervă la linii care au ca protecţie de bază o singură protecţie
de distanţă.
2. Protecţia de distanţă se recomandă:
 la liniile de 110 kV cu alimentare bilaterală, ca protecţie de bază;
 la linii radiale de 110 kV, ca protecţie de bază dacă protecţia maximală de
curent nu îndeplineşte condiţiile de rapiditate şi sensibilitate;
 la liniile radiale de 220÷400 kV, ca protecţie de bază.
3. Protecţia de distanţă cu canal de transmisie este indicată pentru:
 liniile de 220÷750 kV (cu excepţia celor radiale), la care protecţia de bază
este asigurată de câte două protecţii de distanţă la fiecare extremitate cu
canal de transmisie între protecţii omoloage;
 linii de 110 kV, la care, din considerente de stabilitate dinamică, defectele
trebuie eliminate rapid.
3. Protecţia maximală de curent homopolar, la linii de 220÷750 kV, ca protecţie
de rezervă a protecţiilor de distanţă cu canal de transmisie.
4. Protecţia comparativă direcţională, ca protecţie de rezervă a liniilor de 110 kV
prevăzute cu protecţie de distanţă şi canal de transmisie.
5. Protecţia comparativă de fază şi protecţia diferenţială longitudinală se
recomandă pentru liniile de 220÷750 kV şi la liniile de 110 kV la care defectele
trebuie eliminate rapid.
6. Protecţia diferenţială transversală se recomandă pentru liniile de 110 kV cu
dublu circuit.
7. Protecţia minimală de tensiune se montează la extremitatea dinspre consumator
a limiilor de 110 kV cu derivaţii, pentru funcţionarea corectă a instalaţiei RAR.
8. Protecţia maximală de tensiune se recomandă pentru linii de 400 kV sau
linii de 220 kV pentru eliminarea supratensiunilor de rezonanţă.
9. Protecţia împotriva suprasarcinii se recomandă pentru liniile în cablu.
b. Protecţia liniilor din reţelele cu neutrul legat la pământ prin
rezistenţă:
 Protecţia maximală de curent.
 Protecţia maximală de curent homopolar.
 Protecţia de distanţă şi protecţia diferenţială.
 Protecţia împotriva suprasarcinii.
c. Protecţia liniilor din reţelele cu neutrul izolat sau legat la pământ prin
bobină de compensare:
 Protecţia maximală de curent, pentru linii radiale.
 Protecţia maximală de curent direcţională pentru linii cu alimentare
bilaterală.
 Protecţia de distanţă.
 Protecţia de distanţă cu canal de transmisie.
 Protecţia diferenţială longitudinală.
 Protecţia diferenţială transversală.
 Protecţia maximală de curent de secvenţă inversă.
74
 Protecţia maximală de tensiune homopolară.

 Protecţii selective împotriva punerilor la pământ simple.
 Protecţia împotriva suprasarcinii.
În continuare sunt prezentate protecţiile liniilor electrice grupate pe tipuri de
protecţii.
4.2. Protecţia liniilor radiale
Reţelele radiale sunt reţelele cu configuraţia cea mai simplă şi selectivitatea se

poate obţine prin metode simple:
- prin eşalonarea temporizărilor crescător de la consumatori spre sursă, pentru
protecţiile temporizate;
- prin desensibilizarea în raport cu defectele produse pe elementele următoare,
spre consumatori, pentru protecţiile rapide.
Liniile radiale se prevăd cu următoarele tipuri de protecţii:
1. secţionarea de curent rapidă (netemporizată), împotriva scurtcircuitelor
polifazate şi a dublelor puneri la pământ;
2. secţionarea homopolară rapidă şi protecţia maximală de curent
homopolară temporizată, împotriva punerilor la pământ monofazate,
respectiv a scurtcircuitelor monofazate;
3. secţionarea de curent temporizată şi protecţia maximală de curent
temporizată, ca protecţie de rezervă, împotriva defectelor polifazate;
4. protecţii de distanţă rapide pentru linii radiale importante;
5. protecţii diferenţiale şi comparative pentru linii radiale în cablu, de
importanţă mare.
4.2.1. Secţionarea de curent rapidă
Se consideră linia radială cuprinsă între barele A şi B din fig. 4.1, pentru care
se trasează curba de variaţie a curenţilor de scurtcircuit în regim stabilizat.
+
I
A B K
2
~
SE 1
TC
I sc TR
I pp Regim maxim
Regim minim
I pp
Zonă activă Zonă moartă I” sc max K
Fig. 4.1. Diagrama curenţilor de scurtcircuit şi schema de principiu a secţionării

rapide
Curentul de pornire al protecţiei se calculează cu relaţia:
75
''
I pp  K sig I sc max K
, (4.1)
unde:
K sig = 1,2÷1,5
I” sc max K – valoarea supratranzitorie a componentei periodice a curentului de
scurtcircuit trifazat, în regim maxim de funcţionare, la un defect în
capătul zonei protejate (în punctul K), la capătul opus sursei.
Alegerea curentului de pornire după (6.1) conduce la apariţia unei zone în care
protecţia nu lucrează, numită zonă moartă, a cărei lungime este dependentă de
regimul de funcţionare al liniei. Se consideră că secţionarea de curent
netemporizată este eficientă dacă lungimea zonei active reprezintă cel puţin 30%
din lungimea zonei protejate. Defectele din zona moartă a secţionării vor fi
lichidate, cu temporizare, de către protecţia de rezervă a liniei. Fiind selectivă prin
alegerea curentului de pornire, secţionarea nu necesită temporizări. Ea se
realizează, de regulă, cu două transformatoare de curent, ce alimentează două relee,
deoarece în reţelele cu curenţi mici de punere la pământ, nu este necesară
acţionarea la declanşare în cazul punerilor la pământ monofazate, iar în reţelele cu
curenţi mari de punere la pământ se prevede o protecţie separată.
4.2.2. Secţionarea de curent temporizată
Este o protecţie maximală de curent temporizată, folosită în locul secţionării

rapide, atunci când aceasta nu protejează cel puţin 20% din lungimea liniei.
Secţionarea temporizată se poate folosi şi împreună cu secţionarea netemporizată,
pentru a reduce defectele din zona moartă a secţionării netemporizate.
Curentul de pornire se determină din condiţia de desensibilizare în raport cu
curentul de scurtcircuit exterior I” sc max K1 , în regim maxim de funcţionare, pentru
un defect la capătul opus al elementului imediat următor celui protejat, spre
consumatori, fig. 4.2.
''
I pp  K sig I sc . + + (4.2)
max K 1
2T
1 I K1
PTR
L
~
SE I1 TC I 2 TR 3
I sc Regim
I pp Regim
I pp
I” sc max
ta l
t a1 Δt t aPT
l
Fig. 4.2. Schema de principiu a secţionării de curent temporizate
76
În cazul considerat (linie plus transformator), zona de lucru acoperă integral
lungimea liniei L, atât în regim maxim cât şi în regim minim şi poate constitui şi
protecţie de rezervă pentru o porţiune din înfăşurările transformatorului.
Pentru asigurarea selectivităţii protecţiei, se adoptă un timp de acţionare t a1 ,
superior cu o treaptă Δt valorii de acţionare t aPTR a protecţiei de bază a
transformatorului TR.
t a1  t aPTR  t . (4.3)
4.2.3. Protecţia maximală de curent temporizată
Se poate realiza ca o protecţie cu caracteristică de timp independentă de

curentul de scurtcircuit sau ca o protecţie cu caracteristica de timp dependentă de
curentul de scurtcircuit.
Protecţia maximală cu caracteristică independentă are schema electrică de
principiu şi diagrama timpilor de acţionare reprezentată în fig. 6.3.
(1,2,3)
+ + + (4,5,6) (7,8,9)
B1
1 I 2 I 3 I
Z1 Zm 10
+ Decl.
A B2 B B3 C B4
~ 1 I
I1 K1 I2 K2 K3
SE TC C4
~
M
ta
t 3 = t 6 + Δt t 6 = t 9 + Δt t 9 = t 10 + Δt
0,15s 0,15s 0,15s t 10 = 0,1s
0
l
Fig. 4.3. Protecţia maximală de curent temporizată, cu caracteristică
independentă
Protecţia este introdusă ca o completare a secţionărilor netemporizate realizate

cu releele 1,4 şi 7. Deoarece reprezentarea grupurilor de relee 1, 4, 6 şi 7, 8, 9 este
identică cu reprezentarea grupului 1, 2, 3, în fig. 6.3 s-a făcut numai reprezentarea
grupului 1, 2, 3.
În zonele de acţionare ale secţionărilor netemporizate, reprezentarea de releele
1, 4 şi 7, defectele sunt lichidate rapid (punctele A, B şi C din figură). În zonele
moarte, acestea vor fi lichidate cu temporizările t 9 , t 6 , respectiv t 3 , crescătoare în
trepte, de la consumator (t 10 ≈ 0,1 secunde, pentru protecţia de bază a motorului M)
spre sursă.
Protecţia maximală cu caracteristică dependentă are schema electrică de
principiu şi diagrama timpilor de acţionare reprezentată în fig. 4.4.
77
B1 I B2 I B3 3 I
1 I 2 I
1/I 1/I
A B
~
SE K3 K2 3 I
K1
Δt
Δt
t a1B2 t a2B3
t a1A t a2B l
Fig. 4.4. Protecţia maximală de curent temporizată cu caracteristică
dependentă
Protecţia este realizată cu relee de curent care funcţionează pe principiul

inducţiei, cu caracteristică dependentă şi includ şi o secţionare rapidă. Datorită
caracteristicii dependente, timpul de acţionare al protecţiei scade pe măsura
apropierii de sursă. De exemplu, în zona de acţionare a secţionării rapide, pentru
L 1 , timpul de acţionare este t a1A = 0,1 secunde şi creşte pentru un defect pe bara B2 ,
la valoarea:
t a1B 2  t a1 A  t , (4.4)
cu Δt = 0,5 secunde.
Asrfel, rezultă temporizări mai mici decât în cazul protecţiei maximale de
curent cu caracteristică independentă.
Protecţiile maximale cu caracteristică dependentă folosesc relee de inducţie
relativ complicate. În plus, nu permit luarea în consideraţie a influenţei regimului
de funcţionare (maxim sau minim), care modifică esenţial aspectul diagramei
curenţilor de scurtcircuit şi lungimea zonei de eficacitate a secţionării rapide.
4.2.4. Protecţia liniilor radiale împotriva defectelor monofazate la pământ
În reţelele cu curenţi mici de punere la pământ, cu neutrul izolat sau legat

la pământ prin bobina de stingere, se instalează protecţii selective împotriva
defectelor monofazate la pământ, şi anume:
 protecţii maximale de curent homopolare (realizate cu FCSH sau TSH);
 protecţii direcţionale homopolare.
Protecţiile maximale de curent homopolare se desensibilizează în raport cu
curentul capacitiv I c al liniei protejate, care circulă prin locul de instalare al
protecţiei, la defecte pe alte linii învecinate.
În cazul în care coeficientul de sensibilitate al protecţiei maximale nu este
corespunzător (K sens < 1,5), se prevăd protecţii direcţionale homopolare, realizate
78
cu relee direcţionale. Acestea se alimentează cu o tensiune proporţională cu
tensiunea homopolară, obţinută la bornele secundarului în triunghi deschis al unui
TT, alimentat cu tensiunea pe bare şi cu un curent proporţional cu componenta de
secvenţă homopolară, de la un FCSH, instalat pe linia protejată.
Se utilizează, de asemenea, dispozitive pentru protecţia selectivă împotriva
punerilor la pământ în reţelele cu neutrul izolat sau compensat, care detectează
linia defectă după conţinutul de armonici superioare din curentul homopolar.
Aceste armonici se datoresc saturaţiei miezului transformatorului şi apariţei arcului
electric în punctul de defect.
Un alt principiu utilizat, este controlul defazajului dintre curentul şi tensiunea
homopolară, în prima semiperioadă a regimului tranzitoriu.
Acest defazaj este nul pentru linia defectă şi are valoarea de 180° pentru liniile
sănătoase.
În reţelele cu curenţi mari de punere la pământ, cu tensiuni nominale
U n ≥ 110 KV, care au neutrul legat direct la pământ, valoarea curentului de punere
la pământ a unei faze poate fi mai mare decât valoarea curentului de scurtcircuit
trifazat. Ca protecţii de bază ale liniilor componente, se pot prevedea secţionări de
curent homopolare şi protecţii de distanţă rapide, iar ca protecţii de rezervă se
instalează protecţii maximale de curent homopolare, temporizate.
4.3. Protecţia de distanţă a liniilor electrice
Liniile de interconexiune de 110 KV şi 220 KV se prevăd obligatoriu cu o

protecţie de distanţă, ca protecţie de bază împotriva scurtcircuitelor între faze şi a
scurtcircuitelor monofazate la pământ.
Aşa cum s-a arătat şi în capitolul 3, utilizarea protecţiei de distanţă constituie
o posibilitate de a stabili cu precizie locul în care s-a produs defectul, în raport cu
locul în care s-a montat protecţia.
În fig. 4.5 este prezentată schema bloc a unei protecţii de distanţă.
ED
U, I
EP EM BL EE
ET DBC
Fig. 4.5. Schema bloc a unei protecţii de distanţă
Elementul de pornire EP este un releu maximal de curent sau un releu de

impedanţă minimă. Acesta asigură pornirea protecţiei şi este cu acţiune
instantanee. Elementul de măsură EM a impedanţei, măsoară cu precizie
impedanţa şi prin aceasta distanţa până la locul de defect. Prin intermediul
79
elementului de temporizare ET se introduce dependenţa timpului de acţionare t a de
valoarea impedanţei măsurate t a = f(U/I). Această dependenţă se introduce din
motive de selectivitate. Tot din motive de selectivitate se utilizează elementul
direcţional ED. Blocul logic BL stabileşte dacă sunt îndeplinite condiţiile de
funcţionare ale protecţiei în acord cu informaţiile primite de la dispozitivul de
blocare şi coordonare DBC a funcţionării protecţiei, cu alte sisteme de protecţie
sau automatizate (de exemplu protecţia de distanţă nu trebuie să funcţioneze la
apariţia pendulaţiilor în reţeaua din care fac parte linia protejată). Mărimea de
comandă se obţine la ieşirea blocului de execuţie EE.
4.3.1. Principiul de funcţionare al unui releu de impedanţă minimă
Fie structura de tip balanţă electromagnetică reprezentată în fig. 6.6, ale cărei
bobine de curent BI şi de tensiune BU sunt alimentate prin intermediul TC şi TT,
cu curentul I al liniei protejate şi cu tensiunea U pe barele staţiei unde este montată
protecţia de distanţă.
TT
+
MI
Ir
TC MU
BI
l RST BU Ur
I
K
Fig. 4.6. Releu de impedanţă tip balanţă electromagnetică
Curentul I r şi tensiunea U r , aplicate releului de tip balanţă, au expresiile:

I U
Ir  ; Ur  ; (4.5)
TC TT
unde:
η TC şi η TT – rapoartele de transformare ale transformatorului de curent şi
respectiv transformatorului de tensiune.
Dacă se neglijează acţiunea resortului antagonist şi cuplurile de frecare, releul
îşi va închide contactele atunci când cele două cupluri M I şi M U , dezvoltate prin
intermediul braţelor pârghiei, de către bobinele BI şi BU, vor satisface relaţia:
MU  M I , (4.6)
80
sau
K 2U r2  K1 I r2 , (4.7)
unde:
K 1 şi K 2 – coeficienţii de proporţionalitate.
Din (6.5) şi (6.7) rezultă:
U K1
Zr  r   Z pr , (4.8)
Ir K2
unde:
Z r – impedanţa măsurată de releu;
Z pr – numită impedanţa de pornire a releului.
Condiţia Z r ≤ Z pr arată că acţionarea releului are loc în interiorul unui cerc de

rază Z pr , reprezentat în fig. 4.7, care se numeşte caracteristică de acţionare a
releului de minimă impedanţă. Caracteristica de acţionare circulară cu centrul în
origine este cea mai simplă caracteristică de acţionare.
jX
Z pr
Zr
O R
Zr ≤
Fig. 4.7. Caracteristica de acţionare a releului de minimă impedanţă
Pentru a arăta posibilitatea localizării defectului prin măsura impedanţei se

consideră, fig. 4.6, un scurtcircuit metalic bifazat între fazele R şi S, în punctul K,
la distanţa l de bare. În această situaţie tensiunea U sc la locul de instalare a
protecţiei (lângă barele staţiei) va fi:
U sc  2Z l I sc  2Z1lI sc , (4.9)
unde:
2Z l – este impedanţa buclei de defect prin care circulă curentul I sc ;
Z 1 – este impedanţa specifică a liniei pe unitatea de lungime (Ω/km).
În condiţii de scurtcircuit
U rK U sc TC 
Zr  K    2 Z1  l  TC  K  l (4.10)
Ir I sc TT TT
unde:
U r K – tensiunea aplicată releului, la scurtcircuit;
I r K – curentul aplicat releului, la scurtcircuit.
Din relaţia (4.10) se constată că impedanţa Z r , măsurată de releu, este

proporţională cu distanţa l la defect, din acest motiv protecţia se mai numeşte şi
protecţia de distanţă.
81
4.3.2. Caracteristici de acţionare pentru releele de impedanţă
Caracteristicile de acţionare ale releelor de impedanţă, utilizate ca elemente de

pornire şi elemente de măsură a impedanţei, sunt reprezentate prin curbe închise în
planul (R, jX), situate în cele mai multe cazuri în primul cadran.
Se utilizează caracteristici continue, curbe închise, care sunt de fapt conice de
tipul elipsei şi caracteristici discontinue (cu discontinuităţi de speţa întâi, de tipul
poligoanelor convexe).
Caracteristici continue
Se consideră ecuaţia generală a unei elipse, cu centrul în originea sistemului

de coordonate r, x şi cu axa mare suprapusă cu axa absciselor:
r 2 x2
 1 (4.11)
a2 b2
Prin rotirea sistemului de axe r, x cu unghiul ψ şi translarea cu X 0 şi R 0 faţă de
sistemul de coordonate (R, jX), elipsa de ecuaţie (6.11) se poate poziţiona oricum
în planul R, jX, fig. 4.8, rezultând:
x   X  X 0 cos ψ  R  R0 sin ψ , (4.12)
r   X  X 0 sinψ  R  R0 cosψ . (4.13)
Prin urmare, faţă de noile axe R, X, ecuaţia elipsei va fi dată de expresia:
R  R0 2 a 2sin 2 ψ  b 2 cos 2 ψ    X  X 0 2 b 2sin 2 ψ  a 2 cos 2 ψ  

(4.14)
 R  R0  X  X 0 a 2  b 2 sin2ψ  a 2b 2  0
Ecuaţia (4.14) poate fi particularizată, pentru diverse poziţii şi forme ale

elipselor, putând rezulta şi caracteristici circulare şi drepte.
jX jX
X A(X, r)
x r Z pr
r
X C Ψ
X0 K
X0 φ R
0 R0
Ψ R K K’
R0 R K’
Fig. 4.8. Translarea şi rotirea axelor Fig. 4.9. Caracteristica releului de
în planul (R, jX) impedanţă generalizată în planul (R, jX)
82
Deoarece în realizările practice, cel mai frecvent, se utilizează caracteristica
de formă circulară, consideraţiile ce urmează se vor face cu referire la aceste
caracteristici.
În fig. 4.9 este reprezentată o caracteristică circulară cu centrul în punctul
C (R 0 , X 0 ). Ecuaţia caracteristicii este:
R  R0 2   X  X 0 2  K 2 , (4.15)
unde:
R 0 şi X 0 – coordonatele centrului;
K – este raza cercului.
Construind diametrul care trece prin origine rezultă unghiul ψ şi segmentul
K’, coordonatele centrului exprimate în funcţie de noile variabile vor fi:
   '
K cos  K 1   cos
R0  K  K cos  K 1 
'
 (4.16)
 K 
  
X 0  K  K ' sin  K 1 
K ' 
K sin  K 1   sin . (4.17)
 
unde:
K'
 .
K
În cazul caracteristicii analizate, impedanţa de pornire |Z pr | nu mai este
constantă, ca în cazul (4.8), fig. 4.7, ci valoarea sa depinde de argumentul φ al
vectorului Z pr . Pentru dependenţa Z pr = f (φ) rezultă expresia:
Z pr  K 1   cos    1  1   2 sin  -  (4.18)
 
Dacă se dezvoltă parantezele din ecuaţia cercului C(R 0 , X 0 ) dată de (4.15),
înmulţind ambii membrii cu I2 şi comparând cu relaţia (4.18), rezultă:
U 2  2UIK 1   coscos  2UIK 1   sinsin  I 2 K 2   2  0 (4.19)
unde:
U2=Z2I2; (η-2) < 0;
UIcosφ = P, puterea activă;
UIsinφ = Q, puterea reactivă.
Revenind în relaţia (6.19) obţinem:
K i I 2  K uU 2  K P P  K Q Q  0 , (4.20)
cu:
K i   K 2   2   K 2 2    ;
K u  1;
K P  2 K 1   cos ψ ;
K Q  2 K 1   sinψ .
Expresia (4.20) are semnificaţia unei sume algebrice de patru cupluri (sau în
particular de patru curenţi, tensiuni sau fluxuri).
83
Prin alegerea corespunzătoare a coeficienţilor în ecuaţia generală a cercului
din (4.15) sau a coeficienţilor din (4.20), se pot obţine caracteristici particulare în
planul impedanţelor (R, jX) sau al admitanţelor (G, jB).
Caracteristici discontinue
Deoarece este vorba despre sisteme realizabile din punct de vedere fizic, se
vor lua în considerare caracteristicile care prezintă discontinuitate de speţa întâi şi
anume numai cele formate din însumarea pe porţiuni a unor drepte – caracteristici
poligonale.
În planul R, jX ecuaţia caracteristicii poligonale este dată de relaţia:
n
X   Rtgψ K  X aK  , (4.21)
1 R R K 1  R K 
unde semnificaţiile mărimilor ce intervin sunt ilustrate în fig. 4.10.
jX
x a3
Ψ2 x3 3
x a2
2 x2
Ψ1 Ψ3
R1 R4 R
R2 x R3
4 Ψ4 4
x a1
x1
1
x a4
Fig. 4.10. Caracteristica poligonală formată din 4 trepte
Caracteristicile de acţionare pentru protecţiile de distanţă fiind întotdeauna

închise, rezultă condiţia suplimentară:
Rn1  R1 . (4.22)
Punctul de început al caracteristicii, care determină pe R 1 este pur
convenţional, iar ψ K este definit la abscisa şi ordonata la limitele intervalelor. Fiind
date aceste limite relaţia (6.21) se mai poate scrie:
 R  X K 1  X K   R K  1 X K  R K X K 1 
X    R( R  R ) (4.23)
 R K 1  R K  X ( X1  X2 )
1 2
Se poate obţine o caracteristică poligonală prin schimbarea pantei unei drepte

dacă valorile uneia din variabile (de exemplu R) iese din mulţimea de valori
admisă. Această logică se reduce la o comparaţie de tipul:
X  sup/inf  X K (4.24)
84
Caracteristici mixte
Caracteristicile mixte se obţin din combinarea a două sau mai multor

caracteristici continue sau discontinue. În fig. 4.11 a, b sunt reprezentate două
caracteristici mixte rezultate prin intersecţia a două cercuri şi respectiv a unei
elipse cu un cerc.
jX jX
O 2 (R 02 ,X 02 ) O 2 (R 02 ,X 02 )
O 1 (R 01 ,X 01 Ψ2 O 1 (R 01 ,X 01
R Ψ1 R
Ψ1 Ψ2
Fig. 4.11. Caracteristici mixte
4.3.3. Alegerea formei caracteristicilor de acţionare în funcţie de

comportarea în condiţii reale
Folosirea unor relee de impedanţă, cu caracteristici de acţionare diferite de

caracteristica circulară cu centrul în origine, trebuie făcută în legătură cu
comportarea în condiţii reale de exploatare, considerând influenţa arcului electric
asupra impedanţei măsurate şi regimul de suprasarcină.
jX
B’ R arcB
B M
Z scB Z tB = Z scB +
C φ sc Z R
Z sc φ suprsupr
Z N
R arcA tC
1
2
A Z B
L B’
C
Fig. 4.12. Diagrama fazorială a impedanţelor în planul (R, jX) la un defect cu

arc electric
85
1. Influenţa rezistenţei arcului electric este pusă în evidenţă în fig. 4.12. S-a
considerat linia L cuprinsă între staţiile A şi B, protecţia de impedanţă fiind
instalată în staţia A. Protecţia de impedanţă trebuie să protejeze teoretic linia L.
Vectorul impedanţă Z sc face un unghi cuprins între 60° şi 80° cu axa OR, în funcţie
de tipul scurtcircuitului. Dacă se adaugă rezistenţa arcului electric R arc , impedanţa
totală de defect Z t este:
Z t  Z sc  Rarc (4.25)
Pentru situaţiile particulare când scurtcircuitul are loc în A, în B sau în C,
rezultă:
Z t A  Rarc A ,
Z t B  Z sc B  Rarc B , (4.26)
Z t C  Z sc C  Rarc C ,
astfel că, extremitatea vectorului Z t descrie suprafaţa patrulaterului ABMN, numit
patrulater de defect.
Dacă defectul are loc fără arc electric, limita zonei de acţionare a protecţiei
este dată de modulul lui Z sc B , care este şi raza caracteristicii de acţionare 1.
În cazul apariţiei unui defect în B, însoţit de arc electric, releul va măsura
Z tB > Z scB  Z pr şi protecţia nu va acţiona, cu toate că defectul s-a produs în zona
protejată.
Pentru ca protecţia să acţioneze la defect în B, însoţit de arc electric, ar fi
necesară mărirea razei caracteristicii de acţionare la Z tB obţinându-se
caracteristica 2.
Acest lucru ar putea însă determina funcţionări neselective ale protecţiei, la
apariţia unor scurtcircuite situate la limita zonei protejate şi neînsoţite de arc
electric (porţiunea BB’).
Caracteristica ideală, din punctul de vedere al influenţei arcului electric, este
caracteristica de forma patrulaterului de defect.
Se consideră că o caracteristică de acţionare este, cu atât mai bună, cu cât aria
acesteia acoperă mai bine aria patrulaterului de defect, iar diferenţa dintre cele
două arii este cât mai mică. Din acest punct de vedere caracteristicile de acţionare
discontinue, de tip patrulater şi cele eliptice, fig. 4.13, sunt considerate cele mai
apropiate de caracteristica ideală.
jX
elipsă
patrulater
de defect
R
Fig. 4.13. Caracteristica de acţionare eliptică
86
2. În legătură cu comportarea la suprasarcini se pot face următoarele
consideraţii: la funcţionarea cu un factor de putere ridicat, Z supr se găseşte în
apropierea axei reale, fig. 4.12. Pentru linii scurte, la care curentul de scurtcircuit
la limita zonei protejate este sensibil mai mare decât cel de suprasarcină, rezultă
Z supr >Z sc =Z pr şi protecţia nu acţionează greşit.
În cazul liniilor lungi şi puternic încărcate, curentul de scurtcircuit la limita
zonei protejate poate fi egal sau chiar mai mic decât cel de suprasarcină, rezultând
Z supr ≤ Z sc =Z pr şi în consecinţă poate avea loc o acţionare greşită a protecţiei la
suprasarcină.
Evitarea unor asemenea acţionări se realizează, prin folosirea unor relee cu
caracteristici ce permit deosebirea defectelor de suprasarcini, nu numai prin
modulul vectorului impedanţă, ci şi prin argumentul lui. Din fig. 4.12 se observă că
utilizarea unei caracteristici circulare cu centrul în origine nu permite acest lucru.
O caracteristică convenabilă pentru a deosebi regimul de suprasarcină de cel de
scurtcircuit, ar fi caracteristica de tipul patrulaterului de defect.
În urma analizelor făcute în diverse lucrări de specialitate se desprinde drept
principală concluzie că, utilizarea unor caracteristici de acţionare circulare cu
centrul în origine, poate duce la acţionări false ale protecţiei de impedanţă, în cazul
apariţiei regimului de pendulaţii.
De regulă, împotriva acţionărilor greşite la pendulări, a protecţiei de distanţă,
se folosesc sisteme de blocare a funcţionării pe durata acestui regim.
4.3.4. Principii de realizare a releelor de impedanţă
Realizarea elementelor de măsurat impedanţa se bazează pe transformarea

ecuaţiei caracteristicii de acţionare, astfel încât să se obţină scheme cu comportarea
amplitudinilor sau compararea fazelor.
A. Relee de impedanţă funcţionând pe principiul comparării

amplitudinilor
Constructiv aceste relee pot fi realizate cu elemente sensibile dinamice (cu

circulaţia curenţilor, echilibrarea tensiunilor şi comparaţia fluxurilor) sau cu
elemente statice.
 Relee dinamice cu circulaţia curenţilor
Releele dinamice cu circulaţia curenţilor sunt realizate după schema electrică

de principiu din fig. 4.14, în care FF 1 şi FF 2 sunt formatoare de funcţii, R d1 şi R d2
sunt punţi redresoare, ES este elementul sensibil (în general un releu
electrodinamic), iar R a1 şi R a2 sunt rezistenţe de reglaj.
87
U I
FF 1 FF 2
E1 R d1 R a Ra R d2 E2
I r1 ES
I r2
Fig. 4.14. Schema de principiu a releului dinamic cu circulaţia curenţilor
La intrarea formatoarelor de funcţii se aplică mărimile U şi I, proporţionale cu

tensiunea, respectiv curentul din bucla de defect, iar la ieşire se obţin mărimile
complexe E 1 şi E 2 , combinaţii liniare ale curentului şi tensiunii, de forma:
E 1  K 1U  K 2 I ,
E 2  K 3U  K 4 I , (4.27)
unde:
K 1 , K 2 , K 3 , K 4 – sunt coeficienţi complecşi.
Elementul sensibil ES acţionează numai când este îndeplinită condiţia:
E1  E 2 , (4.28)
respectiv când I r2 > I r1 , deci atunci când curentul prin releu are semnul lui I r2 .
Considerând cazul particular
K2  K3  0, (4.29)
relaţiile (4.27) devin:
E1  K 1U ,
E2  K 4 I . (4.30)
Condiţia de acţionare (4.28) se scrie:
K 1U  K 4 I , (4.31)
iar pentru cazul coeficienţilor reali K 1 = K 1 şi K 4 = K 4 relaţia (4.31) devine:
U K
K1U  K 4 I sau  4 (6.32)
I K1
Dar raportul U/I este tocmai impedanţa măsurată de releu, Z r,
K
Z r  Z pr  4 , (4.33)
K1
unde:
Z pr – impedanţa de pornire a releului.
Relaţia (4.33) reprezintă în planul (R, jX) un cerc cu centrul în origine, de
rază Z pr .
88
 Relee dinamice cu echilibrarea tensiunilor
În fig. 4.15 este reprezentată schema electrică de principiu a unui releu

dinamic cu echilibrarea tensiunilor în care FF 1 , FF 2 , R d1 , R d2 şi ES au aceleaşi
semnificaţii ca în schema din fig. 6.14. Rezistenţele R 1 şi R 2 permit închiderea
unor curenţi, debitaţi de punţile redresoare.
U I
FF 1 FF 2
E1 R d1 R d2 E2
R1 ES R2
Ir
U r1 U r2
Fig. 4.15. Schema de principiu a releului dinamic cu echilibrarea tensiunilor

Mărimile E 1 şi E 2 , de la ieşirea formatoarelor, sunt date de (4.27), iar la
ieşirea punţilor redresoare se obţin tensiunile U r1 şi U r2 . Pentru situaţia U r1 ≤ U r2 ,
curentul I r prin bobina releului are sensul figurat şi releul acţionează. Caracteristica
de acţionare obţinută în acest caz este de forma (6.33) în situaţia aceloraşi
consideraţii particulare.
 Relee dinamice cu comparaţia fluxurilor
În fig. 4.16 este reprezentată schema electrică de principiu a releului dinamic
cu comparaţia fluxurilor. Acesta utilizează ca element sensibil ES un releu
diferenţial, care acţionează atunci când fluxul creat de bobina B 1 este mai mare
decât fluxul creat de bobina B 2
 B1   B2 . (4.34)
U I
ES
FF 1 FF 2
B1 B2
E1 R d1 R d2 E2
I1 I2
Fig. 4.16. Schema de principiu a releului dinamic cu comparaţia fluxurilor
89
În condiţia (4.28), pentru cazul particular (4.30), fluxurile Φ B1 şi Φ B2 vor fi
proporţionale cu curenţii I 1 şi I 2 , de la ieşirea punţilor redresoare şi în final, se
obţine condiţia de acţionare (4.33).
În toate cele trei cazuri discutate s-a considerat că formatoarele de funcţii sunt
liniare şi realizează, în general, combinaţii de forma (4.27), iar în particular de
forma (4.30). În cazul particular (4.30), se pot utiliza ca formatoare de funcţii
liniare, pentru curent – un transformator de curent, iar pentru tensiune – un
transformator de tensiune.
Caracteristica de acţionare a releelor analizate, în cazul particular (4.30), este
un cerc cu centrul în originea sistemului R, jX, având raza egală cu Z pr (vezi
fig. 4.7).
Dacă în relaţiile (4.27) se consideră K 3 = 0, rezultă:
E 1  K 1U  K 2 I ,
E2  K 4 I . (4.35)
Păstrând condiţia de acţionare (4.28), se poate obţine o caracteristică de
acţionare circulară cu centrul poziţionat oriunde în planul R, jX.
Condiţia de acţionare se scrie:
K 1U  K 2 I  K 4 I , (4.36)
care prin împărţirea cu K 1 I conduce la
U K2 K
  4 . (4.37)
I K1 K1
Considerând: K 1 = K 1 şi K 4 = K 4
K2 K
 Z 0 , 4  R , (4.38)
K1 K1
se obţine condiţia de acţionare:
Z  Z0  R, (4.39)
care reprezintă ecuaţia unui cerc de rază R, având coordonatele centrului date de
extremitatea vectorului Z 0 , fig. 4.17.
jX
Z
R = |Z - Z 0 |
Z0 R
0
Fig. 4.17. Caracteristica de acţionare circulară cu centrul deplasat
90
 Relee statice funcţionând pe principiul comparării
amplitudinilor
Schema bloc a unui element static de măsură a impedanţei, funcţionând pe

principiul comparării valorilor absolute este reprezentată în fig. 4.18.
U E1 |E 1
FF 1 RF
I + ΔE
EC IN
U FF 2 RF – declanşare
I E2 |E 2
Fig. 4.18. Schema bloc a unui element de măsură a impedanţei statice,

cu comparaţia amplitudinilor
Semnificaţiile notaţiilor din schemă sunt:
FF – formatoare de funcţii;
RF – redresor şi filtru;
IN – indicator de nul;
EC – element de comparaţie.
Semnalele obţinute la ieşirea formatoarelor de funcţii, considerate în cazul
general de ordin n sunt de forma:
E 1  K 1U U  K 1I I n ,
E 2  K 2U U  K 2 I I n (4.40)
unde:
n – gradul formatorului de funcţii.
La ieşirea blocului de redresare şi filtrare se obţin valorile absolute ale
mărimilor E 1 şi E 2 . Într-o schemă adecvată de comparare se elaborează diferenţa
E  E 1  E 2 , (4.41)
în care ΔE – este un semnal de tensiune.
Tensiunea ΔE se aplică indicatorului de nul, IN, care elaborează comanda de
declanşare. Indicatorul de nul este un element sensibil la polaritate, care acţionează
la trecerea prin zero a tensiunii. K 1I I
K 1I
I
E1
μ 2U + μ 2I
φI Referinţă
φU
β1 μ1
μ 1U + φ U U
K 1U
K 1I U
Fig. 4.19. Diagrama fazorială pentru obţinerea mărimii complexe E 1
91
Toate mărimile din relaţia (4.40) sunt mărimi complexe care pot fi scrise sub
forma exponenţială:
U  Ue jU , K 1U  K1U e j1U , K 1I  K1I e j1I ,
I  Ie jI , K 2U  K 2U e j2U , K 2 I  K 2 I e j2 I (4.42)
Mărimea complexă E 1 se poate obţine cu ajutorul diagramei din fig. 4.19.
Relaţiile (4.40) se pot scrie sub forma:

E 1  K1U  Ue j 1U U   K1I  Ie j 1I  I  . 
n
E 2  K 2U  Ue j   
 K 2 I  Ie j   

U  I n
2U 2I
(4.43)
Rezultă:
E  K 2
1U U
2
 K12I I 2  2 K1U K1I UI cos 1 
n
(4.44)

 K 22U U 2  K 22I I 2  2 K 2 I K 2U UI cos  2 
n
unde unghiurile β 1 şi β 2 , conform diagramei din fig. 4.19 sunt:

1  1I  1U    I  U   1  
 2   2 I   2U    I  U    2   (4.45)
În cazul particular n =1, formatoare liniare, relaţia (4.44) devine:
E
 K12U Z 2  K12I  2 K1U K1I Z cos  1  
I (4.46)
 K 22U Z 2  K 22I  2 K 2U K 2 I Z cos   2 
unde:
U
Z   R2  X 2
I
Dacă se presupune ΔE foarte mic, I foarte mare, ΔE/ I ≈ 0.
Considerând Zcosφ = R şi Zsinφ = X, se determină ecuaţia caracteristicii de
acţionare:
K12U Z 2  K12I  2 K1U K1I Z cos  1  
(6447)
 K 22U Z 2  K 22I  2 K 2U K 2 I Z cos   2   0
K12U Z 2  K12I  2 K1U K1I Z cos  cos 1  sin  sin 1  

 K 22U Z 2  K 22I  2 K 2U K 2 I Z cos  cos  2  sin  sin  2   0
K12U X 2  K12U R 2  K12I  2 K1U K1I cos 1 R  2 K1U K1I sin 1 X 


 K 22U X 2  K 22U R 2  K 22I  2 K 2U K 2 I cos  2 R  2 K 2U K 2 I sin  2 X  0 
   
X 2 K12U  K 22U  R 2 K12U  K 22U  2 X K1U K1I sin 1  K 2U K 2 I sin  2  
 2 RK1U K1I cos 1  K 2U K 2 I cos  2   K12I  K 22I  0
92
Ecuaţia obţinută este de forma:
X 2  R 2  2 XX 0  2 RR0  R02  X 02  r 2  0 . (4.48)
unde:
 K 2U K 2 I sin  2  K1U K1I sin 1
X0 
K12U  K 22U
K K cos  2  K1U K1I cos 1
R0  2U 2 I , (4.49)
K12U  K 22U
iar
2 2 2 K12I  K 22I
R0  X 0  r  2 , (4.50)
K1U  K 22U
deci:
2 2 2 K12I  K 22I
r  R0  X 0  2 . (4.51)
K1U  K 22U
Prin înlocuirea lui X 0 şi R 0 din (4.49) în suma R 0 2 +X 0 2 rezultă:
K 22U K 22I  K12U K12I  2 K1U K 2U K1I K 2 I cos1   2 

Z 02  R02  X 02  (4.52)

K12U  K 22U2
Rezultă:
K 22U K 22I  K12U K12I  2 K1U K 2U K1I K 2 I cos1   2 

Z0  (4.53)
K12U  K 22U
K12U K 22I  K12i K12I  2 K1U K 2U K1I K 2 I cos1   2 

r (4.54)
K12U  K 22U
Caracteristica circulară obţinută este reprezentată în fig. 4.20.
jX
O1 Zp
X0
Z0
R
R0 φ
Z pm
Fig. 4.20. Caracteristica de acţionare a releului static
93
Din figură avem:
X
  arctg 0 , (4.55)
R0
unde:
Z pM , Z pm – impedanţele maximă şi minimă măsurate de releu.
Se pot realiza deci caracteristici circulare poziţionate oricum în planul
complex R,jX.
Prin compararea valorilor absolute a trei mărimi electrice, se pot realiza
elemente de măsură a impedanţei cu caracteristici de acţionare mai complicate, de
exemplu, elipse şi hiperbole. Schema bloc a unui element de măsură a impedanţei
cu caracteristică eliptică este reprezentată în fig. 4.21.
U E1 |E 1
I FF 1 RF
U |E 2 + ΔE
I FF 2 RF IN
E2 EC
– declanşare
U
I FF 3 RF
E3 |E 3
Fig. 4.21. Schema bloc a elementului static cu

caracteristica de acţionare eliptică
Se prezintă în continuare modul de determinare a fazorilor E 1 , E 2 şi E 3 , pentru

ca schema din fig. 4.21 să permită realizarea unor caracteristici eliptice sau
hiperbolice de ecuaţie:
Z  Z 1  Z  Z 2  2a (4.56)
şi de forma din fig. 6.22 a,b.
U
Deoarece  Z , ecuaţia (6.56) poate fi pusă sub forma:
I
U U
 Z 1   Z 2  2a  0 (4.57)
I I
sau:
U K 1I U K K
   2I  3  0 (4.58)
I KU I KU KU
Relaţia (6.58) se mai poate scrie:
K U U  K 1I I  K U U  K 2 I I  K 3 I  E , (4.59)
94
de unde rezultă:
E 1  K U U  K 1I I
E 2  K U U  K 2I I (4.60)
E3  K 3 I
jX jX
Z – Z1 F1 Z – Z1
F1
Z
2a Z1 Z1 Z
O Z – Z2 R O Z – Z2 R
Z2 a
Z2
F2 F2
a
Fig. 4.22. Caracteristici de acţionare de formă eliptică şi parabolică obţinute

cu relee statice cu schema din fig. 4.21
Se pot deduce deci expresiile mărimilor de ieşire ale formatoarelor de funcţii

FF 1 , FF 2 şi FF 3 . Aceste caracteristici de formă eliptică şi parabolică prezintă o
serie de avantaje în funcţionarea protecţiei de distanţă în regimurile de pendulaţii şi
suprasarcină.
B. Relee de impedanţă funcţionând pe principiul comparării

defazajului dintre două mărimi electrice
Comparaţia de fază presupune utilizarea unui detector de fază, care să

măsoare defazajul dintre mărimile E 1 şi E 2 . Se pot realiza deci relee de impedanţă
statice, funcţionând pe principiul comparării defazajului. Schema bloc a unui astfel
de element este prezentată în fig. 4.23.
U E1
I FF 1
UΨ
DF EE
U E2
I FF 2
Fig. 4.23. Schema bloc a unui releu de impedanţă cu compararea defazajelor
Semnificaţiile blocurilor care intervin în schemă sunt:
95
FF 1 , FF 2 – formatoare de funcţii;
DF – detector de fază;
EE – element de execuţie.
Mărimile E 1 şi E 2 se aplică detectorului de fază, care elaborează la ieşirea sa
tensiunea U ψ , numai pentru anumite limite [ψ 1 , ψ 2 ] de variaţie a defazajului dintre
cele două mărimi aplicate, fig. 4.24 a, b.
UΨ +j
Ψ2
Ψ δ l
- π Ψ1 Ψ2 π Ψ1
δ
Fig. 4.24. Tensiunea de ieşire a DF şi limitele impuse de variaţie a

defazajului
Tensiunea U ψ se aplică elementului de execuţie EE, care transmite comanda

de declanşare a întrerupătorului.
Limitele de reglaj ale detectorului de fază se pot exprima sub forma:
 1   K1 ;  2  K 2 . (4.61)
Defazajele tensiunilor E 1 şi E 2 faţă de o referinţă sunt ψ E1 şi ψ E2 , iar defazajul
între tensiunile E 1 şi E 2 este:
   E1  E2  arg E 1  arg E 2 (4.62)
Pentru ψ cuprins în intervalul [ψ 1 , ψ 2 ], releul comandă declanşarea
întrerupătorului:
 1   2 , (4.63)
 1  arg E 1  arg E 2   2 , (4.64)
E
 1  arg 1   2 . (4.65)
E2
Dacă se consideră expresiile generale ale lui E 1 şi E 2 date de (4.40) rezultă:

n
 K U  K 1I I 
 1  arg 1U    2 , (4.66)
 K 2U U  K 2 I I 
 K Z  K 1I 
 1  n arg 1U    2 . (4.67)
 K 2U Z  K 2 I 
Dacă în relaţia generală (4.67) considerăm K 2U = 0, se obţine o caracteristică

de acţionare liniară, proprie releelor de putere simple. Rezultă:
96
1 K 1U  K  2
 arg  Z  1I   (4.68)
n K 2I  K 1U  n
Se notează:
K 1I K
  Z 0 ; arg K 1I  1I ; arg K 1U  1U ; arg 1U  1U   2 I   .(4.69)
K 1U K 2I
În aceste condiţii, relaţia (4.68) devine:
1 2
   argZ  Z 0    (4.70)
n n
jX
Z``
Z``- Z 0 θ2 Z`
O R
δr
Z`- Z 0
Z0
Fig. 4.25. Caracteristica de acţionare a releului static de impedanţă
Expresia arg(Z - Z 0 ) reprezintă în planul impedanţelor (R, jX) o dreaptă, ce

trece prin punctul ale cărui coordonate sunt date de vectorul Z 0 . În condiţiile
impuse prin relaţia (4.70) caracteristica este formată din două drepte care trec prin
Z 0 , fig. 4.25, de unghiuri:
1 
1
n

   arg Z '  Z 0  (4.71)
   argZ 
2 ''
2   Z0 (4.72)
n
Unghiul δ r este definit prin relaţia:
 1
 r   2  1  2 (4.73)
n
Se pot obţine diverse caracteristici, fie prin alegerea formatoarelor, fie prin
modificarea limitelor ψ 1 şi ψ 2 .
În cazul general, când se consideră toate constantele din expresiile lui E 1 şi
E 2 , plecând de la relaţia (4.67), vom obţine:
K
Z  1I
K K 1U
 1  n arg 1U   2 (4.74)
K 2U K 2I
Z
K 2U
sau
97
1 Z  Z1  2
 1U   2U   arg   1U   2U  . (4.75)
n Z Z2 n
Se notează:
  1U   2U . (4.76)
Limitele de acţionare vor fi:
1
1   (4.77)
n
2
2   (4.78)
n
Condiţia (4.75) de declanşare a protecţiei devine:
Z  Z1
1  arg  2 . (4.79)
Z  Z2
Expresia de forma:
Z  Z1
  arg  ct (4.80)
Z  Z2
reprezintă în planul impedanţelor (R, jX) un arc de cerc ce trece prin punctele A şi
B ale căror coordonate sunt date de vectorii Z 1 şi Z 2 , fig. 4.26.
jX jX
θ
Z`- Z 2
θ1 Z`– Z 1
Z - Z2
Z – Z1
B A Z``- Z 2
Q Q`
Z 2 Z` Z``- Z 1
Z
Z2 Z1
Z1
Z``
θ2
R R
O O
Fig. 4.26. Caracteristica de acţionare Fig. 4.27. Caracteristica de acţionare a releului

corespunzătoare relaţiei (6.80) de impedanţă în cazul general
Expresiei (4.79) îi corespunde zona delimitată de două arce de cerc, ce trec

prin punctele Z 1 şi Z 2 , de ecuaţii:
Z '  Z1
1  arg ' (4.80)
Z  Z2
Z ''  Z 1
 2  arg ''
(4.81)
Z  Z2
Caracteristica rezultantă a releului este reprezentată în fig. 4.27.
98
Pot fi obţinute şi alte forme ale caracteristicilor de acţionare dintre care unele
vor fi prezentate în continuare.
 Caracteristici de acţionare ale releului obţinute din cercuri
Forma generală a caracteristicii de acţionare este dată de expresia:

E
 1  arg 1   2 , (4.82)
E2
sau în forma explicită, pentru n =1, de relaţia:
K U  K 1I I
 1  arg 1U  2 (4.83)
K 2U U  K 2 I I
Se notează:
U K
Z  ; Z 1   1I ;
I K 1U
rezultând:
K
Z1  1I şi arg Z 1  1I  1U  
K1U
(4.84)
K 2I
Z2   ; şi arg Z 2   2 I   2U  
K 2U
Relaţia (4.83) devine:

K Z  Z1
 1  arg 1U  arg  2 . (4.85)
K 2U Z  Z2
Se notează:
K
arg 1U  1U   2U   , (4.86)
K 2U
Deci:
Z  Z1
 1    arg  2   . (4.87)
Z  Z2
Forma caracteristicilor de acţionare depinde de limitele θ 1 şi θ 2 , unde s-a notat
1   1  
2  2   (4.28)
Aşa cum s-a arătat, o expresie de forma:
Z  Z1
arg  argZ  Z 1   argZ  Z 2     ct ,
Z  Z2
reprezintă în planul complex un arc de cerc care subîntinde unghiul θ, se
construieşte dreapta Z 1 - Z 2 şi cercul de diametru |Z 1 - Z 2 |, fig. 4.28.
99
jX
3π/2<θ<2π 3π/2
Z``- Z 2
Z``- Z 1
0<θ<3π/2
θ=π θ=0
θ=0 π/2<θ<π Z`- Z 2

Z`- Z 1
Z1 0<θ<π/2
Z2 π/2 R
Fig. 4.28. Domeniile de variaţie ale unghiului θ
4.3.5. Măsura neliniară a impedanţei

Aşa cum s-a arătat în paragraful 4.3.1, distanţa electrică până la locul de
defect este evaluată prin impedanţa Z r măsurată de releul de impedanţă
U
Z r  r  Z r e jr  Rr  jX r (4.89)
Ir
Sistemul de protecţie are o caracteristică fixată, din tipurile arătate în
paragraful 4.3.4,
U
Z R  R  Z R e j R  RR  jX R (4.90)
IR
Funcţionarea sistemelor de protecţie în general, deci şi a celor de distanţă în
particular, fiind discontinuă, elaborarea deciziei de deconectare se bazează pe
comparaţia dintre valoarea fixată prin caracteristici şi cea efectiv aplicată, în
funcţie de condiţiile în care se produce defectul.
Pentru cazul comparării amplitudinilor, la aceeaşi valoare a defazajului,
rezultă:
Z R  Z m  Z pentru φ R = φ r . (4.91)
Semnul lui ΔZ, care indică dacă Z r este mai mare sau mai mică decât Z R ,
determină funcţionarea sau nefuncţionarea în continuare a sistemului de protecţie.
Deoarece în cazul sistemelor electroenergetice, afară de cazuri cu totul
speciale, impedanţa de funcţionare normală, aşa-numita “impedanţă de serviciu”,
este totdeauna mai mare decât cea de funcţionare anormală, adică aşa-numita
“impedanţă de defect”, rezultă că funcţionarea protecţiei are loc numai când
Z  0 , (4.92)
aceasta în condiţiile când Z R este mai mică sau egală cu cea mai mică impedanţă de
serviciu admisibilă.
Operaţia de sesizare a unei situaţii anormale pe baza comparaţiei, conform cu
relaţia (4.92), se face în cadrul unui element de măsură a sistemului de protecţie,
numit şi element de demaraj sau element de pornire, deoarece este elementul care
100
determină intrarea în funcţiune a protecţiei. În fig. 4.29 a şi b este ilustrat principiul
metodei de comparaţie, pentru cazul unor caracteristici de acţionare continue, fig.
4.29 a şi discontinue, fig. 4.29 b.
jX jX
ZR 3 ZR 3
2 2
1 Zr Zr
1
Ψ φR φR
φr R φr R
O O
a b
Fig. 4.29. Măsura impedanţei aplicate prin comparaţie: a – cazul

caracteristicilor continue; b – cazul caracteristicilor discontinue
Pornirea, demararea protecţiei se va produce când vârful lui Z r se găseşte în
punctul 1 şi nu se va produce când se găseşte în punctul 3. Punctele 2 sunt situate
la limita zonei de acţionare. Conform principiilor generale de selectivitate, rolul
fiecărei protecţii este de a determina declanşarea întrerupătorului comandat pentru
defecte care au loc în zona în care singura soluţie de eliminare a defectului este
această declanşare. Dacă defectul este în afara zonei protejate, deconectarea
întrerupătorului se poate face numai în cazul refuzului de funcţionare a
întrerupătorului aferent zonei în care a avut loc defectul, producându-se de fapt
funcţionarea ca protecţie de rezervă. Rezultă evident că după operaţia de demarare
urmează operaţia de depistare a locului defectului după zone.
Această localizare a defectului are loc tot pe principiul unei comparaţii între
impedanţa aplicată releului şi impedanţele caracteristicilor fixate ale releului, altele
decât cele de demarare.
jX
caracteristice Z R ≤
III
II a
I
ZR
φR
Ψ R
O
Fig. 4.30. Sesizarea zonei unde are loc defectul: cazul caracteristicilor
circulare concentrice
101
Principiul este ilustrat în fig. 4.30. Punctul (a), care determină impedanţa de
defect, se găseşte în interiorul caracteristicii impedanţei de serviciu sau de pornire,
deci protecţia este pornită, însă în afara caracteristicilor zonelor I şi II, dar în
interiorul caracteristicii zonei III. Rezultă că defectul se găseşte după zona II, dar
înainte de terminarea zonei III.
Defect
(1) (2) (3) (4)
Z L1 Z L2 Z L Z
3
A B C K D
Zona I
Zona II
Zona III
a)
t
Protecţie t4 t=∞
t3 t3
t2 t2 t2
t1 t1 t1
Zr
0 (3) Zr ≤ Zs
Zona I (1) Zona I (2) Zona I
Zona II (1) Zona II (3)
Zona III (1)
Zona II (2)
Zona III (2)
b)
Fig. 4.31. Exemplu de funcţionare a unui sistem de protecţie cu patru zone şi patru
trepte de timp: a – schema electrică a sistemului; b – diagrama timp-impedanţă
În fig. 4.31 a este reprezentată schema electrică monofilară a unei reţele

electrice formată din liniile L 1 , L 2 , L 3 , L 4 , linii ce sunt protejate prin protecţiile de
bază (1), (2), (3), (4), instalate în staţiile A, B, C, D. Se consideră că protecţiile de
bază sunt realizate cu relee de impedanţă. Se observă că pentru sistemul de
protecţie (1), conform figurii 6.30, defectul apare în zona III, pe când pentru
sistemul de protecţie (2) el apare în zona II, iar pentru sistemul (3), el va apare în
zona I, fig. 6.31. b. Asigurarea selectivităţii în declanşare presupune eşalonarea în
timp a funcţionării protecţiilor şi anume: toate funcţionările în zona I se fac la
timpul minim t 1 şi parţial la t 2 , cele din zona II la t 2 şi parţial la t 3 , cele din zona III
la t 3 şi parţial la t 4 , iar cele din zona IV la t 4 . Limitarea funcţionării protecţiei este
dată de valoarea impedanţei de pornire, la care timpul de declanşare este infinit. O
funcţionare selectivă presupune ca defectul considerat pe linia L 3 să fie eliminat de
protecţia (3) care declanşează la momentul t 1 întrerupătorul aferent. Prin aceasta
defectul este eliminat şi protecţiile (1) şi (2) vor sesiza Z > Z serviciu ; ca urmare,
elementele de pornire ale acestor protecţii revin la starea neacţionată şi protecţiile
102
(1) şi (2) nu vor mai funcţiona. Dacă protecţia (3) refuză să funcţioneze, va
funcţiona protecţia (2) la timpul t 2 (sau t 3 ). Dacă şi protecţia (2) refuză să
funcţioneze, va funcţiona protecţia (1) la timpul t 3 (sau t 4 ).
Mecanismul funcţionării elementului de comandă complexă din sistemele de
protecţie în depistarea locului defectului presupune ca la demarare, toate
caracteristicile elementelor de pornire să fie corespunzătoare zonelor I respective;
rezultă astfel funcţionarea protecţiei celei mai apropiate de defect. Dacă protecţia
nu a funcţionat după trecerea timpului t 1 , toate caracteristicile de acţionare se
comută la cele corespunzătoare zonelor II de defect. La protecţia imediat
următoare în amonte, este posibil ca impedanţa măsurată să determine un vector cu
vârful în interiorul caracteristicii astfel comutată şi conform relaţiei (6.92) protecţia
acţionează. Dacă şi această protecţie nu are îndeplinită condiţia de acţionare (6.92),
la timpul t 2 se comută caracteristicile de pe cele corespunzătoare zonelor II la cele
corespunzătoare zonelor III.
În acest caz, la protecţia (1), vârful vectorului Z r se va găsi în interiorul
caracteristicii, ceea ce conduce la funcţionarea acestei protecţii şi declanşarea
întrerupătorului aferent.
Din cele prezentate, se observă că elementul de comandă complexă realizează
două operaţii:
 asigură declanşarea cu timp minim, pentru defecte produse în zona I, se
spune că se asigură funcţionarea ca protecţie de bază;
 asigură funcţionarea ca protecţie de rezervă cu timpi de lichidare a
defectelor ce cresc în trepte pe măsură ce defectul se îndepărtează.
Spre deosebire de alte tipuri de protecţii prevăzute pentru linii, protecţia de
distanţă permite realizarea rezervei pentru 2÷3 protecţii din aval. Prin aceasta
creşte mult gradul de siguranţă a sistemului de protecţie în ansamblu.
Trebuie făcută observaţia că atât elementele de pornire (demaraj) cât şi
elementele de comandă complexă (de măsură) funcţionează ca elemente ce
compară valoarea impedanţei reale cu impedanţa impusă prin caracteristica de
acţionare.
În timp ce elementele de pornire asigură doar demararea protecţiei, elementele
de măsură sunt cele care elaborează în final decizia de deconectare a
întrerupătorului aferent.
Atât pentru pornire, cât şi pentru măsură folosindu-se acelaşi principiu al
comparaţiei, trebuie stabilită caracteristica limită faţă de care se efectuează
comparaţia. Această caracteristică va fi definită prin:
Z R  Zr  Z , (6.93)
 R  r   (6.94)
O caracteristică limită va fi determinată de mulţimea de puncte care rezultă
din intersecţia dreptei:
Z r  Z r  e j r (6.95)
cu caracteristici
Z R  Z R  e j R , (6.96)
pentru toate valorile lui Z şi φ în conformitate cu relaţiile (6.93), (6.94).
103
Considerând că toate caracteristicile stabilite mai înainte în coordonate (R,jX)
se pot particulariza ca fiind locul unui vector impedanţă Z R , rezultă că toate
caracteristicile limită se pot determina din (4.95), (4.96), unde (4.96) respectă
condiţia de caracteristică dată.
4.3.6. Metode de blocare a funcţionării protecţiei de distanţă la apariţia
regimurilor anormale în sistem
În cazul apariţiei unui regim anormal a sistemului electric, caracterizat prin
pendulări sau în cazul apariţiei unor defecţiuni în circuitul transformatoarelor de
tensiune prin care este alimentată protecţia, este necesară introducerea unor sisteme
de blocare a funcţionării acesteia.
Blocarea la pendulări se poate realiza prin următoarele metode:
 utilizarea unor elemente direcţionale de putere activă şi reactivă care
sesizează sensul de circulaţie a puterilor active şi reactive;
 utilizarea unor elemente de curent care sesizează variaţia lentă a
curentului în cazul regimului de pendulări;
 măsurarea diferenţei de viteză cu care sunt parcurse două locuri
geometrice ale impedanţei;
 sesizarea apariţiei componentei de secvenţă inversă U 2 a tensiunii şi a
curentului I 2 .
În cazul utilizării elementelor direcţionale se pleacă de la faptul că puterile
active şi reactive au acelaşi sens de circulaţie în cazul scurtcircuitelor, iar la
pendulări au sensuri diferite. De fapt, metoda se bazează pe măsurarea defazajului
φ dintre curent şi tensiune, care are o valoare bine determinată în timpul
scurtcircuitelor şi variază continuu în timpul regimului de pendulaţii.
+
spre protecţii
1 I 3
2 I
de la TC
Fig. 4.32. Schemă cu relee de curent pentru blocarea protecţiei la pendulări
Dacă se utilizează elemente de curent, acestea sunt reglate pentru a sesiza

variaţia lentă a curentului în timpul pendulărilor. În fig. 4.32 este reprezentată
schema de montaj a celor două relee de curent 1 şi 2 care se alimentează în serie cu
curentul din circuitul de curent al protecţiei de distanţă. Releul de curent 1 este
reglat la valoarea curentului de pornire al protecţiei, iar releul de curent 2 la un
curent cu cca. 20% mai mare. La apariţia unui scurtcircuit acţionează simultan
releele 1 şi 2 fiind posibilă transmiterea plusului operativ spre schema de comandă
a protecţiei de distanţă. În cazul pendulărilor acţionează mai întâi releul de curent
1, care excită releul intermediar 3, care prin contactul său întrerupe transmiterea
plusului operativ. Releul 3 se automenţine prin contactul superior, automenţinere
ce se păstrează cât timp releul 1 este excitat.
104
jX
e
d
Zr Z’
R
0
Fig. 4.33. Principiul de acţionare a dispozitivului de blocaj

la pendulaţii cu măsura diferenţei de viteză
Principiul metodei care se bazează pe măsurarea diferenţei de viteză cu care

sunt parcurse două locuri geometrice ale impedanţei este ilustrat în fig. 4.33. Se
compară timpul scurs între momentele în care vectorul impedanţă străbate zona
dintre caracteristica de demaraj d şi caracteristica corespunzătoare treptei I notată
cu Z’. Se poate de asemenea măsura timpul scurs între momentele în care vectorul
impedanţă străbate zona dintre o caracteristică exterioară e, similară celei de
demaraj şi caracteristica de demaraj d.
Dacă diferenţa de timp Δt < 100 ms, se consideră că este vorba despre un
scurtcircuit; dacă Δt > 100 ms, se admite prezenţa unui regim de pendulaţii.
În cazul controlului prezenţei componentei de secvenţă inversă a tensiunii U 2 ,
care se manifestă la scurtcircuite, chiar şi la cele simetrice, în primele perioade, dar
lipseşte în cazul pendulărilor de energie, se poate utiliza schema de principiu din
fig. 4.34.
R
IL S
T
1
2 Rd 1
FCSH 3
La acţionarea
4 TIC + RP 1 prot. dist. PD
3I 0 RP
R S T
Rd 2 3 UL L
2 U2 FTSI
1
TIT
Fig. 4.34. Schema de blocaj la pendulaţii cu măsurarea

componentei de secvenţă inversă
105
În schemă FCSH şi FTSI reprezintă filtre de curent de secvenţă homopolară şi
respectiv de tensiune de secvenţă inversă; TIC şi TIT sunt transformatoare
intermediare de curent şi respectiv de tensiune; R d1 , R d2 sunt punţi redresoare, iar
RP releu polarizat.
Deoarece în cazul scurtcircuitelor monofazate sunt prezente, atât tensiunea
inversă U 2 cât şi curentul homopolar I 0 , releul polarizat sensibil RP, cu rol de a
bloca funcţionarea protecţiei de distanţă la pendulări, se alimentează cu curenţii
redresaţi de punţile R d1 şi R d2 proporţionali cu I 0 , respectiv U 2 , împiedicând
funcţionarea când aceste componente lipsesc. Transformatoarele intermediare TIC
şi TIT, au prize reglabile pentru acordarea valorilor I 0 , respectiv U 2 .
Pentru a împiedica funcţionarea neselectivă a protecţiei de distanţă la defecte
în circuitul transformatorului de tensiune, când U r 0 şi Z r  0 deşi nu avem de-a
face cu scurtcircuite în cuprinsul zonei protejate, se introduc în schema protecţiei
blocaje de minimă tensiune sau elemente sensibile care supraveghează variaţia
curentului prin linie. Acestea din urmă nu permit acţionarea protecţiei de distanţă,
decât atunci când curentul prezintă o variaţie bruscă de cel puţin 20%. În cazul
unor defecte în circuitele secundare, însoţite de scăderea sau dispariţia tensiunii de
alimentare a releului de distanţă, nu se produc astfel de creşteri rapide ale
curentului şi, în consecinţă, protecţia rămâne blocată.
4.3.7. Caracteristicile de timp ale releului de distanţă
Pentru protecţia de distanţă se utilizează caracteristici de timp în trepte, care
realizează o dependenţă t a = f(U r /I r ) = f(Z r ) în trepte de timp, pe zone de acţionare
ca în figura 4.31. Defectele din treapta rapidă (zona I) sunt lichidate în 0,1÷0,2
secunde. Temporizările cu care sunt declanşate întrerupătoarele la defecte în zonele
II şi III, …se obţin prin adăugarea câte unei trepte de timp Δt = 0,5÷0,6 secunde.
Prin aceasta se realizează selectivitatea protecţiei.
Timpul de funcţionare al protecţiei este o mărime de mare importanţă pentru
exploatarea judicioasă a sistemelor energetice moderne. Ca o preocupare generală,
se urmăreşte scăderea cât mai mult a acestui timp, în special pentru zona de
funcţionare ca protecţie de bază.
În prezent există cerinţa ca timpii de lucru ai protecţiilor de distanţă instalate
pe linii de foarte mare tensiune să fie de (10÷20)ms.
Reducerea şi mai mult a timpului de acţionare este legată de concepţii diferite
în problema măsurării distanţei (exprimată prin impedanţă). Sensul distanţei
electrice, exprimată prin Z, se pierde, dacă timpul de măsurare este mai mic de o
perioadă. Pentru timpi mai mici de acţionare, trebuie avute în vedere valorile
instantanee ale tensiunii şi ale curentului şi interpretarea distanţei prin efectul
căderii de tensiune echivalentă pe inductanţa de defect.
Asemenea procedee se lovesc însă de dificultăţi mari dificil de rezolvat şi
determinate de prezenţa tuturor fenomenelor deformante, care în majoritate au un
caracter aleatoriu. O filtrare statistică este imposibil de efectuat deoarece se pierde
caracterul periodic al semnalelor.
106
4.3.8. Stabilirea reglajelor protecţiei de distanţă
Modul în care se stabilesc reglajele protecţiei de distanţă este prezentat prin
intermediul fig. 4.35, în care s-a considerat schema monofilară a unei reţele
formată din trei linii.
B2 T
K3
B1 B3 B4
A (1) Z Z B
L1 L2 L3
~ ~
I1 C I2 I1
IA I A +I C
~
K1 K2
Zona I Zona II Zona III Zona IV
t as
t aIV
t aIII
t aII
t aI L[km]
0 Z[Ω]
ZIpp1
II
Z pp1
III
Z pp1
Fig. 4.35. Diagrama de acţionare a protecţiei de distanţă unidirecţională
 Zona I de acţionare a protecţiei de distanţă se determină din condiţia de

desensibilizare la defecte pe bara B 2 (la capătul liniei protejate L 1 ) şi imediat după
aceasta, la bornele dinspre L 2 ale întrerupătorului I 2 , ţinând seama de erorile de
măsurare a impedanţei, care în mod normal nu pot depăşi 20%. Dacă măsurarea se
face cu erori pozitive, este posibilă deconectarea neselectivă la defecte în zona II.
Z ppI 1  0,8...0,9 Z L1 . (4.97)
În relaţia (4.97), Z pp1 (I) – reprezintă impedanţa de pornire a protecţiei , în
zona I de acţionare, în funcţie de impedanţa z L1 a liniei protejate, proporţională cu
lungimea liniei (fig. 4.35).
 Pentru zona II, impedanţa de pornire Z pp1 (II) se obţine luând cea mai mică
valoare dintre (4.98) şi (4.99):
'

Z ppII1  K sig 
Z L1  K rep1Z ppI 2 , K sig
'
 0,8 ; (4.98)

Z ppII1  K sig
''
 ''
Z L1  K rep 2 Z T , K sig  0,7 . (4.99)
Însumând algebric fazorii Z L1 şi Z T rezultă o valoare acoperitoare, care
depăşeşte suma fazorială; în consecinţă, se adoptă cea mai mică dintre valorile
Z pp1 (II), calculate cu relaţiile de mai sus. S-au notat cu K rep1 şi K rep2 coeficienţii de
107
repartiţie (sau ramificaţie) care determină modificarea impedanţei măsurate de
releul de impedanţă (1) datorită supraalimentării dinspre sursa C, la un defect în
K 2 , sau dinspre C şi B, la un defect în K 3 , pe barele de joasă tensiune ale
transformatorului T. Pentru selectivitatea funcţionării, protecţia de distanţă trebuie
desensibilizată în raport cu valoarea de pornire a treptei rapide a protecţiei (2), la
un defect în capătul zonei protejate, în punctul K 2 . Raportând tensiunea remanentă
pentru un scurtcircuit în K 2 la curentul de defect, se obţine:
U rem1 K 2  Z L1 I A  Z ppI 2 I A  I C   I 
  Z L1  Z ppI 2 1  C  . (4.100)
U sec A K 2  IA  IA 
În relaţia (4.100), I A = I sec A (K2) şi I c = I sec c (K2) sunt curenţii de defect furnizaţi
de sursele A, respectiv C, la un defect în K 2 .
Se observă că paranteza (1+ I C /I A ) determină coeficientul de repartiţie
K rep1 > 1, care intervine în expresia (4.98). Amplificând (4.100) cu K’ sig = 0,8, se
obţine valoarea de pornire Z pp1 (II); analog, pentru (4.99), considerând în staţia de
transformare T, toate transformatoarele în paralel (pentru a rezulta impedanţa
minimă).
 Valoarea de pornire a zonei III se determină astfel: când există şi o zonă
IV de protecţie, calculul pentru Z pp1 (III) se face analog cu calculul reglajelor Z pp1 (II);
când zona III este ultima zonă de acţionare a protecţiei de distanţă, aceasta nu mai
este delimitată de elementul de măsurare a impedanţei, ci este dată de elementul de
pornire (Z pr ). Analog se procedează când zona IV este ultima zonă de protecţie.
4.3.9. Verificarea sensibilităţii protecţiei de distanţă
În cazul unei protecţii de distanţă se verifică: sensibilitatea elementului de

măsurat impedanţa şi sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei.
Sensibilitatea elementului de măsurat impedanţa se verifică cu relaţia:
Z ppII1
K sens1   1,25 , (4.101)
Z L1
ceea ce înseamnă că protecţia trebuie să acopere, cu zona II, cel puţin 25% din
elementul următor, spre consumatori (fig.6.35). Atunci când condiţia (4.101) nu
este îndeplinită, se adoptă Z pp1 (II) = Z pp1 (III); pentru asigurarea selectivităţii
acţionării, treapta de timp este însă crescută la nivelul celei corespunzătoare zonei
III a protecţiei de distanţă (linia întreruptă din fig. 4.35).
Sensibilitatea elementului de pornire al protecţiei de distanţă se verifică din:
 condiţia de desensibilizare la suprasarcini, verificând dacă
Z pp1 = (0,7…0,8)Z sarc max ;
 condiţia de asigurare a funcţiei de rezervă a protecţiei, pentru
defecte la capătul opus elementului protejat:
108
Z pp1
K sens 2   1,25 . (4.102)
Z L1  Z L 2  Z T 
În relaţia (6.102) se introduce, la numitor, fie impedanţa de linie Z L2 , fie
impedanţa unui transformator din staţia T, notată cu Z T , cu un singur transformator
în funcţiune pentru a rezulta valoarea maximă a impedanţei.
4.4. Protecţia liniilor cu alimentare bilaterală
În cazul liniilor cu alimentare bilaterală selectivitatea protecţiilor maximale nu
mai poate fi obţinută pe principiul temporizărilor în trepte, iar selectivitatea
secţionărilor de curent nu poate fi asigurată numai prin intermediul desensibilizării
în raport cu curentul de defect la capătul opus al zonei protejate.
Pentru ca protecţia maximală şi secţionarea să poată fi utilizate, numit element
direcţional şi materializat fizic prin intermediul unui releu direcţional de putere.
Se obţin astfel protecţii maximale direcţionale şi secţionări direcţionale
împotriva scurtcircuitelor între faze, respectiv protecţii maximale homopolare
direcţionale şi secţionări homopolare direcţionale.
4.4.1. Protecţia maximală de curent direcţională împotriva

scurtcircuitelor între faze
În fig. 4.36 este reprezentată o reţea cu alimentare bilaterală de la sursele S 1 şi

S 2 , formată din liniile L 1 , L 2 , L 3 , L 4 .
Protecţiile maximale de curent instalate în staţiile A, B, C, D şi E au fost
notate (1), (5), (2), (6), (3), (7), (4), (8), întrerupătoarele corespunzătoare fiind
notate cu cifre arabe.
D3
A D1 B C D4 D D2 E
S1 K2 K1 S2
(1) (5) (2) (6) (3) (7) (4) (8)
1 L1 5 2 L2 6 3 L3 7 4 L4 8
(9) 11 12 13 (10)
ta
∆t
∆t
t a3 ∆t
t a2
t a3 ∆t
t a4
t a10
t a9
t a5
∆t t a6
∆t t a7 t a8
∆t
∆t
Fig. 4.36. Diagrama timpilor de acţionare şi direcţionările pentru protecţia
maximală a unei reţele cu alimentare bilaterală
109
Funcţionarea selectivă impune ca la un defect pe o anumită linie, de exemplu
în K 1 pe linia L 3 , să fie deconectată numai linia defectă, în cazul considerat să
funcţioneze protecţiile (3) şi (7) comandând declanşarea întrerupătoarelor 3 şi 7.
Prin aceasta defectul este lichidat şi toţi consumatorii rămân alimentaţi în
continuare beneficiindu-se de avantajul alimentării bilaterale.
Diagramele de timp pentru cazurile alimentării separate de la sursa S 1 şi sursa
S 2 (ca reţele radiale) sunt reprezentate considerând sensul pozitiv al axei timpului
în sensul verticalei descendente, pentru alimentarea de la sursa S 2 .
În scopul asigurării selectivităţii, protecţiile (4), (3), (2), (1) (dinspre sursa S 1 )
trebuie temporizate în trepte crescătoare de la protecţia (10) liniei radiale (care
alimentează consumatorii) spre sursele S 1 , conform principiului menţionat la
reţelele radiale şi rezultă astfel temporizările t a4 , t a3 , t a2 , t a1 .
Analog, începând de la protecţia (9) se eşalonează în trepte crescătoare, spre
sursele de alimentare S 2 , temporizările protecţiilor (5), (6), (7), (8) rezultând
temporizările t a5 , t a6 , t a7 , t a8 .
Prin aceste eşalonări de temporizări este asigurată funcţionarea selectivă a
tuturor protecţiilor (1)÷(8), însă pentru fiecare din ele numai în raport cu defectele
apărute între locul de instalare al protecţiei şi sursa opusă celei spre care sunt
instalate.
În situaţia în care ambele surse sunt în funcţiune, pot exista acţionări
neselective; de exemplu, t a5 < t a2 şi pentru a elimina această posibilitate protecţia
(5) se direcţionează, astfel încât să poată acţiona numai la defecte pentru care
sensul convenţional al curentului este de la bare spre linie. În fig. 4.36
direcţionarea este indicată simbolic prin releul direcţional D 1 , având în interior o
săgeată în sensul curentului pentru care permite acţionarea protecţiei (5).
Continuând analiza în acelaşi mod, pentru defecte în K 2 şi în K 1 , rezultă
necesitatea direcţionării protecţiilor (6), (3) şi (4) în sensul indicat pe figură.
Se obţine astfel o funcţionare selectivă a protecţiilor maximale direcţionale.
Suplimentar se vor verifica şi condiţiile:
t a 3  t a13 , t a 6  t a11 ,
t a 2  t a12 , t a 7  t a12 , (4.103)
t a1  t a11 , t a8  t a13 .
De asemenea, se vor verifica dacă protecţia (1) poate acţiona la defecte în

sursa S 1 , întrucât timpul de acţionare al protecţiei temporizate a elementului care
reprezintă sursa se alege mai mare decât t a1 şi deci protecţia (1) ar putea acţiona
neselectiv la defecte în sursă. Similar se face verificarea pentru protecţia (8).
4.4.2. Secţionarea direcţională la liniile cu alimentare bilaterală
La liniile cu alimentare bilaterală se instalează câte o secţionare de curent la

fiecare capăt al liniei ca în fig. 4.37.
110
+ +
1 I 2 I
A B
~ ~
K2
K1
I sc I pp
I scA I scB c
I pp2 I scB
I pp1 a I scB
I``
sc max K2 b
I pp2
I sc max K2 I``
sc max K1
I1 I zm I2
Fig. 4.37. Secţionarea de curent pentru o linie de alimentare bilaterală
Prin curbele a şi b au fost reprezentate variaţiile curenţilor de scurtcircuit în

regim maxim I sc A şi I sc B , debitaţi de sursele A şi B în funcţie de poziţia defectului
pe linie. Au fost puse în evidenţă valorile maxime ale curenţilor I” sc max K1 şi
I” sc max K2 , la defecte exterioare în K 1 şi K 2 .
Calculul curenţilor de pornire pentru releele 1 şi 2 se face conform relaţiei
(4.1) şi rezultă:
''
I pp1  K sig I sc max K1 , (4.104)
''
I pp 2  K sig I sc max K 2 . (4.105)
Ar putea să rezulte, aşa cum este reprezentat în fig. 4.37:
I pp 2  I sc'' max K 1 , (4.106)
sau dacă sursa B ar fi mai puternică şi ar debita curenţi mai mari – diagrama
reprezentată punctat în fig. 4.37 şi notată cu c, s-ar putea obţine:
''
I pp1  I sc max K 2 . (4.107)
În asemenea situaţii, dacă nu s-ar lua măsuri, protecţia 2 ar acţiona neselectiv
la defecte exterioare în K 1 sau în condiţia (4.107), protecţia 1 ar acţiona neselectiv
la defecte în K 2 .
Pentru a evita acţionările neselective, se poate proceda la:
 fixarea curenţilor de pornire pentru ambele secţionări la valoarea

superioară rezultată din (4.104) şi (4.105), metodă ce conduce şi la
micşorarea zonei protejate a unuia dintre secţionări;
 direcţionarea uneia din secţionări şi anume aceea pentru care rezultă o
relaţie de forma (4.106) sau (4.107).
111
De exemplu, pentru cazul diagramelor a şi b din fig. 4.37, deoarece
I pp2 < I” sc max K1 se direcţionează secţionarea 2, obţinându-se schema reprezentată
monofilar în fig. 4.38.
+ +
1 I 2 I 3
A B
~ ~
K2
K1
Fig. 4.38. Schema de principiu a secţionării de curent direcţionale
Dacă raportul dintre puterile surselor A şi B se poate modifica în timpul

exploatării sistemului energetic, este necesară direcţionarea secţionărilor de la
ambele capete ale liniei, pentru a asigurarea unei funcţionări selective la defecte
apărute în orice regim al celor două surse.
4.5. Protecţii diferenţiale şi comparative ale liniilor

Lichidarea selectivă şi rapidă a defectelor de pe liniile din reţelele complexe
se poate realiza şi prin utilizarea protecţiilor diferenţiale longitudinale şi a
protecţiilor comparative (direcţionale).
Protecţiile diferenţiale longitudinale funcţionează pe baza comparării
sensurilor convenţionale ale curenţilor prin linie, la capetele zonei protejate şi
utilizează în acest scop fie conductoare auxiliare, fie un canal de transmisie prin
înaltă frecvenţă.
După felul în care se realizează compararea sensului convenţional al
curenţilor, se deosebesc:
 protecţii diferenţiale (cu comparare pe principiul diferenţial);

 protecţii comparative (cu comparare pe principiul direcţional).
4.5.1. Protecţia diferenţială longitudinală a liniilor cu conductoare

auxiliare
Principiul de funcţionare al acestei protecţii este ilustrat în fig. 4.39 a şi b şi

respectă principiul general prezentat în cap 1, fig. 1.15.
112
A B A K B
TC A TC B
I 2A R I 3B I 2B I 2A RC I 2B
I 1A I 3B I 3A I 1B I 1A I 3B I 3A I 1B
RC RC
I 2A I 3A I 2A I 3A I 3B I 2B
a) b)
Fig. 4.39. Principiul de funcţionare al protecţiei diferenţiale longitudinale pentru

linii electrice: a – regim normal de funcţionare sau defect exterior;
b – scurtcircuit în zona protejată.
Figura 4.39 a corespunde situaţiei de regim normal sau defect exterior, iar fig.
4.39 b situaţiei când defectul are loc în zona protejată. Prin R c s-au notat
rezistenţele celor două cabluri pilot, iar R d rezistenţele transformatorului sumator.
S-au utilizat de asemenea notaţiile :
I 1A , I 1B – componentele curentului secundar ale transformatorului sumator
care
circulă prin ramura diferenţială;
pentru fiecare din extremităţile protecţiei;
care
circulă prin cablul pilot, corespunzătoare celor două fire ale cablului
pilot;
I dA , I dB – curentul diferenţial corespunzător fiecărei extremităţi;
I cp – curentul prin cablul pilot.
Pentru situaţia din fig. 4.39. a se pot scrie ecuaţiile:
I 2 A  I1 A  I 3 A ,
I 2 B  I1B  I 3 B ,
I dA  I1 A  I 3 B , (4.108)
I dB  I1B  I 3 A ,
I cp  I 3 A  I 3 B .
În mod analog pentru situaţia reprezentată în figura 4.39. b, se pot scrie
ecuaţiile:
I dA  I1A  I 3 B ,
I dB  I1B  I 3 A , (4.109)
I cp  I 3 A  I 3 B .
113
Pentru a micşora influenţa curenţilor de dezechilibru din regimul normal de
funcţionare şi scurtcircuit exterior se utilizează relee diferenţiale cu bobine de lucru
şi frânare.
Pentru regimul normal de funcţionare este necesar ca:
I d  I cp , unde, I d I dA  I dB  , (4.110)

iar regimul de defect:
I d  I cp , (4.111)
fiind îndeplinită condiţia de acţionare selectivă a protecţiei.
4.5.2. Protecţii cu canal de înaltă frecvenţă
În acest caz se utilizează drept canal pentru transmiterea informaţiilor de la

cele două capete ale liniei protejate un canal de înaltă frecvenţă format fie din
conductoarele liniei de înaltă tensiune, fie din canale radio.
Schema de principiu a protecţiei pentru acest din urmă caz este reprezentată în
fig. 4.40, unde 1 şi 2 sunt blocuri de emisie-recepţie. În cazul funcţionării cu
frecvenţe foarte înalte se pot utiliza pentru conducerea semnalului ghiduri de unde.
Pentru linii foarte lungi sunt necesare instalaţii de radiorelee, pentru retransmisie
pe parcurs.
I1 LEA I2
~ ~
CEA CEB
1 E E 2
R R
Fig. 4.40. Protecţii prin înaltă frecvenţă cu canale radio
Canalele de înaltă frecvenţă pot servi şi pentru realizarea “interdeclanşării”

protecţiilor de distanţă, în sensul prelungirii zonei I de acţionare a acestora (la un
defect în zonă, cel puţin una din protecţiile de distanţă lucrează şi transmite un
semnal de declanşare la capătul opus al liniei protejate).
Protecţiile prin înaltă frecvenţă pot fi:
 protecţii direcţionale, cu blocaj prin înaltă frecvenţă;

 protecţii diferenţiale de fază.
Protecţiile direcţionale cu blocaj prin înaltă frecvenţă sunt realizate pe

acelaşi principiu cu secţionările de curent direcţionale şi funcţionează pe baza
comparării sensurilor convenţionale ale curenţilor de la capetele liniei protejate.
Prin canalul de înaltă frecvenţă se transmit semnale de blocare a protecţiilor;
elementele de pornire direcţionale ale protecţiei de la oricare din cele două capete
114
ale liniei determină semnale de blocare pentru emiţătoarele de la fiecare capăt al
liniei, fig. 4.41.
1 2 3 4 5 6
~ K ~
I1 I2 I3 I4 I5 I6
CEA CEB
L1 L2
L3
Blochează Blochează
protecţia protecţia
Fig. 4.41. Formarea semnalelor de blocare pentru emiţătoarele de la capetele

liniei
Pentru cazul reţelei reprezentată în fig. 4.41, la un defect în punctul K pe linia

L 2 , lucrează releele direcţionale 1, 3, 4 şi 6 şi determină blocarea emiţătoarelor de
la ambele capete ale liniei defecte L 2 drept urmare a funcţionării simultane a
protecţiilor 3 şi 4.
Liniile vecine, L 1 şi L 2 , nu sunt deconectate, pentru că releele direcţionale 2 şi
5, de sens opus, nu au lucrat şi deci nu comandă blocarea emiţătoarelor din
punctele respective, care continuă să emită semnale de întârziere (blocare),
recepţionate atât la locul de instalare al protecţiei, cât şi capătul opus al liniei.
Protecţia diferenţială de fază este o protecţie diferenţială care funcţionează

pe baza comparării fazelor curenţilor de la cele două capete ale liniei protejate.
Compararea se face prin transmiterea unor semnale de înaltă frecvenţă numai în
alternanţele pozitive ale tensiunilor U F rezultate ca o combinaţie liniară a
curenţilor I 1 şi I 2 de la cele două extremităţi ale liniei protejate
 
U F  K ' I 1  K '' I 2 . (4.112)
Aceasta permite să se utilizeze acelaşi canal de comunicaţie atât pentru

protecţia împotriva defectelor monofazate, cât şi pentru protecţia împotriva
defectelor polifazate.
În fig. 4.42 este reprezentată o linie electrică L, cuprinsă între staţiile B 1 şi B 2 ,

la extremităţile căreia sunt instalate transformatoarele de curent TC 1 şi TC 2 cu
polaritatea marcată pe figură prin steluţă. Sunt figurate cu săgeţi continue sensurile
115
convenţionale ale curenţilor pentru defect exterior în K 1 şi cu săgeţi întrerupte
sensurile curenţilor pentru defect interior în K 2 .
K1
I2 K2 B2
B1 I 1K 1 K2 K2 I2 K1
I 1
L
* *
K1
K1 I S2
I S1 K2
I S1 I S2
K2
Fig. 4.42. Sensurile convenţionale ale curenţilor primari şi secundari

la defecte externe şi interne
În fig. 4.43 sunt reprezentate variaţiile curenţilor secundari ai TC pentru

situaţia defectelor exterioare şi a defectelor interioare.
i S1 , i S2
iS i S1 defecte exterioare
i S1 , i S2
iS i S2 defecte interioare
Fig. 4.43. Variaţia curenţilor secundari ai transformatoarelor de curent la

defecte interioare şi exterioare
Se observă că, dacă se neglijează defazajul liniei protejate, datorat

conductanţei şi capacităţii în raport cu pământul, curenţii secundari ai TC sunt în
opoziţie de fază pentru defecte exterioare în K 1 şi în fază pentru defecte interioare
în K 2 .
116
Logica după care funcţionează protecţia permite ca după o semiperioadă de
coincidenţă a fazelor curenţilor secundari să se comande declanşarea
întrerupătoarelor liniei.
În literatura de specialitate se menţionează existenţa unui unghi de blocaj β,
datorat erorilor transformatoarelor de curent şi întârzierilor în circulaţia semnalului
de înaltă frecvenţă pe linia de înaltă tensiune, fig. 4.44.
i PR1 , i PR2
β β
i PR1 i PR2
i PR
φ
90 180 270 360
Fig. 4.44. Caracteristica de fază a protecţiei diferenţiale cu

compararea fazei, pentru linii de înaltă tensiune
În aceste condiţii defazajul φ dintre fazorii U F1 şi U F2 se va găsi între 0 şi

±(180°-β). În fig. 4.44 au fost reprezentaţi curenţii de lucru ai protecţiilor instalate
la cele două extremităţi ale liniei i PR1 şi i PR2 şi curentul de lucru reglat i PR la care să
se producă acţionarea protecţiei.
117
118
Cap. V. Protecţia motoarelor electrice de curent alternativ
CAPITOLUL V. PROTECŢIA MOTOARELOR ELECTRICE DE CURENT

ALTERNATIV
5.1. Tipuri de protecţii prevăzute
Motoarele electrice sincrone şi asincrone se prevăd cu protecţii împotriva

defectelor interne şi a regimurilor anormale de funcţionare.
Principalele defecte interne sunt:
 scurtcircuitele între faze sau între spirele aceleiaşi faze;
 punerile la pământ monofazate.
Principalele regimuri anormale ale motoarelor electrice sunt:
 supraintensităţile provocate de suprasarcini determinate de
supraîncărcări sau blocări ale utilajului antrenat;
 întreruperea unei faze;
 scăderea tensiunii de alimentare.
În alegerea tipurilor de protecţii pentru motoarele electrice se ţine seama de:
tensiunea şi puterea nominală a motorului; natura utilajului antrenat şi regimul de
lucru al acestuia; condiţiile de autopornire; cerinţele speciale ale procesului
tehnologic deservit. Se vor prevedea protecţii prin relee pentru toate motoarele cu
tensiunea mai mare de 1 kV. Principalele tipuri de protecţii prevăzute sunt:
protecţia maximală de curent rapidă, realizată de regulă pe două faze,
pentru motoare cu puterea nominală mai mică de 4000 kW;
protecţia diferenţială longitudinală, instalată pe două faze şi prevăzută
pentru puteri mai mari de 4000 kW şi mai mici de 4000 kW, dacă protecţia
maximală de curent rapidă are coeficient de sensibilitate necorespunzător;
protecţia maximală de curent temporizată, împotriva suprasarcinilor;
119
protecţia maximală de curent de secvenţă homopolară, împotriva punerilor
la pământ;
protecţia de tensiune minimă, care asigură: autopornirea, blocări sau
condiţii speciale pentru procesul tehnologic şi condiţii de protecţia muncii;
protecţia împotriva ieşirii din sincronism pentru motoarele sincrone.
Motoarele electrice cu tensiunea sub 1kV se protejează în modul următor:
pentru puteri mai mari de 40 kW protecţia se face prin intermediul

întrerupătorului automat, echipat cu elemente electromagnetice şi termice;
pentru puteri mai mici de 40 kW protecţia se face prin siguranţe fuzibile cu
mare putere de rupere, montate în serie cu contactoare care au ataşate
elemente de protecţie termice şi bobine de minimă tensiune.
5.2. Protecţia maximală de curent rapidă
În fig. 5.1 este reprezentată schema de principiu a protecţiei maximale de

curent rapidă. Dacă pornirea motorului este normală şi posibilitatea de apariţie a
suprasarcinilor este redusă, protecţia se poate realiza cu relee de curent cu
caracteristică independentă.
S1
Declanşare
1
S2 + + +
1 I 1 I 2
R S T
-
TC
M
~
Fig. 5.1. Schema protecţiei maximale de curent
cu două TC şi două relee de curent
Conform normativelor, coeficientul de sensibilitate al protecţiei trebuie să fie

K sens  2.
Curentul de pornire al protecţiei se desensibilizează în funcţie de valoarea
efectivă maximă a curentului de pornire al motorului I porn max , care poate dura
1014 secunde. De asemenea se face o desensibilizare în raport cu componenta
aperiodică care poate conduce la creşterea cu 4070% a valorii lui I porn max , în
primul moment al pornirii. În general componenta aperiodică a curentului se
amortizează rapid.
Rezultă:
I pp  K sig  K sch  I porn max , (5.1)
120
unde:
K sig = 1,4 pentru utilizarea releelor RC;
K sch = 3 sau 1 (în funcţie de conexiunea TC);
I porn max – valoarea maximă a curentului, în perioada de pornire, la tensiunea
nominală, alunecare s = 1 şi cu reostatul de pornire scurtcircuitat
(dacă este vorba despre un motor cu rotor bobinat);
Curentul de pornire al releelor rezultă prin raportarea la raportul de
transformare  TC a transformatoarelor de curent.
I
I pr  K sig  K sch  nom max , (5.2)
TC
Deoarece majoritatea motoarelor electrice au înscris pe placa de identificare
multiplul de pornire m p (în loc de I porn max ), curentul de pornire al releului se
calculează cu relaţia:
I nom max  m p
I pr  K sig  K sch  , (5.3)
TC
unde:
I nom – curentul nominal al motorului.
5.2. Protecţia diferenţială longitudinală PDL
Această protecţie se instalează numai pe două faze, pentru motoare cu puteri

mai mari de 4000 KW. În cazul în care nu există o protecţie rapidă împotriva
punerilor monofazate la pământ, protecţia se instalează pe toate trei fazele.
Schema de principiu a protecţiei este identică cu cea de la generatoarele
sincrone, reprezentată în fig. 2.6., cu observaţia că nu se mai utilizează releul 2
pentru sesizarea defectelor în circuitul diferenţial.
Pentru creşterea sensibilităţii PDL se utilizează aceleaşi metode ca şi în cazul
generatoarelor.
Dacă motorul protejat este de tip sincron, PDL va comanda declanşarea
întrerupătorului motorului şi intrarea în funcţiune a automatului de dezexcitare
rapidă.
5.3. Protecţia împotriva suprasarcinilor
Această protecţie este temporizată, realizată cu relee cu caracteristică

dependentă şi este combinată întotdeauna cu o protecţie rapidă împotriva
scurtcircuitelor interne. Releele de tip RTpC conţin reunite ambele tipuri de
protecţii.
Schema de principiu a protecţiei este reprezentată în fig. 5.2.
121
S1
Declanşare
1
+ +
S2 I I +
1 I 1 I
1/I 1/I 2
R S T
-
TC
M
~
Fig. 5.2. Schema protecţieimotorului asincron împotriva suprasarcinilor,
realizată cu două relee de curent
Este de dorit ca releele să fie prevăzute cu contacte separate, un contact pentru

elementul de acţionare instantanee şi un contact pentru elementul de acţionare
temporizată.
Curentul de pornire al releelor se calculează cu relaţia:
K sig I
I  K sch  nom , (5.4)
K rev TC
unde:
K sig = 1,11,2
K rev = 0,85.
Temporizarea protecţiei, stabilită prin familia de caracteristici dependente ale

releului, trebuie aleasă pentru a nu se produce acţionarea protecţiei şi în timpul
pornirii sau a autopornirii motorului. Această temporizare nu trebuie să fie prea
mare pentru a nu depăşi regimul termic regimul termic admisibil în înfăşurările
motorului.
Problema determinării regimurilor termice reale şi a punctelor calde din
înfăşurările motorului este destul de complicată şi în practică se adoptă
caracteristici aproximative de lucru pentru protecţiile termice.
5.4. Protecţia împotriva punerilor la pământ
Protecţia împotriva punerilor la pământ se instalează la motoare cu puteri mai

mari de 2000 kW, pentru valori ale curenţilor de defect sau reziduali începând cu
5A.
Protecţia se realizează cu FCSH sau TSH după acelaşi principiu ca şi la
generatoarele sincrone. În fig. 5.3 este reprezentată schema de principiu a
protecţiei cu TSH.
122
S1
Declanşare
1
S2 + +
1 I 2
-
TSC
M
~
Fig. 5.3. Protecţiamotorului asincron împotriva punerilor la pământ, cu TSH
Pentru eliminarea efectului curenţilor paraziţi din mantaua cablului de

alimentare, conductorul de punere la pământ al mantalei se trece prin interiorul
miezului TSH.
Motoarele electrice cu puteri mai mici de 2000 kW pot funcţiona cu o punere
la pământ, dacă sunt alimentate din reţele cu neutrul izolat, în condiţiile în care
curentul de punere la pământ nu depăşeşte 10 A. Punerea la pământ se depistează
cu ocazia controlului periodic al izolaţiei.
5.5. Protecţia de tensiune minimă
Protecţia de tensiune minimă a motoarelor asincrone se introduce pentru

rezolvarea următoarelor probleme:
 asigurarea condiţiilor de autopornire a motoarelor importante;
 asigurarea securităţii personalului de exploatare;
 desfăşurarea în condiţii cât mai normale a procesului tehnologic deservit.
La scăderea tensiunii de alimentare protecţia trebuie să menţină în funcţiune
motoarele importante şi să deconecteze în tranşe temporizate (de obicei două)
motoarele mai puţin importante sau care nu trebuie să autopornească la revenirea
tensiunii.
În tranşa I se deconectează motoarele mai puţin importante când nivelul
tensiunii de alimentare ajunge la 0,7U n . Temporizarea pentru tranşa I se stabileşte
la 0,5 secunde.
În tranşa II se deconectează toate motoarele alimentate de pe barele pe care
este instalată protecţia de tensiune minimă, rămase după deconectarea tranşei I,
atunci când nivelul tensiunii scade la 0,5U n un timp mai mare de 9 secunde.
Măsura este impusă pentru protecţia personalului de exploatare.
123
5.6. Protecţia motoarelor sincrone
Motoarele sincrone se echipează cu toate protecţiile specifice motoarelor

electrice prezentate anterior la care se adaugă o protecţie împotriva ieşirii din
sincronism. În acest caz apar pendulări de putere şi curentul statoric atinge valori
periculoase, care pot depăşi valoarea curentului de pornire a protecţiei împotriva
suprasarcinilor. Din acest motiv protecţia împotriva ieşirii din sincronism se
realizează combinat cu protecţia împotriva suprasarcinilor.
Principiul de realizare al protecţiei se bazează pe apariţia, în cazul
pendulărilor, specifice ieşirii din sincronism, unei componente alternative
importante a curentului în circuitul rotoric (de excitaţie). Această componentă nu
există în regim normal de funcţionare. Punerea în evidenţă a componentei
alternative se face prin mijloace tehnice diferite. De exemplu, în fig. 5.4 este
reprezentată o schemă prin care componenta alternativă este preluată prin
intermediul unui transformator de curent TC care alimentează releul maximal de
curent 1.
S1 S1
Declanşare Declanşare
1 1
+ + + + + +
MS 1 I 2 3 T MS 1 I 2 3 T
Ex - - Ex - -
TC (X L )
Ex Ex Ex Ex
Fig. 5.4. Schema protecţiei împotriva Fig.5.5. Schema protecţiei împotriva ieşirii din
ieşirii din sincronism, varianta cu TC sincronism, varianta cu bobină de reactanţă
În cazul schemei din fig. 5.4, bobina L prezintă reactanţă nulă (X L = Lω = 0)

în curent continuu şi deci bobina releului 1 este scurtcircuitată în regim normal;
releul 1 nu va acţiona.
La apariţia pendulărilor rotorului motorului sincron, când se manifestă
componenta alternativă a curentului rotoric, reactanţa bobinei L are o valoare
importantă; cea mai mare parte a curentului se închide prin bobina releului 1,
legată în paralel cu bobina, şi determină funcţionarea protecţiei.
În ambele variante s-a introdus câte un releu intermediar 2, cu contact normal
deschis temporizat la deschidere, cu rolul de a prelungi impulsul de acţionare la
releul de timp 3. Acest lucru este necesar deoarece pot exista momente în care
curentul alternativ din circuitul rotoric poate deveni inferior valorii curentului de
revenire a releului I (fenomen caracteristic regimului de pendulări).
124
Cap. VI. Protecţia barelor colectoare
CAPITOLUL VI. PROTECŢIA BARELOR COLECTOARE
6.1. Generalităţi
Din punct de vedere electric barele sunt noduri ale sistemului electroenergetic
prin care se vehiculează puteri foarte mari. Scurtcircuitele pe bare constituie
defectele cele mai grave şi impun deconectarea tuturor elementelor racordate la
acestea. Un defect nelichidat la timp determină o scădere importantă a tensiunii şi
pe barele vecine, care continuă să alimenteze defectul şi ca urmare poate fi pusă în
pericol chiar stabilitatea sistemului energetic.
Protecţia împotriva defectelor pe barele colectoare poate fi asigurată în două
moduri:
 prin protecţii proprii;
 prin intermediul protecţiilor elementelor racordate la bare.
A doua metodă se utilizează numai atunci când este asigurată selectivitatea şi

rapiditatea acţionării.
Barele colectoare se echipează cu următoarele protecţii proprii: protecţii
diferenţiale complete şi incomplete, protecţii maximale de curent, protecţii de
distanţă şi protecţii de secvenţă homopolară.
6.2. Protecţia diferenţială a barelor colectoare BC
Principiul este acelaşi cu cel de la generatorul sincron şi transformator.
125
Transformatoarele de curent ale protecţiei se instalează pe circuitele racordate
la bare, în zona protejată fiind incluse barele şi întrerupătoarele elementelor
racordate.
Constructiv protecţia poate fi realizată ca protecţie diferenţială completă, care
include toate circuitele racordate la bare sau ca protecţie diferenţială incompletă,
când în circuitul diferenţial nu sunt incluse plecările radiale (adică elementele care
nu au surse la ambele capete).
În fig. 6.1 este reprezentată schema de principiu a protecţiei diferenţiale
complete pentru un sistem de bare cu cinci elemente racordate. Sensurile
convenţionale de circulaţie a puterilor, în regim normal şi la defect exterior în K 2 ,
sunt reprezentate cu săgeţi continue, iar în cazul unui defect pe bare, în K 1 , cu
săgeţi întrerupte.
K2
I P5 I P4
+
TC I S5 TC I S4
I
K1
Ir
TC I S1 TC I S2 TC I S3
I P1 I P2 I P3
Fig. 6.1. Schema de principiu a protecţiei diferenţiale complete a barelor

colectoare
În regim normal sau la scurtcircuit exterior, conform teoremei I a lui
Kirchhoff putem scrie:
I p1  I p 2  I p 3  I p 4  I p 5 , (6.1)
unde:
I pi – curenţii primari prin circuitele racordate la bare.
Conexiunile secundare ale transformatoarelor de curent se fac astfel încât
curentul prin releu este dat de relaţia:
I r  I s1  I s 2  I s 3  I s 4  I s 5  I dez  0 , (6.2)
unde:
I si – curenţii secundari ai TC.
La un defect pe bare în punctul K 1 , acesta este alimentat de toate sursele:

I Kp11  I Kp21  I Kp31  I Kp41  I Kp51  I sc
K1
 0, (6.3)
unde:
K1
I pi - curenţii primari ai TC pentru scurtcircuit în K 1 .
126
Prin bobina releului va circula curentul:
I rK 1  I sK11  I sK21  I sK31  I sK41  I sK51 , (6.4)
unde:
K1
I si - curenţii secundari ai TC pentru scurtcircuit în K 1 .
K1
Curentul I r determină acţionarea protecţiei la apariţia scurtcircuitului în K 1 .
În regim normal de funcţionare şi mai ales în regimul de scurtcircuit exterior,
curenţii de dezechilibru pot atinge valori mari, fapt ce conduce la diminuarea
sensibilităţii protecţiei. Este necesară utilizarea unor metode pentru creşterea
sensibilităţii, în principiu aceleaşi ca la PDL a generatoarelor sau
transformatoarelor. Astfel, calculul curentului I pp de pornire al protecţiei se face în
funcţie de valoarea curentului de dezechilibru calculată, raportată la primar I dez calc p
I pp  K sig I dezcalcp , (6.5)
''
I dezcalcp  K id K op f i I sc max ext
, (6.6)
unde:
K sig = 1,41,5;
f i = 0,1 – este eroarea de curent a TC;
K id = 1 – coeficient de identitate al TC;
K op = 1 – în prezenţa TSR, K op = 2 – în absenţa TSR.
Curentul de pornire al protecţiei se desensibilizează şi în raport cu curentul de

sarcină maximă I sarc max al celui mai încărcat element racordat la bare, aceasta
pentru a nu avea acţionări false, la întreruperea circuitului secundar al TC instalat
pe elementul cel mai încărcat:
I pp  K sig I sarcmax , (6.7)
cu K sig = 1,11,2.
Pentru curentul de pornire se adoptă valoarea maximă rezultată din (6.5),
(6.6). Comanda de declanşare se transmite la toate întrerupătoarele elementelor
racordate la bare.
6.2. Protecţia barelor colectoare cu relee de impedanţă
În fig. 6.2 este reprezentată schema de principiu a protecţiei barelor cu relee

de impedanţă. În acest tip de protecţie, releul 2 este utilizat pentru a măsura dacă
defectul a avut loc pe bară în punctul K 4 (valoarea impedanţei măsurate este mică)
sau în puncte situate după impedanţe ridicate, punctele K 1 , K 2 , K 3 (valoarea
impedanţei măsurate este mare). Ca element de pornire se foloseşte un releu
maximal de curent 1.
127
K3
+
+ + + +
+
1 I 2 Z 3 T 4
K5
s1 K4
K2
linie
radială
K1 ~
Fig. 6.2. Schema protecţiei barelor colectoare cu relee de impedanţă
Temporizarea, t a3  0,6 secunde, este necesară pentru ca protecţia să nu

lucreze neselectiv la defecte în K 5 şi K 6 , exterioare barelor protejate, dar care
conduc practic la aceleaşi valori ale impedanţelor măsurate ca şi la defectele în K 4 .
Introducerea temporizării permite ca defectele din K 5 şi K 6 să fie lichidate
selectiv de către protecţia rapidă a transformatorului, respectiv a generatorului.
128
Cap. VII. Protecţii numerice în sistemele electroenergetice
CAPITOLUL VII. PROTECŢII NUMERICE ÎN SISTEMELE

ELECTROENERGETICE
7.1. Generalităţi
În acest capitol se prezintă aspecte privind protecţiile numerice utilizate în

sistemele electroenergetice. Apariţia microprocesoarelor a făcut posibilă
dezvoltarea sistemelor numerice de protecţie, acestea fiind de fapt sisteme (relee)
cu microprocesoare dedicate fiecărui element al sistemelor electroenergetice,
sisteme numerice controlate (subordonate), de nivelele ierarhice superioare.
Utilizarea tehnologiilor cu microprocesor la realizarea sistemelor numerice de
protecţie, prezintă următoarele avantaje:
 Caracteristicile componentelor numerice sunt puţin sensibile la

variaţii de temperatură, variaţii ale tensiunii de alimentare, precum
şi la îmbătrânire;
 Performanţele componentelor digitale nu se modifică, astfel că
datele stocate în memoria acestora, indiferent de zonă, nu se
modifică;
 Precizia sistemelor numerice de protecţie este foarte mare dacă se
utilizează un număr mare de biţi pe cuvânt în calculele aritmetice;
 Dispozitivele numerice pot realiza simultan funcţii aritmetice şi
logice în timpul controlului procesului;
 Datele înregistrate de un sistem numeric de protecţie nu pot fi
falsificate decât în urma scoaterii din funcţiune a echipamentului;
129
 Impedanţa de intrare a releelor cu microprocesor fiind foarte mare,
ele necesită semnale de intrare cu nivele energetice foarte scăzute.
Pe lângă aceste avantaje, trebuie menţionate şi dezavantajele legate de

achiziţia datelor, prelucrarea preliminară, conversia analog – numerică. Toate
aceste operaţiuni au loc în timp real, şi pot duce la creşterea timpului total de lucru
al protecţiei şi în plus se pot pierde o serie de informaţii conţinute în semnalele
iniţiale.
O analiză comparativă a criteriilor de performanţă impuse sistemelor de
protecţie, relevă următoarele:
Economicitatea
În ceea ce priveşte costurile, se poate afirma că releele cu microprocesor costă

mai puţin decât releele electromecanice sau cele cu componente electronice
analogice.
Performanţe funcţionale
Proiectate corespunzător cerinţelor şi condiţiilor de funcţionare, releele

numerice pot îndeplini toate funcţiile releelor electromecanice şi electronice
analogice disponibile în prezent şi realizează peformanţe mult mai bune în privinţa
vitezei de operare, a siguranţei în funcţionare şi a reproductibilităţii
caracteristicilor.
Siguranţa în funcţionare
Siguranţa în exploatare a releelor cu microprocesor este superioară releelor

clasice. Aceasta se explică prin gradul ridicat de integrare a elementelor din
structura microprocesorului. În plus, orice releu cu microprocesor este dotat cu
funcţii de autotestare, autocalibrare şi autosupraveghere a funcţionării.
Selectivitatea
Selectivitatea unui releu cu microprocesor este comparabilă cu a releelor

clasice, fără să putem afirma că acestea au o selectivitate superioară sau inferioară
celorlalte tipuri de relee.
Flexibilitatea
Releele numerice sunt mult mai flexibile decât celelalte tipuri de relee. Ele
includ caracteristici funcţionale multiple şi posibilităţi de alegere a unora dintre
aceste caracteristici. Prin modificări software, se pot realiza structuri extrem de
flexibile ale releelor cu microprocesor.
130
Rapiditatea
În condiţiile apariţiei unui defect, valorile reale ale curentului şi tensiunii sunt
comparate cu valorile prescrise, memorate, şi prin urmare decizia de deconectare a
obiectului protejat poate fi luată chiar în primele momente ale regimului tranzitoriu
din timpul defectului. Rezultă, astfel, o îmbunătăţire a rapidităţii instalaţiei de
protecţie.
Datele achiziţionate de către releele cu microprocesor pot fi transmise către
nivelele ierarhice superioare, pe baza acestora putându-se realiza o analiză
postdefect, stabilindu-se locul defectului şi chiar cauza ce l-a produs, şi, de
asemenea putându-se stabili dacă defectul are un caracter trecător sau permanent.
7.2. Arhitectura unui sistem numeric de protecţie
În fig. 7.1. este reprezentată arhitectura hardware a unui sistem de protecţie,

pentru un sistem electroenergetic cu “n” elemente, organizat pe trei nivele
ierarhice.
Element 2 al sistemului Element n al sistemului

Element 1 al sistemului
electroenergetic electroenergetic
electroenergetic
Sistem achiziţii date Sistem achiziţii date

Sistem achiziţii date
Sistem de protecţie Sistem de protecţie Sistem de protecţie

numeric element 1 numeric element 2 Nivel ierarhic 1 numeric element n
Bloc de calcul şi Bloc de calcul şi

Bloc de calcul şi
decizii decizii
decizii
Nivel ierarhic 2
MAGISTRALĂ DATE
DISPECER CENTRAL
Nivel ierarhic 3
Fig. 7.1. Arhitectura unui sistem numeric de protecţie pentru un sistem

electroenergetic cu “n” elemente
131
Sistemul de achiziţie a datelor preia mărimile de la traductoarele de curent,

respectiv tensiune, prelucrează aceste semnale şi transmite informaţia astfel
obţinută, blocului de calcul şi decizii.
Acesta este de fapt nivelul ierarhic unu. Datele de ieşire sunt transmise prin
canale de legătură, de preferinţă cu fibră optică, către nivelul doi. Acesta
implementează algoritmic funcţiile instalaţiei de protecţie, luând decizii. Aceste
două blocuri formează împreună sistemul numeric de protecţie, sau altfel spus,
releul cu microprocesor.
Procesarea datelor primite de la niovelul ierarhic unu se face în timp real, şi

prin urmare se impune ca viteza de plelucrare a acestora să fie foarte mare. Acest
sistem numeric de protecţie poate fi proiectat pentru o funcţionare independentă
faţă de nivelele ierarhice superioare, dar pentru a răspunde unor cerinţe de
adaptabilitate ale protecţiei este necesară funcţionarea sub controlul nivelelor
ierarhice superioare.
În situaţia în care sistemul numeric de protecţie nu funcţionează ca protecţie

propriu – zisă (în afara regimului de defect), acesta poate îndeplini şi alte sarcini,
cum ar fi: măsurarea unor mărimi ce caracterizează elementul protejat ( curent,
tensiune, defazaj, frecvenţă, putere activă, putere reactivă), şi transmiterea acestora
spre nivele ierarhice superioare (sistem de supervizare), în vederea efectuării
funcţiei de monitorizare.
Este necesar ca transmiterea informaţiilor de la nivelul ierarhic doi la nivelul

ierarhic trei, şi reciproc, să se facă prin legături seriale cu viteze de transmitere de
ordinul kB/sec. Comunicarea cu nivelul ierarhic trei se face print-o magistrală de
date. La nivelul trei se găseşte calculatorul dispecerului central, care poate fi
utilizat atăt pentru comunicarea cu nivelul ierarhic doi, cât şi pentru stocarea
datelor. Acesta coordonează acţiunea tuturor sistemelor numerice de protecţie,
realizează structuri de protecţie adaptivă, prelucrează datele şi evenimentele
achiziţionate în scopul efectuării unei analize postdefect.
În fig. 7.2 este reprezentat un exemplu de schemă bloc funcţională a unui

sistem numeric de protecţie (releu de protecţie cu microprocesor). Schema nu
diferă esenţial de structura unei unităţi de calcul dedicate utilizată în aplicaţiile
industriale. Funcţia de protecţie este implementată prin software.
132
Sistem de putere
Subsistem de Subsistem de Subsistem de

intrare analogic intrare digital ieşire digital
Interfaţă Registre şi
RAM
analogică memorii
Control CPU Comunicaţii
Sursă de
alimentare
Fig. 7.2. Schema bloc funcţională a unui releu de protecţie cu microprocesor
În aceste condiţii, la proiectare, interconexiunile dintre blocuri depind de tipul

blocurilor cu care se construieşte releul. Unele blocuri pot lipsi, altele pot căpăta o
importanţă mai mare sau mai mică, corespunzător funcţiei de protecţie ce se
doreşte a fi realizată.
Tensiunile şi curenţii sunt parametrii operaţionali cei mai folosiţi în releele de
protecţie. După cum s-a menţionat anterior tensiunile şi curenţii din instalaţiile
primare de putere pot căpăta valori de ordinul miilor de kV şi zecilor de kA, care
se reduc la valorile standard de 100 V (67V) şi 5A.
Semnalele standard analogice sunt aplicate subsistemelor de intrare analogice.
În plus, din sistemul de putere se culeg şi informaţii de tip logic cum ar fi:
starea întrerupătoarelor de putere şi a separatoarelor, starea releelor de semnalizare,
starea contactelor din bloccontactele întrerupătoarelor. Aceste informaţii se aplică
subsistemului de intrare digital.
În cadrul subsistemului de intrare analogic are loc o prelucrare a semnalelor
analogice proporţionale cu tensiunea şi curentul din circuitul primar. O prelucrare
esenţială o constituie filtrarea corespunzătoare a semnalelor analogice, pentru a
elimina frecvenţele parazite cu valori mai mari decât frecvenţa fundamentală a
tensiunii sistemului de putere datorate regimului de defect.
Semnalele parazite cu frecvenţa apropiată de frecvenţa tensiunii sistemului
protejat (50 Hz sau 60 Hz) pot fi interpretate în mod fals de către instalaţiile de
protecţie şi pot duce la funcţionări nedorite ale instalaţiilor de protecţie.
Cea mai mare dificultate în procesul de filtrare o creează aceste semnale
parazite cu frecvenţă joasă. Filtrarea presupune implicit introducerea unor
întârzieri care nu trebuie să afecteze rapiditatea instalaţiilor de protecţie. Această
problemă se ridică în special pentru protecţiile ultrarapide.
133
Atât canalele de legătură ale intrărilor analogice cât şi ale celor digitale
trebuie protejate împotriva semnalelor parazite generate de câmpurile electrice şi
magnetice foarte întinse şi cu variaţii foarte rapide.
Ieşirile sistemului de intrare analogic sunt aplicate interfeţei analogice. La
acest nivel se face eşantionarea şi reţinerea semnalului, conversia analog-digitală şi
multiplexarea. Eşantionarea poate fi realizată sub comanda unui controler şi în
multe cazuri valorile eşantionate pot fi reţinute în vederea unor comparaţii sau
prelucrări ulterioare.
Datele analogice sunt eşantionate în permanenţă în vederea unor măsurări ale
valorilor instantanee ale semnalelor. Ca urmare, perioada de eşantionare ar trebui
să fie de ordinul nanosecundelor.
Rate de eşantionare atât de mici creează probleme; în prezent frecvenţa de
eşantionare variază între 2002000 Hz.
Prin software se poate modifica frecvenţa eşantionării numai la apariţia
defectului. Se pot utiliza procedee de eşantionare sincrone sau asincrone.
Procesul de conversie analog-digitală poate fi făcut prin utilizarea unui singur
convertor la intrarea căruia se aduc semnalele analogice prin intermediul unui
multiplexor, iar ieşirile rezultate în urma fiecărei conversii sunt transferate unităţii
de calcul. Alte metode de conversie utilizează convertoare analog digitală dedicate
fiecărui semnal. În acest caz se poate utiliza un multiplexor pentru citirea fiecărei
informaţii numerice stocate în calculator. În realizările tehnice existente numărul
intrărilor digitale este de cca. 20.
În schema bloc din fig. 7.2 rolul subsistemului digital de ieşire este de a
transmite elementelor de control ale sistemului de putere semnalele prelucrate de
releul cu microprocesor. Aceste semnale sunt semnale de deconectare a
întrerupătoarelor de putere sau semnale de avertizare şi informare. Pentru
realizările tehnice cunoscute, numărul maxim de ieşiri digitale este de 10. Aceste
ieşiri trebuie protejate. În vederea unor analize postdefect este necesară alocarea
unui spaţiu suficient de memorie pentru stocarea semnalelor primite din sistemul
de putere în etapele pre şi post defect. De asemenea aceste semnale, măsurate în
timpul regimurilor tranzitorii de defect pot fi comparate cu semnalele apărute în
regimuri de defect decalate ca timp şi pot constitui o bază în vederea proiectării
algoritmilor după care releul deconectează instalaţia protejată. Mesajele generate
de releul cu microprocesor pot fi salvate, la momente binedeterminate de timp, cu
ajutorul memoriei RAM, într-un circuit de stocare secundar, eliberându-se
memoria RAM pentru cazul apariţiei unui nou regim tranzitoriu cauzat de un
defect pe partea de putere.
Programul după care lucrează protecţia, logica şi stările, sunt stocate într-un
anumit spaţiu din memoria ROM (EPROM, EEPROM etc.).
Controlerul, unitatea centrală (CPU) şi registrele permit executarea
programului de lucru al protecţiei numai atunci când este necesar. Dacă protecţia
este prevăzută şi cu posibilităţi de supraveghere şi înregistrare continuă,
programele destinate acestor scopuri pot funcţiona independent de programul
prioritar de deconectare a întrerupătorului de putere.
134
Sursa de alimentare a releului cu microprocesor trebuie concepută pentru
funcţionarea chiar în absenţa tensiunii de alimentare principale de la reţea pentru a
menţine în funcţiune releul de protecţie.
Comunicaţia cu nivelul ierarhic superior (computerul staţiei) se face prin
intermediul blocului de comunicaţii.
7.3. Aspecte privind procesarea semnalelor în protecţiile numerice
Structura hardware a unei protecţii numerice trebuie să îndeplinească cel puţin

aceleaşi funcţii de protecţie ca şi structurile hardware din protecţiile tradiţionale.
Mărimile de intrare în structurile hardware sunt tensiunea U, curentul I, frecvenţa f
şi mărimi derivate, care sunt mărimi definite pe domenii continue de timp şi iau
valori continue, deci sunt considerate semnale continue analogice, notate X(t). Tot
la intrarea structurilor hard se aplică şi informaţii de tip logic referitoare la starea
unor elemente de comutaţie din sistemul de putere protejat sau la starea unor
elemente de semnalizare.
În fig. 7.3 este reprezentată schema de principiu a subsistemului de intrare

analogic şi a interfeţei analogice punându-se în evidenţă procesarea semnalelor în
vederea obţinerii semnalelor numerice.
S Filtru
I
trece Semnal
S Traductor Semnal analogic Semnal
T jos
analogic tip scară numeric
E
M Semnale Circuit Spre
Multiplexor Convertor
d
analogice eşantionare circuitul
e analogic A/N
memorare de calcul
P
U
T Filtru
E Traductor trece
R jos
E
Fig. 7.3. Schema subsistemului de intrare analogic şi a interfeţei analogice
Pentru a avea o imagine clară referitoare la definirea semnalelor cu care

lucrează protecţiile numerice, în fig. 7.4 sunt indicate formele semnalelor care se
întâlnesc la intrarea diverselor blocuri de prelucrare din structura unui releu
numeric şi cu microprocesor.
135
X(t)
Continuu necuantificat
(analogic) a)
X(t)
Continuu cuantificat
(analogic)
b)
X(Kt)
Discret necuantificat
(eşantionat)
c)
t
Discret cuantificat
(numeric)
X(Kt)
d)
t
T
Fig. 7.4. Tipuri de semnale: a). continuu necuantificat;

b). continuu cuantificat; c). discret necuantificat (eşantionat);
d). discret cuantificat (numeric)
Procedeul prin care dintr-un semnal analogic se obţine un semnal cuantificat

se numeşte cuantificare. Valorile rezultate în urma cuantificării sunt în număr finit
şi se numesc valori cuantificate.
Un semnal discret în timp, notat X(KT) numit şi semnal discret, este un
semnal definit pe un domeniu discret de timp şi poate lua fie valori continue, fie un
număr finit de valori distincte.
Semnalul eşantionat este un semnal discret care ia valori continue.
Eşantionarea este procedeul prin care dintr-un semnal analogic se obţine un
semnal eşantionat.
136
Semnalul numeric este un semnal discret care ia valori cuantificate.
În aplicaţiile practice, din care fac parte şi releele de protecţie numerice,
semnalele numerice pot fi obţinute plecând de la semnalele analogice prin
procedee de eşantionare şi cuantificare.
Referirile la semnalele discrete cu un anume suport fizic presupun o formă de
variaţie reală, ca cea prezentată în fig. 7.5.
X(Kt)
t
Δ
T
Fig. 7.5. Semnal discret cu semnificaţie fizică
 Filtrarea trece jos
Este o operaţiune care se execută înaintea procesării propriu-zise a semnalelor

şi are ca scop eliminarea efectelor semnalelor parazite care se suprapun peste
semnalul util analogic.
În principiu, frecvenţa de tăiere a acestor filtre trebuie să fie egală cu 1,5f e ,
unde f e reprezintă frecvenţa de eşantionare. În funcţie de tipul aplicaţiei frecvenţa
de tăiere poate creşte; de exemplu, pentru protecţia diferenţială a
transformatoarelor frecvenţa se dublează.
Filtrele pot fi realizate ca circuite pasive sau active. În cazul protecţiilor
ultrarapide este necesar să se considere regimul tranzitoriu introdus de filtre: sunt
citate întârzieri de ordinul milisecundei.
 Cuantificarea semnalelor
În cadrul procesului de cuantificare mulţimea valorilor ce defineşte semnalul

analogic este transformată într-o mulţime cu număr finit de elemente. În aplicaţiile
tehnice, cel mai frecvent, rezultatul cuantificării se exprimă printr-un număr întreg
reprezentat în baza 2, numită reprezentare de tip întreg. În aceste condiţii semnalul
cuantificat poate lua 2n valori distincte, în mulţimea {0, 1, …, 2n-1}, valorile
mărimilor de intrare în cuantificator fiind cuprinse în game standardizate de
tensiuni. Se urmăreşte de asemenea realizarea unei cuantificări uniforme care în
cazul unei game de valori [V 1 ,V 2 ] şi utilizarea a n poziţii binare, conduce la un
nivel de cuantificare:
V V
q 2 n 1 (7.1)
2
137
Pentru o gamă de variaţie a semnalelor de intrare unipolară [0, V], aplicaţia
care realizează cuantificarea uniformă de forma:

f : 0,V   0,1,...,2 n  1  (7.2)
se defineşte prin:
0, x  0, 1 / 2 q 
............................

f x    (7.3)
i, x  iq  1 / 2 q, iq  1 / 2 q 
2 n  1, x  V  3 / 2 q,V 

i  0,2 n  1 .
Deoarece blocurile care realizează algoritmul de lucru al instalaţiei de
protecţie efectuează calcule cu virgulă mobilă, devine necesară reprezentarea în
virgulă mobilă a valorii de tip întreg furnizate de cuantificator. În cazul considerat:
xi  iq , i  0,2 n  1 ,
orice valoare x[0, V] se va exprima prin rotunjire cu valoarea x i , eroarea de
rotunjire e satisfăcând relaţia:
e  1 / 2 q , x  0,V  1 / 2 q  (7.5)
Valoarea maximă a erorii introduse prin cuantificarea urmată de
transformarea în virgulă mobilă, este dată de numărul de poziţii binare n utilizat:
V
e  n1 . (7.6)
2
În aplicaţii se urmăreşte ca amplitudinea semnalului care se cuantifică să fie
sensibil mai mare decât nivelul de cuantificare q.
Rezultă că în procesul de cuantificare vor rezulta erori care vor acţiona ca
zgomote, numite zgomote de cuantificare.
 Multiplexarea
Multiplexarea analogică este operaţiunea prin care numai unul dintre

semnalele analogice prezente la intrările sistemului este furnizat la ieşire la un
moment dat.
Multiplexorul analogic este un comutator electronic multiplu care, în funcţie
de comanda de selectare primită, pune un singur comutator pe “închis” şi toate
celelalte pe „deschis”. Prin aceasta canalul de intrare corespunzător comutatorului
“închis” este conectat cu circuitul următor; în schema din fig. 7.3 conectarea se
face cu circuitul de eşantioanare/memorare.
138
 Eşantionarea – memorarea
Prin operaţiunea de eşantionare se transformă semnalele analogice de intrare

în semnale analogice constante de porţiuni.
În fig. 7.6 este reprezentată schema de principiu a unui circuit de
eşantionare/memorare. Memorarea se face prin intermediul condensatorului C.
Semnal de comandă eşantionare

memorare corelată cu ceasul de timp real
x 2 (t)
AO 1 AO 2
x 1 (t) K
Semnal analogic C Semnal analogic
de intrare de ieşire
Fig. 7.6. Circuit de eşantionare – memorare
Atunci când comutatorul K este închis, tensiunea pe condensator urmăreşte

semnalul de la intrarea circuitului operaţional AO 1 , deci schema este în regim de
urmărire. Când comutatorul K este deschis, presupunând ideal condensatorul C,
acesta îşi menţine tensiunea constantă şi schema funcţionează în regim de
memorare. Evoluţia semnalelor de intrare X 1 (t) şi respectiv de ieşire X 2 (t) din
circuitul de eşantionare/memorare este reprezentată în fig. 7.7 pentru o singură
comandă aplicată comutatorului K.
X 1 (t) X 2 (t)
Offset
Pierder
X 2 (t) i
X 1 (t)
ΔE
t
Regim de memorare
Aplicarea semnalului Regim de urmărire
de comandă
Fig. 7.7. Evoluţia semnalelor de intrare şi ieşire şi regimurile de funcţionare ale

circuitului de eşantionare – memorare
Se constată că în funcţionarea reală apar două fenomene care trebuie
considerate:
139
 există o întârziere E între comanda de deschidere a comutatorului şi

deschiderea efectivă a acestuia (eşantionarea nu este instantanee), fapt ce
duce la apariţia unui offset;
 datorită pierderilor pe condensator, semnalul X 2 (t), pe acesta, scade pe
durata regimului de memorare.
În practică, comanda eşantionării şi memorării se face cu o perioadă T, iar
durata eşantionării propriu-zise E se consideră neglijabilă în raport cu T.
Semnalele de intrare X 1 (t) şi de ieşire X 2 (t) ale circuitului de eşantionare sunt
reprezentate în fig. 9.8.
X 1 (t X 2 (t)
X 2 (t)
X 1 (t
t
0 T 2T 3T 4T 5T 6T
Fig. 7.8. Evoluţia semnalelor de intrare şi ieşire pentru mai multe perioade de
eşantionare
 Conversia analog – numerică A/N
Prin conversie analog-numerică A/N se transformă un semnal analogic într-un

semnal numeric. Operaţiunea de conversie implică şi operaţia de cuantificare.
Se pot utiliza şi procedee de conversie A/N cu integrare, cu transformare
intermediară amplitudine-timp, cu generator de tensiune în treaptă şi cu
aproximaţii succesive.
Circuitele de conversie A/N cu aproximaţii succesive fiind cele mai utilizate în
practică, se va prezenta în continuare schema de principiu a unui astfel de circuit,
reprezentată în fig. 7.9.
Circuit de Referinţă
conversie analogică
N/A
Ieşire
semnal
numeric
Registru
COMP Pulsuri de
Intrare aproximaţii
comandă
Semnal Comparator succesive RAS
analogic
Fig. 7.9. Schema de principiu a unui circuit de conversie A/N cu aproximaţii

succesive
140
Circuitul de conversie N/A transformă conţinutul registrului de aproximaţii
succesive RAS într-un semnal analogic care se compară cu semnalul analogic de
intrare al circuitului de conversie A/N. Startarea conversiei A/N este realizată prin
intermediul ceasului de timp real. La primul pas, RAS, care are n poziţii binare,
este setat cu o valoare egală cu jumătatea valorii maxime, poziţionând bitul cel mai
semnificativ (b n-1 ) pe 1 şi resortul pe 0. Comparatorul COMP decide dacă acest bit
rămâne 1 sau trebuie resetat pe 0. La al doilea pas se poziţionează pe 1 următorul
bit ca semnificaţie (b n-2 ) al RAS şi comparatorul decide dacă acesta va rămâne 1
sau trebuie resetat pe 0.
Dacă n comparaţii RAS conţine în reprezentare binară rezultatul conversiei,
fiecare din cei n biţi fiind decis la câte un plus de comandă. Acurateţea semnalului
numeric rezultat depinde de numărul de biţi ai RAS utilizaţi în codificarea binară.
 Conversia numeric – analogică N/A
Prin conversia numeric-analogică N/A se transformă semnalele numerice (in

reprezentarea de tip întreg) în semnale continue cuantificate.
Pentru realizarea efectivă a comenzilor de deconectare în instalaţiile de
protecţie se pot utiliza circuite de comparaţie (cu logică de prag) care la depăşirea
unui anumit prag a semnalului continuu cuantificat schimbă starea ieşirii din 0 în 1
sau se pot utiliza direct circuite de comparaţie numerice.
În fig. 7.10 este reprezentată schema de procesare a semnalelor în conversia
N/A.
Circuit de
conversie
Semnale
N/A
continue
Demultiplexor Circuit de cunatificate
Semnal numeric conversie
numeric
N/A
Circuit de
Semnal
conversie COMP logic de
N/A
comandă
Referinţă
Fig. 7.10. Procesarea semnalelor în conversia N/A
Demultiplexorul distribuie semnalul numeric rezultat în urma executării

algoritmilor de calcul către canalele de ieşire. Algoritmii după care lucrează
protecţia sunt implementaţi prin software la nivelul structurii de calcul. Fiecare
canal al demultiplexorului este conectat la un circuit de conversie N/A care
produce un semnal continuu cuantificat.
În fig. 7.11 este reprezentată schema simplificată a unui circuit de conversie
N/A cu rezistenţe ponderate având n = 4 poziţii binare.
141
R0
Ieşire semnal
AO
continuu
8R 4R 2R R
cunatificat
b0 b1 b2 b3
– V ref
Intrare semnal
numeric
Fig. 7.11. Schema de principiu a unui circuit de conversie N/A cu rezistenţe

ponderate
Rezistenţele de intrare ale amplificatorului operaţional sunt ponderate după
puterile lui 2. Biţii b 0 … b 3 , corespunzători semnalului numeric, comandă
comutatoarele astfel: pentru valoare 1, rezistenţa aferentă este conectată la –V ref ,
iar pentru valoare 0, rezistenţa aferentă este conectată la masă.
Precizăm că acţionarea tuturor comutatoarelor se desfăşoară în paralel.
Valoarea semnalului de ieşire este
R  b b b 
V0  0  b3  2  1  0 Vref . (7.7)
R  2 4 8
În cazul acestei conversii apare dezavantajul utilizării unor rezistenţe cu valori
precise într-un domeniu foarte larg, domeniu ce variază de la R la 2n-1R. Pentru a
elimina acest dezavantaj se pot utiliza circuite de conversie N/A cu reţele R/2R.
Problemele de procesare a semnalelor în protecţiile numerice pot căpăta aspecte
specifice în funcţie de algoritmii de protecţie ce se doresc a fi implementaţi.
În fig. 7.12 este reprezentată o schemă principală a elementelor hardware
pentru un releu de protecţie numeric.
S
I
S
T T FTJ E/M μP
E
M
T FTJ E/M
PGA Serial
d
MUX A/N
e port
P Serial
U T FTJ E/M port
T
E IC
R
E RAM RE
ROM IST
EEPROM OB
Fig. 7.12. Schema de principiu a unui releu cu microprocesor

142
Blocurile reprezentate în schemă au următoarele semnificaţii:
T – transformatoare de măsură şi/sau traductoare (cu separare galvanică);
FTJ – filtre cu caracteristică trece-jos;
E/M – bloc de eşantionare memorare;
MUX – multiplexor;
PGA – amplificator cu amplificare reglabilă;
A/N – convertor analog-numeric;
P – microprocesor;
SERIAL PORT – porturi seriale;
IC – intrări de contact;
RE – ieşiri releu;
OB – obiective;
IST – intrări pentru semnale de timp.
În schema din fig. 7.12 se utilizează câte un circuit de eşantionare memorare
pentru fiecare canal, comandate de acelaşi ceas de timp pentru a nu se introduce
diferenţe de fază între semnalele de pe canale diferite. Semnalele analogice
eşantionate sunt scalate analogic, prin intermediul amplificatorului cu amplificare
reglabilă, pentru a fi aduse în gama optimă de variaţie a intrării convertorului
analog-numeric.
Obiectivele şi programele de protecţie sunt stocate în memorie şi sunt
realizate de către microprocesor.
7.4. Exemple de protecţii numerice realizate în laborator
În cele ce urmează se prezintă câteva realizări de laborator pentru protecţiile

numerice, realizări care reprezintă de fapt rezultatele cercetării experimentale
desfăşurate în laboratoarele Catedrei de Automatică din Facultatea de Inginerie,
Universitatea “Constantin Brâncuşi” Tg - Jiu.
7.4.1. Protecţia maximală de curent a unui transformator cu două

înfăşurări realizată cu microcontrolerul PIC16F84
În fig. 7.13 este prezentat ansamblul echipament numeric de protecţie –

element protejat (transformator electric), realizat modular astfel:
Fig. 7.13. Instalaţia de laborator (sistem numeric de protecţie şi transformator

protejat)
143
 modul de comunicaţie serială (RS232 – RS485);

 echipamentul de protecţie ce are în componenţă următoarele
module:
o transformator de alimentare placă (2 x 9 V)
o modul alimentare montaj
o convertor curent – tensiune şi condiţionare semnal
o placă de achiziţie de date realizată cu microcontrolerul
16F84.
Fig. 7.14. Interfaţa grafică a protecţiei de curent
În fig. 7.14 este prezentată interfaţa grafică a protecţiei de curent, iar în fig.
7.15, fig. 7.16 şi fig. 7.17 sunt prezentate modulul de comunicaţie, modulul de
conversie curent – tensiune şi sistemul cu microcontroler.
LED_VERDE
2 1
D1
C1 U1
1 2 1 100nF Q1 R1
C1+ C2 1 3
VCC_+5V TX_MODUL
100nF 3 2 2 1
C1- Vs+ 400
4 6 2 1 2N2693 U2
C2+ Vs-
MAX232
2
2
P1
100nF 1 2 5 C3 3 RE 7 5
C2- 100nF R2 DE B 9
VCC_+5V
P2 13 11 1 6 4
C4 R1in T1in 6K8 4 R A 8
1 14 12 D 3
4 T1out R1out 7
SN75176
2 RX_PC 7 10 U3 2
6 T2out T2in 2 6
3 TX_PC 8 9 VCC_+5V 3 RE 6 1
7 R2in R2out DE A
9 1 7 CONNECTOR DB9
8 4 R B
5 R3 D
SN75176
6K8
CONNECTOR DB9 COMUNICATIE
RX_MODUL RS485
2
2N2693
VCC_+5V
COMUNICATIE 1 3
R4
RS232 Q2 400
D2
2 1
LED_ROSU
Fig. 7.15. Schema modulului de comunicaţie

144
50
4K7
+12
33
2,5A/50 BD2
- 1K 4K7
A -
+ A
+
BD23 2K4
8 33
-
Convertor curent - tensiune Redresor monoalternanţă
Fig. 7.16. Modulul de conversie curent - tensiune

V+
LM336
+ 10 Uref
A +
- -A
2 5V 2
1M +5 3
7
10 1 8 RB0/INT
6 1 SN 6
+A 2 7 1 RA0 RB1
RB2 7 4 7517
1 RA1 RB3 8
- 50 3 6 1 9
RA2 RB4 10
2
4 5 RB5
11 3 6
DZ RB6 12 1 SN
RB7 7
6K 7517
3V6 VCC 5 13 4
+5V
4 16 15
Integrator + detector de vârf Circuit de 1 +5
ieşire
10 6K
(protecţie 33 33
supratensiune)
6K+5
+5
Fig. 7.17. Sistem cu microcontroler 6K
Funcţionarea schemei este următoarea:

Modulul de conversie RS232/485 converteşte semnalul primit de la PC prin
interfaţa serială RS 232 adică o tensiune de  12V dar un curent destul de mic în
standard pentru interfaţa serială RS 485 capabilă să asigure o comunicaţie la
distanţe de până la 1 Km. Acesta este unul din principalele avantaje în folosirea
protecţiei numerice şi anume comanda de la distanţă.
145
Modulul de conversie este realizat dintr-un circuit integrat de comunicaţie
serială MAX232 ce primeşte la intrare o tensiune  12V şi elaborează la ieşire o
tensiune (0  5)V. Aceasta constituie la rândul său mărime de intrare pentru
integratul SN75176 care realizează transmisia diferenţială.
Deci, prin intermediul acestui modul, microcontrolerul PIC16F84 primeşte
de la PC valoarea de referinţă impusă, pentru curent, de către utilizator şi o
compară cu valoarea numerică a curentului măsurat de la transformator. Pentru a
obţine această valoare numerică, curentul de la transformatorul protejat este
preluat de către traductorul de curent Tr I şi convertit apoi în tensiune de
convertorul curent-tensiune. Tensiunea rezultată este aplicată unui circuit de
conversie analog-numeric realizat cu integratul TLC549 comandat la rândul său de
către microcontroller.
Protecţia este pusă în funcţiune atunci când valoarea numerică a curentului
prin transformatorul protejat este mai mare decât valoarea de referinţă impusă de
către utilizator şi prin urmare se comandă decuplarea tensiunii de alimentare a
transformatorului până la remedierea defectului care a cauzat creşterea de curent.
După remedierea defectului, protecţia trece în stand-by, iar circuitul de alimentare
al transformatorului protejat poate fi pus din nou sub tensiune prin apăsarea
butonului de reanclanşare sau printr-o comandă dată de la calculator, în funcţie de
setarea switchului automat / manual.
7.4.2. Protecţia maximală de curent cu blocaj de minimă tensiune la un

transformator cu două înfăşurări realizată cu microcontrolerul
ATMEL 89C52
Schema de principiu a schemei de protecţie este prezentată în fig. 7.15.
220V~
TT
U RS 232
PC
SAD
I
TC
Transformator
protejat
24V~ RS 232
Fig. 7.15. Schema de principiu a instalaţiei de protecţie numerică
Sistemul de achiziţie a datelor (SAD), prezentat în fig. 7.16, este în fapt o

placă de achiziţie capabilă să măsoare parametrii energetici şi să transmită comenzi
echipamentelor electrice (separatoare, întreruptoare, contactoare).
146
Fig. 7.16. Schema sistemului de achiziţie a datelor
Sistemul de achiziţie a datelor este de fapt structurat în două părţi:

1. modulul de condiţionare a semnalelor primite de traductoarele de curent
respectiv de tensiune (fig. 7.17). Acesta este alcătuit dintr-un redresor de precizie
monoalternanţă şi un detector de valoare de vârf. Pentru partea de măsură a
curentului mai apare în plus un circuit de conversie curent – tensiune a cărui
schemă este prezentată în fig. 7.18.
+VCC
+VCC
+VCC
4
R3 5K1 4 4
3 U2A D1
+
P1 100K 1 2 1 5 U2B D2 R5 100
+
2 7 2 1 10 U2C R6
- + Vout
324 D1N4006 6 8
-
R4 10K 11 324 D1N4006 R8 C1 9
11 -
11
10K 50u 324 100
-VCC
D3 -VCC
2 1 -VCC
D1N4006
R13 R10 100 P2 100K D4
10K
R12 10K 4V7
Fig. 7.17. Circuit de condiţionare a semnalelor

+VCC
R1 33
U1
7
R2 1K Q1
3 BD137
+
1
6
5
1 2 -
LM741 Q2
R7 1K BD136
4
R9 33
-VCC
R11
Fig. 7.18. Circuit de conversie curent – tensiune
147
2. Modulul de achiziţie şi comandă (realizat din circuitul analogic –
numeric pe 10 biţi, TLC1549, şi din microcontrolerul ATMEL 89C52).
Schema logică de funcţionare a protecţiei, este prezentată în fig. 7.19.

.
Fig. 7.19. Schema logică de funcţionare a protecţieimaximale de curent cu blocaj

de minimă tensiune
Modulul de conversie RS 232 converteşte semnalul primit de la PC având

nivele logice ±12 V în semnale logice cu nivele TTL (0÷5)V, necesare
comunicaţiei cu microcontrolerul ATMEL 89C52. Deci, prin intermediul acestui
modul microcontrolerul ATMEL 89C52 primeşte de la PC valorile de referinţă
impuse, atât pentru curent cât şi pentru tensiune, şi le compară cu valorile măsurate
ale curentului şi tensiunii. Tensiunea şi curentul măsurate de către
transformatoarele de măsură de curent şi respectiv tensiune, sunt convertite în
148
semnale numerice prin intermediul unor circuite de conversie analog-numerice
realizate cu integratele TLC 1549, comandate de către microcontroler.
Protecţia acţionează atunci când Imăsurat > Iprescris şi Umăsurat
<Uprescris şi comandă deschiderea întrerupătorului I, întrerupând astfel circuitul
de alimentare al transformatorului protejat.
Acest circuit rămâne interrupt până la remedierea defectului care a cauzat
acţionarea protecţiei. După remedierea defectului, protecţia trece în regim de
stand-by, iar circuitul de alimentare al transformatorului protejat va fi pus din nou
sub tensiune fie printr-o comandă dată de la calculator, fie printr-o comandă locală
de pornire.
În cazul comenzii locale, se păstrează valorile prescrise pentru curent şi
tensiune, anterioare declanşării protecţiei, pe când în cazul comenzii de la PC
repornirea protecţiei se poate face şi cu alte valori prescrise pentru tensiune şi
curent.
7.4.3. Sistem numeric pentru protecţia diferenţială
Schema bloc (de principiu) a sistemului numeric de protecţie este prezentată

în figura 7.20. În circuitul protejat se montează cele două traductoare de curent
pentru măsurarea curenţului I1 şi I 2 . Ieşirea acestor traductoare se leagă la modulul
de citire curent care transformă semnalul de curent alternativ în semnal de tensiune
continuă. Cele două tensiuni continue (proporţionale cu curenţii din circuitul
protejat) se convertesc în semnal numeric cu ajutorul convertorului analog-numeric
ADS 7841 comandat de către microcontroler.
Microcontrolerul calculează diferenţa în valoare absolută dintre cei doi curenţi
şi compară rezultatul cu valoarea primită de la calculator corespunzăzoare
diferenţei admise dintre cei doi curenţi. Dacă rezultatul furnizat de microcontroler
este mai mare decât valoarea primită de la calculator se comandă declanşarea
protecţiei. În continuare microcontrolerul aşteaptă comenzi atât de la calculator
(PC) cât şi comenzi locale.
Ca şi comandă locală este anclanşarea manuală a protecţiei. De la calculator
(PC) se poate da comanda de anclanşare a protecţiei, comandă acceptată doar în
cazul funcţionării pe automat. De asemenea se poate modifica valoarea maximă a
diferenţei dintre cei doi curenţi. Microcontrolerul transmite către calculator (PC)
informaţii despre starea protecţiei atât în cazul anclanşării cât şi declanşării
acesteia. Placa de achiziţie, realizată cu microcontroler comunică cu calculatorul
(PC) prin modulul de comunicaţie care realizează separarea galvanică între
calculator (PC), protecţia numerică realizând totodată şi adaptarea de nivel necesar.
Schema plăcii de achiziţie este prezentată în fig. 7.21.
149
TR1 I1 I2 TR2
R
Zonă protejată
MODUL MODUL
CITIRE CITIRE
CURENT CURENT
Manual/Automat
Comandă CANAL 1 CANAL 2
Protecţie
PLACĂ ACHIZIŢIE
Pornire manuală
MODUL
DE PC
COMUNICAŢIE
Fig. 7.20. Schema bloc a protecţiei diferenţiale

realizată numeric a unui transformator cu două înfăşurări
150
J1 J2
NSL25_8XW NSL25_8XW
5
6
7
8
8
6
4
2
BR1
EDG04S
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
+
7
5
3
1
VCC_+5V
1
2
3
4
5
6
7
8
1
2
3
4
5
6
7
8
VCC_+5V
VCC_+5V
4
3
2
1
Q1
R3
7 1 PNP
17
16
30
29
35
34
33
32
28
27
26
25
24
23
22
21
36
37
38
39
VCC_CN1
120 R4 U1
RD
WR
P0.4
P0.5
P0.6
P0.7
P2.7
P2.6
P2.5
P2.4
P2.3
P2.2
P2.1
P2.0
P0.3
P0.2
P0.1
P0.0
PSEN
ALE/P
6k8 80C52
6 2
11
CNY17 TXD
J4 8 3
3 VCC_+5V 10
2 RXD
1 VCC_CN1
P1.1/T2X
P1.0/T2
RESET
EA/VP
INT1
INT0
P1.7
P1.6
P1.5
P1.4
P1.3
P1.2
R6
X2
X1
T1
T0
NSL25_3XW
6k8
15
14
13
12
18
19
31
1 7
8
7
6
5
4
3
2
1
9
VCC_CN1
VCC_+5V
Y1
INT4
INT3
INT2
INT1
2 6
CNY17 Cuartz
3 8 C1 C2
33p 33p
2 1
C3 10u
12
14
15
16
13
U3
6
7
8
U2 R8
6K8 VCC_+5V
Din
/CS
CLK
Dout
DATA
LOAD
LDAC
DCLK
1
VCC_+5V 9 +VCC 2 S1 4
11 +VCC
7 Mode 1 3
/SHDN 5
13 REFD 4
BUSY REFC 3 Ref_DAC
Ref_ADC 8 REFB 2 Reset
Vref REFA
1
GND
10
6 GND
AGND 14
VDD VCC_+5V
CH0
CH1
CH2
CH3
OUTC
OUTD
OUTA
OUTB
2
3
4
5
12
11
10
9
1
2
3
1
2
3
3
2
1
3
2
1
NSL25_3XW NSL25_3XW NSL25_3XW NSL25_3XW

J7 J8 J9 J10
Fig. 7.21. Schema plăcii de achiziţie
151
U4 VCC_+7V
3
+
3
7 1
VCC_+7V 6 2 Q2
VCC_+7V 4 5 BD_NPN
2 -
J6
1
LM741 3
R9 2
1K 1
U5
3 NSL25_3XW
+
7 1
VCC_+7V
1
D1 6 Ref_ADC
C4 4 5
1
LM336Z 100u 2 - R10
6k8 C5
LM741 100u
2
2
R11
3 1 Ref_DAC
12
R12 36K P1 R13 C6
68K POT_10k 6k8 100u
Fig 7.22. Circuit pentru realizare a tensiunii de referinţă

U6
LM78S08
1 3
VIN VOUT VCC_+7V
GND
1
2
C7
100u
2
U7
2
1 10 DB104G D2
PR SEC1
U8
+ LM78S05
J11 4 - 1 1 3
2 9 VIN VOUT VCC_+5V
2 SEC1
GND
1 R14
1 1K
1
7
SEC2
1
ARK350/2 C8
3
2
1
2200u C9
D3 100u
5 6
2
PR SEC2 LED
2
2
Fig. 7.23. Alimentarea plăcii de achiziţie
152
+VCC
R1 33
+VCC
+VCC
+VCC
U1
4
R2 1K Q1 R3 5K1
4
3 BD137 3 U2A D1
+ +
4
1 P1 100K 1 2 1 5 U2B D2 R5 100
+ J2
J3 J4 6 2 7 2 1 10 U2C R6
- + Vout
5 324 D1N4148 6 8 3
-
1 4 1 2 - R4 47K 324 D1N4148 R8 C1 9 2
-
2 LM741 Q2 10K 22u 324 200 1
11
3 3 2 R7 1K
11
BD136
11
4 R9 33 -VCC CON3x1
CON3x1 ASM010 D3 -VCC
2 1 -VCC
-VCC D1N4148
R13 R10 100 P2 100K D4
10K
R11 R12 47K 5V1
Conversie curent-tensiune Redresor Detector Amplificare

monoalternanţă de vârf reglabilă
Fig. 7.24. Modulul citire curent
Funcţionarea aplicaţiei
Se măsoară curenţii I1 si I 2 , după care se calculează I1  I 2 . Dacă I1  I 2
calculează I1  I 2 . Dacă I1  I 2 calculează I 2  I1 . Se verifică dacă
I1  I 2  I prog . Dacă această relaţie nu este îndeplinită, se verifică dacă a fost
primită comanda schimbare I prog . Dacă da, se dă comanda de schimbare a lui
I prog şi se reia funcţia de protecţie: se masoară I1 , I 2 etc.
Dacă nu a fost primită comanda de schimbare I prog se reia funcţia de
protecţie: se masoară I1, I 2 , etc. În situaţia în care I1  I 2  I prog , se
declanşează protecţia. După aceasta, se transmite la PC codul de declanşare a
protecţiei, după care se aşteaptă comenzi. Dacă se constată comenzi primite, se
verifică tipul comenzii primite: dacă a fost primită comanda de anclanşare
protecţie se verifică dacă butonul automat/manual este pe automat.
Dacă butonul este pe automat are loc anclanşarea protecţiei, transmiterea
codului de aclanşare către PC, dupa care se reia funcţia de protecţie: se măsoară
I1 , I 2 . Dacă butonul automat/manual este pe poziţia manual, protecţia nu se
anclanşează şi se transmite către PC codul corespunzator protecţiei pe poziţia
aclanşare manuală. Dacă a fost primită comanda de modificare I prog , se modifică
I prog şi se aşteaptă o nouă comandă. Dacă a fost primită comanda locală de
anclanşare manuală a protecţiei, se anclanşează protecţia, şi se transmite codul de
anclanşare către PC. Dacă a fost primită o altă comandă (greşită) se aşteaptă o nouă
comandă corectă.
153
Schema logică a protecţiei diferenţiale realizată numeric este prezentată în fig.
7.25. START
Măsoară I 1
Măsoară I 2
Calculeză I 1  I 2
Dacă I1  I 2 calculează I1  I 2
Dacă I1  I 2 calculează I 2  I 1
I1  I 2  I prog
Comandă
schimbare I prog
Declanşează protecţie
Modifică I prog
Transmite la PC cod de
declanşare a protecţiei
Aşteaptă comenzi
Comenzi
primite
Aclanşare
protecţie
Buton pe
automat
Modifică Schimbare
I prog valoare I prog
Aclanşare protecţie
Pornire
Transmit cod de
manuală
aclanşare
Aclanşare protecţie
Trimit cod aclanşare
Fig. 7.25. Schema logică a protecţiei diferenţiale realizată numeric
154
Cap. VIII. Sisteme de monitorizare utilizate în electroenergetică
CAPITOLUL VIII. SISTEME DE MONITORIZARE UTILIZATE ÎN

ELECTROENERGETICĂ
8.1. Conceptul de rețea electrică inteligentă (Smart Grid)

Reţelele inteligente (Smart Grids) sunt reţele electrice care asigură
integrarea eficientă a tuturor surselor de energie şi a utilizatorilor astfel încât
indiferent de modul lor de funcţionare să se asigure flexibilitate, eficienţă
economică, pierderi reduse, un nivel ridicat al calităţii energiei electrice, securitatea
şi siguranţa alimentării cu energie.
Rețelele de energie electrică, in prezent, se bazează în principal pe o
tehnologie care a fost dezvoltată pentru transmiterea fluxului de energie de la
centrale electrice mari, centralizate, complet controlabile către consumatori mai
mult sau mai puțin pasivi (fig. 8.1.).
Fig. 8.1. Structura tipică a unui sistem de energie
155
Rețelele electrice mai "inteligente" au potențialul de a ajuta la integrarea

surselor regenerabile de energie și a surselor de alimentare distribuite, de a asigura
o calitate superioară a energiei pentru toți clienții, de a facilita participarea activă a
utilizatorilor pe piața de energie electrică, de a crește eficiența energetică globală,
de a facilita transportul energiei și de a optimiza investițiile în infrastructura
rețelelor electrice.
Termenul "Smart Grid" se referă atât la rețelele de transport cât și la cele de
distribuție. Rețelele Electrice Inteligente se vor materializa prin implementarea de
strategii de monitorizare, control și sisteme de comunicații, în interiorul și în
paralel cu rețeaua electrică existentă.
Ce este o rețea electrică inteligentă
O Rețea Electrică Inteligentă (SMART GRID) este o rețea de energie electrică,

care utilizează comunicarea bidirectională și tehnologii de control a costului pentru
a integra eficient comportamentul si acțiunile tuturor utilizatorilor conectași la
aceasta - cu scopul de a asigura un sistem energetic sigur, eficient din punct de
vedere economic și de asemenea care să fie sustenabil, cu pierderi mici și cu un
nivel ridicat de calitate.
Cele patru "blocuri" esențiale ale oricarei tehnologii "inteligente" sunt prezentate în
fig. 8.2. Toate cele patru blocuri sunt necesare, dar ceea ce face ca sistemul să fie
"inteligent" este sistemul de control. O Rețea Electrică Inteligentă cuprinde
infrastructura de rețea deja existentă și cele patru elemente prezentate în figura 8.2.
Cele patru blocuri sunt reprezentate de:
1. Un sistem de senzori care să măsoare starea sistemului;
2. Un sistem de comunicație care să transmită date/informații bidirecțional;
3. Algoritmi de control care analizează informații și generează semnale de
control pentru a modifica starea sistemului;
4. Elemente de acționare care să efectueze schimbările dorite.
Figura 8.2. arată că o Rețea Electrică Inteligentă este de fapt o combinație

între tehnologia "hardware" și tehnologia "software" în sistemele de infrastructură
și gestionare ale rețelei electrice deja existentă. După cum este reprezentat în figura
8.2., Rețelele Electrice Inteligente reprezintă un ansamblu de diferite sisteme de
senzori, infrastructură de comunicații, unități de control și sisteme de management
centralizate în infrastructura rețelei electrice deja existentă.
Sistemul de senzori este reprezentat de niște "contoare inteligente" (engl.
Smart Meter) care reprezintă o combinație de senzori (ce pot măsura și comunica
consumul de energie electrică în timp real), logica (ce permite comunicarea cu
operatorul) si totodată poate fi considerat un sistem elemente de acționare (ce
permite controlul activ al aparatelor de consum).
156
Figura 8.2. Cele patru blocuri esențiale ale unei structuri inteligente
Infrastructura de comunicație se bazează pe o tehnologie de comunicație

care are rolul de a conecta împreuna toate unitățile și logica de control a rețelei
inteligente. Un aspect important este reprezentat de conexiunea bidirecțională
(two-way) dintre consumatori și operatorii de distribuție.
Sistemul de control este reprezentat de sistemele de management energetic
care sunt sisteme de unelte asistate de calculator, utilizate de către operatorii
sistemului energetic pentru a monitoriza, a controla și a optimiza performanțele
acestuia, incluzând generarea, transmiterea, distribuția și de asemenea consumul de
energie. Astfel, sistemul de management energetic reprezintă "creierul" din reșeaua
electrică.
O parte din elementele de acționare din rețeaua electrică deja existentă vor fi
parte componentă a conceptului de Smart Grid. Aici, accentul va fi pus pe
elementele noi, inclusiv pe contoare inteligente, pe noi sisteme de transport a
curentului alternativ și pe unități de stocare a energiei.
Părtile componente ale unei rețele electrice inteligente
O rețea inteligentă ilustrează co-existența generării de energie la distanță,

generarii distribuite, managementului de transmisie și distribuție a energiei și
consumului flexibil.
Generarea energiei electrice

Generarea energiei reprezintă procesul de conversie a resurselor de energie
din natură în energie electrică. Pentru descrierea funcționării unităților care
generează energie electrică, fiecare dintre acestea se poate privi ca un sistem SISO
(Single Input Single Output) cu o intrare („combustibilul”) și o ieșire (energia
electrică). Sistemul respectiv poate conține diverse echipamente de conversie cum
157
ar fi: boilere, motoare, turbine, generatoare electrice. Acestea convertesc energia
„combustibilului” în energie termică, energia termică în energie mecanică și
energia mecanică în energie electrică.
Pentru a analiza și planifica sistemele care generează energie sunt necesare
date care să reflecte eficiența și cantitatea necesară de „combustibil” pentru a
produce un KWh (Kilowatt–ora) de electricitate. Aceste informații, împreună cu
costurile asociate „combustibililor”, sunt folosite pentru a planifica distribuția de
sarcină între diferitele generatoare ale sistemului. Astfel, producătorii pot elabora
strategii de maximizare a profitului obținut în urma vânzării energiei.
Odată produsă, energia electrică trebuie să ajungă la utilizatorul final,
fie el industrial sau casnic. Pentru aceasta, trebuie transportată și distribuită.
Transmisia energiei electrice
O constrângere impusă asupra unui sistem energetic este aceea ca în fiecare
moment să se producă atâta energie cât este nevoie. Pentru a asigura alimentarea
toturor consumatorilor cu cantitatea necesară de energie, aceștia, împreună cu
producătorii, trebuie să fie interconectați prin intermediul sistemului energetic
național. Interconectarea tuturor consumatorilor şi producătorilor de energie
electrică trebuie să fie în cadrul unui sistem energetic naţional unic. Astfel se pot
acoperi în modul cel mai avantajos toate cererile de energie electrică, ceea ce
presupune însă transportul energiei electrice pe distanţe lungi.
Sistemul național de transmisie al energiei electrice face posibil transportul
unor cantități mari de energie electrică de la unitățile generatoare la stațiile ce
asigura distribuția către diversi utilizatori. Transportul energiei electrice se face sub
formă de curent alternativ trifazat de la centrala electrică la beneficiar prin
intermediul reţelelor de medie şi înaltă tensiune. La nivelul beneficiarului, în
cadrul unor stații de transformare are loc reducerea tensiunii de transport, în funcţie
de specificul acestora.
Sistemul de transmisie al energiei electrice este format din linii electrice,
stații de transformare, stații de conexiuni și posturi de transformare. Liniile de
transmisie pot fi aeriene(aici energia se transportă la tensiuni mari de (110 – 400)
kV), linii subterane(energia are tensiuni sub 35 kV) sau linii submarine. În prezent
se utilizează rețele de înaltă tensiune de curent alternativ sau continuu, cel mai des
întâlnit sistem de transmisie al energiei electrice fiind cel de curent alternativ.
Transmiterea energiei electrice către consumatori se face la diferite nivele de
tensiune stabilite pe baza anumitor criterii tehnico - economice, ţinându-se seama
de pierderile de energie(direct proporţionale cu puterea vehiculată şi cu lungimea
liniei şi de asemenea invers proporţionale cu tensiunea) precum şi de valoarea
investiţiilor(în domeniul tensiunilor înalte, aceasta creşte proporţional cu valoarea
tensiunii).
158
Distribuția energiei electrice

Subsistemul de distribuţie reprezintă o structură mai complexă ce asigură
transmiterea unor puteri relativ reduse pe distanţe mai scurte şi la un număr limitat
de consumatori. Delimitarea liniilor de transport şi de distribuţie după valoarea
tensiunilor nominale nu este netă.
Funcția cea mai semnificativă a unui sistem de distribuție de energie este
furnizarea de energie electrică la tensiuni mult mai mici decât tensiunile de
transmisie. Sistemul de distribuție a energiei electrice este format din: stații de
distribuție, bare de alimentare și transformatoare.
Rolul stațiilor de distribuție este de a converti la o tensiune mai mică energia
electrică primită de la sistemul de transmisie și de asemenea de a transmite această
energie de tensiune mică către barele de alimentare. Configurația comună a unei
stații de distribuție include un număr de transformatoare ce alimentează barele la
tensiuni mai mici decât cele de transmisie. Aceste bare de alimentare sunt în mod
comun susținute de diversi stâlpi de beton întâlniți în orașe. Pe acesti stalpi de
beton, de regulă se gasesc transformatoarele de distribuție care sunt alimentate de
bare și care reduc tensiunea la valoarea la care este furnizată utilizatorilor casnici.
Fig. 8.3. Infrastructura sistemului de generare, transmisie si distribuție a

energiei electrice
159
8.2. Proiectarea de ansamblu a sistemului informatic pentru o Retea Electrica

Inteligenta
Smart Grid constituie a treia generație de sisteme energetice, cea în care

rețeaua electrică este dublată de o reţea informatică ce realizează conectarea
operatorilor de pe piaţa de energie electrică şi prin informație. Sunt combinate
elemente de software şi hardware menite să îmbunătăţească semnificativ modul de
funcţionare a procesului de alimentare cu energie electrică a utilizatorilor, asigurând
posibilitatea interacţiunii în timp real între operatorii de pe întregul lanţ al
producţiei, transport, distribuţie, furnizare şi utilizare. Se poate considera că reţelele
smart grid nu reprezintă o revoluţie în domeniu ci o evoluţie a reţelei pentru a
satisface necesităţile utilizatorilor.
Smart Grid este o reţea electrică care poate integra eficient din punct de
vedere energetic şi informaţional acţiunile tuturor utilizatorilor racordaţi la această
reţea pentru a asigura eficienţa economică a sistemului electroenergetic cu pierderi
reduse şi siguranţă, fără a face compromisuri în ceea ce priveşte costurile şi
calitatea energiei energiei electrice.
Se poate aprecia că reţeaua electrică actuală include insule de „inteligenţă”
dar implementarea conceptului Smart Grid va asigura creşterea nivelului de
„inteligenţă” la nivelul întregului sistem. Principalele caracteristici ale sistemelor
„Smart Grid” pot fi prezentate sub forma:
 asigurarea participării utilizatorilor la piaţa de energie electrică;
 asigurarea condiţiilor pentru circulaţia bidirecţională a fluxurilor de
energie;
 flexibilitate la modificări în structura surselor de generare şi a
utilizatorilor de energie;
 includerea în reţeaua electrică a tuturor surselor de generare şi a
sistemelor de stocare a energiei;
 dezvoltarea de noi produse, servicii şi pieţe specifice;
 asigurarea calităţii energiei electrice pentru toţi utilizatorii de reţea;
 utilizarea eficientă a energiei electrice şi optimizarea funcţionării
echipamentelor din reţea;
 gestionarea adaptivă a reţelei pentru a limita perturbaţiile, atacurile
fizice şi informatice precum şi daunele la condiţii excepţionale;
 măsurare inteligentă a energiei (smart metering);
 circuite de comunicaţii şi protocoale specifice de comunicaţie şi de
securitate.
Asadar, dezvoltarea sistemelor Smart Grids vor permite:

 utilizarea noilor tehnologii pentru creşterea eficienţei, securităţii şi
fiabilităţii tuturor componentelor sistemelor electroenergetice;
160
 realizarea de noi servicii, noi opţiuni ale utilizatorilor de reţea, cu

asigurarea condiţiilor corespunzătoare privind calitatea energiei
electrice;
 dezvoltarea sistemului de comunicaţii pentru a obţine informaţii mai
corecte, mai rapide care să permită evaluarea, în timp real, a
evenimentelor din sistem şi adoptarea de măsuri pentru limitarea
efectelor.
Dezvoltarea reţelelor inteligente determină realizarea unor sisteme
energetice mai eficiente, mai flexibile, mai fiabile, mai stabile la perturbaţii, mai
interactive. Se asigură un flux bidirecţional atât al energiei cât şi al informaţiilor.
Realizarea obiectivelor caracteristice unui sistem informatic pentru reţelele
inteligente necesită asigurarea unor condiţii specifice pentru fiecare dintre
operatorii de pe piaţa de energie electrica.
Operatorul de transport are responsabilitatea să asigure:
 capacitate suficientă (instalată şi în curs de instalare) pentru a
transporta energia generată în sistem;
 opţiuni suficiente pentru a echilibra generarea de energie intermitentă
(de exemplu eoliană) cu o utilizare aleatorie;
 minimizarea pierderilor printr-o conducere inteligentă a sistemului şi
un management adecvat al fluxurilor de energie;
 managementul corespunzător al sistemelor de reglare a puterii reactive
şi controlul tensiunii în nodurile caracteristice ale sistemului electro-
energetic.
Monitorizarea on-line a elementelor sistemului electroenergetic poate
asigura o creştere importantă a eficienţei şi securităţii alimentării cu energie
electrică a utilizatorilor.
Principalele condiţii pe care trebuie să le asigure reţeaua de distribuţie
pentru implementarea conceptului Smart Grid sunt:
 asigurarea unei infrastructuri de distributie suficient de dezvoltata
(instalată şi în curs de instalare) pentru a distribui energia;
 instalarea de dispozitive de control pentru a garanta calitatea de
tensiune, utilizând sisteme FACTS (Flexible Alternating Current
Transmission Systems) adecvate;
 monitorizarea on-line a tuturor elementelor din reţea (senzori,
infrastructura de telecomunicaţii şi IT);
 dezvoltarea sistemelor de automatizare în reţeaua de distribuţie;
 managementul sarcinii în prezenţa surselor de generare distribuită şi a
sistemelor de stocare a energiei;
 dezvoltarea sistemelor de măsurare inteligentă (Smart Metering);
 managementul întreruperilor şi al congestiilor;
 dezvoltarea dispecerului pentru instalaţiile eoliene;
 managementul echipelor de intervenţie mobilă;
 dezvoltarea tehnicilor de mentenanţă predictivă.
161
8.3. Sisteme SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition - sistem de

conducere la nivel de supraveghere şi achiziţie de date)
8.3.1. Funcții ale sistemului SCADA
În cele mai multe cazuri, noţiunea de Smart Grid la nivelul distribuţiei de energie
electrică este asociată cu tehnologii de automatizare a distribuţiei.
Funcţiile de automatizare a distribuţiei se pot împărţi în funcţii primare şi funcţii
secundare. În categoria funcţiilor primare sunt cuprinse:
 monitorizarea şi controlul echipamentelor de distribuţie din staţii (sistemele
SCADA de la nivelul distribuţiei care monitorizeaza starea echipamentelor
din staţie, protecţiile din staţie etc.);
 automatizarea locală (necorelată la nivelul unei întregi reţele) a
echipamentelor de distribuţiei de pe linii (automatizări care permit
comutarea locală de pe o cale pe alta, izolarea ramurilor cu defect etc.) -
AAR;
 monitorizarea şi controlul echipamentelor de automatizare a distribuţiei de
pe linii (de exemplu, comunicaţia SCADA cu echipamentele automate
montate pe linii);
 managementul resurselor de energie distribuite (protecţiile liniilor de
conectare cu sursele de energie distribuite, monitorizarea şi controlul
acestora);
 aplicaţii software de analiză centralizată pentru automatizarea distribuţiei
(calculul regimului permanent în timp real, modele pentru operarea
sistemului cu generare semnificativă din surse distribuite etc.).
Sistemele SCADA se realizează într-o structură integrată de echipamente, software
şi căi de comunicaţie, deservind ambele niveluri de tensiune 110 kV (staţii 110
kV/MT) şi MT (staţii MT/MT, reţele MT şi posturi de transformare MT/JT ).
Sistemul SCADA, realizat in jurul unor sisteme cu microprocesor/automat

programabil (PLC) consta din ansamblul de echipamente hardware si programe
(software) destinate, în principiu, culegerii datelor din proces, transmiterii
comenzilor către acesta, precum și validării, prelucrării, afisării și arhivării de date.
El asigură:
 monitorizarea și conducerea de la distanță a instalațiilor electro-energetice;

 informarea personalului de comandă operativă asupra topologiei și stării
obiectivelor energetice din subordine;
 alarmarea în cazul disfunctionalităților echipamentelor energetice;
 urmărirea încărcării rețelelor electrice;
 reținerea unui istoric al evenimentelor produse într-o anumită perioadă de
timp, însotite de momentul producerii acestora, pentru analize post avarie.
162
Pentru realizarea celor prezentate mai sus, sistemele informatice de tip SCADA
realizează următoarele funcții:
a) Achizitie si schimb de date (Data Aquisition and Exchange). Funcția este

utilizată pentru a asigura interfața sistemului informatic destinat conducerii
operative cu echipamente de achiziție de date și sisteme informatice externe. Prin
aceasta funcție se realizează:
 culegerea și transmiterea informațiilor din/în instalații (stații, centrale

etc.);
 recepționarea informațiilor și schimbul de date cu alte trepte de conducere
operativă sau alte sisteme informatice, inclusiv fișiere (baze de date,
imagini (display), rapoarte, scheme, diagrame etc.);
 actualizări de baze de date;
 mesaje operative (informații privind ieșiri din funcțiune, energii/capacități
disponibile, prețuri);
 telecomenzi (pentru a fi transmise la RTU) și informații privind realizarea
acestora;
 controlul plauzibilității și validarea informațiilor.
b) Prelucrarea datelor (Data Processing)

Aceasta funcție asigură stocarea datelor obținute în timp real în bazele de date
destinate, precum și verificarea și precizarea calității și plauzibilității informației
codate, ca de exemplu: telemasura corectă, suprascriere manuală, ieșire din
funcțiune, depășire de limită, informație eronată etc.
c) Controlul sistemului (Supervisory Control)
Prin intermediul unui sistem informatic tip SCADA, un dispecer poate comanda
din camera de comandă a dispecerului energetic echipamentele aflate în stații sau
centrale electrice, ca de exemplu:
 întreruptoare (deschis/închis);
 separatoare actionate cu motor (deschis/închis);
 baterii de condensatoare (conectat/deconectat);
 pozitie comutator de ploturi la transformatoare (creste/scade); valori de
consemn;
 reglajul bobinelor de stingere, etc.
d) Interfata cu utilizatorii (User Interface)
163
Informarea de ansamblu a personalului de comandă operativă asupra topologiei și
stării obiectivului energetic condus se realizează prin intermediul interfețelor om –
mașină.
Reţeaua de telecomunicaţii reprezintă elementul de bază al sistemului informatic
pe care se pot implementa şi dezvolta servicii şi aplicaţii IT care deservesc
utilizatorii finali. Infrastructura de fibră optică ar putea fi realizată pe sistemul de
distribuţie a energiei, cablul de fibră optică folosindu-se de conductorul de
protecţie dintre stâlpii liniilor electrice aeriene.
În mod obişnuit în sistemele energetice tradiţionale generarea de energie electrică

este realizată astfel încât să acopere necesarul de energie al utilizatorilor. În acest
sens, au fost dezvoltate mecanisme specifice pentru adaptarea producţiei la
necesarul de energie al utilizatorilor. Sistemele Smart Grid sunt astfel concepute
încât să existe posibilitatea intervenţiei la utilizatori pentru ca necesarul acestora să
corespundă în orice moment producţiei de energie electrică, iar utilizatorii să-şi
poată controla, în timp real, energia utilizată. În acest sens, sistemul de comunicaţii
în sistemul energetic are un rol important pentru asigurarea balanţei între producţie
şi utilizare, a utilizării eficiente a energiei şi realizarea unei calităţi superioare a
energiei electrice.
În cadrul reţelelor electrice inteligente nu se transferă numai energie ci şi o
mare cantitate de informaţii. Realizarea retelelor electrice inteligente impune
măsuri adoptate la nivelul fiecărui operator din sistemul electro-energetic pentru a
asigura obiectivele impuse.
 La nivelul utilizatorului (prosumer):
 sisteme de utilizare eficientă a energiei;
 producţie de energie din surse locale;
 clădiri inteligente;
 automatizare a echipamentelor utilizatoare.
 La nivelul generării:
 producţie adaptivă cu accent pe sursele regenerabile de energie;
 controlul poluării mediului în cazul surselor convenţionale.
 La nivelul reţelei electrice:
 automatizare staţii (SA  Substation Automation);
 asigurarea calităţii energiei electrice (PQ  power quality) şi a
monitorizării evenimentelor din reţea (PM  power monitoring);
 managementul puterii în sistem (EMS  energy management system);
 utilizarea pe scara largă a electronicii de putere;
 managementul activelor din sistem şi monitorizarea acestora;
 automatizarea distribuţiei;
 managementul sistemelor de distribuţie;
 infrastructură avanasată de măsurare (AMI  advanced metering
infrastructure).
 La nivelul sistemelor de comunicaţie:
 asigurarea securităţii circuitelor de comunicaţie;
164
 dezvoltarea platformelor de comunicaţie.

Ca exemplu, în fig. 8.4 este indicată schema de monitorizare a unei zone
dintr-o reţea de distribuţie de medie tensiune care alimentează o reţea de joasă
tensiune în care sunt conectate atât surse distribuite cât şi utilizatori pasivi.
Fig. 8.4. Sistem de monitorizare

IED  echipament electronic inteligent (Intelligent Electronic Device); LAN  reţea
locală de comunicaţii (Local Area Network); HAN  reţea internă de comunicaţii
(Home Area Network); RTU  terminal de control la distanţă (Remote Terminal Unit);
NIC  control de interfaţă (Network Interface Controller); DMS  sistem de
management al distribuţiei (Distribution Management System), Router  echipament
de comunicaţie care asigură interconectare reţelei locale cu reţeaua publică de
comunicaţii.
8.3.2. SCADA şi Internet-ul
Internetul este, singura reţea (virtuală) în care toate posturile sunt usor de
conectat împreună, fără a ne face griji pentru conexiunile fizice care stau la baza.
În conectarea a doua noduri, calea de comunicare poate fi între reţele multiple (sau
local), la care nu este conectat nici nod. Acest lucru este posibil prin utilizarea unei
familii universală de protocoalelor deschise numita TCP / IP, care stau la baza
Internetului. În esenţă, protocolul IP vă oferă posibilitatea de a efectua rutarea,
permitand pachetelor sa fie trimise peste o topologie destul de complicată de reţele
interconectate. Partea de TCP a protocolului permite pachetelor sa fie trimise de la
165
un punct la altul şi de a avea o distributie-garanţie de fier ca acestea ajung la
destinaţie într-adevăr necesară. Layer-ul protocoalelor de aplicare poate fi
elemente, cum ar fi protocolul de transfer hipertext (HTTP) utilizate de către
World Wide Web (www). Www, sau pur si simplu Web, este interfaţa grafica care
vă permite să citiţi şi sa descărcati informaţii sunt stocate în formatul www
standard. Deşi Internetul este extrem de popular şi o modalitate foarte bună de
comunicarea între staţii, intranetul este un alt termen, care devine important în
lume SCADA.
Un intranet este proiectat pentru a comunica într-o singură reţea. Intranet-
urile pot fi definite ca reţele bazate pe IP, care folosesc un browser de web
standard, si cu interfaţa cu utilizatorul standarda pentru toate statiile de lucru
conectate la reţea. Intranet-uri oferă un mod frumos de a valorifica avantajele
tehnologiilor de Internet - o interfaţă consecventă în întreaga reţea, web cu
instrumente uşor de utilizat şi multilingvist, mass-media, întreţinerea centralizata a
resurselor comune şi multe altele - toate într-o reţea internă.
Utilizarea Internetului pentru sistemele SCADA
Odată cu adăugarea unui modem şi ceva soft, aceste PC-uri de fabrică devin
noduri de Internet accesibile de oriunde din lume. Clientii si integratorii de sistem
se pot loga la sistem de la distanţă şi pot face tot ce ar face în cazul în care acestia
ar fi în clădirea fabricii. Ei se pot uita la numărul de revizuire a procesorului şi
observa ruralea programului. Deoarece si tehnicieni locali se pot conecta, de
asemenea, la reţea, pot colabora cu uşurinţă cu sprijin mai sofisticat.
Prin urmare, Internetul are potenţialul sa lucreze cu mai multe sisteme
SCADA tradiţionale, telemetrie şi sisteme de achizitii de date cu radio frecventa,
comunicaţii dial-up învechite. Cu software-ul disponibil şi hardware-ul se poate
face un sistem de achiziţie de date care poate capta date în timp real şi transmite
oriunde în lumea la un de cost neglijabil.
8.3.3 Structura SCADA

SCADA este un acronim pentru Supervisory Control and Data Acquisition -
sistem de conducere la nivel de supraveghere şi achiziţie de date.
Schema de principiu a unui sistem de conducere distribuit cu supervizare
SCADA este prezentată în Fig. 8.6.
RTU
SENZORI ŞI ACHIZIŢIE ŞI
CIRCUITE DE TRANSMITERE
CONDIŢIONARE DE DATE
PROCES
Magistrală INTERFAŢĂ
comunicaţii OM - MAŞINĂ
ELEMENTE DE CONTROL ÎN
EXECUŢIE TIMP REAL
Fig. 8.6. Schema simplificată a unui sistem SCADA
166
Elementele principale ale unui sistem SCADA sunt urmatoarele:
Traductorul reprezintă dispozitivul plasat între sursa de semnal şi un aparat

de măsură sau control, care face o adaptare între cele două dispozitive.
RTU (Remote Terminal Unit) este un echipament inteligent care asigură
legătura între traductor şi un sistem de control distribuit sau SCADA permiţând
transmisia unor date de telemetrie sau a unor comenzi.
Interfaţa om-maşină (Human Machine Interface - HMI) reprezintă o
componentă software a sistemelor SCADA, având următoarele funcţii:
 să prezinte datele achiziţionate din proces într-o formă sintetică şi uşor de

citit;
 să permită asocierea grafică a diverselor componente ale instalaţiilor
tehnologice cu diverşi parametri de stare curentă asociaţi cu acestea;
 să genereze rapoarte complexe privind istoricul procesului şi uneori chiar
rapoarte cu caracter tehnico-economic.
Magistrala de comunicaţii desemnează o reţea în care coexistă dispozitive
de măsură şi de control/supervizare, care comunică numeric între ele. Modul în
care se desfăşoară comunicaţia între diversele echipamente conectate la magistrală,
este definit ca fiind protocolul de comunicaţie al sistemului distribuit.
Software SCADA
Software-ul SCADA se poate împărţi în două tipuri:

 Licenţiat. Acest tip de software este folosit de companii care doresc să
asigure comunicarea cu propriile sisteme hardware. Dar, în această
situaţie poate apărea dependenţa utilizatorilor de cel care distribuie aceste
soluţii;
 Deschis publicului (free software). Programele din această categorie
sunt tot mai populare deoarece asigură o operabilitate mai mare prin
interdependenţa mai multor sisteme de la producatori diferiţi (Citect si
WonderWare sunt doar două pachete software deschise publicului pentru
sisteme SCADA).
Principalele caracteristicile ale sistemelor software SCADA care depind de în
mare măsură de componentele hardware sunt următoarele:
 Interfaţa cu utilizatorul
 Afişarea grafică
 Alarmele
 Interfeţele RTU
 Accesul la date
 H. Baze de date
 Reţea
 Toleranţa la erori şi redundanţă
 Procesarea distribuită client/server:
167
Pachetul software SCADA
Există două moduri de tratare a sistemelor SCADA:

 centralizat;
 distribuit.
In cadrul sistemului centralizat un singur calculator (server) execută monitorizarea

şi toate datele sunt stocate într-o bază de date pe această staţie, fig. 8.7.
Dezavantajele acestui sistem se referă la:
 costul ridicat pentru server;
 un upgrade incremental nu este posibil din cauza mărimii fixe a
sistemului;
 redundanţa este scumpă din cauză că întregul sistem trebuie duplicat.
In cazul modelului distribuit, sistemul SCADA este împărţit pe mai multe

calculatoare (PC), Fig. 8.8.
Dezavantajele sistemului distribuit se referă la:

 comunicaţia între calculatoare este dificilă, rezultând probleme de
configurare;
 procesarea datelor şi bazele de date trebuie duplicate pe toate calculatoarele
din sistem, rezultând o eficienţă scăzută;
 nu există o generalizare în citirea datelor de la dispozitive. Dacă doi operatori
doresc aceleaşi date, dispozitivul RTU este interogat de două ori.
PC 1 PC 2 PC n Imprimantă
SERVER
RTU 1 RTU 2 RTU n
Fig. 8.7. Procesarea centralizată
168
PC 1 PC 2 PC 3 PC 4
RTU 1 RTU 2 RTU 3 RTU 4
Fig. 8.8. Procesarea distribuită
In cadrul configuraţiilor prezentate mai sus, un server este un dispozitiv care

oferă servicii către celelalte calculatoare din reţea. Un client este un calculator care
cere un serviciu de la un server. Termenele de client şi server se referă la un
program care rulează pe un anumit calculator. Calculatorul client cere date de la
server. Serverul caută în baza de date şi returnează datele cerute, ceea ce duce la
timp de procesare mai mic. O implementare tipică a unui sistem SCADA de acest
tip este prezentată in fig. 8.9.
SERVER PC 1 PC 2 PC n Imprimantă
LAN
Bridge
RTU 1 RTU 2 RTU n
Fig. 8.9. Configurarea client/server aplicată sistemului SCADA
De obicei sunt cinci sarcini în orice sistem SCADA:

 Intrare/ieşire – acest program este interfaţa dintre sistemul de control şi cel
de monitorizare;
 Alarmarea – managementul tuturor alarmelor prin detectarea punctelor de
alarmare şi compararea valorilor analogice cu pragurile de alarmă;
 Tendinţa – colectarea datelor pentru monitorizarea de-a lungul timpului;
169
 Raportarea – din datele oferite, şi pot fi periodice, declanşabile de

evenimente sau activate de operator;
 Afişarea – toate datele pot fi monitorizate de operator precum şi toate
acţiunile de control sunt comandate de către el.
Redundanţa
Dacă orice proces sau activitate din sistem este de o importanţă critică, sau
costul pierderilor în cadrul procesului condus este mare, redundanţa trebuie
introdusă în sistem.
Aceasta poate fi realizată utilizând diverse configuraţii. Soluţia ar fi folosirea
unui sistem client/server, care permite sarcinilor diferite sa fie rulate pe
calculatoare diferite din reţea, fig. 8.10 şi 8.11.
Dacă sarcina de a determina tendinţa este importantă, aceasta va fi procesată
atât pe serverul primar cât şi pe cel secundar. Serverul primar comunică constant
cu cel secundar, reîmprospătându-şi starea şi bazele de date. Dacă serverul primar
eşuează, cel secundar îi va lua locul şi va transfera informaţiile cerute de operator.
PC 1 PC 2 PC 3 PC n
LAN
(în funcţiune) SERVER SERVER (în standby)

principal secundar
LAN RTU
RTU 1 RTU 2 RTU 3 RTU n
Fig. 8.10. Redundaţa prin dublarea serverului
170
PC 1 PC 2 PC 3 PC n
LAN 1
LAN 2
(în funcţiune) SERVER SERVER (în standby)

principal secundar
LAN RTU
principal secundar principal secundar principal secundar
CPU CPU CPU CPU CPU CPU
RTU 1 RTU 2 RTU n
Fig. 8.11. Redundanţa prin dublarea CPU-urilor
8.3.4. Sistemul de comunicaţii în sistemele SCADA
Elementul cheie în prelucrarea distribuită a datelor îl constituie conectarea

nodurilor informaţionale prin intermediul canalelor de comunicaţie. In cazul
sistemelor SCADA distribuite distingem următoarele situaţii specifice în ceea ce
priveşte transmisia datelor:
 Comunicaţia la nivel local are scopul interconectării interfeţelor de achiziţie

şi comandă din staţie.
 Transmisia de date la distanţă are ca scop interconectarea echipamentelor
de achiziţie şi comandă de la nivel local cu nivelul imediat superior de
conducere. Comunicaţia către nivelul superior de conducere este bazată,
de regulă, pe reţele de mare viteză.
Interconectarea echipamentelor numerice (sistemele de achiziţii de date,

protecţii, automatizări) care provin de la diferite firme producătoare şi care au în
general implementate protocoale de comunicaţii diferite, se realizează pe baza
principiilor sistemelor deschise, respectând specificaţiile OSI (Open Systems
Interconection) de standardizare a comunicaţiei în sisteme deschise.
Arhitectura OSI se bazează pe trei elemente principale:
 procesele de aplicaţie, care realizează prelucrările de date;
171
 sistemele de calcul, care înglobează procesele de aplicaţie şi care sunt
conectate printr-un mediu de comunicare;
 conexiunile logice, care permit un schimb de informaţie uniform între
procesele de aplicaţie, indiferent de localizarea acestora în calculatoarele
gazdă.
8.3.5. Funcţiile de bază ale sistemului SCADA în sistemele energetice
In cazul concret al implementărilor de sisteme SCADA care deservesc

instalaţii, reţele sau sisteme electroenergetice întâlnim următoarele funcţii de bază:
Supravegherea şi controlul de la distanţă a proceselor energetice. In acest

scop, se realizează: culegerea de informaţii asupra stării sistemului energetic, prin
intermediul interfeţelor de achiziţie corespunzătoare, transferul informaţiilor către
punctele de comandă şi control, comanda de la distanţă a proceselor, înregistrarea
modificărilor semnificative ale procesului controlat.
Alarmarea. Sistemul recunoaşte stările de funcţionare necorespunzătoare ale
echipamentelor şi reţelelor electrice (suprasarcini, nivele de tensiune în afara
limitelor, acţionarea sistemelor de protecţie, modificarea nedorită a stării
întrerupătoarelor şi separatoarelor, etc.) şi avertizează optic/acustic dispecerul
asupra celor întâmplate.
Analiza post avarie. Sistemul memorează un istoric al modificării stărilor
echipamentelor şi reţelelor electrice, punând la dispoziţia dispecerului informaţiile
necesare unei analize pertinente a evenimentelor petrecute.
Informarea de ansamblu a dispecerului asupra topologiei şi stării
procesului energetic condus, prin intermediul interfeţelor om-maşină.
Urmărirea încărcării reţelelor electrice. In scopul optimizării funcţionării
reţelelor electrice, este memorată evoluţia circulaţiilor de puteri. Aceste informaţii
pot conduce la o mai bună planificare a resurselor, precum şi a schemelor reţelei şi
a reglajelor tensiunii transformatoarelor.
Planificarea şi urmărirea reviziilor şi reparaţiilor în scopul evitării
defectelor. Monitorizarea evoluţiei funcţionării diferitelor echipamente oferă
informaţii care, analizate corespunzător pot duce la necesitatea
reviziilor/reparaţiilor acestor echipamente sau instalaţii. Această analiză poate fi
asistată de sisteme expert performante.
8.3.6. Echipamente terminale de conducere si achiziţii de tip RTU
Echipamentele RTU (Remote Terminal Unit) sunt echipamente inteligente,

realizate cu sisteme bazate pe microprocesoare, microcontrolere sau procesoare
digitale de semnal (DSP), în diverse concepţii constructive şi funcţionale,
dependente de aplicaţiile pentru care sunt destinate şi desigur, de firma
producătoare.
172
Funcţiile de bază ale echipamentelor de tip RTU sunt următoarele,

 prelevarea informaţiilor din proces;
 elaborarea şi transmiterea comenzilor către echipamentele de execuţie;
 transferul serial de informaţii cu sistemul de conducere imediat superior
sau cu alte echipamente inteligente de la nivelul său;
 autotestarea componentelor hard şi soft cât şi a sisteului de transmisii de
date.
In ceea ce priveşte cerinţele impuse echipamentelor de tip RTU aceste se referă

la:
 să aibă o construcţie modulară, astfel încât dezvoltarea ulterioară a
instalaţiilor sau amplificarea volumului de informaţii necesar să nu
implice înlocuirea echipamentului;
 să permită achiziţia unui volum suficient de mare de informaţii care, pe
de o parte să descrie complet starea instalaţiei primare conduse şi pe de
altă parte să permită detectarea anomaliilor în informaţiile transmise
(estimarea stării);
 să fie prevăzut cu echipamente şi programe de autotestare şi de
semnalizare a stărilor anormale de funcţionare;
 să conţină o interfaţă cu utilizatorul care să-i permită acestuia verificarea
facilă a stării modulelor componente, setării parametrilor, actualizării
programelor de aplicaţii.
Structura şi organizarea generală a unui RTU
In general, structura echipamentelor de tip RTU nu este standardizată. In funcţie de

situaţiile concrete şi sarcinile impuse, se asamblează elementele de bază ale
acestora, prin conectarea lor la magistrala de sistem, comună tuturor modulelor
componente, considerate necesare, fig. 8.12.
173
Spre SCC Spre SCL Spre Echip.

inteligente
Consolă locală
Prelucrarea Interfaţă
datelor comunicaţii
Interfaţă Elaborare
CPU Autodiagnoză
utilizator comenzi
Magistrală internă de date, adrese şi comenzi
Module IA Module IN Module EA Module EN
Relee intermediare
Trafo de măsură Impulsuri Contacte de la: Impulsuri
(curent sau tensiune), Intrerupătoare;
Traductoare Separatoare;
Relee;
Intrerupătoare;
Dispozitive de automatizare
Separatoare;
Ploturi prize.
Fig. 8.12. Componentele de bază ale unui echipament RTU
Un echipament RTU conţine următoarele componente de bază:
 unitatea centrală de prelucrare (CPU – Central Processing Unit), reprezentată

de un sistem cu microprocesor;
 interfaţa de comunicaţii seriale, pentru transferul de informaţii cu sistemul de
calcul master, sau cu alte echipamente inteligente locale;
 interfaţa cu utilizatorul, pentru supraveghere şi comandă locală;
 sistemul de interfaţă cu procesul (SIP), constituit din ansamblul de module de
intrări şi ieşiri pentru semnale analogice (IA, EA)) şi numerice (IN, EN)
din/spre echipamentele primare. Prin intermediul acestor module
echipamentul RTU se conectează cu diversele surse de semnale şi elemente
de execuţie, aferente instalaţiilor primare conduse.
174
BIBLIOGRAFIE
1. Asandei, D., Protecţia sistemelor electrice, Editura Matrix Rom,

Bucureşti, 1999.
2. Badea, I. ş.a., Protecţia prim relee şi automatizarea sistemelor
electrice, Editura Tehnică, bucureşti, 1973.
3. Bejan, I.,
Balaban, G., Automatizări şi telecomenzi în electroenergetică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
4. Călin, S.,
Marcu, S., Protecţia prin relee a sistemelor electrice, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1975.
5. Constantin, I.,
Magherescu, I., Transmisiuni analogice şi digitale, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1995.
6. Clemens, H.,
Rothe, K., Schutztehnik in Elektroenergiesystemen, Verlag
Technik, Berlin, 1991.
7. Elmore, W.A.,
ş.a., Protective Relaying. Theory and Applications,
Marcel Dekker, New York, 1994.
8. Emanoil, A., Protecţia prin relee, vol. I şi II. Editura Tehnică,
Bucureşti, 1984.
9. Gal, S., Scheme de relee complexe în energetică, Editura
Tehnică Bucureşti, 1984.
10. Gilany, M.I., A digital protection technique for parallel
transmission lines using a single relay at each and.
IEEE Transactions on Power Delivery, vol. 7, no.1,
1992, p. 118.
11. Lazăr, C., ş.a., Conducerea asistată de calculator a proceselor
tehnice, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1996.
12. Mihoc, D.,
Iliescu, S., Automatizări şi protecţii prin relee în sistemele
electroenergetice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983.
13. Murty, V., A digital multifunction protective relay. IEEE
Transactions on Power delivery, vol. 7, no.1, 1992,
p.193.
14. Pal, C. ş.a. Protecţia sistemelor electroenergetice, Editura “C.
Gâldău”, Iaşi, 1996.
175
15. Penescu, C.,
Călin., S., Protecţia prin relee electronice a sistemelor
electrice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969.
16. Popescu, L., Echipamente electrice, Editura Sitech, Craiova,
2003.
17. Popescu, L., Conducerea proceselor electrice, Editura Sitech,
Craiova, 2003.
18. Popescu, L., ş.a., Echipament de protecţie cu microcontroller pentru
realizarea unei protecţii numerice la un
transformator electric. 8-th International
Conference, Universitatea „Constantin Brâncuşi”
Tg-Jiu, 24 – 26 mai 2002, ISBN 973-8436-06-0;
19. Popescu, L., ş.a. Realization of a Numerical Protection at an
Electrical Transformer. International Carpathian
Control Conference ICCC’ 2002, Malenovice,
Czech Republic, May 27 – 30, 2002, ISBN 80-
248-0089-6. pag. 529-533;
20. Popescu L., ş.a., Echipament modern de protecţie realizat cu
microcontrolere. International Conference on
Naval and Marine Education „Romanian Naval
Academy’s 130th Anniversary” 14 – 16 November
2002, Constanţa, ISBN 973-8303-16-9, pag. 183-
189.
21. Popescu L., ş.a., Maximal electric current protection with blocking
of minimum voltage at a transformer with two
coilings. 6th European Conference of Young
Research and Science Workers in Transport and
Telecommunications, 23 – 25 June 2005, Zilina,
Slovak Republic.
22. Popescu, S., Protecţii prin relee şi automatizări energetice,
Tipografia I.P.B. Bucureşti, 1982.
23. Sângiorzan, D., Echipamente de reglare numerică, Editura
Militară, Bucureşti, 1990.
24. Thomas, D.W.P.,
Cristopolous, C., Ultra-high speed protection of series compensated
lines. IEEE Transactions on Power Delivery, vol.7,
no.1, 1992, p. 139.
25. Voicu, M.,
Tiţariu, i., Automatizări în energetică şi protecţia prin relee,
Tipografia I.P.I. Iaşi, 1979.
176
CUPRINS
CAPITOLUL I PROBLEME GENERALE ALE INSTALAŢIILOR
DE PROTECŢIE UTILIZATE ÎN SISTEMELE
1
ELECTROENERGETICE
1.1. Introducere................................................................................................................. 1
1.2. Particularităţile calculului curenţilor de scurtcircuit pentru proiectarea
instalaţiilor de protecţii............................................................................................. 2
1.3. Schema de principiu a unei instalaţii de protecţie prin relee.................................... 6
1.4. Protecţii de bază, de rezervă şi auxiliare................................................................... 8
1.5. Cazuri particulare de funcţionare a instalaţiilor de protecţie.
Funcţionarea în cascadă............................................................................................ 10
1.6. Criterii de performanţă impuse sistemelor de protecţie............................................ 10
1.6.1. Rapiditatea instalaţiilor de protecţie............................................................ 11
1.6.2. Selectivitatea instalaţiilor de protecţie......................................................... 13
1.6.3. Sensibilitatea instalaţiilor de protecţie......................................................... 15
1.6.4. Siguranţa în funcţionare a instalaţiilor de protecţie..................................... 16
1.6.5. Adaptabilitatea instalaţiilor de protecţie...................................................... 16
1.6.6. Independenţa faţă de condiţiile exploatării şi deservirea
în exploatare................................................................................................. 16
1.6.7. Eficacitatea economică................................................................................. 16
1.7. Principii de realizare a instalaţiilor de protecţie prin relee, principalele tipuri de
protecţii..................................................................................................................... 17
1.7.1. Protecţia de curent........................................................................................ 19
1.7.2. Protecţia de tensiune..................................................................................... 20
1.7.3. Protecţia direcţională.................................................................................... 22
1.7.4. Protecţia diferenţială.................................................................................... 23
1.7.5. Protecţia de distanţă..................................................................................... 25
1.7.6. Protecţia cu filtre.......................................................................................... 26
1.7.7. Protecţia prin curenţi de înaltă frecvenţă..................................................... 26
1.7.8. Protecţia termică........................................................................................... 26
1.7.9. Protecţia cu relee de gaze............................................................................. 26
CAPITOLUL II PROTECŢIA GENERATOARELOR

27
SINCRONE
2.1. Introducere................................................................................................................. 27
2.2. Protecţia generatoarelor sincrone (GS) împotriva scurtcircuitelor polifazate în
stator. Protecţia diferenţială longitudinală, PDL................................................... 28
2.2.1. Creşterea sensibilităţii PDL a generatoarelor............................................... 30
2.2.2. Schemele protecţiei diferenţiale longitudinale............................................. 33
2.3. Protecţia GS împotriva scurtcircuitelor polifazate în stator. Secţionarea de
curent......................................................................................................................... 34
2.4. Protecţia GS împotriva scurtcircuitelor între spirele aceleiaşi faze......................... 35
2.5. Protecţia împotriva punerilor la pământ monofazate în înfăşurarea statorică a
generatorului sincron................................................................................................ 37
2.6. Protecţia GS împotriva defectelor din circuitul de excitaţie..................................... 42
2.6.1. Protecţia împotriva primei puneri la pământ în rotor................................... 42
2.6.2. Protecţia împotriva dublei puneri la pământ în rotor.................................... 44
2.6.3. Protecţia împotriva pierderii excitaţiei generatorului sincron..................... 45
2.7. Protecţia GS împotriva suprasarcinilor şi a scurtcircuitelor exterioare.................... 47
2.7.1. Protecţia maximală completă împotriva scurtcircuitelor exterioare şi a
suprasarcinilor............................................................................................... 48
2.8. Alte protecţii ale generatorului sincron..................................................................... 51
CAPITOLUL III PROTECŢIA TRANSFORMATOARELOR ŞI

AUTOTRANSFORMATOARELOR DIN SISTEMELE 53
ELECTROENERGETICE
3.1. Introducere................................................................................................................. 53
3.2. Protecţia diferenţială longitudinală a transformatoarelor (TR) şi
autotransformatoarelor (ATR)................................................................................. 54
3.3. Secţionarea de curent la transformatoare.................................................................. 59
3.4. Protecţia cu relee de gaze.......................................................................................... 60
3.5. Protecţia transformatoarelor împotriva defectelor monofazate................................ 60
3.5.1. Protecţia de cuvă........................................................................................... 60
3.5.2. Protecţia maximală de tensiune şi de curent de secvenţă homopolară......... 61
3.6. Protecţia maximală de curent a transformatoarelor.................................................. 63
3.7. Protecţia autotransformatoarelor (ATR)................................................................... 67
3.8. Protecţia blocului generator transformator (GT)...................................................... 68
3.9. Tendinţe în protecţia blocurilor generator transformator.......................................... 71
CAPITOLUL IV PROTECŢIA LINIILOR ELECTRICE

73
4.1. Tipuri de protecţii prevăzute..................................................................................... 73
4.2. Protecţia liniilor radiale............................................................................................. 75
4.2.1. Secţionarea de curent rapidă......................................................................... 75
4.2.2. Secţionarea de curent temporizată................................................................ 76
4.2.3. Protecţia maximală de curent temporizată.................................................... 77
4.2.4. Protecţia liniilor radiale împotriva defectelor monofazate la pământ.......... 78
4.3. Protecţia de distanţă a liniilor electrice..................................................................... 79
4.3.1. Principiul de funcţionare al unui releu de impedanţă minimă...................... 80
4.3.2. Caracteristici de acţionare pentru releele de impedanţă............................... 82
4.3.3. Alegerea formei caracteristicilor de acţionare în funcţie de comportarea în
condiţii reale................................................................................................. 85
4.3.4. Principii de realizare a releelor de impedanţă............................................... 87
4.3.5. Măsura neliniară a impedanţei...................................................................... 100
4.3.6. Metode de blocare a funcţionării protecţiei de distanţă la apariţia
regimurilor anormale în sistem.................................................................... 104
4.3.7. Caracteristicile de timp ale releului de distanţă............................................ 106
4.3.8. Stabilirea reglajelor protecţiei de distanţă..................................................... 107
4.3.9. Verificarea sensibilităţii protecţiei de distanţă.............................................. 108
4.4. Protecţia liniilor cu alimentare bilaterală.................................................................. 109
4.4.1. Protecţia maximală de curent direcţională împotriva scurtcircuitelor
între faze..................................................................................................... 109
4.4.2. Secţionarea direcţională la liniile cu alimentare bilaterală.......................... 110
4.5. Protecţii diferenţiale şi comparative ale liniilor........................................................ 112
4.5.1. Protecţia diferenţială longitudinală a liniilor cu conductoare auxiliare....... 112
4.5.2. Protecţii cu canal de înaltă frecvenţă............................................................ 114
CAPITOLUL V PROTECŢIA MOTOARELOR ELECTRICE DE

119
CURENT ALTERNATIV
5.1. Tipuri de protecţii prevăzute..................................................................................... 119

5.2. Protecţia maximală de curent rapidă......................................................................... 121
5.3. Protecţia diferenţială longitudinală PDL.................................................................. 121
5.4. Protecţia împotriva suprasarcinilor........................................................................... 122
5.5. Protecţia împotriva punerilor la pământ................................................................... 123
5.6. Protecţia de tensiune minimă.................................................................................... 124
5.7. Protecţia motoarelor sincrone................................................................................... 125
CAPITOLUL VI PROTECŢIA BARELOR COLECTOARE 125
6.1. Generalităţi................................................................................................................. 125

6.2. Protecţia diferenţială a barelor colectoare BC ......................................................... 127
CAPITOLUL VII PROTECŢII NUMERICE ÎN SISTEMELE

129
ELECTROENERGETICE
7.1. Generalităţi................................................................................................................. 129

7.2. Arhitectura unui sistem numeric de protecţie.......................................................... 131
7.3. Aspecte privind procesarea semnalelor în protecţiile numerice.............................. 135
7.4. Exemple de protecţii numerice realizate în laborator.............................................. 143
7.4.1. Protecţia maximală de curent a unui transformator cu două înfăşurări
143
realizată cu microcontrolerul PIC16F84………………………………
7.4.2. Protecţia maximală de curent cu blocaj de minimă tensiune la un
transformator cu două înfăşurări realizată cu microcontrolerul ATMEL 143
89C52............................................................................................................
7.4.3. Sistem numeric pentru protecţia diferenţială............................................... 146
CAPITOLUL VIII. SISTEME DE MONITORIZARE UTILIZATE

ÎN ELECTROENERGETICĂ
8.1. Conceptul de rețea electrică inteligentă (Smart Grid) ………………………….. 155

8.2. Proiectarea de ansamblu a sistemului informatic pentru o Retea Electrica
160
Inteligenta ………………………………………………………………………
8.3. Sisteme SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition - sistem de
conducere la nivel de supraveghere şi achiziţie de date) ..................................... 162
8.3.1. Funcții ale sistemului SCADA ....................................................................... 162

8.3.2. SCADA și Internetul ....................................................................................... 165
8.3.3. Structura SCADA ............................................................................................ 166
8.3.4. Sistemul de comunicații în sistemele SCADA ................................................ 171
8.3.5. Funcțiile de bază ale sistemului SCADA în sistemele energetice .................. 172
8.3.6. Echipamente terminale de conducere și achiziții de tip RTU ......................... 172
175
BIBLIOGRAFIA

Capi 11 Sisteme Moderne de Protectie Si Monitorizare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capi 11 Sisteme Moderne de Protectie Si Monitorizare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Luminița Georgeta Popescu

Notițe de curs pentru studenți de la programele de

CAPITOLUL I. PROBLEME GENERALE ALE INSTALAŢIILOR DE

Instalaţiile de protecţie prin relee sunt ansamble de dispozitive automate ce

1.2. Particularităţile calculului curenţilor de scurtcircuit pentru proiectarea

Pentru proiectarea instalaţiilor de protecţii şi pentru reglarea acestora în

Regim Regim tranzitoriu de scurtcircuit Regim staţionar

Fig. 1.1 Componentele curentului de scurtcircuit

Curentul de scurtcircuit total i K rezultă din însumarea componentei

Expresia curentului de scurtcircuit i K se stabileşte din ecuaţia:

Fig. 1.3. Reprezentarea grafică a curentului de scurtcircircuit, în conformitate cu

Prezenţa componentei aperiodice ia , care se amortizează cu constanta de

1.3. Schema de principiu a unei instalaţii de protecţie prin relee

Schema structurală a unui sistem de protecţie prin relee este reprezentată

Fig. 1.4. Schema structurală a unui sistem de protecţie prin relee

În cazul considerat, elementul protejat este linia de interconexiune dintre

1.4. Protecţii de bază, de rezervă şi auxiliare

Protecţia fiecărui element din cadrul sistemlui electroenergetic, destinată să

Fig. 1.5. Sistem energetic (parţial)

În cazul schemei considerate, la un defect în punctul K 1 , trebuie să

1.5. Cazuri particulare de funcţionare a instalaţiilor de protecţie.

Fig. 1.6. Porţiunea de sistem energetic unde există posibilitatea

Definind factorul de ramificaţie, ca raportul dintre curentul total de

1.6. Criterii de performanţă impuse sistemelor de protecţie

Constituind cel mai important procedeu de asigurare a continuităţii în

1.6.1. Rapiditatea instalaţiilor de protecţie

Fig. 1.7. Variaţia curentului de scurtcircuit

1.6.2. Selectivitatea instalaţiilor de protecţie

Condiţia de selectivitate a instalaţiei de protecţie constă în funcţionarea

a. Selectivitatea pe bază de temporizare

Se realizează prin eşalonarea succesivă a timpilor de deconectare de-a lungul

b. Selectivitatea prin blocare direcţională

Se obţine prin prevederea unor relee direcţionale care, de obicei, nu permit

c. Selectivitatea pe bază de curent

Prin sensibilitate se înţelege proprietatea unei instalaţii de protecţie de a

La limită, pentru ca protecţia să lucreze, I SC min = I pp ; în acest caz K Sens = 1.

Fig. 1.9. Verificarea condiţiei de sensibilitate

Deoarece observaţia că pentru o protecţie maximală oarecare există, de

Noţiunea de siguranţă în funcţionare a instalaţiei de protecţie trebuie

1.6.5. Adaptabilitatea instalaţiilor de protecţie

Prin adaptabilitatea instalaţiilor de protecţie se înţelege posibilitatea

1.6.6. Independenţa faţă de condiţiile exploatării şi deservirea

Protecţia prin relee trebuie să funcţioneze corect, independent de schema de

1.6.7. Eficacitatea economică

În general, costul echipamentului de protecţie este mic în comparaţie cu cel

1.7. Principii de realizare a instalaţiilor de protecţie prin relee, principalele

Funcţionarea instalaţiilor de protecţie (IP) se bazează pe o serie de fenomene

Scurtcircuitele nesimetrice sunt însoţite de apariţia componentelor simetrice

Fig. 1.10 Linie de interconexiune între centralele C 1 , C 2 (a), diagramele

Protecţia de curent se realizează cu relee de curent care sesizează creşteri ale

Fig. 1.11. Schema de principiu a protecţiei maximale de curent

Alimentarea releului maximal de curent se face de la bornele secundare ale

Acest coeficient intervine în calculul curentului de pornire al protecţiei. Este

I rev p  TC  I rev r (1.20)

1.7.2. Protecţia de tensiune

În majoritatea cazurilor defectele sunt însoţite de scăderi ale tensiunii, dar

Fig. 1.13. Schema de principiu a protecţiei de tensiune

Alimentarea releului de tensiune se face prin intermediul unui transformator

Se defineşte factorul de revenire al releului K rev ,

În consecinţă, tensiunea de revenire a protecţiei va fi:

Urev p  TT  Urev r , (1.25)

b. Protecţia minimală de tensiune este utilizată mai frecvent şi acţionează

Protecţia nu trebuie să acţioneze în regim normal şi pentru valori ale