Curelaru - Probleme de Statii Si Retele Electrice-1-264

Coperta : VIORICA COPĂCESCU
A L E X A N D R U CUR ELAR U
PROBLEME DE STAŢII
ŞI REŢELE ELECTRICE
j 9p o 3
SCRISUL ROMÂNESC
CRAIOVA
1979
t H ' i - f f y a t u - i£>y~CQ3
INTRODUCERE
Una din marile probleme ale pregătirii cadrelor tehnice o prezintă posibilitatea
pregătirii individuale. Pentru aceasta sînt necesare cursuri de specialitate cu
ajutorul cărora se capătă şi se însuşesc noile cunoştinţe teoretice. Pentru apro
fundarea, înţelegerea şi posibilitatea aplicării cunoştinţelor teoretice în practică
este necesară rezolvarea a numeroase probleme cu caracter ingineresc. Alegerea
corectă a metodei de calcul şi folosirea judicioasă a cunoştinţelor teoretice conduc,
de regulă, la reducerea apreciabilă a volumului de calcul impus de rezolvarea
problemelor inginereşti din domeniul centralelor, staţiilor şi reţelelor electrice.
Scopul lucrării „Probleme de staţii şi reţele electrice“ constă tocmai în a ajuta
pe cei ce se pregătesc şi lucrează în domeniul electroenergetic, de a le apro
funda cunoştinţele teoretice despre producerea, transportul şi distribuţia energiei
electrice şi de a le da posibilitatea să rezolve prin forţe proprii complicatele, dar
şi frumoasele, probleme practice pe care dezvoltarea sistemului nostru energetic
naţional le pune în f a ţ a specialiştilor.
I n prim ul capitol al lucrării se prezintă spre rezolvare — mai mult spre a-l
obişnui pe cititor — probleme de ansamblu de circuite electrice. Se reamintesc pe
această cale cunoştinţe generale de electrotehnică, absolut necesare pentru înţe
legerea şi rezolvarea problemelor mai complicate cu caracter special — întîlnite
în capitolele următoare ale lucrării.
Capitolul 2 prezintă un volum mare de probleme de reţele electrice, axate în
special pe dimensionarea elementelor mecanice şi electrice ale reţelelor electrice
aeriene.
O atenţie deosebită se acordă problemelor referitoare la dimensionarea secţiunii
conductoarelor electrice funcţie de încălzire, pierderi admisibile de putere şi ten
siune şi consumului m inim de metal.
Capitolul 3 tratează probleme de scurtcircuite în sistemele electrice. Se pre
zintă metode practice de calcul ale curenţilor de scurtcircuiti în cele mai diverse
configuraţii ale sistemului electric şi în diferite ipoteze de cunoaştere ale para
metrilor săi.
Problemele privind tratarea neutrului şi dimensionarea instalaţiilor de punere
la p ă m în t sînt tratate în capitolele 4 şi 5.
6
Fiecare subcapitol din cuprinsul capitolelor 1— 5 prezintă la început un aide-

memoire al teoremelor şi formulelor ce irebuie folosite în rezolvarea problemelor
prezentate în subcapitolul respectiv, cit şi rezolvarea unor probleme model.
Soluţiile problemelor propuse spre rezolvare —■ unele prezentate foarte suc
cint, altele mai detaliat, cu eventuale comentarii, in funcţie de gradul de complexi
tate a problemei, sînt date în capitolul 6 .
Ultimul capitol 7 conţine tabele, grafice şi diagrame ce urmează a fi folosite
pentru rezolvarea problemelor.
Aşa cum este întocmită, lucrarea dă posibilitatea celor ce studiază probleme
de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice să aprofundeze şi
să-şi însuşească cunoştinţele teoretice necesare rezolvării problemelor ingine
reşti de electroenergetică. O parte din probleme, alese cu discernămînt de către
cadrele didactice, pot servi ca bogat material pentru seminarii şi elaborarea pro
iectelor de an şi de diplomă în învăţămîntul postliceal şi superior de specialitate.
Lucrarea poate fi folosită de asemenea cu succes de personalul tehnico-ingi-
neresc a cărui activitate este legată de proiectarea şi exploatarea instalaţiilor de
producere, transport şi distribuţie a energiei electrice.
I
Capitolul 1
PROBLEME GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE
1.1. CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT COMLVLU
Noţiuni recapitulative
a) R ezisten ţa unui conductor omogen de secţiune c o n tL u ,îă :
R = p - [Q] ( 1. 1)
S
b) C onduetanţa unui conductor omogen :
G = — = v - = 1 - [S] (1.2)
R I g l
c) V a riaţia rezistenţei conductorului cu te m p e ra tu ra :
R 2 = R ,[ l + a(02 — 00] [O] (1.3)
(a se v edea anexa 7.1).
d) Legea lu i Ohm. T ensiunea electrică la bornele unui circuit pasiv este egală
cu p rodusul d in tre in te n sita te a cu ren tu lu i şi re ziste n ţa c irc u itu lu i:
U = R I [V] (1.4)
D acă la bornele unei pile electrice cu t.e.m. E şi cu re ziste n ţa in terio ară r
este leg ată o re z iste n ţă ex terio ară R, curentul în circuit este :
/ = - * - [A] (1.5)
[/{ + r
e) Legile lui K irehhoîf (fig. 1.1).
P rim a lege. : Sum a algebrică a curenţilor latu rilo r ce se întîlnesc în tr-u n nod
al unei reţele electrice este nulă,
= 0. ( 1.6)
k=1
8 P R O B L E M E DE S T A Ţ II Ş I R E Ţ E L E E L E C T R IC E
In re la ţia ( 1 . 6 ) curenţii care

in tră în nod s în t consideraţi cu
sem nul plus, iar cu ren ţii care ies
din nod cu sem nul m inus.
A doua lege : în tr-u n circu it
închis, sum a algebrică a tensi
unilor electrom otoare ale surselor
din circuit ^ E k este egală cu sum a
algebrică a căderilor de tensiune
£ E ,; = £ ItR t. (1-7)
1 k=1
Sem nul ten siu n ilo r electrom o

toare şi al căderilor de tensiune,
se stab ileşte convenţional, astfel :
—■ D acă sensul de p arcu rs coincide cu sensul pozitiv al t.e.m. (sensul în
care t.e.m. ar provoca circulaţia de cu ren t dacă ar fi singură în circuit), te n
siunea electrom otoare E k este pozitivă ; în caz c o n tra r t.e.m. este n e g a tiv ă ;
— D acă sensul de p arcu rs coincide cu sensul cu ren tu lu i I k în re z iste n ţa R t ,
căderea de tensiune I kR k este pozitivă ; în caz co n tra r este negativă. P e n tru
circu itu l din figura 1.1
E[ ~ E[' — E 3 — E 4 + E 5 = I XR L + I , R , — / 3i?3 — I sR b
f) C alculul ten siu n ii între două noduri ale unei reţele se face cu re la ţia :
U ac = - Vc = ( S E t - S / t B t ) [V] (1.8)
Expresia 1.8 se calculează parcurgînd circuitul de la C spre A, ţinînd seama de
c o n v e n ţ i a s t a b i l i t ă p e n tru s e m n e de le g e a a doua a lui K irc h h o ff.
în cazul figurii 1 . 1 .
—■ P e trase u l C B A :
U a c = (E{ ~ £ [ ' ) — {— I aR a - I , R i )
— P e trase u l C D E A :
UAC = ( ~ E 3 - E 4 + E ,) - ( - I 3R 3— hlh).
g) R e la ţia dintre t.e.m. E a unui generator de energie electrică, ten siu n ea U
la bornele sale, curentul I al generatorului şi re ziste n ţa sa in te rio a ră r
U = E — rI [V] (1.9)
h) S arcina electrică (c a n tita te a de electricitate)
Q = i-t [ C] (î.ii)
i) T ran sfig u rarea circ u ite lo r :

R ezisten ţa ech iv alen tă R e a unor rezistenţe m o n ta te în serie :
( 1 - 12)
a=î
P R O B L E M E G E N E R A L E D E C IR C U IT E E L E C T R IC E 9
— R e z is te n ţa e c h iv a le n tă R e
a m i o r r e z i s t e n ţ e m o n t a t e in p a
ra le l :
— = V J - (1.13)
Rc Z_/ R,
k =1
— T ran sfo rm area unui triunghi

în stea (fig. 1 .2 )
R iA i
R i =
Rl 2 H- ^23 T 1^31
Rz — -^12^23
-^12 + + -R31
-^23^3,
r3= (1.14)
-R12 + Rza + -R; Fig. 1.2.
T ran sfo rm area unei stele în tr iu n g h i:

RJl, RţP,,
R \2 — R i + ; R 23 —- R 2 R 3 ~r
fix
RtR3
•R31 — R i + R 3 + (1.15)
R„
j) G ruparea surselor
Mai m u lte surse cu t.e.m. E lt E z. . . E n şi rezisten ţe in terio are i\, r 2, . . , r n,
se p o t înlocui cu o sursă echivalentă de t.e.m. E e şi re ziste n ţa in terio ară re :
— L a legarea în serie :
E e— e J: (1.16)
k=l
r . '= t r ,
k -l
— L a legarea în paralel :
p = r* Yh &r -
-E. (1.17>
*=1
U nde
10 PROBLEM E DE ST A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
k) Legea lui Joule-L cnz

C an tita tea de energie disip ată sub form ă de căld u ră de o re z iste n ţă R ,
s tră b ă tu tă de cu ren tu l I, in tim p u l t este d a tă de re la ţia
W = RPt [J] (1.18)
1) E vprcsia p u terii în cu ren t continuu
p = R p = UI = — [W] (1.19)
ii
m ) Teorem a superpoziţiei. In te n s ita te a cu ren tu lu i electric în orice la tu ră a
unei reţele electrice liniare com plete este egală cu sum a algebrică a in ten si
tăţilo r de c u ren t pe care le-ar stab ili p rin acea la tu ră fiecare d in tre surse
d acă s-ar găsi singură în re ţe a .
n) Teorem a g en e rato ru lu i de tensiune ech iv a len t (Thevenin-H dm holtz).
Dacă A şi B (fig. 1.3) s în t punctele unei reţele co n stitu ite din rezisten ţele
Ri, jR2. . . R a şi alim en tate de t.e.m. E lt E z . . . E a, un in d p u n ctele A şi B p rin -
tr-o rezistenţă R , aceasta este s tră b ă tu tă de cu ren tu l I, d a t de re la ţia :
l = ■ .... [A] (1.20V
ia care : UABo este tensiunsa d in tre bornele A şi B, în a in te de in tro d u ce rea

rezistenţei R în reţea, în V ;
R aso — reaistenţa ech iv alen tă a reţelei în tre pun ctele A şi J3,
înainte de intro d u cerea rezistenţei R, în £2.
o) Teorem a generatorului echivalent de cu ren t (N o r to n )
T en siu n ea UAB produsă în sarcină de o re ţe a lin iară care alim en tează o
re z iste n ţă ex terio ară R , este egală cu ra p o rtu l d in tre c u ren tu l de sc u rtc ir-
PRO BLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 11
cu it I iBs al reţelei, la acele borne, şi sum a d in tre co n d u c ta n ţa in terio ară a

' i m> 1
reţelei p asiv izate GABo = ------ şi co n d u c ta n ţa ex terio ară G = — dig. 1.4)
R.i Do R
u AB (i.2 i)
Fi!?. 1.4.
p) T eorem a cu ren ţilo r de contur (M axwell) re p rez in tă o m eto d ă de rezol

v are a reţelelor cu L la tu ri şi *Y noduri, co n stîn d în alcătu irea unui sistem
de O = L — N + 1 ecuaţii corespunzător ochiurilor fundam entale, în to t
d eau n a inferior n u m ăru lu i L de ecuaţii o b ţin u te din folosirea legilor lui K ir-
chhoff. Se p resu pune că fiecare co n tu r fu n d am en tal este s tr ă b ă tu t de cu ren ţi
in d ep en d en ţi 1 [, I '2 ■■ I o care rep rez in tă necunoscutele sistem ului de O
ecu aţii.
I { R ii -J" *2* » h R i * "t" • • • I qR io — S j E

I[R zi J~ -^2^22 + -^3^23 + • • • 1'oRys ~ (1.22)
I[ R ol + I'2R 02 + I'3Roz + . . . / 'J ?00 = S 0E

în care : S jE este sum a algebrică a tensiunilor electrom otoare din
co n tu ru l i, sum a fiind scrisă p a rc u rg în d circuitul în
sensul cu ren tu lu i /j ;
JRii — sum a rezistenţelor în con tu ru l i ;
R i k — R m — sum a rezistenţelor com une circuitelor i şi k.
12 PROBLEM E DE STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
C urentul real dintr-o la tu ră este egal cu sum a algebrică a cu ren ţilo r de

co n tu r T a circuitelor din care face p a rte la tu ra considerată. P e n tru exem
plificare se consideră re ţe a u a din figura 1.5.
Fig. 1.5.
Cele tre i co n tu ru ri in dependente s î n t : A B C A , A B D A şi C D B C .

I[{Ri + R-i + R s) — I ’t R , — I'3R 3 = — E 2
— I 1 R 2 + Iî(R> + R i + Ri) — h R $ — — E &+ E z
— I [ R 3 — r zR 5 + / ; ( * , + R t + R 5) = e« + e s
ia r cu ren ţii reali din latu rile co n tu ru rilo r v o r f i :
/ , = /{ ; h = I [ — r2 \ h = 1[- I '3
h = 1 '2 ; h = 1 - 2- 13 ; h = n
q) Teorem a re cip ro cităţii (M axwell)
C urentul pro dus într-o la tu ră A B a unei reţele de o su rsă s itu a tă in tr-o
a ltă la tu ră C D (fără să m ai existe alte surse în reţea) este egal cu c u ren tu l
pe care l-ar produce în la tu ra CD aceeaşi sursă dacă a r fi m u ta tă în la
tu ra A B , rezistenţele latu rilo r ră m în în d neschim bate.
x) E lem entele n c lin ia rc d in tr-u n circuit electric de c u re n t co ntinuu s în t
dispozitivele a căror re ziste n ţă electrică este v aria b ilă cu ten siu n ea a p lica tă
■la bornele elem entului, adică ale căror caracteristici tensiune-curent v a ria z ă
d u p ă legea
11 = f(i) (1.23)
in care f(i) este o funcţie oarecare de i (ex. fig. l.G re p rez in tă c a ra c te ristic a
arcu lu i electric).
PROBLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 13
P e n tru un p u n c t oarecare M al caracteristicci (fig. 1.6) re ziste n ţa elem en

tu lu i este d a tă de re la ţia :
t = — (1.24)
di
s) L egile electrolizei
M asa de electrolit descom pusă, d a to rită trecerii cu ren tu lu i electric prin-
tr-u n v o ltm e tru , este p ro p o rţio n ală cu c a n tita te a de e le c tricitate care stră
b a te v o ltm e tru l
to+&t
M q [g] (1.25)
u n d e : F 0 — 96 490 C /echivalent gram , co n stan ta lui F a ra d a y ;

— — echivalentul chim ic al su b stan ţei depuse p rin electroliză (A —
n
m asa unui atom — gram şi n v a le n ţa produsului depus).
E n erg ia m inim ă necesară p en tru obţinerea fenom enului de electroliză
e s te p ro p o rţio n ală cu m asa de s u b s ta n ţă depusă.
W = U dI- t = U d - q = U dFa — M [ J] (1.26)
u n d e : U a —■ tensiunea de descom punere electrolitică sau tensiunea de pola-

rizaţie.
t ) în c ă lz ire a şi ră c ire a corpurilor omogene
E c u a ţia diferenţială a încălzirii unui corp om ogen sub acţiu n ea curentului
elec tric este :
P R ă l = cM d0 + k S A M t f j] (1.27)
c — căldura specifică a corpului î n —- — ;

"C -kg
M — m asa corpului, în k g ; .
0 — creşterea te m p e ra tu rii corpului, în °C ;

k —- coeficient de tran sm isie a căldurii corpului i n ——— ;
°C-m-
S ■
— su p ra fa ţa de schim b de căldură a corpului, în m 2 ;
cMdO — c a n tita te a de căld u ră înm ag azin ată de c o r p ;
kSAQdt ■ — c a n tita te a de că ld u ră ced ată m ediului în co n ju răto r.
C reşterea finală a te m p e ra tu rii, corespunzătoare încălzirii de regim.
+ ( 1 . 28 )
cM
unde : t = — ■— c o n stan ta de tim p a corpului, în S.
D u p ă in teg rare expresia 1.28 devine :

1
\ e = 0y(l — e~T)
E c u a ţia d iferenţială a răcirii corpului (ipoteza / = 0) :
cMd0 + k S M ă t = 0 (1.29)
în expresiile de in«u sus s-au folosit notaţiile :
r, R — re ziste n ţa electrică, în Q ;
p — re z istiv itatea m aterialu lu i, în ;
m
l —• lungim ea conductoarelor, în m ;
s — secţiunea tra n sv e rsa lă a conductorului, în m m 2 ;
G — c o n d u c ta n ţa electrică, în S ;
v —- c o n d u c tiv itatea m aterialu lu i, în -- mrn ;
m
0 — te m p eratu ra, în °C ;
a —■ coeficient de te m p e ra tu ră — ;
°c
1 — cu rentul electric, în A ;
U ■
— ten siunea electrică, în V ;
E — ten siunea electro m o to are a surselor electrice, în V ;
P — p u tere a electrică, în W ;
W — energia electrică, în J ;
t —• tim pul, în secunde ;
M —■ m asa corpurilor, în g sau kg ;
q ■
— sarcina electrică, în C.
Probleme
1.1.1. U n re o sta t din sîrm â de n ich elin ă | p == 0,5 ----- j cu d iam etru l de 1 mm
este e x e c u ta t p rin în făşu rarea sîrm ei pe un cilindru cu lungim ea de 40 cm
şi cu d iam etru l m ediu de 6 cm (d ia m e tru circuitului d e te rm in a t de axa sîrm ei,
d u p ă înfăşurare). P re su p u n în d că în tre spirele înfăşurării nu ex istă spaţii

libere, să se afle valoarea rezistenţei reo statu lu i.
S o lu ţie (fig. 1.7)
N u m ăru l de spire pe cilindru
__ L 40 cm
400 spire
d 1 mm
L ungim ea unei spire : ls

[cm]
L ungim ea co nductorului de nichelină l :
/ = n ./ = 400-671 = 2 4 - [m j
R e z isten ta re o sta tu lu i :
0 ,5 -2 Ir:
R = p - = = 48 [O]
s 1
4 "
unde S = 0,25ir [m m 2]
1 . 1 . 2 . In stare de nefuncţionare, la
o te m p e ra tu ră a m ediului am b ia n t
•de 0 — 20°C, re ziste n ţa ohm ică a
unei bobine este de R l = 20 O.
D u p ă o fu n cţionare de lungă d u ra tă
— la regim stab ilizat, re ziste n ţa bo
binei este i ?2 = 25 Q. Să se d eter
m ine te m p e ra tu ra finală a bobinei D
ştiin d că în făşurarea este confecţi
o n a tă din cupru.
S oluţie
D in tab elu l 8.1 se cunoaşte oc =
— 3,8* 10~3™
•c Fis{. 1.7
R , = R t[ l + « ( 6 , - 0 , ) ]
02 _ 0, = -
ctR,
25 - 20
02 = Oi + -—— A = 20 +
a /î i 3,8 -10-* -20
1.1.3. Să se calculeze re ziste n ţa echivalentă în tre punctele A şi B p e n tru

circu itu l re p re z e n ta t în fig. 1 .8 , în care rezistenţele r au valori e g a l e .
16 P R O B L E M E DE S T A Ţ II Ş l R E Ţ E L E E L E C T R IC E
K N B
Fig. 1.8.
Soluţie
D in fig. 1.8 se tran sfo rm ă steaua CE— F E — GE în triu n g h iu l'GGF(fig. 1.8, a)
Vca — rCF — I:FG =
în con tinuare se tran sfo rm ă triunghiurile ACG, C D F şi G H F în stele
(fig - 1 . 8 , b)
Din triu nghiul ACG :
P R O B L E M E G E N E R A L E DE C IR C U IT E E L E C T R IC E 17
în m od analog :
3r _ _ 3r __ r
I'c l — ~z~ > r fl — ~ > r dl — ~
o o 5
Şi
__ 3r . __ 3r . r
r G M ------------> r F M --------------- > rBM — 5
5 O
C on tin u în d tran sfig u rare a (fig. 1.8, c)

6r 6r _ 6r __ 6r
Tk l = — rK M ------------ ------ > r L M ------------- ! r L B ---------7 * ! f s; b — ~ ~
■i o o
Se tran sfo rm ă triu n g h iu l L M B (fig. 1.8, c) în stea (fig. l.S , d)
2 2 2
B lN — ~ r > rNB — ~~ r ! r MN r
D 5 3
Sim plificînd schem a (fig. 1.8, e)
8r
R
n K L N ---------
- 8r ÎK MN ----
Din. fig. 1.8, f r r.- » r -------------- T
şi în final :
Ir
r AB — r AK + rKN + r N B --------- T "
1.1.4. O sursă de cu ren t continuu cu tensiunea co n sta n tă de'240 V, alim entează

p rin tr-o linie de tra n s p o rt cu rezisten ţa to ta lă (dus şi întors) de 4 O un con
su m ator. Ce re ziste n ţă treb u ie să aibă consum atorul p e n tru ca p u tere a ce
p o ate fi ab so rb ită de acesta să fie m axim ă ? Care este în acest caz ran d am en
tu l tra n sp o rtu lu i de energie ?
S oluţie
Conform fig. 1.9 p u tere a ab so rb ită de co nsum ator :
p = px = R
(x + n y
D eoarece I =
u
x + R
C ondiţia de m axim
^ = 0 , dă :
IJ
©! X
f1^ _ ţjz R
ăx (x + R y
0 sau x = R = 4 Q Fig. 1.9.
— P ro b le m e d e s ta ţii şi r e ţe le e le c tric e — cd . 364

P u te re a m axim ă ab so rb ită corespunzător unui cu ren t de 30 A v a fi

P max = I 2'X = 302-4 = 3 600 W = 3,6 kW
P u te rea em isă de sursă :
P sursă = U I = 240 x 30 = 7 200 = 7,2 kW
R an d am e n tu l v a fi de 0,5
1.1.5. Să se determ ine curenţii din reţeau a re p rez en tată în fig. 1.10 cunoscînd :
E i = 100 V ; E , = 60 V ; f l, = 5 O ; R , = 10 O ; R , = 4 Q ;
= 6 O ; = 5 O
S o lu ţie
A plicînd legile lui K irchhoff se obţin p en tru nodurile A , C şi contururile
A DC A , A C B A şi B E C B u rm ătoarele cinci ecuaţii cu cele cinci necunoscute
'(cu ren ţii din ram uri)
+ I, r h = 0
h h —- I i — I \ == 0
/i/? i -f- ^3Hi = E i şi num eric 5 I x -j- 4 I g = 100
— h P z + h K i + I-Jh = 0 — 4 I 3 + 674 + 5 / s = 0
J,J?2 + J 4i?4 = £ . 1 0 /g + 6J4 = 60
D in rezolvarea ecuaţiilor re zu ltă :
h = 12 A ; / 3 = 3 A ; J 3 = 10 A ; J 4 = 5 A ; / 5 = 2 A
P roblem a se p o ate rezolva m ai sim plu aplicînd teorem a cu ren ţilo r de co n tu r

s (fig . 1.11) p e n tru care se scriu e c u a ţiile :
I[(Ry + R z) - i ;r , = Ex
r a( R a + R t ) + r3R t = e ,
— I[R, + /'i? 4 + + J î#) = o
PROBLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 1»
şi num eric :
9 /; - 4 / ' 100
167' 6 /3 = 60
— 4 1\ + 67' + 1573 = 0
Rezolv înd sistem ul rezu ltă : 7[ = 12 A ; I '2 = 3 A şi 7^ = 2 A
C urenţii din ram u ri :
7j = 7J = 12 A ; 72 = 7' = 3 A ; / 5 = / ' = 2 A
10 A ; 74 = 7; + I 3 = 5 A
1.1.6. Un tu b cu neon are caracteristica u ir + e în care r este rezisten ţa

in te rn ă a tu b u lu i
du
r- 1 400 £2 ; iar e = 100 V. Se cere re ziste n ţa a d iţio n ală necesară
di
p en tru a stabili p u n ctu l de funcţionare al tubului p e n tru un c u re n t i = 0,5 A,
ştiin d că tu b u l este a lim e n ta t de la o sursă de re ziste n ţă in te rio a ră neglija
bilă si de tensiune 7? = 1 000 V.
Soluţie
Conform schemei de alim entare din fig. 1.11 ;
E = 11 + i R R
E — u E — ir - C
R
i 1
1000 0.5 4400 - 100
=400 a
0,5
1.1.7. U n acu m u lato r cu o ca

p a c ita te qd = 250 Ah a fost
d escărcat în tim p d e / d= 1 0 ore.
Să se afle :
a) In te n s ita te a cu ren tu lu i I d
la descărcare ;
b) D u ra ta de în cărcare la un cu ren t I { = 20 A, la un ra n d a m e n t al acu
m u lato ru lu i de 0,85 ;
c) R an d am en tu l energetic al acum ulatorului p re su p u n în d că tensiunile de
încărcare respectiv descărcare se m en ţin co nstante si egale cu = 13 V,
U a = 12 V
S oluţie
ţu
C urentul de descărcare /<* = — = 25 A
ia
<l,i 250
C ap acitatea la încărcare = = 294 Ah
0,85
20 P R O B L E M E DE S T A Ţ II Ş l R E Ţ E L E E L E C T R IC E
T im p u l de încărcare tt = ~ = -7^ - = 14 h 42'
w„
R an d am e n tu l energetic v)e = ——
IVj
E n erg ia de descărcare W d = Ud - I d -td = U a 'qs
E n erg ia de încărcare W4 = Ut -q{

""a ^d'Qj 12 250
--------- = ---------= -------- = U./O
TV, Ut -g, 13 294
1.1.8. Să se determ ine grosim ea stra tu lu i de nichel depus în tim p de 50 de

m in u te de un cu ren t cu d en sitatea de j = 1 A /d m 3 su p ra fa ţa de catod. D ensi
ta te a nichelului este y = 8,9 g/cm 3 ; g re u ta tea sa atom ică A = 58,69 şi
v alen ţa n = 2 .
Soluţie
Conform legilor electrolizei m asa de nichel depusă în t secunde este
M = — ■— - q = -
' -F» n F0 n
C urentul I = j - S în care S este su p ra faţa catodului.

V olum ul de nichel depus :
V = — jSt> —
T F. n T
•Grosimea stra tu lu i depus e
_ V _ 1 A 1
S _ F„ n J v
-L A = t = „ 0 ,3 0 6 - i o -3 f i
77 96 490 2 Lc
j = 1 A /m 2 = 1 -IO -2 A /cm 3
£ = 50 x 60 = 3 000 secunde
ăn lo cu in d valorile num erice :

P R O B L E M E G E N E R A L E DE C IR C U IT E E L E C T R IC E 21
1.1.9. U n m otor electric de cu ren t continuu, a fla t Ia o d is ta n ţă de 500 m

de sursă —■este a lim e n ta t d in tr-u n g enerator de cu ren t co n tin u u cu re ziste n ţă
in te rn ă neglijabilă p rin două conductoare de cupru (dus şi întors) cu secţiu
nea de 6 m m 2. C urentul consum at de m otor este de 4 A. C unoscînd rezişti-
Qtnm* .
v ita te a cuprului p = 0,0175 -------şi tensiunea generatorului! de 220 V să
m ’ J
,-se afle :
a) P ierd erea de tensiune pe linia de alim entare ;
b) T ensiunea la bornele m o to ru lu i;
c) R an d am e n tu l tra n sp o rtu lu i energiei electrice de la sursă la m otor.
1.1.10. U n conductor de alum iniu are la te m p e ra tu ra 0! = 20°C re ziste n ţa

c lec trică de 4 O. Să se calculeze rezisten ţa conductorului şi creşterea sa p ro
c e n tu a lă la te m p e ra tu ra 02 = 65°C (a = 3 ,7 -IO-3).
1.1.11. Să se determ ine ra p o rtu l secţiunilor a două co n ductoare de cupru şi

alu m in iu , confecţionate din c a n tită ţi egale de m aterial, conductoarele av în d
aceeaşi re ziste n ţă electrică.
fîmin» 0 os " min şi m asele specifice :

Se c u n o s c : pCu = 0,0175 P Al
y cu 8’9 — ţ ; yAl 2,7-

cm3
1.1.12. D ouă acu m u lato are electrice de tensiuni electrom otoare E j = 120 V
ş i E .2 — 115 V şi cu rezistenţele in terio are r x = 0,3 Q şi r 2 = 0,25 O ali
m en tează In paralel o reţea. Ş tiind că prim ul ac u m u la to r d ebitează 20 A
s ă se afle :
a) C urentul to ta l fu rn iz a t la re ţe a ;
b) C urentul to ta l fu rn iz a t la re ţe a cînd
acu m u lato arele s în t înseriate, ia r rezisten ţa
reţelei răm în e aceeaşi ca în cazul cuplării
acu m u lato arelo r în paralel.
1.1.13. U n m iliv o ltm etru de 100 m V are o

T ezistenţă in terio ară de 5 £2 şi scala de 100
•diviziuni. Ce ş u n t treb u ie m o n ta t în paralel
« u a p a ratu l, p en tru a se p u te a m ăsura curen
ţ i p în ă la 50 A şi ce co n sta n tă v a avea în
a c e s t caz ap a ratu l.
1.1.14. Să se determ ine cu ren ţii din circu

itu l re p re z e n ta t în fig. 1.12 p rin m etoda
tran sfig u raţiei. Se dau E i = 15,4 V ; R x =
= 0,5 Q .; R , = R z = 4 Q ; R a = 3 Q ; R t =
2 £2 ; R , = 1 O ; R , = 1 Q.
PROBLEM E DE STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
1.1.15. Să se calculeze curenţii din ram urile reţelei re p re z e n ta tă în fig. 1.13.

în care :
E r = 120 V ; Ti = 0,5 £2 ; E z = 110 V ; r 2 = 0,4 D. ; E 3 = 100 V, r 3 = 0, 4 0 .
i? j= 5 Q ; i?2 = 4 Q ; i?3 = 6 Q ; i?4 = 5 Q ; . R 5 = 2 Q ; . R = 3 O.
1.1.16. Să se determ ine curenţii din circuitele reţelei din fig. 1.14 pentru»
care :
= 60 V ; r x = 0,5 O ; E z = 50 V ; r2 = 0,5 O ; E a = 40 V ; r 3 = 1 O ;
R 1 = o £1 ; R z = 6 O ; R z = 4 Q.
A
1.1.17. F iin d cunoscută configuraţia reţelei (fig. 1.15) să se d eterm ine ten
siunile UAB, U AC, UBC cunoscînd : E x = 100 V ; = 0, E t = 110 V ; r 2 =
= 0 ; E 3 = 90 V ; r 3 = 0 ; i?x = 6 Q ; R 2 = 8 O ; R 3 = 5 Q ; jR4 = 10 O ?
i?s = 7 O ; J? = 1 0 Q.
P RO BLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 23
1.1.18. Se consideră re ţe a u a din fig. 1.16. Cînd în tre ru p to ru l 1 este deschis

:şi 2 închis am p erm etru l indică cu ren tu l I t = 5 A. D acă în tre ru p to ru l 1
■«este închis şi 2 deschis am p erm etru l a r a tă curentul I 2 = 4 A. Ş tiin d că =
= 10 £2 şi Ro = 15 £2 să se determ ine indicaţiile a m p erm etru lu i cînd :
a) A m bele în tre ru p to a re s în t închise, şi
b) Am bele în tre ru p to a re s în t deschise.
b
1.1.19. în latu rile ad şi bc ale unei p u n ţi (fig. 1.17) s în t m o n ta te d o u ă tu b u ri

«cu neon ce au caracteristicile identice şi de form a u = ir + e (u 2 — i 2r 2 + «a
ş i u 4 = ii -r4 + e4)
în care r — r■>= r4 = = 100 £2 ia r e = 20 V.
‘ di
P e latu rile ab şi dc s în t m o n ta te rezistenţe egale r x = r 3 =* r — 800 £2,
i a r pe diagonala bd o re z iste n ţă r0 = 200 £2.
a) Să se calculeze curenţii în ram urile p u n ţii cînd E — 120 V ;
b) Să se determ ine valo area t.e.m. a sursei e cînd c u ren tu l i0 este nul.
1.1.20. a) In tr-o cuvă de electroliză a alum inei se o b ţin 5 kg de alu m in iu

in 45 de m inute. Care este in te n sita te a m edie a c u ren tu lu i ce tra v e rse a z ă
«electrolitul ?
b) T en siunea co n traelectro m o to are a cuvei fiind 2,8 V şi d iferen ţa de p o
te n ţia l la bornele sale de 4,8 V, care este re ziste n ţa in te rio a ră a cuvei elec
tro litic e ?
c) Care este rap o rtu l d in tre p u terile folosite sub form ă electrică, resp ectiv
s u b form ă eiectrodinam ică în cuvă ?
d) Ce energie este necesară p e n tru punerea în lib e rta te a u a r i gram de
a lu m in iu ?
Se dau : m asa atom ică a alum iniului A — 27, v a le n ţa alu m in iu lu i n = 3*
1.1.21. T rei băi de electroliză 1, 2, 3 cu catozi de p la tin ă s în t legate în serie.

P rim a baie conţine o soluţie de a z o ta t de a rg in t AgNOj şi un anod de a rg in t
p u r, a doua conţine o soluţie de su lfat de alum iniu şi un anod de alu m in iu ,
iar a tre ia conţine o soluţie a z o ta t de plum b şi un anod de plum b. Se

cunosc u rm ăto arele d ate : g re u ta te atom ică a arg in tu lu i A x = 108, a alum i
niului A 2 = 27, n u m ăru l de v a le n ţă p e n tru a rg in t n l = 1 p e n tru alum iniu
n 2 = 3, p e n tru plum b n 3 = 2. în tr-u n interval de tim p de 1 m in u t pe ca-
to d u l băii 1 se depun 5,2 g de arg in t şi pe catodul băii 3 se depun 5 g,
de plum b. Să se calculeze c a n tita te a de alum iniu depusă pe catodul băii 2,
g re u ta te a atom ică a p lum bului şi curentul care a tre c u t p rin cele tre i băi..
1.2. ELECTROSTATICA
a) S arein a electrică şi in ten sitatea' eîm pului electric
în ju ru l corpurilor electrizate şi în interiorul acestora ex istă un cîmp electric„
A supra unui corp electrizat, m obil fa ţă de m ediul în c o n ju ră to r şi s itu a t
în v id în tr-u n cîm p electric, se ex ercită o fo rţă F, e x p rim a tă sub form a :
F = g -£ (1.30)
unde : q este sarcina electrică, o m ărim e scalară ce depinde num ai de sta re a
corpului electrizat,
E — in te n s ita te a cîm pului electric, o m ărim e v ec to rială care depinde
de sta re a locală (din p u n ctu l considerat) a cîm pului electric.
b) Legea lu i Coulomb. D ouă sarcini electrice p u nctiform e şi q2 situ ate
în tr-u n m ediu om ogen şi izotrop se a tra g sau se resping cu fo rţe F, d ate de
re la ţia (fig. 1.18)
,p = l'* i± -r 0 = F i = — F i (1.31)
4~ e r
în care (tabelul 7.2) :
s = £0-£r .—. p e rm itiv ita te a ab so lu tă (c o n sta n ta dielectrică ab so lu tă)
a m ediului iz o la n t;
e0 = ----- ------ ■
— p e rm itiv ita te a ab so lu tă a vidului în S I ;
4 - -9 -IC9
zr p e rm itiv ita te a re la tiv ă a m ediului izo lan t (nu depinde
—
■ de sistem ul de u n ităţi) ;
r — d ista n ţe d in tre cele două c o r p u r i; .
r0 — versorul vectorului de poziţie, a v în d originea în corpul
cu sarcina q2.
D acă qL şi q2 au acelaşi semn, corpurile se resping, dacă s în t de sem ne con
tra re se atrag.
Fig. 1.18.
c) In te n sita te a cîm p u lu i electric E produs de o sarcină p u n ctifo rm ă q,

aflate în tr-u n m ediu om ogen şi izotrop, la d ista n ţa r de sarcină, se exprim ă
p rin ra la ţia (fig. 1.19)
p Q r0 (1.32)
4r.er-
Js_
Fig. 1.19.
în cazul existenţei a n sarcini electrice punctiform e situ a te în tr-u n m ediu

om ogen şi izotrop de sarcini q* şi la d istan ţe r k — de p u n c tu l considerat,
in te n s ita te a cîm pului electric re zu ltan t, este d a tă de expresia (superpoziţia
•cîm purilor elec trice):
£ = £ £ * = ■ £ 7: 7 7 (1-33)
/; - ■1 A—1
d) M om ent electric şi p olarizaţie electrică

Corpurile mici electrizate, n eîncărcate cu sarcină electrică, produc cîm puri
electrice şi sîn t supuse unor cupluri C :
C = p X E (1.34)
.şi unor forţe F :
F = (pS?)-E (1.35)
a tu n c i cînd s în t situ a te în vid în tr-u n cîm p electric exterior,
în relaţiile (1.34) şi (1.35) :
p ■—• m om entul electric -—• o m ărim e v ecto rială de stare a m icului corp
elec trizat (sau a corpului p o lariz at electric).
In te n s ita te a cîm pului electric produs în vid de un corp p o lariz at electric,
•cu m o m en t electric p este :
3 -(pr)r
E (1.36)
4tz€o
P o larizaţie electrică P rep rez in tă d en sitatea locală de volum a m om entelor
electrice d in tr-u n corp :
P = -d£ 0 -3 7 )
e) P o te n ţia lu l electric
Cîm purile electrostatice sîn t cîm puri electrice in v ariab ile în tim p neînso
ţite de tran sfo rm ări de energie electrică :
In teg rala de linie pe o cu rb ă închisă l (n u m ită şi circulaţie) a vecto ru lu i
in te n s ita te de cîm p este nulă :
j E -ă l = 0 (1.38)
26 PROBLEM E DE ST A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE'
şi d e c i :
ro t E = 0. (1.39>
De aici re z u ltă că in te n sita te a cîm pului elec tro static E derivă dintr-un.
p o te n ţia l scalar,
E — — grad V (1-40)
un d e : V este p o te n ţia lu l cîm pului electric.
P o te n ţia lu l cîm pului electric, p ro d u s de un corp în c ă rc a t cu sarcina q-
este :
V = — -----1 -const. (1.41V
Ar.tr
In cazul m ai m u lto r corpuri :
n <i
V‘ ” , Ş , W 7 + consL
P o te n ţia lu l pro d u s de un corp electric în cărcat pe care d en sitatea liniară,
de sarcin ă este p,
V (1.43),
J 4 7 :s r
P o te n ţia lu l pro d u s de un corp electric în cărcat pe care d en sitatea super

ficială a sarcinii este ps :
V = 9 i ' 7 ds (,'44>
unde ds — elem entul de suprafaţă.
P o te n ţia lu l pro d u s de un corp electric în cărcat pe care d en sitatea volum ică.
a sarcinii este p :
v-Mtahr7-‘"’ <>-45>
unde dv — elem entul de volum .
P o te n ţia lu l electric p e n tru un mic corp cu m om ent electric p, situ a t în vid u
V = - L .I lL (1.46>
4tte0 r 2
e) T en siu n ea electrică — se defineşte ca integrala de linie a intensităţi*

cîm p u lu i electric (fig. 1.20) :
B B
UAB — J E ' ă l — f E 'd l 'c o s ac (1.47).
A A
ln tr-u n cîm p electric omogen, de-a lungul unui segm ent de linii de cîm p
electric, de lungim e l, tensiunea electrică este :
B B
U = j E 'd î = / E 'ă h c o s 0 = E 'l (1.48)
PRO BLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 2T
Fig. 1.20.
T ensiunea electrică d in tre două pu n cte A şi B în tr-u n cîm p elec tro static
«este egală cu diferenţa de p o ten ţial electric :
B B Vis
U tB = i'E - d l = — f dl grad V - — .!' dV = V A — V B (1-49)
A A Vj
D acă p o tenţialele s în t produse de o sarcină p u n ctifo rm ă q :
UA B = = (1.50)
l-c { rA rB I
f) E n erg ia electrică W produsă prin deplasarea linei sarcini electrice q de Ia
p o ten ţialu lu i V7^, la p o ten ţialu l VB este
W = q(VA — VB) = q ■UAn. (1.51)
,g) In d u c ţia clectrică, în fiecare p u n c t din cîm p, este egală cu sum a d in tre
p o lariz aţia electrică locală P şi produsul d in tre p e rm itiv ita te a vidului s0 şi
in te n s ita te a locală a cîm pului electric E :
D = zoE + P O -52)
sau
_ D = zE (1.53)
deoarece P = e0e'E (1-54)
£ = e0(l + •/<•) = £o-£r (1.55)
unde : —- su cc ep tiv itate a elec
tric ă a m aterialului.
în cazul unei sarcini p u n c ti
form e q :
D = —— -- (1.56)
4 tt r 2
h) F lu x u l electric <{* p rin orice
s u p ra fa ţă închisă se defineşte ca
in teg rala de su p ra fa ţă a inducţiei
electrice (fig. 1.21).
<p= / / D -d § = / / D cos a -dS
( 1 .5 7 ) Fia. 1 .2 1 .
28 PROBLEM E DE ST A Ţ II Ş l REŢELE ELECTRICE
F lu x u l electric p rin orice su p ra faţă închisă este egal cu sarcina electrică

c o n ţin u tă în in terio ru l acelei suprafeţe
/ f D ăS = qz (1.58)
unde': — sum a sarcinilor electrice conţinute în in terio ru l suprafeţei

închise.
e) C apacitatea electrică C re p rez in tă ra p o rtu l d in tre sarcina a rm ă tu rilo r
unui con d en sator q şi diferenţa de p o ten ţial U (tensiunea) d in tre arm ă tu ri :
;<i.59).
C ap acitatea ech iv alen tă a condensatoarelor cu ca p acitate legate în paralel :
Ce — Cx + C2 + . . . Cn — ck (1.60)*
A -1
C ap acitatea ec h iv alen tă a condensatoarelor cu ca p acitate legate în serie :

n
£ - £ + £ + • • ■ £!-££• <L61>
A=1
C onectarea condensatoarelor în stea-triunghi (fig. 1.22) cu c a p acitate echi
v a le n tă :
n _ C\c2 . ^ __ c 2-c3 . ^ _ c,-c,
L«i o — , '-‘23 — 1 f 1-^qi — ’
Ci + C2 + C 3 Cj -f- C 2 + C3 G1 -f- C2 C3
I
şi respectiv :
Cj = C12 + C31 + ; C2 = C13+ C23 + % ^ ;
C23 ^31
c 3= C31 + c 23 + (1.62)
G»l
C apacitatea condensatorului plan
C = ~ (1.63>
d
unde : S este su p ra fa ţa unei arm ă tu ri ;

d — d is ta n ţa d in tre a r m ă t u r i ;
e —■ p e rm itiv ita te a dielectricului dintre arm ă tu ri.
Cîmpul electric al condensatorului p lan :
E = — (1.64)
(l
F o rţa c!e atracţie d in tre arm ă tu ri :
F = — S (1.65)
2
C apacitatea co n d ensatorului cilin d ric cu arm ă tu ri coaxiale, de raze şi

R 2 > Rx şi de lungim e l §> R 2 — R i
C = 2 T:±L (1.66)
In — •
1 !‘
unde : s — p erm itiv ita te a dielectricului dintre arm ătu ri.

Cîmpul electric in tr-u n p u n c t s itu a t la d ista n ţa x de axul cilindrilor
E = — —----- (1.67)
.r-ln---
C apacitatea unei lin ii form ate din două fire de raze r, paralele, la d ista n ţa
d r u n u l de a l t u l şi lungim e Z > d.
C = -^-. (1.68)
C apacitatea co n d ensatorului sferic, cu arm ătu rile de raze R x (interior) şi R 2

(exterior)
C = 4 - e — Ihlh.— (1.69)
;;2 -
Cîmpul electric în tr-u n p u n c t s itu a t la d ista n ţa x de centrul condensatorului
sferic :
E = L' Rm s (1.70>
30 PROBLEME DE STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
C apacitatea unei sfere izolate (R s = cc)

C = 4 iz s R 1 (1.71)
Cîmpul electric la d is ta n ţa x de centrul sferei
E i - 7^ (1.72)
X2
j) C apacitatea în sistem e m u ltip le. E cuaţiile lui Maxwell.
în tr-u n sistem de n conductoare, în cărcat cu sarcinile qu q.,. . ,qn, p o te n
ţialele conductoarelor din sistem sîn t ( p r im a îo r m ă a re la ţiilo r lu i M axwell) :
11 = « l l ^ l + a 1 2 ?2 + • • • + « in ? » + V fl
\ 2 = 0C 2 i ( / 1 + 0C2 2 < 7 2 + • • • + « 2 b 9 » “T ^ 0
............................................................................ (1-73)
^n ^nl^l ~f~ G C » 2 ( ? 2 • • • "1" &nnqn ' ^ 0
în care : a.it — coeficient de potenţial,
«is = — (1.74)
cîn d sarcinile celorlalte conductoare din sistem s în t nule (ql = 0). F actorii s în t
pozitivi.
V0 — poten ţialu l de origine al sistem ului (de regulă po ten ţialu l păm în-
tului). ’
Sarcinile unui sistem de conductoare, aflate la diferite 'p o ten ţiale (Y\,
Va ...V „ ) , s în t d a te de a doua relaţie a lu i M axw ell:
Qi — Y11V 1 + y 12V2 -f- . . . + YinVn
<?2 — 721^1 + Y22^2 + • • • + (1-75)
9-** Y “f" Yw2^2 i Ynra^'n

tinde : y iit —■ coeficient de in flu enţă electrică a conductoarelor i şi A\ definit
ca rap o rtu l
Ytk — (1. 76)

*k
a tu n c i cînd potenţialele celorlalte conductoare sîn t n u le ; coeficienţii yJt s în t
negativi.
unde : y 44 — coeficient de capacitate electrică şi rep rezen tîn d
Yii = - ~ (1-77)
'i
cîn d potenţialele celorlalte conductoare s în t nule (legate cu poten ţialu l de
origine). Coeficienţii y (( s în t pozitivi.
Sarcinile electrice se m ai p o t determ ina şi din a tre ia re la ţie a lu i M axwell r

-7i = C u i W - V0) : + — V2) + . . . — V.)
q2 = C21(V2 — V,) + C22(V2 _ V„) + . . . C2„(V2 — V.)
........................................................................................................ <1.78>
9» Vi) -f- CH2(V„ — V2) Cnn( V n —- Y0)
în această relaţie coeficientul Cik se num eşte ca p a c ita te p a rţia lă a conduc
to ru lu i i în ra p o rt cu k iar coeficientul Ct( este ca p acitatea p a rţia lă a conduc
to ru lu i i fa ţă d p ă m în t (p o ten ţialu l de origine).
k) C apacitatea de serv ic iu Cs generalizează n o ţiu n ea de c a p a c ita te a unui
con d en sato r în cazul unei perechi de conductoare în p re zen ţa a lto r conduc
toare. C ap acitatea de serviciu a două conductoare oarecare este definită de
ra p o rtu l d in tre sarcina unuia d in tre conductoare şi diferen ţa de p o ten ţial
d in tre acestea (fig. 1.22).
C . tt (l-79>
*tt ~ ^ fk
C ap acitatea de serviciu a unor conductoare ra p o rta tă la ” n a lt c o n d u c to r
cu p o te n ţia lu l de origine V0 este :
C,
v, - - v.
C ap acitatea de serviciu a unui conductor aerian folosind p ă m in tu i ca con
d u cto r de întoarcere :
C 8 — -zHiL ( i.s i>

2h
I n ----
r
C ap acitatea de serviciu a unui conductor într-o linie aerian ă b ifaz ată sim e
trică in p rezen ţa p ăm în tu lu i :
C.i = Cn = --------- (l-32>

'i - .I n ------
ii li'- —
/■ | ( 2 h y -t- i r
sau consideriiid h P D
Csl = C52= ^ f (1.83>
In —
r
în care : l este lungim ea lin ie i;

h — în ălţim ea fa ţă de p ă m în t;
D —- d ista n ţa dintre conductoare ;
r —■ raza conductoarelor.
C ap acitatea de serviciu a conductoarelor liniei bifazate sim etrică în prezen ţa

p ăm în tu lu i
q r.zl
C ., O= (1.84)
V, - V2 D 2h
In — ------
r | l/i- +
şi în ipoteza h D
izzl
Csii — (1.85)
In —
C ap acitatea de serviciu a conductoarelor unei linii trifa z a te sim etrice cu

trei co n d u ctoare (h > d) :
O-r p/
^ £‘ ( 1.86)
in -D-
C ap acitatea de serviciu a unei linii bifilare situ a tă în tr-u n cablu cu înve-

lito a rea m etalică la p ă m în t (fig. 1.23) :
2- z l
( 1 . 86 )
I 2a - a 11
In
{ r n ! + a* )
C ap ac ita te a de serviciu a unei linii trifilare, s itu a tă în tr-u n cablu cu înve-

lito a rea m etalică la p ă m în t (fig. 1.24)
4tt zl
(1.87)
In ( 3»2
V r2 R* — a6J
«) E n erg ia cîm p u lu i electric W„ al unui condensator se exprim ă prin re la ţia
W e= - C l P = ! « £ / = - — ( 1.88 )
2 - 2 2 C
m) C alculul sarcin ilo r condensatoarelor în reţele com plexe ce conţin tensiuni

electro m o to are E, re ziste n ţa R şi condensatoare de ca p a c ita te C, p en tru
regim uri stab ilizate se face aplicînd :
—. P rin cip iu l conservării electricităţii
Zq = 0 (1.89)
•— Legea a doua~a lui K irchhoff :
XE=XRI (1.90)
Se are în vedere fa p tu l că se consideră pozitivă căderea de tensiune cînd
se p arcurge circuitul condensatorului de la a rm ă tu ra cu sarcina + ? spre

a rm ă tu ra cu sarcina — q.
Observaţie. în to a te form ulele de m ai sus s-a folosit sistem ul de m ăsuri M KSA
ra ţio n a liz a t (SI) —. A nexa 7.3.
Probleme
1.2.1. V aloarea forţei electrostatice de a tra cţie de F = 0,8 N d in tre două
corpuri p u n ctifo rm e situ a te în tr-u n m ediu om ogen şi izotrop, se m icşorează
la o p ă trim e atu n ci cînd d ista n ţa d in tre corpuri se m ăreşte cu l = 0,4 m .
Să se determ ine lucru m ecanic necesar p en tru această deplasare le n tă a cor
purilor.
Soluţie
F o rţa de a tra cţie a corpurilor în m om entul t este (fig. 1.25)
f = _?ţ7î_ J _ , Nj
4 K-C r2
dq A»
F
mg
q
. .. ■ . ■ O - l - — ----- — -
r
— — — — —
%
----- ------ ------ ------------------ O —
dr?
(t+dt) (t) (t) (t+dt)
Fig. 1.25.
în m o m entul t + d^, fo rţa de a tra cţie se m icşorează devenind :
F' = ------------[N]
4tt • e (r + l)2
în decursul deplasării sarcinei qx cu d rx şi a sarcinei q% cu d r2, deplasări
făcu te în sensuri opuse d ar pe aceiaşi dreaptă, îm p o triv a aceleiaşi fo rţa
de a tra c ţie F, se consum ă lucrul m ecanic :
L = f Fdrx + f F d r 2 = f F ( d r 1 + d r2) = f F d r
3 — P ro b le m e d e sta ţii şi re ţe le ele c tric e — cd. 364

D eplasarea are loc în in terv alu l r la r + l

r+ l
L = j Fdr
r
sau înlocuind fo rţa din tim pul t prin expresia ei

r+ l
£ _ glgi f dr ?i'7i 1
l-F
47ts j rz 4t:e r(r + l) r + l
F ăcîn d ra p o rtu l forţelor de atra c ţie înainte şi d u p ă deplasare :

F (r + iy r _
sau ------ = 1
F' r2 r + l V F
E x p rim în d lucrul m ecanic efectu at în funcţie de datele problem ei r e z u ltă ;
IF
L = l-F — = i -\I f -f '= i
F 2
N um eric : L = 0,1 0,8 = 0,16 J = 160 -10 -3 J.
1.2.2. în punctele A şi B am plasate la o d ista n ţă de 15 cm unul de altu l se

află sarcinile qA = 5 -1 0 "6 C şi qB = — 2-1O-0 C. Se consideră punctele C
şi D am p lasate fa ţă de A şi B ca în fig. 1.26. D ielectricul este uleiul de tra n s
fo rm a to r (e r = 2,3).
Să se calculeze :
a) In te n sita te a cîm pului electric în punctele C şi D ;
b) D iferenţa de p o te n ţia l în tre punctele C şi D ;
c) E n erg ia p ro d u să p rin deplasarea sarcinei q — 3 -IO-6 C din D şi C •
d) V aloarea in d u cţiei electrice în p u n ctu l C.
A 10cm P 5cm B
15cm
\
\
V
12cm v /9cm
s.
\ /
s
l'ig. 1.26.
PRO BLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 3-1
S o lu ţie
a ) In te n sita te a cîm pului electric în p u n ctu l C sub acţiu n ea sarcinilor qA
Şi qB ■
Ec — E CU) E c (b )
qA 5-10-« 5 -9 -IO7
Ecu) —
. J 2 2 .2,3.144.10- 2'3 Xl 4 4
36-
= 0 ,1 3 6 -IO7 V /m = 13,60 kV /cm .

r, _ qjt _ -2-10-* _ - 0 - 2 -IO7 _
*-* C ( B ) ------------------------------------------------- — -------------- —
4«BC- 4k .M 1 < L \ 8 U o-, 2-3 '81
3 6 -î i
= — 0 ,0 9 7 -IO7 V /m = — 9,7 kV /cm .

D eoarece din datele problem ei AC J_ BC re zu ltă :
E c = V ^c(A ) + E C
2 [B) = V l3 ,6 2 + 9,72 = 1,66-IO7 V /m = 16,6 kV /cm .
P u n ctu l D ■—■ din construcţie rezu ltă am p lasat chiar pe d re a p ta A D .
E d = E D(A) + E D(B)
E >™ = 74ttJs A77T,=

D* 11,6 kV / cm
£ = — —— = — 3,12 kV /cm
A t. z B D *
S arcina qB fiind negativă, iar p u n ctu l D aflîndu-se am p lasa t în tre A şi B

re z u ltă că E D{A) şi E B{B) au acelaşi sens.
Deci : E A = E D(A) + E D(B) = 11,6 + 3,12 = 14,74 kV /cm
b) P o te n ţia lu l p u n ctu lu i C.
<1a , <1b _ 9'10» [ 5 -10-* 2 -10“* '
Vc = = 760 V
A-zAC ' 4- e B C 2,3 L 12 9
Ia , qB 9 -ic» 510 « 2-10-' 9-10'

VD = = 392 V
4- z x n 1 2,3 10 5 23
UCD = V C — V B = 760 — 392 = 368 V
c) E nerg ia electrică p rodusă p rin deplasarea sarcinei q = 3 '1 0 “6 C din p u n ctu l

D în C :
W = q(VA — V B) = 3 -1 0 -6-368 = 1 104-10-6 = 1,104-IO -3 J.

d) A plicînd teorem a lui G auss :
D = eE
36 P R O B L E M E D E S T A Ţ II Ş I R E Ţ E L E E L E C T R IC E
In d u c ţia electrică în p u n c t C v a f i :
D c = z E c = - M ± _ .1,36-10° = 2'3--1,3G-1^-- = 2,75 -IO-5 [ C

4tc-9 *109 36 -re
1.2.3. Să se determ ine cîm pul şi p o ten ţialu l electric al unui fir rectilinia
in fin it, în cărcat uniform cu d en sitatea liniară de sarcina p,, la d ista n ţa a
de axul firului.
Soluţie
A. Se consideră un elem ent da:, s itu a t la d ista n ţa x de p ro iec ţia j) a p u n ctu lu i P
pe firul co nductor (fig. 1.27). In te n sita te a cîm pului electric d £ , în p u n ctu l P,
p ro d u s de sarcina dq = p ;'d x , este :
dq p„dx M P
d£ •M P =
4tzz MP 2 4-e MP3
dar a tg a, dx = da
MP =
re z u ltă :
a coss a , p. 1 ,
d£ = • ■d a = —-------d a
4ê cos2 a a2 4tzs a
P ro iecţiile pe axele x şi y ale in te n sită ţii cîm pului v o r f i :
d£„ di? -cos a = ———cos ad a
4Kza
d£. d E -sin a = sin a da
a4n £
PROBLEM E G E N ER A LE DE CIRCUITE ELECTRICE 37
re z u ltă :
H----
2
Pi Pi
= cos a-doc =
4 nea 4 ~za 2 trea
+—
2
Pi ţ sin a* da = 0
4-z a 3
în final : E = E y = Pi ■
2 -Tiea
B. In te n s ita te a cîm pului electric E, în cazul considerat are sim etrie cilindrică
(p erp en d icu lară pe ax a firului). Se consideră su p ra fa ţa la te ra lă a cilindrului
de rază a şi în ălţim ea h (fig. 1.2 8 ); fluxul electric v a fi :
4» = J j E y -ds = / / E -ds = E / / ds = E '2 n a h

Conform teorem ei lui G auss :
(j, = - § = E ‘2nah
e £
E = pi
2r.za
P o te n ţia lu l p u n ctu lu i P este d a t
de re la ţia :
d/î* r
dV ~ sauV = ^ E y -ă y
d irec ţia Oy coincide cu direc-

ţia O P = a
_ ___ Si. C55 B *____Pi In a +

2-eJ a 2r.z
+ Vo _ „ Pi l n - + V 0
at :z a
1.2.4. U n conductor în form ă

de sp iră p lană şi circ u lară, de
rază R = 1 m a m p la sa t în aer
este în cărcat cu o s a rc in ă elec-
trică q = 5-10 6 C. Să se afle

d ista n ţa x în tre planul spirei
şi un p u n c t pe ax a perpendi
culară pe planul spirei p en tru
care in te n s ita te a cîm pului elec
tric este m axim ă.
Soluţie
Conform fig. 1.29 re zu ltă că
din condiţie de sim etrie in te n
sita te a cîm pului este perpen-
y diculară pe planul spirei, deci
o rie n ta tă pe ax a Ox.
= I MP
MP3
E x=-E cos a ; cos a =
q-x
£ , = ----------- ------cos a = -----
4-r.z R* + A'2 i-e
(R1 + x2) -
C o n d iţia ca să avem in te n sita te a cîm pului m axim ă :
i\E t _ d F.x
= 0 s a u -----=
dx dx 4 -e ( R 2 + x 2)3
re zu ltă
i?
X = ■—
Vi
2q
4 tcs3)/3«
n u m eric : E max — V/m
1.2.5. Să se calculeze ca p a c ita te a unui cablu m onofilar lu n g de l = 100 m,
ra za co n d uctorului in terio r R x = 5 m m , iar raza in te rio a ră a m an talei de
plu m b i?2 = 35 m m . C onductorul cablului izolat cu un s tr a t de p în ză de
sticlă (e ri = 7) gros d e d = 28 mm se află în tr-o m asă de ulei izo lan t (e ra = 2,3).
S oluţie
C ap ac ita te a cablului co n stă din două ca p acităţi înseriate, corespunzînd celor
d o u ă dielectrice în seriate în tre arm ătu ri.
1 = 1 + 1
c c, c*
C , — ca p a c ita te a corespunzătoare a rm ă tu rii ex terio are şi izolaţiei de sticlă
(dielectric uleiul).
Ci — ca p acitatea corespunzătoare a rm ă tu rii in terio are şi s tra tu lu i de ulei

(dielectric sticla).
2nlel 2 - ti -100 -7 3,9-10-*
Ci = 2,05 -10~8 F
Xi + d 33 In 6,6
In 4 -7i -9 -10* -In
Ri
2~le 2 -t i - 100 -2,3 1,29 -10-»
2 2 ,3 -IO '8 F
R* 35 I n -1,06
In- 4 - ti -9 -1 0 'In
Ri + d 33
1 -29-3,9-lQ -1»
Ci-C, I n -6,6 -In-1,06
CB = 1,86-10-* F
Ci + c 2 1,29-10-» 3-9-10-'
In 1,06 In 6,6
1.2.6. C ondensatorii Ci == 5 'IO -6 F ; C2 = 6 -IO-6 F ; C3 — 1 0 -IO-6 F şi

C4 = 2 'IO -6 F s în t alim en taţi conform schem ei din fig. 1.30.
în tre ru p to ru l k fiind deschis
se alim en tează condensatoarele ^
cu ten siu n ea (7 = 6 000 V. Să se
d eterm in e sarcina condensatoare
lor şi energia sistem ului, în ain te
şi du p ă închiderea în tre ru p to ru lu i
k p resu p u n în d că schem a răm îne
în p erm a n en ţă alim e n ta tă de la
sursă. Să se d eterm ine energia
tra n sfo rm a tă în că ld u ră p rin în
chiderea în treru p to ru lu i.
Soluţie
a) în a in te de închiderea în tre
ru p to ru lu i :
P e b ra ţu l a b c : U — U 1+ U i=
E n erg ia s is te m u lu i:
w = i v - = 75 J
2 Z._/ c t
b) D u p ă 'în c h id e re a în tre ru p to ru lu i k :
q, = U -C . ; C„ = (Ci + C*)//(C 3 + C3) = 4 ,8 -IO - 6 F
qabd Qbdc 28,8 mC
(C i + C 4)C /o6(j = qabcl = qe
U,a b d - -> = 4 114 V ; 6 000 — 4 114 = 1 886 V

c, + c 4
gf = Cx-Uaâ = '2 0 ,5 [mC] ; ?4 — C i ’Uab<i — 8,2 [mC]
?3 = Cs ' u bdc = 19 [mC] ; q '2 = C2 • U bdc = 9,5 [mC]

E n erg ia sistem ului în acest caz :
1 y V rt1_ 1 rô.E52 -------
9,5Z 192
------ 8,22
= 85,0 J
e 2 C* 2 L 5 6 10
E n erg ia sistem ului creşte cu : W ' W e = 85,0 — 75 = 10,0 [J] ca u rm are
a închiderii în treru p to ru lu i.
1.2.7. Să se determ ine capacităţile p arţiale şi ca p acitatea to ta lă a unei linie
sim etrice b ifazate, fo rm a tă din doi conductori de rază r = 5 m m , d is ta n ţa
d in tre co n d uctoare D = 1,5 m, înălţim ea conductoarelor fa ţă de sol h = 4 m
şi lungim ea liniei 1 = 1 km.
Soluţie
Folosind m etoda im aginilor (fig. 1.31) şi
cunoscînd expresia p o te n ţia lu lu i în tr-u n
p u n c t d e p ă rta t la d is ta n ţa a de un con
d u cto r filiform în c ă rc a t cu sarcina p ( pe
u n ita te a de lungim e (a se vedea so lu ţia
problem ei 1.2.3)
V = - P M n ± + V0
2ti£ a
Se consideră p o te n tia lu l p ă m în tu lu i
V0 = 0.
P o te n ţia lu l unui p u n c t de pe conduc
to ru l 1 de raza r, pro d u s de sarcinile q± ;
— q\ ! ?2 Şi — ?2 este :
Vl = - I i - l n - î - - - — In i - +
27Xt l T 2 tM 2h
îi_ i n i — S L ln
2r.sl D 2 t. z I yih2 + D2
2/i , q, V^D2 + 4/i2
In 1
r + 2t zel
Vi : 2nel In D
Fig. 1.31.
unde: qx = Pll- l ; q2 = ph -l
D in condiţie de sim etrie re zu ltă o expresie analoagă şi p e n tru Vs
Conform ecu aţiilor lui M axwell (prim a form ă)
17 '1 1 , 2 / 1
Vi = a u -gi + a 12-q2 ; <rn = a22 = — In —
2 tzei t
„ , 1 + D*
" 2 — a 21 ’9 l + *22 '92 > a 12 — a 21 — 2îî7l D
F o rm a a doua a ecuaţiei lui M ax w ell:
Qi — Y11V 1 + Yi2V2 ; Yu = Y22 — 2 2“

“ 11 — “ 12
?2 = Y21V 1 + y 22Vs, ; Y12 = Y21 = ------ 2 2"

“ 11 — “ 12
„ „
2 n:E Z ln-------—------
Y21 Y12 — 2h y 4hl + D, 2h D
I n — --------------- — *ln —
D r )/4/iz + D 1
2 tzzI In —
_ _ T
Yll — Y22 — 2h y 4h2 + 2h D
în — ----------------- In —
T D r y i h 2 + D 2
In sfîrşit, cea de a tre ia ecuaţie a lui M ax w ell:

9i = C n(V i ~ Vo) + C 12(V! - V2)
= C 21(V 2 — Vx) + C 22(V 2 — Vo)
unde : C1X = C22 — s în t ca p acităţile p arţia le fa ţă de p ă m în t, iar C

c a p acitatea p a rţia lă a prim ului conductor fa ţă de al doilea
_ 2 - e)
C22 = C n — Y 11 4~ Y 12 ==
2h D
In
r VAh2 + Da
^ 4 /1» +D*
27teZln-
rt ,12 -------
- -
Yi2 ----- D
, 2/1 V 4/i2 + D> , 2/î Z>
In — ----------------- • In —
D t ţ/ 4/i2 + ZJS
C ap acitatea to ta lă a liniei :
R e la ţia se deduce din expresia :

<7i + 9 a == 0 şi se înlocuieşte în prim a ecuaţie a lui M ax w e ll:
Vi = a lxţ i + ®i2?2 — (« u — « 12)91
Va = « 21^1 + «22?3 = («12 --- «u)?i
Vi — V2 = 2 gi(aXi — a i3) -
C a p a c ita te a jd e serviciu a unui conductor al lin ie i:
g1
_n(.<*•> ■■ li _
"
1 2 tzzI
■ V, v2 a u — a 12 2*
21u —
yih> + d*
N um eric, în condiţiile problem ei_date
l . u = Czz = 9,07-10-® F C = 4 ,8 -IO-9 F
C ,2 = Cz1 = 1 ,8 -IO"9 F Cs1 = 9,6-10-9 F
1.2.8. U n con d ensator p lan are su p ra fa ţa S = 160 m m 2 iar d is ta n ţa d in tre

a rm ă tu ri d = 6 m m . în tre a rm ă tu ri se aplică o tensiune U = 6 kV. Să se
calculeze ca p acitatea condensatorului C, in te n sita te a cîm pului electric E
şi energia W e a condensatorului în ipotezele :
a) A erul serveşte ca dielectric : er — 1 ;
b) U leiul de tra n sfo rm a to r este dielectric : er = 2,5 ;
c) D ielectricul este fo rm a t din tr-o p lacă de sticlă groasă de 4 m m (e ri = 6)
şi re stu l de in terv a l este aco p erit cu un s tr a t de p arafin ă (e r2 = 2,1).
1.2.9. U n con d ensator plan, cu a rm ă tu ri circulare, paralele cu raza de r — 8 cm

şi d is ta n ţa d in tre a rm ă tu ri d — 2 m m , av în d ca dielectric uleiul de tra n s
fo rm a to r (e r = 2,3), este supus la o tensiune c o n stan tă de U = 1 000 V.
Să se calculeze :
a) fo rţa de a tra c ţie d in tre arm ă tu rile co n d e n sa to ru lu i;
b) in te n sita te a cîm pului electric în tre p l ă c i ;
c) energia necesară p en tru a deplasa
V/ \/ V d ista n ţa d ' = 6 mm.
A B 0
1.2.10. U n sistem de tre i plăci co n ductoare plane,
situ a te în aer, paralele şi cu s u p ra fa ţa S p d d ista n ţa
d in tre plăcile extrem e, are o ca p a c ita te Ci în tre p ri
Ci c 2 m ele două plăci şi o c a p acitate C2 în tre ultim ele două
plăci. P rin legarea celor 3 plăci la u n sistem de acu m u
£0 Co latoare re zu ltă cîte un p o te n ţia l c o n s ta n t V^ > V B > V C
p e n tru fiecare din plăci. Să se determ ine d is ta n ţa
X d in tre placa m ediană şi placa la te ra lă (fig. 1.32) p e n
tr u care :
a) E n erg ia to ta lă a cîm pului electric a sistem ului
este m inim ă şi fo rţa ce se exercită în acest caz asu p ra
d a rm ă tu rii m ediane ;
Fig. 1.32. b) S arcina electrică a a rm ă tu rii din m ijloc este nulă.
PROBLEM E GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 4»
1.2.11. 0 linie electrică aerian ă trifa z a tă are urm ătoarele ca p a c ită ţi p a rţia le
Cn = 7-10-» F /k m ; C22 = 6,8*10-» F /k m ; C 33 = 7,2-10-® F /k m ; C 12 =
= 1 ,5 *10~® F /k m ; C 23 = 1,5-10_® F /k m ; C31 = 1,2-10-® F /k m . T en siu n ea
d in tre fazele C/ 12 = 100 kV ; t / 23 = 60 kV.
a) Să se calculeze p o ten ţialele Vj, V2, V3 şi sarcinile qu q2, q3 p e n tru fiecare
conductor, ştiin d că sum a sarcinilor conductoarelor este zero ;
b) C onsiderîndu-se conductorul 1 izolat, conductorul 3 p u s la p ă m în t
ia r co n d u cto ru l 2 la un p o te n ţia l V2 = 5 000 V, să se d eterm ine qu q2, q3 şi Vi.
1 . 2 . 1 2 . O linie electrică aerian ă trifa z a tă av în d lungim ea de l — 80 km a re

cap acităţile p arţia le C n = C 22 = C 33 = 6 -1 0 ”® F /k m ; C 12 = C 23 = CS1 =
= 1,5 •10_* F /k m . C onductorul unei faze (ex. faza N r. 3) este în tre ru p t la
V = 30 km de la c a p ă tu l liniei. F azele 1 şi 2 s în t neîn cărcate, izolate f a ţă
de p ă m în t şi legate în tre ele. P o rţiu n e a V a conductorului fazei 3 are u n
p o te n ţia l V 3 = 100 kV. Să se afle V3' (p o ten ţialu l celei de a doua p o rţiu n i
a fazei 3) conductorul pe această p o rţiu n e fiind co n sid erat izo lat şi neîn
cărcat.
1.3. ELECTROMAGNETISM ŞI INDUCŢIE ELECTROMAGNETICĂ
a) Cîmpul m agnetic şi inducţia magnctică. în tre corpurile p arcu rse de c u re n t
electric sau încărcate cu elec tricitate electrică şi afla te în m işcare şi corpurile
d en u m ite m agnetizate, se exercită forţe şi m om ente m ecanice d a to rită cîm pului
m agnetic.
F o rţa F ce se ex ercită asu p ra unui corp electric în c ă rc a t cu sarcina qr
m işcîndu-se cu v iteza v în tr-u n cîm p m agnetic este :
F = q{v X B ) <1.91>
în care : B este o m ărim e v ecto rială de stare locală a cîm pului m agnetic,
d en u m ită inducţie magnetică.
F o rţa electrom agnetică F ce se exercită asu p ra unui conductor filiforn»
p a rc u rs de cu rentul electric de in te n sita te I este :
F = Ijdl x (1.92)
b) Intensitatea cîm pului magnetic H este o m ărim e vecto rială ce caracte
rizează local cîm pul m agnetic şi se exprim ă în funcţie de in d u cţia m agnetică B
şi polarizaţia m agnetică (m agnetizaţia) M.
(1.92>
sau scrisă sub form a :

B = |io(H + M~\ (1.93)
în care :
p.0 = 47t -10 7 — este p erm eabilitatea absolută a vidului, ia r m ări
m
m ea ei depinde de sistem ul de u n ită ţi ales (aici în S I sau
M K SI ra ţio n a liza t)
G unoscînd relaţiile :
M = (1.94)
In care : •—- susceptivitatea^m agnetică re p rezin tă o m ărim e de m ateria l.
şi fX = {X0(l \+ Xm) = (X0 -fir (1.95)
e ste p erm e ab ilita te a m ag n ctică :
M ărim ea a r = 1 + ~/.m = — (1.96)
Ho
se num eşte perm eabilitate re la tiv ă .
In te n s ita te a cîm pului m agnetic se m ai exprim ă :
B = ;x77 . (1.97)
c) Legea lu i B iot-S avart-L aplacc
In d u c ţia m agnetică a cîm pului m agnetic sta b ilit de un co n d u cto r filiform
p arcu rs de un c u ren t electric co n stan t I la d ista n ţa r de co n d u cto r şi s itu a t
In tr-u n m ediu omogen, izotrop şi lin iar are expresia :
B = * L £ * !— L (1.98)
4t: j r3
sau e x p rim a t prin in te n sita te a cîm pului m agnetic E (fig. 1.33)
n r t dl x r
—'»-------
H = 471 ■> r» (1.99)
In te n s ita te a cîm pului m agnetic produs de un conductor filiform , lin iar
la d is ta n ţa r de conductor (fig. 1.34)
H = -----(cos a x cos a 2) (1.100)
4rcr
PROBLEME GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 45
c în d l ~ oo :
H
2 tzt
In te n s ita te a cîm pului m agnetic a unui to r b o b in at cu N spire şi l lungim ea

m edie a liniilor de fo rţă :
. H = ^~ (1.102)
C îm pul pro d u s de o spiră circulară de rază r, p arcu rsă de c u re n tu l I, In tr-u n

p u n c t M , afla t pe axul spirei la d ista n ţa x de planul ei (fig. 1.35) :
Ir2
H (1.103)
2(r2 + x2)
p e n tru x = 0 (în centrul spirei)
I
H = (1.104)
2r
C îm pul unui solenoid (fig. 1.36) de lungim e l, cu N spire, p e n tru un punefe

s itu a t pe ax a solenoidului :
Nî
H = — (cos a i — cos a 2) (1.105)
cîn d l = oo iar N ' n u m ăr de spire pe u n ita te a de lungim e :

H = N 'I (1.106)
d) F lu x u l m agnetic O se defineşte ca in teg rala de su p ra fa ţă a inducţiei m ag
netice -•
O = f B - d s = f Bds cos ( B - N ) (1.107)
s s
unde : N este norm ala pe elem entul dS.
F luxul m agnetic p rin orice su p ra fa ţă închisă este nul :
ţ Băs = 0 (1.108)
s
div 5 = 0 (1.109)
e) T ensiunea m ag n etică are expresia :

B
U MU b ) = f n - d l (1. 1 1 0 )
A
şi se defineşte ca in teg rala de linie a in te n sită ţii cîm pului m agnetic.
f) Legea c irc u itu lu i m agnetic. T ensiunea m agnetică de-a lungul oricărei

curbe închise este egală cu sum a algebrică a curenţilor care s tră b a t su p ra fa ţa
lim ita tă de con tu ru l curbei închise.
$J7di = £ / (1.111)
r
g) S uperpoziţia eîm p u rilo r m agnetice. In te n s ita te a H şi in d u cţia B a cîm pului
m ag n etic pro d u s în tr-u n m ediu omogen, izotrop şi lin ia r de o d en sitate de
c u re n t I este egală cu sum a in te n sită ţilo r H* şi respectiv a in d u cţiilo r B k
ale eîm purilor m agnetice produse sep a rat de densităţile de c u re n t 7* ce sa-
n
tisfac re la ţia I = Yi î k
k=1
n n
II = y > H k ; B = £ Bt (1.112)
i= i k= 1
h) Legile lu i K irchhoff p en tru circu itele m agnetice
—. Sum a fluxurilor m agnetice care in tră în tr-u n nod al unui circuit m agnetic
este nulă :
I> = 0 (1.113)
— D e-a lungul oricărui co n tu r fo rm a t din la tu ri de circu it m agnetic,

su m a tensiunilor m agnetice este egală cu sum a fo rţelo r m agnetom otoare :
I l Um = Y , F M (1.114)
unde : F m — fo rţa m agnetom otoare re p rez in tă co n trib u ţia^ b o b in ei'p a rcu rsă
de un c u ren t la ten siu n ea m ag n etică de-a lungul unei curbe închise F a cărei
su p ra fa ţă este s tr ă b ă tu tă o singură d a tă de to a te spirele bobinei (fig. 1.37)
E x p resia (1.114) se m ai p o a te ex p rim a şi în funcţie de re lu c ta n ţa (rezis
te n ţa m agnetică) R m
= Y>Fm (1.115)
^Hdi=nl
Fm="I
Fig. 1.37.
un d e :
B
i u -df
= ' (1.116)
® J Bds
S
i) In d u c tiv ita te a proprie L a unei bobine (în regim cv a sistaţio n ar) se defi
n eşte ca ra p o rtu l d in tre fluxul m agnetic to ta l al bobinei şi in te n s ita te a /
a cu ren tu lu i din bobina ce produce acest flux m agnetic :
L = - = — (1.117)
I I
unde este fluxul unei spire, N fiind num ărul spirelor bobinei.
In d u c tiv ita te a proprie a unui to r de secţiune S, cu m ateria l de perm eabi
lita te [j., fo rm a t din N spire, cu lungim ea l :
L = ^ j[iS (1.118)
In d u c tiv ita te a proprie a to ru lu i cu secţiune d re p tu n g h iu lară, a v în d rt

raza interio ară, r 2 raza ex terio ară şi h înălţim ea s e c ţiu n ii:
L = — N 2h In ^ (1.119)
271 Tx
In d u c tiv ita te a proprie a solenoidului de secţiune S fă ră fier 3
L = k — \j.‘S (1.120)
unde k, un coeficient ce depinde de ra p o rtu l d in tre d iam etru l D şi lungim ea l

a solenoidului, se ia din anexa 7.4.
In d u c tiv ita te a unei linii aeriene bifazate cu lungim ea l, r raza conductoarelor,
D d is ta n ţa d in tre conductoare, ji0 p erm eab ilitatea ab so lu tă a vidului, n r per
m eab ilitatea re la tiv ă a m ateria lu lu i c o n d u c to a re lo r:
L = ^ j [ x r + 4 1n ^ J ( 1 . 121 )
48 PROBLEM E DE STA ŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
In d u c ta n ţa unei linii aeriene, de lungim e l, cu un singur conductor de rază r,

am p la sa t la în ălţim ea h fa ţă de p ă m în t, conductorul fiind re alizat din m a
terial am agnetic :
L = — l In — (1.122)
271 r v ’
j) In d u c tiv ita te a m u tu a lă L 12 a unui circuit 2 în ra p o rt cu un circuit 1
(am bele în regim cv asistaţio n ar) se defineşte ca ra p o rtu l d in tre fluxul to ta l 0 21
s ta b ilit în cu c u itu l 2 de către curentul I x din circuitul 1, p e 'c u re n tu l J x :
= (1.123)
In m od analog
şi dacă p erm e ab ilita te a m ediului nu v aria ză în funcţie de in te n sita te a H

a cîm pului m agnetic :
L 12 = L 21
In cazul cînd in d u c tiv ită ţile proprii ale celor două circuite s în t L x şi L a şi
este satisfăc u tă re la ţia L 12 = L 21 şi nu s în t scăpări de flux, a t u n c i :
"Li (1.124)
D acă s în t scăpări de flu x t
L 12 = x Vl TT. (1.125)
unde : x < 1 este coeficientul de cuplaj al celor două circuite,
în acest caz coeficientul de scăpări tf este :
c = l ----- — = 1 — xa (1.126)
L i 'L>t
In d u c tiv ita te a m u tu a lă d in tre două în făşu rări cu iVi respectiv N 2 spire
m o n tate pe un to r de lungim e l :
T N, N, „
L 12 = - ± j — ilS (1.127)
S — fiind secţiunea torului.

k) Cîm pul electrom agnetic este o form ă de m aterie, d iferită de corpuri,
ce ex ercită asu p ra corpurilor fo rţe şi m om ente care depind de sta re a lor de
electrizare şi m agnetizare. U n cîm p electrom agnetic este definit p rin şase
m ărim i p rim itiv e : sarcina electrică, m om entul electric, d e n sita te a curentului
electric (ca m ărim i de sta re electrică a corpurilor), m om entul m agnetic (ca
m ărim e de sta re m ag n etică a corpurilor), in te n sita te a cîm pului electric
(m ărim ea de stare electrică a cîm pului electrom agnetic) şi in d u cţia m agnetică
(m ărim e de stare m ag n etică a cîm pului electrom agnetic).
D in p u n c t de vedere al stărilo r electrice cîm pul electrom agnetic este un

clm p electric : din p u n c t de vedere al stărilo r sale m agnetice este un cîm p
m agnetic.
1) Legea in d u cţiei electrom agnetice. T ensiunea electrom otoare pro d u să p rin
in d u cţie electrom agnetică în lungul unei curbe închise T este egală cu v iteza
de scădere a fluxului m agnetic p rin orice su p ra fa ţă sp rijin ită pe această curbă.
(1.128)
Sau ex p rim ate m ai sim plu :

V a riaţia unui flux m agnetic ce s tră b a te un circuit de N spire, induce în
acel circu it o tensiune electrom otoare e :
<i<t»
e= — (1.129)
ăt
.Corolarul le g ii: în tr-u n co n d u cto r lin iar de lungim e l, s itu a t p erpendicular
pe liniile de fo rţă ale unui cîm p uniform de in d u cţie B şi care se deplasează
în cîm p cu v iteza uniform ă v se induce fo rţa electrom otoare
r
sau
e = B -l'V sin (B - v ) (1.130)
T en siu n ea electrom otoare d a to rită inducţiei propriiâ circuitului (inducti
v ita te a p ro p rie L ) :
(1.131)
T en siu n ea electrom otoare d a to rită inducţiei m u tu ale in d u să de circuitul 2

în circuitul 1 :
(1.132)
şi respectiv
(1.133)
m) C an titatea de elec tricitate q in d u să în tr-u n circuit cu N spire, d a to rită

v a ria ţie i fluxului ce s tră b a te circuitul este :
(1.134)
unde R — rezisten ţa circuitului, <E>2 — valo area finală a fluxului, — va

loarea in iţială a fluxului în tr-o spiră.
n) E n erg ia cîm p u lu i m ag n etic a unui circu it cu m iez neferom agnetic :
L — HL (1.135)
2 L 2
4 — P ro b le m e d e staţii şi re ţe le electrice — cd. 364

In cazul a două circuite :
w m= iţîi + + L X, I J , (1.136)
unde L x, L s, L la s în t in d u c tiv ită ţi proprii, respectiv m u tu ale ale circuitelor.

E n erg ia specifică (pe u n ita te a de volum ) a cîm pului m agnetic :
RH
= fx — (1-137)
şi re zu ltă energia cîm pului m agnetic în tr-u n volum V în cazul cînd H şi B

nu s în t co n stan te :
Wm = ţ - Ş U v (1.138)
v
o) Teorem a fo rţelo r gen eralizate in cîm pul m agnetic. F o rţa lag ra n g ian ă F t
care tin d e să m ărească coordonata generalizată X k are expresia :
Fk = _ ( i ^ | = (1.139)
{ BXk U l 3Xt )l
în care indicii O şi I a ra tă calcularea derivatelor p a rţia le ale energiei m agne

tice W m la flu x u ri m agnetice, respectiv curenţi electrici constanţi.
P ra c tic : a) D acă un circuit A parcu rs de un c u re n t I este s tr ă b ă tu t de un
flu x O — produs de alte circuite — p en tru a deplasa circu itu l A în d irecţia K
p rin tr-o m işcare de tra n z la ţie pe d is ta n ţa dk este necesară o energie :
d W u = /d<D = — F k -dk (1.140)
în care F t este com ponenta pe direcţia k, a forţei F, la care este supus

circu itu l A .
p) P e n tru a ro ti circu itu l A în ju ru l unei axe k cu unghiul d a este necesară
o energie
d W m = /d<D = — M * -d a (1.141)
în care M t este com ponenta pe direcţia k a cuplului M la care este supus

circu itu l.
y) D acă în p o ziţia in iţia lă circuitul este s tră b ă tu t de fluxul O i şi în final
de <&2> energia necesară deplasării (produsă sau consum ată) este :
W = /(<Da — Ot) (1-142)
p) F o rţa p o rta n tă a unui electrom agnet (p en tru un pol)
F = — S (1.143)
2(x.
unde S — secţiunea polului.

r) F o rţa eleetro d in am ieă d in tre două conductoare paralele, de lungim e l,

la d is ta n ţa d d in tre ele, parcu rse de cu ren ţii I x şi J 2
F = ^ ~ IJ , (1.144)
O bservaţie. T o ate expresiile şi form ulele acestui subcapitol ca şi u n ită ţile

de m ăsu ră folosite s în t în sistem ul M KSA ra ţio n a liza t.
Probleme
1.3.1. Să se calculeze in te n s ita te a m ax im ă a cîm pului m agnetic produs de
un c u re n t I = 10 A ce s tră b a te un co n d u cto r de lungim e in fin ită şi de raza
r0 = 5 m m . Să se determ ine H în p u n ctele A şi B aflate la 3 m m , respectiv
10 cm de axul conductorului.
Soluţie
In te n s ita te a R se d eterm in ă cu expresia :
V aloarea m axim ă v a fi p e n tru un r m inim , adică p e n tru un p u n c t s itu a t

pe su p ra fa ţa conductorului, r a p o rta t la întregul c u re n t ce s tră b a te secţiunea
co nductorului de rază r0.
H max - — = ----------- = - -IO3 A /m

2tt r 0 2 - - - 5 -IO"3 r. 1
P e n tru p u n c tu l B a fla t la d is ta n ţa rB = 10 cm
Hb = — = -------- ------ = — -IO2 A/m

2nrB 2 -tt-IO -IO -2 2 tz
P e n tru p u n ctu l A , a fla t în in terio ru l co n ductorului cîm pul v a fi pro d u s num ai

T2
de cu ren tu l I —
Deci = = - L l i = Hmax] =
2tit a r§ 2w 0 /'o r0
l i o 3 - = — IO3 A/m
7c 5 5 tc
1.3.2. U n cablu m onofazat de ra z ă r0 = 5 m m este p a rc u rs de u n c u re n t

de 50 A. M an tau a de plum b a cablului ce serveşte ca circ u it de în to arc ere
are raza in terio ară rt — 10 m m şi ra za ex terio ară re = 12 m. Să ss determine^
in te n sita te a cîm pului m ag n etic în p u n ctele A , B, C, D, afla te re sp ectiv
la d istan ţele 4 m m , 8 m m , 11 m m şi 15 m m de axul cond u cto ru lu i.
Soluţie
D in fig. 1.38, folosind legea circu
itu lu i m agnetic <ş H d l = I = k JdS,
r J sr
pe o secţiune s de raza r :
C urentul p rin c o n d u c to r: I = I X =
= Ji7:rg; J i = — Y
o
C urentul p rin m a n ta : / = J2 =
= J|3r (r ? -if); -T ~
P e n tru un p u n c t oarecare M de ra ză r
fa ţă de axul cablului
^ Hd'l = I I '2nr,
r
J J d S = J - S = /.
sr
în fu n cţie de d is ta n ţa r a p u n ctu lu i M , în problem a d a tă / v a ria z ă de la

zero la I.
a ) p e n tru p u n c tu l A : rA = 4 mm .
£ l = J Ă d S = J iT tr l; ---- ^ 5-S
sr
Ji r
§ R d l = H A-2nrA = J ^ r ţ ; H A ■7cr2 = 1 = 5 ,1 -IO8 A /m
2w i
Ş) p e n tru p u n c tu l B : rs = 8 mm
V " / = f J xdS = — .W2 = / J . = /

/ / j —■« u »
wo
sr
H ndî = H B2 n r E
50
Hm = 1-10* A /m
2tt/-b 2tc -8 10~J
y )~ p en tru p u n ctu l C : r c = 11 mm.
sr sr
| / i cdî = H c 2 n r 0
121 100
Ho = = ----- "----- fl —U 0 ,3 8 -IO3 A /m
2o t , 2 -7i -11 10 ' [ 144
14 100
8 ) p e n tru p u n ctu l D, rD = 15 mm.

I = h — I, = 0 Deci Hd= 0
1.3.3. Să se determ ine in d u c tiv ită ţile L u L 2 şi L 13 p e n tru un to r din lem n

cu secţiunea d rep tu n g h iu lară av în d raza in terio ară R i = 7 cm, raza ex te rio a ră
R 2 = 10 cm şi în ălţim ea secţiunii h = 5 cm.
P e to r se m ontează două în făşu rări : p rim a cu N x = 500 spire s tr ă b ă tu tă
de un c u re n t i i = 1 A, a doua cu N z = 800 spire
Soluţie
Se pleacă de la definiţia generală :
1 —T ” ~ r r
-—■ fiind fluxul unei spire.
Conform figurii 1.39, cîm pul nu v a fi uniform în în treag a secţiune a torului.
A plicînd legea circuitului m agnetic p e n tru o curbă T, la d is ta n ţa x da
c e n tru l to rului.
_
Ri
y /y X
I/ / Va
—
dx
Fig. 1.39.
$ Hd l = 5 j / = N i / i = H j dl = H - 2 n x
Ni h
R ezu ltă : H
2nx
F lu x u l bobinei 1 (p e n tru o spiră) :
<J>[ = $ 5 d s
S
d ar B — u.H = ll ;AVA
27ZX
ds = h ' ă x
R,
o ; = [ Bds = in J k
J 2tc J x 27t J?,
s R,
L. — = ^ I ' 7' In — = 0,93 m H

1 /, Ii 2 t. i? ,
în m od sim ilar se obţine :
= Jf^2nr L l n -Bi^ = 2,28 m H

j _ f r j _ \LNyN2h
"12 —V — --------- l n —- = 1,46 m H
2 tc n,
1.3.4. U n conductor de form a din figura 1.40 s tr ă b ă tu t de cu ren tu l I — 2 A.
se află în tr-u n cîm p v ertic al cu in d u cţia m agnetică B . C unoscînd dim ensiunile
co nductorului ( A B = D C — 20 cm şi B C = 15 cm) secţiunea sa S = 2 m m 2,
m asa sa specifică y = 8,9 k g /d m 3 şi că la capetele ex trem e A şi D conduc-
A D
B 'C
Fig. 1.40
to ru l este prins în două lagare fă ră frecare, să se afle v aloarea in d u cţiei c îm p u

lui m agnetic, p en tru care conductorul se află la trecerea cu ren tu lu i p rin el,
în tr-o poziţie de echilibru în clin ată cu 30° fa ţă de verticală.
Soluţie
C înd conductorul este s tră b ă tu t de curent asupra lui acţionează forţele :
■
— g ra v ita ţio n a le : G 1 = b ' S - y g (g reu tate segm ent B C )
2G2 — 2 a -S 'Y ’9 (g reu tatea segm ente A B + CD)
(g = 9,81 m /s2 — acceleraţia gravitaţiei)
Gi + 2 Gz acţionează vertical.
— fo rţele electrom agnetice :
F e = I / dZ X B ; acţionează în condiţiile problem ei num ai asu p ra tro n
sonului B C şi este p erpendicular pe direcţia lui B şi a segm entului BC .
F e = I-B -b
M om entul acestei forţe, în poziţie de echilibru fa ţă de p u n c tu l de reazim

A şi D este :
M A = 0 = Gj -a sin 30° + 2Gz ^ sin 30° — F e a cos 30°
sau L iG , + ^ - G s — IB -b j= 0
sau m o .+ G .) = B
I •b
N u m eric :
Gi = g-b-s-v = 9,81 — >15-IO"2 m -2 -1 0 "8 m 2-8-9,103 k g /m 3 =

s*
2 ,6 7 -IO"2
sa
G2 = g - a - s -r = 9,8 — -20-20-2 m -2 -1 0 "6 m 2-8,9-103 k g /m 3 =

Ss
= 3,55010-2i ^ -
SJ
B = y 3(2,67 + 3 ,5 5 )1 0 - k g - m = ofi _kg_ = 0 j3 6

2 -1 5 -1 0 - s2 -A -tn s*A ’ ma
1.3.5. U n electro m ag net de form a din fig. 1.41 este co n fecţio n at din oţel
la m in a t la rece, iar a rm ă tu ra din oţel tu rn a t. D im ensiunile electrom agnetului
s în t : R i = 12 cm ; = 22 cm ; a = 25 cm ; b = 10 cm, c = 15 cm. B obina
electro m ag n etu lu i conţine 300 spire iar fo rţa p o rta n tă u tilă este de 2 000 kg.
56 PROBLEM E DE STAŢII Ş I REŢELE ELECTRICE
Să se d eterm ine c u ren tu l ce trebuie să trea că prin b o b in ă spre a se a sig u ra

fo rţa p o rta n tă u tilă ceru tă, cunoscînd g re u ta te a specifică a oţelului y =
= 8,9 k g/cm 3 şi curbele de m agnetizare ale oţelului.
Soluţie
F o rţa to ta lă p o rta n tă , p e n tru un pol de e le c tro m a g n e t:
F — S
Si — su p ra fa ţa p o lu lu i;
Bx — in d u cţia m agnetică în pol.
M agnetul av în d doi p o l i :
F = -i- S !
(io
F “ F u t n n -f- Ga r m&t u r ă
Garmatură = 2 R z -b-c-Y -g = 2 *22-IO- 2 -10-IO -2 *15-IO -2 *8,9 •10~3 *9,81 = 5 7 7 N

unde g = 9,81 m /sa — acceleraţie g rav itaţio n ală.
F uHiâ = 2 000 kg-9,81 — = 19 620 N
F = 19 620 + 577 = 20 197 N

= ( R Z— . R X)C = ( 2 2 — 12)-10_2*15-10_2 = 150-10"4 = 1 ,5 -lQ -2 m 2
Ho -F 47î 10-’ -20 197 Wb

Bi = 1,3
S, 1.5-10-*
Pe curba de m agnetizare p en tru oţel lam in a t la rece (A nexa 7.5) rezu ltă
H ! = 0 ,5 -IO3 A/m.
F lu x u l fiind acelaşi în to t circuitul m agnetic (electrom agnet + a rm ă tu ră )
C&! = B ^ S i
S 2= = 1,3 -1'5 '10" = 1,3 —

S2 1,5 -10~2 m2
2
unde : S 2 = b-c = 1 0 -IO '2-1 5 -IO '2 = 1,5-10'
Conform anexei 7.6 (curbe de m agnetizare p en tru oţel tu rn a t).
H 2 = 2 1 -IO3 mOe = 1 ,6 7 -IO3 A /m .
A plicînd legea circuitului m agnetic pe trase u l închis A B C D EA unde
= A B C şi l 2 = C D E A rezu ltă
H xh + H zh = N I
h = 2a + ti R' / = 2 X 2 5 -1 0 -2 + tt-17-10~ 2 = (50 + 53,4)10“2 =
= 103,4-1 0 -^ m
U = 2 — + 2 1!' = 2 — -10-2 + 2 l2 + 22' -IO -2 = 4 4 -1 0 ”2 m.

2 2 2 2
r I l t - h + 11,-1, 0 ,5 -IO3-103,4-IO-2 + 1,67-103-44-10~2 .

— ‘ ‘ --------------- = 4 ,1 / A
N 300
1.3.6. O linie electrică ae rian ă lungă de 20 km, fo rm a tă din doi conductori

d e alu m in iu (dus şi întors) cu p — 0,03 O m m !/m şi cu razele de r = 9 m m ,
are un scu rtc ircu it chiar la ca p ătu l liniei. în tim p u l sc u rtc irc u itu lu i de la un
m o m en t d a t cu ren tu l are valo area I = 300 A, d a r co n tin u ă să crească cu v i
teza — = 10 — . Ş tiind că d ista n ta d in tre conductoarele liniei este 2 m,
dt s
să se afle tensiunea la care este alim e n ta tă linia electrică aeriană.
Se v a considera p e rm itiv ita te a re la tiv ă a alum iniului ţxr = 1.
1.3.7. O bobină fo rm a tă din N = 30 spire plane în form ă de triu n g h i echi

la te ra l cu la tu ra de l = 10 cm este p arcu rsă de un c u re n t de 5 A. Să se afle
in te n s ita te a cîm pului m agnetic în cen tru l bobinei.
1.3.8. O sp iră p lan ă ca su p ra fa ţa de 120 cm 2 se găseşte în tr-u n cîm p m agnetic

de 1 000 A /m . Liniile de fo rţă ale cîm pului form ează cu n o rm ala la planul
spirei un unghi de 45°. Să se afle valo area fluxului m agnetic ce s tră b a te spira.
1.3.9. O linie aerian ă de c u ren t continuu are cele două co n d u cto are (de ducere
şi în to arcere) cu raza de 5 m m şi am p lasate la d ista n ţa D = 50 cm. C urentul
ce s tră b a te conductoarele este de 150 A. Să se determ ine fluxul ce s tră b a te
su p ra fa ţa d re p tu n g h iu lară d in tre axele conductoarelor, cunoscînd că lungim ea,
liniei este de 10 km, iar conductoarele s în t ex e cu tate din m a te ria l am agnetic
<fir = 1), fig. 1.42.
m
Fig. 1.42.
1.3.10. P e un to r cu d iam etru l m ediu D m = 30 cm şi secţiunea S = 20 cm 2

co n fecţio n at d in tr-u n m ateria l cu p erm e ab ilita te a re la tiv ă c o n sta n tă f.ir =
= 2 0 0 0 , s în t aşezate neuniform re p a rtiz a t două bobine cu iVi = 2 0 0 spire
şi N z = 300 spire. D in cauza scăpărilor O i2 re p rez in tă num ai 90 din <Di,
ia r flu x u l p ro d u s de bo b in a 2 în bobina 1, 0 2i = 0,85 <1>2. Să se calculeze
in d u c tiv ita te a m u tu a lă d in tre cele două bobine.
1.3.11. U n circu it m ag n etic de form a şi dim ensiunile din fig. 1.43 este fo rm a t
din to le de oţel lam in ate la rece. Lungim ile m edii ale liniilor de cîm p şi secţi
unile coresp u nzătoare celor tre i coloane s î n t : lx = 150 cm ; Z2 = 70 cm ;
/ 3 = 120 cm ; S x = 120 cm 2, = 80 cm 2 şi S 3 = 100 cm 2. P e coloana 1 se
află m o n ta tă o în făşu rare cu 400 de spire. Să se determ ine cu ren tu l p rin înfă
şu rare astfel în c ît în coloana 3 in d u cţia B s să aibă v alo area de 1 W b /m 2.
Să se afle şi fluxurile p rin cele trei coloane.
Fig. 1.43.
1.4. CIRCUITE DE CURENT A L T E R N A T IV M O N O F A ZA T
a) Mărime periodică este mărimea variabilă x (t ) (fig. 1.44) ale cărei valori
•se repetă în aceeaşi ordine la intervale egale de timp, t ; mărimea periodică
jc{t) satisface relaţia :
x ( i ) = x ( t + nT) (1.145)
unde : n este un număr întreg ;

T — perioada de timp ale variabilei t.
T
Fig. 1.44.
Frecvenţa f a unei mărimi periodice de timp este egală cu numărul de peri-

-oade pe secundă
(1.146)
Valoarea instantanee a unei mărimi funcţie de timp este valoarea acelei

mărimi la un moment dat t.
Valoarea eficaec X a unei mărimi periodice x este dată de relaţia :
X = (1.147)
O
In cazul unui curent electric valoarea sa eficace este egală cu intensitatea

•curentului electric care ar produce acelaşi efect Joule-Lenz, ca şi curentul
periodic considerat pe timp de o perioadă :
T -
R P T = \ Ri~ dt (1.148)
u
Mărimea alternativă este o mărime periodică x ( i ) a cărei valoare medie

pe o perioadă este nulă
T
ţx(t)ă t = Q (1.149)
o
b) Mărimea sinusoidală este o mărime periodică alternativă funcţie de timp
de forma :
x (t ) = X m sin (co/ + a) (1.150)
sau
x ( t ) = X m cos (cot + P)
fn care : X m — amplitudinea funcţiei;
a>t + a — unghiul fazic ;
oc •
— • faza iniţială ;
co = 2 r . f = ^ -----pulsaţia.
Valoarea eficace X a unei funcţii sinusoidale este :
X = j f (1-151)
Suma a două m ărim i sinusoidale este tot o mărime sinusoidală

* x 1( l ) = - \ j 2 X 1 sin ( cdt + ocj)
x-îif) = V ă x g sin (cof + « 2)
x (t ) = x 1(f) + x 2(t) — V2 X sin (cof + 9)

în care : X = V x f + X\ + 2-X iX , cos <p' (1.152)
cp = ax — a 2 — defazajul dintre funcţiile sinusoidale.
Valoarea medie a unei funcţii sinusoidale :
U
X med = ~ tx(^)df (1.1 5î5)>
h — ti J
c) într-un circuit serie compus din rezistenţe R, inductivitatea proprie L

şi capacitatea C, alimentat dintr-o sursă sinusoidală cu tensiunea
u — V^ U sin (cot + a)
există relaţiile :
i — V27 sin (cot -f- a — <p)
V U
fn care I = — = _______ ( 1 .1 5 4 )
z Vr * + A’ s
toL —
uC
tg ? = ( 1 .1 5 5 )
R
fa c to r u l de p u te r e cos cp
R
cos <p = (1.156)
z yi + tg= ?
.— componenţa activă a curentului :
Ia = I COS tp (1.157)
— componenţa reactivă :
Ir = I sin 9 (1.156)
d) Elementele de circuit în regim sinusoidal sînt date în tabelul 1.1.
Bement de Retatia între Expresiile Dior,rana

arcuit Schema tensiune^şi cu tensiuni şi curentului tensiuni curertuki
iu
uÛshtcoU.t)
Rezistenţa u=Ri
0 i=-^|y-sin(cot+oo)
iu u ,
IncJjctivitatea , L u='/ZUsintot+cc)
r^TftftTTrr'—
(bobină) u»L^-
dt i=^pSin(cot«c-2 -)
o y v j/../ *
i u i
c
Capacitatea u=^?Usin(cott«c.)
(condensatorii) i=-LflL
Cjdt i=coC\/2Usn(cott-2.)
u V w y *
e) Transformarea unui circuit serie într-un circuit derivaţie echualent

(fig. 1.45).
R X r 'i n j i p -
— T J I J T j— mnnnr^
-T O T n T :
B
serie derivaţie
i-ig. 1.45.
Fiind date rezistenţa R şi reactanţa totală X se obţine :
Conductanţa circuitului : G = — (1.159)

z1
Susceptanţa circuitului B = — — (1.160)
Z2
Admitanţa circuitului: Y =\Ig 2 + Bz = — (1.161)

z
şi reciproc :
R = — ; X = --------- ; Z = V i ?2 + X 2 = —
y* y® v y
în general în circuitele serie :
n
R = -Ri + R 2 + . . . R n = S (1 .1 (3 2 )
k=l
n
x = x 1+ x I + . . . x . = £ x , (1.163)
t=i
Z = V ( S R t)2 + ( S X t)a (1.164)

Şi în circuitele derivate :
n
G = G1 + Ga + . . . +G , = S G t (1.165)
&=1
n
B = Bt + B.2+ . . . + = £ ii* (1.166)
fc=1
Y = V (S G *)2 + (S i? * )2 (1.167)
f) Puterea în curent alternativ monofazat

— puterea activă instantanee p şi puterea activă a circuitului P .
p = 2?i2 = R P { 1 — cos 2to0 ( 1.1 OS)

T
p = - L t pat = R P = U I cos 9 (1.169)

o
— "variaţia energiei cîmpului magnetic :
U ' = -i L r (1.170)
m
— variaţia energiei cîmpului electrostatic :
W f = - Cu% (1.171)
5 2 C
— puterea reactivă instantanee q :

Puterea reactivă a circuitului Q este valoarea maximă a puterii reactive

instantanee q şi are expresia :
Q = U I sin 9 (1.173)
Puterea aparentă a circuitului
s = y p 2 + Q2 = UI = ZP (1.174)
Folosind în calcule susceptanţa B , conductanţa G şi aductanţa Y :
P = U 2G ; Q = U 2B ; S = U 2Y (1.175)
g) Rezonanţa circuitelor electrice

într-un circuit de curent alternativ rezonanţa se produce cînd reactanţa
echivalentă X este nulă, sau susceptanţa echivalentă a circuitului este nulă.
Rezonanţa tensiunilor (circuit serie)
Condiţia de rezonanţă :
1
X coL---------= 0 ; w (1.176)
- m C 1/ I c
Curentul de rezonanţă
I = ±
lrtt R
Tensiunile de rezonanţă
L Uc = I r ei-o>L UB = IR = U
aC
Rezonanţa curenţilor (circuite în paralel)

Condiţii de rezonanţă :
B = - -------- ]- a C = 0 sau co = ~r-~ (1.177)

a>L YLC
Curentul total al sursei:
=T
Curenţii în elementele R , L , C :
U u
IR — — — Irez > I I — I c --------- --
R O L
h) Teoremele lui Kirchhoff cu valori instantanee :
Ei = 0 (1.178)
1.179)
Probleme
1.4.1. O spiră conductoare fixă de rază a = 10 cm este amplasată într-un
cîmp magnetic uniform a cărui inducţie magnetică B variază în timp conform
. Wb
relaţiei B = 1,2 cos cof — . Ştiind că liniile cîmpului magnetic fac cu normala
m2 ’
la planul spirei un unghi d e -^ -s ă se afle (fig. 1.46):
— tensiunea electromagnetică indusă în spiră ;

— curentul electric indus în spiră, ştiind că rezistenţa spirei R = 3 Q. ;
— ■ puterea medie pe o perioadă T disipată în spira conductoare.
Soluţie .
Fluxul magnetic ce străbate spira:
O = ^ B ă s cos (B - N ) = B ' S cos~

sr
S — suprafaţa închisă de spiră.
S = n a 2 = re -IO2 -IO' 4 = ti - l O ^ m 2
= B m cos_cof •S’ cos-jj- = <t>„ cos’ cotm= 1 ,89 -IO-2 cos cot
<Dm = B m-S cos — = l,27t‘ IO-2 — = 1,89-10-® W b

3 2
Tensiunea electromotoare indusă :
e = — — = co -1,89 -10 ~2 -sin cof = 5,94 sin cof = 5,94 cos (cof — ]
dt ~ { 2J
E m = coOm = 5,94 V
Curentul electric indus :

PEOBLEME GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 65
Puterea medie disipată pe o perioadă în rezistenţa R :
P = 1 Jj dZ = B P = B ( i | ) 3 = ^ = = 5,82 W
o
1.4.2. Două conductoare paralele, infinit de lungi, amplasate la distanţa

D = 40 cm unul de altul sînt străbătute de curenţii
ii = 30 sin co/ şi i, = 40 sin |co/ — —
Să se calculeze valoarea medie pe o perioadă a forţei electrodinamice ce S8

exercită între cele două conductoare :
Soluţie
Expresia forţei electrodinamice pe unitatea de lungime dintre două conduc
toare : f = — ‘ i,i2
2tzD
f = ^ . 30sin co/ 40sin fco/ — —1 = 1 - 0 0 sin co/-sinfco/-----—]

' 2tzD l 0 J 2 rzD V 6J
Dar sin co/ sin f co/----- - ) = — cos — —- cos I 2co/------)

1 Gj 2 6 1 61
F„ . ( - - f ) * - 3
0 0
J _ 2 0 0 0 cos JL = 1 aooo* r cos * = m ^ io j . j = 1 5 . 1Q_4 N
T 2tz D 2 6 T 2tzD 2 6 4 ^ -4 0 -l(r a 2
deoarece:
-t
T iz T
— ^ j^cos — cos ^2co/----- ^ j J d/ = — cos — = —
2 6 4
1.4.3. Două condensatoare cu o capacitate C2 = 0 ,5 -IO -6 F şi C 2 = 0 ,8 ‘ IO-8 F

sînt legate în serie la o reţea cu tensiunea U = 220 V. Curentul în circuit
este de I = 21,2 mA. Să se afle frecvenţa reţelei.
1.4.4. Două receptoare sînt legate în serie la o reţea cu tensiunea U — 225 V.

Primul receptor are R x = 10 Q, şi reactanţa inductivă = 8 O, cel de al
doilea receptor R 2 — 15 Q şi reactanţa capacitivă X 3 = — 20 Q . Să se calculeze
în circuitul astfel form at: curentul I, factorul de putere şi puterile active
şi reactive.
5 — Probleme de staţii şi reţele electrice — cd. 364

1.4.5. Un circuit conform schemei din fig. 1.47 este alimentat de la o reţea
monofazată cu tensiunea de 220 V. Cunoscînd valoarea rezistenţei R = 5 fi,
a reactanţei inductive X L = 10 Q şi a reactanţei capacitive X c = -— 22 O
să se calculeze :
a) Curentul total în reţea şi în fiecare ramură ;
b) Factorul de putere al întregului circuit;
c) Puterea aparentă, activă şi reactivă a circuitului.
1.4.6. Se consideră circuitul din fig. 1.48 cu următorii parametri: U = 220 V ;

R\ = 20 Q ; X,. = — 5 O ; R 2 = 10 f i ; X , = 4 Q ; f l , = 8 Q ; X 3 = — 6 Q.
Să se calculeze :
a) Curentul total şi pe ramuri ;
b) Tensiunile U AB şi JJBC ;
c) Puterile aparentă, activă şi reactivă ale circuitului.
t R? x7
— n m îr -
Ri X-j
c
o -^ u u ir iH h B
T - o r u u h ----------| h
u 13 R3 x3
I'ig. 1.48.
1.4.7. Se consideră circuitul din fig. 1.49 în care R x = 5 O ; L x = 2 H, iar C

este o capacitate variabilă. în poziţia 1 a comutatorului se obţine o rezonanţă
a tensiunilor pentru C' = 3 0 -IO-6 F iar pe poziţia 2 a comutatorului rezo
nanţa este pentru o capacitate C " = 2 0 -1 0 ~6 F. Să se calculeze valoarea
inductanţei L 2.
7
Fig. 1.49.
1.4.0. La o reţea alimentată la tensiunea U — 220 V şi f — 50 Hz conform

schemei din fig. 1.50 se racordează rezistenţa R = 10 Q, şi o bobină cu induc
tivitatea L — 30 mH în paralel cu condensatorul C. Să se determine capaci
tatea condensatorului C astfel în c ît:
a) cos <p = 1 (rezonanţa de curent) ;
b) cos cp — 0,8
T R X,
- M l l F L — -'TTiff»— |
6-
Fig. 1.50.
1.4.9. Se consideră circuitele din fig. 1.51 de parametri R — 4 Q. ; L =

= 5 -IO-3 H şi C = 2 0 0 ‘ 10 ~4 F. Să se determine frecvenţa pentru care este
satisfăcută condiţia de rezonanţă.
Î1
L
-Tfrrn TF-
Fiff. 1.51.
1.5. METODA SIMBOLICĂ
a) Mărimile sinusoidale — conform relaţiei lui Euler
cos a + j sin a = ela (1.180)

pot fi reprezentate în complex :
Funcţiei sinusoidale
x = sin (« f + a) (1.181)
i se asociază mărimea complexă
X = X e3a (1.182)
unde fazorul X are modulul X egal cu valoarea efectivă X a funcţiei sinu

soidale x pe care o reprezintă iar argumentul egal cu unghiul fazic iniţial
al funcţiei sinusoidale.
Fiecărui fazor X al unei funcţii sinusoidale de timp i se asociază cîte un
vector, în planul complex, pentru fiecare funcţie sinusoidală.
b) Operaţii cu numere complexe de forma :
a + jb (1.183)
— adunarea şi scăderea :
(fl\ + jî) ± (do + j &a) ^ (ai i az) + K î i (1.184)

— înmulţirea :
(«i + }b i ) (a2 + } b 2) = a xa2 — bl b2 + j(ax62 + a 2&0 (1.185)
Dacă numerele sînt imaginar conjugate :
(a + j&) (a — ] b ) = a 2 + b2 (1.186)
— împărţirea :
«i + jfti a,a„ + Jt62 . a..bL — a 16,
+ J■ (1.187)
«2 + al + bl al + K
c) Cînd numerele complexe sînt de formă trigonometrică sau exponenţială :
a + jb — p(cos a + j sin a) = peJa (1.188)
p= + b2 . tg a = - (1.189)
a
a — p cos a ; b = p sin a (1.190)

PROBLEME GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE G9
operaţiile, se execută ca pentru funcţiile exponenţiale adică:
[pieJl>] [p2ei=!>] = p1*pi;cJ!“‘ + “')
- i'Ia‘ _ _o£ lcJ(ai—«,)

_-_iL___ ,
(1.192)
[peiot]“ = p" -e3"* (1.193)
(1.194)
unde — 1, 2 , . . .. n — 1
d) Reprezentarea principalelor elemente de circuit (rezistenţa, inductivitatea,
capacitatea) în metoda simbolică este dată în tabelul 1.2 .
EojGta în Expres*? ţwisu- impeanta Diaşramc

lBemert de arcuit Schema m si cu er,tuta in
complex . ■cc.Ttfex complexa vecforiafâ
1 T R U=Uej i s = — U
Rezistenta ~ r L T iljlr - U * R 1 2=R I
L *“ R
I j w L u = u s !l
U
j Indjctivitclc-Q ^ - T t T T T f T t ' - ^ u =jcoLi Z=jcoL
COL I
1
! ..............
1 [ari.
U=Ue
* Ccpccitcfea
! ! ^ 1-jcdCU
T- U
Z= J r V1 * U
j y
Din tabelul 1.2 se deduce :

Impeslanţa circuitului
Z = R + j X = Ze-'a (1.195)
Rezistenţa esie parlc.a reală a fazorului Z

R = R e [Zj (1.196)
Rene'ranŞa este partea imaginară
X = I ta fZ ] (1.197)
In mod similar pentru ailmitanţa :

Y = G — )B (1.198)
Conductanţa este partea reală
G = Re (1.199)
Susceptanţa este partea imaginară
B = — [U (1.190)
Relaţia dintre impedanţa Z şi admitanţa Y este

1 R - jX
(1.191)
Z R + jX R- + X 2
Conform relaţiei de mai sus rezultă :
R x (1.192)
G = ; n =
R2 + X 2 R2+ X2
Şi invers :
G + jR
z = —= (1.193)
Y G — ]B Gz + B-
r, „„ b
R = ; X = (1.194)
G2 + B- G2 + B=
e) într-un circuit serie :
z e= nS—1z * (1.195)
iar tensiunea totală U
IL ~~ h.i 4" ■ ( 1. 1% )
în cazul particular al unui circuit serie format din rezistenţa R, inductivi-

tatea L şi capacitatea C (fig. 1.52) :
U = R I + jcoL/ + — / (1.197)
jcoC
Diagrama vectorială este indicată în fig. 1.53.
Fig. 1.52.
jc o C ^ c (1UL =jcoLI
Fig. 1.53.
f) într-un circuit derivaţie admitanţa echivalentă :
y = (i.i9 8 )
k~l
Şi curentul
I - £ Ik (1-199)
k = r k=l
g) Dacă U ş i i sînt tensiunea şi curentul unei surse (receptor), puterea în

complex se defineşte :
S = P + }Q (1 .2 0 0 )
sau notînd cu asterisc valorile complexe conjugate
S = U I* şi S* = U_*I (1 .2 0 1 )
Rezultă :
P = R e{U -I*) sau P = R e(U * -I) ( 1. 202 )
Q = Im Q l'l*) sai1 Q = — h JM .*’ ! ) (1.203)
h) Lecjile lui Kirehhoff în formă complexă :

— Prima lege :
£/ = o (1.204)
— A doua lege :
(1.205)
sau
S E = S Z -7 (1.206)
Probleme
1.5.1. Un receptor de impedanţa Z este parcurs de curentul 7 = 1 0 — j 8 A
şi are tensiunea de alimentare U = 180 - f jlOO Y. Să se afle :
Valorile eficace ale tensiunii şi curentului;
Unghiul de decalaj dintre tensiune şi curent şi factorul de putere ;
Valorile impedanţei, rezistenţei şi reactanţei receptorului;
Puterea activă şi reactivă absorbită de receptor.
Soluţie :
Valoarea eficace a tensiunii = U = ^ÎSO 2 + 100 2 = 189 V ;

Valoarea eficace a curentului 7 = "\/l02 + 82 — 12,8 A ;
100
Argumentul tensiunii: t g a .x — ■— = 0,525
180
a! = 27° 40'
8
Argumentul curentului : tff o:, = - 0,8
io
a2 = — 38° 40'
Decalajul dintre tensiune şi curent
o = cii — a2 = 60° 20 '
cos cp = cos 66° 20' = 0.4

V 180 j 100
Impedanţa Z 6.1 + j 13,05 O
l io - j s
Z = V<3,1- -i- 13,65 = 11,9 O

R = 6,1 O ; X = 13,65 O
Puterea aparentă :
S = U I * = (180 + j 100) (10 -f jSj = 1 000 -I- j2 210 VA
P = 1 000 W ; Q = 2 210 VAr
S = \Ip z + (F = 2 460 VA
1.5.2. Să se determine curenţii din reţeaua reprezentată in fig. 1.51 cunos-

cind : X x = 1 0 O ; X a = 1 0 O ; R x = 20 Q ; X 3 = 20 l l ; X 4 = 10 9. şi
U = 200 V.
Xi Ri X3
-n n m r m r - -n jir u v -nmftp-
D
r?A B
X, X,
u
F i". 1.54.
Soluţie
<ns + jx,) - ~
Z A„ = ____________ j - = i 20J l U 2IL T ll0l = .I Q O ^ O J . = 5 __ j 1Q O
- fll+JXl+iL 2 0 + j l 0 — jlO 20 '
j
3 AV ^ ,
Z CB = ---------- = —2°--°— = — - = — j 20 a
- ... , A', j - 2 0 - j 10 —j 10
JAj-j
j
Z_ad = Z AB + Z CD = 5 — j 30 £1
j — - _ 200 _ 200 (5 ~ j 50> — 1000 (î + J5) - -

~ AD Z .A D 5 - j 30 25 + 901) 925
= 1,08 + j 3,24 A ; / = 3,35 A
H au = I a d ' Z ab = (1.08 + j 3,24) (5 — j 10) = 37,8 + j 5,4 V
U AB = 38 V
J _ _ 37.8 -f j 5,4 __ (37,8 + j 5,4)(20 - j 10) _ 810 - j270 _
j£t 20 — j 10 500 500
= 1,62 — j 0,54A ; h = 1,7 A,
J2 = Mdl = a7--s ± l i Lt = = — -0,54 + j 3,78 A

-2 z2 - j io îoo J
I a = 4,14 A
U CD = I a d - Z cd = (1,08 -!- j 3,24) (— j 20 ) = 64,8 — j 21,G V
U CD = 67 V
1 = ^£2. = = --.î -— l i r i l = 1,08 — j 3,24 A

Z3 j 20 4(10
± 3
I, ' S = j M 8 A
j 10 Î00
/., - 6,74 A
1.5.3. Două bobine de reactauţă, cu parametrii R x — 20 D, c = Xi =

= 10 £2 ; R 2 — 8 D. ; coL2 = X 2 = 5 Q cuplate prin inductivitatea mutuală
coM = X m = 6 fi sînt montate în serie. Să se determine curentul prin
bobine şi tensiunile la bornele celor două bobine considerînd cazurile :
a) Bobinele sînt în cuplaj adiţional ;
b) Bobinele sînt în cuplaj diferenţial.
Circuitul este alimentat de la o sursă cu tensiunea U = 200 V.
1.5.4. Două generatoare funcţionează în paralel alimentînd circuitul electric

din fig. 1.55.
Impedanţele din circuit au valorile : R x = 2 £2 ; X x = 3 £2 ; R 2 — 1 £2 ;

X s = 2 O ; jf?3 = 3 £2 ; X 3 = 4 £2. Ştiind că impedanţa interioară a gene
ratoarelor este neglijabilă şi că primul generator produce o tensiune electro
motoare E\ = 80 V şi al doilea E 2 = jlOO V să se determine curentul în circuit
şi să se facă bilanţul puterilor.
12
1.5.5. Se consideră două bobine cuplate magnetic conform fig. 1.56. Să se

determine curentul I 2 cînd întreruptorul k este închis şi tensiunea bornelor
bobinei 2 cînd întreruptorul k este deschis. Se consideră cazul :
a) Coeficientul de cuplaj este 1 (M 2 = L lL 2) ; U — 200 V, Lx — 120 £2 ;
coL z = 30 O ; mM = 60 £2. ] ^
b) Coeficientul de cuplaj este mai mic decît 1 (M 3 < L tL 2) U i — 200 V ;
(mLj. = 120 £2 ; « L 2 = 30 O ; coM = 50 £2)
Ri
u, Eg o L 2
r i
C0 C 1
F i". 1.57.
1.5.6. Să se determine curentul din circuitele 1 şi 2 ale schemei (fig. 1.57)

cunoscînd : U — 100 V ; R x = 10 £2 ; X x = coLx = 8 D ; = — — = 4 Q ;
X„ coM = 3 O ; J?2 = 5 £2 ; X 2 (O.Zjo 2 a

1.5.7. Să se găsească capacitatea condensatorului C din reţeaua din figura 1.58,
ştiind că este alimentată de o sursă cu frecvenţa industrială. Elementele
schemei au valorile : bobinele L x şi L 2 au cuplaj diferenţial, R\ = 2 O ;
coLj = 5 Q ; coM = 3 11; <oL = 8 Q ; mL3 = 4 i î = 20'
(oCj
R C M
T îTTTTTT— —'TTTÎTTTP-
C2
jd
£
B
Fig. 1.58.
1.6. CIRCUITE TRIFAZATE DE CURENT ALTERNATIV
a) Un sistem trifazat reprezintă un ansamblu de trei mărimi de aceeaşi

natură şi de aceeaşi frecvenţă, dar de faze iniţiale diferite.
Mărimile unui sistem sinusoidal trifazat se exprimă :
Xjt = X k'\f2 sin (coi + y*) > k : 1> 2, 3 (1.207)
PROBLEME DE STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
sau în reprezentare complexă :
X t = X tc *; k = 1, 2, 3 (1.208)
Sistemele trifazate sînt cazuri particulare ale sistemelor polizate,
b) Un sistem trifazat este simetric atunci cînd valorile eficace ale mărimilor
componente sînt egale
Xi = X 2 = X , = X (1.209)
şi există acelaşi decalaj între două mărimi succesive.
Ti — Ya = Y2 — Ts == Ys — Yi = (1.210)
3
Expresiile mărimilor trifazate simetrice în sinusoidal sînt
Xi = X V 2 sin (<of + y)
xg = X \/2 sin (co/ + Y — ~ r j ( 1.211)
x 3 = X yÎ2 sin j"oii 4- y — ~7 'j
şi în complex
X , = X e lT
, v i(y ţ )
A., = Xe - ( 1.212)
,( ” f j
V
1.13 Xe
Diagramele vectoriale ale mărimilor unui sistem trifazat simetric pentru
succesiunea fazelor directă şi inversă sînt reprezentate în fig. 1.59 şi respectiv
1.60, atît pentru cazul stea, cit şi pentru dispunerea în triunghi.
Fig. 1.59,
Fig. 1.60.
o— ,
c) Operatorul a indică rotirea fazorului cu care este înmulţit c u -^ -ş i este
definit de relaţia :
J-ŞŞ. 1 , î ^ (1.213)
a e - - + 3T
şi verifică identitatea :
1 -f a + «! = 0 (1.214)
Cu ajutorul operatorului a mărimile unui sistem trifazat în succesiune
directă se pot scrie :
X i ; X a = aa£ i ; X , = aX, (1-215)
şi respectiv pentru succesiune inversă :

X i. = a X i; X 3 = r X i (1.216)
d) Circuitele trifazate sînt compuse din faze, fiecare fază reprezentând o
porţiune de circuit parcursă de către unul din curenţii sistemului trifazat.
Conectarea fazelor se poate face în stea sau în triunghi, (fig. 1.61, a, b).
e) Pentru circuitul trifazat cu fir neutru (fig. 1.62), conform notaţiilor din
figură sînt valabile următoarele relaţii :
Impedanţa echivalentă unei faze :
Zjc = Z g i + + Z ak (1.217)
Admitanţa echivalentă unei faze :
s - fL t
Curenţii de linie I k şi curentul din conductorul neutru :
Lk “ ~ ~ ! l_N — 'U_n (1.218)

Zt-k
pentru A- = 1, 2, 3 In — h + I 2 + I z (1.219)
Deplasarea neutrului UN, reprezentînd tensiunea dintre neutrul recepto
rului N şi al generatorului O :
uN = +!£ !» _ (1 220)
" ?» + £ . + i . + z.v
Fig. 1.62.
în cazul circuitului trifazat conectat în ste a fără fir neutru ( Y w" — 0 )

Deplasarea neutrului va fi :
ŢŢ __ Y .1 M 1 + îi& + îa g j <-101 \
- » — î ;+ v ; ; v ; (I-221)
iar curenţii
/1 -(- /o -f" Z3 ~ 0 (1.222)
g) în cazul circuitului trifazat simetric conectat în stea rezultă :
Yi = y 2 = y 3 = Y
Ei = K ; E2 = arE ; E 3 = a E (1.224
şi deci deplasarea neutrului UN = 0

Curenţii sînt de asemenea simetrici :
/i = Y e ; I_2 = Y a r E = a27x ; J3 = YaE = a /,
Relaţiile dintre mărimile de fază şi linie devin :
I i — I f şi Ui — ’yj'â U f (1.225)
h) Circuitul trifazat cu conexiune în triunghi (fig. 1.63) se caracterizează

prin relaţiile :
— curenţii de fază :
T _ ^Zl2 T __ ^23 . r __ Hsi
L 12 — r - > —23 — ~ > £31 — Z - "
(1.226)
"12 „23 _31
— curenţii de linie :
îl = Z l2 --- Z31 5 I3 ~ 1 23 --- 1.12 > ^ 3 ” Z 3I Z 23
şi satisfac relaţia :
î i "4" îs. + I 3 — 0
In cazul unui circuit simetric :
?12 = ^23 = ^31 = ?
E i = E ; E 2 - - aaE ; E 3 = aE
şi relaţiile dintre mărimile de fază şi linie devin :
17, = 17,
7, = V3 7/
i) Puterile în circuite trifazate

Puterea aparentă complexă primită de un receptor trifazat este suma
puterilor aparente complexe corespunzătoare fiecărei faze.
Pentru receptorul conectat în stea :
Ş. ~ l l i ' L l "T* II.2 I2 + ^ 3^3 (1.227)

Iar cînd sistem uimeşte "perfect simetric:
ş = y/ 3 U rli = 3 U f-If (1.228)
unde ţ /, — tensiunea de linie ; U_t = ~\[3 U_}
şi h = l f -—■ curentul de linie, respectiv de fază.

Puterea unui receptor în triunghi:
= U.12, ’ l l i H~ ILzzLii ^31^31 (i .229)

şi în cazul sistemului perfect simetric :
Ş = V3 H t l i = 3 Ufl f
deoarece U t — Uf
h = V3 h
Puterea activă P, respectiv^reactivă Q, are expresia :
P = 3 U j l j cos cp = ^ 3 U , I , cos 9 (1.230)

Şi '
Q = 3 Uf I f sin o = \/3 U J i sin 9 (1.231)
j) Componente simetrice
Un sistem trifazat de vectori oarecare V x, V2, V 3 poate fi descompus în
trei sisteme de mărimi sinusoidale trifazate simetrice avînd amplitudinile
2~
egale şi defazajele egale (de valoare + -^ -la sistemul direct, ■—' ~ l a sistemul
invers şi 0 la sistemul h omopolar). Fig. 1.64 reprezintă simbolic o asemenea

descompunere (a) sistemul oarecare (b) sistemul homopolar, c) direct şi
d) invers.
Descompunerea sistemului nesimetric este definită de următoarele relaţii :
Vi = V « + V«u + Vn
= V + V<2 (1.232)
v 3 = v M + y tf3 + v <3
dar cum :
Ilai = Yft2 = v_h3 =
Ytu = .l l d > Y-ds. — a"V (j; = aV,j

Y a = V t ; V (2 = a V i; V (3 = a2V,
PROBLEME C-ENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 82;
a 2 v3
Vd, =QVd/
V
-d
v„ =v,
V, =av,
V,3=a2V,
1-ig. 1.64.
rezultă
l_i “ Lft + + Li
1.2 = llfc "i" a“Y<* aY< (1.233)
Y3 ' Yft 4~ all(î 4" a“Yi

Fiind date mărimile sistemului trifazat nesimetric, componentele simetrice
corespunzătoare sistemului dat se obţin din relaţiile :
L<? — t (Yi + aLs t- a“Z 3) (1.234)
(Vj + a=r2 + aV3)
k) Gradul de dezechilibru al unui sistem de vectori trifazat este definit de :

Gradul de disimetrie : e(
e — j— (1.235)
Gradul de asimetrie : eh
(1.236)
!t -
Sistemul se consideră simetric dacă
et < 5 % şi eA" < 5%
6 — Problem e de staţii şi reţele electrice — cd. 364

Probleme
1.6.1. Un receptor trifazat simetric conectat în stea fără fir neutru, cu cele
trei faze identice de impedanţa Z s = 8 + j 6 D. este alimentat cu tensiunea
de linie U , = 220 V. Să se determine curenţii şi puterea consumată în
.receptor.
Soluţie
Tensiunile fiind simetrice
Pentru prima fază :
Ix = ^ - = , - 22° ■ = 10,17 — j7 ,63 = 1 2 ,7 1 -e330’ 50’

- V'âZ ('3(8 + j6) J
Considerînd tensiunea de fază U x ca origine a fazelor rezultă curenţii
/ , = 12,71 ■11I,' S0'; / . - 12,71' 1 ^ 3S‘ S° ’ + V )
Puterea consumată de receptor :
S = y / 3 - U f I t = ^ 3 -2 2 0 -1 2 ,7 1 = 4 837,42 V A
p = ^ 3 ■U l - I l cos 9 = ^ 3 -2 2 0 -1 0 ,1 7 = 3870,7 W
Q = s/ z - U l - I l sin <P = y j 3-220*7,63 = 2 903,9 VAr
1.6.2. O linie trifazată de 6 kV alimentează un motor care absoarbe o putere

activă P = 500 kW la un cos <p = 0,85. în paralel cu motorul se conectează un
receptor simetric, legat în triunghi, cu impedanţele de fază Z f = 30 -f- j40 £2.
Să se calculeze :
— curenţii de linie ai reţelei de alimentare ;
— puterea totală absorbită din reţea.
Soluţie :
■a) Curentul de linie al motorului este
500-10» „„ „ . _____31° 50'
hm = — 56,7 A 56,7e A
1/ 3 1/( cos cp 1/3 •6000 -0,85
Decalajul faţă de tensiunea de fază : ” <” - W _ 72 - 196 = 120-e1“ a

30+j40 2500
Curentul de linie al consumatorului :
/ ; = y/'âl'f = 207,6 ei52° A
Defazajul faţă de tensiunea b\ a reţelei luată ca origine de fază este 52°.

Curentul pe linie al reţelei :
J, = l lm + [ [ = 56,7 -ej 31"50 + 207,6 -ei52 = 48,2 — j29,9 +
+ 127,7 — jl6 3 ,6 = 175,9 — j 193,5 = 2 6 1 ,5 -eHS° 15A
Puterea absorbită din reţea :
S = ^ 3 - U r I i = 2 7 1 4 kVA
p = sf ^ - U lI l cos 9 = 1 825 kW
Q = ^ 3 • U , I t sin cp = 2 009 kVAr
1.6.3. Să se determine tensiunea de la bornele receptorului trifazat simetric

de impedanţă Z f — 15 + j 12 O, ştiind că reactanţa liniei de alimentare este
— j 6 Q, iar tensiunea de alimentare a reţelei este E x = 220 V
simetrică Z\ = •
(fig. 1.65).
1
Soluţie
Se transformă impedanţa legată în triunghi a receptorului într-o stea echi
valentă :
Z\r = z " = Z -’ = Zi' = Ş . = 5 + j4 a
Impedanţa pe întreaga linie :
z, = Z'i + Z'i = 5 — j 2 £2
C u ren tu l pe faze 1.
I x = Ml = = ™ <Ş. ± .a = 37,9 + j 15,17 A

Z, 5 -j2 29
7, = 40,8 e~J2r50' A
tg <p = = 0,400 ; cp = — -21° 50' (înaintea tens. E x)
Curenţii în receptor :
7," = 4 ^ = 23,6 A
1 Yî
Tensiunea la bornele receptorului
u 13 = ^23 = U n = [ I ' i ' - Z = 23,6 , / l 5 3 + 122 = 453,12 V
Creşterea de tensiune la bornele receptorului se explică prin caracterul

■capacitiv al reactanţei reţelei de transport.
1.6.4. Un generator trifazat simetric conectat în stea, avînd tensiunea electro

motoare E = 200 V şi impedanţa proprie neglijabilă alimentează două recep
toare simetrice (unul montat în stea şi altul în triunghi) conform schemei
.din fig. 1. 66 .
Fig. 1.66.
Cunoscînd impedanlele fazelor receptoarelor Z^ = 9 — j9 £2; Z y =

= 4 + j3 £2, impedanţele liniilor de racord ale receptoarelor Z\ = ZJ' =
— 1 - f j2 £2 şi reţeaua comună de alimentare de impedanţa Z x = — j£2
să se calculeze :
— curenţii pe linie şi fază ai consumatorilor ;
— puterile absorbite de consumatori.
Soluţie
Impedanţa echivalentă în stea a consumatorului legat în triunghi e s t e -~
Impedanţele consumatorilor, inclusiv ale liniilor de racord :
Z' = z ; + i £ = 4 - j £2
o
Z " = Z'{ + Z f = 5 + j5 £2
Circuitele fiind simetrice se pot considera neutrele receptoarelor la acelaşi

potenţial cu neutrul generatorului, iar cele două receptoare legate în paralel.
Impedanţa echivalentă unei singure faze, pe întregul circuit va fi :
Z = Z , - f — Z •= 2.93 — j0,63 £2
~ - z- z- 1
Curentul corespunzător :
/ = A . = 65,24 + j 14,03 = 66,73 e ^ A

- Z ’
1 " = I ----- = -----= 25,14 — j 12.18 = 2 7 , 9 3 A

- - Z" + z - 1
r = I — ^ — = 40,18 + j28,4 = 4 8 ,0 7 - e 3" ' 20 A

- - Z + Z' J ’
Tensiunea la bornele consumatorului legat în stea :
LŢe,v . = E — 1 -Z e — / " -Z*' = 136,47 + j27,I4 = 139,14-e 511’ 10' V
Puterea absorbită de receptorul conectat în stea :
Ş" = 3 = 9 298,32 4- j7 033,47 VA
Tensiunea la bornele consumatorului conectat în triunghi :
Uc,o. = E — IZ t — r Z e 198,59 — j 172 = 262,7 V
Curentul pe fază la consumatorul legat în triunghi :

I ]33° 20'
I' = _== = 23,22 + j 15,26 = 2 7 ,7 8 -e A
- J y-i 3
Puterea absorbită de consumator :

Ş' = 3ţ/eV / ' * = 10 315,62 — j36 461 V A
1.6.5. Un receptor trifazat legat în triunghi este format din impedanlele

Z 12 = 5 ! î ; Z 23 = 10 ej3(' O şi Z 3X = 10 O. Sa se calculeze curenţii
de linie şi de fază ai receptorului, ştiind că este alimentat de un sistem de ten
siune simetric de secvenţă inversă cu valoarea eficace de 100 V.
Soluţie
Conform fig. 1.67.
Fig. 1.67.
. 2ir
jo J-
U 12 = 100 -e ; U î3 = 100 e 3 ; U 3X= 100 -e ;i
or e JO
100 e " ln J90°

------“ ------- p F = 10 e =J*° A
Z,, 10 D
.271
J3
100 e
131 — —j60°
Z„ 10 e
Li — L 12 — Lsi ~ 15 — j5 A
Li = Lz3 — Z12 = — 20 + jio a
Zs ~ Lai L23 — a — j (10 + 5 -v/3) A

1.6.6. O rezistenţă R = 5 0 , o bobină şi un condensator de reactanţa

X c = XL= R sînt legate in stea fără fir neutru. Steaua este alimentată de un
sistem de tensiune trifazat simetric de secvenţă directă cu valoarea eficace
de 100 V. Să se calculeze curenţii şi puterile fazelor.
1.6.7. Un circuit trifazat simetric conectat în triunghi este alcătuit din trej
bobine identice avînd rezistenţa activă R — 5 0 , inductivitatea proprie
L = — H şi inductivitatea mutuală M = — H, una faţă de alta. Să se

77 * 7C
determine curenţii de linie şi de fază şi puterile circuitului, ştiind că este

alimentat de un sistem trifazat simetric de tensiuni de linie cu frecvenţa de
50 Hz şi valori eficace U t — 120 V.
1. 6 . 8. Pe ieşirile unui transformator de U t = 10,5 kV şi neutrul pus la pămînt

se montează trei reactoare identice de inductivitate proprie c o = « L 2 =
= coL- = 10 O şi inductivităţi mutuale coL13 = coL33 = 6 O şi coL31 = 4 0 .
Să se determine curenţii de scurtcircuit ce trec prin bobine în cazul unui
scurtcircuit trifazat la bornele de plecare ale bobinelor (fig. 1. 68).
1.6.9. Legăturile la bornele unui generator trifazat cu tensiune de fază de

6 kV sînt greşit executate, începutul şi sfîrşitul fazei 2 sînt inversate astfel
încît secvenţa tensiunilor electromotoare arată ca în fig. 1.69.
Să se determine componentele simetrice ale tensiunilor electromotoare ale
generatorului şi gradul de disimetrie şi asimetrie.
Fig. 1.69.
1.7. REGIMURI TRANZITORII
a) Calculul circuitelor electrice în regim tranzitoriu se face pe baza iegiîor

lui Kirchhoff avîndu-se în vedere că :
— • tensiunea u Ia bornele unui rezistor ideal de rezistenţă electrică R se
exprimă pe baza legii lui Ohm în forma :
u — R -i ' (1.237)
în care i este intensitatea curentului electric ;

— ■ între tensiunea electromotoare e indusă într-o bobină de? inductanţa L
şi rezistenţa R, tensiunea la borne u şi curentul t ee străbate bobina există
relaţia :
u = Ri + L — (1.238)
dl
cunoscînd că :
e = — L — = Ri — u. (1.239)
ăt '
Intensitatea curentului de conducţie i ce încarcă un condensator de capa

citate C şi sarcină q şi tensiunea u dintre armăturile condensatorului sînt
legate prin relaţia :
i — C— (1.240)
ai
sau
unde s-a notat q( 0 ) valoarea sarcinii în timpul l = 0 .

Legea Iui Ohm generalizată în curent variabil, pentru cazul unui circuit
conform fig. 1.70 are expresia :
u + e = ri + L — ■ + - - - îid f (1.212)
d( C J
valabilă pentru cazul cînd sensul de referinţă pentru u, e şi i este acelaşi

(comun)
— Legile lui Kirchhoff sînt de forma cunoscută:

Ei = 0 (1.243)
şi pentru legea a doua a :
E*-E'('-^M-
Prin rezolvarea sistemului de ecuaţii intcgrodiferenţiale rezultat din scri
erea legilor lui Kirchhoff se determină curenţii din reţea. In rezolvarea siste
mului o atenţie deosebită se acordă stabilirii condiţiilor iniţiale, avîndu-se
totdeauna în vedere faptul că energia eîmpurilor magnetice şi electrice nu
poate varia prin salturi bruşte.
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale se poate serie sub forma :
i = iP + h (1.245)
unde : ip este soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale generale şi repre

zintă curentul permanent sau forţat iar forma şi mărimea sa
este impusă de forţele electromotoare din circuit şi de para
metrii circuitului;
— soluţia generală a ecuaţiei fără termen liber, se numeşte
curent liber, depinde numai de parametrii circuitului şi carac
terizează regimul tranzitoriu.
în cazul circuitelor ce conţin capacitate este mai comod de rezolvat sis

temul de ecuaţii, considerîndu-se ca necunoscută tensiunea uc de la bornele
condensatorului, cunoscînd că este legată de curentul din circuit prin relaţia :
i = C ~ (1.246)
dt v
Pentru simplificare se dau direct expresiile curenţilor şi tensiunilor în cazul

unor circuite simple în regim tranzitoriu :
b) Cuplarea unui circuit cu R şi L la o reţea cu tensiunea continuă U
i = ^ - ( l _ e_ T) (L247)
unde constanta de timp a circuitului t =

li
c) Scurtcircuit la bornele unui circuit cu R şi L parcurs iniţial de curentul J0
_ t_
i = J0e * (1.248)
unde t = —
li
d) Cuplarea unui circuit de rezistenţă R şi capacitate C la o sursă eu ten*
siunea continuă U.
_ t
uc = [7(1 — e (1.249)
i = — e~ 7 (1.250)
R
unde t = RC
e) Descărcarea unui condensator eu capacitatea C, de la tensiunea iniţială U,

pe o rezistenţă R :
_ t_
ue — U0e 17 (1.251)
i = — e“ ^ = (1.252)
R dt '
constanta de timp : t — RC
f) Cuplarea unei bobine de rezistenţă R şi induetanţă L la o reţea cu tensiune

alternativă u = U sin (co/ + ^)
g) Cuplarea unui circuit cu R şi C la o reţea cu tensiune alternativă ii

= U sin (<of +
Ur JL _L j^sin |cof + t|; + cp — -^J— sin ^ + cp — e T] (1.254)

Z oC
u £sin (cot + ^ -J- q>) -)--------- sin [ (<p + tp-------- ] e c1 (1.255)

z co HC ţ 2J J
unde :
RC; Z = R:
h) Calculul circuitelor mai complicate în regim tranzitoriu se face cu ajutorul

metodei operaţionale de calcul. Metoda constă în calculul transformatelor
Laplace ale necunoscutelor în funcţie de transformatele Laplace ale mări
milor cunoscute, pe baza legii lui Ohm în formă operaţională şi a teoremelor
lui Kirchhoff în formă operaţională.
Transformata Laplace, denumită şi imagine Laplace, a unei funcţii reale
de timp f ( t ) este prin definiţie :
(1.256)
unde funcţia f( t) şi variabila complexă p = g + jco satisfac, prin ipoteză,

condiţiile ca integrala să fie convergentă.
Transformata Laplace F ( p ) este definită ca o funcţie analitică de p în planul
complex.
Transformatele Laplace F ( p ) corespunzătoare unor funcţii original f(t) sînt
date în tabelul din anexa 7.7.
în calculul cu transformate Laplace se va ţine seamă de următoarele :
— ■ transformata Laplace a sumei a două sau mai multe funcţiuni de timp
este egală .cu suma transformatelor fiecărei funcţiuni în parte ;
■—■ transformata Laplace a produsului dintre o constantă şi o funcţie de
timp este egală cu produsul dintre constanta şi transformata funcţiunii;
■—■ transformata Laplace a derivatei unei funcţiuni de timp este egală cu
produsul imaginei funcţiunii prin p, mai puţin valoarea iniţială a funcţiunii;
— transformata Laplace a integralei în (0, t) a unei funcţiuni de timp
este egală cu produsul imaginei funcţiunii prin — *
P
Legea lui Ohm în formă operaţională, pentru elementele reprezentate în
fig. 1.71 are expresia :
«c (0 )
U ( p ) + E ( p ) + L i(o ) = [ R +. .p L + ^ - \ l ( p ) (1.257)
P [ pCj
unde : U (p ) — transformata Laplace a tensiunii U ;

E (p ) — transformata Laplace a tensiunii electromotoare e ;
Li(o) — • o mărime de calcul (tensiunea electromo

toare operaţională fictivă a bobinei) ;
-— -"f(0>- — o mărime de calcul (tensiunea operaţională
fictivă a condensatorului) ;
Z ( p ) — R -f- p L + — —. impedanţa operaţională a circuitului :

Pc
I(p ) ■— transformata Laplace a curentului i.

Schema echivalentă de calcul corespunzătoare este dată în fig. 1.71.
Fi;;. 1.71.
Prima teoremă a lui Kirchhoîf în formă operaţională : Suma transforma

telor Laplace ale intensităţilor curenţilor care intră într-un nod este nulă.
Z I(p ) = 0 (1.258)
A doua teoremă a lui Kirehlioff în formă operaţională. De-a lungul oricărui

contur format din laturi de circuit electric suma transformatelor Laplace
ale tensiunilor electromotoare şi ale tensiunilor electromotoare operaţionale
fictive ale bobinelor şi condensatoarelor este egală cu suma căderilor de ten
siune operaţionale Z ( p ) I ( p ) ale elementelor circuitului
^ | E ( p ) + L i(o ) - ^ Z (p )I(p) (1.259)
Probleme
1.7.1. O rezistenţă de R = 100 O şi o inductanţă L = 0.5 H sînt cuplate
în serie la o sursă de curent continuu cu tensiunea electromotoare E = 220 V,
de rezistenţa interioară neglijabilă. Să se afle :
a) Expresia curentului în circuit;
b) Constanta de timp a circuitului;
c) Timpul după care valoarea curentului atinge 80% din valoarea sa finală ;
d) Expresia tensiunii la bornele rezistenţei şi ale inductanţei.
Soluţie
a) Expresia generală a curentului este :
i = ip - 1- i (, fiind soluţia ecuaţiei
E = iR + L —
dt
Curentul permanent iP = -jj-
Curentul liber i, este soluţia ecuaţiei i R - f L — = 0 adică

di
t L
ii = Ce - 9- * J;
Din condiţiile’ iniţiale :

_ţ_
+ Ce T pentru f = 0 rezultă :
0 = — + C sau C = ------—
li n
Rezultă soluţia ecuaţiei

t
i = JL (1 _ e_ ' ) = 2,2 (1 — e -200' A ),
if
b) Constanta de timp t = — — — = 5 -IO" 0 secunde

' Ii 100
■ so • 80 7? £ , .
î = — i = — ■ — = — (1 — e •) A
100 V 100 li R
sau :
t
J50 _ __ -
100
t
100 e " = 20
_i
10 e T— 2
In 1 0 0 -— - = In 2
f = -(in io — In 2) = 5-10~3(2,302 — 0,693) = 5 -IO - 3 -1 ,619 =--
= 8 ,0 9 5 -IO-3 secunde.
d) T en siu n ea la bornele rezistenţei :
UR i R = E (1 — e *) = 220 (1 — c~ 2 m ) V
Tensiunea la bornele inductanţei
uL = — L — = E -e T = 220 e -soo t V.
d<
1.7.2. Circuitul din fig. 1.72 este alimentat de la o sursă de curent continuu
U = 100 V. Să se determine variaţia curenţilor i t, i2 şi i3, imediat după
momentul cuplării întreruptorului K ştiind că R l — R 2 — 10 Q, şi L =
= 0,20 H. ’
K Ri
-n ju ir -
u L
- o-
Fig. 1.72.
:Sohiţie
Conform legilor lui Kirchhoff variaţiile curenţilor sînt date de rezolvarea

sistemului de ecuaţii :
*1 = h + h (1)
di,
dt ( 2)
i i R i H- R ^ z ■
— U (3)
>eliminînd pe şi i2 în funcţie de i3 se obţine

V - Rt-i,
=
Ri + Rs
.şi respectiv
di.
L ( R 1 + J?a) — + R J l 2l6 = UR, (4)
di
PROBLEME GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE 95,
Din ecuaţia (4) se obţine valoarea lui i3 :
l3 ~ l 3p T l 3l
în care i3! este soluţia ecuaţiei omogene :
di
L ( R , + iî 2) — 1 + R iR jzi = 0 (5)
ăt
şi are forma :
t
ist == C-e T
unde constanta de timp t — L ---- - = 0 , 0 4 secunde.

RtR2
Introducînd expresia curentului i3 în ecuaţia (4) şi avînd în vedere că

este constant, şi ţinînd seama de ecuaţia (5) rezultă :
R iR jtp = (6)
. u
sau i3î, = —
şi i3 = — + C-e T
din condiţie iniţială / = 0 , z3 = 0
şi deci : C — ----- —
iar i 3 = — (1 — e T) = 10 (1 — e~251) A
Ri
Se deduce uşor:
U Bi ■ U U .. - 7,
i2 = ---------- ---------------------- î3 = --------------------------------- (1 — e T>
4“ ^1 4" ^2 -^1 H" ^2 ^1 "î~ -^2
i = ------ ^— e T = 5 e -251 A
i?! + if2
ii = i2 t i3 = ------------- e T -J------ (1 — e T)
2 3 ^ + R, Ri
ix = 5 e- 25 ‘ + 10 (1 — e~25f) = 10 — 5 e ~25 s = 5 (2 — e ~25 £) A

1
1.7.3. Se dă circuitul din fig. 1.73. Să se determine variaţia curenţilor după

închiderea întreruptorului K . Se dau valorile numerice :
E = 100 V ; K iŢ = '5 O ;^ i ?2 = 5 0 ; C = 200 u.F.
i---------- R i
J----- JU lTlr
E T
K
Fig. 1.73.
Soluţie
Din teoremele lui Kirchhoff rezultă sistemul de ecuaţii:
E = i i -]- u c ( 1)
u . = ioRn sau L = — (2)

“ " R,
L = = C— (3)
d/ d<
^c [ n QUj
i i = U + i 3 = —-— r k —
Jîi di
Introducînd în (1)
diic1.
-j-t- ue
df
sau
+ R ,C — (4)
- M - dt
care are ca soluţie :
u cr —
— u
u cp i
« ci este rădăcina ecuaţiei : f— + l ) uc + RxC — = O si are forma:

\i<2 ) '
u cl = A -e
r
unde :
/?, ‘ Rn
T = C■ 5-10 4 secunde
iar *4 — constanta de integrare, din condiţii iniţiale :

«2
A -E
Rezultă :
(1 — e T) = 50(1— e "2000 ') V
Curentul (1 — e 2 = 10(1 — e - 2000 ‘) A

2 I?, 7^ + Rt
iî. : fi2 - -
C — = CE e •
di /?! + fi.
i 3 = — e * = 20 e - 2000 ‘ A
K.
E —- e —-
i i = is + h = ------------- (1 — e T) + — e * 1 0 — 10 e -2000 1 +
Ri + R, Iii
+ 20 e- 2000 t = 10(1 + e - 2<>00() A
1.7.4. Să se studieze variaţia curenţilor din reţeaua indicată în fig. 1.74,
alimentată de la o sursă d e tensiune continuă de valoare U = 100 V Se
dau R = 10 O ; L = 0,1 H ; C = 1 fxF.
+ O-
T 13
u c
K
Fig. 1.74.
I
Soluţie
Sistemul de ecuaţii
( 1)
U = i xR + E — (2 )
d*
L ^ = lCi,d/ (3)
di C j
prin rezolvare dă soluţiile ecuaţiei.

R e z o lv în d sistem u l în fu n cţie de i2 rezultă :
C L R — ' + L - i + R i, U (4>
d /! dl ~
ce are ca soluţie :
i2 ‘ l2p ' I' ?2(

în care expresia curentului i 2i este soluţia ecuaţiei om ogene :
CLR — = L — + R i- = 0 (5)
d(2 dt
Ecuaţia caracteristică a ecuaţiei (5) este
CLRp3 + Lp + R = 0
unde
—£ ± y j L* - ACLR*
P 1.
2C L R
deoarece L > 4 C i ?2 (0,1 > 4 -1 0 “ 6 -100)

rezultă că procesul este ăperiodic, iar ecuaţia (5) are soluţia de forma :
i2l = A ie*i* + A te * ‘ *
unde A x şi A z sînt constantele de integrare
h = - j + A ^ 1 + A 2e ^ { (6 >
Din condiţiile iniţiale aplicate ecuaţiilor (6 ) şi (2) rezultă :
Ai = — - 1— ; A. = ”
R Pi - p, R p 2 - Pl
şi expresiile curenţilor devin :
[is = — [ 1 + e**1+ — 5 l_ e*v] A

^ L P l - Pz Pî - Pl £J
i3 = C L d'‘ 2 - U [pie*,*— ’ Pîe».‘ l A

dir i r P
Pi - p2L ‘ J
u i - j - Ol2JL2ep,‘ _ p>± e î>,i 1
l l - z2 + Z3 —
Pi — Pt p i - Pi J
ii = — + Feî>,i — eî’«*"| A
■R p. - p* L J
1.7.5. Se consideră circuitul reprezentat în fig. 1.75 în care /?! = 10 Q. ;
R 2 ==■ 20 £2 ; L = 0,2 H şi E = 120 V. Să se determine variaţia curentului
în inductanţa L după închiderea întreruptorului K şi să se calculeze energia
disipată în rezistenţa R z.
= L
Soluţie
a) Soluţia clasică se reduce la rezolvarea ecuaţiei :
i 2R o + L — = 0
2 ăt
A e
unde t = —— = 10 2 secunde.
R,
Din condiţia iniţială constanta de integrare A, la t = 0 dă :

E
l 2 (*=o) —
E
Io, =
R, + R2
b) Folosind metoda operaţională, se aplică transformata Laplace ecuaţiei
d/.
d/
F ( i 2) R 2 + L p F ( L ) — LuX 0) = 0
F ( i 2) [ R 2 + L p ] = Li 2(0)
i2( 9)
F iu )
p +
E
i 2(0 ) valoarea curentului iniţial comutării
/{, + R,
E 1
F (k ) (2 )
+ R> +
L
PROBLEME DE STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
Din tabelul de funcţii originale corespunzătoare transformatei Laplace de

mai sus, rezultă :
F -5 .J ,v -1
ia = ------------ -e = — -- ----- e T = 4 - e - 100t A
IÎ! + Ii, ii, + A>2
c) Energia disipată în rezistenţa iî2, după închiderea întreruptorului K este
t X
W = f l l 2i l d / = J 20 -16 - e '200' d£ = 1,6 J
o o
1.7.6. Să se determine variaţia curenţilor din circuitele indicate în fig. 1.7G,

la închiderea întreruptorului K . Se dau ca valori numerice : f7 = 100 V ;
R x = r 2 = 5 O ; L x = L 2 = 2 H ; M = 1 H.
Fig. 1.76.
1.7.7. La bornele circuitului din fig. 1.77 se aplică brusc, prin închiderea
întreruptorului K , tensiunea U — U0 e ~ at. Să se calculeze variaţia curen
ţilor din laturile circuitului cunoscînd U0 — 100 V ; a = 200 S _1 ; R = 40 Q
şi L = 0,2 H.
K
JX.
U=U0e’ L
w rn n n n r-
L
Fig. 1.77.
1.7.8. Un condensator cu capacitatea K

C = 100 (iF şi încărcat la tensiunea
U = 200 V curent continuu se descarcă . A
pe o rezistenţă R — 100 O. Să se
afle :
a) Expresia curentului din circuit
(fig- 1-78). C=h R
b) Energia disipată în rezistenţa R
la 0,5 s de la închiderea întreruptorului.
1.7.9. Se dă circuitul din fig. 1.79 ali

mentat de la o sursă de curent alter I
. Fig. 1.78.
nativ u — U -v/ 2 sm(co£
sin(wi! + ^).
^'). în mo-
mentul t — 0 , cînd valoarea instantanee a tensiunii sursei este egală cu
valoarea sa maximă, se închide întreruptorul K . Să se calculeze variaţia
curenţilor i x şi i2 după închiderea întreruptorului; să se determine energia
disipată în rezistenţa R z după închiderea întreruptorului.
Valoric se dau: J?1= i ?2= 5 O ; L i = L 2= 1 0 mH, £7=100 V ; co= 500 s_1.
FU?. 1.79.
1.7.10, O rezistenţă R = 4 O înseriată cu o bobină ideală de reactanţă coL =

= 3 0 , este conectată în momentul t — 0 la o reţea cu tensiunea sinusoi
dală u 75 V 2 sin|^+-|J V la frecvenţa de 50 Hz. Să se afle valoarea
curentului din circuit la 4 perioade de la conectare.
1.8. CIRCUITE ELECTRICE LINIARE ÎN REGIM PERIODIC NESINU»

SOIDAL
a) Funcţia periodică f( t) prin definiţie satisface relaţia
' f( t) = Ut + k T ) (1.261)
unde T este perioada funcţiei, iar k un număr întreg oarecare.
1
b) O funcţie periodică poate fi descompusă într-o sumă de funcţii sinusoi

dale (serie Fourier) conform relaţiei:
f( t) — C0 + £ C k(k<at -j- 9 *) (1.262)

A'—1
sau
+ X A * sin koit + £ Rk cos k a l (1.263)

1; —1 Jc=l
unde pulsaţia Aco este armonica de ordinul k a funcţiei periodice.

Coeficienţii seriei Fourier se determină cu relaţiile :
T
1 f (1.264)
T 3
(i
T
2
A b sin leat di (1.265)
T V0
T
Bi
2
i cos koit d£ (1.266)
r V
0
C t — y/ A l + B'{ (1.267)
tg «Pt (1.268)
A.t
c) în cazul curbelor simetrice electrotehnice de forma
ko =-/•((■+f ) (1.269)
coeficienţii C0 şi coeficienţii armonicilor de ordin par sînt nuli
Co = — Bjt = 0 -
Curbele simetrice faţă de axa ordonatelor de forma
m = n -t) (1.270)
conţin numai armonicele pare şi impare în cosinus, deci au :
Curbele simetrice faţă de origine de forma
m = (1.271)
conţin numai armonice pare şi impare în sinus, deci au
C0 = 0 şi B k = 0 .
d) Rezolvarea circuitelor electrice liniare in regim nesinnsoidal se face prin

dezvoltarea tensiunilor electromotoare nesinusoidale în serie Fourier şi re-
zolvînd circuitul prin aplicarea legilor lui Kirchhoff pentru fiecare armonică
în parte. Curenţii se obţin prin însumarea armonicelor de curent, calculate
pentru diferitele armonice ale tensiunilor electromotoare.
în cazul unui circuit R , L , C căruia i se aplică tensiunea nesinusoidală
00
(1.272)
rezultă un curent
CC
(1.273)
în care :
Componenta constantă : 7U = — (1.274)

n
Valoarea eficace I k pentru armonica de ordinul K
(1.275)
Z k fiind impedanţa circuitului corespunzătoare pulsaţiei Aco a armonicei res

pective :
Decalajul <p,; al armonicei de curent faţă de armonica respectivă a ten
siunii electromotoare este dată de relaţia :
Â’coL --------
A*o>C
(1.276)
iî
e) Valoarea efieaee a tensiunii sau curentului nesinusoidal, definit prin re

laţiile : .
(1.277)
se calculează în funcţie de valorile eficace ale armonicelor :
(1.278)
f) Valoarea Jnedie a tensiunii sau a curentului nesinusoidal, definită ca :

T T
U mge[ = Y \ u d t şi I med= Y ^ i ăt (1.279)

'o o-
se calculează ca relaţia :
^ me d l* Ş* Imed ^0 (1.280)
g) Factorul de formă a tensiunii, respectiv curentului
V
Fi (1.281)
u
h)JFactorul de ondulaţie
_ y/ ^ .
(1.282)
{n V„ ’
i) 'Coeficientul de distorsiune
_ y/ v s - l __ Ujj_
= JjEEJEâL
Si = (1.283)
y / v - Ul y / l'- 4
j) Puterea activă medie corespunzătoare unor t.e.m. şi unor curenţi nesinu
soidali este egală cu suma puterilor active ale diverselor armonice
P — Ualo + U k^k jcos (1.284)

*=i
k) Puterea reactivă se defineşte în mod simhar.
Q = Y i U kI k sin <pt. (1.285)

/:> i
1) Puterea aparentă se defineşte ca produsul valorilor eficace aie tensiunilor
şi curentului :
S = U I = V (2U |K ^7|). (1.286)
m) Puterea deformantă se determină prin relaţia
D = 7 S 2 — P 2 — Q2 (1.287)
n) în circuitele trifazate, în calculul curenţilor şi tensiunilor armonicelor de

ordin superior se va avea în vedere că :
— armonicele de ordin 1, 7, 1 3 . . . formează sisteme trifazate simetrice,
de secvenţa directă ;
— armonicele de ordin 5, 11, 1 7 . . . formează sisteme trifazate de sec
venţa inversă ;
— armonicele de ordin 3, 9, 1 5 . . . sînt în fază.
Probleme
1.8.1. Să se descompună în serie Fourier curba cimpului in intrefierul maşini
lor electrice, ce variază conform figurii 1.80.
flcot)
Soluţie
Curba este simetrică faţă de originea axelor de coordonate, deci conţine

numai armonici sinus (C0 — O, B g — 0) şi, fiind în acelaşi timp şi o curbă
electrotehnică, va conţine numai armonice de ordin impar (.4,on+1);. ^ 0 )„
Coeficientul :
2 'Z
Ak = ^ f(«t) sin k a t ăt = — \ f ( x ) sin k x - d x = — ^ f ( x ) sin fcr-dz.

U -
2B
In intervalul 0 -s- — , f ( x ) =
2
A * = — C— x "sin k x dx = — — f i cos k x — (cos-Arc dxl

7T 3 - ^ L J Jo
SB
x cos k x — — sin k x
kn1 , k u
pentru k = 2n + 1 — termen general, rezultă :

. ■■ 8B — . ^
*42n+i = ------------- sm(2 n + 1) —
(277+ D2^ 2
Făcînd : n = 1, 2, 3. . . rezultă :
. . sin 3x , sin 5x I • /r, . 1v re sin (2/1 + l) .r Ţ

= — sin x ---------------- 1
----------- . . . + sin(2 n + 1 ) — • — 1----------— I
2 (2/i + l)2 J
1.8.2. Să se descompună în serie Fourier tensiunea electromotoare sinusoi
dală, la care s-au redresat ambele alternanţe (fig. 1.81).
1.8.3. Un generator simetric trifazat, cu conexiunea în stea, produce pe fază

tensiunea :
u A = 100 7 2 sin cit + 40 - J 2 sin 3 <ol V
şi alimentează un consumator conectat conform schemei din fig. 1.82, de im-

pedanţe:
ZA = 10 £î ; Z B =z _ _ jlO Q ; Z c = jlO n .
Fig. 1.82.
Să se determine :
a) Indicaţia ampermetrului .4 0 de pe circuitul de nul — de rezistenţa zero — •
cînd comutatorul k se găseşte cu poziţia 1 ;
b) Tensiunea indicată de voltmetrul V0 — de rezistenţa infinită — cînd
comutatorul se găseşte pe poziţia 2 ;
c) Curenţii de linie cînd comutatorul se găseşte pe poziţia 1 şi 2.
1.8.4. Circuitul din fig. 1.83 este alcătuit dintr-un generator trifazat simetric,
cu conexiunea în stea, avînd tensiunea electromotoare pentru faza A :
uA = 100 V2 sin tof + 40 V ^ s in |3 cat + + 20 V2 sin (5 co/—
Considerînd impedanţa pe fază a generatorului neglijabilă, iar receptorul

simetric de impedanţe pentru armonica fundamentală
Z (i) = 4 — j 6 O 's ă se calculeze:
a) Tensiunea de linie a generatorului;

b) Valorile eficace ale tensiunii de linie şi de fază ale generatorului;
c) Curenţii de fază şi de nul cînd întreruptorul k este închis;
d) Tensiunea între punctele neutre ale receptorului şi generatorului* cînd
întreruptorul k este deschis.
1.8.5. Intr-un circuit serie (fig. 1.84) se aplică tensiunea u = 25 + lOOsincof-f-
+ 40 sinf3 tof +
Să se determine expresia curentului ce trece prin circuit, valorile tensiunii

la bornele rezistenţei, inductanţei şi capacităţii şi valoarea puterii active
a circuitului. Se dau R = 4 D ; 6)1L =
= 6(1; — — = 3 £1
C0iC
1. 8 . 6 . Unui circuit serie cuprinzînd re

zistenţa R = 10 D, şi inductanţa wL =
> -6 O i se aplică o tensiune alter
nativă ce cuprinde armonicele de ordin
0— -1— 3— -5— -7 cu următoarele valori
eficace UQ — 15 V ; U l = 100 V ;
U3 = 40 V ; Us = 20 V ; U 7 = 10 V.
1 Să se determine valoarea eficace a
GOC curentului din circuit, puterea disi
Fig. l.Si. pată şi factorul de putere al circuitului _
1.9. CIRCUITE ELECTRICE NELINIARE lN CURENT ALTERNATIV
a) Circuitele electrice neliniare în curent alternativ se rezolvă de regulă cu

ajutorul ecuaţiilor rezultate în urma aplicării teoremelor lui Kirchhoff,
ecuaţii completate cu caracteristicile elementelor de circuit neliniare care
pot fi :
Caracteristica tensiune-curent pentru rezistoare neliniare
uR = uR(i ) (1.288)
Caracteristica tensiune-sarcină pentru condensatoare neliniare
uc = u c(q) (1.289)
Şi
df
Caracteristica flux-curenţi pentru bobine cu miez de fier
O = ® (i1? ia. . . i n) (1.290)
unde i’i, 2...n sîtit curenţii din laturile unui ochi de reţea.
Practic rezolvarea problemelor de circuite electrice neliniare se face prin
metode analitice cînd se aproximează analitic caracteristicile elementelor
neliniare (se aproximează curbele prin segmente de dreapta) şi prin metode
«jraîieo-analitice bazate pe folosirea directă a caracteristicilor în valori in
stantanee sau în valori efective ale elementelor neliniare.
b) Rezistenţa neliniară de caracteristică u = u(l ) este definită de următorii

parametri :
Rezistenţa statică R„ sau de curent continuu R cc
R* = R cc = - - - (1-2 91)
/o
ca raportul dintre tensiunea continuă U0 aplicată la bornele rezistenţei neli

niare şi curentul continuu I 0 rezultat;
Rezistenţa dinamică R d sau internă i?e
R t = Rt = (1.292)
di Ai
caracterizează comportarea rezistenţei neliniare pentru variaţii m ici ale

curentului, respectiv tensiunii, în jurul valorii de c u r e n t continuu ;
Rezistenţa echivalentă în curent alternativ R ca se defineşte ca raportul
dinlre valoarea eficace U a tensiunii sinusoidale aplicate la bornele rezis
tenţei neliniare şi valoarea eficace I a curentului nesinusoidal care străbate
rezistenţa :
K .. = -------------- -------- (3-293)
c) Funcţionarea bobinei eu m iez fieromagnetie este d a tă de ecuaţia
u = 2H + — (1.294)
dl
unde R este rezistenţa înfăşurării, iar <& fluxul bobinei ce nu variază liniar
cu curentul i.
O bobină cu miez fieromagnetic este caracterizată d e :
Inductivitatea statică L , sau de curent eontinuu L ec
L s = L ce = (1.295)
unde Ia este curentul continuu ce o străbate iar O0 fluxul corespunzător

acestui curent.
Inductivitatea dinamică L *
L „ = tini = — ■ (1.296)
Ai di
Inductivitatea incrementală L t
L-, = --- (1.297)
caracterizează comportarea bobinei cu miez de fier la variaţiile curentului

în jurul valorii de curent continuu I 0 ; pentru materialele magnetice cu ciclu
hesterezis îngust, inductivitatea incrementală este aproximativ egală cu
inductivitatea dinamică.
Reactanţa echivalentă a unei bobine parcurse de curent alternativ de

pulsaţie co este
X = coLC(l (1.298)
iar în cazul în care bobina este străbătută de o componentă de curent con

tinuu.
X Li = coLi (1.299)
Inducţia m axim ă în miezul unei bobine căreia se aplică o tensiune de va

loare eficace U şi frecvenţa f (cînd rezistenţa R a înfăşurării este negli
jabilă) este dată de relaţia :
b » “* = _7 7 47-A7
4 ,4 V -S-f
T7 (1-300>
unde N este numărul de spire al bobinei iar S secţiunea miezului bobinei.

Pierderile în fierul bobinei s î nt :
— pierderi-prin histerezis P H
Pa li B\'n a x- f - y (1.301)
— pierderi prin eurenţi turbionari (F o u c a u lt) P F
P f = k FB l ,ax- f - V . (1.302)
în care : t] = 2,4 — 4, coeficient determinat empiric ;

n = 1 , 5 — 2 , coeficient;
B max— inducţia maximă în miez ;
f — frecvenţa tensiunii ce alimentează bobina ;
V — volumul efectiv al materialului fieromagnetic al bobinei;
kp = 1 ,6 4 ‘ IO-6 c ‘ A 2 = 0,6 5,6 ; coeficient ce depinde de na
tura materialului şi a circuitului magnetic ;
a — conductibilitatea tolelor în £i_ 1 -m- 1 ;
A — grosimea tolei în mm.
d) Condensatoarele neliniare definite prin caracteristica tensiune-sarcină u c =
= u c(q) se caracterizează p rin :
Capacitatea dinamică a condensatorului C d
Cd = - ^ - (1.303)
dac
şi factorul de pierderi ■ —- tg 5 în condensator.

T a n g e n ta unghiului de pierderi S determ ină puterea pierdu tă în dielec-
tricul condensatorului ( P d) funcţie de puterea reactivă Q a acestuia.
P a = iQ| tg S (1.304)
în practică cazurile cele mai frecvente de circuite electrice neliniare în
curcnt alternativ sînt întîlnite în studiul maşinilor şi transformatoarelor
electrice (exemple de bobine cu miez de fier) şi în electronică (tuburi elec
tronice, dispozitive semiconductoare, amplificatoare magnetice etc.).
Probleme
1.9.1. 0 bobină cu 800 spire bobinate pe un miez de forma şi dimensiunile
din fig. 1.85, alcătuit din tole de oţel cu curba de magnetizare din anexa 8.5
«este alimentată de tensiunea sinusoidală U — 150 ^ 2 sin u>t la frecvenţa in
dustrială f = 50 Hz. Să se sta-
Jailească amplitudinea curentului
ce străbate înfăşurarea bobinei, 71
neglij înd ciclul de hesterezis, pier a
derile în fier şi fluxul de disper-
siune.
Urrm
Soluţie
Inducţia maximă în fierul bo
tinei :
V
R
i.U f-N -S //
150
30 60 30
4 ,1 4 -5 0 -8 -0 0 -9 0 0 -10-»
Fig. 1.85.
= 0,938 W /m 3
Din curba de magnetizare rezultă amplitudinea cîm Dului magnetic H max

an miez
Hmax = 250 A /m
Din legea circuitului magnetic, la dimensiunile bobinei
maz'b “ N I max
H,8 m a z ■B» — • 0 ,9 3 8 = 746,IO3 A /m

4rr
H.
= 3,82 A.
N
1.9.2. Caracteristica unei diode în vid poate fi exprimată analitic
i i = Au2
unde A — 6 "IO -3 amperi/Volt1;3.

Să se determine :
— rezistenţa statică şi rezistenţa dinamică a diodei polarizate cu tensiunea
continuă Ua — 20 V.
— rezistenţa echivalentă în curent alternativ cînd la bornele diodei se aplică
o tensiune sinusoidală cu valoarea eficace de 10 V.
1.9.3. Secţiunea miezului unei bobine — ■ confecţionat din tablă silicioasă

laminată la rece (curbe de magnetizare în anexa 8.5) este de 60 cm2, lungi
mea fibrei medii de 100 cm şi greutatea de 20 kg.
Să se stabilească numărul de spire al bobinei astfel încît la alimentarea
acesteia cu o tensiune sinusoidală U = 200 'sj2 sin 314 t, inducţia maximă
în fier să fie 1,2 W b /m 2 pentru care pierderea specifică în fier este 1,5 W /kg.
Să se determine valoarea eficace a curentului şi factorul de putere al bobi
nei în acest caz (se neglijează rezistenţa înfăşurării şi fluxul de dispersie).
1.9.4. Pe un miez de oţel a cărui caracteristică = f ( i ) este dată în

fig. 1.86, cu secţiunea de 2 cm 2 şi lungimea fibrei medii de 24 cm sînt bobi
nate trei înfăşurări (fig. 1.87). Prima înfăşurare — ■ de comandă — • are 500
spire şi este parcursă de un circuit continuu — •care determină starea de mag
netizare a miezului fieromagnetic şi modifică inductivitatea mutuală între
înfăşurarea 2 de alimentare ( N 2 = 40 spire) şi înfăşurarea de ieşire 3 ( N s =
= 100 spire).
Să se determine tensiunea în gol la bornele înfăşurării de ieşire E 3, cu-
noscînd că înfăşurarea de alimentare este alimentată de un curent:
i2 0,72 V 2 sin <»/, iar înfăşurarea de comandă este străbătută de curentuL
continuu I i — 0 ,48 A.
Fig. 1.87.
1.9.5. O bobină electrică cu miez de fier legată la o reţea de 220 V şi frec

venţa industrială (50 Hz), absoarbe un curent / = 10 A şi o putere P =
= 400 W . Rezistenţa ohmică a bobinei, măsurată în curent continuu este
de 2 Q. Ştiind că bobina are N = 200 spire să se determine :
a) factorul de putere al bobinei ; • •
b) forţa contraelectromotoare E indusă în bobină; • .
c) fluxul maxim <&ro(trc ; -
d) pierderile de putere în cuprul bobinei P Ca;
e) pierderile de putere în fier P Fe ;
f) curentul magnetizant şi curentul corespunzător pierderilor în fier I0.
■ ' . ’ i . . <'•
1.9.6. La frecvenţa de 50 Hz pierderile prin histerezis şi curenţi turbionari
pentru o bobină de reactanţa, sînt de respectiv P H == 500 W şi P F' ±= 300 W .
Presupunînd că tensiunea de alimentare rămîne constantă să se. calculeze
valoarea acestor pierderi la frecvenţa de 100 Hz (se neglijează căderile de
tensiune).
1.9.7. O bobină de reactanţă, pentru tensiunea de 200 V, frecvenţa de 50 Hz

şi N — 150 spire are circuitul magnetic din tole laminate la rece groase de
0,5 mm. Circuitul magnetic cu secţiunea de 50 cm2 şi lungimea medie de
110 cm prezintă două întrefieruri de 0,1 mm fiecare. Să se determine curentul
magnetizant, curentul total absorbit şi factorul de putere al bobinei. Se
neglijează grosimea izolaţiei tolelor şi căderile de tensiune în bobină.

Capitolul
PROBLEME DE REŢELE ELECTRICE
2 .1 . PARAMETRII REŢELELOR ŞI TRANSFORMATOARELOR

ELECTRICE
a ) Elementele electrice ale liniilor electrice aeriene trifazate s în t : rezistenţa

activă a liniei R L, rezistenţa inductivă a liniei X L, perditanţa liniei GL şi
susceptanţa capacitivă a liniei B L. Schemele echivalente de calcul ale lini
ilor electrice sînt reprezentate în fig. 2 . 1, a ; 2 . 1, b ; şi 2 . 1, c.
Fig. 2.1. a) schema in n ; b) schema in F ; c) schema in T.

PROBLEME DE REŢELE ELECTRICE 115
în care impedanţa liniei Z L= y]R\, + X 2h şi admitanţa liniei Y L = y j G % R \ .

b) Rezistenţa activă R L se calculează cu relaţia :
Rl = p - = — [0 ] (2 . 1)
S Y •5
unde : p este rezistivitatea conductorului,în ^ ram

m
m
Y — conductivitatea conductorului, în
Qrara2
l — ■ lungimea conductorului liniei, în m ;
s — ■ secţiunea conductorului, în mm2.
Rezistivitatea p depinde de temperatură :
Po = p*[l + «(0 - 20°)] (2.2)
în care coeficientul de temperatură a are valoarea de 0,0039 pentru alu

miniu, 0,0042 pentru cupru şi 0,0062 pentru oţel.
c) Reactanţa induetivă a liniei X L depinde de inductanţa proprie L a circui
tului unei faze, de inductanţa mutuală M dintre faze, de raza geometrică
a conductorului r0, de distanţa dintre conductoare d. Se exprimă prin expresia:
YL — Y __ Y
^xm
în care : X p — coL este reactanţa inductivă proprie ;
X m = coM — reactanţa inductivă mutuală.
Pentru o linie monofazată în simplu circuit (cu două conductoare izolate) :
XL = w— In— — — [O/km] (2.3)

2 0,779 T,
Pentru o linie trifazată, cu transpunere simetrică cu sim plu c ir c u it:
XL= w — In — —— *0 ,1 4 5 log [O/km] (2.4)

2- 0,7 79-r0
Pentru o linie trifazată — cu transpunere simetrică cu dublu c ir c u it:
XL = co— In — — — [O/km ] (2.5)

271 0,7 79-r„
Pentru o linie aeriană cu conductoare jumelate simetrice (sim plu circuit) :
= co — In ——— [O/km ] (2.6)

2n Er£2-r„
Pentru liniile aeriene cu conductoare tubulare :
XL= u In — ^ ------ [O/km] (2.7)

2^ 0,779 -i;, T0 J
116 PR O BLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
in care : co = 2~f este pulsaţia, în — ;

s
jl-'-o = 47t- 10- 4 — permeabilitatea vidului, în H/km ;
r0 = raza geometrică a conductorului, în mm ;
c/12 = distanţa dintre conductoare (în cazul liniilor monofazate),
în mm ;
dm = —- distanţa medie geometrică dintre conduc
toare la liniile trifazate cu un singur circu it;
D,„ =A / ■ -(/j- J_r l — distanţa medie geometrică pen-

V C-l I II '<4 IU
tru liniile trifazate cu dublu circu it;
(1, 2, 3 —- notaţiile conductoarelor din primul circuit I, îl, I I I —
idem din cel de al doilea circuit) ;
ţi. — factor numeric conform tabel 2.1 ;
E., — factor numeric conform fig. 2.2 ;
E3 — factor numeric conform fig. 2.3.
T a b e l u l 2.1
Coudiicloare fa sc ici: î ar t! factoru l
N u m ă ru l con du c
t o a r e lo r c o m
p o n e n t e : ii 0 4
!
ţ
V 0,88 0,92 0,94 i
V ig . 2.2. F a c t o r u l p en tru c o n d u c to a r e F ig . 2.3. F a c t o r u l p e n tru c o n d u c to a ro tu -

fa s c lc u la r e : n — n u m ă ru l da c o n d u c to a r e ; b u la re .
jT0 — r a z a g e o m e tr ic ă a c o n d u c to r u lu i în m m ;
5 — d is ta n ta d in tr e c o m p o n e n te le ta s cica -
Iu lu i in vn.
PR O B LE M E DE REŢELE ELECTRICE UT
d) Perditanţa GL este determinată de pierderile în dielectric A P d şi de pier

derile prin efect corona A P c, conform relaţiei :
[S/km ] (2.8)
U — fiind tensiunea reţelei.

Pierderile prin dielectric A P d fiind foarte mici se neglijează în practică,
iar pierderile corona se calculează cu formula :
ă P c = ~ ^ r i f + 25) V t L' ( L T _ ^ r ) 2-10- 5 [kW/km] (2.9)

unde :
84 -m gt 0 l g - - ^ [kVj (2.10)
In care : U cr este tensiunea critică, corespunzătoare cîmpului la eara

apare fenomenul corona, în kV ;
3 *9° •b
S = — -------- densitatea relativă a aerului ;
273 - fj
b —■ presiunea barometrică, în cm H g ;
0 —• temperatura aerului, în °C ;
mt — coeficient de neuniformitate a suprafeţelor conduc
toarelor liniei electrice aeriene ;
= 0,93 — 0,98 pentru conductoare monofilareşi
0,83 —•0,87 pentru conductoare multifilare ;
in., — coeficient care depinde de starea atmosferică, egal
cu 0,8 pentru timp ploios şi 1,0 pentru timp uscat;
r0 — raza geometrică a conductorului, în cm.
e) Susceptanţa capaeitivă B L, reprezintă inversul reactanţei capacitive a
liniei
B l = <*CL = B v — B m = - - [S/km] <2.11}
■&C
Bp (o C.p
Bn
în care : CL este capacitatea de lucru sau ciclică a liniei, în F/km.

Cp — capacitatea proprie faţă de pămînt a liniei, în F/km,
C m —- capacitatea mutuală, între fazele liniei în F/km ;
B p — susceptanţa capacitivă proprie, S/km ;
B m — susceptanţa capacitivă mutuală, S/km.
Susceptanţa capacitivă a liniei ( B L) se calculează cu formulele (pe fiecare
fază) :
Linii aeriene monofazate cu două conductoare izolate :
Bl = [S/km] <2.12}
118 PR O BLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTR ICE
Linie trifazată, cu transpunere simetrică, simplu circu it:

6)27:£„
B r. - [S/km] (2.13)
ln ■
Linie trifazată, cu transpunere simetrică, dublu circuit
BL = ^ ^ - ţs/km] (2.14>
ln -
Linie trifazată, cu conductoare jumelate simetrice :
m27C£0
Br [S/km] (2.15)
ln ■
Linie trifazată cu conductoare tubulare
Bl = [S/km] (2.16)
ln
m care s0 = — ■F, permitivitatea vidului, restul notaţiilor fiind aceleaşi

47r9-109
ca la paragraful 2 .1, c.
f) Capacităţile parţiale ale lin iei faţă de pămînt ( C P) şi mutuale (C TO) — pre
zentate în fig. 2.4 — se calculează conform formulelor din tabelul 2 .2 , în func
ţie de capacitatea de lucru a liniei CL
Cr = ik [F/km] (2.17)
ii>Xc Oi
g) Impedanţa de secvenţă hom opolarâ

(Z0) definită ca impedanţa pe fază a
sistemului homopolar al unei linii tri
fazate, în care prin conductorii [celor
trei faze circulă curenţi egali şi în
fază, se calculează cu ajutorul expre
siilor :
Impedanţa homopolară a liniilor
aeriene cu conductoare funie simplu,
circuit, fără fir de gardă ( Z 0L)
? o t= R o + jX 0 [O/km pe fază]
Fig. 2.4. (2.18)
P R O B LE M E DE REŢELE ELECTRICE 119
T abelul 2.2.
C a p a c ită ţ ile p a r ţia le a le l in iilo r a erien e trifa z a te
’ 1 ||
I V —
\ Configuraţa i ------- 1 !!
\ fazelor
4 * * i — i I
t ii
| Capacităţi \ i
J parţiale s\
. . . |
1 c P (0,6............ 0,7 )CL (0,55.......... 0,6) CL (0.5....... 0.55) Q
Cm
(0,13...........0,10)CL (0,15.......... 0.13) q . (0,17 0,15) C ,|
_ . .. ■ . !
Impedanţa homopolară a liniilor aeriene cu condensatoare funie, simplu

circuit, cu fir de gardă ( Z0s).
3 Z2
Z 0s— Z aL — —
_l [ O/km pe fază] (2.19)
Linie cu dublu circuit, fără fir de gardă ( Z 0D)
ZSB = Z 0L + 3Z m [O/km pe fază] (2.20)
Linie cu dublu circuit, cu fir de gardă ( Z qDs) :

z ?m
Zpvs — Z p o — [ O/km pe fază] (2.21)
In care :
2?0 = rezistenţa homopolară
R0 = r l + [Q/km pe fază] ( 2 .22 )

4
-X0 — reactanţa homopolară a liniei

£
X 0 = 3fi 0f In ; ; [ Q/km pe fază] (2.23)
V O .7 7 9 r0d i 1 1 r 1 V '
8 fiind adîncimea efectivă de pătrundere a curentului alternativ în pămînt,

•determinată în funcţie de conductivitatea electrică a soclului x (conform
tabelului 2.3).
- 1,85 [m m ] (2.24)
V2Kfy^K
120 PR O BLEM E DE STA ŢII ŞI REŢELE E LECTR ICE
T a belu l 2.5
Adîucim ea 5 de pătrundere a curcnlului ;;lterii:;(iv în păm int
i
f
Frecvenţa (IIz ) f 50 5000 500 50 1 500 5 000
I
C o n d u c tiv ita te a 20 2
s o lu lu i (S / k m ) (sol um ed) (s o l u s c a t)
A d î i ’. c im e a d e p ă
tr u n d e r e (m m ) S 655 207 65 2 070 | 655 207
Z , m — impedanţa mutuală a buclelor conductor de linie-pămînt şi fir

de gardă.
Z sm = — nBf + j'tL0f- In — - [Q/km] (2.25)
4 d,
unde: d, = ^ d l s-d2s-d3s - - distanţa medie dintre conductoarele 1, 2, 3

şi firul de gardă s (un singur fir de gardă) ;
ds = y d ls-d2s-d3s-d1's -dz's-d3's —- distanţa medie dintre conductoare
şi firele de gardă S şi S ’.
Z s — impedanţa buclei fir de gardă-pămînt.
= --- + f + jfW fln 4 + — 1 [Q/km] (2.26)

a 4 L rs 4a J
unde : R s este rezistenţa firului de gardă. R s — R L pentru conductoare

de Cu, A L şi 01-A l; R s — (1,15— 1,6) R L pentru conduc
toare din sîrmă de o ţe l;
a — numărul firelor de gardă. .
ur — permeabilitatea relativă a conductorului firului de ga rd ă:
ar = 1 pentru conductoare de Cu, Al, 01-A l ([xr = 15— 100
pentru conductoare din sîrmă de o ţe l);. .
r, —- raza echivalentă a conductorului firului de gardă ;
r s —• raza geometrică ă conductorului firului de gardă •
pentru a — 1, r' = r3
a 2, rs -yj1r s * dss
dtf —- distanţa dintre firele de gardă;

Z m —- impedanţa mutuală a conductoarelor liniei (dublu circuit) cu pă-
mîntul. '
Z m= - ^ + ja o f-ln — [Q/km] ; (2.27)

4 D
unde :
D = V dn ’ d211- d3U1’ du l ~d2ni ’d3i [mm]
îi' ^211? dslll, clul , dzlll, d3I fiind distanţele geometrice dintre conduc-
toai'ele fazelor celor două circuite ale liniei aeriene, în mm.
g ) Reaetanţele inductive şi suseeptanţcle capacitive ale cablurilor electrica
-de tensiuni şi secţiuni frecvent folosite sînt date în anexa 7.8.
h) Elementele electrice ale unui transformator electric cu două înfăşurări i
Rezistenţa transformatorului
m
[0 ]j (2.28)
Om
Reactanţa transformatorului
-- [£!] (2.29)
100
ônduetanţa transformatorului
Gt [S] (2.30)
ii
Susceptanţa transformatorului
Br = [S] (2.31)
i ou i '
P Cu este pierderile transformatorului la scurtcircuit

(in cupru), iu \Y ;
Pre — pierderile transformatorului în gol (în fier),
în W ;
lo 70 - Jl 100 — curentul de mers în gol al transformatorului
I,
în procente ;
— 100 — tensiunea de scurtcircuit, în procente ;
r,
Un ' __
tensiunea nominală a transformatorului, V j
s» —
puterea nominală a transformatorului, VA,
Schemele echivalente ale transformatorului cu două înfăşurări sînt indi
cate în fig. 2.5.
Zi Z,
7 7 Z,
Y,
cs—o
F ig . 2.5. a ) sc h e m ă e c h iv a le n tă in T : b) sc h em ă e c h iv a le n t ă în r.
Z'it —— H y " f j A j i f 1 y -- G j» ■j
122 PR O BLEM E DE STA ŢII ŞI REŢELE ELECTRICE"
j ) La transformatoarele cu trei înfăşurări conductanţa (GT) si susceptanta

(S t ) se calculează cu aceleaşi formule ca şi pentru transformatoarele cu două.
înfăşurări. Cele trei rezistenţe şi cele trei reactanţe (schema echivalentă-
din fig. 2 .6 ) se determină pe baza măsurătorilor efectuate în trei regimuri de
scurtcircuit în care se află pe rînd u12%, « 23% şi usl % şi respectiv P sc 12,,
P sc 23? Psc 31 cu ajutorul cărora se află —■ pe baza formulelor similare din,,
paragraful precedent —■ X 12, X 23, X 31 şi respectiv i?12, jR23, R 3i -
Rezistenţa fiecărei înfăşurări :
~ (^12 + ^31 — ^ 23)
J?2 = — (i? l2 + -R23 ' P 31) (2 .3 2 )»
P 3 — ~ (^23 "F R 3I ^ 12)-
Cînd se dă o singură valoare pentru pierderile în cupru ale unui transfor

mator cu trei înfăşurări, valorile rezistenţelor R x, R„, R a depind de pute
rile înfăşurărilor transformatorului conform tabelului 2.4.
T a b elu l 2.4'
T ip u r i con stru ctive de tra n sform a toa re cu trei în fă ş u r ă r i
T i p u l înfăşurare' p r im a r ă înfăşurare secundară în fă ş u r a r e terţiară
I 100% 100% 100%

II 100% 100% 6 6,7%
III 100% 66,7% 6 6,7%
Pentru transformatoare de tipul I
Rl = R t = R t = ± Pctţ £ (2 33>
Pentru transformatoare de tipul II :
(234>
~ sn
Pentru transformatoare de tipul I I I :
Reactantele înfăşurărilor :
X 1 = ^ - (X 13 + X 31- X 23)
x, ( X 12 + X 23 X.l) (2.36)
X 3 — --- (X S3 X 31 — X 12)
F ig . 2.6. a ) sc h em a e c h iv a le n tă in T : b ) sc h e m a e c h iv a le n tă în F .
Z, = Iii + ; Z , — U 2 -|- j.Y , ; Z 3 — 7î3 -r j A ' 3 : i T — G T — j B r .
Probleme
2.1.1. Să se determine elementele electrice ale liniei electrice trifazate de

220 kV, cu simplu circuit, pe stîlpi de metal, cu un fir de gardă, cunoscînd
că linia este realizată din conductoare de cupru cu secţiunea de 185 mm2,
despoziţia fazelor orizontală şi distanţa între faze de 6,5 m. Linia are o lun
gime de 80 km.
Soluţie
Rezistenţa electrică la temperatura de 20°C :
Rl = pac»» ■ - “ 0-017 = 5,51 D

8 185
Reactanţa inductivă X L :
(ln ——— l = 0,145 ( i g — *2— ] l

( 0,779 t „ { a 0,779 T o i
dm = V d 12-d23-d31 = ^ 2 - 6 ,5 3 = 6-5^2 = 8,20 m
/o 7,6 mm
8200
X L = 0,145-80-lg = 36,44 O
0,779-7,6
124 PR O BLEM E DE STA ŢII SI REŢELE ELECTRICE;
Cifmduetanţa GL
Se consideră A P a — 0
& P C= ( f + 25) £î_(L7— t/cr)2-10~5 kW/km
S 200
E/,r = 84-5-m1-m2T 0- lg —- = 84-1-0,85-0,76-0,9 log
J’o 7,G
In care s-a considerat:

S = 1 ; m r — 0,85 ; m 2 = 0,9
R ezu ltă: U „ = 147,8 kV şi A P C = 28,2 kW/km
28 200
G£ •80 = 46.G-10-6 S.
2202 -10_e
Susceptanţa capacitivă
2 - f - 2 T . -80
i -i 203-10"2 S
In — 30“ -1 C« -2,303 ]g — -
A. 7,6
i c
S-a luat e0 —
A k -9-1 0“ m
2.1.2. Să se determine parametrii electrici ( R T, X T, GT şi B T) ai unui trans

formator cu două înfăşurări de 31,5 M VA ; 115 ± 2 X 2,5%/6,3 kV, pier
derile în cupru de 105 kW, pierderile în gol de 40 kW ; usc% — 9% şi)
Î9% = 1,2%. Parametrii electrici se vor raporta la tensiunea de pe plotul;'
maxim al înfăşurării primare.
Soluţie
Rezistenţa transformatorului R :
U2 m - 1 r,3 1 Î7 ,8 5 2 • 10s , „
VRr —
= - Pa
j' cu 2~ — lO o’ lO •——--------- — 1,47 O
31,o 2-IO12
115
u 115 + 2 x 2,5 x — = 117,85 kV.
100
Eeaetanţa transformatorului X T :
- J L .J îî g W ; = 3 9 6S jj
100 S„ 100 31,5-10»
Conductanţa transformatorului
40 -103
trj» :
G‘ Jj ± 2 - 10- r
\> 117,S5J-10»
PR O BLEM E DE REŢELE ELECTRICE 125
Susceptanţa transformatorului :
B h ° L . l Îl = ± 1 ...= 27-IO-6 S
100 U„ 100 117,85£-IO6
2.1.3. Să se determine reactanţa inductivă şi rezistenţa unui transformator

cu trei înfăşurări de 40 M VA, 10/35/6 kV, puterile celor trei înfăşurări fiind
egale. Transformatorul are pierderile în cupru de 150 kW şi tensiunile de
scurtcircuit dintre faze
" • .... ............. - 17% ■
*•------u12 = ; -<
u331 = 10,5% ; u23 — 6%.
Soluţie :
R, = fla = R 3 = - P c u - r
Z £>n
Raportînd toate rezistenţele înfăşurărilor la tensiunea de 110 kV rezultă
Ri = Rz = ^ 3 = — 150 -IO3- = l 13 4 Q
2 4 0 = -IO 12
Reaetanta X i :
r 2
’Y ’ __ u «ci #
* 1 100 s„
ueci % = — (t/12% + u13% — u2î% ) - —— — -f> — 10,75%
Xl = i ^ Z £ - l i ^ = 32,51 Q
100 -10-IO6
în mod similar
usc2°o = — («i2 + u23— u31) % = = 6,25%
X , = — L ~ 1102-L°8
_ = 18,90 a
■ 100 40-10“
Ukc300 = ^ - (« 3 1 + «23— «12>% = 10,0 ^ ~ 17 = ---0,25%
a ^ i l 0M 0. = a75 D
100 40-10“
2.1.4. Să se verifice dacă în condiţii dc umiditate maximă (ploaie) pe linia

de 110 kV confecţionată din conductoare funie de Ol-Al cu secţiunea de
150 mm3 si distanţa dintre faze de 3,5 m (coronament în triunghi) apar
pierderi prin efectul corona. Linia are la capătul dinspre sursă tensiunea
de 118 kV şi la capătul dinspre consumator (ensiunea de 105 kV. Linia are
o lungime de 50 km.
Soluţie
T e n siu n e a critică pe linie, în condiţiile în care :
/iij = 0,85 ; 77i2 = 0,8 şi S = 1 rezultă :
U cr = 84-m1- fiv 8 - / v lo g — = 84-0,85-0,8-1-0,69-2,75 - 108,38 kV.

n
Deoarece pe o bună porţiune de linie tensiunea de lucru este mai mare
decît tensiunea critică, rezultă că vor exista pierderi corona pe o lungime
de 37 de kilometri de linie, începînd dinspre sursă.
2.1.5. Pentru mărirea capacităţii de transport a unei linii electrice aeriene

de 35 kV cu conductor de cupru (S = 35 mm2) se montează alăturat, pe stîlpi
separaţi, o a doua linie tot de 35 kV cu conductoare de Ol-Al cu secţiunea
de 50 mm2. Ambele linii au conductoarele amplasate orizontal la distanţa
de 2,5 m, între fazele vecine. Ştiind că lungimea liniei este de 10 km, să
se determine impedanţa totală ale celor două linii cînd funcţionează în pa
ralel.
2.1.6. Două linii de 110 kV, confecţionate din conductoare de aluminiu cu

secţiunea de 150 mm2 sînt montate pe stîlpi de beton dublu circuit şi au
coronamentul conform fig. 2.7. Să se determine
reactanţa inductivă şi susceptanţa capacitivă
a fiecărei linii, raportate la 1 km de linie.
2.1.7. Caracteristicile unui transformator de

110/6 kV, cu o putere de 25 M V A sînt: tensiu
nea de scurtcircuit usc% = 11% ; curentul de
mers în gol ia% = 3 % , pierderile de mers
în gol P0 = P Fe = 80 k W ; pierderile la scurt
circuit P sc — Pcu = 180 kW. Să se determine
elementele componente ale schemei echivalente
a transformatorului.
2.1.8. Să se determine impedanţa homopolară

Fig. 2.7. a unei linii aeriene de 110 kV, simplu circuit,
fără fir de gardă, realizată din conductoare de
cupru cu secţiunea de 70 mm2 şi conductoarele dispuse în linie, la distanţe
de 2,5 m între două faze vecine. Lungimea liniei este de 25 km.
2.1.9. Să se calculeze impedanţa homopolară a liniei de 35 kV, confecţionată

din conductoare de aluminiu cu secţiunea de 70 mm2, avînd dispoziţia faze
lor şi a firului de gardă conform fig. 2.8. Firul de gardă este din oţel cu sec
ţiunea de 25 mm2. Lungimea liniei este de 15 km.
PR O B LE M E DE REŢELE ELECTRICE 12T
F ig. 2.8.
2.1.10. Să se determine impedanţele şi admitanţele transformatoarelor tri

^
fazate ridicător de 40 M VA, 10,5/121 kV şi coboritor de 31,5 M VA, 121/6 kV.

Transfoi’matorul ridicător are u. 10 îo/0 2%, P Fe = 80 kW
............................................................................
P Cu .= 140 kW iar transformatorul coboritor usc% = 12% ; i0% = 3% ;

p Fe = 70 k\V ; P Cu = 120 kW. T oţi parametrii se vor raporta la tensiunea
de 121 kV. ’ '
2.1.11. Să se determine elementele schemei echivalente ale transformatorului

coboritor trifazat cu trei înfăşurări de 60 MVA, 220/115/20 kV, ştiind că
înfăşurarea de 220 kV este dimensionată la puterea nominală, iar celelalte
înfăşurări numai la 66% din puterea nominală. Pierderile de scurtcircuit
pentru înfăşurarea maximă sînt de 220 kW, iar tensiunile de scurtcircuit cores
punzătoare : u,.c 12(220/110) = 17% ;
S
U s c 3 1( 20/2-2 0) — 10,5% ; « s c 23(110/20) —
= 6,5 %. Pierderile de mers în gol
3000
au valoarea de 100 kW, iar curen

tul de mers in gol /0% = 2,5%.
>
’ 1 3500 3500 T „
2.1.12. Să se determine impedanţa 3000 3000 3000 3000- j o
liniilor electrice de 110 kV, confecţi o-----------
onate din conductoare de Al cu sec
2 6----------------- ---------------
3
ţiunea de 150 mm2, montate pe stîlpi
cu dublu circuit cu dispoziţia fa
zelor conform fig. 2.9. Se presupune
că liniile au lungimea de 30 km şi
funcţionează în paralel. Fg. 2.9.
2.1.13. Să se calculeze capacităţile parţiale şi mutuale ale liniilor din pro

blema de la 2.1.12.
2.1.14. Să se calculeze impedanţa homopolară a liniilor din problema 2.1.12,

considerînd că funcţionează în paralel, iar firul de gardă este confecţionat
din funie de oţel cu secţiunea de 50 mm2.
S, 2.1.15. Să se calculeze impedanţa unui

circuit format din :
un transformator ridicător de
3 3 3 3 25 MVA, 10,5/115 kV Şl U s, =10%.
P c u = 110 kW ;
— • două linii de 115 kV pe stîlpi cu
4,5 dublu circuit, executate din conduc-
toare de cupru cu secţiunea de 90 mm2,
(dispoziţia fazelor din fig. 2.10) cu
lungimea de 35 km) şi,
— două transformatoare coborî-
toare de 10 M VA fiecare 115/6,3 kV,
u, c = 8% şi pierderile în cupru de
Fia. 2.10. 80 kW.
2.2. ÎNCĂLZIREA CONDUCTOARELOR
a) In regim normal de funcţionare un conductor electric este străbătut de

curenţi nominali de lungă durată şi de curenţi de suprasarcină de scurtă
durată.
Balanţa termică dintre căldura produsă de trecerea curentului, căldura
acumulată de conductor şi căldura cedată mediului înconjurător este dată
de relaţia :
Q = P R ă t = G - C - d0 + k- F ( d — 0o)-df [J] (2.37)
în care: Q este cantitatea de căldură dezvoltată la trecerea curentului
în J ;
I — curentul în A ;
R — rezistenţa ohmică a conductorului, în O ;
dt — timpul, în secunde ;
G — masa conductorului, în k g ;
C — căldura specifică a conductorului, în J/kg °C ;
k — coeficientul de transmitere al căldurii în J/m2 °C ;
F — suprafaţa conductorului, în m2 ;
t = 0 — 0O •— ■ supratemperatura conductorului faţă de mediul
înconjurător, în °C ;
d0 — creşterea de temperatură a conductorului, în °C.
PR O B LE M E DE REŢELE ELECTRICE 129
Rezolvarea ecuaţiei de mai sus dă supraîncălzirea t a conductorului în

funcţie de timp :
( __L] _ L (2-38)
f = Tmoil l — e r j + Tie T [DC]
R12
unde : ? max = — ;-----temperatura maximă stabilizată atinsă de conductor,
în °C ;
T = — ■ constanta de încălzire ;
kF .
-r{ — temperatura iniţială a conductorului diferită de tem
peratura mediului înconjurător.
Expresia CGd0 — reprezintă căldura acumulată de conductor,
iar kF(Q — 0o)d/ — căldura cedată mediului înconjurător.
In regim stabilizat întreaga cantitate de căldură degajată de trecerea curen
tului se cedează mediului înconjurător.
în funcţie de această situaţie, la o secţiune dată a conductorului se admite
un anumit curent, presupunînd stabilite temperatura mediului înconjurător
şi temperatura maximă admisibilă a conductorului. Invers — pentru aceleaşi
condiţii stabilite, la un curent impus se poate stabili secţiunea necesară.
în practică se stabilesc temperaturi maxime admisibile ale diferitelor tipuri
de conductoare pentru anumite temperaturi ale mediului înconjurător (ta
belul 2.5), iar în funcţie de secţiunea conductorului curenţii admişi pe con
ductori (anexa 7.9. a, b, c).
T a belu l 2.5
îu c ă lz ire a d ife rite lo r tip u r i de conductoare în re gim de lu n gă d u ra tă
T em peratu ra m axim ă T em p . m ediulu i

în con ju ră tor
T ip u l de condu ctor 0
°C ”C
C o n d u c to r n e iz o la t d e Cu, A l , O l — A l , m o n
t a t în e x t e r io r 70° + 25°
C o n d u c to r n e iz o la t d e Cu, A l , O l — A l , m o n
O
O
t a t în in t e r io r +25°
C o n d u c to a r e iz o la t e cu P V C sau c a u ciu c 20° ( P V C )

50°
15° (c a u c iu c )
C a b lu ri cu iz o la ţ ie d e h îr t ie 5 0 -8 0 ° «3 5 °
C o n d u c to a r e iz o la t e cu i z o la ţ ie p e b a z ă d e
s tic lă <105° îs 35°
b) Alegerea secţiunii conductoarelor la funcţionarea la curenţi normali de

lungă durată se face în funcţie de secţiunea economică, conform nomencla
toarelor din standarde (după modelul anexelor 7.9), verificîndu-se condiţia :
/ . < / „ = a, •<*»•/« (2-39)

130 PRO BLEM E DE STAŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
în care : l ee este curentul de durată din conductor, în exploatare ;

at coeficient de corecţie de temperatură (anexa 7.9, 6 si
7.9, c ) ;
coeficient de corecţie care ţine seama de numărul conduc
toarelor pozate alăturat şi de distanţa dintre conductoare
(anexa 7.9, b şi 7.9, c) ;
It curentul admisibil în tabele (teo retic);
Ia curentul admisibil în conductor în condiţii de exploatare
date.
c) Alegerea secţiunii conductoarelor la curenţi de suprasarcină de scurtă
durată se face de regulă numai pentru circuitele de joasă tensiune protejate
prin siguranţe fuzibile, plecîndu-se de la premiza că fiecărui fuzibil cu un cu
rent nominal dat îi corespunde o anumită secţiune a conductorului pe care
să-l protejeze. Alegerea constă în corelarea curentului de topire al fuzibilului
( I f ), cu valoarea curentului admisibil în conductor ( I a) şi cu curentul de
exploatare de lungă durată ( I e), prin respectarea condiţiilor :
If > Ie şi If < Ia (2.40)
în cazul prevederii de siguranţe fuzibile cu inerţie termică mică (de obicei
pe circuitele de alimentare ale motoarelor asincrone) se mai prevede şi condiţia
care ţine seama de faptul că fuzibilul nu trebuie să se topească la trecerea
curentului de pornire ( I porn) :
Ir > (2.41)
m care :
n -l
I mas: m S I i "1“ I p o r n
i= 1
unde : m este coeficient de simultaneitate a consumatorilor de pe circuitul

p ro te ja t;
S / i — suma curenţilor maximi ai tuturor receptoarelor de pe cir
cuit, cu excepţia motorului care posedă cel mai mare curent
de pornire ( I Por„) ;
a —■ coeficient ce depinde de caracteristica motoarelor asincrone :
a = 2,5 pentru motoare asincrone în scurtcircuit cu durata
de pornire 5— 10 s, cu porniri rare ; a = 1,6—.2,0 pentru
motoare în scurtcircuit cu porniri frecvente şi durata de
demarare de cca 40 s.
în anexa 7.10 se dau curenţii nominali ai fuzibilelor şi secţiunea circuitelor
ce le pot proteja.
Probleme
2.2.1. Să se determine sarcina admisibilă a unui conductor de cupru neizolat
cu secţiunea de 35 mm2 la temperatura mediului înconjurător de + 25°C,
cînd i se admite o temperatură maximă de 50°C.
Soluţie
Din normativ se ştie că pentru conductor neizolat de cupru (anexa 7.9, a) :

curentul teoretic este I t = 220 A la o temperatură a mediului înconjurător
de +25°C şi 0B„ = 70°C.
Din relaţia balanţei termice în regim stabilizat:
P R — CF(0 — 0O) rezultă
Pentru o altă temperatură a conductorului 0' corespunde un curent I '
r = f Ş - ( 0 '- ( W
sau :
i' = - ' l / S = 220l / l = 1S6A

2.2.2. Să se determine numărul şi secţiunea necesară cablurilor de conductoare
de cupru de 10 kV necesare racordării unui generator de 25 M W ; cos cp = 0,85 ;
U„ = 10,5 kV cu un transformator ridicător de 31,5 M V A ; 10,5/110 kV.
Cablurile sînt pozate în subteran, la distanţa de 100 mm între ele, iar tempe
ratura mediului înconjurător este de 30°C.
Soluţie
Curentul de exploatare :
Ie = -7 =-— = ----- ------------= 1 620 A

V3 U n 0 ,8 5 - y ‘i ■ 10,5 -103 '
Secţiunea şi numărul cablurilor trebuie aless din considerente tehnico-

economice (o secţiune prea mare înseamnă o densitate mai mică de curent,
o secţiune prea mică înseamnă un număr exagerat de cabluri).
Se propun spre alegere secţiunile de 150, 185 şi 240 mm2. Ţinînd seama de
relaţiile :
Ie ^ /.
şi utilizînd datele din anexa 7.9, b, rezultă ;
71 an
s num ăr cablu ri a, Ja ^cupru
A
150 m m 2 320 7 0,73 1,09 1 782 A 9,34 k g / m

185 m m 2 340 6 0,75 1,09 1 765 A 9,879 k g / m
240 m m 2 420 5 0,78 1,09 1 785 A 10,68 kg/m
Avînd în vedere consumul neeconomic de cupru cît şi dificila manipulare

a cablurilor de 240 mm2 se renunţă la această secţiune. Se optează pentru
secţiunea de 185 mm2 (cabluri mai puţine, manipulări mai reduse şi lucrări
de construcţie mai mici).
Observaţie : G — greutatea cablului pe metru liniar şi fază s-a calculat cu
G — n- s-y-l — n - s -8,9-1
2.2.3. Să se determine secţiunile cablurilor de cupru cu izolaţie PVC ce ali

mentează panourile de distribuţie 1 şi 2 din postul de transformare PT.
Dimensionarea se face numai din considerente de încălzire, deoarece distanţele
pînă la postul de transformare sînt neglijabile. Caracteristicile motoarelor şi
ale celorlalte receptoare rezultă din datele fig. 2.11 şi ale tabelului 2.6.
F ig . 12.11.
T a belu l 2.6
M o t o r nr. 1 2 3
P u te re a k W 10 15 6
fi 0,87 0,88 0,85
cos 9 0,85 0,85 0,8
t ip u l m o to r u lu i cu r o t o r b o b in a t în s c u r tc ir c u it în s c u r tc ir c u it
Ipornl^n 2,5 5,5 6
C o e fic ie n t d e în c ă rc a re 1,0 0,9 1

Să se determine şi curentul nominal al siguranţelor fuzibile ce se montează

pe circuitele receptoarelor şi ale alimentărilor panourilor de distribuţie,
cunoscîncl că montajul este realizat aparent pe pereţi, în interiorul clădirii,
la e0 = 20°C.
Soluţie
a) Electromotorul nr. 1
T p 10-io3
20,56 A
cos 9 V'-i U r t 0 ,8 5 .^ 3 -3 8 0 -0 ,8 7
I, = = 20,56 A.
oc a 2,5
Rezultă o siguranţă cu un curent nominal de 35 A şi impune o secţiune

a conductorului de alimentare a motorului de 4 mm3 (anexa 7.10).
b) Electromotorul nr. 2
r . n n r 0 ,9 -1 5 000 r c .
I e > 0,9Jn = -p=----------------- = 27,45 A
f 3 - 0 ,8 8 - 0 ,8 5 - 3 8 0
r Jjnaz_ _ hor^ = _^30-5_ — 83,875 A

a a 2,0
Din condiţia
I , I e şi If < Ia
rezultă necesitatea folosirii unei siguranţe fuzibile de 80 A, căreia îi corespunde
o secţiune a conductorului protejat de 10 mm2. Se alege secţiunea de 10 mm2.
c) Electromotorul nr. 3
r r 0 000 10 .
Ie > h = T=-------------------
) / 3 - 0 ,8 5 -0 ,8 -3 8 0
= l3>42 A
J r_w , = G.;l3' l2_ ^ 32,21 A

a 2 .5
Din condiţia I e I e ; I f In = T - ---- = -------= 30,42 A
]/ 3 U „ 3 -3 8 0
I e > 30,42 A ; I a = 36 A ; S = 4 ram2
Se alege un fuzibil de I t > 30,4 A, de 35 A şi S = 6 mm2

134 PRO BLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
e) Fiderul de ilum inat I I

10 000
I "> I 15,21 A
îT- 3S0
I e > 15,21 A ; I a — 21,0 A ; S = 1,5 mm2 (Se alege
S = 2,5 mm din condiţii dc rezistenţă mecanică).
Se alege un fuzibil de 25 A ; S = 4 mm2,
g) Fiderul de ilum inat I I I
15 000
22,8 A ; S = 2,5 mnr ( I a = 23 A)
^ 3 -3 8 0
Se alege un fuzibil de 25 A, S — 4 mm2

h) Magistrale de alimentare a tabloului T 2
I e ^ (22,8 + 15,21 + 27,45)0,9 = 58,91 A
0,9 •— coeficient de simultaneitate.
l wax - 22,8 + 15,21 + 5,5-30,5 = 205,7G A
205,8
I f = 102,88 A
2,0
Din condiţia : I e > 58,91 A rezultă o secţiune de S — 10 mm2 şi I a — 64 A.

Din a doua condiţie rezultă I e > 102,88 A şi S = 16 mm2 ia un curent no
minal al fuzibilului de 125 A.
i) M agistrala de alimentare a tabloului T x
I e = (22,8 + 15,21 + 27,45 + 20,56 + 13,42 + 30,42)0,9 = 116,87 A
Imaz = 0,9(22,8 + 15,21 + 20,56 + 13,42 + 30,42) + 55 x 30,5 = 260 A
— = 130 A
2,0
Din condiţia I c ^ 116,87 A rezultă S mm2 si se alese un fuzibil
de 160 A ce poate proteja un cablu cu secţiunea de 25 mm2, deci cu atît mai
mult un cablu cu secţiunea de 35 mm2. Rezultatele sînt arătate in f i« 2.12.
PT 380/220V
s—'*■— . It s.b0
-C B > ,
3x16rr.rr!2+1x8m|nf_
[7125 A
J, A
E T " [^35A ^35A 25A jJ25A ij25A
i3x4mrrr ]3x4sTîm2 4x4mm2 Mnvr? 14x4mmz 3*4rcrn2
@ © iluminat I iluminaţii iluminatlR

2.2.4. Intr-u n atelier mecanic se montează trei maşini-unelte acţionate de

motoare electrice trifazate asincrone la 380 V. Alimentarea motoarelor de la
tabloul de distribuţie central şi local se realizează conform schemei din fig. 2.13.
Drept conductor de alimentare se foloseşte cablu de cupru trifazat cu izolaţie
de PVC, pozat pe pereţii atelierului. Caracteristicile motoarelor sînt indicate
în tabelul 2.7. Să se determine secţiunea conductoarelor şi curentul nominal
al siguranţelor cc protejează circuitul, cunoscînd că motoarele funcţionează
simultan la sarcina nominală iar temperatura maximă a încăperii este +30°C.
Tabel ul 2. 7
CLira-:EiTis-kUr M-, m ,
1. P u t e r e a noi'.iinnlii i;\Y 12 20 15
2. T ip ii! îr.o to ru iu i în sc u r tc ir c u it cu r o t o r b o b in a t în sc u r tc ir c u it
■ Ipnrn A» 5,5 2.5 5,0
4. 7j 0,37 0,38 0,87
5. con 9 U.S.) 0,86 0,85
2.2.5. într-o secţie industrială se montează un nou atelier prevăzut cu maşini

unelte şi instalaţii de iluminat. Schema de alimentare a noilor instalaţii elec
trice este indicată în fig. 2.14, iar caracteristicile lor sînt date In tabelul 2.8.
T a belu l S. S
_ _
C a ra C tris ;iv i' - Î;l!î.'l);i;;l iU iîiu aat

C:.-liSMiiiU ! o v h , i M,
• ! I ii
1. P n t f r c - i fk Y v] 23 5 12 5 9
2. T ip u l cc.ns'.'nV.a-
tcrtil'.iî Cu r o lc r in s c u rt î a s c u rt Cu in Cu in c a n
bcM nat c ir c u it c ir c u it ca n d e s c e n ţă d e sc en ţă
cos o 0 ,8 G 0,85 0,85 1 1
■1. r 0,88 0,85 0,87 — —
5. C o e fic ie n t
(ie în cărca re ! ,0 0,93 1 1
G- J„r r„U\, 2,2 0,0 'j, — —
PT
I II
@ m3
I
© 1
M.
I 'ig . 2.14
Alimentarea consumatorilor se face în cablu de aluminiu cu izolaţie de PVC

montat în conductă. Să se determine secţiunea conductoarelor şi curenţii
nominali ai siguranţelor fuzibile ce protejează circuitele, ştiind că instalaţiile
funcţionează simultan.
2.2.6. Să se determine curentul maxim admisibil de lungă durată prin trei

cabluri de cupru trifazate cu izolaţie de hîrtie, U = G kV montate în aer
la 200 mm unul de altul la o temperatură a mediului înconjurător de + 25°C.
2.2.7. O secţie industrială are instalaţiile electrice alimentate conform schemei

din fig. 2.15. Ştiind că dimensionarea secţiunii circuitelor de alimentare se
face numai din considerente de încălzire, să se determine secţiunea conduc
toarelor cunoscînd :
— Caracteristicile consumatorilor sînt date în tabelul 2.9.
—■ Circuitele de 6 kV sînt cabluri de cupru cu izolaţie de hîrtie montate
în subteran de o temperatură 0O= +20°C.
6KV
6300A
6KV 0.4KV
— Circuitele de 0,4 kV sînt din conductoare de aluminiu izolate cu PVC,

montate în conductă la o temperatură a încăperii de +30°C. Coeficientul
de simultaneitate este 0,75 pentru toţi consumatorii staţiei de distribuţie ai
secţiei.
T a b elu l 2.9
Cam ctcris ticile c o n s u l .m iorilor M , U Ls
1. P u t e r e a [ k W ] 30 20 15 12
2. T ip c o n s u m a to r în s c u rt în s c u rt In c a n d e s In c a n d e s
c ir c u it c ir c u it cen t cen t
'J- I p n m l I » 4,5 5
4. G r a d d e în c ă rc a re 0,9 0,9 1 1
5. S im u lta n e it a te 1 0,8 1 1
6. cos 9 0,9 0,85 1 1
7. 7] 0,88 0,87
2.2.8. Ştiind că un conductor neizolat de aluminiu cu secţiunea de 95 mm2

la o temperatură a conductorului de 70°C şi de 25°C a mediului înconjurător,
admite un curent de 325 A, să se afle prin calcul curentul admisibil pentru
un conductor de cupru, de aceeaşi secţiune şi la aceleaşi temperaturi.
2.2.9. Un cablu de cupru de 6 kV cu secţiunea de 70 mm2 la o temperatură
de +70°C admite un curent de 235 A, cînd temperatura mediului înconjurător
este de-f 35°C. Ce temperatură va avea cablu la un curent de 180 A şi la aceeaşi
temperatură a mediului înconjurător.
2.2.10. Două transformatoare de 10 M VA ; 110/6,3 kV, sînt racordate pe
partea de 6,3 kV la o staţie de distribuţie prin intermediul cablurilor de cupru
cu izolaţie de hîrtie. Să se determine secţiunea cablurilor de alimentare pentru
un transformator ştiind că :
— transformatorul poate fi supraîncărcat cu 25% peste sarcina nominală ;
■
— cablurile sînt pozate în canal la distanţa de 200 mm între ele, iar tem
peratura mediului înconjurător este de +20°C.
2.3. PIERD ERILE DE TENSIUNE ÎN REŢELELE R A D IA LE ŞI RUCLATE

DE JOASĂ ŞI MEDIE TENSIUNE ŞI D ETERM INAREA SECŢIUNII
CONDUCTOARELOR
a) Secţiunea conductoarelor în funcţie de pierderile de tensiune se determină

punînd condiţia ca pierderile de tensiune A U V pe circuitele considerate să
fie mai mici sau egale cu pierderile de tensiune admisibile stabilite de norme
A ^ adm'
A U , < A U aam (2.42)

Mărimile acestor pierderi admisibile sînt indicate în anexa 7.11 ;
b) Calculul pierderilor de tensiune în reţelele de joasă şi medie tensiune

(de la 220 V pînă la 35 kV inclusiv) în practică se realizează prin simplificarea
schemei echivalente a liniilor electrice, renunţîndu-se — ■ din cauza valorilor
lor neînsemnate —• la elementele transversale : perditanla şi susceptanţa capa-
citivă a lin ie i;
c) Determinarea pierderilor de tensiune — a căror valoare se aproximează
a fi egală cu aceea a componentelor căderilor longitudinale de tensiune (fig. 2.16)
pentru liniile radiale se face cu ajutorul relaţiilor :
U,
o—
h ■c o s 'fi2
U t R X U7
b—tju>— Tîrnr—o -
I- pierderi de -
tensiune
b (AUp)
c.
F ig . 2.16. a ) c ir c u itu l lin ie i ; (?) sc h em ă e c h iv a le n tă a l i n i e i ; c ) d ia g r a m a v e c t o r ia lă a c ă d e r ilo r
d e te n s iu n e .
{ 7 j = V S U lf — te n s iu n e a la în c e p u tu l lin ie i,
U2= Y 3 U Sf — te n s iu n e a la s îîr ş itu l lin ie i,
I, — c u r e n tu l la c o n s u m a to r , ce s tr ă b a t e lin ia ,
ac — A U — c ă d e r e a t o t a lă d e ten s iu n e ,
ad — A U A — c ă d e r e a lo n g itu d in a lă d e ten s iu n e ,
dc = S U — c ă d e r e a t r a n s v e r s a lă de ten s iu n e ,
ae — A U p — p ie r d e r e a d e te n s iu n e .
Pentru o linie de curent continuu : cu mai mulţi consumatori (fig. 2.17)

n n
A U P = 2 Yt r , I t = 2 £ R (i t [VJ (2.43)
1= 1 1= 1
Pentru o linie trifazată cu mai mulţi consumatori (sarcini simetrice —•

fig. 2.18) ’
n n
*u p= - f V ( r tp { + x,Qt) = -1- V (B , -p, + X tqt) [ V] (2.44)
U !• / .....«/ u J
1 i —1
-3
—2
<-=1
Z7=r?+jx? +JX 3
^ = ^ 2^3 — Ş2 *3
S is p ^ jq , s 2=' P 2 +^ 2 S3“
i
1
1
O - ---------------- ------ ----------------- I
F ig . 2.18
Pentru linii trifazate — cu sarcini neuniforme (cu conductor de nul)’ ;

a) Linie cu 3 faze şi nul neuniform încărcată ; pierderea de tensiune pe
faza cea mai încărcată (faza A de exemplu)
n
Ia iU
i=î i=i (2.45)
A U A0 = [V]
YS ys
|3) Pe linia trifazată şi nul consumatorii sînt racordaţi numai între două
faze şi nul ( I B = I c ; I a — 0)
iv i (2.46)
;= i
') Linie trifazată şi nul, consumatorul racordat numai între o fază şi nul
n __ n
21/3
(2.47)
A^ = Ă E ^ = is k £ [v]
■ 1=1 f= l
în expresiile de mai sus s-a considerat că secţiunea S a conductorului este

aceiaşi pe toată lungimea liniei iar y este conductivitatea conductorului
liniei.
d) Determinarea secţiunii conductoarelor liniilor electrice, pentru a se încadra

într-o pierdere de tensiune admisibilă A U adm dată se face plecîndu-se de la
ipoteza că reactanţa medie pe kilometru de linie electrică aeriană
x = (0,35 — 0,42) £î/km este relativ cunoscută şi oarecum indepen
dentă de secţiunea conductorului, iar pierderile de tensiune A U P se iau
egale cu valoarea căderilor active de tensiune A U a, astfel :
ti n
A 17, * A U * = ~ V r . P . = A U adm — V ' x tQt (2.48)

U n ( 1 t i f m
i= 1 z=l
sau :
n n
At/„ = - f- V - 7 - P 1 = * U atm — Y Kx i Q{ (2.49)
Un L-- ( &{ t —/
1=1 1=1
Folosind ultima relaţie se poate determina secţiunea conductoarelor în trei

ipoteze :
Ipoteza secţiunilor constante ( S( — S) cînd secţiunea S se determină :
Pentru circuite de curent continuu :
n n
S = _ 2 £ _ y ' s7 J = 100 --------[mm2]

& U Bdm L— l A U adm% U u Z—J ‘ 1 J
i= 1 i= 1
Pentru circuite trifazate :

II
S = Â Vha ' U rn Yl — l/ l*Pt Iram2J <2-51>

*, 1= 1
Pentru circuite monofazate :
n
1-1
Ipoteza densităţii de curent potrivit căreia densitatea de curent j = — f-^ -1

s L«nmlJ
se păstrează constantă pe toate tronsoanele circuitului şi pierderile de tensiune
se pot scrie sub forma :
n n
A u a faza = p - ± - 1( cos <p, = pj li cos 9 i (2.53)
1=1 1=1
în această ipoteză secţiunile se determină cu formulele :
Pentru circuite de curent continuu :
S* = — = 1 0 0 ----- -------- L - I f (2.54)

j A u aim% u„ v 7
unde L ~ T . l t — lungimea circuitului;
Pentru circuite trifazate :
St = = i C O S <p4 (2.55)
i= 1
Pentru circuitele monofazate :
2p
S( = = It • cos <p, (2.56)
j MJ,
i=i
unde pentru circuitele în curent alternativ
. P,
cos <p(
Ipoteza minimului de material, în care se prevede ca volumul total al

metalului conductoarelor utilizate să fie minim.
71
Exprimînd volumul V = Ş] Z<Sj şi punîndu-i condiţia de minim în
i= l
funcţie de variaţia secţiunii S* şi, avînd în vedere relaţia ce există între

I 4 şi S t prin expresia pierderii de tensiune, se obţine expresia secţiunii conduc
torului în ipoteza consumurilor minime de material :
S< = ]' P ‘ f " l ^ P i = k v Jf P , (2.57)

YU„.A U a L - j ' ' * ‘
unde k* = f l î f f k
e) Pierderile de tensiune în liniile cu sarcina uniform distribuită (fig. 2.19,
cazul reţelelor de iluminat al străzilor) se determină cu formula :
I I I ITH1 I I I II I
F ig. 2.19.
L
[V ] (2.58)
2
unde curentul total I — i L

r0 — ■ rezistenţa activă a elementului de lungime al liniei.
f) Determinarea secţiunii cconomice Sec a conductoarelor liniilor electrice

în funcţiile de pierderile minime de energie electrică, se face cu ajutorul
relaţiei:
Sec = ; (2-59)
J ec
unde densitatea economică se ia din tabelul 2.10, în funcţie de numărul de

ore de utilizare a puterii maxime A P max = dlâxR transportată pe linia
electrică ( T max).
Tabelul 2.19
A
l îe n s i t ă ţ i ec o n o m ic o de cu ren t î n ---------
mm2
N um ărul o relo r d c u tiliza re anuale

a p
1u terii m a x im e '( T maz)
t F elu l circuitulu i
3 000 —
3 000 ore 5 000 ore 5 000 ore
1. L i n i e a e r ia n ă eu c o n d u c to a r c d e
cu p ru 3 2,10 1,60
2. L i n i i a e r ie n e cu c o n d u c to a re de
A l sau O l — A l 1,8 1,20 0,9
3. L i n i i în c a b lu cu c o n d u c to a re d e
cu pru 2,25 2,25 2
g) Determinarea pierderilor de tensiune şi de energie a unei lin ii electrice

eu alimentare de la ambele capete (o linie buclată se reduce la o linie alimentată
de la ambele capete, fig. 2.20), impune pentru început găsirea circulaţiilor
A
o»**
m
F ig . 2.20. a ) r e ţ e a b u c la tă ; b ) r e ţe a b u c la tă red u să la o r e ţ e a a lim e n t a t ă d e la a m b e le
c a p e te ; c) r e ţ e a a lim e n t a t ă d e la a m b e le c a p e te .
~2
“7 . - z- ,
,2 ,
H -1
1 hz , Ir B
1 7 I 7 I 7 -
I1 '£1 2 ’—2
1 2
D' □
F ii;. 2.21.
de curent, respectiv de putere pe tronsoanele liniei, fiind cunoscute sarcinile

consumatorilor (fig. 2.21), sub forma de curenţi sau de puteri.
în cazul reţelei reprezentată în fig. 2.21 considerînd U A # U B, impedanţele
fiecărui tronson diferite una de alta, zx i- z2 # z3 şi ţinînd seama de nota
ţiile din schemă se pot obţine curenţii ce circulă pe tronsoanele din capete :
i \La ~ V . b I r « 1 /r> f f y .
I a = ------- r LAj (2.60)
Y ÂB
Ia = - M ^ ± + m . [A ] (2.61)
V ~.AB
în cazul cînd sînt folosite puterile :
= + 1 * *1 [V A ] (2.62)
AB tL A B
5b = - + £?£ [V A ] (2.63)
~LAB CLAB
La reţelele cu alimentare din ambele capete, se determină pierderile de

tensiune maximă (de la sursa de alimentare pînă la punctul cel mai îndepărtat
din punct de vedere electric) atît în regim normal, cînd linia este alimentată
de la ambele capete, cît şi în regim de avarie, cînd linia este alimentată numai
dintr-un singur capăt. Determinarea secţiunii conductoarelor se va face
în funcţie de pierderea de tensiune maximă, verificată atît în regim normal
cît şi de avarie.
h) în cazul reţelelor buclate alimentate din mai multe puncte, pentru deter
minarea pierderilor de tensiune se folosesc metodele :
R aportării secţiunii conductoarelor la o secţiune dată, plecînd de la premiza
c rezistenta ohmică a circuitului rămîne aceeaşi
144 PR O BLEM E DE STA ŢII ŞI REŢELE ELECTRICE
şi rezultă
(2.64)
Punerii în paralel a lin iilo r fără sarcini în lungul lor, dacă la capetele liniilor
există aceiaşi tensiune (fig. 2.22, a)
Fig. 2.22, a.
Calculele se fac cu ajutorul relaţiilor ce dau rezistenţele echivalente
|QI (2-65>
şi curentul echivalent I e
L = I a + I b + I c [A ]
Fiind cunoscut curentul echivalent I e şi rezistenţa echivalentă Z e, curentul
în ramuri va fi :
T _ Ţ . T _ T . T _ I
lA — ie — > L b — ie — » Ic — ie ~
tLA iLB it e
iar dacă secţiunea conductoarelor este aceiaşi, expresiile se simplifică :
Ia = L ± -, Zb = L t - ; l c = Le —
M ‘ fl Ic
Transfigurării reţelei prin trecerea de la schema triunghi în stea şi invers
după relaţiile cunoscute din electrotehnică ;
Transferării sareinei dintr-un punct în altul, cu menţinerea aceloraşi căderi
de tensiune pe circuit (fig. 2.22, b şi 2.22, c).
PR O BLEM E DE REŢELE ELECTRICE 14»
1
-o- ia. -Q
B
-z2-
2 3
F ig . 2.22, b.
O----- «â-
'"I =,1+,21 i3 =l3+l23
F ig . 2.22, c.
Relaţiile dintre curenţii iniţiali şi finali (după transferul sarcinilor) sînt:
L ~ L l "T" L l 5 Î3 = Îs + 123
unde curenţii } 21 şi i3i ■

—■ conform figurilor 2.22, b şi 2.22, c au expresiile :
( 2 ’ 6 7 >
Premiza transferării puterii din punctul 2 în punctele 1 şi 3 constituind-o.

relaţiile
I a — La şi Lb Lb
Probleme
2.3.1. Să se determine pierderile de tensiune ale liniei electrice aeriene trifa

zate de 400 V alimentată de la un capăt, cu conductoare de Cu şi coronamentul
fazelor în triunghi la distanţa d = 450 mm între faze. Secţiunea conductoa
relor pe tronsoanele liniei, lungimea tronsoanelor şi sarcinile consumatorilor
sînt date în fig. 2.23.
Cu-50 1 Cu-35 Cu-25

3 00 m î 200m 150m
1
Şl=40-j10KVA Ş2=30-j0KVA Ş3=20-j15KVA
F ig . 2.23.
10 — P roblem e de staţii şi reţele electrice — cd. 364

Soluţie
Pierderile de tensiune se calculează cu relaţia :

3
%iQi)
AC,’ = s : 2 > p '
i=l
rA -l ri = Pcu— = 0,017— = 0,102 Q

Si 50
= r 2 = pCa --î- = 0,017 — = 0,097 Q

s2 35
r2_3 = r 3 = 0,017- — = 0,102 O

25
Reactanţele inductive :
h
Xl 0,145 lg - 1,1 ■ 0,300-0,145-2-16 = 0,093 O
1000 0,779/-!
dm = 450 mm
r x = 4 mm
x2 = 0,2-0,145-2,38 = 0,069 O
z 3 = 0,15-0,145-2,31 = 0,050 O
Şi = S! + şa + ş3 = 80 — j 25 = P i — j Qi. kVA
Ş2 = + Ş3 = 5 0 — j l 5 = P 2 — j0 2 kV A
Ş3 = ş = 20 — jl5 = P 3 — j£>3 kVA

1000
AC/, = (0,102-80 + 0,093-25) + (0,097-50 + 0,069-15) +
400
+ 0,102-20 +0,05-15) = 47,275 V
AU
A U„ 100 = 11,81'/o.
u.
Pentru un regim normal de exploatare pierderile ar fi inadmisibile.
2.3.2. Să se determine pierderile maxime de tensiune ale reţelei arborescente
trifazate de iluminat de 220 V ale cărei sarcini în amperi, secţiuni de conduc
toare în mm2 şi lungimi de tronsoane în metri sînt date în fig. 2.24.
Soluţie
Se calculează pierderile de tensiune pe tronsoane cu relaţia ;
9?
0,15A/m
80m
Cu-16
5Gm
Cu-50 Cu-25
75m j 100m / 100m 50m |

20A 30A
80m 15A 10A
Cu-15
-2 5 A
F ig . 2.24.
deoarece fiind circuite de iluminat există numai sarcina activă :
A U bg _ /s •o,017 0,15 x 80 (50 + 40) = 1,98 V

16
A U bc = Ij LM I Z-25-80 = 3,67 V
io
^ 3 • 0,017
A U be (100-25 + 50-10) = 3,52 V
25
A U Ab _ 1/3'0,017
[100(30 + 12 + 25 + 15 + 1 0 )+
50
+ 75(30 + 12 + 25 + 15 + 10 + 20)] = 10,35 V.
Pierderile maxime de tensiune sînt între punctele A şi C
A U AC = A U Ab + A U bc = 10,35 + 3,67 = 14,02 V
în procente:
A U AC% = -100 = 6,37%

u.
2.3.3. Să se determine pierderea maximă de tensiune într-o reţea de iluminat

380/220 V ai cărei receptori sînt alimentaţi conform schemei din fig. 2.25, a.
De la sursă la punctul B linia este executată din conductor de cupru
C u — 3 X 10 + 10 mm2 (trei faze şi nul) pe porţiunea B F , C D şi C E este
executată din două conductoare Cu — 2 X 6 mm2 (fază-nul), iar pe porţi
unea BC din trei conductoare Cu — 2 X 6 + 6 mm2 (două faze şi nul)..
Sarcinile receptoarelor în waţi şi distanţele tronsoanelor în metri sînt indicate

în schema din fig. 2.25, b.
Fig. 2.25.
Soluţie
Pierderea de tensiune pe fază pe tronsonul A B format din trei faze şi nul
{sarcinile fiind egale pe faze, deci I 0 = 0)
Au - _ 1600-100 + 1100-120 ^ 5Q
Ys ysU, 5 3 -1 0 -2 2 0 ’
Pierderea de tensiune pe fază pe tronsoanele B E , C D şi CE
A U CB= _ ? 6^ 3_ .4 0 0 -6 0 = 0,687 V
A U CD = M J CB = 0,687 V
A U BF = (150-400 + 100-700) = 3,72 V

Pierderea de tensiune pe fază pe tronsonul B C :
A U , .= J h l L * L T - . P J , (80-800 + 150-1 400) = 2,94 V

YS-U„ L - J * ' ' 1 53 o -380
Pierderile de tensiune de la sursă la receptorii de capăt sînt practic egale :

0,22
A U abf = 6,22 V ; A U AEP% =-£=-100 = 2,82%
220
^ U ABCd — ^ U ABCE 6,127 V ; A U abcd% = ^ 1 0 0 = 2,78%

220
2.3.4. O linie aeriană trifazată de 20 kV se realizează cu conductoare de

aluminiu, coronamentul fazelor fiind indicat în fig. 2.26. Configuraţia reţelei,
sarcinile la consumatori exprimate în MW/cos®, ca şi lungimea diferitelor
tronsoane ale liniei sînt date în fig. 2.27. Să se determine secţiunea conduc
toarelor magistralei AC , ştiind că linia este alimentată din punctul A şi că
pierderea admisibilă de tensiune pe linie este de 5% din tensiunea nominală.
Secţiunea conductoarelor ramificaţiilor se va determina din aceleaşi criterii,
corelată cu secţiunea rezultată pentru magistrala AC.
dr— 2LQ9
2,5 Km
1.5LL
3Km b 2,SKm c
3Km
410.85
F iş. 2.27.
Soluţie
Sarcinile receptoarelor exprimate în complex sînt :
Şc = 1,5 — j0,92 M VA 1,5 - j O M VA
Şei = 2 — 0,96 MV A __
S„ 4 — j 2,48 M VA
iar circulaţia de puteri pe tronsoane :
S bc = Şc = 1,5 — j 0,92 M VA
Ş m = Ş* = 2 — j0,96 M VA
Şao = Ş bc + S bd = 3,5 — jl,88 M VA
Ş.Aa= ş ab + Şa + Ş, = 9 — j4,36 M VA
150 PROBLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
Căderea de tensiune admisă pe tronsonul A C este
A U aăm = — U n = -20 kV = 1 kV = 1 000 V

100 100
Se consideră reactanţa inductivă pe kilometru de linie re = 0,4 O/km.

Componenta reactivă a pierderii de tensiune pe tronsonul A C în acest caz
va fi ( A U rAC).
A U rAC = ~ ~ X ^ Q l = - M - (4,36-3 + 1,88-4 + 0,92-2,5)106 = 158 V

U „ Z—J 20’ IO3
Componenta activă a pierderilor de tensiune pe traseul A C :

A U aAC = A U adm — A U rAC = 542 V
Secţiunea conductorului liniei pe toată magistrala A C
AC 1 1 n -
SAC —
P
y P i '7l i — 0 —
D
——------- [9-3 +i o,i3-4
, 0 2 9 ' 105 '10e t q q Q r '
+i 1,d-2,5J
i r o r ; i
= 119,/ mm“«
A U a A c 'U ,, L -J 5 4 2 -2 0 -IO 3
Se alege conductorul Al-120 mm3 căreia îi corespunde o rezistenţă pe

kilometru.
1 0 .0 2 9 -1 0 0 0
r = p — = --------------= 0,241 O/km.
s 120 1
şi o reactanţă inductivă :
x =0,145 lo g----^ — = 0,145-2,554 = 0,37 O/km

0,779 T 0
dm = 1,40-1,93-1,93 = 1,73 m
r0 = j/-i- = | = fi. 18 mm
Pierderile de tensiune reale pe magistrală s în t:

A rr (9 -0 ,2
,,211
11 + 4,30
4 ,3 0 -•00,.37)3- 10»
,3 7 )3 • 10« rr~ , r
A U Aa= ---------------------------- = 5 6 / V
20 • 10 3
(3,5 • 0.241 +
AUab = ■1,88 ■0 ,3 )-*-™
w-v-*' 7 )• 4 ■IO6 = 307 v
2 0 -IO 3
(1,5 ■0,241 + 0,92-■0,37)2,5- 10=

A U bc = ~ — = 87 v
20-IO3
A U AC = 567 + 307 + 87 = 961 V
A U Ab = 567 + 307 = 874 V
Pierderea de tensiune admisă pe derivaţia ae va fi :
A U ae = 1 000 — A U Aa = 433 V
La un x = 0,4 O/km rezultă componenta reactivă a pierderii de tensiune

pe derivaţia ae :
& U rae = -2,48-3-IO8 = 149 V

e 20 • 1 O3
& u a.ae = 433 — 149 = 284 V

0 ,0 2 9 'I O 3 . _ ln 6 1A O s
sa. = ---------------4 *0 -IO6 = 102 mm
284- 2 0 - IO 3
Se alege tot secţiunea de Al — 120 mm2 căreia îi corespunde :

t — 0,241 0/km şi x = 0,37 O/km
Pierderea reală de tensiune :

A U = n -0 .2 1 1 - 2 .- i«• • ic » = 282 y
ae 20-IO» “
A U Ae = 567 + 282 = 849 V

Pierderea de tensiune admisă pe derivaţia bd
A U bi = 1 000 — A U Ab = 1 000 —■874 = 126 V
La x = 0,4 O/km corespunde o componentă reactivă a pierderii de tensiune
. rr 0 ,4 -0 ,9 3 -2 ,5 -1 0 ® „ ,,
AE/ri)(i = - — 1----- = 48,0 V
20 •io3
Componenta activă :
A U a. bd = 126 — 48,0 = 86 V
rezultă o secţiune :
0,029 -1 0 -2 -2,5 -IO 6 „
s — ---------------------= 84 mm'
8G-20-103
Se alege secţiunea de Al — • 95 mm2 căreia îi corespunde r = 0,305 O/km
şi x = 0,369 O/km
\ U bi = (2,°-305 + ° ’9G-°’3cnK2,5-10s = 120 V

20-IO3
Secţiunile alese se verifică la încălzirea provocată de curentul maxim.
Pentru conductorul de Al —■ 120 mm curentul maxim ce îl parcurge este
în tronsonul Aa
1 = i " = ln ’1c‘ . = 289 A.
3 (J , 3 - 2 0 -IO 3
Conductorul Al-120 —■ conform normelor admise 370 A.

Pentru tronsonul bd curentul maxim este I bă = 64 A, iar conductorul
Al-95 admite 325 A.
Concluzia : conductoarele alese din considerente impuse de pierderile de

tensiune admisibile, corespund şi din punct de vedere al încălzirii.
^ '
2.3.5. Să se determine secţiunea conductoarelor de cupru a unei linii electrice

aeriene de 6 kV, la care se admit pierderi de tensiune de 5% în două ipoteze :
a) Secţiunea conductorului este aceiaşi pe întregul traseu al lin ie i;
b) Secţiunea conductorului variază pe traseu, din considerente de consuni
minim de material.
Configuraţia şi sarcinile liniei sînt date în fig. 2.28, iar distanţa medie dintre
conductoarele fazelor dm — 900 mm.
A 800-J600KVA □ 550-)400K\A b
1.6Km J 2,K m ? 2Km
_ f ,
2b0-j200KVA 3O0-j28OKVA 250-j12QKVA
F i"'. 2.28.
Soluţie
Pierderea de tensiune admisă :
A U adm = A . 6 000 = 300 V.
L a un x = 0,35 O/km componenta reactivă a pierderii de tensiune, pe

întreaga linie :
AUr = - = -^ -(6 0 0 -1 ,8 + 400-2,1 + 120-2)103 = 126 V

U„ 0000
Componenta activă a pierderii de tensiune admisă, pe toată linia :

AUa- A U aăm — A U r = 174 V
a) în cazul secţiunii uniforme pe toată lungimea liniei rezultă :
s = PZpj l‘ ... - O’O.1.^ 0! (800 • 1,8 + 550 - 2,1 + 250 - 2 )-103 = 50,39 mm2
U n- A U « 6000 -174
Se ia s — 50 mm2
Pierderile reale de tensiune vor fi :
r = p — = 0,34 D/km
S
x = 0,145 l g — h — = 0,35 a i km
0,779 • r 0 ’
. TT (8 0 0 - 0 ,3 4 + 6 0 0 -0 ,3 5 )1 ,8
A U Aa = ----------------------- -— = 144,6 V
ALT — (5 5 0 - 0 ,3 4 + 4 0 0 -0 ,3 5 )2 ,1 _ ^ ^ y
° 6
A U rC= ^2.-0'.0'3i + - 2?-'-?— = 42,4 V

6
& U AC = 301,4 V (se încadrează în valoarea admisă)
b) în cazul secţiunii variabile în lungul lin ie i:
*■ — £ £ § ? » • V E - W 5
. py i , V T , _ 0,017 -103(1 , 8 / 8 0 0 + 2,1 / 5 5 0 + 2 |/250) / l ( P n n„ 0

= I v m TT “ ------------------------------^ l o - r n ------------------------------= ° ’ 068
= kv • \!800 000 = 60,52 mm2
$ab = kp • V^50 000 = 50,18 mm3
s dc — kp ‘ V^50 000 = 33,83 mm3

Se aleg secţiunile :
sAa = 70 mm2 [r0 = 4,72 mm ; r = 0,24 O/km, x = 0,346 O/km]
sab = 50 mma [r0 = 4 mm ; r — 0,34 O/km ; x — 0,35 O/km]
s bc — 25 mm2 [r0 = 2,82 mm ; r — 0,68 O/km ; x = 0,378 O/km]
Pierderile reale de tensiune s în t:
M J Aa = = 119,8 IV
M J ab = (5 5 0 -0 .3 4 + 400 X 0.35)2.1 = ^ y
6
. rr (2 5 0 x 0,68 + 120 --0 ,378)2 ..

A U br = -------------------------------------- = /1 V
6
A U AC = 119,8 + 144,6 = 335 V
Deci pierderea de tensiune reală este ceva mai mare decît cea ad
misă -^ -'1 0 0 = 5,5%.
6000
Consumul de material în ipoteza secţiunei constante :
Gi = 3 x (1,8 + 2,1 + 2)104-8,9-50-10-4 = 7876,5 kg
In ipoteza secţiunii consumului minim de material :
G2 = 3 x 8,9(1,8-70 + 2,1 x 50 + 2-25) = 7 502,7 kg

154 PR O BLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTR ICE
în ipoteza consumului minim de material se economisesc 7 876,7 ■— 7 502,7 =

= 373,8 kg de cupru, dar se funcţionează cu o tensiune ceva mai coborîtă.
Se recomandă în acest caz a se dimensiona linia după prima ipoteză a secţiunii
constante.
2.3.6. Să se determine pierderea maximă de tensiune în regim normal şi de
avarii a liniei trifazate inelare de 35 kV, realizată din conductoare de Al.
Configuraţia reţelei, sarcinile pe tronsoane şi secţiunea conductoarelor sînt
indicate în fig. 2.29. Distanţa medie dintre conductoarele liniei 2 500 mm.
2 -j!5
kh-n 15Km .... a 10Km b 3 Km c. '!2Km A
Âl-120 Al-95 Al-120 t At-120 '
A l-95 A l-95 U)1
e
4 -j3 -e~ d
b
PRO BLEM E DE REŢELE ELECTRICE 155
2-j1,5
a A
5-j3,5 9-j6.5 f 13-j8,5
U-\2
d ^ H 3
a b ------------- c
A
o~
--- Q
B -j8 5 8 -j5 4 -j2 I
e — 3 -j2 d
F ig . 2.29,
1. Regim normal
Soluţie
Se desface inelul, considerîndu-se alimentarea din două capete ce au aceiaşi
tensiune de alimentare. In acest caz circulaţia puterilor pe tronsoanele liniei
va f i :
Tronsonul Aa
c _ l i ' z-
îî/la ~
~LAA
dar separînd pe puteri active şi reactive
= = £ ±^ 2 L ±±^ 1 ±±B „ 5,825 M W

l. 13 + 10 + 3 + 12
2 ^ ^ ( l ._5 + 2)25 + 3-15 + 2 4 2 = M W Ar

l AA 15 + 10 + 3 + 12
ŞAa = 5,825 — j3,91 MV A

Tronsonul Ac
T.P-1 (2 + 3)15 + 4 - 2 ) + 4-2 8
P Ac — 7,175 MW
l AA ~ 15 + 10 + 3 + 12
?il-l _ (2 + 1 ,5) 15 + 3 -2 5 + 2-28

Q Ac = 4,58 M V Ar
40
SAc == 7,175 — j4,58 M VA
Tronsonul ab
s ab = ş „ 0 — Şal - Şa2 = 5,82 - j3,91 - (3 — j2) — (2 - jl,5 ) =
= 0,825 — j0,41 M VA
Tronsonul cb
Ş c6 = ŞAC — ş c = 7,175 — j4,5S — (4 — j2) = 3,175 — j2,58 M VA
Circulaţia de puteri este arătată în fig. 2.29, c, şi rezultă că punctul b este

punctul de separaţie al puterilor.
Rezistenţele şi reactanţele tronsoanelor de linie sînt (raportate pe kilometru}
de linie)
r Aa = rAo = r cb = 0,24 D/km

x Aa = x A,c = x cb = 0,393 D/km
Tab = r ae — Tbă = 0,305 D/km
*ab = = Xbi = 0,400 D/km

Pierderile de tensiune pe tronsoane :
> TJ _ (5,825 0,24 + 3,91 -0,393)15 _ _T
^ V> Act — x O / li
35
= ( 0 j 2 o :0 ,3 0 5 ).-<. 0 .4 1.0,4)10 = ^ k y
35
A [7 ^ = ( 4 : q.305_ + j -0,4)7_ _ = Q>484 k y
35
A U Ai = AE/^ + Af/a6 + At76tf = 1,909 kV
A U Ad % = — — -100 = 5,45%
35
A u = ( 3 ' 0 ’305 + 2 -0 ,4 )1 0 = (0,915 + 0,8)10 = Q 4g ky

oo 3o
A U Ae = A U Aa + At/0, = 1,747 kV
_ (Za7i A ^ : -,U9.g393)i2 = 8 kV
35
Se constată că în regim normal tensiunea cea mai coborîtă o va avea consu

matorul din punctul d, pierderea de tensiune faţă de sursă fiind de 1,909 kV
ceea ce reprezintă 5,45%.
2. Regimul de avarie cel mai dificil, din punctul de vedere al creşterii
pierderilor de tensiune, îl reprezintă întreruperea buclei între punctele Aa
sau Ac.
2.a. Ruperea buclei în tronsonul Aa. Linia se transformă în linie radială cu

circulaţia de putere arătată în fig. 2.29, d.
Pierderea de tensiune în acest caz va f i :
A U / C = (13,°'21+ 8’5:-°-,39:i)12 = 2,215 kV

c 35
A 1/ = (9'°-24 + 6’5:.n’393)3- = 0,471 kV

35
A U ba = (5~0,305 + 3 --'0,<)1"- = 0,835 kV

35
= (3 -0 ,3 0 5 + 2 -0 ,4 )1 0 = Q k y
35
A U A,e = S A U = 4,011 kV sau 11,46%
Pentru punctul d căderea de tensiune va fi mai mică :
A U A,d = 2,215 + 0,471 + 0,484 = 3,17 kV sau 9%
2.b. Regim de avarie prin ruperea buclei pe tronsonul A'c. Schema de ali
mentare şi circulaţia de puteri este dată în fig. 2.29, e.
Acum în cele mai grele condiţii se află punctele c şi d.
Pierderile de tensiune :
A U Aa = 03 1 + or,
8' - ~°’393)' 1î = 2,399 k V „
= ( 8 ^ ,30_5_ + 5 - 0 .4 ) -10 = 8 kV
b 35
A u be = (-j -°’24 + 2 -°’393)3 = o 149 kV

35
A U Ac = 2,399 + 1,268 + 0,149 = 3,816 kV
sau 10,90%
A U Aă = 2,399 + 1,268 + 0,484 = 4,151 kV sau 11,86%
2.3.7. Să se determine secţiunea conductoarelor unei linii trifazate 35 kV,

confecţionată din conductoare de oţel-aluminiu, pe baza calculului tehnico-
economic, plecînd de la următoarele premise :
a) Pierderile de tensiune admise : 6% ;
b) Timpul de utilizare a puterii maxime T max = 4 000 ;
(îi corespunde t max •—■ timpul pierderilor maxime de 2 700 ore/an conform
anexei 7.12);
c) Costul puterii instalate în centrale 5 000 lei/kW ;
d) Preţul energiei electrice 0,3 lei/kWh ;

e) Costul liniilor de oţel-aluminiu
Ol-Al-35 — 700 000 Iei/km
01-A1-50 — 800 000 lei/km
01-A1-70 — 850 000 lei/km
OI-AI-95 — 900 000 lei/km
01-A1-120 — 1 000 000 lei/km
01-A1-150 — 1 200 000 lei/km
Ol-Al-185 — 1 400 000 lei/km
f) Coronamentul fazelor este în linie cu distanţa dintre faze de 3 m.
Determinarea secţiunii se va face după :
Densitatea economică de curent;
Consumul minim de material ;
Densitatea constantă a curentului pe întreaga linie ;
Secţiunea constantă a conductorului pe întreaga linie.
Schema şi caracteristicile consumatorilor este dată în fig. 2.30.
SKm 6Km b 4Km

—
O—
5-j3M\A 2-j1,5 MVA

3-j2MVA
F ig . 2.30.
2.3.8. Să se determine pierderea maximă de tensiune în regim normal şi de

avarie la linia trifazată de iluminat de 380 V, a cărei configuraţie şi parametri
sînt indicaţi în fig. 2.31. Linia este alimentată de la capetele A şi B, tensiunile
«60A
C u -50
A
o—
a B
-r <ă — ~G
80m f 100m 120m t IGOm | 80m
50A
40A
5Qm 60A
Cu-16 — 60A
30m
— 10A
Fig. 2.31.
PR O BLEM E DE REŢELE ELECTRICE
de alimentare corespund pe fază dar au valorile eficace U A = 400 V şi,

U B = 380 V. Magistrala liniei este executată din Cu 50 mm2 iar derivaţia
din Cu-16 mm3.
2.3.9. Să se afle secţiunea conductoarelor de Al dintr-o reţea de iluminat

de 380/220 V alimentată de la ambele capete ştiind :
a) Pierderea admisă de tensiune în regim normal 5% U n ;
b) Pierderea admisă de tensiune în regim de avarie 10% Un ;
c) Sarcina este uniform repartizată pe cele trei faze iar secţiunea conductoru
lui este constantă pe toată lungimea reţelei;
d) Configuraţia reţelei, mărimea consumatorilor şi distanţele dintre consu
matori sînt indicate în fig. 2.32 ;
e) U A = U B.
A 60m a 80m b 50m c 70m d 60m B

. ---------------- j------------------- j----------------- J------------------ j-------------- O
30KW 5QKW 20KW 60KW
F ig . 2.32.
2.3.10. Să se determine distribuţia curenţilor şi pierderea maximă de ten

siune în reţeaua trifazată de iluminat ce lucrează la tensiunea nominală de
380 V. Reţeaua este alimentată din punctele A, B şi C, tensiunile celor trei
alimentări avînd aceiaşi mărime şi corespund pe faze. Datele reţelei sînt
indicate în fig. 2.33.
F i g . 2.33.
2.3.11. Să se determine secţiunea conductoarelor liniei aeriene trifazate de

35 kV, ce alimentează staţiile de transformare coborîtoare din punctele a şi b.
Linia se realizează din conductoare de aluminiu şi admite o pierdere de ten
siune de 6% U n.
160 P R O BLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
Conductoarele liniei sînt dispuse orizontal cu distanţa dintre faze de 3 m.

Configuraţia liniei şi sarcinile consumatorilor sînt date în fig. 2.34, iar secţi
unea conductoarelor este aceeaşi pentru întreaga lungime a liniei.
15Km a 3Km b
---------î------î
H3MVA 2-j1,5M\A
F ig . 2.34.
2.3.12. Trei consumatori agroindustriali sînt alimentaţi din linia de 20 kV

realizată din conductoare de cupru cu distanţa medie dintre faze de 1 m.
Configuraţia reţelei şi sarcinile
b consumatorilor sînt date în
Si fig. 2.35. Să sedetermine sec-
12-j1MVA ţiunea conductoarelor din con
siderente de consum minim de
■®
— —--------- ^ m a t e r i a l , ştiind că pierderea
/ x. admisibilă de tensiune este
2-jX5M\A \ , de 5;5%
2.3.13. Consumatorii b şi c din

fig. 2.36 sînt alimentaţi de o
linie de 35 kV din staţie de
0,8-j0,6MVA
transformare A în buclă. Linia
este confecţionată din conduc
toare de Cu — 95 mm2 dispuse
orizontal, cu distanţa dintre
faze de 2,5 m. Valorile pute
rilor consumate în M V A şi dis
tanţele în kilometri sînt indi
cate în fig. 2.36. Să se deter
mine distribuţia puterilor pe
circuit şi pierderea maximă de
tensiune în regim normal şi
F ig . 2.36. de avarie.
2.3.14. Un consumator industrial la tensiune de 6 kVeste alimentat din două

surse A şi B. Racordul de la sursa A , lung de 3 km, este realizat în cablu
de cupru 3 x 35 mm2, iar racordul de la sursa B, lung de 2 km, este realizat
aerian, o linie trifazată cu conductoare de Cu-35 mm2 şi distanţa medie
dintre faze de 800 mm. Sarcina consumatorului este de 2 M W la un cos <p = 1.
Să se determine pierderea de tensiune în regim normal şi de avarie ştiind
că sursele au aceiaşi tensiune ca mărime şi fază.
P R O BLEM E DE REŢELE ELECTRICE 161
2.3.15. Să se determine secţiunile conductoarelor liniei trifazate aeriene de

6 kV, alimentată din sursa A, confecţionată din conductoare de cupru,
amplasate orizontal la distanţa medie de 80 cm, a cărei parametri sînt indicaţi
în fig. 2.37. Se admit pierderi de tensiune de 5%, iar secţiunea conductoarelor
magistralei se ia constantă.
A 0,5Km 2Km b 2Km c

o— ------ 1
«XM300KVA 500-j300KvA î
{ &GG-j£O0KVA
i 0.5Km
d ---- 500-jA00K\,Â
|
t 0,5Km
■— 200-JD0KVA
Lii.
2.4. CALCULUL REŢELELO R DE ÎN A LTĂ TENSIUNE
în calculul reţelelor de înaltă tensiune (mai mari de 110 kV inclusiv) se

iau în considerare — din cauza mărimii lor apreciabile — atit susceptanţele
capacitive cît şi perditanţele liniilor şi ale transformatoarelor. Ca scheme de
calcul se foloseşte de regulă pentru liniile de lungimi medii schema echiva
lentă în tu, iar pentru transformator schema în F.
Se folosesc două metode de calcul pentru determinarea pierderilor de ten
siune şi de putere :
a) Calculul liniilor de transport eu parametri concentraţi iu funcţie de curenţi,
cînd se dau tensiunea de fază la consumator U/t, curentul absorbit de consu
mator impedanţa liniei Z = R -j- jX , admitanţa liniei Y = jcoC (se negli
jează perditanţa) şi sc cere determinarea tensiunii pe fază la sursa U , t şi
curentul absorbit de la sursa I v Conform schemei echivalente (fig. 2.38) şi
notaţiilor din ea, rezultă tensiunea la sursă :
U f, = U t, + & U f = U n + l- Z + U f , \ z ( 2 .6 8 )
şi curentul la sursă :
h — [ L + l i = Li H— ( - ---- j (2.69)
unde s-a notat :
— P r o b le m e ele sta ţii ş i r e ţe le e le c tr ic e — cd . 364

162 PROBLEM E DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
O-
Y Y
2
■o
F ig . 2.38.
Calcululfîn funcţie de curenţii liniilor de transport cu parametri concentraţi

prezintă dezavantajul că nu poate fi aplicat pentru transformatoare,
b) Ca leului lin iilor elcctricc de transport cu parametri concentraţi în funcţie
dc puteri se face avînd cunoscute puterile maxime (active şi reactive) absor
bite de consumator şi regimul de tensiune impus de acesta. Conform schemei
echivalente de calcul din fig. 2.39, unde se dau înseriatc o linie de înaltă ten
F ig . 2.39.
siune şi un transformator cu trei înfăşurări, calculul schemei se face cu rela

ţiile care dau puterile unui nod din amonte în comparaţie cu nodul imediat
următor din aval. Astfel, puterea din amonte este egală cu puterea din aval
plus pierderile de putere pe circuitul dintre cele două noduri consecutive.
Pierderile de putere în linie sînt calculate cu relaţiile :
Pierderile în impedanţa liniei
Pierderile în admitanţa liniei
Asy = a P G + j a q b + )U* : (2.71)

Pierderile de putere într-un transformator cu două înfăşurări :

A&T = A P ^ — jAQy
unde pierderile de putere activă A P T :
± P T = _ Ţ L ± Q L R t + AP]?e = APcun f ———|2 + A P Fe (2.72)

L" v S T„ )
A P Fe — fiind pierderile de fier ale transformatorului ;

A P Cu „ — pierderile în cupru la curentul nominal ;
Pierderile de putere reactivă în transformator A Q T
AO, - x , + A0|i = - j s r S ,, (2.73)
în care: usc% este tensiunea de scurtcircuit a transformatorului în procente I

i0% — curentul de mers în gol al transformatorului în procente.
Pentru un transformator cu trei înfăşurări pierderile de putere s în t:
AP T = A + M - . r + -P1 ± J L R Tt + J ± ± £ L r T3 + A P ve (2.74)
u? u\ ul
AQr = X Ti + X *. + x T, + AQjx (2.75)

[/? L'|
în care indecşii 1, 2, 3 se referă la înfăşurările respective ale transformatorului,

c) în mod similar tensiunea într-un nod din amonte U x faţă de tensiunea U 2
dintr-un nod consecutiv din aval va fi :
L\ = U.z + + j 'V v '.'J i (2.76)

o., Va
Probleme
-X 2.4.1. Se consideră schema din fig. 2.40 în care o staţie coborîtoare de

2 X 20 MVA, 110/20 kV este alimentată de o linie de 110 kV lungă de 30 km,
formată din conductoare de Ol-Al —-185 mm3 cu fazele aşezate în linie,
distanţa medie dintre faze de 4 m (perditanţa liniei se neglijează).
Parametrii transformatoarelor coborîtoare : Sn = 20 M V A ; u.sc% = 9% ;
APcii-n = 120 kW ; A P Fe = 30 kW ; i0% = 2 % , raportul de transformare
k _ 115 ± 2 v 2.5 %
38
Puterea maximă absorbită de consumator este S — 25 — j 20 MVA.

Să se calculeze :
a) Pierderile de putere în linie şi transformatoare ;
164 PR O BLEM E DE S T A Ţ II Şl REŢELE ELECTRICE
b) Pierderea totală de tensiune considerîndu-se că tensiunea Ia barele staţiei

de racord a liniei electrice aeriene este de 115 kV ;
c) Să se determine treapta de reglaj a transformatoarelor coboritoare pentru
ca la sarcina maximă tensiunea pe partea de joasă să fie 35 kV.
B C
/ UC=35KV
U.. =TI5KV K 3 D —
" lr30Km
3xO[-AM85mm2 SC=25-)20M\A
K D — 1
2x20M\A
U* =9%
A E =30KW
vAin
=120KW
l-'ig. 2.10.
Soluţie
Schema de calcul este dată în fig. 2.41.
1 Rl X, 2 B
o----------- ----1Li Li U ii— TTrm rr----- ; ■ O JU lIb — ---- 2
Bi Bl l
“ 2 “ -2 5GT =b t
O-------- --- — ............. ...............o

F ig . 2.41.
Calculînd elementele reţelei rezultă :

I 0 ,0 2 9 -3 0 - i o 3 . _ _
liŢ — o -------------------------- 4,7 12
5 185
X L = l -0,145-lg---- ^ — = 12,29 Q
0 ,7 7 9 -r„
B l = l -— -i o-6 = 8 3 ,7 - IO - 6 S
lg —
r
1 V2
R t = - A P cu
Cu - i - - 1 0 3 = 1,983 LI
2
~ ~
Sy» 2 202 . ] (;6
1 17*
= 29,75 Q
2 100 s,
P R O B L E M E DE REŢELE ELECTRICE 165
Gt = 2 - ^ - = 4,53-10-° S
103Lrz
i o/n c o *>0-10®
Bt = 2.-^- ^ = — ------ ' = 30 -IO’ 6 S
100 U2 100 ('.6
115* -1
a) Pierderile de putere în linie şi transformatoare :
APT = ^ R t + 2A P Fe = — 1,983 + $),03 = 0,213 M W
A <?r = ~ - ^ / c X T + 2A Q il = 2:>21ţ . f 2 -29.^5 + 2#| = 3,105 MV Ar
AQu. = - — -20 = 0,4 MV Ar

îm j 100
Puterile active şi reactive la ieşirea din linie vor fi :
P B = P c + A P T = 25 + 0,213 = 25.213 MW
Q b = Qc + A Qt = j 20 + j3,105 = j 23,105 MV Ar
Puterea ce circulă prin impedanţa liniei este :
Şl = Ş b + j(?B, = 25,213 — j23,105 -f j0,55 = 25,213 — j22,555 M VA
unde jQjj, = j U 2 — — — j0,55 MV Ar este aportul capacitiv al liniei la ca

pătul 2.
Pierderile în linie (în impedanţa Z L)
AC A n - . ~ 25.2132 - - 22,555* . _ . 25,213* + 22,555* , „ „„
AŞ l = A P i — jA Q i = ---------------------4,7 — 3------------ --------- 12,29 =
115a ' 1152
= 0,406 — j 1,063 MVA.
Puterea absorbită din sistem va fi :
Ş a — Şl ' f" AŞi -f- j(?Bz,= 25,213 — j 22,555 + 0,406 — j 1,065 -)- j0,55 =
= 25,619 — j23,068 M VA
Pierderile totale de putere în linie şi în transformatoare :
AŞ = ŞA — Şc = 25,619 — j 23,068 — (25 — j20) = 0,619 — j3,068 M VA
b) Pierderile de tensiune, considerînd tensiunea în punctul A cunoscută :

115 kV
A U = P l ' R l + Ql ' R l = 25'213'4-7 + 22,555-12,29 = 3 44 ky

~ AB UA 115 ’
UB = U A — A U ab = 115 — 3,44 = 111,56 kV

Pierderea de tensiune în transformatoare :

P c - R t 4" Qc - X t 25-1,983 + 20-29,75
A U BC = = 5,77 kV
VB 111,56
Tensiunea în punctul C, raportată la primarul transformatorului va fi :
U'e = U B — Af/y = 111,56 — 5,77 == 105,79 kV

c) Alegerea treptei de reglaj
Transformatoarele pot da tensiunile următoare în funcţie de ploturile
«care sînt conectate.
Trepte de reglaj % j, __ ^y
^primar ^ s t cv- n &a r
^ ifc
1 2 X 2,5 120,75 ■ 35 3,45

2 1 X 2,5 117,875 35 3,367
3 0 X 2,5 115 35 3,285
4 —1 X 2,5 112,24 35 ■ 3,204
5 __2 X 2,5 109,25 35 3,121
Ştiind tensiunea necesară din secundar, raportată la primar U'c = 105,75 kV

se impune un raport de transformare :
i Ş Z i = 3 ,0 2
O>
Cel mai apropiat raport de transformare pe care îl poate oferi transforma

torul ales este k — 3,121 —- deci pe plotul 115—• 2 X 2,5%.
Eroarea de reglaj va fi -— •100 = — 3,34%
Observaţie. în calculul pierderilor de tensiune s-a neglijat căderea de tensiune

transversală.
2.4.2. Să se calculeze pierderile de putere şi de tensiune, în regim maxim,

minim şi de avarie a circuitului format din centrala electrică A, staţia ridi
cătoare B, liniile de 220 kV C şi staţia coborîtoare D (fig. 2.42) cunoscînd :
Puterea consumatorilor staţiei D
Şmax 40 ■ -J35 MVA

Sms„ = 20 - ■jlo M V A
Parametrii transformatoarelor coborîtoare din staţia D (pe transformator)

ST = 40 M V A ; U = 230 ± 2 X 2,5% /35 kV
A P Cu = 250 kW ; A P Ee = 80 kW, u« % 10,5% ; io% = 2,5%

Parametrii liniei de 220 kV :

/ = 60 km ; secţiunea Cu-150 mm2, linie cu dublu circuit, dispunere
orizontală, cu distanţa dintre două faze alăturate de 4 metri. Linia nu are
pierderi corona.
Transformatoarele ridicătoare ale staţiei B :
ST = 40 M VA ; U = 10,75/230 ± 2.5 °o kV, restul datelor ca la staţia C.
Generatoarele au puterea de 50 MW şi Un = 10,75 kV.
Se consideră regim de avarie cînd una din liniile de transport iese din
funcţiune.
© ^ C O ~
UArX).75KV
1= 60Krn
Cu-ISQmrrr
-CD—1 Ud =35KV
2 >;iOMVA
G Q —
2 x AOMVA U=22GKV
00
i-'li;. 2.12.
Soluţie
Schema echivalentă de calcul este prezentată în fig. 2.43.
X| (JL r t, X t, u;
-U lfir —Tnrmnr^- -niLP—Trnn^>
ua s ,.; Şl
2
F ig . 2.43.
Valorile elementelor schemei s în t:

j_ 250 -10 3 -2302
A P Cu = 4,132 Q
o. 4G2 -10
•Sr,
u2
X r, = - G9,43 LI
100 ST
80
2- - 3.02-10-3 S
U2 23 02
A P Fe, 2 X 80 = 160 kW = 0,16 M W
i% ST 2,0 40 ’ IG '
j3 'r — 2 37,0 -10~6 S
100 U2 100 23 02 -IO*
168 PRO BLEM E DE S T A Ţ II Şl REŢELE ELECTRICE
AQu. = 2 - — - - S t = 2-— 40 = 2 MV Ar
100 100
„ 1 ? 1 0,017 -60 -IO 3 „ . „

R , = — p — = ----------------- = 3,4 12
2 s 2 150
X L = l . — 0,145-Ig — — — = - ” -0.423 = 12.69 Q

2 0,770 t . 2
B l = 2coCL = 2-2,69-IO"6 / = 5,38-IO-6 x 60 = 322,8-1Q-6 S
Puterea capacitivă generată de către linie :

Qbl = U 2B l = 2302-10 -322,8-IO"6 = 17 MV Ar
Gl = O, (nu există pierderi corona)
Raportînd parametrii transformatoarelor coborîtoare tot la tensiunea

de 230 kV, rezultă aceleaşi valori ca pentru staţia ridicătoare.
i?r , = 4,132 Q ; T = 69,43 £2 ;
X‘-r,
GT i = 3,02-IO '3 S ; APpe

JFe, = 0,16 M W
B Ti = 37 -10~6 S ; AQu.2 = 2 MV Ar
A. Regimul maxim de funcţionare

a)jPierderile de putere în transformatoarele coborîtoare :
45* 4- 3.V 45* — 35-
ASt = -- ---- -— 4,132 + 0,16 — j-—----— .69,43 — j2 =0,414 — j6,265 M V A
— 2 230- 23 02 J
Puterea la intrarea în trafo 2 : Sc
Şc = 45,414 — j41,265 M VA
Puterea la capătul liniei se măreşte cu = 8,5 M VAr
Ş = 45,414 — j 32,705 M VA
La ieşirea din transformatoarele staţiei B :
SB = 45,414 — Î32,765 + ?.2:7?5.* -3,4 — j J M 1 £ ± ^ I 2 i 2,69 +

230- 2302
+- jS,5 = 45,614 — j 25,015 M VA
Puterea maximă absorbită de la generator :
ŞAmax = SB + S Tl - 45,614 — j25,015 + - 15'814* +-2^’0152 4,132 —

“ _ 230“
45 fi1 4 2 4- '>5 01 ",2

— j ---------- ----------- 69,43 + 0,16 — i2 = 45,985— i30,565 M VA
2302
Total pierderi de putere în regim maxim de funcţionare :

A Ş maz — $Amax-- §_max — 45,985 — j30,565 — 45 - f j 35 -
= 0,985 + j4,435 M VA
b) Pierderile de tensiune în regim maxim :
Pierderile de tensiune în transformatoarele ridicătoare (totul se raportează
la tensiunea de 230 kV •— de pe bornele staţiei ridicătoare şi se neglijează
componentele căderilor transversale de tensiune)
A U = f 'A B ' + Q a is- ' X t > ^ 40 ,8 2 5 -4 .1 3 + 2 8 ,5 65-6 9, -13 = g 43 ky

~ AB UA " T 230
1 UB 230 — 9,43 = 220,57 kV j

Pierderile de tensiune în linie :
= P, B '. Q ,X / 4 5 ,4 1 4 -3 ,4 + 3 2 ,7 6 5 -1 2 ,69_ = 2585 k y
U„ 220,57
uc = U B — A U BC = 220,57 — 2,585 = 217,985 kV
Pierderile de tensiune în staţia de transformatoare coborîtoare :

■ = ±5 14.i _3J135J914i = 1 2 ky
217,985
Tensiunea la consumator, raportată la tensiunea 230 kV va fi
U c onsumator ~ U c — A U Ti = 205,985 kV
Total pierderi de tensiune în regim maxim :
A U T i +- A U bc - f A U T i = 24,015 kV
sau 10,44%.
B . R egim ul m inim de funcţionare
a) Pierderile de putere :
, Ş min — 20 — j 15 MVA
= 20»+j5« 4 132 0)16 — j i£ l+ ill.6 9 ,4 3 — j2 =

- 1 2 3 02 23 02
= 0,208 — j2,82 M VA
Puterea la capătul liniei :

ŞL - Ş min + AŞTi + j 8,5 = 20,208 — j9,32 M VA
Pierderile pe linie :
= 20,208» + 9.32» 20.208» + 9.32» . ^ = 0>032 - j 0 , l 13 'M VA
230a 230*
Puterea ce circulă'prin transformatoarele ridicătoare :

Ş B = Ş l + AŞl + j8,5 = 20,24 — j0,933 M VA
Pierderile în transformatoarele ridicătoare :

. 9(1 9 4 2 j_ o 2 9(\ 24z 4- 0 9332
A = + Q16 _ j " - r . .T. -69,43 — i2 =
- 1 2302 J 230*
= 0,192 — j2,534 MVA

Puterea minimă absorbită de la generatoare :
Ş a „,„ = Ş B + A S T i = 20,432 — j3,527 M V A
AŞm<„ = 0,432 + j 11,437 M VA

b) Pierderile de tensiune :
In transformatoarele ridicătoare :
UA 230
UB = U A — M J Tl = 230— 1,126 = 228,87 kV

Pierderile în linie :
A T T \ J T 20 ,2 1-3,4 + 9,43 3-12 ,6 9 n 0„ c ...
A U BC = A UL — ---------- -------------- = 0,825 kV
228,57
Uc = U b — A U bc = 228,57 — 0,825 = 227,745 kV
Pierderile în transformatoarele coborîtoare :
A = 1,245 kV
227,745
Total pierderi tensiune în regim minim :

A U mfn = 1,126 + 0,825 + 1,245 = 3,196 kV sau 1,39%
C. Regimul de avarie se deosebeşte de regimul de sarcină maximă prin
modificarea parametrilor liniei :
R l = 6,8 Q. ; X L = 25,38 Q şi QL = 8,5 MV Ar
a) Pierderea de putere : în transformatoarele coborîtoare :

A5V2 = 0,414 — j 6,265 M VA
Puterea în linie :
Şl = Şmax + ASY, + j4,25 = 45,414 — j37,015-M VA
AC 45.414* + 37,015* _ „ . 45,414* + 37.015* , ..
AN jţ. --------------------------6,S — ] ----------------------- 25,38 + ]4,25 =
" 230* 230*
= 0,442 + j2,60 MVA

Ş « = Ş l + a Ş l = 45,856 — j34,415 MVA
r
PR O BLEM E DE REŢELE ELECTRICE 171!
Pierderile în transformatoarele ridicătoare :

, c 45,856* + 34.415* , • 45,856» + 34,415* ._
ASr = ------ -— ------------ 4,13 + 0,16—- î --------------------- 69,43 — i2
_ 1 2302 2302
= 0,416 — j6,30 M VA
Puterea maximă cerută din generatoare în regim de avarii :
Ş A = 46,272 — j40,715 MVA
Pierderile de putere în regim de avarie

A S „ ort, = 1,242 + j 10,715 M VA
b) Pierderile de tensiune în regim de avarie :
. T1 TT 46 ,2 72-4 ,1 3 + 40 ,7 15-6 9,43 , 0 1 0 1 1 7
A U T — U AR -- ------------------------------= 13,12 kV
‘ 230
U B = 230 — 13,12 = 216,88 kV
45 ,4 1 4 -0 ,8 + 37 ,0 15-2 5,38
A U BC -- A U t -- = 5,427 kV
216,88
Uc = U B — A UL = 211,453 kV
A UT = 45,4,13 + 3-° - 9-- 3- = 10,70 kV

J 2 11 ,8 8
Total pierdere de tensiune 29,247 kV sau 12,7% '
2.4.3. Să se determine repartiţia puterilor şi tensiunea pe barele staţiilor

de distribuţiş B, A şi C a reţelelor electrice din schema indicată în fig. 2.44.
l=i0Km
Fig. 2.44.
172 PRO BLEM E DE S T A Ţ II Şl REŢELE ELECTRICE
Cunoscînd :
Centrala A : Puterea generatoarelor 3 X 50 M VA
cos 9 = 0,85
U g = 10,5 kV
Transformatoarele ridicătoare :
S — 3 x 61,5 M VA
U A = 120 kV
A P Ke = 50 kW ; A P Cl, = 120 kW ; u „% = 10%
i0% = 2 %
Staţia B : Puterea consumatorului S„ = 6 —■j4 M V A
Transformatoarele coborîtoare
S = 2 X 10 M VA ; U = 115/6 kV ; A P Fe = 30 kW,
A P Cu = 80 kW ; = 8,5% ; i0% = 1,5%
linia A B : / == 25 km ; 5 = 3 x Cu —-120 mm 2
D m = 3,5 ; Nu sînt pierderi corona.
Staţia C : Puterea consumatorului Sc — 30 — j25 M V A
Transformatoarele coborîtoare :
S = 2 x 40 M VA ; U = 115/35 kV ; A P Fe = 40 kW ;
A P Cu = 110 kW ; u, e% = 10% ; i0% = 2%
lin ia AC = lungimea l = 30 km ; s = 3 X Ol-Al-185 mm 2
D m = 4 m ; Nu sînt pierderi corona.
Staţia D : Puterea consumatorului S d = 20 — j 15 M V A

Transformatoarele coborîtoare :
S = 2 x 25 M VA ; U = 115/10 kV ; A P Fe = 35 kW,
A P c = 90 kW ; u„e% = 10% ; i0% = 2%
lin ia A D : lungimea l — 40 km, s = 3 X OL-A1-185 mm2, D m = 4 m;

Nu sînt pierderi corona.
linia DC : lungimea l = 35 km ; s = 3 X 01 50 mm 2
D m — 4 m ; Nu sînt pierderi corona.

Soluţie. Schema de calcul este indicată în fig. 2.45.
Fig. 2.45.
Pe schema de calcul s-au trecut valorile rezistenţei obmice. ale reactanţelor

inductive iar în locul susceptanţelor capacitive ale liniilor s-au notat direct
puterile capacitive generate de linii ; la transformatoare în locul perditanţelor
şi susceptanţelor transformatoarelor s-au notat valorile pierderilor în fier şi
puterilor reactive de magnetizare ale transformatoarelor. în M W şi respectiv
M V A r.
în urma efectuării calculelor parametrii liniilor s î n t :
1 Param Ins
«[£1] x [£i] ^capaciriv [M V A r] '[km ]
Lini i "*
Linia L AB 3,54 10,35 0,91 25

Linia L AD 6,27 16,4 1,47 40
Linia L f,c 6,78 14,56 1,27 35
Linia 1. AC 4,7 12,3 1,108 30
Param etrii transformatoarelor ridicătoare şi coborîtoare în urm a calculelor

efectuate s î n t :
, Param, li
P'T X -T A P *e *
[£l] m [M W] [M V A r]
Transformator
Centrala A 0,152 8,2 0,1 3,69

Staţia B 5,29 56,20 0,06 0,3
Staţia C 0,45 16,53 0,08 1,6
Staţia D # -1 6 26,45 0,07 1,0
174 PROBLEME DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
Pu terile consumatorilor, raportate la^partea de înaltă tensiune s în t:
Staţia B
Ş B = Ş 6 + A Ş t b = 6,08 — j4,52 M V A
unde A S r g = — ■-5,29 + 0,06— j — -56, 20 — j0,3 =

1152 1152
= 0,08 — jO,52 M V A
Staţia C
Şc = Şo + A Ş rc = 30,132 — j28,506 M V A
9r.2 r-inz 4- 9*S2
= — -- ■-■-•0,45 + 0,08 — i '■ --1 6 ,1 3 — i l , 6 =
~ 115» 1152
= 0,132 — j3,506 M V A
Staţia D
Şz, = Ş„ + A Ş ™ = 20,124 — jl 8 , 126 M V A

2 0 * '+ 1 5 * , n „„ . 202 + 152 - n
A S Td = ----------- -1,16 + 0,07— 1 ----------- -26,45 — j 1,0 =
1152 1152
1 = 0,124 — j3 ,126 M V A
Puterea ce circulă pe linia L AB ■

— • la capătul liniei : Ş , B! este puterea staţiei SB
m ajorată cu jum ătate din puterea capacitivă a liniei L AB
Ş a b 3 = ŞB + j0,455 = 6,08 — j4,065 M V A
Pierderile de putere pe linia L AB
A S ab = 6’° 82 + 4,° 65- ■■-3,54 - j - M * +- 4-06^ - • 10,35 =

” 1152 1152
= 0,014 — j0,042 M V A
Puterea ce pleacă din staţia A pe linia A B :
Ş AB, = A ab, + A S AB + j0,455 = 6,094 — j3,652 M V A .
Pentru determinarea circulaţiei de puteri pe liniile L AD, L DC şi L AC, se face

schema de calcul fig. 2.46,
în schema de calcul 2.46, a, puterile în staţiile D şi C s-au m ajorat cu cîte
jum ătate din puterile capacitive ale liniilor L AD şi L DC (pentru puterea din
staţia D ) şi L AC şi L DC (pentru puterea staţiei C ) a s t fe l:
Ş i = Şc + j0,635 = 30,132 — 27,218 M V A
şi corespunzător
Ş'B = ŞD + j0,735 = 20,124 — jl6,738 M V A

R ep a rtiţia puterilor în ramurile L AD şi L DC va fi :

Ş AC = P Ac — ■Î Q ac = 29,189 — j25,818 M V A
p'd • Iad + P cV a d + lo c) 20,124 -40 + 30,132 -75
= 29,189 M W
Ia d + Id c + Ia c 105
Qd-Iad + Q c O a d + I d c ) 16,738-40 + 27,218-75

Q aC 25,818 M V A r
Ia d + Id c + Ia c 105
Ş DC = S c — S AC = 30,132 — j 27,218 — 29,189 + j25,818 =

= 0,943 — j2 ,6 M V A
Ş ad = Ş'D + Ş DC = 21,067 — j l 9 , 338 M V A
Pierderea de putere în linia L AD :
. c 21.0672 + 19.3382 - . 21,0672 + 19.3382 1„ .
A Ş ad --------------------------- 6,27 — ] -------------------------16,4 =
llo 2 llo 2
= 0,4 — j 1,046 M V A
Pierderea de putere în linia L DC :
A SDC = °:94.3; .+ .6,78 — j — — ± - ^ 1 . 14,50 = 0,004 — j0,008 M V A

115* 115*
Pierderea de putere pe linia L AC :

AC 29,189» + 25,818* An ■ 29.189* + I s - S ’ ft*
£ io i r — -----------------------------------• 4 ,/ — 1 ------------------------------------- i z,6 =
1152 llo *
= 0,54 — j 1,412 M V A
Şadx “ Şad, 4" A = SAD A Ş ad = 21,467 ■j20,384 M V A .

Ş_DCt — Şdc, 4~ AŞ^cf = SDc -f- A SDc == 0,947 j2,608 M V A
ŞAc t — Şac, 4* A S Ac = Şac 4“ A ŞAc = 29,729 j27,23 M V A
Puterea totală absorbită din staţia A :
S a = ŞABl + Ş ACi + S ADt = 57,29 — j51,266 M V A
Pierderile de putere în transformatoarele ridicătoare ale staţiei .4 :

57 oar* 57 292 4-51
A S ta = .0,152 + 0,1 — j — ——— — -S,2 — j3,69 =
1201 i:>i>
= 0,162 — j7 ,052 M V A
Puterea absorbită de la generatoare :
Ş a = S A + A Ş t a = 57,452 — j58,318 M V A
Factorul de putere al generatoarelor :

p ^7
cos CP = — = -------- — •— -------= 0,702
SA 57,4522+ 58,3182
In determinarea pierderilor de tensiune se neglijează căderea transversală

de tensiune :
Pierderea de tensiune pe linia L AB :
rr TT 1 on 6,094-3,54 + 3,052-10.35 _n . . .
UB = U A — A L ab = 120---------------------------------- = Il9 ,o 0 kV
120
Pierderea de tensiune în transformatoarele staţiei B :

= -5,29 + 4.52-56.20 = ky
119,50
Tensiunea U t = (119,50 — 2,392) = 6,1 kV

115
Pierderea de tensiune pe linia L AD :
A Tr _ p a d , ' r a d + Qa d , ' x a d 21,46".6,27 H- 20,384-16,4

A U ir> -- --
" uA 120
= 3,907 kV
U d = = U a — A U ad = 120 — 3,907 = 116,093 kV
Pierderile de tensiune în transformatoarele staţiei d :
= 4,102 kV
116,093
Tensiunea pe partea de joasă tensiune a staţiei D :

Pierderea de tensiune pe linia A C :

P S A C , - R A C + Q A C 1- X A C _ _ 20.729. 4,7 + 27,23-12,3
A U jr = 3,955 kV
uA 120
uc = UA —■ă U AC = 120 — 3,955 = 116,045 kV

Pierderile de tensiune în transformatoarele staţiei C :
A U TC - = 3,949 kV
116,040
Tensiunea pe barele de joasă tensiune a staţiei de distribuţie C :
U c = (116,045 — 3,949) — = 34,116 kV

116
2.4.4. Să se calculeze repartiţiile de puteri pe linii şi tensiunea pe barele de

distribuţie de 35 kV a staţiei C a sistemului electric a cărui schemă este
prezentată în fig. 2.47. Caracteristicile centralelor şi staţiilor din schemă
s în t :
10/115KV 115AI5 |
—-o,
-Q 0 -L -0 2*60M \&
© n rC O
2x30M\A I 2x60
S,
>20M\A
115/35KV
'S cz35-j25M\4\
F ig . 2 .4 7 .
Centrala A Sg = 2 x 3 0 M V A (în funcţiune), cos cp — 0,80.

Puterea serviciilor interne S t = 8% Sg.
Transform atoarele ridicătoare: U = 115/10.5 kV
S TA = 2 x 60 M V A ; A P Cu = 200 k W ; A P Fe = 50 kW , u , e% =
= 10%, i0% = 2% .
Centrala B Puterea instalată S g = 2 X 60 M VA.
Puterea serviciilor interne 10% S g.
Centrala urmăreşte frecvenţa sistemului, livrîn d puterea ne
cesară consumatorilor şi m enţinînd pe barele staţiei B o ten
siune de 118 kV.
Transform atoarele ridicătoare : ST = 2 X 80 M V A ; U = 115/
10,5 k V ; u , e% = 10,5% ; i0% = 2% ; A P Cu = 220 kW ,
A P Fe = 60 kW .
Staţia Bb Puterea consumată S b : 15— jlO M V A
Transform atorul coboritor S Tb = 2 X 10 M V A ; 115/6 k V ;
A P Cu = 50 kW ; A P Fe = 15 kW ; u , e% = 8,5% ; i 0% = 1,5%.
12 — P ro blem e de staţii şi reţele electrice — cd. 364

Statia C : S TC = 3 x 20 M V A ; 115/35 k V ; usc% = 10% ; i0% = 2% ;

A P Cu = 80 k W ; A P Fe = 30 kW .
Puterea consumată : S c = 35 — j 25 M V A
L in ia L AB : U = 115 k V ; l = 50 km ; s = Cu-120 m m 2 ; dm = 4 m.
Lin ia L AC : U = 115 k V ; 1 = 2 x 3 0 k m ; s = 2xC u -120 mm2 linia
dublu circuit, distanţa dintre fazele alăturate d = 4 m (dispo
ziţia în linie a tuturor fazelor).
L in ia L BC : U = 115 k V ; l — 40 km ; s = Cu-120 m m 2 ; dm = 4 m.
Soluţie
Param etrii electrici ai liniilor şi transformatoarelor sînt (liniile nu au pier
deri corona) — conform schemei de calcul din fig. 2.48.
Linia
1 rl x t Puterea capacitivă
[km] [O] [CI] QBh [MVAr]
Parametri * -—
Linia L AR 50 7 21,17 1,779

Linia L AB 2x30 2,124 6,74 1,831
Linia L BC 40 5,66 16,94 1,423
— Parametri
rt X, p re Cit
[Q] [£i] [MW] [MVAr]
Transforraiiirorc ’
Trafo centrala A 0,307 11,02 0,1 2,4

Trafo centrala B 0,227 8,67 0,12 3,2
Staţia B0 3,306 56,2 0,030 0,30
Trafo staţia C 0,881 22,04 0,09 1,2
S^=15-jt)MVA
Sc=35-j25M\A
Fig. 2.48.
1) Determinarea puterilor absorbite din sistem de staţiile B şi C, raportate

Ia tensiunea de 115 kV.
1, a) Staţia C :
Ş c = Ş e + A Ş re + j0,712 + j0,915 = 35,217 — j27,758 M VA
3 0091 ± ^ , 0 , 0 9 - j - ^ L + g .6-.?1. .22,04- j l , 2 =

- 115* 1152
= 0,217 — j4 ,385 M VA.
1, b) Staţia B :
Puterea absorbită de staţia b :
Ş'b = Ş b + AŞ b + j0,712 + j0,889 = 15,113 — jlO ,104 M V A

A^ 15.03Q2 + 0,030“ „ nnr , n nori . 15,030! + 10,302 0 on
A S r ,, = ------------------ -3,30b + 0,030 — 1. ------------------ 5b,2 — i0,30 =
- 115* 1152 ‘
= 0,113 — j l , 705 M V A
1, c ) Staţia A :
Centrala electrică A furnizează în sistem în mod perm anent puterea în
funcţiune, minus puterea consumată la serviciile interne, minus pierderile în
transformatoarele ridicătoare. Se v a considera ca o putere consumată cu
semnul minus.
— Ş a = Ş " — Ş si — S TA + j0,889 + j0,915 = — 43,98 + j45,484 M V A
A S s( = — S . = — (b0 -0,8 — j60 -0,6) = 3,84 — j2,88 M V A

_ 100“ 100
Ş„ = 48 — j36 M V A
. „ 44.062 + 30,72* „ , . 44,062 + 30,722 , . ...
A S t a = -------- -— ------ 0,367 + 0,1— j -------- -----------11,02 — j2,4 =
- 1A 115* 115* •
=0 ,1 8 — j4 ,8 M VA .
Restul puterii necesare în sistem se acoperă din electrocentrala B.

Circulaţia puterilor în bucla B, A , C se calculează ca linie alimentată în
circuit închis din staţia B (fig. 2.49).
B B
jac________ ^ ^ _______ ţ&B.
S>BC, Sgc I S flCi 1 SABi
Fig. 2.49.
Şbc — P u c — j Q b c — 0,858 -|- j 4,475 M V A
Pc (—■— + Iab 1+ P.Jab

Pbc _ L ? ---------- 1----------- = ~ « ■08-O0 , = 0j858 MW
h a + l^ - + Iab 10°
2
6 c I -------- f I a b j + Q a I a b
r> 2 - 27,758 -65 + 45.484-50
@BC = -------------------------- --- ------------------------------- = ]4,47o M V A r
'Z
s e i+ J
l S. +r </a b 105
2
Şxc = Ş c — Ş BC = 35,217 — j 27,758 — 0,858 — j4,475 =
= 34,359 — j32,233 M V A
Pierderea de putere pe circuitul /CA
Ş ac 1 = S ac + A S ac = 34,715 — j33,364 M V A
. c 34.359z -f- 32.233“ „ , _ , . 34,3592 + 32,2332 „ _ .
a c ----------------------- "Z, 1*4 — ] --------------------- ‘b ,/4 —
" 1152 1152
= 0,356 — j l , 131 M V A
Puterea ce pleacă din sursa A spre B :
Ş a b i = Ş a — Ş ac i = 43,98 — j45,484 — 34,715 + j33,364 =
= 9,265 — j l2 ,12 M V A
Pierderea de putere pe linie :
= .7 _ j + .21fl7 = o ,124 - jO,375 M V A

~ 115» 115'
Ş abz = Ş a b i ~~ & Ş ab = 9,141 — jll,7 4 5 M V A
2) în staţia B — balanţa de putere dă :
Ş a B2 + ŞB ~ Şb
Rezultă aportul centralei B :
Ş b = Şi — Ş abz = 15,113 — jlO ,104 — 9,141 + jll,7 4 5 =
= 5,972 + j 1,641 M V A
Pierderile de putere în transformatoarele centralei B :
= ± 0?.' + -0,367 - j -5^ + -1’641> 11,02 + 0.01 _ j2,4 =

ii5 2 n »>
= 0,11 — j2,432 M V A
Puterea produsă de generatoarele electrocentralei B :
Ş gb = Ş b + A Ş TB + A Ş „ = 6,688 — j0,869 M V A
\ Ş S( = 10% (ŞB + ŞTB) = 0,608 — jO,079 M V A
Observaţie. în exemplul dat se constată că generatoarele centralei B func

ţionează practic numai pentru alimentarea propriilor servicii interne.
3) Tensiunea pe barele de distribuţie a staţiei C, cunoscînd tensiunea pe
barele staţiei B (de alimentare) U B — 118 kV.
— Pierderea de tensiune pe linia L 11C
p bci'Rbc + Qnci'^Br' __ 0,867-5,66 - f 4,448-16,94 _ q QgQ J-Y
VE 118
Ş ACi = Ş BC + A Ş bc = 0,867 + j4,448 M V A
0,8582 + 4,4752 . a858*j^475a >16 g4 = 0 ) 009 — j0,027M VA

15,66
1152 1152
Ud = U b — A U bc = 118 — 0,680 = 117,32 kV
Pierderea de tensiune în transformatoarele staţiei C :
. TT 35,009-0,881 + 26.2-22,04 . , r
A U r c = ------------------------------ = o,184 kV
117,32
Tensiunea pe barele de distribuţie a staţiei C :

35 „„ r
Ucs — ( U c i A£/t c ) — = (117,32 — 5,184) — = 34,128 kV
115 115
Abaterea faţă de tensiunea nominală de 35 k V :
34,128 - 35
• 1 0 0 = — 2,49%
35 5m 3m 3m 5m
2.4.5. Să se determine sec
ţiunea conductoarelor unei
reţele de 220 kV, dublu cir
cuit, ce trebuie să alimen
-o i> i) <
te le un consumator cu pu 2 1 II
terea de 160 — j 120 M VA , in
la distanţa de 80 km, ştiind CO*
că: - <
a) U adm ^ 6% U n — în
regim normal ;
b) U a d m < 12% U„ — în
5,5m 5,5 m
regim de avarie ;
c) Dispoziţia conduc
toarelor este arătată în
fig. 2.50; 1
d) Durata de utilizare a
puterii maxime T max =
== 3 500 ore/an. Fig. 2.50.
2.4.6. Se dă schema circuitelor electrice de 220 kV din fig. 2.51. Să se deter

mine circulaţiile de puteri şi tensiunile pe barele staţiilor în :
a) Regim normal cu toate liniile în funcţiune ;
b) Regim de avarii cu o singură linie A — B în funcţiune ;
c) Regim de avarii cu o singură linie A C în funcţiune.
Tensiunea pe barele staţiei A este de 230 kV, iar pierderile prin corona
se neglijează. L a toate liniile distanţa medie dintre faze este de 4 m.
230KV 3
S c =70-j50MVA
F ig . 2.51.
4.7. Să se determine tensiunea pe barele de joasă tensiune a staţiei de dis

tribuţie B, şi factorul de putere (cos cp) al generatoarelor din centrala A ,
ce alimentează schema din fig. 2.52. Param etrii instalaţiilor s î n t :
l=40Km
— G > Cu-120rnrr -O C H
© -
-Q D - OCH
2x60M\A 2*60M\A
U= 6.3/115KV U=110/K).5KV
F ig. 2.52.
Centrala A : S TA = 2 x 60 M V A ; U = 6,3/115 kV ; A P Cu = 120 kW ,

A P Fe = 40 k W ; u , e% = 10,5% ; i0% = 1,5% ; U , = 6,2 kV.
Staţia B : S TB = 2 X 60 M V A ; U = 110/10,5 ; A P Ctt = 120 kW , A P Fe =
= 40 k W ; usc% = 9,5% ; i0% = 1,7%.
Puterea consum atorilor: S„ = 40 — j30 M V A
PROBLEM E DE REŢELE ELECTRICE 183
L in iile A B : l AB = 40 km ; s = Cu — 120 m m 2
distanţa medie dintre faze D m = 4 m.
Pierderile prin efect corona se neglijează.
2.4.8. Să se calculeze tensiunea pe barele staţiei de distribuţie b de 10,5 kV,

la aceleaşi date ale problemei 2.4.7, în condiţii de avarie.
a) O linie A B este scoasă din funcţiune ;
b) Un transform ator ridicător T A este scos din funcţiune.
2.4.9. Să se determine secţiunile liniilor electrice aeriene ce alimentează consu

m atorii a, b, c din staţiile de distribuţie A şi B . Lungim ile liniilor şi puterile
racordate ale consumatorilor sînt indicate în fig. 2.53.
Tensiunile surselor coincid ca valoare şi fază U A = U B — 120 kV, iar durata
de utilizare a puterii m axim e la consumatori este de 4 000 ore/an. După
stabilirea secţiunilor să se determine tensiunea pe barele staţiei de distri
buţie b, în regim normal de funcţionare. Pierderile prin corona se neglijează.
U =120KV
_ UKn c? 30Km b 25Km c 30Km 0
I II I
^=20-j15M\A Sb=18-j12MVA Sc=25-j20MVA
F ig . 2.53.
2.4.10. în baza datelor problemei 2.4.9 să se determine tensiunea pe barele

staţiilor de distribuţie „ a “ (cînd a căzut tronsonul A a ) şi „c“ (în cazul
căderii tronsonului Se).
2.4.11. Consumatorii B şi C sînt alimentaţi din staţia A de 110 kV, conform

schemei din fig. 2.54. Să se determine tensiunile în regim normal şi de avarie
în punctele de consum B şi C ştiind că sarcinile consumatorilor s î n t :
S B = 25 — j20 M V A şi
Ş c = 15 — jlO M V A , Iun- c
gim ile liniilor l AB= 40 km,
I a c == 30 km, l BC = 20 km,
liniile sînt confecţionate din
conductoare de cupru cu
secţiunea des — 95 m m 2 iar
distanţa medie între faze
d m = 4 m. UA =115KV
| U a =120KV)
Tensiunea sursei de a li
mentare este U A = 115 kV
în regim normal şi U A —
= 120 kV în regim de
S„ =25-j2D
avarii. Se neglijează pierde
rile prin corona. F ig . 2 .5 4 .
2.4.12. Consumatorii din punctele „a si „ 6 “ (fig. 2.55) de categoria I s în t

alim entaţi printr-o linie de 220 kV din staţiile A şi B. Să se determine sec
ţiunea conductoarelor liniei, confecţionate din funie de cupru, astfel încît
pierderile de tensiune în regim normal să nu depăşească 5% . Se presupune
că linia are aceiaşi secţiune pe toată întinderea, are dispunerea fazelor ori
zontală cu distanţa dintre faze dm = 5 m, iar tensiunea surselor A şi B
este egală ca mărime şi corespunde ca fază U A = U B = 230 kV. V alorile
sarcinilor în M V A şi lungimile liniilor în km sînt date în fig. 2.55. Durata
de utilizare a maximului pe linie este T max — 5 500 ore/an.
A_ 50Km a 60Km b 4GKm R

!------------------------------------ !---------------------------
Sa=50-j30M VA S b=60-j40M VA
Fig. 2.55.
2.4.13. Să se determine pierderile m axime de tensiune, cu datele proble

mei 2.4.12 în regim de avarie.
a) Se întrerupe tronsonul A a ;
b) Se întrerupe tronsonul Bb.
«
2.5. R E P A R T IŢ IA SARCINILOR CONSUM ATORILOR ÎN S T A Ţ II ŞI R E Ţ E L E
ŞI A L E G E R E A PLO TUR ILO R D E T R A N S F O R M A T O A R E
a) în cazul cînd puterea consumatorilor „ S “ este dată pe barele de joasă

tensiune a staţiilor de distribuţie, sarcina consumatorilor luată în calculul
puterii total consumate S', se majorează cu pierderile de putere din trans
form ator A ST. , •
/ Ş' = Ş + [ A Ş T [M V A ] (2.77)
b) în cazul cînd puterea consumatorilor Ş este dată direct la tensiunea re

ţelei de alimentare, repartizarea acestei puteri pe linie se face prin m ajo
rarea ei cu aportul puterii capacitive a liniei calculate conform sch em ei,
echivalente în re a reţelelor electrice :
Ş' = S + U 2 + j U* — ■ (2.78)
PRO B LEM E DE REŢELE ELECTRICE 185
•c) Puterea la capătul dinspre sursa de alimentare a liniei electrice S " este
egală cu puterea de la capătul dinspre consumator S' m ajorată cu pierderea
d e putere în linie (calculată conform schemei echivalente in - ) .
Ş" = Ş’ + Rl — j X L + j UJ - ţ + Ş- (2.79)
■d) Pentru calculul căderilor de tensiune se foloseşte relaţia :
AU = + J [V ] ( 2 .8 0 )
e ) Tensiunea din amonte U l este egală cu tensiunea din aval U 2 m ajorată

cu căderile de tensiune longitudinale A U şi transversale S U.
T~ T~ 1 TT . ţi iT I Q-X . ■ P,X — .
V x = V, + AU + j8 1 7 = L., + • ’ ------ + j — r ' ■ - (2.81)
Dacă se cunoaşte tensiunea din amonte L\ şi fluxurile de puteri din amonte,

P l — jQ l5 tensiunea în aval U 2 se calculează cu rela ţia :
U2 = l\ _ _ A t/ — = ţ/ l — -P- { ţ Q ' - ~ — j (2.82)
Indiferent de treptele de transformare, tensiunile din amonte şi aval se

raportează la acelaşi nivel de tensiune, ţinîndu-se seama de raportul de
transformare.
Tensiunea raportată U' = kU sau — U, după cum transformarea este
ridicătoare sau coborîtoare, k —- fiind raportul de transformare.

Valorile elementelor reţelei : rezistenţe, reactanţe, susceptanţe şi perdi-
tanţe se raportează toate la nivelul de tensiune considerat în calcule, indi
feren t de locul unde se află elementul luat în calcul.
Trecerea de la un nivel de tensiune la altul se face cu form ulele cunoscute
din electrotehnică (de exemplu se raportează elementele aflate la tensiunea
de 6,3 kV la nivelul tensiunii de 110 kV).
(2,83)
Gi = Ga( - ^ j 2; B's = B t ( ~ ' ] 2

1 110 / \U 110J
unde R„, X$, CG, B s sînt rezistenţele, reactanţele, perditanţele şi susceptan-
ţele, reale la tensiunea de 6 kV, iar R'e, X g, Gg şi B'e sînt aceleaşi elemente
raportate la tensiunea de 110 kV.
i ) Pentru menţinerea unei tensiuni reglate U r —■ impuse pe barele de dis
tribuţie (de obicei pe barele de joasă tensiune ale transform atoarelor cobo-
iritoare) se determină U r cu relaţia :
Ur = 1 [V ] (2.84)
unde : U'max = U max k este tensiunea maximă pe bare —în cazul funcţio
nării la sarcina minimă — raportată la p r im a r ;
U'min — Umin k — • tensiunea minimă pe bare, în cazul funcţio
nării la sarcina maximă, raportată la primar,
sau coeficientul de transformare necesar :
TJf _L I V TI
k = - - °r •• ' ( 2. 85>
2u r u„
unde U p — tensiunea corespunzătoare treptei (plotului) de reglaj alese,

pe primar
Up = [V ] (2.86)
2 T/r
U n — tensiunea nominală a înfăşurării transformatorului pe partea de joasă

tensiune.
Probleme
v^2.5.y. Schema electrică a unui sector judeţean de reţele este indicată în
iîgŢ. 2.56. Sarcinile consumatorilor staţiilor de distribuţie A şi B în M V A
ca şi lungimile liniilor în km sînt date în figură.
Fig. 2.50.
Să se calculeze puterea absorbită de pe barele centralei electrice E C ştiind

că transformatoarele m ontate în staţiile A şi B au caracteristicile :
ST = 10 M V A ; U = 115/6,3 kV ; A P Cu = 80 k\V ; A P Fe = 20 k W
u se% = 10% ; i0% = 2 % .
L in iile electrice la U = 115 kV sînt confecţionate din conductoare de

oţel aluminiu cu secţiunea de 120 mm2, cu distanţa medie dintre faza de 4 m.
Perditanţele liniei se neglijează.
Soluţie
în urma calculelor rezultă următorii parametri pentru linii şi transform atoare :
L in iile L CA (în paralel) : / = 30 km ; R L = 4,05 H ; X L = 6,12 Q. ; B L —
= 167,4-IO -6 S ; U 2B L = 2,2 M V A r
L in ia L AB : l = 25 km ; R L = 6,75 O ; X L = 10,2 f i ; B L = 69,75-IO6 S

U sB l = 0,92 M V A r
T r a fo staţie A (2 în paralel) şi staţie B (în paralel)
Rt = - A P Ca — = 5,29 O
2 ST
X, = - - A ■H = 66,13 Q
2 100
A P Fe = 2 X 20 k W = 0,04 M W
A 0,, = — Sr = — -10 = 0,2 M V A r

100 100
P ie rd e rile de putere în staţia B :
AS;; — ---- R i 'B ---------- i --- X Tn + P FeB— j —
122 + 82 5,29 — j ± --- 66,13 + 0,04 — j0,2 0,123 — jl,2 4 MVA

115£ 113 =
P u terea intrată în staţia B :

ŞB = Şb + A Ş b = 10,123 — j9 ,24 M V A
Pu terea Ia capătul liniei L AB : ŞB3
= Ş B + j U2 — = 10,123 — j9 ,24 + j — = 10,123 — jS,78 MVA

2 2
P u terea la capătul dinspre staţia B a liniei L AB :
+ AŞ.,b + j = 10,123 - j8,7S +
, 10.123. + 8,78* G)75_ j W H ^ ± â Z 5 L l 0 , 2 + j0,46 =

115! 1152
= 10,13 — j8,33 M V A
Pierderile de putere în staţia A :

P- _L ( ^ 7)2 j_
aş , = ~ j?r , - j x r , + A P Fe, =
= 15:. t i -1!- 5,29 — j ~ — 66,13 + 0,04 — jO,2 =

llo 1 115-
= 0,19 — j l , 625 M V A
Puterea totală a staţiei A :
Ş A = Şa + A Ş , + Ş , B1 = 15 — jlO + 0,19 — j l , 625 + 10,13 — j8,33 =
= 25,32 — j 19,955 M V A
L a capătul liniei L CA, puterea S cAS este :
S CA2 = ŞA + j = 25,32 — j l9 , 955 + j l , l = 25,32 — j l 8 , 855 M V A
Puterea absorbită de pe barele electrocentralei E C este :
S ca i = Ş CM + + j = 25,625 - jlS,216 M V A
unde pierderile de putere pe linie A S C^ :

Ac 25,322 f 18,855“ , . 25,32* -f 18.8552 „ , _
A S CA = ------------------ •4,05 — j --------------------- 6,12 =
1152 115“
= 0,305— jO, 461 M V A

- ^ • •
2,5.2. Folosind datele din problema 2.5.1 şi presupunînd că puterile m inim e
consumate la orele de gol sînt Şamin = 8 — jo M V A şi Ş bmin = 6 — j4 M V A ,
să se determine pe ce plot ar trebui să funcţioneze transform atoarele sta
ţiei B, astfel încît abaterea tensiunii pe barele de joasă — faţă de tensiu
nea nominală — în regim de maxim şi minim să fie cît mai redusă. Se .p r e
supune că transformatoarele au ploturile de transformare 115 + 2 X 2,5% /6,S
Soluţie
Se cunosc : Sa max = 1 5 — - j 10 M V A
Ş b max = 12 — j8 M V A
în această situaţie, puterea absorbită de pe barele staţiei C este max —
= 25,625 — j 18,855 M V A .
Se determină puterea absorbită de pe barele staţiei C în regim de sar
cină minimă :
Pierderile în staţia B :
. fv2 _i 4.2 R2 Aii
A SB = Î L ± -1 ■5,29 — j ! U U l -66,13 + 0,04 — jO,2 =
115* 1152
= 0,062 — j0,46 M V A
Ş b = Ş b mtn + A Ş b = 6,062 — j4,46 M V A
Ş abz = Ş B + j0,46 = 6,062 — j4 M V A

Ac 6.062* + 4 * . C,0f)2M 4* , n „ n ..
A S^ b = ----------- ■6,75 — j ----------- -10,2 — 0,02b — j0,04 M VA
115* 115*
= S AB2 4" A Ş ab -f- j0,46 = 6,088 — j3,58 M\ A
Pierderile de putere în staţia A :

8* 4- 5* 8* r>2
A S A = ------- 5,25 — j 66,13 + 0,04 — j0.2 =
“ 115* 115*
= 0,075 — j0,645 M V A
ŞA = min + A Ş a + ŞABl = 14,163— j9 ,225 M V A
Şca*. = Ş A + Î = 14,163 + j8,125 M V A
. „ 14.1632 + 8.1252 . . 14.1032 + 8.1252

A S Cil = ------------------ -4,05 — } --------------------6,12 =
- 115* 1152
= 0,081 — jO, 123 M V A
Puterea absorbită din staţia C în regim minim :
Ş cai = S CA2 + A Ş ca + j l , l = 14,244 — j7 ,148 M V A

Pierderile de tensiune în regim maxim (se neglijează căderile transversale de
tensiune).
... 25,025-1,05 + 18,855-6.12 , nr.- . ,T
A L CA ,r,«x ---------------- — ------------- : 1.90a kV
llo
UA , U c — A U CA max = 113,094 kV
A TT P akx* , , * - R l + Q as^ m -X l _ 10,13-6,75 + 8,78-10,2 , 9 n (. , „

”> « * --------------------- U~A 1Î3^094 1,dyJ) K V
UB = U A — A U ab max = 111,7 k V
Pierderea de tensiune în transformatoarele staţiei B :
A U = P H ' + = 10.123-5.29 + 9,24-66,13 = 5 g5 ky

B m" X UB 111,7
Tensiunea de pe barele de joasă „ b “ raportată de primar :
L B min — U B ■ A U Bmax = 105,75 kV
Pierderile de tensiune în regim minim :
A U Ci min = ■14,244'4’° 5 • = 0 ,8 8 2 k V
115
U _4 = U c — A U CA m(n — 114,118 kV
. ,T 6,088-6,75 + 3,58-10,2 „ co , „
A L ab min = -------- -- -------------- = 0,68 kV
114,118
UB = U A — A U AB min = 113,438 kV
... 6,062-5,29 + 4.46-66,13 „ an ,
= — n is r — - 2-60 kV
Tensiunea de pe barele de joasă „ b “ raportată la prim ar — în regim de

sarcină minima, va fi U'b max :
Uf, max — U B — U B min - 110,838 kV

ISO PROBLEME DE S T A Ţ II ŞI REŢELE ELECTRICE
Tensiunea ce ar trebui să fie reglată pe barele de joasă tensiune U r este

6 kV (se poate deduce şi cu formula) :
JJr == 1 = ^V
Rezu ltă : k — 18,048 — coeficientul de transformare al transformatorului

coboritor.
Tensiunea corespunzătoare plotului ce asigură condiţii optime de reglaj :
rj Umax + U min L „ 110,838 -f- 105, o5 0,3 i 1 q n \ \-

U v = -------- j ---------- ~ ^ = --------- ----------- 6
- - = 113,7 k\.
Urm ărind tensiunile oferite de ploturi : 115 ± 2 x 2,5% rezultă că tensiu

nea optimă este pe plotul 1 1 5 + 0 kV, deci k = H i’ = 18,253.
0,3
în acest caz:
tj 110,838 » n7 . ,, 6,07 — 6 1 An t i i f , „„„ „

U a mi n = ţ g '.'j '- .j = 3>793 sau ------- -------- T 000 = — 2,06%.
Se constată că abaterile de tensiune, faţă de 6 kV nu depăşesc valorile

admise de norme.
2.5.3. Să se aleagă tensiunea pe ploturile transform atoarelor coborîtoare

de 115 + 3 X l,5% /6,3 kV astfel incit abaterile de la tensiunea nominală
de 6 kV să fie aproxim ativ aceleaşi în regim de sarcină minimă şi maximă.
Se cunosc sarcinile pe 6 kV,
Şmax = 65 — j45 M V A ; S min = 2 0 — •j 15 M V A (şi funcţionează cu un
singur transform ator) şi caracteristicile transformatoarelor : S T = 2 X 40
M V A ; A P Cu = 80 kW ; A P Fe = 25 kW ; u „ % = 10% ; i0% = 2% .
Tensiunea pe barele de înaltă tensiune se menţine constantă la 110 kV.
Soluţie
Se determină pierderile de tensiune în transformatoare în regim de sarcină
m axim ă şi minimă :
P t = A P Cu- = 0,661 Li
£2 . 40L 'IO 12
,, !!,,% Un 10 1152-10"
A/rt = --------- ■ ------ == ------ ------------- — = DD,UU Li
100 ST 100 4 0 -IC6
Pierderile de putere în transformatoare, în regim de maxim şi minim :

l 4^8 1 t AZ*2 1
A S max= ■• - -0,661 — j ------------------ 33,06 = 0,156 — j7,8 M V A
_ 1152 2 1152 2
Ş'max = ş max + A Ş max = 65,156 — j52,8 M V A

20z + 15=
A S mşn ■ •0,661 — j + 1;V 33,06 = 0,03 — j 1,56 M V A
llo 2 J 115s 3
c' S mia + AŞnun == 20,03 — j l 6 , 56 M V A
Pierderile de tensiune în regim de maxim şi minim :

1 i
6 5 ,1 5 0 -— 0,561 + 52,8- — 33,00
A u max = -------------- — ---------------- = 8,115 kV

110
... 20,03-0.661 + 16,56-33,06 _ __ ...

A L = ------------------------------ --- 5,09 kV
110
Tensiunile maxime (pentru regim minim) şi minim (corespunzătoare sarci

nilor m axim e) din secundar raportate Ia primar :
U'nlaz = 1 1 0 A U min - 110 — 5,09 = 104,91 kV
U'max ~ HO ' A U max 110 — 8,115 = 101,885 kV
Tensiunea pe plot — corespunzătoare abaterilor minime — se aproximează

egală faţă de tensiunea dorită de 6 kV este :
+ u„ . 6,3 _ 104,91 + 101,885 . 6,3

108,56 kV
6 2 6
D in tensiunile posibile oferite de ploturile : 115 ± 3 X 1,5% rezultă cea mai

apropiată 115 — 3 X 1,5% = 109,825 kV şi îi corespunde un coeficient de
. , , 109,825 AO
transformare k = -----------= l/,43.
6,3
Tensiunile reale în regim de maxim şi minim :
TJ __ v ia x __ 104,910 = 6 01 kV sail 6-01 - 6 100 = + 0 ,1 6 %

max • - - --
17,13 6
101,885 5,85 - 6
5,85 kV sau -100 = — 2,5%.
17,43
2.5.4. Se dă schema circuitului electric din fig. 2.57, în care se indică para
m etrii electrici ai elementelor reţelei. Să se determine pe ce ploturi tre-
l=80Km
0 —
\a > UB=6KV
U=115KV
Fi*. 2.:>7.
buie să funcţioneze transform atoarele coborîtoare din staţia B ce au reglaj

sub sarcină 115 ± 8 X 1,2% /6,3, în regim de sarcină m axim ă ( S b max =
= 25 — j 20 M V A ) şi sarcină minimă ( S b mln = 10 — j7 M V A ).
Transform atoarele ridicătoare din staţia A au raportul de transformare
6/115 kV, iar tensiunea generatoarelor este 6,3 kV în regim de m axim şi
5,7 kV în regim de minim.
Transform atoarele ridicătoare din statia A si B au aceiaşi param etri :
S T = 20 M V A ; R T = 5 O ; X T = 60 O ; A P Fe = 15 k W ; AQu. = 0.4 M V A r
Param etrii reţelei : R L = 0,2 O/km ; X L = 0,4 O/km ; P>L = 2.7-IO-6 S/km;
G l = 0 ; / = 80 km.
Tensiunea impusă pe barele de distribuţie a staţiei coborîtoare este de 6 kV.
T o ţi param etrii sînt raportaţi la tensiunea de 115 kV. Se vor neglija pier
derile de puteri în linii şi transformatoare.
Soluţie
Tensiunea generatoarelor în regim maxim şi minim raportată, la tensiunea
de 115 kV, este :
U',m„ = U g max 1 - = 6,3 115 = 120,75 kV

6,0 6,0
U ' nin = U g miil — ■ 5,7 — = 109,25 kV

6,0 6,0
a) Căderile de tensiune în regim maxim :
23 • — -5 -+- 20 ■— -G0 23 — 60 - 20 ■— ■'
& U A = ------=------------ -------- {- j — =------------ =— = 5,487 + j 5,797 kV

120.75 120,75
A U A = v /5,4872 + 5,7972 = 7,98 kV
U A = U ' max — & U A = 120,75 — 5,487 — j5,797 = 115,263 — j5,797kV
U A = x/ ll5,26 32+ 5,7972 = 115,35 kV
25- — -0,2-80 + 20- — -0,4-80 25- — 0 ,1 -S0 - 20 — -0,2-80

att 2 2 . 2 2
A U A B ----------------- --------------------+J
115,35 112,77
= 4,473 + j 2.0 kV.
A U AB = x/4^4732 + 2,072 = 4,9 kV
U B = U A — A U AB = 110,79 — j7,867 kV ; U B =111,06 kV
25 — -5 + 20 ■ — 60 25 — -60 - 20- — • 5
Tensiunea pe barele de distribuţie raportate la primar :
U ; = U B— AUB = 110,79 — j 7,867 — 5,78 — j6,10 = 105,01 —
— jl3,967 kV
Tensiunea eficace: U'b (corespunzătoare sarcinii m axim e) es te :
U'b = %/l05,013_ + 13,9672 = 105,930 kV
Pentru a avea o tensiune de 6 kV pe barele de joasă este necesar un coefi

cient real de transformare k, de :
, LT(, 105,930 m n~
k = 6TV = — ^ = 1?’ 6°
Transform atorul permite următoarele rapoarte de transformare (tabelul 2.1 l ) j
Tabel ul 2.11
Pozilic UB ^ b nominal
plot 1:
kV kV
115 + 8 x 1 ,2 % 126,04 6,3 20,006

115 + 7 x1 ,2 % 124,66 6,3 19,787
1 1 5 + 6 x 1 ,2 % 123,28 6,3 19,568
115 + 5 x1 ,2 % 121,9 6,3 19,349
115 + 4 x1 ,2 % 120,52 6,3 19,130
1 1 5 x 3 x 1 ,2 % 119,14 6,3 18,91
1 1 5 x 2 x 1 ,2 % 117,76 6,3 18,092
115 + 1 x 1,2% 116,38 6,3 18,473
115 + 0 115,00 6,3 18,254
115— 1 x 1,2% 113,82 6,3 18,066
1 1 5 -2 x 1 ,2 % 112,24 6,3 14,816
1 1 5 -3 x 1 ,2 % 110,86 6,3 17,59
1 1 5 - 4 x 1 ,2 % 109,48 0,3 17,38
1 1 5 - 5 x 1 ,2 % 108,10 6,3 17,15
1 1 5 - 6 x 1 ,2 % 106,72 6,3 10,91
1 1 5 - 7 x 1 ,2 % 105,34 6,3 10,72
1 1 5 - 8 x 1 ,2 % 103,96 6,3 10.50
Se observă că raportul de transformare cel mai apropiat de 17,63 este 17,59

ceea ce corespunde plotului 115 — 3 x 1,2%.
b) Căderile de tensiune în regim minim :
1 1 l i
10- — 5 + 7 - — -60 10- — 6 0 - 7 - — 5
A U A = ------------------------b j ----- ------------— = 2,15 + j2,609 V
~ A 109,25 J 109,25
H a = U g m in — A U A = 109,25 — 2,15 — j2,609 = 107,1 — j2,009 kV
U A = v /l07>12 + 2>6093 = 107,13 kV

10. — 0,2 -80 + 7 • — 0,4 -80 10 — 0,4 -80 - 7 — 0,2 -80

A TT 2 2 . . 2 2
A U AB = ---------------— —---------------- |- J
107,13 107,13
= 1,792 + j0,97 kV
UB = U A — & U AB = 105,338 — j 3,579 kV
U B = J 105,3382 + 3,5792 = 105,4 kV
10— -5 + 7 — 00 1 0 - — 60 - 7— 5
A U B = ---- ----------- --------b j ----- ----------- -— = 2,228 — j2,704 kV

105,4 105,4
Tensiunea pe barele de joasă raportată la primar :
U; = U b — A U b = 103,11 — j6 ,283 kV
U'b = v /1 0 3 ,ll2 + 6,2832 = 103,3 kV
Pentru a avea pe secundar o tensiune de 6 kV este necesar un raport de

transformare :
fe— LLi- — 17,216 ceea ce corespunde plotului 115— -5 x 1 ,2 % ,

6 6
adică un raport foarte apropiat de 17,15.
Observaţie : Din cauza reglajului de tensiune pe generator (la sarcină minimă
a coborît tensiunea de la U g max = 6,3 la U g min — 5,7 kV, s-a reglat foarte
puţin tensiunea pe transformatoarele primare coborîtoare din plotul 115— 3 x
X l, 2 % la 115— 5 x 1 ,2 % , adică reglajul tensiunii făcut de generator a fost
chiar mai mare decît era necesar.
Dacă tensiunea pe generator ar fi rămas neschimbată, U'g max — U'g min =
— 6,3 kV, atunci tensiunea pe bornele de joasă ale staţiei B, raportată la
prim ar ar fi fost de cca 115 kV, ceea ce ar fi impus un raport de transfor
mare de 19,166 şi s-ar fi intrat pe plotul 1 1 5 + 4 x 1 ,2 % .
2.5.5. Să se calculeze pe ce plot s-ar lucra pe transformatoarele coborîtoare

ale staţiei B din problema 2.54 în regim de avarie :
■S — S max cînd
a) o linie L AB iese din funcţiune ;
b) cînd un transform ator coborîtor din staţia B iese din funcţiune ;
c) cînd se alimentează consumatorii numai printr-o linie şi un singur
transform ator coborîtor.
Soluţie
Calculul se face neglijîndu-se pierderile de putere pe circuit.
Din problema precedentă se cunosc :
UA = 115,263 — j5,797 kV ; U A = 115,35 kV

!
a) în cazul ieşirii din funcţiune a unei linii :

. 25-0,2-80 + 20-04-80 , . 25 0,4-80 - 20 -0,2 -80 , , ,7
A l AB = -------------------------------------- \- J ----------------------------------- = 6,408 + j 1,2/2 kV
~ 115,35 115,35
U b = U A — A U AB = 108,942 — j 10,069 kV
U B = v /l08,9422 + 10,0692 = 109,40 kV

1 1 l i
25 — 25 + 20 — 60 25 — 6 0 - 2 0 — 5
AL j b = -----—
----------------~r j ----------------------- = 5,86 + i6,192 k\
— 109,4 109,4
u ; = U B — A U b = 103,082 — j 16,261 kV
U B = v /103,0822 + 16,2612 = 104,35 kV
Pentru a menţine tensiunea de 6 kV pe barele de joasă este necesar un

raport de transformare k = 10^ 35 = 17,391.
Din tabelul soluţiei problemei 2.5.4 rezultă că se va lucra pe plotul 115— 4 x

X 1,2% căreia îi corespunde un „ k “ foarte apropiat — ■ de 17,38 — faţă de
cel necesar.
b ) Cazul funcţionării cu un singur transformator coboritor.
Se cunoaşte în acest caz pentru S max.
Ua = 110,79 — j7 ,867 kV şi = 111,06 kV
AUB =
2a -5 +
f
20 -60 + . 2 o -60 -
+_ j - ± ^ L ---- —
2 0 -o = 11 ^ + ^ Q
= 11,93 +- j 12,6 kV
k y
' 111,06 111,06
{/' = U B — A U B = 98,86 — j 20,467 kV
U ’b = y 9 8 , 8 6 2 + 20,4672 = 100,96 kV.
Raportul de transformare necesar pentru a avea 6 kV pe barele de joasă :

k = —M|—- = 16,82 şi îi ^corespunde pentru tipul de transform ator dat
{tabelul 2.11) plotul 115— 7 x 1 ,2 % — (* = 16,72) sau : plotul 115— 6 x 1 ,2 %

(A- = 16,94).
c) Cazul funcţionării cu o singură linie şi un singur transformator.
Se cunoaşte din cazul a) U B = 108,942 — jl0,069 kV şi valoarea eficace
Un = 109,40 kV.
Căderea de tensiune în transformatoarele coborîtoare :
\ ~r t 25-5 + 20-60 , . 25- 60 - 20-5 , , . .1rioo. , v.
A iiB = -------------------b 1 ----------------= 11,/2 + j 12,384 k\
_ 109,4 109,1
U'b = U B — A U B = 97,222 — j22,453 kV
U'b = y 9 7 , 2 2 2 + 22,4532 = 99,78 kV

196 PROBLEME DE S T A Ţ II Şl REŢELE ELECTRICE
99 78
Raportul de transformare n ecesar:— ^— = 16,63 şi îi corespunde^ plotut
lim ită ce îl poate oferi transformatorul de 115— 8 x 1 ,2 % (k = 16,50) sau

1 1 5 — 7 x 1 ,2 % (A: = 16,72).
Corespunzător acestor două ploturi tensiunile de funcţionare pe barele de
joasă vor fi :
115-7 x 1.2%
k = 16,72
= = 5 96 kV ; A U % = — 0,66%
16,72
115 - 8 x 1,2%
A- = 16,50 ;
U b= == 6,047 k V ; A U % = + 0 ,7 8 %
16,50
Se recomandă funcţionarea pe plotul 115 — 8 x 1,2%.
2.5.6. Intr-o staţie coborîtoare sînt montate 3 transform atoare cu trei în
făşurări, cu următoarele caracteristici :
ST = 3 X 20 M V A ; A P Cu max = 150 k W ; A P Ee = 60 kW ,
U = 115 ± 2 x 2,5 % /38,5 ± 2 x 2,5%/6,3 kV
I i % = 3% ; usc ho_3b% = 10,5% ; Usc no_6~ 6% ',ûsc 35_8 = 1/%.
Puterea înfăşurărilor : 110 k V — -100% ; 35 kV — 66,67%, 6,3 k V — 66,67%.

Consumatorii racordaţi pe partea de 6 şi 35 kV urmează acelaşi grafic
de sarcină în sensul că au simultan sarcinile m axime şi minime.
Sarcina maximă pe staţia de 35 k V este de 10— j8 M V A iar pe partea
de 6 kV este de 6 — j4 M V A . Raportul dintre sarcinile m axim e şi minime
este de 2,5 la un factor de putere neschimbat. în regim de sarcină minimă
se funcţionează cu numai două transformatoare. Să se afle pe ce ploturi
trebuie să funcţioneze transformatorul pentru ca, abaterile de la tensiunile
nominale de 35 şi 6 kV să fie aproxim ativ aceleaşi în regimurile de maxim
şi minim. Tensiunea pe barele staţiei de 110 kV se menţine constantă U —
= 115 kV pe toată durata de funcţionare.
2.5.7. Un consumator industrial cu puterea maximă de Sâx = 30 — j20 M V A

şi puterea minimă de Ş m(n = 10 — j8 M V A este alim entat din cen
trala A , prin transform atoarele ridicătoare 10/115 kV, linia aeriană 115 kV
şi transformatoarele coborîtoare din staţia B de 110/6,3 kV. Param etrii
elem entelor electrice sînt indicaţi în schema din fig. 2.58, totul raportat la
tensiunea de 115 kV.
B b
ry
©-KD- C D -!-
Ub =6KV
b
s 7^ omva Xl=16jt. St rÔMVA

X ţ =3 0 j~». Rl=5^>- XT =32jt.
R ţ = 0 .8 j ~ l B l =K38-106S Rţ =1j1.
A£=40K V U 2B l= 1A28M\AR AP=40KW
Gp=1MVAR G l =0 Qjj=1MVAR
U=10/115KV U=110/6.3KV
Fig. 2.58.
Ştiind că ploturile transform atoarelor sînt fixe să se determine tensiunea

necesară la bornele generatoarelor, astfel ca tensiunea pe barele de distri
buţie a staţiei B să fie în permanent 6 kV.
2.5.8. Care este plaja minimă de reglaj sau sarcina pe care trebuie să o
asigure transformatorul de 60 M V A ; 230/21 kV, ştiind că abaterea varia
ţiilor m axime de tensiune -—• inclusiv în regim de avarie — nu trebuie să depă
şească + 6 % U n. Configuraţia reţelei şi parametrii ei sînt indicaţi în fig. 2.59
(raportaţi la tensiunea de 230 kV).
Regim ul de avarii se consideră cînd iese din funcţiune unul din transfor
m atoarele de 220/21 kV. Tensiunea pe barele A ale sursei se m enţine In
permanenţă constantă şi egală cu 230 kV, iar tensiunea nominală la distri
buţie este 20 kV.
Ua =230!<V
STO)?55-j30M^
Rt =LrxJlinie Sjrtn=20-j15M\A
- 0 0 1
XL=3Qn/liroe UT =220± /21KV
Bi =220-10"6s ST =2x6QMVA
U Bl=11,6M\AR Rţ =2,2.n.
G|_=0 XT =105j-L
A^=50KW
Qu=1,8MVAR
Fig. 2.59.
2.5.9. Să se determine poziţia în regim de maxim şi minim a ploturilor la un

transform ator ridicător 10,5/121 kV, ştiind c ă : Ş max = 50 — J35 M V A ,
iar S min = 20 — j 15 M V A . Tensiunea la bornele generatoarelor variază în
lim itele 10,5 ± 4% kV, iar pe partea de înaltă tensiune se menţine constant
198 PROBLEME DE S T A Ţ II Şl REŢFLE ELECTRICE
U = 116 kV. Param etrii transformatorului sînt indicaţi îii fig. 2.60, valorile
rezistenţei şi reactanţei fiind raportate la tensiunea de 121 kV.
î *
Ug=1Q5±4% A
S mG.p50-j35M VA
0 .
a> SVrin= 2 5 - j2 0 M N A
S T =63MVA
Rt = 3 ^l
X T =40j~l
U n = 125/121+ 3x 2,5% KV
Fig. 2.60.
2.5.10. Se dă staţia de transformare coborîtoare din fig. 2.61.
-GD- 1 8 M \ A ; COSifi = 0 ,8 5
= 6 M \ A : c o s ^ = 0 .8 0
<30
R ţ = 1 o .n .
X Ţ =150 jn .
A £ e=20K W
Q | j= 0 ,3 M V A R
U n = 1 1 0 t 2 v ? ,5 ^ 1 K V
F ia . 2.G1.
In regim de sarcină m aximă tensiunea pe bornele de înaltă tensiune este :

U a max — 105 kV iar în regim de sarcină minimă U A min = 112 kV.
Să se determine plotul de funcţionare astfel încît tensiunea pe partea de
10 k V să nu depăşească abaterea admisă de norma de ± 6 % faţă de tensiunea
nominală de 10,5 lcV.
2.6. R E G L A J U L T E N S IU N II ÎN REŢELELE E LE C TR IC E
a ) Reglarea tensiunii în sistemele electroenergetice este impusă de consu

m atori care —• pentru o bună funcţionare — solicită tensiuni cît mai constante
la bornele lor.
PROBLEME DE REŢELE ELECTRICE 19»
Stabilirea m etodelor de reglare a tensiunii se hotărăşte în funcţie de factorii

care influenţează valoarea pierderilor de tensiune, stabilind relaţia dintre
tensiunea la sursă f/x şi tensiunea la consumator U 2.
P , R + QlX
V x = U2 + + j = Ua + A U + j 8U (2.87)
U2
in care Şz — P 2. '] Q Z este sarcina la consumator

Z = R + jX impedanţa echivalentă a circuitului dintre
sursă şi consumator ;
A 17 componenţa longitudinală a căderii de tensiune,
ce se asimilează în circuitele mai simple cu
pierderea de tensiune ;
8U componenţa transversală a căderii de tensiune.
în problemele de reglaj interesează în special acele măsuri care duc la m odi
ficarea valorii efective a tensiunii, deci la reglarea componentei A U .
Cele mai utilizate m etode practice pentru reglarea tensiunii in sistemele
electrice s în t :
Reglarea excitaţiei generatoarelor prin variaţia curentului în rotor se face
cu ajutorul reostatelor şi regulatoarelor de tensiune şi permite reglarea tensi
unii în lim itele de ± 5 % la bornele generatorului. Valoarea m aximă se folo
seşte la funcţionarea cu sarcina ridicată, iar valoarea minimă la sarcină scăzută
pe generator.
Reglarea tensiunii prin introducerea de tensiuni adiţionale folosită în cazul
transformatoarelor cu reglaj sub sarcină (cu prize reglabile sau buster trans
form ator) şi a regulatoarelor de inducţie (în scopuri de laborator). Reglarea
tensiunii în cazul transform atoarelor cu reglaj sub sarcină poate fi realizată
la staţia ridicătoare de tensiune, local Ia consumatori sau m ixt (fig. 2.62).
A
Fig. 2.62. Reglarea tensiunii cu
transformatoare cu reglaj sub sar
cină ; a) la staţiile ridicătoare;
b) la consum atori ; c) mixlă.
R eglarea tensiunii prin m odificarea, circulaţiei puterii reactive, cunoscută

sub denumirea de reglaj prin compensare naturală sau artificială, după cum
puterea reactivă solicitată de consumator este micşorată prin m ijloace naturale
obişnuite : (evitarea funcţionării în gol, utilizarea de m otoare sincrone, puterea
capacitivă mare a liniilor de înaltă tensiune) sau prin m ijloace realizate special
acestui scop (utilizarea de compensatoare sincrone şi baterii de condensatoare).
R eglarea tensiunii prin m odificarea parametrilor reţelei m odificînd — în
funcţie de sarcină — numărul circuitelor ce funcţionează în paralel,
b) Determinarea puterii compensatoarelor sincrone Q k, pentru compensarea
parţială a puterii reactiv Qt , solicitată de consumator, în vederea obţinerii
unei va lori corespunzătoare U r a tensiunii reglate la bornele sale, se poate
determina exact cu relaţia :
ţt jj ţ P%R + (Q 2 Qt)X | • P a-X (Q2 Qk)R
(2.88)
- 1 = - r + ----------Wr--------- + J ----------- Tf' ---------
deûnde prin înmulţire cu valoarea conjugată :
P 2n + ( Q ? - Q t) P 2X - (Q, - Q t ) R -[3
Uf Ur + (2.89)
Ur M Vr J
se obţine :
D - VB1 - 4A C
Qk — (2.90)
2Ă
în care s-au n o t a t :
A =
T r M S ® * - * )
C = U \ — U I + 2( P 2R + Q2X ) + ( P I + Ql )
Ur
în cazul cînd se neglijează componenta transversală a căderii de tensiune,
puterea necesară compensării se poate determina, cu o eroare de cîteva pro
cente în minus cu relaţia mai simplă :
U r( U r - [/,) + p . » + Q *x I
Qt 1(2.91)
X
Dacă aportul puterii capacitive al liniilor A qL şi consumul puterii reactive

în transform atoare A Qy. este de ordin de mărime comparabil cu puterea
reactivă solicitată de consumator Q.2, atunci valoarea puterii capacitive
A Q ’ = A qL — AQ fi se adaugă prin transfer la puterea consumatorului (fig. 2.63)
unde :
AQ' = (AqL- A Q y . )
c ) Puterea necesară compensării Q k depinde în mare măsură şi de alegerea

corectă a plotului pe care funcţionează transformatorul coborîtor ce alimen
tează consumatorul.
H3CH S2 = ? “P 2
XL X
-VWW\A- f S 2 = f^ -jQ 2
j A q L/2 jA Q
-a m w - -A A M r
S2 ^ - j ° 2
Q^=Q2±AQr
Fig. 2.63.
U n reglaj corespunzător făcut cu ajutorul ploturilor fix e ale transforma

toarelor, conduce la o putere minimă Q u a dispozitivelor de compensare,
în cazul compensatoarelor sincrone (ce perm it reglajul tensiunii în ambele
sensuri) puterea de compensare este minimă de regulă, atunci cînd raportul
dintre puterile în regim de supraexcitare Qlup‘ **• şi în regim de subexcitare
Qtttb. ix. esţ e <je 1 . 0 ,6 . Raportul de transformare real k al transformatorului,
care să perm ită obţinerea unei puteri minime de compensare, se determină
din relaţia :
0,6(£7„ A(U „ - A U m(n) - U max
(2.92)
U„ - AU + AUbji) — U„
în care : U n este valoarea tensiunii nominale în exploatare la consu

m ator ;
A U max ““ abaterea tensiunii faţă de tensiunea nominală în regim
de sarcină maximă ;
A U„ abaterea tensiunii faţă de tensiunea nominală în regim
de sarcină minimă.
U max valoarea tensiunii — în regim necompensat şi la sarcină
minimă (cînd tensiunea la consumator este m axim ă)
raportată la tensiunea primară.
u mi n valoarea tensiunii — în regim necompensat şi la
sarcină m aximă (cînd tensiunea este m inim ă) raportată
la tensiunea primară a transformatorului,
în situaţia cînd se folosesc pentru compensare condensatoare capacitive
ce perm it reglajul tensiunii numai în sensul creşterii acesteia, pentru obţinerea
unei puteri minime de compensare, raportul real al transformatorului cobo-
rîtor se determină cu relaţia :
k = (2.9 3)
d) Mărimile puterilor de compensare se pot calcula cu formulele simplificate :
Q T b- **• = ^ Um" ~ Ur)Ur (2.94)
Q su p . ez. __ (&V ^ m in V -1 r ^ 95)
Eroarea ce se obţine prin folosirea acestor formule este de circa 8— 12%

fa ţă de situaţia reală.
e ) Calculul bateriilor de condensatoare necesare compensării Q k se face prin
utilizarea următoarelor r e la ţ ii:
— • puterea unui condensator monofazat (fig. 2.64, a)
Q = U 2oiC [V A r] (2.96)
— puterea totală a condensatoarelor pentru conexiune trifazată în stea

(fig. 2.64, b)
Fig. 2.04. a) condensator monofazat ; b) baterie de condensatoare montate în stea ; c) baterie

de condensatoare montate în triunghi.
O, = U 2o>Cv (2.97)
un Cv este capacitatea condensatorului m ontat în stea ;

U —- tensiunea între faze.
— puterea totală a condensatorului pentru conexiune trifazată montată
in triunghi (fig. 2.64, c)
Q k = 3 U 2<x>Ca (2.98)
unde Ca — capacitatea condensatorului m ontat în triunghi.
Probleme
2.6.1. Statia de transformare B dotată cu trei transformatoare de 20 M V A ;
110 ± 2 X 2,5%/6,6 kV este alimentată din sursa A prin două linii de
115 kV. Sarcina consumatorului din staţia B, parametrii transform atoarelor
şi ai liniilor electrice aeriene sînt indicaţi în fig. 5.65.
r
B b
l=50Km
0l-Al-50 m m z
hOCH
OQ S b=£5-j36MVA.
d m=4rn
- O O - I
U a =117KV
RT=3&n.
X T =66.n.
Qfj=0.4M\RR
Fig. 2.65.
Să se determine puterea compensatoarelor sincrone necesare a se monta

pe barele de joasă tensiune din staţia B pentru a se menţine U — 106 k V
raportată la primar, în cazul cînd una din liniile de. 110 kV iese din funcţiune.
Se cunosc : tensiunea pe barele sursei : U A — 117 kV, tensiunea minimă pe
barele consumatorului, în regim de avarii — (raportată la înalta tensiune)
U i = 96,2 kV.
Soluţie
Param etri electrici ai unei linii s în t :
Rl = 10,5 Q ; X L = 20 £1 ; B L = 142,5-IO "6 S ; U 2B L = 1,88 M V A r
Param etri electrici ai celor trei transformatoare în paralel :
R r = ™ = 1.3 Q ; X r = — =22 Q .
Aportul puterii capacitive a unei jum ătăţi de linii :
A 0 = ^ -3 Q + j0,94 — jl,2 -j0,26 M V A r
valoarea m ult prea mică în comparaţie cu Q b, şi d e aceea se neglijează,

a) Calculul puterii compensatorului ţinînd seama de componenta transversală
a căderii de tensiune, dedusă din relaţia :
P b ’ R + (O s ■ 6 i)-V , ■J \ X - ( Q „ - Q k)R
uA = u r-
ur u,
R = 4- t t = 11,8 Q ; X = XL + XT = 42 O
y/R2 + X 2 - 43,6 Q ; Ş b = P b — j Q„ = 45 — j36 M V A r
U A = 117 kV ; U T = 106 kV
I
Puterea compensatorului
n B - \ f B*~~ 4 A C _ 96,24 -j/96,242 - 1-0,17-2,97 _ ,

Qt = --------- 2Ă-------- " ---------------- ----------------------- ~~ 23’ 8 m Ar
«n d e :
A = - A- = J ™ L = 0,17 ; B = 2 Q b + x ) = 2(0,17-36 + 42) = 96,24

Lr 10G 2 \ Ur J
c = u-r — U~A + • 2(P b-R + (Q,-X) + 4 (p l +

^r
QD u = 2 198
b) Dacă se neglijează componenta transversală a căderii de tensiune :
O U AU ' - + P '-■!( + Q „ - X = 106(100 - 117) + 45-11,8 + 36-42 = 9Q g M V A r

X 42 - , 1 r
Faţă de soluţia exactă calculată la pct. a) rezultă o subdimensionare a puterii

compensatorului cu :
20,9 - 23,8 , „ iq a ,
■100 = — 12,18%
23,8
c ) Calculul prin formula sim plificată :
(U r - U mln) U r _ (106 - 90,2)105 _ ^ ? ^ y ^

X ' 42 -
unde U mia = 95,2 kV, tensiunea minimă, raportată la 110 kV ce se obţine

pe barele consumatorului.
în comparaţie cu soluţia exactă, calculată în pct. a), rezultă o supradimen
sionare a puterii compensatorului cu + 3 ,7 8 % .
2.6.2. Să se determine puterea necesară a compensatoarelor sincrone ce

reglează tensiunea staţiei C de distribuţie de 6 kV, alim entată din sistemul
electric de 110 kV conform schemei din fig. 2.66.
U =110± 2 x2.5% /6,6KV
Z3 =15+j35j-L st
4 5 ) Gs
. ~ °n
= 2+j35_n.
Fig. 2.66.
Tensiunea pe barele staţiei de distribuţie trebuie să fie menţinută la

6 + 5% kV în regim de sarcină m axim ă şi la 6 kV în regim de sarcină minimă.
Valoarea maximă a tensiunii barelor de joasă tensiune, raportată la 110 kV —
la sarcina minimă — este U max — 107 kV, iar în regim de sarcină m axim ă :
U min = 97 kV. . . . .
Schema de alimentare rămîne neschimbată pe toată va riaţia graficului de
sarcină, iar parametrii schemei sînt indicaţi în fig. 2.66.
Soluţie. Se determină coeficientul de transformare al transform atoarelor

coborîtoare din staţia C, care permite un reglaj optim al tensiunii cu ajutorul
ploturilor fixe ale transform atoarelor şi deci o putere minimă Q k necesară
compensării :
0,6(IJ„ + A U nax) = k( U„ - A U min) - U max
Un A U n(H k(U „ A U max) U min
__ 0,6(6 + 0,3) _ A-(8 - 0) - 107

6 -0 A-(6 - 0,3) - 97
rezultă k = 16,863 sau tensiunea plotului pe partea de 110 kV
U P = 6,6-16,863 = 111,26 kV.

Tensiunea cea mai apropiată oferită de transformator este 110 kV, p lo t
pe care va funcţiona transformatorul.
Tensiunea reală ce v a fi pe bornele de joasă, în regim de sarcină m axim ă :
(fără compensare)
U c m(n = 9 7 ^ - = 5,82 kV
110
iar prin reglajul tensiunii se va ridica la 6,3 kV căreia îi corespunde pe partea

de 110 kV
U r = 6,3- — = 105 kV
6,6
In regim de sarcină minimă, tensiunea maximă pe bornele de 6 k V v a fi
Uc max = 107 6,42 kV şi v a trebui coborîtă la 6 k V — cărei îi co
respunde o tensiune reglată pe 110 k V de 6- — = 100 kV.

6,6
Puterea compensatorului în regim supraexcitat va fi :

Qswp. ex. __ ( ~ Umin)Ur
X
unde X este reactanţa echivalentă a circuitului de la sursă la consumator.

Impedanţa echivalentă (conform schemei din fig. 2.66,) rezultă :
Z = {Z- + Z ~ + Z = (~ ± J 16 + 10 + j20)(15 + j 3 5 ) _
Z, + Z • Z - T 7 4- j 16 + 10 + j 20 + 15 + j 35 "r
4- 2 4- j35 = 10,25 + j 50,06 £2

X, raportat la tensiunea de 110 k rezultă X = 50,OG
q = *105~ 07J*.0?„ = 16,77 M V A r

50,06
Dacă s-ar fi calculat totul raportat la joasa tensiune, s-ar obţine :

Q = _^.3_-J>.82)6,3 = ? R IV A r
____/6,6 \*
adică aceeaşi valoare.

Puterea compensatorului în regim su b excita t:
QSUb. ex. __ (V m a x ~ ^ r )^ r (107 100)100 ___ j o g g MV \ I’
“ X 50,06 _ ’ ‘
. o i uf)’ ex*
Deoarece în mod obişnuit practic ra p ortu l— ------- = 0 , 6 se recomandă
Qluv' ex'
alegerea unui compensator sincron a cărui putere în xegim de supraexcitare
să fie J M i = 23,3 M VAr.

0,6
2.6.3. Se dă schema circuitului electric din fig. 2.67, a. Să se determine puterea

compensatorilor ce urmează a fi montate în staţia de distribuţie D , astfel
încît tensiunea pe barele de G kV să fie menţinută la valoarea 6,3 — 5/6 în
regim de sarcină minimă şi de 6,3 + 5% în regim de sarcină [maximă. Pu terile
consumatoarelor din staţiile B şi C includ şi aportul puterilor capacitive ale
liniilor, iar acest aport în staţia D se neglijează.
Sb=20- j15M\A
U = rO i2 * 2 ,5 «/ 6 6
d
Sa=50-j35M\A
ZT
A ^=60 K W
Q/j=Q50M\AR
SC=30-)20MVA
Q
Fig. 2.67. a) schema reală ; b) circulaţia de puteri la sarcina maximă ; c) circulaţia
de puteri la sarcina minimă.
A 51-,43 B 23.4 |23 D 24-|23,i C W -J5 2 a
50Km j 50Km J 80Km | 40Km
Sp =20-j15 Sp =504-141.8 5C =30-)20
ţ-,
A K 6 -j1 1 ,5 B 8 5 ^ 6 ,9 q 6,6-j5j5 f. 16 -j11,7 A
■....r ............ " î ............. ............... "

î
S L = 5 -j4,5 Sn=15,1-j125 Sl=9-j6
C
Fig. 2.67.
Sarcina minimă a consumatorilor reprezintă 30% din sarcina m axim ă,

ce este indicată în schema din fig. 2.67, a iar coeficientul de sim ultaneitate
■este 1. Adm itanţele liniilor şi transformatoarelor se neglijează iar va lorile
im pedanţelor sînt indicate în schemă. P e toată durata funcţionării configuraţia
schemei de alimentare nu se modifică, iar tensiunea pe barele sursei A răm îne
constantă şi egală cu 115 kV.
Soluţie
R epartiţia puterilor în regim de maxim şi minim, calculată la tensiunea medie
de 115 kV, ţinînd seama de pierderile de putere pe linii şi în transform a
toarele staţiei D este arătată în fig. 2.67, b şi 2.67, c.
Căderile de tensiune, pînă la punctul de separare al puterilor D v a fi ia
regim m axim :
TT 51-9 + 43-20 . .5 1-2 0 - 43-9 , -o o î
U.AB maz = ----- 777----- + } ------— ----- = 1]l>46 + J6>2 k V
115 ' llo
¥.AB max
U B maz = U.A —• At/ 103,5 j6,2 kV
U B max = 103,7 kV
, TJ 28,4-9 + 23-20 , . 28,4-20 - 23-9 RQ ^ , v

&UBD maz = — :----- Z------------h J ---------— ------- = 6 ,9 + ]3,5 k V
103,7 103,7
Ud maz = 96,8 — j9,7 k V
UD max = 97,2 k V
Căderea de tensiune în transformator :
A U D max = 50,4 l . + J i ’8 + j 50.4-20-41.gi = 9>1 + ] l0 7 kV

~ 97,2 97,2
Tensiunea minimă pe barele de 6 kV, raportată la primar, cu sarcină maximă
Udmin == m a x --- Aţ/jo max — 88,1 ---j20,4 kV
U't m(n = 90,43 kV
Sim ilar se obţin pentru sarcina m in im ă :

AŢT 14,6-9 + 11,50-20 , . 14,6-20 - 11,5-9 „ , . .
A U ab min = --------- — ------------ 1
- j ------- — ------- = 3,14 + j 1,64 kV
llO j 115
A U Bmln = 111,86 — - j 1,64 kV
U Bmin = 111,9 kV
ATT 8,5-9 + 6,9-20 . , 8,5-20 - 6,9-9 , m
A U BDmin= ----------------------------------- J ------------------------------------ ------ 1,91 + j0,06 kV
111,9 111,9
U d mi, = 110 — j2,6 kV

U D min = 110 kV
\ ţ ţ 15,1-1 + 12,5-20 , 15,1-20 - 12,5-1 0
A UD mm = ----------------------------------------- = 2,4 + j2,63 kV
110 110
U'b max = 107,6 — j5,23^kV ,
Ui max = 107,7t kV
Coeficientul de transformare a transformatoarelor coborîtoare, ţinînd
seama de lim itele de reglaj impuse tensiunii :
___[0,6(6,3 - 0,315) A-(6,3 + 0,315) - 107,7
6,3 + 0,315 A(6,3 - 0,315) — 90,43
şi rezultă k = 15,89 căreia îi corespunde pe partea de 110 kV 15,89 X 6,6 =

= 104,87 kV. Cea mai apropiată tensiune oferită de transform ator este
110— •2 x 2,5% = 104,5 kV, care se şi adoptă.
Tensiunea de reglaj impusă pentru regimul de m aximă ar fi :
U T = (6,3 — 5 % ) = 94,76 kV
6,6
iar pentru regimul de minim
U r = [6,3 + 5 % ] -121® = 104,73 kV

6,6
Im pedanţa echivalentă a circuitului (fig. 2.67, a)

= j g , _+ z,)(z, + z .) z
" 2 l + z , + z 1 + £, r ~r ’
ex. ___ ( ^ r min)Ur __ (94,76 — 90,43)94,76 __ l\ lV \ r
X . 39,55 *
q sub. ex. (Ubm ax XJrÛr __ (107,7 104,73)104,73 y ^0

A 39,55
2.6.4. O staţie de transformare de 35/6 kV este alimentată dinti’-o linie de

35 kV, lungă de 25 km. Transformatorul coborîtor are puterea de 10 M V A
şi raportul de transformare pe ploturi fix e 35 + 1 X 2,5%/6,6 kV. Sarcina
consumatorilor în regim maxim şi minim ca şi parametrii reţelei şi a transfor
matorului sînt date în schema din fig. 2.68.
Tensiunea pe barele sursei de alimentare este menţinută constant la 37 kV.
Tensiunea pe barele de 6 k V în regim de sarcină m inim ă de 6,3 kV .
Să se determine puterea necesară instalaţiilor de compensare care să permită
menţinerea tensiunii pe barele de distribuţie :
— în regim de sarcină m aximă 6 ± 0 kV ;
— în regim de sarcină minimă 6,2 k V .
în calcule nu se ţine seama de perditanţa liniei şi a transformatorului şi
nici de aportul puterilor capacitive ale liniei de 35 kV.
î ZL=9+j10-n-___________________ | m | W 1 0 -J 8 M V A
' ' W 4 -J 3 M V A
UĂ=37KV XT=12+j12j-L
Fig. 2.68.
2.6.5. Staţia coborîtoare de 2 X 60 M V A de 220 ± 2 X 2,5%/22 kV este

alimentată prin două linii — dublu circuit de 220 kV. Param etrii liniei şi
transformatoarelor sînt date în schema din fig. 2.69. L a sarcina maximă,
cu ambele linii şi transformatoare în funcţiune valoarea tensiunii pe barele
de 20 kV, raportat la înaltă tensiune este U'min = 210 kV, iar la sarcina minimă,
cînd un transformator se scoate din funcţiune U'max — 215 kV.
Consumatorul admite pe barele de distribuţie tensiunea de 21 k V în regim
de sarcină m aximă şi 20 kV în regim de sarcină minimă,
a) Să se aleagă raportul de transformare al transform atoarelor coborîtoare,
în lim ita ploturilor disponibile, astfel încît să se poată face compensarea puterii
reactive în lim itele date de tensiune numai cu baterii de condensatoare.
A B C
l = 60Km
M -1 2 0 m m 2 <X>
Dm=7m ■ O O —
S =2x60M\A
£u =200KW
Usc=V%
Fig. 2.69.

b) Să se rezolve aceiaşi problemă în cazul utilizării de compensatoare

sincrone.
2-6.6. Staţia de distribuţie de 110 kV a unui complex industrial este alimentată

printr-o linie de 110 kV cu o lungime de 70 km. Linia este confecţionată din
conductoare de Ol-Al-95 mm2 cu distanţa medie dintre faze de 4 m. Puterea
m aximă consumată de complexul industrial este de 25 — J20 M V A . Pierderile
de tensiune admise «între sursă şi consumator nu trebuie să depăşească 5% .
Să se calculeze puterea şi capacitatea bateriilor de condensatoare necesară
compensării pentru a se încadra în pierderile de tensiune admise.
2.6 .7. O staţie de distribuţie de 38,5/6,6 k V este alimentată din sistem conform
schemei din fig. 2.70. Să se determine puterea necesară compensatoarelor
sincrone pentru a putea ridica tensiunea de la 5,7 kV c ît este în regim de
sarcină maximă, la 6,3 kV c ît o impun condiţiile de exploatare normale a
consumatorilor. T oate liniile de 35 kV sînt confecţionate din Cu-70 m m 2,
d m = 3 m.
2.6 .8 . O staţie de distribuţie alimentată prin două linii paralele de 110 kV,
cu lungimea de 60 km confecţionate din 01-A1-120 m m 2 cu distanţa medie
dintre faze 5 m deserveşte doi consumatori la tensiunile de 35 şi 6 kV. Staţia
este dotată cu două transformatoare de 2 X 31,5 M V A ; 115/38,5/6,6 k V
(ploturi fix e ) şi au puterile înfăşurărilor de 100/67/67% iar tensiunile de
scurtcircuit u12% = 17% ; u23% = 6 % şi u31% = 1 0 ,5 % .
Am bele linii şi transformatoare sînt în funcţiune la toate regimurile de
sarcină.
Să se determine puterea compensatoarelor sincrone, necesare a se monta
la consumatori ştiind că tensiunile minime — corespunzătoare sarcinilor
maxime s în t :
— L a barele de 6 kV — 5,7 kV ;
— L a barele de 35 k V — 32 kV ;
iar la sarcini minime :
— L a barele de 6 k V — 6,2 kV ;
— L a barele de 35 k V — 36,5 kV.
Abaterile de tensiune admise de consumatori sînt U n — 2,5% în regimul

sarcinilor m axime şi U„ + 2,5% în regimul sarcinilor minime, tensiunile
nominale fiind respectiv 6 şi 35 kV.
2.6.9. O staţie de 110/10,5 kV este dotată cu două transform atoare de

115 ± 2 X 2 ,5 % /II kV de 2 X 25 M V A . Staţia se alimentează din sistem
prin două linii de 115 kV, funcţionînd în paralel. Tensiunea pe barele sursei
este de 118 kV. Param etrii liniilor şi ai transformatoarelor coborîtoare (în
paralel) cît şi puterile consumatorilor sînt indicate în schema din fig. 2.71.
Ua =TI8KV B
l=80Km
ZL=8+j18; Gl=0; BL=500-'KfS “O O -
Sbfrir- 15-j10MUA
-a >
ZŢ=12+j20n.
Qp=\4M\AR
A^-Q1MW
Fig. 2.71.
Să se determine puterea compensatoarelor sincrone — cu aportul şi fără

aportul componentei transversale a căderilor de tensiune — ştiind că trans
form atoarele coborîtoare funcţionează cu raportul de transformare 115/11 kV,
iar tensiunea impusă de norme pe barele de joasă este 10,5 kV.
2.6.10. Cu datele problemei 2.6.9. să se calculeze puterea minimă a compensa
toarelor sincrone, prin alegerea unui raport optim de transformare, adm itînd
o abatere a tensiunei pe barele de joasă de U n + 3% în regim de sarcină
m axim ă şi £7» ± 0 în regim de sarcină minimă.
2.7. PIE RD ER ILE DE PU TERE ŞI ENERGIE ÎN SISTEMELE ELECTRICE :

M ĂSU RI PENTRU MICŞORAREA LOR
a) Pierderile de energie pe un an în transformatoare se calculează cu re la ţia :
A A r = A P Fe-T + A P c u - W (2-99)
unde : T este timpul utilizării transformatorului, pe durata de un an ;
i m„ — timpul pierderilor maxime, determinat în funcţie de timpul
utilizării maximului (anexa 7.12).
b) Pierderile de energie în reţelele electrice
= P ma,*ma* = — * 4 ^ (2-100)
unde P maz + )Qmaz — Şmax — - puterea maximă ce circulă pe linie.

c ) îm bunătăţirea factorului de putere al sistemului energetic duce la reducerea

pierderilor de putere, respectiv de energie :
A P = — R = ---- —------R (2.101)

U* U* cos2 9
d) Reducerea puterilor reactive, vehiculate prin liniile şi transformatoarele
electrice, prin montarea de instalaţii de compensare, reduce pierderile de
putere activă în instalaţiile electrice.
e) Alegerea puterii condensatoarelor pentru compensare, din considerente
de cheltuieli minime de exploatare, se poate face cu ajutorul r e la ţie i:
n = 0 __ \ P 't - T - V ) U ‘
Uk U 2PT(« + cX)
în care : Q m este puterea reactivă medie ponderată, pe durata de un an,

din sistem, în K V A r ;
CK — ■ costul instalaţiei de condensatoare pentru compensare,
în lei ;
al — ■ anuitatea amortizării instalaţiilor de condensatoare, în
unităţi relative ;
API — pierderile de putere în condensatoare, raportate la
puterea condensatoarelor, în unităţi rela live ;
c — coeficientul trecerii pierderilor de putere reactivă la
pierderi de putere activă, în lcW /kVAr ;
R — rezistenţa activă a sistemului, în £2 ;
X — rezistenţa reactivă a sistemului în Q ;
T — timpul de utilizare a instalaţiei de compensare, în ore/an.
Relaţia dintre pierderile de putere activă şi putere reactivă în sistemul
electric este dată prin folosirea noţiunii de coeficient de trecere al pierderilor
de putere reactivă în pierderi de putere activă c :
P = c-AQ (2.102)
unde :
C = --Q.Z -Q». i?10~3 [kW /kV A r]
Q — puterea reactivă a sistemului, în k V A r ;

Q t — puterea reactivă a instalaţiilor de compensare, în k V A r ;
U — tensiunea sistemului, în kV ;
R — rezistenţa activă a sistemului, în Q.
în funcţie de mărimea a puterii compensate ( Q k = 0 — lipsă compensare
2O/î O fî
— . şi Q t = Q compensare totală), c poate varia de la ~ pînă la •
o o ţ>
E xpresia c , = - ^ - p o a r t ă denumirea de echivalent economie al puterii
reactive.
f ) R epartiţia sarcinilor în sis

tem se face natural din con
siderente impuse de impedanţa
circuitului (fig. 2.72, a).
A stfel :
Ş . c '? a c + Ş_iA Z bc + Z ac )
Ş ab —
?a b + Z a c + Zac
(2.104)
it. £c a c ŞiiZ i B 4- Z c( Z aB ~f~ Z Uc)

—
Zab+Zbc+Zac
(2.105)
Dacă s-ar impune o repar- Fig 2 72

tiţie astfel realizată încît pier
derile de puteri să fie minime, atunci repartiţia economică S ' AB şi S ' AC se
va calcula după formulele (fig. 2.72, b)
ş/ __ Ş cRac Şi>( Rac ^bc) ^2 106)
— R .i b + Rec + H ac
Şi
şr __ Şi>Rab Ş.c(R a b Rbc) /<j 10 7)
— R ab + R bc + R ac
unde R ab, R b c , R ac sînt rezistenţele active ale circuitelor, A B , B C şi A C .

g ) Pentru obţinerea unor repartiţii economice impuse ale sarcinilor, în reţelele

buclate se pot prevedea dispozitive de reglaj al tensiunei — longitudinal
sau transversal — care să inducă în circuite tensiunea electrom otoare supli
mentare E eg care să producă circulaţia de puteri de egalizare între repartiţiile
naturale de putere S şi cele economice S'.
motoare suplimentare :
Eeg = L i ’Z z sau l el = (2.108>

R + jX
unde Z s este impedanţa întregei reţele buclate.
Repartiţia economică a sarcinilor pe circuite se realizează cu ajutorul
transformatoarelor de reglaj sub sarcină, ce perm it în special un reglaj longi
tudinal, favorizînd o bună repartizare din punct de vedere economic a puterilor
reactive. Introducerea de dispozitive de reglaj al tensiunii numai în scopul;
obţinerii unor repartiţii economice ale sarcinilor, se face numai pe baza cal
culelor tehnico-economice, care să justifice investiţiile făcute,
h) Sarcina economică S la care se introduce sau se scoate din circuit un.
transform ator ■
— cînd funcţionează mai multe de aceiaşi putere S T în paralel —
în vederea reducerii pierderilor de putere — se calculează cu relaţia :
(2.109)
unde : n este numărul transformatoarelor în paralel ;

c„ — echivalentul economic al puterii reactive ;
A P Fe — pierderile de putere activă în fier ale transformatorului:
de putere ;
A P Cu — pierderile de putere activă în înfăşurările transformatorului..
la putere nominală ;
A(?Fe — pierderile de putere reactivă, în fierul transformatorului ;
A(?cu — pierderea de putere reactivă în înfăşurarea transforma
torului, de putere nominală,
i) Funcţionarea cu tensiune m ărită în reţele, reduce pierderile dc putere-
Dacă tensiunea creşte cu a % faţă de tensiunea nominală, pierderile de putere
A c a l c u l a t e la tensiunea nominală se reduc cu A P % .
l
(2.110).
Deoarece m ajoritatea pierderilor de energie în sistemul electric revin

reţelelor de transport, alegerea ploturilor de funcţionare ale transform atoarelor
coborîtoare şi ridicătoare se face nu numai din considerente dictate de reglaj ut
cît mai corect al tensiunii cit şi din considerente dictate de reducerea pier
derilor în reţele ca urmare a funcţionării cu o tensiune mai mare decît tensiunea
nominală.
Probleme 'w p *
2.7.1. Se dă schema din fig. 2.73, a. Să se calculeze repartiţia naturală a

puterilor şi repartiţia impusă din considerente economice pe circuitele schemei.
Se consideră că centrala B debitează în sislem o putere de S B = 90 — j 75 M V A
iar centrala A acoperă restul de putere necesară consumatorilor. Considerîn-
du-se preţul de cost al kilowatului instalat 5 000 lei să se arate care este
valoarea m aximă a instalaţiilor de reglaj ale tensiunii ce ar putea fi montate
în sistem pentru a impune o repartiţie economică a puterilor.
Soluţie
Param etrii reţelei rezultaţi din calcule sînt indicaţi în fig. 2.73, b.
Z T = Z 1 = Z 3 = 0,3 + j36 O
= 4 M W Ar
lin ia E D
Z ED = Z 4 = 4,7 + j25,2 O ; B L = 698,4-IO’ 6 S, A q = 33,8 M V A r
lin ia A E : Z AE = Z 5 = 6,2 + j42 O ; B L = 582-IO-6 S
AqL = 28 M V A r
linia B C :
Z BC = Z 2 = i ( 11,5 + j 2 0 ) g j 2 = 23 + j40 Q
B [ = 2 X M 2 ,5 -10-8f — ) 2 = 71-10-® S
U 20J
A q c = 2-35,6-10- 6-2203 = 142 -10 ~6•1103 = 3,44 M V A r
Pu terile de racord :
Ş c = Şc + j 1
- ~ = 100 — j73 M V A
= Şd + j ~ — j4 = 150 — jl0 7 M V A
Şjy = Ş, + j ^ + j Ş = 200 — jl2 9 M V A
§B = Ş6 + j — — j 4 = — 90 + j72 M V A
2
Repartiţia naturală a puterilor :
____ î>b(?2 + £1 + Z , 4- z . ) + S g ( Z 3 + Z , + Z 5) 4- -(- Z s) -f- Se - Z 5 _
" 1 + ?> + + ? « + ? 5
= 79 — j35 M V A
S e=200-j150M\A Sd =150-j120MVA
E
2x3 Ol-AI-ÔOmm'-
l=120Km. Dm=6m ST=2C0M\A
U c=15%
A£ = 120 K W
A(û-250KW
C Iq-2 %
Sc=100-j80M\ft
Sb-9 0 -j75 M V A
t =200-j129MVA S0=150-j107M\A
E
S<.=81-j73MW D
Z t =4,7*j252 [n ]
B l =698,4'10'6[S]
69-j3^S3 Z3=0,3+j36 W
S c =100-j 73MVA
SB=-90+j72MVA
b
Fig. 2.73.
N eglijîn d pierderile de putere în lin ii:

ş, = Şi — Ş B = 79 — j35 + 90 — j72 = 169 — jl0 7 M V A
Ş 3 = Ş 2 — Şc = 169 — jl0 7 = 1()()__+ J73 = 69 — J34 M V A
Şi = Ş D — Ş 3 ='_150 — j 107 — 69 + j34 = 81 — j73 M V A
§5 = Şl + ŞE = 281 — j202 M V A
R epartiţia puterilor impuse din considerente economice (pierderi m inim e) :
g r __ SujRi + Rs 4~ R ţ + Rs) + Ş C( R 3 + 4~ Rs) + + Rs) + __

_1 R l + R 2+ R , + R . + R s
= 27,0 — j 9,0 M V A
Ş' = Ş[ — Ş B = 27,6 — j 9,0 + 90 — j72 = 117 — j81 M V A
Ş' = Şâ — Şc = 17 — j 8 M V A
Şi, = Ş D — Ş3 = 133 — j 99 M V A
S = ?3 + SE = 333 — j 228 M V A
Pierderile de putere în cazul circulaţiei naturale de puteri :
A p = 79» + 35» . 1G 9-+J1072 . 2 3 W + M » 3

2202 2202 220»
8 1 » + 73» 4 J 281» + 202_» 6 2 = 3 - )6 M W

220» 220»
Pierderile de putere în cazul circulaţiei impuse de p u te r i:
072 1 Q2 117» 4 -8 1 » 17» J- 8 »

A P- = i L ± 2 L 0,3 + 11 --—23 + — J- ■0,3 +
2202 2202 220»
IŞ n M ’y + 3 3 3 M - 228» Q 2 = 33 g M W
220» 220»
în cazul circulaţiei de puteri impuse pierderile se reduc cu :
SP = A P — A P ' = 2,4 M W
Pentru a acoperi această putere în centralele electrice s-ar in vesti supli

mentar :
2,4-103-5 000 = 12-IO6 lei
Deci, costul instalaţiilor de reglaj al tensiunei ce ar perm ite o circulaţie

impusă a puterilor care să aducă o economie de 2,4 M W nu trebuie să depă
şească 1 2 -10 a lei.
2.7.2. Schema unui sector de reţele şi staţii este arătată în fig. 2.74, în care
sînt indicaţi şi param etri liniilor, transform atoarelor şi consumatorilor.
Cunoscînd că factorul de putere este constant pe toată durata unui an şi egal
B
2x3Q[-Al-150mm2
l=60Km “GD~
C^=5m
■ G D - cos =0,8
2x31,5MVA T ^6000ore/an
14 110220
^ / * / '
us.% = m
ăR =120KW
Ag=50KW
\0% - 2 5 %
Fig. 2.74.
cu cos tp = 0,80 şi că timpul utilizării m axime este T mux = 6 000 ore pe an,
să se determine costul pierderilor de energie pe întregul an, preţul de cost
al kilowatorei fiind de 0,15 lei/kWh.
Soluţie
Param etrii reţelei :
= — (r0 -f- j x 0) l = 6,3 j 12,5 Q
B l = 2-2,74-10-<W = 328,8-IO "6 S
A Ql ' = [ U 2B l = 4 M V A r
Gl = 0
Param etrii transform atoarelor :
Z T = j - ( R + j X ) ' = 0,7 + j 19,2 CI
A P Fe = '2 'x [ 5 0 = k0,10~ M W
AQa = 2 — 31,5 = 1,26 M W A r

r 100
Pierderile de energie în transform ator'(pe un an)
AA t = - \ Q2R T - ~ maz + A P Fe-T = l 5- t 342 0,7-4 500 + 0,1-8 760

Un HO2
= 1 704 M W h
unde Ş max = P 2 — \Q = 45 — j34 M V A
T = 8 760 ore pe an
Tm«j; = 4 500 ore/an —- timpul pierderilor m axim e corespunzător lui
Tmax — 6 000 şi cos 9 == 0,8 (anexa 7.12).
Puterea ce circulă pe linie :
Ş = ŞL = s max + AŞT + j ^ = 45 - j34 +
+ -452+- 34- 0,7 + 0,1 — j 15~— — 19,2 — j 1,26 + j2 =

1102 1102
= 45,3 — j38,3 M V A
Pierderile de energie pe linie :
A ,lt - 10,38 + 38,:>i 6,3-4 500 - 8 245 M W h

110-
T o ta l pierderi de energie pc an :
AA = A A t + - 9 949 -1(? k\Yh.
Valoarea pierderilor anuale de energie :
C == p -A A = 0,15-9 949-IO3 = 1 492 000 lei.
:2.7.3. Să se analizeze oportunitatea montării unei instalaţii de compensare

(baterie de condensatoare) la o întreprindere de industrie uşoară al cărei
consum m axim de energie, la tensiunea de 6 kV este S max = 7 — - j 6 M V A .
Consumul de energie reactivă la consumator variază în cursul anului conform
graficului din fig. 2.75.
0% J
I
-------------
___________ ij____________ !|
C 2500 5000 7500 8760
Fig. 2.75.
întreprinderea este alimentată printr-o linie de 20 k V lungă de 20 km,

din conductoare de oţel-aluminiu, a cărei secţiune se determină din condiţiile
densităţii economice de curent admisibile şi prin două transformatoare cobo
rîtoare de 5 600 k V A fiecare 20/6,3 kV ; Â P Fe = 20 k W ; A P Cu = 60 kW ;
u „ % = 10% şi i0% = 3 % .
Pentru calculul tehnico-economic cerut se vo r folosi datele :
T max = 4 500 ore/an.
— preţul condensatoarelor + montaj . . . 500 lei/kVAr ;

— pierderea de putere activă în condensatoare . . . 0,5% ;
— cota de amortizare şi întreţinere condensatoare . . . 15% ;
— cota amortizare — întreţinere L E A — 20 kV . . . 15% ;
— costul puterii instalate în centrale . . . 5 000 lei/kW ;
— preţul energiei . . . 0,15 lei/kWh.
Nota : Se consideră că bateria de condensatoare funcţionează pe durata
întregului an.
Soluţie
a) Se determină secţiunea conductorului şi pierderile anuale de energie, în
condiţia funcţionării fără bateria de condensatoare.
S 1/7* 4 - fia
J = = - - ■= 266 A
1 Yz U _3-20
Densitatea economică de curent la T max = 4 500 ore şi linie'electrică aeriană

din funie de aluminiu este :
A
j t$ = 1 , 5 -----şi rezultă o secţiune d e :
mm2
I 266 .. n o
c = — = — = 177 m m 2
Jec 1,5
Se alege secţiunea Ol-Al-185 mm2, pentru care :
R l = 4,2 Q şi X L = 7 Q
Param etrii transform atoarelor :
Z T = 0,4 + j3,6 a
Pierderile de putere activă pe circuit linie-transformator provocate de

puterea reactivă :
A P j = ^ ( R l + R t ) = — (4,2 + 0 4 ) = 414 kW
U2 202
Pierderile de energie, provocate de trecerea puterii reactive, pe durata

unui an, conform graficului de sarcină pe an :
. . (62-2 500 + 4,82-2500 + 3,62-25 00 + l,8 2-260)4,6 . . . . nnn ,
A^x = ----------1
— -------- = 2 116 000 k\\ h
202
Fără compensare rezultă o pulere suplimentară instalată de 414 k\V al cărei

cost este
C [ = 414 X 5 000 = 2 070 000 lei
şi o pierdere de energie de 2 116-10® kW h al cărei cost
C'2 = p -A A j = 2 116-103-0 15 = 317 400 lei
b) în cazul m ontării unei baterii de condensatoare, Qmea este :

n 6-2500 + 4,8-2500 + 3 ,6 -2 5 0 0 + 1,8-1260 , _„0 *
Qmed = ---------------------- ——----------------------= 4,368 M V A )
O/DU
iar puterea necesară a bateriei din considerente de cheltuieli minime de

exploatare :
0 - 0 = 4,368 — 2,86 = 1,508 M V A r
Wft Ymea 2$-T(R + cX)
în care, conform datelor problemei :
a; = 0,15; C k = 500 lei/kVAr ; P*k = 0,005 ; T = 8 7 60 ^ ore;
J3 = 0,15 lei/kWh ; R = R Lr+ R T = 4,6 Q ;
X = X L + X T = 10,6 Q ; c = ^ = 4,36'S" 1- = 0,049

LP 400
Puterea ce va circula pe traseu :
S' = 7 -— j4,5 M V A iar cu rentu l:
T, )/72 + 4 , 5 z , 240 ,
I = = 240 A ; s,c = — = 160 m n r
V3- 20 ' 1,5
Se alege o secţiune de 01-A1-150 mm2 căreia îi corespunde
Z L = 5,4 — j7,3 O.
In această situaţie, puterea necesară compensării se m odifică deoarece R ,
C şi X în expresia puterii bateriei de condensatoare au alte valori :
n = 4>368 - -(0,15-£00 ± - M Q5^ 5^ C0)4^ = 1,8 M V A r

2 ■0,15 •8760(5,4+ 0,049 ■7,3)
Pierderile de putere la sarcina maximă reactivă în prezenţa bateriei de

condensatoare : Q = 6 — 1,8 = 4,2 M V A r
A P , = — -2(5,4 + 0 ,4 )-IO3 + 0,005-1 800 = 264 kW

202
Pierderile de energie provocate de puterea reactivă, în prezenţa bateriei

de condensatoare, pe întregul an :
(4,2! -2500 + 3,362-2500 + 2,522-25 00 + l,2 6 z-1260)-5,8
a ^ 2=
400
+ 1,8-0,005-8 760 = 1 386,74 M W h

Investiţiile suplimentare în centrale, baterii de condensatoare şi economie

de conductoare la linii :
C ” = 264-5 000 + 1 800-500 — A C L -20 = 2 100 000 lei
A C l — ■ diferenţa de preţ de cost între o liniede OI-A1-185 mm2 şi

01-A1-150 m m 2, conform experienţei din investiţii este de cca
1 000 lei/km.
Cheltuieli de producţie :
C” = 1 386-740-0,15 + 1 800 x 500-0,15 — 1 000-20-0,15 =
= 340 011 lei/an.
Comparînd rezultatele se observă că montarea bateriei de condensatoare

cu modificarea secţiunii conductorului liniei nu ar fi rentabilă. Dacă secţiunea
liniei nu se modifică, puterea bateriei de condensatoare este mai mică, rezultă
pierderile de puteri :
A P 3 = — (4,2 + 0,4)103 + 0,005-1 500 = 232 + 7.5 = 240 kW

202
şi respectiv cheltuielile de investiţii
C '" = 240-5 000 + 1 500-500 = 1 200 000 + 750 000 = 1 950 000 lei
Pierderile de energie :
. . (4,52-2500 -f- 3,0-2500 + 2,73-2500 + l,3 5 s-1260) . „ , ,
A A , - -------------'— 1-------- — :---------- -— :----------- -4,6-IO3 +
400
+ 0,005-8 760-1 500 = 1 256 483 kW h
şi cheltuielile anuale corespunzătoare :
C o" = 1 256 483-0,15 + 0,15-1 500 500 = 300 972 lei.
Din analiza rezultatelor se poate trage concluzia oportunităţii montării

unei baterii de condensatoare de 1 500 k V A r cînd se realizează economia
faţă de varianta iniţială la cheltuieli de investiţii de C [ — C [ " — 2 070 000 —-
— 1 950 000 = 120 000 lei şi la cheltuieli de producţie anuale de
Ct — Câ" = 317 400 — 300 972 = 16 428 lei/an.
Tendinţa de economisire a conductoarelor prin m odificarea secţiunii

de la OK\l-195 m m 2 la 01-A1-150 mm2 nu se justifică, ea ducînd la cheltuieli
suplimentare ca urmare a creşterii pierderilor din cauza unei rezistenţe active
mai mare a circuitului.
Dacă s-ar ţine seama şi de îmbunătăţirea regimului de tensiuni prin montarea
bateriei de condensatoare (pierderile de tensiune se reduc) avantajele m ontării
bateriei de condensatoare în condiţiile problemei date, ar ieşi şi mai mult
m ult în evidentă.
2.7.4. Serviciile interne generale ale 110KV

unei centrale electrice sînt alimentate
din sistemul de 110 kV conform sche 6 ST =2*2CM'\
~Sc - m
mei din fig. 2.76. Graficul desfăşurat iD= 2%
în tim p al consumului total şi indivi AigôOKW
dual pe secţie al serviciilor interne este c AEU=30KW
Fe
arătat în fig. 2.77.
Să se determine care este schema
economică de funcţionare, din punct
de vedere al pierderilor cu întrerupto A 6,3KV E
rul secţionai pe partea de 6 k V închis
sau deschis şi cît reprezintă pierderile
SA= « - j ; b=15
suplimentare în funcţionare^cu schema Fig. 2.76.
neeconomică ?
Soluţie
Param etrii unui transform ator :
ZT = R T + jX r = 2,42 + j60,5 O.
a) Funcţionarea în paralel,
Z = ~ Z T = 1,21 j35,25 O ; A P Fe = 2 -8 0 ,= 160 kW,
AQii. = 0,4 M V A r
Ş = Ş a + Ş B = 33 + j 25 M V A ; S = 41,4 M V A
Pierderile de energie în transformatoare :
A A i = 2 - A P Fe-8760 + y A P Cu ~ 1 500 + 3 500 + 2 500

s-n sl sl
= 1 442 280 kWh.
2) Funcţionarea independentă, întreruptorul de cuplă secţională fiind

deschis.
Pierderile în transformatorul de pe secţia A : SA = 18 — j l 5 M V A ;
S A = 23,4 M V A
(0 ,6 S A)*
A A a = A P Fe8 760 + A P r - ; M 500+ 3 500
s2 S2
(0,3 SA )*
1 260 = 848 480 kWh.
C2
On
Pierderile în transformatorul de pe secţia B :
Ş B = 15 + jlO M V A ; S B = 18 M V A
o2
££_ , (0,9 SB )n
-
AA b = A P Fe-8 760 + A P c 1 500 + .3 500 +
-
C2
b)2j2 500 + j (0,3 - B— 1 260 = 609 280 kW h.

S2
„ ' s|
Pierderile cumulate :
A A 2 = A A ^ + A A B = 1 457 760 kWh.
Se observă că funcţionarea cu cupla închisă şi cu ambele transformatoare

în funcţiune este mai economică, reducîndu-se pierderile cu
A A = A A 2 — A A i = 15 480 kWh.
3) Varianta cea mai economică o reprezintă funcţionarea cu cupla închisă,

dar funcţionînd cu un transform ator la sarcina minimă. Sarcina sub care
se poate funcţiona cu un transformator, fiind mai economic, se stabileşte cu
formula
S = S„1/n(n— l ) APr* + c< AQr' = 17,2 M V A

i AP cu ■+■ ce AQcu
în care ce = ^ - R = -1,23 = 0,005

U* 110»
A(?Fe = A Qii = 0,4 M V A r
A y Cu = — X = i L l l 30 25 = 4,28 M V A i
17* 110!
Deci pe durata de 1 260 ore pe an, cînd sarcina este 0,3 S — 12,42 <
< 17,2 M V A şi va funcţiona cu un singur transformator,
în acest caz pierderile de energie s în t :
A A 3 = 2 A P Fe-7 500 + A P Fe-l 260 + ± p Cu| i M l 1 500 +

2 [ 202
37 262 24 842 1 V I 42*
^ _ o _ 3 500 2 500 lj_ A P Cui r d f _ 1 260 = 450 000 + 37 800 +
202 20! J 20“
+ 897 244 + 38 865 = 1,423 909 kWh.
D eci o economie de 22 851 kW h faţă de funcţionarea cu întreruptorul des

chis şi de 18 371 kW h faţă de funcţionarea permanentă cu două transform a
toare şi cu cupla închisă.
2.7.5. Să se aleagă secţiunea conductoarelor de cupru a liniei buclate din

fig. 2.78, considerîndu-se dispoziţia orizontală a fazelor cu distanţa medie
SB=27-j8M\i\
S c =30-j20M \A
S=2£-j16M \ft
F ig. 2.78.
d m = 4,5 m. Secţiunea se va determina din condiţia densităţii economice

de curent. După alegerea secţiunii se v a verifica încadrarea în pierderile de
tensiune admise şi se v o r calcula pierderile de energie activă şi reactivă
în reţele, ţinîndu-se seama de aportul puterii capacitive a liniilor.
ore
Durata de utilizare a puterii m axime T max = 4 0 0 0 — .
an
2.7.6. Să se calculeze pierderile de energie în liniile şi transform atoarele sec

torului de reţele din fig. 2.79. Caracteristicile liniilor, transform atoarelor şi
consumatorilor sînt date în schemă, iar graficul puterilor ordonate ale consu
m atorilor pe decurs de un an este arătat în fig. 2.80.
Transform atoarele funcţionează toate sau parţial, în funcţie de mărimea
sarcinei. Calculul se face după puterile consumatorilor.

115KV 1 t = 5Km
l =340Km
2 *3 Cu-120 S^ţ-jlOKiA
2 *3 -0 l-A [-9 5
d^>2m
CîfTj —£,5m Sc=20-j15MW

3«15MW
IM15/21KV
U.^10%
& |u=70KW
Ai^=25KW
\Jl%
Fig. 2.79.
100
45
7.0 "T
Ttoreî
2500 7000 8760
Fig. 2.80.
s%
100
80
60
<.0
20
t)
T loreî
. e 12 6 18 21
Fiţţ. 2.81.
2.7.7. Un circuit de iluminat trifazat la 0,4 kV are o sarcină uniform distri

buită de 1.2 A/m, pe o lungime de 500 m. Graficul zilnic de alimentare al
consumatorilor acestui circuit este arătat în fig. 2.81, iar durata anuală de
utilizare a puterii maxime, este de 2 000 ore.
Să se determine secţiunea cablului acestui circuit de iluminat şi pierde
rile de energie zilnice prin el.
2.7.8. Un combinat industrial este alimentat cu energie electrică din staţia C

a sectorului de reţele a cărui schemă şi caracteristici sînt date în fig. 2.82
(raportate la tensiunea de 115 kV).
Transform atoarele coborîtoare ale staţiilor A şi B sînt identice de 15 M V A ;

115/22 kV. Să se calculeze pierderile anuale de energie în reţelele şi transfor
matoarele circuitului în trei ipoteze :
a) Transform atoarele coborîtoare funcţionează pe aceleaşi ploturi : 115/
22 kV ;
b) Transform atorul staţiei A funcţionează pe 115/22 kV iar transforma
torul staţiei B pe plotul 121/22 kV ;
c) Transformatorul staţiei A pe 121/22 kV, iar transformatorul staţiei B
pe 115/22 kV.
Să se stabilească care este regimul cel mai economic, ştiind că durata de
utilizare a maximului este 4 000 ore/an.
2.7.9. Să se determine pierderile de energie în cazul problemei 2.7.8 cînd

transformatorul coboritor din staţia B are raportul de transformare 109/22 kV
iar transformatorul din staţia A 115/22 kV şi să se compare cu rezultatele
problemei precedente.
2.7.10. Intr-o staţie de transformare de 220/110 k V sînt m ontate 3 transfor

matoare trifazate de 200 M V A fiecare cu A P Cu = 250 kW ; A P Fe = 60 kW ;
iisc°o = 12?o şi io°o = 2,5%. Ştiind că puterea maximă ce trece prin ele
este Ş = 500 — j400 M V A şi are graficul ordonat al puterilor în tim p arătat

în fig. 2.83, să se determine pierderile anuale de energie în aceste transfor
matoare, considerînd că exploatarea lor se face în condiţii foarte econom ice.
2.7.11. într-o staţie coborîtoare de 35/6,3 kV sînt m ontate două transfor

matoare ; unul de 5 600 k V A ; usc% = 9% ; A P Cu == 65 k W ; A P Fe = 25 k W ;
i0% = 2 % şi altul de 3 250 k V A ; u se% = 8,5% , A P Cu = 50 kW ; A P Fe =
= 20 k W ; ij% = 2% .
Să se stabilească lim itele de puteri la care este economic să se lucreze
numai cu transformatorul de 3 200 kV A , numai cu transformatorul de
5 600 k V A şi cu ambele transformatoare.
2.7.12. Se dă schema unui sector de reţele (fig. 2.84) în care consuma

torii staţiilor B şi C sînt alimentaţi în buclă din staţia A prin transforma
toarele T x şi T 2 de 60 M V A ; 220/115 kV. Transform atorul T x are reglaj
sub sarcină 220 ± 5 X 1,5/115 kV, transfoim atorul T z este cu ploturi fixe.
P e ce plot trebuie să funcţioneze transfoim atorul T x pentru ca repartiţia
puterilor — în bucla A B C A tă iie econom ică?
B
Se neglijează perditanţa şi susceptanţa liniilor cît şi pierderile de putere

în reţele.
2.7.13. U tilizîn d datele problemei 2.7.12 şi ale soluţiei date 6/2.7.12 să se

calculeze pierderile de energie în varianta circulaţiei impuse, arătîndu-se cît
s-ar cîştiga prin reglajul automat al tensiunii pe tim p de un an. Se consi
deră T max — 5 000 ore şi preţul de cost al energiei 0,15 lei/kWh.
2.7.14. Schema unui sector de reţele este indicată în fig. 2.85. Centrala elec
trică din C funcţionează la regim constant debitînd în sistem o putere Ş e =
= 100 — j80 M V A . Centrala din A acoperă restul graficului de sarcină.
Param etrii reţelelor şi ai transformatorului 200 M V A ; 220 ± 8 x 1,5% 115
din staţia B, raportaţi la tensiunea de 115 kV, sînt indicaţi în schemă.
Să se afle ce putere ar trebui să debiteze centrala C pentru ca repartiţia pu
terilor în sistem să fie optimă, adică pierderile de energie să fie minime-
Calculul se face cu neglijarea pierderilor de putere din circuit.
2.7.15. Să se rezolve problema 2.7.14 în ipoleza că puterea centralei C ră~

mîne constantă, impunîndu-se circulaţia de puteri dorită cu ajutorul trans
formatorului de reglaj sub sarcina din staţia B. Pe ce ploturi ar trebui să
funcţioneze transformatorul ?
Să se compare care soluţie este mai economică : reglajul circulaţiilor de
putere cu ajutorul centralei C sau a reglajului de tensiune din transforma
torul coborîtor 220/115 kV.
2.8. C A L C I L I L M E C A N IC AL IÎE Ţ E L E L O I! E L E C T R IC E A E R IE N I'.
a) S arcin ile m ecanice ale conductoarelor lin iilo r electrice
— sarcin a specifică greu tăţii proprii : ga
gP = ( 1 ,02— l,0 3 )y [d a N / m -m m 2] (2.111)
unde : y — greu tatea specifică a m aterialu lu i în daN /cm 3 sau d a N / m -m m 2.

P en tru conductoarele de oţel aluminiu
gp = (1,02 — 1 ,0 3 )•^■I-S’AI + ro,Sm [d a N / m -m m 2] (2.112)

SAJ + s Oi
unde S A1 şi S ol sîn t secţiunile corespunzătoare ale con d u ctoarelor de alu

m iniu şi oţel.
— sarcin a specifică datorită greutăţii ch iciu rei gch
7t b{d +5)
9 ch — --------------- 9o 0 ,0 0 2 3 5 ^ - — - [d a N / m -m m -] (2.113)
s
unde : g0 = 0,75 daN /d m 3 este greu tatea specifică a chiciurei ;

d — diam etrul conductorului, în mm ;
b — grosim ea stratului de chiciură, îti mm ;
conform anexei 7.13.
s — secţiunea conductorului, în m in 2.
— sarcin a specifică datorată p resiu n ii v în tu lu i pe conductoare gv
0v = Po---10-3 = ck — — 10~3 [d a N / m -m m 2] (2.114)

s 1G s
l>2 . . .
în care în afară de n ota ţiile în tîln ite p0 — ck — presiunea v în tu lu i pe uni
* 10
tatea de su prafaţă în daN / m 2 in dicată în anexa 7.13.
c — coeficientu l de n eu n iform itate al v ite z e i vîn tu lu i, (c — 0,85 cînd este
v în t şi chiciură ; c = 0,75 în regim de v în t m a x im ) ; k = co eficien t
aerodin am ic care depinde de form a su prafeţei b ă tu tă de v în t ; (k =
= 1,2 pentru su prafeţe cilindrice ; k = 1,4 pen tru su prafeţe plane ;
k = 0,7 pentru lem n rotu n d ) ; v = v ite z a v în tu lu i în m/s conform
anexei 7.13.
— sarcin a specifică la vînt si ch iciu ră : gvch
(d + 2 b) IO-3 » 0 * / d + 2 4 \ 1_ _ 3 , , XT, >,

9 v c h = P o ~ -------- ------ = ck— ---------- 10 3 [d a N / m -m m -] (2.11o)
s 16 \ s J
— sarcina sp ecifică pe vertica lă :
O v e rl 9p ~f” 9 ch (2.1 lt>)

— sarcina speeifieă pe orizon tală :
O oriz 0e ("*11/)
— sarcina speeifieă totală :
Otcti \ / fjre rt ţlov iz ~ \/ (.9p ~f" 9ch) ‘T" Qvch (2 .1 1 8 )
cîn d nu există chicura :
!h -V ffT + 7 ? - (2-1 1 9 )
b ) D eschiderea a este distanţa m ăsurată pe orizon tală, în tre două puncte

consecu tive de suspensie ale conductorului fig. 2.86.
h0
— X
) t-;. 2 .8 :;.
c) Săgeata m axim ă a conduciorulu i f este distan ţa m ăsurată pe v e r ti

cală intre dreapta care uneşte punctele de suspensie şi ta n gen ta cu axa
conductorului, paralelă cu dreapta susm enţionată (fig . 2.86).
Curba descrisă de conductorul liniar, sub acţiunea sarcinilor m ecanice
uniform distribu ite poartă denum irea de lănţişor (fig . 2.86) şi are expresia
m a tem atică :
// = /io e h - - (2.120)
/'o
l h n s ii- - - (2 .1 2 1 )
unde : / — lungim ea conductorului pc o deschidere.

în practică se a p ro x im ea ză curba lănţişorului cu o p a ra b o lă şi se obţine

urm ătoarea expresie de calcul pentru săgeata f şi lungim ea l a conductoru lu i :
( 2. 122)
(2.123)
în care : a este deschiderea, în m ;

g — sarcina specifică a conductorului, în daN / ra -m m 2 ;
<t0 — e fo rtu l u nitar în conductor în punctul m in im al acestuia
(p u n ctu l „ 0 “ din fig . 2.86).
D ista n ţa de la d rea p ta p u n ctelor de suspensie la oricare a lt punct de pe
conductor (fig . 2.87) se d eterm in ă cu rela ţia :
(2.124)
a
x
x A
B
y
Fig. 2.87.
R e la ţia este fo a rte fr e c v e n t fo los ită cîn d se doreşte stabilirea distan ţei
m in im e D de la condu ctor la un teren cu su prafaţă n eregu lată (fig . 2.87).
d ) E fo rtu l u nitar tf0 depinde de tem p eratu ra 0 a m ediu lu i şi de încărcarea
(sarcina specifică g ) a conductorului. R e la ţia din tre efo rtu l u nitar n0 şi m ări
m ile de stare 0 şi g ale conductorului este d efin ită de ecu aţia de stare a
co n d u c to ru lu i:
(2.125)
în care : a este coeficientu l de dilatare term ică a c o n d u c to ru lu i;

8 — — -— coeficien tu l de alungire elastică a co n d u c to ru lu i;
E
E — m odulul de ela sticita te al m a terialu lu i conductoru lu i
Cu aju toru l ecu aţiei de stare se determ in ă efortu l u nitar atun ci cîn d sîn t
date a şi (3 şi sîn t cunoscute m ărim ile 0 şi g determ in ate în ra p o rt cu starea
in iţia lă 0 = 0 şi g = 0).
Scriind ecu aţia de stare ra p o rta tă la două stări arbitrare „ m “ şi „ n “ se sta
bileşte relaţia
___ ^ /p \ /o 1
— nj „ „ “ (0 » Offl) (2.126)
24 24 af„ [i p
e ) în cazul condu ctoarelor fo rm a te din m ateriale d ife rite (O l- A l) relaţiile

de m ai sus ră m în va la b ile, cu ex cep ţia deschiderii critice, dacă se calculează
co eficien tu l de dilatare lin iară a01_ A1 şi m odulul de ela sticita te E 0i - ai cu
care se operează în form ule
£■01—a i ------------- ;--------- (4.14/)

■ * 01 + SA1
Pol—Al
•^01-
O l- A l
® A 1 ^ A J ,S A 1 + ® 01^01, s 01 / o <O C \
«01—A l---------- -------------------- (A.IZO)
E fo rtu l unitar m a x im ce apare în fiecare m eta l com pon ent al conducto

rului com b in a t O l-A l se com pune din :
— efo rtu l unitar coi ŞÎ <*a i > p ro v o c a t de efo rtu l m ecanic c 0i - ai ce apare
în conductorul com bin at şi se obţine cu relaţiile
ct'a i = (2.129)
•fc'OI-Al
*01 = (2.130)
- C 'O l- A l
şi efo rtu l unitar su plim entar <7oî Şi ffAi> p ro v o c a t de d iferen ţa de tem p e

ratu ră de la care a fo s t con fecţion a t conductorul 0O şi tem p era tu ra stării de
referin ţă a conductorului 0.
a ii = (« a i - «oi-ai)(O o - 6) - E m (2.131)
®oi = («01 - «o i-a O ^ o - 0) - E Q1 (2.132)
şi rezu ltă :
Cqi = ffoi + °o i (2.133)
= <i + (2 .! 34)
f) Deschiderea c ritic ă a,.r este deschiderea pentru care efo rtu l unitar
m axim în conductor este acelaşi a tît ia încercarea cu sarcină m a xim ă ( § M r )
la tem p eratu ra corespunzătoare chiciurei (0 t. ) c ît şi la încărcarea corespun
zătoare propriei greu tăţi (//,,) corespunzătoare tem p era tu rii m inim e (0 mfs).
Considerîndu-se efortu l m axim egal cu efortu l adm isibil în conductor aadm,
pentru conductoarele om ogene, deschiderea critică :
i f 24 * ( 0 „ - 0 „,„)
a ,.r c ii.hn ' !/ ■ [m] (2.135)
ffma x Oo
unde : aad„, —
- co eficicn iu l de siguranţă (/*, — 2 — 2,5 la tracţiune nor

m ală şi !;„ - 3 — 3.5 la tracţiu ne redusă).
D acă deschiderea reală a este mai mare d ecîl deschiderea critică, atunci
solicitările m axim e in conductor apar la încărcarea m a x im ă ( g max) ; dacă
deschiderea reală este m ai mică deeît deschiderea critică, solicitările m axim e
în conductor apar la tem peratura minimă.
P en tru conductoarele combinate. O l-A l expresia deschiderii critice :
[m j (2.136)
aI Cil
unde :
1 ..... ( a A] ~ ~ * 0 1 — A l ) ( ® 0 0 c h )^ A l]
[ C ă l i m Al ( a Al a 01 — A l , ) ( 0 o ---- A l ] —
A
iar 0O = Î5°C tem p eratu ra la care s-a co n fecţion at conductorul.

N otă : P rin n orm a tivu l P E 104/1971 al M inisterului en ergiei electrice din
R ep u b lica Socialistă R om â n ia se introduce cea de-a treia co n d iţie de lim ita re
a tra cţiu n ii :
0 = - f 15°C, apărînd astfel încă două deschideri critice :
acrl = f ( d min, + 1 5 ° C )
^cri ^cft+î’în f)
a cr3 f ( I' 15°C, Qch+ vint)
în acest caz, efo rtu rile adm isibile în conductoare, <sadm p o t r iv it celor trei
condiţii de calcul sîn t :
1 0 r: i: rU p
a mim o ,, - - 0 A 4 d rUy
âdnt + 15°
Conform acestui n orm a tiv deschiderile critice se calculează cu expresiile :
0,,„■„)]
«t . = / -----------. ------------ — — ------- -------------- (2.137)
/ 24 r
r tJ d m 0 0
/; 1 ‘h 4 r R>(M J
®ef 2 (2.138)
9 tch
2
âdm 0 , . ivim 0*i«M

. -
aadm ets+t °a(/m+15“ ~ a/' ( 0 » ' °>']

T
f l cr 3 (2.139)
r
Qith 9P
<Tarfm+ 15JC
Se observă că v a lo rile celor trei deschideri critice d elim itea ză tracţiu n ile
m a x im e în conductor, de la care se pleacă în calcul după cum urm ează :
Valoarea doschid.rii O i n - I i ! iiV cc limitra/ă

de calcul truciiun»a iu comlm i o; -
a < a cr , — >W°E ( 9 |
+ 15° 1
a > a cr 3 0,,.,!.: ţ
g ) Tem peratura c ritic ă 0cr este tem peratu ra pentru care conductorul întins
sub acţiunea greu tăţii p rop rii ( gp) are o săgeată egală cu aceea a condu cto
rului întins sub acţiunea sarcinii m axim e.
Ger = 0r* + O ch+p- ( l ----- — ] [°C] (2.140)

®l 9ch-rt/
h) E fo rtu l u nitar m a xim în conductor este efo rtu l la locu l de prindere (A

şi B în fig. 2.86) şi se determ in ă cu relaţia :
a — Gn = CTo + 0 - f • (2.141)
unde : a0 este efortu l m axim în punctul „ 0 “ ;
g — încărcarea corespunzătoare efortu lu i m a xim ;
f ■
— săgeata corespunzătoare co n d iţiilor de e fo rt m axim .
Ip otezele de încărcare ale conductoarelor s î n t :
— . tem p eratu ri m inim e, v în tu l şi chiciura lipsesc ;
— tem peratu ra m edie (0 = 15°C) v în t m axim , ch iciu ra lipseşte ;
— tem peratu ra — 5°C, depunere de chiciură şi sim ultan v î n t ;
— tem peratura — 5°C, depuneri de chiciură, fă ră v în t ;
— tem peratu ra m axim ă, fără v în t.
i) C a lc u lu l m ecanic a l-c o n d u c to a re lo r de protecţie se fa ce în m od iden tic

şi cu folosirea aceloraşi form u le ca şi pentru conductoarele a ctive, cu obser
v a ţia că trebu ie respectat ra p ortu l im pus k din tre săgeata cond u ctoarelor
de p ro tecţie „ f CJ)“ şi săgeata conductoarelor a ctive „ f ca“ în to a te stările
atm osferice ( — 30° ; — 5° ; + 1 5 ° ; + 4 0 °C ). A c e s t ra p o rt depinde de corona
m entu l stîlpu lu i şi este im pus de m ărim ea unghiului de p ro tecţie la stîlp,
astfel în c ît conductoarele a ctive să fie în in terioru l unghiului p r o te ja t de
firu l de gardă îm p o triv a lo v itu r ilo r directe de trăsnet. în p ra c tic ă acest ra p o rt
se im pune să fie < 0 ,9 5 .
k = —- < 0,95 (2.142)

fca
D acă această con d iţie este realizată, înseam nă că cond u ctoru l de p ro tecţie
este bine dim ensionat. în caz con trar se reia calculul fie m ărin d secţiunea
conductorului de gardă, fie m o d ific m d (dacă este p o sib il) co eficie n ţii de sigu
ra n ţă adm işi în calcul.
j) D im en sio n area izo lato arelo r clectrice din considerente m ecanice.
Ip o te z e le pentru determ in area sarcinilor m a x im e m ecanice de calcul ale
izo la to a relo r şi arm ătu rilor în regim norm al şi de a va rie s î n t :
— tem p eratu ră m edie, v ite z ă m axim ă a vîn tu lu i, fă ră chiciură ;
— tem p era tu ra de fo rm are a chiciurei, v în t sim ultan cu chiciură şi depu
nere de chiciură pe elem en tele com pon ente ale liniei.
Izo la to a rele se dim ensionează după sarcina de calcul m axim ă.
C o eficien ţii de sigu ranţă pentru izo la to ri : tijă -ca p ă :
— - R e g im n orm al K „ — 2 ;
— R e g im de a va rie K s = 1
pentru izola to a re t i j ă : — regim norm al K s = 2,5 — 3,5*
— regim avarie K s = 1,5 — 2*
* V a loa rea m a x im ă se referă Ia sarcina m edie de rupere.
F orţele m ecanice ce acţion ează asupra izo lato arelo r re ţe lelo r electrice
aeriene se calcu lează cu re la ţiile :
— ■ la n ţu ri de izo la to a re la s tîlp i de susţinere (deschidere fă ră d en ivelă ri) :
F notmai = s f ( g pa-s + G f)” ( gva-s + V 4) :2 [d a N ] (2.143)
şi în co n d iţii de chiciură :
F norm a l = v W a - a - s + G ,f + ( g v+D a s + V,-)2 [d a N ] (2.144

în regim de a va rie :
F a = 0,65 T [d a N ]
în cazul s tîlp ilo r de c o lţ (deschiderea fă ră d en ivelă ri) fo rţa se calculează :
F n o rm a i = ] j id P •a -s + G tf + (ff.a -s + V, + 2 ÎV C 0 S j J (2.145)
$i resp ectiv în co n d iţii de chiciură şi v î n t :
pnormal = ^ 5 'p + cA 'fl‘S + G,:)2 + |0„+(,*C(-S + V* + 2 T 0 c o s ~ j (2.146)
F a = 0,6 T [d a N ] (2.147)
în cazul la n ţu rilo r de izo la to a re de la stîlp iii de în tin dere
F , ornai = T (2.148)
In ex p re siile de m ai sus s-au n o t a t :

gP este sarcina specifică a conductorului d a torită g reu tă ţii proprii, în
d a N / m -m m 2 ;
a — deschiderea liniei, în m ;
§p+ci> — sarcina specifică conductorului d a torită g re u tă ţii p ro p rii şi
vîn tu lu i, în d a N / m -m m 2 ;
gv — sarcina specifică d a to rită presiunii v în tu lu i asupra condu cto
rului în d a N / m -m m 2 ;
Sv+ch — sarcini specifice d a tora te acţiu nii v în tu lu i sim ultan cu chiciura
asupra co n d u c to ru lu i;
Gt — greu tatea lan ţu lu i de izolatoare, d a N ;
Vt — fo rţa v în tu lu i ce acţionează asupra lan ţu lu i de izolatoare, în
daN ;
V< = k ( S iP (2.149)
în c a r e : k t este co eficie n t aerodin am ic pentru izola to a re con form ta b el 2.12 ;

S i — aria lan ţu lu i de izo la to a re rezu lta te din în m u lţirea lun
gim ii lan ţu lu i de izola toare, cu diam etru l D al izolatoru lu i,
în m a ; la regim de v î n t şi chiciură se m a jo rea ză cu 25% ;
p — presiunea dinam ică a vîn tu lu i, în daN /m 2 (a n exa 7.13) ;
T 0 — tracţiu nea o rizon ta lă în conductor, în d a N .
T — tracţiu n ea m a x im ă to ta lă în conductor, în da N .
a — unghiul din aliniam entul lin iei (care p o a te fi 200°— 140°).
Valorile coeficientului kf
Tabelul 2.12
t"1 Tip izolator Lanţ simplu Lanţ dublu

£ o
1 Lanţuri cu izolatoare tip capâ şi

tijă şi izolatoare suport stră- 0,35 0,55
pungibile
2 Lanţuri cu izolatoare tip tijă şi

izolatoare suport nestrăpun- 0,55 0,80
gibile
238 PROBLEME DE S T A Ţ II ŞI KEŢELE ELECTRICE
în anexele 7.14 ; 7.15 ; 7.16 şi 7.17 se dau caracteristicile fizico-m ecan ice
ale condu ctoarelor electrice şi izola to arelo r electrice folosite fre c v e n t în
construcţia lin iilo r electrice.
h) C alcu lu l m ecanic a l stllp ilo r lin iilo r electrice aeriene
P en tru efectuarea calcu lelor m ecanice sîn t necesare u rm ătoarele :
— stabilirea g a b a rite lo r lin iilo r electrice aeriene ;
— evalu area fo rţe lo r ce acţion ează asupra stilpu lu i ;
— alegerea stîlpu lu i şi a elem en telor sale (console, t r a v e r s e );
— determ in area ex a ctă a efo rtu rilo r rezu ltate şi com pararea lo r cu cele
adm isibile.
D acă efo rtu rile rezu lta te sîn t m ai m ici d ecît cele adm isibile, înseam nă
că stîlp u l este bine dim ensionat. în caz contrar trebuie refă cu t calculul prin
alegerea a lto r stîlpi.
G abaritele lin iilo r electrice aeriene se stabilesc avîndu -se în ved ere respec
tarea unor distanţe m in im e ale conductoarelor în tre ele — y x — ; fa ţă de
stîlp i — y., — şi fa ţă de p ă m în t hp (fig . 2.88).
V a lo rile yx, y2 şi hp sîn t date în anexele 7.18, 7.19 şi 7.20.

în ă lţim e a s tilp u lu i h trebuie
să fie m ai m are d e c ît :
h > hp + fmax + î'z (2.150)

unde este lu ngim ea lanţu lu i de izolatoare.
L u n g im e a traverselor l, se determ in ă din cond iţia respectării d ista n ţelor y 2
şi a lu ngim ii lanţu lu i de izola toare
U > IJ-1 + x (j sin a (2 .1 5 1 )
PROBLEME DE REŢELE ELECTRICE 23tt
unde : tg a —
(f
P — forţa orizon tală d atorată presiunii v în tu lu i ce acţion ează
asupra conductorului dintr-o deschidere şi asupra lanţului
de izola to are ;
G — forţa v ertica lă d a tora tă greu tăţii conductorului din tr-o des
chidere, a lanţului de izolatoare şi even tu a l a chiciurei.
L u n g im ea totală a traversei L t se determ ină din in e g a lită ţile :
L , > 2y l (2.152)
L , > 4 (y 2 + Xu sin a ) + 2b (2.153)
in care b este lăţim ea m on tan tulu i stîlpului.

F o rţele ce acţionează asupra stîlpukri se determ ină după trei d irecţii de
■acţionare :
Forţa v erticală G înseamnă greu tatea condu ctoarelor şi a chiciurei G c+ch
ca lcu la tă pentru o deschidere, greu tatea izola to a relo r G iz, a stîlpu lu i consi
d e r a t G s şi greu tatea de m on taj G monlaj.
G = G c+ch + G u -f- Gs + G montaj [d a N ] (2.154)
Gmoniaj- 250 d a N pentru tensiunea U n < 110 k V ;

500 d a N pentru tensiunea U n > 1 1 0 kV .
F orţa orizon tală p erp en d icu lară pe direcţia lin ie i este determ in ată de
presiunea vîn tu lu i pe conductoarele unei deschideri V c, pe lanţu rile de izo
la to a re Vf şi pe stîlp i V s.
V’c = P a 'd 'd [d a N ] (2.155)
unde : p0 este presiunea dinam ică a vîn tu lu i, în claN/m3 ;

a —- deschiderea, în m ;
d — diam etrul conductorului, în m.
P en tru 3 conductoare fo iţ a v a fi 3 V C şi v a a vea punctul de aplicare la
în ălţim ea II :
H = j ( H l + H 2 + H 3) [m ] (2.153)
unde H i, H%, H s sîn t în ălţim ile la care sînt suspendate conductoarele celor
3 fa ze :
V,- = K ( SiP0 (con form form u lei 2.149)
Presiunea v în tu lu i pe stîlp i V s :
Vs = AVVPo [d a N ] (2.157)
în care : I\s este coeficientu l aerodinam ic cu v a lo rile din tabelu l 2.13 ;

S s — - aria p roiecţiei în plan norm al pe direcţia v în tu lu i a supra
fe ţe i plin u rilor construcţiei (la stîlp i sp a ţia li cu zăbrele se
ia în considerare numai prim a fa ţă ), în m 2.
Tabelai 2. 13
Iilementul K,
A 6
1 S tîlp cu secţiune orizon tală circulară 0,7

2 S tîlp cu suprafeţe plane p line 1,1
3 S tîlp sp a ţial cu zăbrele din corniere cu sec
ţiunea p a tra tă sau dreptunghiulară 2,6
în cazul regim u rilor de v î n t sim ultan cu chiciură S s se m a jo rea ză cu 5 0 % .

P u n ctu l de aplicaţie a fo rţe i V , se consideră centrul de greu tate al supra
fe ţe i expuse presiunii vîn tu lu i.
F o rţa o rizo n tală care se ex erc ită de-a lungul lin iei se d a torea ză tracţiu nii
conductoarelor. P en tru s tîlp ii de întindere, fo rţa o rizon ta lă de-a lungul lin iei
se ia egală cu tracţiu nea în conductoare, în ip o tezele de rupere sau de m on
ta j stabilite.
P en tru stîlp ii de susţinere, care folosesc clem e cu declanşare autom ată,
aceste fo rţe s î n t :
T = 200 + 1,1 ^ “ — P entru regiunea I (2.158)
Ţ = 100 + 1,1 - + — j t g a — p e n tr u regiunea a I l- a (2.159)

' 2 2 ' clim atică
V e rific a re a s tîlp ilo r se fa ce în re g im u ri norm ale (c în d conductoarele nu sîn t
ru p te) şi în regim uri de a va rie (cîn d unul sau m ai m ulte conductoare sîn t ru pte),
în regim u ri n orm ale acţion ează num ai fo rţele v e rtic a le şi fo rţe le orizon
tale d eterm in ate de presiunea dinam ică a vîn tu lu i. în r e g im u ri de av a rie
se adaugă în plus şi tracţiu n ea în lungul lin iei ca urm are a ru perii conductoa
relor. Se consideră ruperea conductoarelor p ro vo ca tă de chiciură şi în con
d iţii de v e rific a re se ia 0 = Qch iar presiunea vîn tu lu i corespu nzătoare condi
ţiilo r de chiciură.
Ip o tezele de calcul s î n t :
a ) pentru stîlp i de susţinere cu un singur c ir c u it :
— E ste ru p t un con d u ctor a c tiv care p rovoa că cel m a i m are m o m en t de
în covoiere ;
— E ste ru p t un condu ctor a ctiv care p rovoa că cel m ai m are m om en t
de torsiune ;
Ş) pentru stîlp ii de în tin dere cu un singur c ir c u it :
— S în t ru pte două conductoare a ctive (în tr-o deschidere care p rovo a că
cel m ai m are m o m en t de în c o v o ie r e );
■— S în t ru pte două conductoare a c tiv e (în tr-o deschidere care p rovo a că
cel m a i m are m o m en t de t o r s iu n e );
— E ste ru p t un fir de gardă care p rovo a că cel m a i m are m o m en t de
în c o v o ie r e ;
■— E ste ru p t un fir de gardă care p rovo a că cel m a i m are m om en t
de torsiune.
•PROBLEME DE REŢELE ELECTRICE 241
S tîlp ii de întindere se v e rific ă şi în condiţii dc m ontaj şi anum e :

— In d ife ren t de num ărul de circuite pe stîlp, într-una din deschideri se
consideră m o n ta te numai conductoarele a ctive ale unui c ir c u it ;
— In d ife ren t de num ărul conductoarelor de protecţie, într-una din des
chideri se consideră m on tate numai două conductoare de p rotecţie, conduc
toa rele a ctive fiind nem ontate.
în co n d iţii de m on taj se consideră 0 == + 1 5 °C şi v ite z a v în tu lu i zero.
V e rific a re a efortu rilor unitare în stîlpi se face pentru toa te categoriile
de efo rtu ri : tracţiune, com presie, forfecare, torsiune, fla m b aj.
Conform n ota ţiilor din fig . 2.89 rezu ltă :
— E fo rtu l de com presie determ in a t de fo rţa v ertica lă G ;
— ■ M om en tu l de torsiune M t :
M t = d 'T [d a N -m ] (2.160)
— E fo rtu l m axim t p ro vo ca t de acţiunea m om entu lu i de torsiune :
T = IL l [d a N / m 2] (2.161)
w.p
unde W p este m odulul p o la r de rezistenţă al secţiunii circulare a stîlp u lu i

supus to r s iu n ii;
— M om en tu l de în covoiere M t
M t = h 'T [d a N - m ] (2.1 62)
h — ■ fiin d în ălţim ea de aplicare a fo rţe i orizon tale T,

E fo rtu l produs de m om entu l de în covoiere :
[d a N / m 2] (2.163)
unde W este m odulul de rezisten ţă la încovoiere.

■— • E fo rtu l to ta l produs asupra stîlpu lu i a t ît de m om entu l în c o v o ie to r M t
c ît şi de fo rţa de com presie G, în fib rele de m a terial co m p rim a te :
[d a N / m 2]
wA SA 1 1 1
unde : S A este secţiunea considerată din stîlp ;

W A — m om entu l de rezisten ţă la în covoiere în secţiunea A .
în co n form ita te cu îndrum arele de p roiectare pentru lin iile electrice aeriene
ale M inisteru lu i energiei electrice, la dim ensionarea s tîlp ilo r se ca lcu lea ză
m om en tele m a x im e ce p o t apărea în s tîlp i şi se com pară cu m o m en tele
m a x im e adm ise de d ife rite tip u ri de s tîlp i (an exa 7.21). T o t în co n form ita te
cu aceste îndru m are alegerea stîlp ilo r se face în fu n cţie de deschiderile adia
cente stîlpului, în fu n cţie de natura şi secţiunea conductoru lu i lin iei elec
trice aeriene şi de zona clim atică cu aju toru l unor a b ^ e în care se co m p a ră
efo rtu rile o rizon ta le şi v e rtic a le pe care stîlp ii trebu ie să le suporte.
16 — P roblem e de staţii şi reţele electrice — cd. 364

3
<
h h
* w « * v sr
a b T/c
•ig. 2.89
P roblem e
2.8.1. Să se determ ine sarcinile specifice pentru o linie electrică aeriană de

110 kV, con fecţion ată din conductoare de cupru cu secţiunea de 50 m m 2,
am plasată în zona I de con d iţii clim atice.
Soluţie
Se cunosc : Secţiunea conductorului s = 50 m m 2 ;
G reu tatea specifică a cu p ru lu i: y - 8-9 daN /dm 3 ;
D ia m etru l conductorului d — 9 mm ;
C on diţiile clim atice : 0 mtn = — -30°C ; Qmax — + 4 0 ° C ;
grosim ea stratului de chiciură b = 23 m m ; v ite z a m a x im ă a
vîn tu lu i v max = 25 m/s, căreia îi corespunde p0 — 76,5 daN /m 2 ;
V ite z a vîn tu lu i în prezenţa c h ic iu re i;
v’ = 20 m/s ; p'0 — 25,5 daN /m 2.

S e calculează :
Sarcina specifică d a tora tă p ropriei g r e u t ă ţ i:
0l = g p = (1,02 — l,0 3 )y = 1,025 — = 0,00912 — -M ~-

1000 ju • in :n a
Sarcina specifică d a tora tă greu tăţii chiciurei :
gz = g ch = 0 , 0 0 2 3 5 0 , 0 0 2 3 5 + 23) = 0,03459 —
s 50 m -mm2
Sarcina specifică d a tora tă propriei greu tăţi şi chiciurei
0* = ffi + = g, + 9cn = 9P+c* = 0,00912 + 0,03459 = 0,04371 _ * £ L _

m •mm3
Sarcina specifică d atorată presiunii v în tu lu i :
Ol ----- !h- ^ P« -- IO - 3 =■■ 7 6 ,5 — -1 0 “ 3 = 0,01377

50 m-inm'-
Sarcina specifică la v în t şi chiciură :
- p 0 1(1 ' I" :i __

= 2 5 ,0n—
iii J l ţ x l C ) i a - 3 __ n n o or \~
Ui, ; ---------- 10 —— — • IO -3 = 0,02805
s 50 m - 111111-
Sarcina specifică totală (fă ră chiciură) :
9* - y / u f T l f l - ‘/0.009122 + 0,013772 = 0,01651 — — -

in •mm8
Sarcina specifică totală în prezenţa chiciurei :
9; = 9trk >f<il+~9\ = V'o.043718 + 0,28052 = 0,05194 - da-N-..

m ‘ înm2
2.8.2. Să se determ ine sarcinile specifice pentru o linie electrică aeriana

de 220 k V confecţion ată din O l-A l-1 50/27 m in 2, am plasată în zona a Il- ă
clim atică.
Soluţie
Se cunosc : secţiunea alum iniului sAI

5A1 = 150 m m 2 ;
Secţiunea oţelului s0
Ôl ' 27 m m 2 ;
1 =
Secţiunea to ta lă s01__A1=
501— A1 177 m m 2 ;
D iam etru l e x te rio r al conductorului : d = 17 mm ;
G reu tatea specifică y A1 = 2,7 daN/dm 3 ;
Yoi : 7,85 daN /dm 3 ;
Grosim ea stratului de chiciură : b = 13 m m ;
Presiunea dinam ică la v în t m axim : p0 = 76,5
m2
, „ daN
P o = 18— 7 •
Se calcu lează :
Sarcina specifică d a tora tă greu tăţii p roprii :
9l = gp = 1,025 — -t~Yoi = 1,025 + 7'8' " - 7

Soi-,M ' 1000 -17 7
da.:
0,0035727
in
Sarcina specifică d a tora tă greu tăţii chiciurei :

Sarcina specifică d a to ra tă propriei greu tăţi şi c h ic iu re i:
daN
g, = gl + ga = 0,0035927 + 0,005178 = 0,00874557
m ■mm 1
Sarcina specifică d a to ra tă presiunii v î n t u l u i :
9i = 9v = P o - J - — IO-3 = 76,5 — -10-3 = 0,0073474 — — ----

177 m •mm2
Sarcina specifică la v în t şi chiciură :
d -f- 2d ^ _•» ^0 17 -f* 26 ^ rv—3 /~\ in n n n dsN

95 = gch+v = Po — — 10 3 = 18 — -------- IO-3 = 0,0043728----------
S 01- Al 177 - m -m m J
Sarcina specifică to ta lă (fă ră chiciură)
ff6 = J g \ + 9 Î =V0,00357272 + 0,00734743 = 0,00816 ■ -d-a- •

m -mm 2
Sarcina specifică to ta lă in prezen ţa chiciurei :
daN
9 i = 9 ten = y /s H + 9 Î =V0.008745573 + 0,00437282 = 0,00977
m • mm!
2.8.3. Să se v e r ific e dacă secţiunea Cu-50 m m 2 a lin iei electrice aeriene

de 110 k V ale cărei sarcini specifice au fo st calcu late în problem a 2.8.1 sa
tisface con d iţiile de efo rtu ri m ecanice im puse de o deschidere a = 125 m.
L in ia este rea liza tă cu tracţiu n e n orm ală ( K s — 2).
S olu ţie
Se cunosc : sarcinile specifice ;
D a tele clim atice pen tru zon a I (an exa 7 .1 3 );
R ezisten ţele la ru pere a cuprului — ■ a rup = 40 -daN■■
mm2
a Cu = 16,5 *10_6 1/°C
[3Cu = 8 0 - I O '6 m m 2/daN
E Ca= 12 500 d aN /m m 2
L a coeficientu l de siguranţă K s = 2, rezu ltă
<saim = = 20 daN /m m 2
P en tru determ in area c o n d iţiilo r de dim ensionare se a flă deschiderea critică,

pentru con d iţiile de stare 0rottt şi 0cfc+t
V _ 20 a / ^ - 1 . - ( - 5 + 3 . Ţ = 3 8 ,9 m.
V tch ~ 9% V 0,05194» - 0,00912*
D eoarece a > aer re zu ltă că efo rtu l u nitar m axim în con d u ctor v a fi în con-
.diţii de chiciură şi v în t.
daN
L a această stare clim atică săgeata v a f i :

, « s -9 <* 125* -0,05194 _ „
U ~ ÎUCK ~ 1 ^ 7 “ 8-20 5’ 07 m -
D in ecuaţia de stare rezu ltă că efo rtu l a 3 — ap+Ch l a chiciură fă ră v î n t v a f i :
azg2 a2■p? a
e -------- ^ G , ------------- — ------- (0 C* — 0e» ) sau
24ô| " 24-001* p v c* cn'
o î+ 10 80ff|— 15 548 = 0
R e z u ltă a 3 = tip+ch = 17,4 daN -

mm 2
T e m p e ra tu ra critică :
0Br = 0e» + + ------ ££- ) = - 5 + 17’ 4 ^ 7 f 1- ^ S - ) 61,76°C

a V 9p+ch I 16,5 ^ 0,04371 j
D eoarece 0er > Qmax — + 4 0 °C , rezu ltă că săgeata m a x im ă v a fi în co n d iţii

d e chiciură.
L a chiciură fă ră v î n t : f 3 = f P+c* — 4,90 m.
L a chiciură şi v î n t : f7= f t .ch = f max = 5,07 m.
E fo rtu l m a xim în conductor în punctul de prindere, în co n d iţiile cele m ai
grele :
fi a = <Stcn + f t c n - 9 t .c» = 20 + 5,07-0,05194 = 2 0 ,2 6

mm*
D ife re n ţa fa ţă de efortu l lu a t în calcul este :
20,26 - 20 . 1 0 0 = : 1 ) 3 %>
20
2 .8.4. Să se v e rific e efo rtu rile m ecanice în lin ia electrică aeriană de 220 k V ,
O l - A l — -150/27 m m 3 ale cărei sarcini specifice au fo s t calcu late în p rob le
m a 2.8.2. D eschiderea lin iei este de 200 m. L in ia este con stru ită cu tra c
ţiu ne redusă ( ks — 3).
Soluţie
Se cunosc : sarcinile specifice (p rob lem a 2 .8 .2 );

datele clim atice pen tru zon a a I l- a (a n exa 7 .1 3 );
caracteristicile fizico-m ecan ice ale conductoru lu i (a n e x a 7.14).
M odu lu l de ela sticita te al conductoru lu i O l- A l— 150/27 m m 2 :
jg __ sai * ^'Ai ~f- spi - E 01 __ 150 • 7200 -ţ- 27-21 000 __ g 300
So i - a i 177
P o i-a i = —— = 107 • 1 0 - 6-22^-

^ AI E oi- m daN
__ « ai ’ E AJSxi + aoi ■B o i ‘ soi __

« O l—Al -
■^01-Al Soi-Al
- P 3 .8 • 150 • 7 200 + 12,5 -2 7 -2 1 000)10-» _ 20 -1 0 ~* —
9 300•177 °C
■246 PROBLEME DE S T A Ţ II Şl REŢELE ELECTRICE
E fo rtu rile unitare adm isibile :
a nip-v 1 120
0« d m -Ol ~ -- 10 -1 — ^
- tw
K. 3 mm2
Grup' Al 17 _ daN
d,m A] • ■— O, / ■ - .....
A\ 3 mm*
P en tru determ in area co n d iţiilor dc stare de dim ensionare se determină,

deschiderea critică, cu relaţia :
/ •> „ 0.„„>
a,.r
/ [t-r -fc r
E fo rtu rile unitare a t .cn şi <rp în alum iniu corespund con d iţiilo r de sarcină,
specifică m a x im ă (0 cft, chiciură şi vîn t,) şi respectiv sarcini specifice la greu
tate proprie şi 0 = — 30°C.
E fo rtu l su plim entar ce apare în conductorul de alum iniu ca urmare a d ife
renţei de tem p eratu ră dintre 0O = + 1 5 °C (tem p era tu ra de confecţion are a.
condu ctoru lu i) şi tem p eratu rile de stare 6cft şi 8mis :
la 6(.„ = — 5°C :
Gm = («a i — «o , -Al) (00 ~ dch) E Al == (23,8 — 20)10~6(15 + 5) -7 200

daN
+ 0 ,5 4 7
ram-
la 0 - — 30°C :
= ( « A l - a o i-A i) ( % - 0 * i . ) £ a i = (23,8 — 2 ) - 1 0 - 8(15 + 30)7 200
= + 1,23 — -
nim 2
E fo rtu l unitar m ecanic ce poate să-l preia conductoru l de alum iniu la Q ch z
rfnV
om = — < x = 5,7 — 0,547 = 5,153
mm2
l a înin '■
Om = ta ara - o ” = 5,7 - 12,3 = 4,47

înm2
Cu v a lo rile de m ai sus, pentru în tregu l condu ctor de oţel-alu m iniu se

obţin efo rtu rile adm isibile la cele două stări de referin ţă
la 0r
c , cn = 5,153 = 5,153 - — = 6 ,6 5
F.kl 7 200
şi sim ilar la 0„,fo :
4 /--‘o i - a i , - _ 0 :5 0 () ----------- d aN
4,47 — - - - 4 ,4 / ............ ;>,/1 ------
i 'M 7 200 mni-
Cu datele de mai sus, se obţine o deschidere critică :
/ 2 4 -2 3 ,8 -1 0 -‘ { — 5 4- 30) on
--------------- ------------ -- 89 m.
000977* 0,0035727"
6,65* 5,77*
D eoarece deschiderea reală este m ai m are d ec ît deschiderea critică, efo r

turile unitare m axim e v o r fi în con d iţiile de chiciură şi v în t :
„ c . daN
0*7 ■6 1 -eh ' &aâm '
mm2
S ăgeata corespunzătoare acestei deschideri
, „ a'-qtch 200*-0,00977 _ „ .
----- =
bs,.,a ------= ? ’ 34 m -
8-0,6;)
P en tru aflarea tem p eratu rii critice şi a stabilirii co n d iţiilo r în care să
geata este m axim ă, se determ in ă efortu l unitar şi săgeata resp ectivă în con
d iţ ii de chiciură fără v în t : (cr3 — o p ,.cn)
,2,2 ,2,2
2 1 3 24j i eŞ P
al + 26,95(73— 1 190 — 0 şi rezu ltă = 8—

' ' nim-
Săgeata corespunzătoare :
. 200=-0,00874(1 „ 00
/, - — - --------------------= 7,28 m
1 8 aa 8-0
T em p era tu ra critică :
0cr = 6C/I + Gp+Ch - — f i = -5 + 6 f 1- — = 13,98°C.

a l i l 0,008746 j
D eoarece tem peratura critică este m ai m ică d ec ît tem p eratu ra m axim ă

rezu lta tă din con d iţiile clim atice, săgeata m axim ă v a fi la 0 = + 4 0 °C , şi
în fu ncţie de ea v a fi dim ensionată înălţim ea stîlpului.
D in ecuaţia de stare se determ ină efortu l în conductor la + 4 0 °C şi sarcina
specifică proprie : ap 2,3 ——
mm 3
E fo rtu l m axim în punctul de prindere al conductorului, v a fi în co n d iţii

de chiciură şi v î n t :
Ga — c>b — Oj,c» 4~ ftch'Stch — 6,65 -j - 7,3 4 ‘ 0,0097/ = 6 , 7 2 ' *'

mm2
şi depăşeşte cu 1,05% efo rtu l m axim lu a t în calcul de 6,65 daN /m m 2.

Tracţiu n ea m a x im ă în conductor T maj, în punctul de prindere :
T'max — < L rsoi-A i — 6,72-177 = 1189,5 daN .
P en tru conductorul 01-A l-1 50/27 m m 2 norm ele a d m it o fo rţă m in im ă

de tra cţiu n e la rupere de 5 117 k g (an exa 7.15), la care folosin d un co efi
cien t de siguranţă k s = 3 (pen tru tracţiu nea redusă) ar rezu lta :
T aim = i H I = 1 705 d a N > 1 189 d a N
c ît este efo rtu l m a x im la care este supus conductorul.
2.8.5. P en tru lin ia electrică aeriană de 110 k V cu condu ctor Cu-50 m m 2

ale cărei sarcini specifice au fo st determ in ate în p rob lem a 2.8.1 şi e fo rtu rile
u nitare în condu ctor în problem a 2.8.3, să se v e r ific e dacă secţiunea firu lu i
daN \
(Grup = 70 ‘‘
mm2 )
satisface co n d iţiile
im puse de stările a tm osferice :
Soluţie
Se cunosc : — con d iţiile clim atice corespunzătoare zon ei I ;
— co eficien tu l de siguranţă la tra cţiu n e n orm ală ( ks = 2) ;
— cara cteristicile fizico-m ecan ice ale conductoru lu i firu lu i de
gardă ( a r. p = 70 « = 12,5-IO "6 — ; £ = 2 1 000 daN /m m 2;

mm2 °C
S = 47-10~6 mm ; v = , 7 , 8 5 ; d = 5 ,6 m m ; s = 25 m m 2).
daN ' dm 3
S arcin ile specifice în f ir u l de ga rd ă
g = g = 1,025 = 1,025 — = 0,00805 —

1000 1000
gz = g cn = 0,00235 -b-(d" + b) ■= 0,00235 23(5,6 + 23-)- == 0,0618 —daN -,

s 25 m -m m 2
g, = 9P+ck = 0,06985
ra -mm 2
9i = gv = Po A . i o - 3 = 7 6 ,5 ^ - I O ’ 3 = 0 ,0 1 7 1 3 daN
s 25 m -mm2
9s = 9cn+v = IO " 3 = 25,0 (5’6 + 46) IO -3 = 0 , 0 5 2 6 - ^

s 25 m -ra m 1
daN
96 Jgl + 9Î = \ f 0,008052 + 0.017132 = 0,01892
m -mm 2
daN
9 7 9t.cn = >/?! + 9Î = 7 0 ^ 6 9 8 ^ + 0 ^ 5 2 6 ^ = = 0,08744
m -mm 1
E fo rtu l unitar adm isibil :
_ urw
o „ , _ 70
' ” _i ro r daN
° ad m _ ^
k.
D eschiderea critică :
24a(0cft
24“ (0a -- omin, o c 24-12-5 •10' 6( - 5 1-
+ ou, c _
V
<W 30>
gt t\(\HHAA2 _ n nnennă Oft,o IU.
S'tcft ~ 9% 0.087442 - 0,008052
R e z u ltă că efortu l m a x im este în con d iţii de chiciură şi v î n t :

daN
C7 — <*!■(» — 35
Săgeata corespunzătoare :
, , a 'g trh 1 2 5 *-0.08744 c _
h = ft-.cn = - ------ = ------ — ----- = J-04 m
8 -o .,,, 8-35
R a p o rtu l im pus
k = h s - ^ - M l = o,99
fca 5,07
nu îndeplineşte cond iţia im pusă k <, 0,95 şi rezu ltă că secţiunea firu lu i de
g a rd ă de 25 m m 2 nu este corespunzătoare.
D acă se trece la o secţiune de 35 m m 2, ( d = 6,7 m m ) re zu ltă sarcinile spe

c ific e :
flqlSJ HAN
9l - 0,00805 ; g2 = g et = 0,03655 — — - ; g3 = gv+cn =
m -mm2 m -mm*
= 0,0446 —^ L ; gx = gv = 0,01464 _ ^ L ; g5 ^ gv+eh = 0,0384- daN

m -m m 2 m -m m 2 m-mm*
f/o = 0,0167 ; g7 = g t ch = 0,05885

ni-m m * m -m m *
3n noua situaţie deschiderea critică :
l / 2 4 - i 2 . 5 - 1 0 « ( - 5 + 3Q)
cr V 0,05885* - 0,00805* ’
E fo r tu l unitar m axim în condiţie de chiciură şi v în t
_ ■ _or daN
C?7 G t eh &adm *$0
Săgeata c o re s p u n z ă to a re :
125*-0,05885
/? 'tt-ft = ------- —------= 3,28 m.
8 -35
3 28 r
R a p o rtu l k.2 — A ', = — — = 0,646 < 0,95 deci con d iţia im pusă rapor-
&.07 .
tu lu i săgeţilor conductorului de p ro tecţie şi conductorului a ctiv este în d ep li
nită.
P en tru celelalte stări clim atice rezu ltatele sînt date în tabelu l 2.14.
Tabelul 2. l i
°cp
Siiiri climatice (conductor ^c a (conductor fc p 1;
activ) protecţie)
-- daN/mma m daN/mm*) ni -
o = 0 ,.,,., :u»°c 4,5 3,95 11,7 1,3 1 0.31

0 = u„, -= .7
(fă ră v in i) 17,4 4,9 28,85 3,01 0,C1 1
0 0,ti — 5‘
(eu v în t ) 20,0 5,07 35,0 3,28 0 .G Iii
0 = + 15°C (fără
v în t ) 3,95 4,5 7,3 2,15 0,47
0 = + 4 0 SC (fă ră
v în t ) 3.75 1,74 6,3 2,43 0,512
2.8.6. Să se dim ensioneze din punct de ved ere m ecanic izo la ţia unei liniii
electrice aeriene de 110 k V în urm ătoarele condiţii :
— conductorul a c tiv al lin iei este O l-A l 185/32 m m 2 ;
— linia este constru ită pe stîlp i m e t a lic i;
— lin ia este situ ată în zona I clim atică ;
— - se folosesc la n ţu ri de izolatoare de tip L F 75/16.
D im ensionarea se face a tît pentru deschiderile cu tracţiu ne n orm ală cît
şi pentru deschiderile cu tracţiu ne redusă. Se consideră că deschiderile liniei,
(,a = 150 n i) nu p rezin tă denivelări.
Soluţie
a ) S arcin ile speeificc pentru conductorul O l-A l 185/32 m m 2 în condiţiile-
zonei I clim atice sînt :
Si 1 9p : 0,00348 d aN / m -m m 2 ;
9z — (hn ~ 0,01052 d a N m •m n r ;
g3 — ffp+,-1, ~ 0,014 da N / m -m m 2 ;
iU ~~ gv 0,0061 da N / m -m m 2 ;
(Jb 9vii rv 0,00767 daN/m -mm 2.

b) E fo rtu rile d atorate greu tăţii lan ţu rilor de izolatoare şi v în tu lu i L F 75/1G

(din co n d iţii de izola ţie electrică un lanţ de izolatoare este fo rm at din 2 ele
m ente de izola toare L F 75/16 — A n exa 7.17. L u n gim ea lanţu lu i de izolatoare
cu clem e S T I L X(z = 1 750 mm , iar greu tatea lanţu lu i sim plu de izola to are
de susţinere G iz — 38,3 d a N ; diam etru l izolatoru lu i D = 170 mm .
S up rafaţa izolatoru lu i
S ie = a u ' D — 1,75-0,17 = 0,2975 n r.
— în regim de v în t m axim , asupra izolatoru lu i acţion ează fo rţele :
Gu 38,30 d a N ; V u = K t - S i z -p = 0,55-0,2975-76,5 = 12,51 daN
în regim de v în t şi chiciură, fo rţe le sînt :
G'iz = 38,3 + G ch = 43,43 d a N
unde : greu tatea chiciurei G ch ce acoperă lanţul de izo la to a re :
G ,h == 0 ,7 5 - b - S iz = 0 ,7 5 -10~3-23 - I O '3 -0,2975 = 5,13 d a N
V'iz = K j -l,2 5 S jj •// = 0,55-1,25-0,2975-20 = 4,094 daN .
în cazul la n ţu rilor duble de izola toare (la deschiderile cu tracţiu ne redusă) :
G iz 90,46 d a N ; = 1 930 mm
S iz = >.,,-2D = 1,930-2-0,17 = 0.656 m 2
— în regim de v în t m a xim sarcinile sîn t :
G iz = 90,46 d a N ; \\z ------ 0,80-0,656-76.5 = 39,6 d a N
— în regim de chiciură şi v în t :
G'iz - G iz - f G ch =- 90,46 + 2-5,13 - 100,72 d a N
Y {’ i ----- K r S iz- L 2 o - p ' - 0,80-1,25-0,656-20 = 13,12 daN .
c) S arcin ile la care sînt. supuse lanţurile de izolatoare

r, 1) în regim de tracţiu ne norm ală, stîlp i dc su sţin ere:
— L a v în t m axim :
F n o rm a l — \/ + G iz) 2 + ( g v - ( f S + V iz)~
: ^ (0 ,0 0348-1 50-21 7 -+- 38,3 0 )2 + (0,0061 -150-217 + 12,51)a = 259,85 daN .
— în regim de chiciură şi v în t :
F o rm a i = V (0 ,0 14-150 -217 + 43,4 3 )2 + (0,0076-150-217 + 4,094)* -
= 560 daN.
— In regim de avarie :
Trup — 6 186 d a N (din an exa 7.15 pentru conductorul O l-A l 185/32 ram 2) -
Kg — 2 — coeficien tu l de siguranţă a conductorului la tra cţiu n e norm ală.
Sarcina de rupere m ecanică a lanţu lu i de izola toare de susţinere L F 75/16
este de 13 252 daN .
Sarcina m a x im ă în regim norm al :
v w n 1 3 252 13 252 „ , XT
F„ormai = 560 < — — = — — - = 3 786 daN
kt 3,5
ks — 2,5 — 3,5 pen tru izo la to a rele cu tijă .

în regim de a va rie :
F a = 2 100 d a N < 3 1 2 5 ! = 6 626 daN

k.
k s = 1,5— 2 pen tru izola to arele tijă în regim de a varie.
R e z u ltă că la n ţu rile de izo la to a re de susţinere L F 75/16 sîn t alese cores
p u n ză tor pen tru regim u l de tracţiu n e norm ală.
c 2) în regim de tra cţiu n e redusă se folosesc la n ţu ri duble de iz o la to
are ; sarcinile v o r f i :
— la v în t m a x im :
F » o rmai = 7 (0 ,0 0 3 4 8 ■150-217 + 90,4 6 )2 + (0,0061 -150-217 + 39,6 )2 =
= 324 daN .
— la chiciură şi v ln t :
^normai = 7 (0 ,0 1 4 -1 5 0 -2 1 7 + 100,7 2 )2 + (0,00767-150-217 + 13,2 )2 =
= 620 daN .
Se constată că şi în regim de tracţiu n e redusă, so licită rile ce apar în lan

ţu rile de izo la to a re sîn t m ai reduse d e c ît cele a d m isib ile :
620 < = 3 786 daN .

3,5
d ) P en tru stîlp ii de întindere :
F normaI = r = = -5^5? = 3 093 daN

K, 2
3 093 < = 3 786 daN .

3,5
2 .8 .7 . Să se dim ensioneze din pu n ct de ved ere m ecanic la n ţu rile de izo la to a re

tip L S 85/16 ale unei lin ii electrice aeriene de 110 k V a v în d con d u ctoru l din
cupru cu secţiunea de 95 m m 2. L in ia se află în zona a I l- a de co n d iţii cli
m atice. V erific a re a se v a face pentru lan ţu rile de izolatoare m o n ta te a t ît pe
stîlp ii de susţinere c î t şi pe s tîlp ii de în tin dere cu tra cţiu n e redusă. D eschi
derile adiacente stîlp ilo r nu prezin tă d en ivelă ri şi au lu ngim ea de 200 m.
S olu ţie
a ) S arcin ile specifice
01 — Qv — 0,00912 d a N / m -m m 3
9z = 9ch = 0,00771 da N / m -m m 2
9a = S’jj+cft = 0,01683 da N / m -m m 2
9* = 9v = 0,00527 d a N / m -m m 2
9& = 9v+ch = 0,00409 d aN / m -m m 2
9« — yjgi + ffl — 0,01052 daN /m -m m 2
9i — 9tch = 0,01732 da N / m -m m 2
b ) Se folosesc lanţuri de izola to are sim ple L S 85/16 (A n e x a 7.17) ce au r
Xiz = 1 750 mm ; G lz = 49,1 d a N ; F rup = 17 839 d a N
D = 180 mm ; S (l = X„-JD = 1,75-0,18 = 0,315 m 2
c) în cazul s tilp ilo r de susţinere, asupra izola to arelo r acţion ează fo rţele i
— L a v în t m axim :
G iz = 49,1 d a N ; V iz = kt - S lz-p = 0,55-0,315-45,5 = 7,88 d a N
L a chiciură şi v în t
G'iz = 49,1 + G ch = 49,1 + 0,75-10_3S i?-6 = 52,17 d a N
V {, = kt -\,2 b S tz-p' = 0,55-1,25-0,315-10,5 = 2,3 d a N
Sarcinile ce acţionează asupra la n ţu rilor de izolatoare
L a v în t m axim :
Fnormai = V (0,0092 -200 -95 + 49, l ) 2 + (0,00527-200-95 + 7,88)2 =
= 247,22 d a N
L a chiciură şi v î n t :
Fnormai — \^(9p+ch'a 's + G{z)~ +- ( g v+l.h- a m

s + V te) “ = 1 352,24 d a N
Se v e r ific ă lanţu l de izola to are în regim de chiciură şi v î n t l a F = 1 352,24daN ,

în regim de avarie :
F a = 0,65T = 0.65 = 0,65 = 749,8 d a N

k, 3
Frup = 3 461 d a N — sarcina m inim ă de rupere pentru conductoru l de cupru

Cu-95 m m 2 (a n exa 7.15).
k s — 3 — 3,5 — coeficientu l de siguranţă la conductoare cu tracţiu n e redusă.
Pen tru ca izola toru l să corespundă trebuie ca :
F normal 1 352,24 ^ = 5 096 d a N

A\f 3,5
Sim ilar în caz de a va rie :
Fa < sau 749,8 < 5 096 daN
Se constată că pentru s tîlp ii de susţinere, din punct de ved ere m ecanic lanţu rile
de izola to are LS-85/16 corespund,
d) La stîlp ii de întindere
Fa= T = = 1 153,6 d a N
ks 3
LS-85/16 = - H I 3-9- 5 096 d a N

lcs 3,5
Se constată că 1 153,6 < 5 096 şi deci lanţu rile de izo la to a re LS-85/16

satisfac co n d iţiilo r de so licită ri m ecanice ale lin iei de 110 k V cu condu ctor
de Cu-95 m m 2, în co n d iţiile clim atice date.
2.8.8. Să se stabilească dim ensiunile geom etrice m in im e ale unui stîlp de sus
ţinere pentru o lin ie electrică aeriană de 110 k V , d o ta tă cu conductoare de
O l-A l 185/32 m m 2 şi lan ţu ri de izola to are sim ple LS-75/21. L in ia se află
am plasată în zona a I-a clim atică, deschiderile adiacen te stîlpu lu i sîn t de
150 m (fă ră d en ivelă ri) iar coronam entul lin iei este orizon tal. L in ia este de
tracţiu ne normală, iar zona ce o străbate este nepopulată.
Soluţie
a) în ă lţim e a s tîlp u lu i h.
h ^ hp + ~^îz “f" fmax
hp = 6 m (anexa 7.20 pentru zone n elocu ite)
= 1,91 m (an exa 7.17, a pentru la n ţu ri sim ple de izo la to a re LS-75/21)
fmax se calculează din co n d iţiile de stare.
b) S arcin ile specifice în conductor :
9i “ 9p = 0,00348 daN/m -m m 2 ; g2 =■ gch = 0,01052 daN /m -m m 2 ;
!>3 — 9p+ch — 0,014 d a N / m -m m 2 ; gi — gv = 0,0061 d a N / m -m m 2 ;
.Ui = 9ch+v = 0,00767 d a N / m -m m 2 ; g$ = g t.v = 0,00702 d a N / m -m m 2 ;
9i ~ 9 , - o = 0,0159 da N / m -m m 2.
PROBLEME DE REŢELE ELECTRICE 25S
c) C aracteristicile fizico -m ce a n ice ale conductoru lu i lin ie i :
01-A M 85/32 m m 2 :
l 01-Al 18,75-10-6 1/°C; E Ci - a i — 9 064- d aN /m m 2 ;

C»18(j
Ş o i- a i = U O -10 6 in m 2/daN ; ruv —■ 28,5 d aN /m m 2
(con form anexa 7.15)-
E fo rtu rile m axim e ce apar în conductoare în con d iţiile de stare :

Chiciură si v în t 0.47 a , 13,4 daN /m in 2 ;
T em p era tu ra m inim ă •— aai 0,44 a r 12,54 daN /m m 2 ;
T em p era tu ra + 1 5 °C — nadm + 15c -■ 0,18crrM3, = 6,13 daN /m m 2.
C ondiţia de dim ensionare este dată de deschiderea arr3 (co n d iţii de comparare-
ehiciură şi v în t şi + 1 5 ° C ) :
—
21 tK cm r/t- r rtw-r in - 0 15°,]
E
a ,-r: i
1 .</„« 1 1“
!' f
1[ Go f t m i h t Jr - i [ 171 - 1% 1
24
[13.4 - «.>.13 + 18-75-10 6 -900 !( — 5 — 1r>)}
I 9 064
95 m.
0,0159 12 I 0,00348 |-
/ [ 13,1 ] l 0.13 ]
D eoarece a > « rr3 efortu l m axim unitar, după care se dim ensionează lin ia T
este dat de chiciură şi v în t.
S ăgeata m axim ă este sta b ilită de va loarea tem peratu rii critice :
110 l 0,0
0,00348
1 12,5 50, r e .
y. !JH
l th )
ir 18,75 l 0,
0,011
unde a pU.k 12,5 daN /m m 2 s-a determ in a t cu aju toru l ecu aţiei de stare.
D in valoarea tem peratu rii criiice (0 (.r > 0,„„>), rezu ltă că săgeata m aximă,
este în condiţii de chiciură :
150‘ -0,0159
3,33 m.
Hrjd- 8-3,11
R ezu ltă înălţim ea m inim ă a stîlpului, de la sol la traversă :
h > 0 + 1,91 + 3,33 = 11,24 m.
A d în cim ea de încastrare se ia cca 15°o din în ălţim ea stilpu lu i şi rezultă,

ca necesar un stîlp de
11,24 - f 1.7 13.91 == 14 m.

d ) L u n gim ea tra versei s tîlp u lu i (Ia dispunerea orizon tală a circu itelor a c tiv e )
se obţin e din re la ţiile :
L t > 2 i/x şi L t > 4 (y 2 \{Z sin a ) -f- 2b.
yx = 4,0 m (a n exa 7.18 — ■ L E A -1 1 0 k V , dispunere o rizon ta lă a conduc

toarelor, a = 150 m ).
y2 = 0,9 m (a n exa 7.19)
tg a = - i
U
V — fo rţe le o rizon ta le p ro v o c a te de presiunea vîn tu lu i ce acţion ea ză asupra

con d u ctoarelor şi la n ţu rilo r de izolatoare.
G — fo rţe le v e r tic a le d a to ra te greu tăţii conductorului d in tr-o deschidere,
a lan ţu lu i de izo la to a re şi even tu a l şi a chiciurei.
I n regim de v î n t m a x im :
V = V cong + V i Z0i = gv-a-s -)- S iz ' P ' K ( — 0,0061 *150*217 -f-
+ (1,91-0,18 )-76,5-0 ,55 = 213,12 d a N
G — G con<i -f- GfZ — Qp*Q*s -f- 4 9 ,6 = 0 ,0 0 3 4 8 *1 5 0 *2 1 7 4- 4 9 ,6 ==

■= 162,87 d a N
213,12 1 „
t g a = ------------ 1,3
162
ln regim de chiciură şi v î n t :
V' = V c+(.ft -j- V i ZCk = QCA+»’ a ’s -f" 1.25S i ' p ' k f — 0,00767*150*217 +
+ 1,25(1,91*0,18)25*0,55 = 255,5 d a N
G ' = G c+ch + G izch — gp+eh’ O'S + G u + G ch = 0,014*150*217 +
+ 49,6 + 0,75(1,91*0,18)23 = 511,2 d a N

255,5 n _
t g a = --------= 0,5
511,2
Se ia în calcul tg a = 1,3, cîn d apropierea de s tîlp este m ai m are

(sin a = 0,79).
G rosim ea stîlpu lu i b = 32 cm (a n exa 7.21 pentru s tîlp i de b eto n cen tri
fu g a ţi din seria S C P).
R e z u ltă :
L t > 2*4,0 = 8 m.
L t > 4(0,9 + 1,91*0,79) + 2*0,32 = 10,27 m.
T ra v e rs a se dim ensionează după con d iţia L t > 10,27 m.

2.8.9. F olosind datele problem ei 2.8.8. să se calculeze va lo rile fo rţe lo r ce a cţio

nează asupra stîlp ilo r de susţinere ai lin iei de 110 k V cu con d u ctor
O l-A l 185/32 m m 2.
S oluţie
a) F o rţele vertica le :
G cond Giz G sm p “r Gmiynta) 1“ Gconsolă
G cottSi — 9P+ch'a ’s — 0,014-150-217 = 455,7 daN/fază

G iz = 49,6 + 0,75(1,91 -0,18)-23 = 55,5 daN /fază
Gsuip = 2 830 daN (considerin d un stîlp SC 15015 cu lungim ea de 14 m ),
Gmontaj = 250 daN (m a xim pentru lin iile de 110 k V )
Gconsola = 1 000 daN (apreciind-o ca un stîlp SCP 15004 cu lu ngim ea de 12 m ).
Considerind că un stîlp in term ediar de 110 k V are form a iz (d eci 2 s tilp i

ve rtic a li), pe fiecare stîlp rezu ltă urm ătoarele fo rţe vertica le :
G v+Ch = 0 ,5 -3 G coni + 0,5 -3Giz -j- G stUp -f- 0,5G traverse + 0,5Gm9MtaJ = 4 222 d a N
Forţele verticale, la v în t, fără chiciură :
Gv ţ—O.0'3(jjz ~ G s i i l p "*1” 0, ,_)£/t.ra ' ■r,(C ~T~ ^ 9'^Gmoll ta.}

o *0, •) *fj p '(l 'A —
= 3 G30 daN .
b) F o rţele orizon ta le perpendiculare pe direcţia lin ie i

— R eg im de vînt. m axim :
^ ^ cond T ^ iz ~i~ Vstilp
V Co7id — 3 ' P o ’ d 'a = 3-76,5 17-10~3-150 = 585,2 daN

V i2 = 3 -A',- • S iz -p0 — 3-0,55(1,91 -0,1)76,5 = 43,39 d a N
Y stuv = K s • S s -p0 == 0,7ds -h0-Po = 0,7-0,425-12-76,5 = 273,1 d a N
unde ds — 42,5 cm, diam etru l m ediu ex terio r al s t îlp u lu i;

h0 = h — 2 = 12 m, în ălţim ea stîlpu lu i deasupra solului.
Observaţie. Pu n ctele de aplicare ale acestor fo rţe sîn t d ife rite, deci pen tru
calculul m om entului de în covoiere ele nu se însum ează ; se v o r aduna m om en
tele produse de aceste forţe.
— R eg im de chiciură şi v î n t :
= 3po(<* + 26)a = 249,65 d a N ;
v i' = 3 •1,25 • S u •p'0kt = 1 7 , 7 d a N ;
v ; HIP 1,5S r K . ' P i = 133,8 daN .
c ) Forţele orizontale în lu n gu l liniei, in regim norm al de fu n cţion are, la stîlp ii

de susţinere practic nu apar. In regim de avarie, cînd este ru p t un con d u ctor

a c tiv , fo rţa de tracţiu n e ce acţion ează asupra stîlpu lu i (p en tru zona I-a
c lim a tic ă ) este :
T = 200 + 1,1 + I j - ' j tg a
= ° - 014 ~ ~ , 217 = 227,85 [d a N l
= i 5 ± = 27,8 d a N
2 2
V 95 5 5
t « a = — --- = 0,5 (în co n d iţii de chiciură si v î n t )
r; 511,2 ’
T = 200 + 1,1(227,85 + 27,8)0,5 = 340,G d a N
2.8.10. Să se calculeze fo rţe le orizon tale şi vertica le ce a par în regim norm al

şi de avarie Intr-un stîlp de în tin dere la o lin ie electrică aeriană de 110 kV,
a v în d conductorul a c tiv de Cu-120 m m 2 şi conductorul de p rotecţie din oţel
zin c a t tip B — 35 m m 2. S tîlp u l are deschiderile adiacente de cîte 200 m şi se
a flă am plasat la o a ltitu d in e de 1 300 m. L a n ţu rile de izola to a re sîn t duble
L S 75/21. S tîlp u l u tiliza t se consideră de tipu l SC 15016.
Soluţie
a ) S arcin ile sp ecifice In eondactoru l a e tiv Cu — 120 m m 2 :
g 1 — g p = 0,00912 d a N / m -m m 2 ; g2 — gch+v = 0,01826 d a N / m -m m 2 ;
93 — 9v+ch = 0,02738 d a N / m -m m 2 ; gi — gv = 0,01025 d a N / m -m m 2 ;
ffs = gch+v — 0,01298 d a N / m -m m 2 ; <?6 = g tv — 0,01371 d a N / m -m m 2 ;
07 = 0< ch = 0,03029 da N / m -m m 3
E fo rtu rile în conductorul a c tiv :

4 444 d aN
armp — --------— .1/ ------- (A n e x a 7.13)
120 mm2
a = 16,5-10-* 1/°C ; E = 12 500 daN /m m 2 ; ,0 = 80 - 10“ 6

daN
C onform n orm a tiv P E 104/1971, efo rtu rile adm isibile :
Oaam6ch+tint = 0,47 arup = 17,4 daN /m m 2
a.dmtmin = 0,44arup = 16,3 daN /m m 2
Oaim+w = 0 , l 8 a rup = 6,67 daN /m m 2
C orespu nzător rezu ltă deschiderile critice :
fler, = a er+i5-e»»i» (im a gin a ră )
^cr, ‘ QerQch-Qwtin ~ 85 ni
®er, — C!cr0c)k+lS' ~ 104,5 m.

D eoarece a > acri con d iţiile de e fo rt m axim sînt la chiciură şi v în t . L a

aceste con d iţii şi săgeata este m axim ă
f _ 200= -0,03029 _ „ _,A _
/m a x 0,/U m.
8 a ,r)J 8-1/,4
b) S arcin ile specifice ale con du ctoru lu i de protecţie 01 — 33 m m 2
9\ — 9v = 0,00804 daN/m -m m 2 ; g.2 — g ch = 0,0537 daN/m -m m 2 ;
g 3 — gp+ch — 0,06174 d a N / m -m m 2 ; gt = gv = 0,02 d a N / m -m m 2 ;
9b — 9cn+v = 0,04071 daN/m -m m '2 ; gs = g tv = 0,02155 d a N / m -m m 2 ;
.9? = 9ich — 0,0739 d a N / m -m m 3
E fo rtu rile în conductorul de protecţie, se deduc din con d iţia im pusă rapor
tului din tre săgeata conductorului de p rotecţie f cp şi săgeata conductoru lu i
a c tiv f ca ;
K = J s l . ^ 0,95
U
în con d iţii de chiciură şi v în t f ca = 8,7 m.

R ezu ltă
f cp = 0,95-8,7 = 8,26cm.
iar efortu l în conductorul de protecţie :
_ _ « ’ Sm, _ 200*-0,07395 _ Â , nt daN

6 admQch+v — „ ~ - 4 4 , / -I
8 f ep8 - 8,26a tnm-
Grup 01-35 = 72 daN /m m 2 (an exa 7.15), astfel în c ît m aterialu l satisface.
c) E fo rtu rile m axim e, Ia punctele de prindere :
&max + f'9tch
pentru conductorul a ctiv :
< W c-« = 17,4 + 8,7-0,03029 = 17,66 d aN /m m 3
pentru conductorul de p rotecţie :
Gmazc p — 44,74 + 8,265-0,07395 = 45,35 da N / m m 2
d ) S arcin ile verticale ce ap ar asupra u n u i stllp. (Se consideră un stîlp îa

7t— a co ra t) în regim de chiciură şi v î n t :
G — 3-0,5-g’s+c,t(!« ’ fi*s + a-Sorff7+e»oi4~ 3-0,5G (t + G t , n p -f-
+ 0,56tr„f' r *4 ~b 0,5Gmootttl = 5 221 d a N

(s -a u considerat două fire de gardă — fix a te pe fiecare stîlp cîte unul),
unde :
Gem* = 3 ,- 0 ,5 - a ' S •Sp+ch'Cu + G ’s0i'9j)+ch’0i — 1 633 d a N
Gu = 1,1-113,26 = 124,58 d a N (A n e x a 7.17, b)
G » t i i P — 2 838 d a N (A n e x a 7.21)
0,5 Gtrartrsa — 0,5-6 000 = 500 d a N (a p recia t ca stîlp SC P 15 006)
0,5 G monta} = 0,5-250 = 125 daN
e ) S arcin ile orizontale perpendiculare pe direcţia lin iei

L a vîn t m ax im :
F o rţa d a tora tă presiunii v în tu lu i pe conductorul a ctiv :
V ca = gv -a-sCu = 0,01025-200-120 = 246 daN /fază
F o rţa d a tora tă presiunii vîn tu lu i pe conductorul de p rotecţie :
V e, = Qv'Q'Soi — 0,02-200-35 = 140 daN/1 conductor
F o r ţa d a tora tă presiunii v în tu lu i pe un la n ţ de izola to are :
V <4 = K t - S u -po = 0,55(2,19 X 2 X 0,17)100 = 41 daN/fază.
F o r ţa d a tora tă presiunii vîn tu lu i pe stîlp :
V„ = K . - S . - P o = 0,7(£>,-A0)Po = 0,7-0,3515-14-100 = 344,5 d a N
Ds— = 35,15 cm (A n e x a 7.21)
h0 = 16,2 — 2,20 = 14 m.
In re g im de ch iciu ră şi vînt fo rţele s în t:
V « = 9ch+t-a-sCu = 0,01298-200-120 = 311,5 daN /fază
Vc* = Sch+v'U'Soi = 0,04071 -200-35 = 285 daN/1 conductor
V* = K r \ , 2 b - S iit-po = 0,55-1,25(2,19-2-0,17)-25 = 12,8 daN /fază
v ;( = ks- l , o S s -po = 0,7-1,5-0,3515-14-25 = 130 daN
£) Forţele orizontale ce acţionează în lu n g u l lin ie i apar num ai în regim de

a v a rie şi atunci sîn t egale cu tracţiu nea m axim ă în conductor.
— ■ T ra c ţiu n ea p ro vo ca tă de firul de gardă (dacă s-a ru p t firu l de gardă
f i este in ta ct conductorul a c tiv ).
71cp c max ep -Sqj -■ 4o,35 -3d 1 o 87 ,2 d d a N
— T ra c ţiu n ea p ro vo ca tă de conductorul a ctiv, la ruperea unei fa ze (firu l

d e g a rd ă in ta c t)
T c» = c-s c = 17,66-120 = 2 119,2 d a N

O bservaţie : D eoarece tracţiu nea produsă de conductorul a ctiv p rovoa că

asupra stîlpu lu i a tît m om en t de în covoiere c ît şi de torsiune, aceasta este
con d iţia de bază de verific a re a stîlpului. E ste recom andabil însă să se v e r ific e
dacă m om entu l de în covoiere produs de tracţiu nea conductoru lu i de pro
te c ţie nu depăşeşte m om entu l m axim de în covoiere adm is de stîlp.
2.8.11. Să se v e rific e posib ilita tea fo losirii stîlp ilo r de susţinere SE4 la o
lin ie de 20 k V cu conductoare de 01-A1-70/12 m m 2, am plasată în zona I-a
clim atică. Coronam entul fa zelo r este orizon tal d eform at, cu izola to a re de
suspensie de tipul L P S -6 (2 buc.). D eschiderile adiacente stîlpu lu i nu p rezin tă
d en ivelă ri şi au lu ngim ea a = 60 m.
S olu ţie
a ) Sarcinile specifice în conductoare
ffi = 9p =' 3,501 -IO ” 3 daN/m -m m 2 ; g2 = gch = 24.101 -IO "3 d a N / m -m m 2 ;
9„ — 3p+ci> = 27,C02, 1 0 '3 daN/m -m m 2 ; gA = gv = 10,274-10~3 daN/m m m 2;
95 = 9ch+v = 1 8 ,8 7 9 'IQ -3 d a N / m -m m 2 ; g 6— g ,.v — 10,854-IO -3 d a N / m -m m 2
ij- = g l cn -- 33.441-10-3 d a N / m -m m 2.
b ) E fo rtu rile m axim e în conductor
er™*,O l - A l 70/ 12 = 29,8 daN/m m 2

15' = 5.53 daN /m m 2 = 0,18<jfWp ; f + u , = 0,284 m
Gaam'ch = 1 ^ 4 6 daN /m m 2 = 0,47arup ; f Qch = 1,04 in
o- = 13,54 daN /m m 2 = 0,44arup ; /'_30° = 0,116 m
Săgeata m axim ă v a fi la starea d efin ită de m ărim ea tem p era tu rii critice :
Ocr = Oc» + - - 11 — — ) = 67,5 °C

a V (Ini,!
adică în condiţii de chiciură.
In expresia de m ai sus : a = 112* 10 -6 — ; 3 = 2 0 ‘ 10~6 — —

°C ' daN
c ) G abaritul stîlp u lu i ales SE4 (anexa 7.21) :
L u n gim ea to ta lă H = 10,0 m ; A d în cim e încastrare : 1,5 m ; D im ensiu ni
bază : 23,15/32,5 cm ; D im ensiuni v î r f : 15/15 cm ; M t max = 2 875 d a N -m ;
M (k c = 1 437 daN '-ni ; M , = 200 d a N -m ; greu tate stîlp = 745 daN.
G abaritu l stîlpului p în ă la punctele de prindere ale conductoru lu i (fig . 2.90).
H 9<tb = (10 — 1,5) + 0,26 — 8,76 m pentru faza din m ijloc.
H tab — (1 0 — 1 ,5 )— 0,14 = 8,36 m pentru fa zele ex trem e.
D ista n ţele din fig. 2.90 au reieşit din :
= 2*0,13 = 0,26 m (an exa 7.16 — izola to r L P S -6 )
D it = 0,255 m
d = 2,0 m şi b = 0,40 m rezu ltă din con d iţia respectării dista n ţei din tre
fa ze ^ 2 m, con d iţie im pusă de n orm a tive (an exa 7.18).
D ista n ţa im pusă hp a conductorului fa ţă de sol :
hP — H ,ab — [,„a, - 8,36 — 1,04 = 7,32 m
se în cadrează în norm e (an exa 7.20).

d ) Forţele vertieale ce apasă asnpra stîlp u lu i
G (*cond ' t/<,v G ( raverS£ G montaj 1 402 daN

unde :
Gcona = 3gp+ch-s-a = 3-2 7 ,6 0 2 -IO -3-82-60 - 407,4 d a N
G'n = 3 - l , l G , z = 3-1,1 -3,8 = 25,08 d a N
Gstitp — 745 d a N
Gtravcrsă = 100 d a N (se p o a te calcula e x a c t din dim ensiunile g e o m etrice)
^montaj 12d d a N
e) F orţele orizontale perpendiculare pe lin ie , în regim n o rm al
V = 3 V cot1(j + 3 V is + V st
L a v în t m a x im :
3 Y = 3 -10 ,274-1 0'*-82*6 0 = 151,6 d a N
3 V fî = 3 - K t - S u - p = 3-0,35(0,26-0,255)-76,5 = 5,32 d a N
V„ = K s ■S s 'p = 1,4 -8,5 0,23 76,5 = 173 d a N

2
l
In regim de chiciură, şi v în t :
3 V c;, i<( = 3-18,879-10 3 -82-60 = 278,65 d a N
3V,'j = 3-0,35(0,26 X 0,255)-1,25-25 = 2,17 daN
v ;, = 1,4-1,5-8,5 5. ± -9— — 25 = 75,8 d a N

2
M om en tele de în covoiere produse la v în t m axim :
M t = M ieoni + M n z -f- M j gtup = 2 020,8 daN m

unde :
M t ,.Mrt = 151,6 ~ (2 x 8,36 + 8,76) = 1 287,5 daN m
M f u = 5,32 (2 X 8,36 + 8,76) = 46,5 daN m
M i stu P = 173-3,97 = 686,8 daN m
3,97 m reprezin tă în ălţim ea centrului de greu tate a stîlpu lu i fa ţă de sol.

M om en tele de în covoiere produse la v în t şi chiciură :
Ml M l’ e on<i + M l tt - f M ' , tilp = 278,65-8,49 +
+ 2,17-8,49 - f 75,8-3,97 = 2 685 daN m .
Secţiunea stîlpu lu i la punctul de încastrare :

este
A = 21,9-29,8 = 652,6 cm 2
M odu lu l de rezistenţă m axim la secţiunea 21,9 x 29,8 :
21,9-29,82 3
\y — ----------- r- 2 341,3 cm
6
C on diţiile cele m ai grele de lucru în regim norm al sîn t la chiciură şi v în t .

E fo rtu l unitar în stîlp la secţiunea de încastrare v a fi :
M '. G 268 500 1 402 daN
- max - lV *i +I A 2341,3 +' 652,3 116’ ,8 2-----
cm 2
S tîlp u l SE 4 adm ite un m om en t de în covoiere m axim de 2 875 d a N m şi deci

un e fo r t unitar în secţiunea de încastrare de :
287 500 , n_ „ , . T/ 2
- — ----------— 122,8 daN /cm 2
2341,3
Se verifică astfel că în con d iţii norm ale stîlpu l rezistă efo rtu rilo r ce apar
deoarece
<W = 116,82 < 122,8 = ■ * . * „ .
f ) Forţele orizontale In lu n g u l lin ie i în regim dc a v a rii sîn t egaîe cu tra cţiu n ea

în conductor, la ruperea unui conductor, într-o deschidere.
T ra cţiu n ea într-un condu ctor de stîlp de susţinere, d o tat cu clem e alunecă
toa re (zon a I-a clim a tică ) este :
T = 200 + 1,1 - j + ( ^ ) t g a = 252 d a N ,
— = ---’602 -1(r3 'S2 'f,(- = 68 d a N

2 2
Cf L _ JU : 2_ v = 4 j 8 daN
2 2
tg a = = 0,619
G e+ „ 41)7. 1 -r
Considerind ru pt conductorul fazei dio m ijlo c (care este m o n ta t m ai sus),

m om entu l de în covoiere produs :
M t = T - H gab = 252-8,76 = 2 206 da N m
M om en tu l de în covoiere admis de stîlp pe această direcţie M ( a<tm =

= 143 d aN m , deci se constată că stîlpu l SE 4 nu corespunde în co n d iţii de
a v a rii şi se propune înlocuirea cu un stîlp m ai rezistent, ce urm ează a se v erifica .
g ) D acă s-ar fi ru pt o fa ză laterală, atunci în afara m om entu lu i de în covoiere
ar fi apăru t şi un m om ent de torsiune M , :
M t = T - d = 252-2 = 504 daNm .
S tîlp u l adm ite un m om en t de torsiune de numai 200 d aN m , deci şi din

acest pu n ct de ved ere stîlpu l nu corespunde. S-ar putea folosi stîlp u l de ga
b a rit ceva m ai m are SCP 15006, care rezistă la efortu rile im puse de lin ie
(a se v ed ea anexa 7.21).
2.8.12. Să se calculeze sarcinile specifice pentru o linie de 110 k V cu conduc

toarele a ctive din O l-A l-1 85/32 m m 2 şi firul de gardă din Ol-Al-95/55 m m 2.
L in ia este am plasată în zona l-a clim atică (datele fizico-m ecan ice ale conduc
to a relo r în anexa 7.14 şi datele clim atice în anexa 7.13).
2.8.13. Să se determ in e tra cţiu n ile ce apar în punctele de prindere ale conduc
toa relor a ctive şi de p ro tecţie — în con d iţii de chiciură şi v î n t — ale lin iei
electrice aeriene cu datele din problem a 2.8.12. D eschiderea lin iei este de 150 m
ia r tracţiu nea normală.
2.8.14. Să se calculeze e fo rtu rile unitare rezu ltate

în secţiu n ile de o ţel şi
alum iniu ale conductorului a ctiv, din problem a 2,8.13, în pu n ctul de racord,
în con d iţii de chiciură şi v în t.
2.8,15. Să se v e r ific e dacă lan ţu rile sim ple de izola toare LS-75/21 rezistă la
e fo rtu rile ce apar la un stîlp de susţinere am plasat pe traseul unei lin ii electrice
aeriene de 110 kV , la a ltitu din ea de 1 320 m. Conductoarele a c tiv e ale liniei

s în t din 01-A1-150/25 m m 2, iar deschiderea adiacentă stîlpu lu i considerat
este de 200 m.
2.8.16. Să se v e rific e dacă stîlpu l SC 15014 în deplin eşte co n d iţiile folosirii

ca stîlp de susţinere la o linie de 20 k V a vîn d condu ctoarele a ctive din
Ol-Al-95/15 m m 2 şi coronam entul orizon tal deform abil. L in ia este am plasată
în zona I-b clim atică şi are deschiderile adiacente unui stîlp de susţinere —
fă ră den ivelări ■
— de 150 m. Se folosesc izo la to a re ca p -tijă PS-6.
2.8.17. Să se aleagă stîlpu l de beton arm at care în deplineşte con d iţiile fo lo

sirii ca stîlp de susţinere la o linie electrică aeriană de 35 k V , cu conduciuoiete
a ctive din O l-A l-120/21 m m 2 şi coronam entul orizon ta l deform abil. L in ia
este am plasată în zona a Il- a clim atică şi are deschiderile adiacente unui
stîlp de susţinere — fă ră den ivelări — de 175 m. Se folosesc izola to are cap-tijă
P S -6 cu cîte două izola to are în lanţ.
2.8.18. Să se aleagă stîlpu l de beton arm at care în deplin eşte’ con d iţiile folosirii
ca stîlp de susţinere pe o linie electrică aeriană de 20 k V , a v în d conductoarele
a c tiv e din A l-95 m m 2. L in ia este am plasată în zona I-b clim atică şi are des
ch iderile adiacente stîlpu lu i de 75 m. Coronam entul stîlp u lu i este în triunghi
şi se folosesc izola to are IS-NS-20.

Curelaru - Probleme de Statii Si Retele Electrice-1-264

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curelaru - Probleme de Statii Si Retele Electrice-1-264

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coperta : VIORICA COPĂCESCU

Fiecare subcapitol din cuprinsul capitolelor 1— 5 prezintă la început un aide-

PROBLEME GENERALE DE CIRCUITE ELECTRICE

1.1. CIRCUITE ELECTRICE DE CURENT COMLVLU

b) C onduetanţa unui conductor omogen :

In re la ţia ( 1 . 6 ) curenţii care

Sem nul ten siu n ilo r electrom o­

i) T ran sfig u rarea circ u ite lo r :

— T ran sfo rm area unui triunghi

T ran sfo rm area unei stele în tr iu n g h i:

k) Legea lui Joule-L cnz

l = ■ .... [A] (1.20V

ia care : UABo este tensiunsa d in tre bornele A şi B, în a in te de in tro d u ce rea

cu it I iBs al reţelei, la acele borne, şi sum a d in tre co n d u c ta n ţa in terio ară a

p) T eorem a cu ren ţilo r de contur (M axwell) re p rez in tă o m eto d ă de rezol­

I { R ii -J" *2* » h R i * "t" • • • I qR io — S j E

I[ R ol + I'2R 02 + I'3Roz + . . . / 'J ?00 = S 0E

C urentul real dintr-o la tu ră este egal cu sum a algebrică a cu ren ţilo r de

Cele tre i co n tu ru ri in dependente s î n t : A B C A , A B D A şi C D B C .

P e n tru un p u n c t oarecare M al caracteristicci (fig. 1.6) re ziste n ţa elem en­

u n d e : F 0 — 96 490 C /echivalent gram , co n stan ta lui F a ra d a y ;

W = U dI- t = U d - q = U dFa — M [ J] (1.26)

u n d e : U a —■ tensiunea de descom punere electrolitică sau tensiunea de pola-

c — căldura specifică a corpului î n —- — ;

0 — creşterea te m p e ra tu rii corpului, în °C ;

D u p ă in teg rare expresia 1.28 devine :

d u p ă înfăşurare). P re su p u n în d că în tre spirele înfăşurării nu ex istă spaţii

L ungim ea unei spire : ls

1.1.3. Să se calculeze re ziste n ţa echivalentă în tre punctele A şi B p e n tru

C on tin u în d tran sfig u rare a (fig. 1.8, c)

Din. fig. 1.8, f r r.- » r -------------- T

1.1.4. O sursă de cu ren t continuu cu tensiunea co n sta n tă de'240 V, alim entează

0 sau x = R = 4 Q Fig. 1.9.

— P ro b le m e d e s ta ţii şi r e ţe le e le c tric e — cd . 364

P u te re a m axim ă ab so rb ită corespunzător unui cu ren t de 30 A v a fi

P roblem a se p o ate rezolva m ai sim plu aplicînd teorem a cu ren ţilo r de co n tu r

1.1.6. Un tu b cu neon are caracteristica u ir + e în care r este rezisten ţa

1.1.7. U n acu m u lato r cu o ca­

T im p u l de încărcare tt = ~ = -7^ - = 14 h 42'

E n erg ia de încărcare W4 = Ut -q{

1.1.8. Să se determ ine grosim ea stra tu lu i de nichel depus în tim p de 50 de

Conform legilor electrolizei m asa de nichel depusă în t secunde este

C urentul I = j - S în care S este su p ra faţa catodului.

ăn lo cu in d valorile num erice :

1.1.9. U n m otor electric de cu ren t continuu, a fla t Ia o d is ta n ţă de 500 m

1.1.10. U n conductor de alum iniu are la te m p e ra tu ra 0! = 20°C re ziste n ţa

1.1.11. Să se determ ine ra p o rtu l secţiunilor a două co n ductoare de cupru şi

fîmin» 0 os " min şi m asele specifice :

y cu 8’9 — ţ ; yAl 2,7-

1.1.13. U n m iliv o ltm etru de 100 m V are o

1.1.14. Să se determ ine cu ren ţii din circu­

1.1.15. Să se calculeze curenţii din ram urile reţelei re p re z e n ta tă în fig. 1.13.

1.1.18. Se consideră re ţe a u a din fig. 1.16. Cînd în tre ru p to ru l 1 este deschis

1.1.19. în latu rile ad şi bc ale unei p u n ţi (fig. 1.17) s în t m o n ta te d o u ă tu b u ri

1.1.20. a) In tr-o cuvă de electroliză a alum inei se o b ţin 5 kg de alu m in iu

1.1.21. T rei băi de electroliză 1, 2, 3 cu catozi de p la tin ă s în t legate în serie.

iar a tre ia conţine o soluţie a z o ta t de plum b şi un anod de plum b. Se

c) In te n sita te a cîm p u lu i electric E produs de o sarcină p u n ctifo rm ă q,

în cazul existenţei a n sarcini electrice punctiform e situ a te în tr-u n m ediu

d) M om ent electric şi p olarizaţie electrică

In cazul m ai m u lto r corpuri :

P o te n ţia lu l pro d u s de un corp electric în cărcat pe care d en sitatea super­

e) T en siu n ea electrică — se defineşte ca integrala de linie a intensităţi*

F lu x u l electric p rin orice su p ra faţă închisă este egal cu sarcina electrică

Sem nul ten siu n ilo r electrom o

p) T eorem a cu ren ţilo r de contur (M axwell) re p rez in tă o m eto d ă de rezol

I { R ii -J" 2 » h R i * "t" • • • I qR io — S j E

P e n tru un p u n c t oarecare M al caracteristicci (fig. 1.6) re ziste n ţa elem en

1.1.7. U n acu m u lato r cu o ca

1.1.14. Să se determ ine cu ren ţii din circu

P o te n ţia lu l pro d u s de un corp electric în cărcat pe care d en sitatea super

_ _ Si. C55 B *__Pi In a +