2.

Generalităţi despre circuitele electronice

2.1. Circuite electronice. Definiţie şi clasificare
Circuitele electronice CE sunt circuite electrice care includ dispozi-
tive electronice.
CE prelucrează semnale electrice precum şi energia electrică.
Prelucrări (operaţii prin care impunem dependenţe funcţionale
dorite diferitelor semnale): amplificarea, filtrarea (trece sus, trece
jos, trece bandă, opreşte bandă, etc.), stabilizarea, generarea de sem-
nale, modulările (în amplitudine, frecvenţă, fază), compararea, etc.
CE: amplificatoare, filtre, stabilizatoare, oscilatoare, generatoare
de impulsuri, modulatoare, comparatoare, etc.
Principalele clase de CE: - analogice (CEL)
- digitale - codificate binar
- necodificate binar
 2.2. Calculul circuitelor electronice
Un CE poate fi calculate ca orice alt circuit electric.
Legea lui Ohm:
U[V] = R[] ∙ I[A]

montaje:

amonte pt. R „mare” (R>>RA) aval pt. R „mic” (R<<RV)

Ampermetrul ideal: RA=> 0 , voltmetrul ideal: RV=>  

În CE, de obicei, toate aceste mărimi sunt variabile in timp!
u(t)[V] = r(t)[] ∙ i(t)[A]
Regimuri de funcţionare ale CE: - curent continu
- curnt alternativ (de ex. 50
- variabil (informaţii, tranzi
Rezistorul cu rezistenţa R [] – efect prezent ȋn c.c. şi c.a.:
uR (t) = R ∙ iR (t) [V]
PR = UR ∙ IR = R ∙ IR2 = UR2 /R [W] (măsoară disiparea ene
 Rezistivitatea electrică este mărimea ce caracterizeză comportarea
distinctă a materialelor, sub acțiunea unui curent electric. Rezistivi-
tatea este proprietatea specifică a unui material de a se opune mai
mult sau mai puțin trecerii curentului electric prin el.
Pentru cazul unui paralelogram uniform, rezistivitatea  este:
 = R ∙ A / l [∙m]
formulă dedusă din R =  ∙ l / A []
Inversul rezistivităţii este conductivitatea:
 = 1 / [-1∙m-1]
mărimea care caracterizează local conducţia materialului.
Forma locală a legii lui Ohm este utilă atunci când materialul nu
este uniform. Se exprimă densitatea de curent locală j ȋn funcţie de
intensitatea câmpului electric E [V/m].
j =  ∙ E [A/m2]
Rezistenţa corpului neomogen se obţine prin integrarea
R =  ∙ ds/A
 Condensatorul ȋn c.a. Bobina
acumulare energie potenţială acumulare energie cinetică
capacitate C [F] inductivitate [H]
 Legile lui Kirchhoff
Pt. un circuit cu n noduri şi m
laturi:
K1: suma algebrică a curenţilor
incidenţi oricărui nod este nulă.

K2: suma algebrică a tensiunilor

electromotoare dintr-un ochi de
circuit este egală cu suma căderilor
de tensiune pe laturi.
 Ecuaţiile sau sistemele de ecuaţii integro-diferenţiale care rezultă
din K1 si K2 pot fi rezolvate manual doar în cazurile cele mai
simple.
La prelucrarea lor se utilizează două metode de bază:
- calculul operaţional – preponderent prin transformata Laplace;
- integrarea numerică cu ajutorul calculatorului.

Laplace:

Utilizând noţiunea de impedanţă ecuaţiile se pot scrie formal ca şi

în curent continuu, locul rezistenţei R fiind luat de impedanţa Z(s)
unde s este variabila complexă: s = + j.
În regim sinusoidal (cu pulsaţia ω) impedanţa laturii k este:
 f(t) F(s)
Metodologia calculului operaţional :
1) scrierea ecuaţiilor integro-dife-
renţiale care modelează circuitul f(t);
2) aplicarea operatorului Laplace
pentru obţinerea ecuaţiilor algebrice
complexe. Operaţia se poate face cu
tabele din lucrările de specialitate.
3) rezolvarea ecuaţiilor complexe,
obţinând imaginea Laplace a funcţiei
care reprezintă evoluţia în timp a
circuitului F(s);
4) aplicarea transformatei Laplace
inverse, pentru obţinerea funcţiei de
timp a circuitului f(t).
Circuit RC în regim tranzitoriu de comutaţie:
uc(t)

K2

Semnal treaptă: U(s) = U/s

tabel
 2.3. Modelarea circuitelor electronice
CE pot fi calculate, analizate şi sintetizate prin metodologia clasică
dacă dispozitivele electronice sunt modelate cu scheme echivalente,
având ȋn componenţa numai elemente de circuit fundamentale:
Elemente active:
1) Sursa ideală de tensiune: menţine la borne tensiunea
nominală indiferent de sarcină, chiar şi în scurtcircuit (cu curent
infinit);
2) Generatorul ideal de curent: menţine ȋntre borne curentul nominal
indiferent de sarcină, chiar şi în gol (cu tensiune infinită);
Elemente pasive:
3) Rezistenţa (disiparea energiei sub formă de căldură);
4) Capacitatea (acumularea energiei potenţiale).
5) Inductivitatea (acumularea energiei cinetice);
Conectarea elementelor de circuit:
 2.4. Divizoarele de tensiune şi de curent
Două configuraţii pasive, extrem de simple, au roluri esenţiale în
funcţionarea şi înţelegerea CE:

a) R2 = 0 sau R1 =   u2 = 0 b) R2 = 0 sau R1 =   i2 = i
R2 =  sau R1 = 0  u2 = u R2 =  sau R1 = 0  i2 = 0
R1 = R2  u2 = u / 2 R1 = R2  i2 = i / 2
 2.5. Teoremele lui Thévenin si Norton
Două configuraţii pasive, au roluri majore în înţelegerea CE:

a) Thévenin: orice dipol activ poate fi modelat în c.c. printr-o sursă

ideală de tensiune U cu rezistenţa internă r conectată în serie.
U = Ugol r = Ugol / Isc
a) Norton: orice dipol activ poate fi modelat în c.c. printr-un genera-
tor ideal de curent I cu rezistenţa internă r conectată în paralel.
I = Isc r = Ugol / Isc
Thévenin => modelarea oricărei laturi de circuit conform K2 !
Trecerea de la c.c la variabil se face prin inlocuirea R => Z(s).
Aplicaţie Determinaţi rezistenţa internă a unei baterii de acumulatori
auto, cu tensiunea nominală U = 12V.
Verificarea tensiunii nominale se face măsurând în gol tensiunea de la
borne Ub. Dacă bateria este în stare bună valoarea măsurată este  12V.
Măsurătorile la curenţi mici sunt nerelevante, dar.circuitul trebuie să
reziste valorilor nominale ale curenţilor. Pentru aceasta se folosesc volt-
metre furcă, care înlocuiesc măsurarea directă a curentului cu amperme-
tru prin măsurarea tensiunii pe o rezistenţă adiţională (şunt) Rad.

Cu cât r este mai mică bateria este mai bună.

Sursa ideală de tensiune: r = 0. Gene­ra­torul ideal de current: r = .
 2.6. Conectarea etajelor funcţionale
Pentru un transfer maxim al semnalelor dinspre sursele ȋnspre sar-
cini, conectarea etajelor funcţionale se face după 3 criterii:
1) Transferul de tensiune: rezistenţa internă R1 (de la ieşirea sursei
de semnal) trebuie să fie cât mai mică faţă de rezistenţa internă R 2
(de la intrarea etajului sarcină);
2) Transferul de curent: R1 trebuie să fie cât mai mare faţă de R2.
3) Transferul de putere: R1 trebuie să fie egal cu R2 (adaptare).
 Puterea maximă ce poate fi transferată între două etaje:
La transferul dinspre o sursă de semnal în tensiune, puterea trans-
ferată înspre sarcină este
P2=UR22/R2=U2·R2/(R1+R2)2
care are maximul pentru R1=R2.
Pentru transferul dinspre o sursa de semnal în curent,
P2=IR22·R2=I2·R12·R2/(R1+R2)2
care are de asemenea maximul pentru R1=R2.
Se poate transfera cel mult 50% din puterea semnalului de la intra-
re înspre sarcină!
În ambele cazuri, pentru un transfer maxim de putere trebuie ca
sursa de semnal să fie adaptată la sarcină, adică să aibă rezistenţa
internă de ieşire egală cu rezistenţa de sarcină.
În regim variabil condiţia presupune înlocuirea rezistenţelor cu
impedanţe.