Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tabelul 14.1.1
Tensiune de contact
25 50 75 90 110 150 220 280
prezumata, V
UL = 50 V ¥ 5 0,6 0,45 0,34 0,27 0,17 0,12
Durata
maxima, s UL = 25 V 5 0,48 0,30 0,25 0,18 0,10 0,05 0,02
Contactul electric cu solul al unei persoane poate avea loc direct sau prin
intermediul unor elemente conductive aflate in contact cu pamantul (de exemplu,
conducte de apa sau, elemente metalice ale constructiei).
(14.3.1)
scade rapid cu cresterea distantei.
(14.3.2)
(14.3.3)
variaza dupa o lege hiperbolica intre valoarea maxima (pe electrod) si
zero (la distanta foarte mare de electrod). Practic, aproape intreg potentialul se distribuie
pe o distanta de 20 m fata de electrod (delimitand asa-numita zona de influenta a prizei
de pamant), dincolo de care se poate considera o zona de potential nul (in care densitatea
de curent in sol devine neglijabila).
Tensiunea dintre electrod si zona de potential nul este denumita tensiunea prizei
de pamant Up.
, (14.3.4)
reprezentata prin rezistenta electrica a solului intre electrozii prizei de pamant si zona de
potential nul (rezistenta electrodului si eventuala rezistenta de contact intre electrod si sol
sunt neglijabile).
(14.3.5)
, (14.3.6)
unde K este un factor geometric care tine seama de forma, dimensiunile si amplasarea
electrodului. Distributia potentialelor si forma liniilor echipotentiale se modifica, de
asemenea, in imediata vecinatate a electrodului, apropiindu-se de cele corespunzatoare
electrodului emisferic numai la distante mari.
De exemplu, rezistenta de dispersie pentru un electrod cilindric (teava) cu
diametru d si lungimea l >> d, ingropat vertical in pamant, la distanta h0 > 0,5 m fata de
suprafata solului (fig. 14.3.2) se calculeaza cu expresia :
(14.3.7)
(14.3.8)
(14.3.9)
, (14.3.10)
La prizele multiple se recomanda ca distanta dintre electrozi sa fie cat mai mare
(peste dublul lungimii electrodului, valoarea minima egala cu lungimea electrodului
constituind un caz de exceptie), pentru a diminua efectul de ecranare reciproca intre
electrozi.
(14.3.11)
Pentru orice obiect conductiv in legatura cu pamantul (simpla asezare pe sol sau o
punere la pamant) se poate defini, similar unui electrod al prizei de pamant, o rezistenta
de trecere Rt. O legatura accidentala la pamant sau la masa a unui element din circuitele
curentilor de lucru ale instalatiei este caracterizata, in cazul general, printr-o rezistenta de
trecere la locul defectului Rd. In cazul cel mai defavorabil, al unui contact net la masa, se
considera Rd ® 0.
- scoase de sub tensiunea de lucru dar aflate sub o tensiune indusa, datorita unor
influente electromagnetice sau electrostatice produse de alte instalatii electrice invecinate
(de exemplu, liniile electrice).
- Atingerea indirecta este contactul cu un element conductiv care nu face parte din
circuitele curentilor de lucru (deci nu se afla in mod normal sub tensiune) dar, cum ar fi :
- carcasele, ingradirile sau elementele de sustinere metalice intrate accidental sub
tensiune ca urmare a unui defect in instalatia electrica, in special prin deteriorarea
izolatiei, ruperea sau desprinderea conductoarelor, descarcare electrica ;
- puncte de pe sol sau pardoseala care au potentiale periculoase sau doua puncte
de pe sol aflate la potentiale diferite.
In situatiile amintite, corpul omenesc devine element al unui circuit electric care
se inchide intre doua puncte cu potentiale diferite ale instalatiei fie direct, fie prin
intermediul pamantului. Tensiunea aplicata omului este denumita, in general, tensiune de
contact. Atingerea simultana, cu ambele picioare, a doua puncte aflate la potentiale
diferite pe sol sau pardoseala, in urma unei scurgeri de curent (in apropierea unei prize de
pamant parcurse de curent sau a unui conductor al retelei cazut la pamant) este
caracterizata prin tensiunea de pas
- pericol de incendiu, datorita unei incalziri importante locale sau unui arc electric ;
Orice retea electrica este mai mult sau mai putin bine izolata fata de masele metalice si
fata de pamant. Scurgerile de curent la pamant se pot reprezenta introducand impedantele
de izolatie intre fiecare faza si pamant. Aceste impedante sunt in realitate uniform
distribuite pe lungimea liniei (fig. 14.6.1, a), dar pot fi inlocuite (fig.14.6.1, b) cu trei
impedante concentrate Z1, Z2, Z3 pentru care pamantul creeaza un neutru artificial
(conexiune in stea).
Pentru simplificare, in figura 14.6.1, b si in urmatoarele figuri din acest capitol este
reprezentat numai secundarul transformatorului de alimentare din retea.
(14.6.2)
In sistemele echilibrate, impedantele pe cele trei faze sunt egale : Z1= Z2= Z3= Ziz.
In cadrul acestui capitol se vor face referiri la o retea trifazata care este cea mai
frecvent utilizata in distributie. Intrucat aceasta poate fi considerata compusa din trei
circuite monofazate, concluziile desprinse se pot extinde si la retelele monofazate.
(14.7.1)
(14.7.2)
(14.7.3)
Pe aceasta baza pot fi apreciate
tensiunile de contact Uc = IhRh. De exemplu, in primul caz :
(14.7.4)
(14.7.5)
De exemplu, deteriorarea izolatiei unei faze (la limita, punerea la pamant a fazei,
Riz ® 0) pune omul sub actiunea tensiunii de linie, la atingerea uneia din fazele fara
defect. De asemenea, intreruperea unei faze, prin ruperea conductorului sau prin arderea
sigurantei la receptor, are ca rezultat deplasarea punctului neutru al retelei si deci
cresterea tensiunilor; daca intreruperea nu este insotita de producerea unui scurtcircuit,
tensiunea fazei defecte creste de 1,5 ori iar la scurcircuitarea fazei, tensiunile fazelor
neafectate devin egale cu tensiunea de linie.
Retelele izolate fata de pamant se recomanda in mediile de lucru foarte
periculoase din punct de vedere al electrocutarii sau la alimentarea receptoarelor portabile
(prin transformatoare coboratoare de tensiune sau transformatoare de separare, cu
secundarul izolat fata de pamant) cu conditia mentinerii unei rezistente de izolatie cat mai
mari; se impune controlul permanent al starii izolatiei si deconectarea instalatiei in cazul
aparitiei unor defecte de izolatie.
(14.8.1)
(14.8.2)
Se observa ca :
- izolarea de protectie ;
- separarea de protectie.
Protectia prin limitarea tensiunii de contact si intreruperea alimentarii urmareste
ca, in cazul unui defect intr-un circuit din instalatia electrica, tensiunea de contact sa nu
depaseasca valoarea admisibila (50 V) si, pe cat posibil, aceasta sa fie eliminata intr-un
timp cat mai scurt (valorile maxime fiind cele indicate in tabelul 14.1.1). Dintre masurile
de protectie utilizate se remarca :
Izolarea are drept scop reducerea curentului electric prin corpul omenesc prin
inserierea unor impedante mari in circuit , ceea ce se poate realiza prin:
Toate elementele masele dintr-o instalatie, care pot intra accidental sub tensiune,
se racordeaza la o instalatie de legare la pamant, fie individual, fie (cel mai frecvent)
colectiv.
- conductoarele principale de legare la pamant, care fac legatura cu priza de pamant prin
intermediul unor piese demontabile, cu ajutorul carora se poate separa priza de pamant de
restul instalatiei. in vederea masurarii rezistentei sale ;
Ori de cate ori este posibil, prizele de pamant sunt realizate ca prize mixte (prize
naturale in paralel cu prize artificiale), constituind solutia cea mai economica.
(14.14.2)
. (14.14.3)
(14.14.4)
(14.14.5)
iar tensiunea prizei de pamant de protectie va fi :
(14.14.6)
Figura 14.14.4
ilustreaza legarea la pamant a mai multor echipamente la aceeasi priza. Avand in vedere
distributia potentialului in vecinatatea prizei, din figura rezulta faptul ca tensiunea de
contact la care este supus omul depinde de pozitia acestuia pe sol in raport cu priza de
pamant (punctele 1, 2, ). Se observa, de asemenea ca toate carcasele echipamentelor se
gasesc la acelasi potential si ca un defect la un echipament aduce acest potential la
valoarea potentialului prizei, inclusiv la echipamentele fara defect.
Tensiunea de contact , in cazul cel mai defavorabil, cand omul ase gaseste in zona
de potential nul (caz foarte frecvent mai ales in cazul prizelor de pamant amplasate in
afara cladirii, la distante relativ mari) pentru instalatia de legare la pamant de protectie
este
(14.14.7)
(14.14.8)
(14.14.9)
(14.14.10)
(14.14.11)
(14.14.12)
Rezulta ca daca tensiunea de contact , este adusa sub limita admisibila (de
exemplu, 50 V) tensiunea de contact in cazul prizei de pamant de exploatare va fi mult
peste limita periculoasa (in cazul mentionat, 220 - 50 = 170 V). In consecinta, legarea la
pamant nu poate asigura tensiuni de contact acceptabile in toate punctele retelei.
(14.14.13)
respectiv
(14.14.14)
unde Inf este curentul nominal al sigurantei fuzibile , k = 3,5 pentru Inf £ 50 A si k = 5
pentru Inf £ 63 A, iar Ire - curentul de reglaj al declansatorului electromagnetic al
intreruptorului.
Obtinerea acestor valori necesita rezistente mici ale prizelor de pamant care nu se
pot realiza totdeauna in mod economic. Pentru a realiza concomitent si limitarea tensiunii
de contact la valori admisibile, rezistenta prizei de pamant de protectie ar trebui sa fie :
(14.14.15)
(14.15.1)
- utilajele fixe si mobile din retelele de joasa tensiune cu neutrul legat la pamant ;
Utilizarea protectiei prin legare la nul atat in locuri de munca periculoase sau
foarte periculoase din punct de vedere al electrocutarii, cat si in cazul folosirii unui
conductor din aluminiu al unui cablu drept conductor de protectie, precum si atunci cand
nu exista siguranta deconectarii echipamentului defect in timpul necesar, impune
prevederea unei masuri suplimentare de protectie care poate fi :
- legarea carcaselor metalice la pamant, prin intermediul instalatiei de legare la
pamant la care se racordeaza tabloul de distributie respectiv ;