Surse de energie electrică

Sursa de tensiune

(1)

(2)

(3)

Sursele de en electric pot fi definite teoretic şi experimental într-o variantă duală cu

similitudini intre ele. Astfel o sursă de en. poate fi definită printr-o sursă de tensiune care în
variant ideală furnizează un current I fără să fără să aibă rezistenţă internă.

Înseriind rezistenţa se obţine sursa de tensiune reală. La bornele A şi B poate fi

conectată o rezistenţă externă numită şi rezistenţă de sarcină prin care se va închide o

buclă de circuit favorizându-se curgerea curentului I de la sursă spre sarcină. Curentul I are
expresia (3)

= (1)

(2)

(3)

O sursă de energie poate fi conectată de o sursă de curent care în variant ideală va

furniza un current I iar în structura sa reală o parte din acest current I va fi direcţionat pe
rezistenţa internă prin care se vehiculează curentul . La bornele A şi B conectând o

rezistenţă va fi disponibil un current mai mult decât I. Sursele reprezentate sunt în

curent continuu . Prin convenţie borna negativă poate fi considerată masă electrică sau
potenţialul de Ov intr-un circuit electric.

Condensatorul

Condensatoarele înmagazinează energie electrică in cele doua armături consecutiv există

multe tipologii fiind specificată structura şi simbolul pentru condensatoarele electrice
aşa încat există şi borne de polarizare + şi – la acestea. Similar vor fi ploarizate şi
condesatoarele cu tantal.

Bobina
 Inductivitatea este un element pasiv de circuit pasiv cu o lege de variaţie specifică,
măsurată prin teunsiunea . Constructiv, sunt bobine pe materiale feromagnetice şi sunt des
folosite în electronică.

Divizorul de tensiune

(1)

(2)

(1)=> 2

Divizorul de tensiune este util pentru obţinerea unei tensiuni dimensionate adecvat
prin utilizarea unei ponderi faţă de tensiunea V. Această pondere este creată prin valorile
rezitenţelor introduse în circuit.

Divizorul de curent

(2)
 (1)

Divizorul de curent favorizează generea unui curent ponderat faţă de curentul I

generat de sursa de curent. Ponderea este creată prin valorile rezistenţelor introduse în
circuit.

Teorema lui Millman

Schema prezentată contine 2 surse de alimentare cu tensiunile la bornele şi 2

ochiuri sunt în tipologie. Sunt prezente doar componente pasive, rezistenţe doar
schemele electronice pot fi mult mai complexe. Se vor utiliza convenţii pentru prezentarea
schemei electrice pentru tipologii electronice.
 Schemele electronice pot avea tipologii diferite dar nu diferă funcţional de schemele
electrice. Pentru simplificare sa ales un potenţial de 0V în punctul B al schemei electrice. Este
doar o conveţtie şi putea fi creată şi această echivalare. În general se preferă ca potenţialul
de 0V să fie cel mai mic potenţial din schemă sau potenţialul cel mai mic al unei surse de
alimentare.Forţa de potenţial 0V, pot exista în circuit atât tensiuni pozitive pe anumite
componente sau ramuri de circuit sau pot exista tensiuni negative.

Conductivitate

Potenţialul dintr-un punct din circut este egal suma algebrica intre produsul tensiuni
şi a conductivitaţi concurent la acel punct raportată la suma algebrică a conductivităţilor.

V3 nu a fost precizat in circuit dar poate fi considerată tensiunea concurentă la

punctul A prin rezistenţa R3 fiind fixat potenţialul de 0v la extremitatea lui R3 (V3 = 0v). În

expiresia algebrică a tensiunii VA se observă ponderea a rezistenţei considerată de ieşire

în circuitul prezentat. În schema aplicative sunt cunoscute tensiunile de intrare , sunt

cunoscute valorile rezistenţelor şi se doreşte găsirea valoarea tensiuni de ieşire Vout .
Această tensiune poate fi măsurată la bornele rezistenţei R3 care poate fi considerată in
majoritatea cazurilor rezistenţă de sarcină plasată la ieşirea ciruitului în dreapta schemei
electrice.

Dispozitive electrice adive

 Acestea sunt create pe suport de semiconductor(Si, Cu) reprezentând diferite
structuri cu funcţii matematice dependente de construcţia realizată.

Dioda semiconductoare

q=
sarcina electronului

-q = -1.6* C

Vd = tensiunea aplicată în exterior

K = 1.38* J/K

T = temperature in grade

În electronică este importantă urmarirea mărimilor electrice caracteristice pentru

dispozitivele introduse. Tensiunea electrică şi curentul electric pot fi urmărite atât static cât şi
dinamic. Caracteristica statica pentru dioda semiconductoare este prezentată în figură unde
pe ordonată este curentul iar pe abscisă este tensiunea.

Funcţionarea diodei pentru polarizarea poz. anod

– catod în cadranul I(polarizare directă).
Utilizând un circuit de alimentare cu o rezistenţă înseriată cu dioda D, se va ploariza direct
dioda in conformitate cu structura internă deductibilă prin legea variaţiei grafică reprezentată
în cadranul I pentru valori VD între 0 şi Vo curentul creşte eponenţial după legea metematici
prezentată anterior şi în conformitate cu aliura grafică a curbei de variaţie.

Dacă condiţiile de alimentare permit, curentul tinde spre infinit, spre o valoare
maxima atinsă la Vo, singura restricţionare a curentului fiind dată în acest caz de
capabilitatea sursei alimentare şi a rezistenţei R înseriate. Vo este fixat de structura
constructivă a diodei

(Vo= 0,65- 0,7V) pentru diodele semiconductoare de maxim 1 A putănd fi Vo= 1.5 ; 3v pentru
diodele de putere ce vehiculează curenţi > 10A)

La polarizarea inversă a diodei semiconductoare, oricăt de mult ar creşte tensiunea V

în sens negative curentul nu depăşeşte o valoare de prag Id0 numit residual invers. Practic
diode este blocată în sensul blocăroo conducţiei curentului prin dispozitivul semiconductor.
Redresor bialternanţă

Diodele sunt dispositive electronice unidirectional. Astfel , ele vor conduce curentul electric
intr-un singur sens A->k in conditiile aparitiei undei tensiuni VD positive intre A si k , VD = 0,7
V. In cazul redresorului BIALT. vor fi palarizatedirect cate doua diode de pe laturi opuse din
structura puntii prezentate. In final , VL va fi pozitiv in intervalul [o , 2π] datorita topologiei
circuitului si caracterului de curgere unidirectional a curentului prin diode.In final , Vmediu
este dublu Vmediu=0.636 x V (V=Vmax).

Dispozitivele electronice pot fi gasite si in structure integrate chiar daca analizam doar
diodele.Astfel , cele 4 diode pot fi integrate in structura monalitica de puncte redresoare la
care simbolurile respective vor devenii pinii dispozitivelor integrate.
Redresor monoalternanţă

O sursa de tensiune in foarte multe aplicatii poate sa fie de tip sinusaidol. O dioda D plasata
in serie cu rezistenta de sarcina Rl va asigura o tensiune pozitiva pe sarcina rl dar cu forma de
variatie a tensiunii generatorului in prima semialternanta. Dioda D este polarizata directa in
intervalul [o,π] si invers in intervalul [π ,2π].Astfel in primul interval [o,π] diode conduce un
current “I” spre sarcina R liar in intervalul [π ,2π] diode va fi blocata.Tensiunea sinusaidata
fiind periodica , este normal ca semnalul pe rezistenta de sarcina sa se repete cu perioada
T=2π.

Vmediu =

= (-cos2π+cos 0)

= [ ]

Led = structure cinstructive applicative si particlaritati funcionale.

Led-urile sunt tot diode dar curentul maxim vehiculatla polenizare directa nu va depasi o
limita maxim recomandata de fabricant. Functioneaza la frecvente industrial de sute de kHz
iar ultimile variante merg pana la 3 mHz. Aplicativ , vor fi utilizate si in dispositive de
comanda la distant prin alimentarea lor prin ……… de la generator.
Led-urile sint limitate la frecventa max. admisibila insemnand ca nu vor putea vehicular
pachete mari de date , in schimb vor fi utile pentru telecomenzi in care generatorul de care
este o structura electronic care va emite date pe un canal realizat cu un led infrarosu.

Sesizarea codului primit de la led se realizeaza cu o fotocelula sensibila si in infrarosu ,

completata de o structura electronic pentru decodare. Utilizarea spectrului infrarosu deriva
din utilizarea unui spectru invizibil pentru ochiul uman.

Culorile led-urilor au o corelare cu lungimea de unda caracteristica culorii si vor avea

tensiuni de polarizare directa specifica tipului de led de o anumita culoare . De ex , galben
emite o λ valoare mmonocroma in domeniul 570 mm – 590 mm iar tensiunea V poate fi
intre 2,1V – 2,18V . Aceste caracteristici sunt dependente de structura semiconducatorului
utilizat . Astfel , pentru codul galben poate fi o combinative semiconducatoare completata cu

Pe structura Ga – Ad – P (galiu-arsen- fosfor)

Fotodioda este un dispozitiv semiconductor cu jonctiune p-n.

Semiconductorul poate sa fie din Si, Ge, Ga, As

iar sensibilitatea spectral variază între 190-
1100(Si), 400-1700(Ge), 800-26000(Ga)

Fotodiodele pot fi create pentru sensibilitatea

luminoasă în domeniul vizibil (ultraviolet).
Aplicaţiile electronice vor beneficia de un set
extins.

Pentru variaţia tensiunii de la valori positive caracteristica diodei

Zener este similar cu cea a unei diode semiconductoare. Pentru
variaţie negativă există similitudini cu cea semiconductoare doar că se
distinge prin creşterea exponenţială a curentului.

Marcarea diodelor

La diode se marchează vizibil catodul printr-un inel(alb/negru) în funcţie de culoarea

dispozitivului diodei.
 La dioda Zener se mai marchează Vz. Aplicaţiile de generatoare de microunde sunt
caracteristice. A insemnat evoluţia telecomunicaţiilor în domeniul gigaherţilor.

Trazistorul n-p-n

Dispozitivul semiconductor are 3 regiuni dopate diferte va favoriza crearea a două joncţiuni
p-n.

Pentru urmărirea modului de funcţionare al dispozitivului electronic tranzistor npn se

poate realiza un experiment in care vor fi acoperite domeniile de variaţie pentru tensiunea
de pe C-E şi care va avea corespondentul funcţional în variaţia liniară a sursei de tensiune Vc-
e.

În timpul variaţiei se măsoară curentul ce străbate tranzistorul între C si E, Ic.

Tranzistorul npn oferă caracteristici diferite ca funcţionarea adecvată la valori fixate la

nivelul curentului de bază Ib.

Pentru Ib= 5 mA

Tranzistorul npn acceptă descriere

funcţională pentru n valori a curentului de bază rezultând n caracteristici similare în care
Ic=S(VcE) .

Modul de variaţie este funcţia caracteristică constructivă în funcţie de variaţiile UcE

când curentul de bază este constant.
 Pentru VcE >0,5 => saturaţie

Pentru VcE Є (0;0.6)=> tensiune liniară.

Ridicarea caracteristicilor la un IB constant inseamnaapariţia unei zone relativ liniare intre 0 –

0,3 V, VCE urmată de o zona de saturaţie a curentului Ic intre 0,3 – 0,5 V. (IC = β x IB ).
Caracteristica de variaţie sunt oglinda funcţională cea mai adecvată faţă de dispozitivul
electronic utilizat intr-o schemă aplicată. Un producător asigură pentru componenta vândută
atât parametri globali funcţionali cât şi astfel de diagrame corelate cu topologii funcţionale
sau scheme de testare.

TRANZISTOARE DARLINGTON(TD)

O nouă structură electronică compusă din dispozitive clasice va facilita

extinderea unui parametru electronic. Configuraţia TD favorizează factorul de amplificare in
curent prin multiplicarea celor doi factori de amplificare in curent ai tranyistorului utilizat.
Noua topologie de tranyiţie poate fi integrată intr-un singur dispoyitiv electronic cu un β
specificat de producător. De exemplu,TD npnBD679 şi TD pnpBD678.
Modificările tranzistoarelor sunt in legătură cu structura internă a dispoitivului, modul de
incapsulare şi puterea disipată pe capsula dispozitivului menţionat. De exemplu, tranzistorul
BC107-106 sunt tranzistoare de mică putere. Variantele BD233-234 sunt tranzistoare de
medie putere, iar 2N3055 de mare putere.

STABILIZATOR DE TENSIUNE CONTINUĂ CU TRANZISTOR BIPOLAR

Stabilizatorul de tensiune continuă cu o rezistenţă şi o dioda Zener asigură o tensiune de
ieşire constantă, dar curentul IOUT este dependent de valoarea rezistenţei R1,de tensiunea de
intrare VIN şi de rezistenţa de sarcină care se va cupla la ieşire.

VOUT=VZ-VBE
VIN=VRSC + VCE + VOUT
Elementele stabilizatoare vor dimensiona curentul IOUT in condiţiile plasării unei rezistenţe RS
in curcuitul sarcinii. Cu alte cuvinte, IOUT = VOUT / RS. VOUT este cunoscutş RS este cunoscut chiar
dacă poate fi o sarcină variabilă. Sursa de tensiune continuă trebuie să fie capabilă să asigure
alimentarea circuitului(sarcinii) la parametri fixaţi in mod deosebit la tensiunea fixată V OUT.
In funcţionarea normală se obţine o tensiune constantă VOUT in limite largi de variaţie ale
curentului IOUT. Dacă accidental, bornele de ieşire sunt scurtcircuitate sau RS devine foarte
mic, există o limitare a curentului datorită rezistenţei de protecţie R SC in condiţiile unei
dimensionări adecvate ale tranzistorului T1 astfel incât accesta să reziste la curent de ieşire
IOUT in condiţii de scurtcircuit la ieşire.

//săpt 6
 STABILIZATOR DE TENSIUNE LINIARĂ ȘI CURENT MARE LA IEȘIRE

Stabilizatorul de tensiune liniară descris in cursul anterior va furniza o tensiune de ieşire V OUT
dependentă de tensiunea VREF şi de capabilitatea maximă in curent a tranzistorului serie,
rezultând o limitare constructivă datorată curentului CE in conducţie.
Dacă consumatorul electric echivalat cu rezistenţa de sarcină RL este de putere mare deşi se
asigură tensiunea VOUT, curentul furnizat de un singur tranzistor poate fi insuficient. In acest
caz se vor crea tranzistoare Darlington formate din TC şi tranzistoare de putere T1, Tn.
Connstructiv, tranzistoarele bipolare nu pot fi identice; β este diferit, iar tensiunea V CE la fel
suportă mici variaţii. Pentru echilibrarea căderilor de tensiune pe cele „n” tranzistore de
putere se vor inseria rezistenţele R1…Rn, rezultând echilibrarea ramurilor, dar utilizând valori
mici ale rezistenţelor R1… Rn, pentru a nu diminua curentul de ieşire IOUT.
VOUT = VDZ – 2xVBE
Tranzistoarele de putere T1,… Tn vor prelua puterea disipată in cadrul reglajului serie şi vor fi
dimensionate astfel incât să fie intr-un domeniu de reglaj adecvat şi in plus să fie prevăzute
cu radiatoare termice pentru disiparea energiei termice apărute la carcasa fiecărui tranzistor
(ex tranzistorul 2N3055).

APLICAȚII PENTRU TRANZISTORUL BIPOLAR PENTRU

 FUNCȚIONAREA IN COMUTAȚIE
Un tranzistor bipolar poate funcţiona intr-o regiune liniară a caracteristicei, sau funcţionarea
va fi in punctele de extrem ale caracteristicei intriseci de funcţionare, rezultând funcţionarea
in comutaţie sau realizarea a doua stări stabile pentru tranzistor: blocat IC = 0 sau in
conducţie IC = IMAX.

Comanda unui bec cu tranzistor bipolar in comutaţie

Schema 1

VIN> VBE=> conducţie, IC = IMAX

VCE = 0,2 – 0,4 V
Becul este echivalent cu o sarcină rezistivă RL. Tranzistorul bipolar are o rezistenţă RB in bază
pentru limitarea curentului la nivelul pinului de bază in condiţiile in care V INcomandă atinge valori
relativ mari. Pentru VIN >VBE, tranzistorul se dechide, adică intră in conducţie; apare un curent
in C-E determinat de sursa de alimentare VDC şi valoarea rezistenţei becului.

I=

Dimensionarea mărimilor electrice in afara unui domeniu de valori pentru funcţionarea

normală duce la distrugerea componentelor( rezistenţa becului – se arde, se intrerupe;
distrugerea dispozitivelor demiconductoare printr-un fenomen similar in care fenomenele
termice primează).
VIN< VBE : I = blocat
IC = 0 : becul este stins prin comandă electronică
Tranzistorul bipolar poate fi considerat in această aplicaţie comutator electronic comandat in
tensiune.
Schema 2

Schema 3

Schema 2 este similară schemei 1 doar că tranzistorul este PNP; in conducţie tranzistorul se
realizează pentru tensiuni de intrare VIN cu valori scăzute. Astfel, becul va putea fi apriins
pentru conducţia tranzistorului sau stins la blocarea tranzistorului când VIN are valori
apropiate de VDC.
Schema 3 este o soluţie de utilizare a unui tranzistor bipolar in comutaţie, când in circuitul de
sarcină se va afla un led cu o rezistenţă de limitare a curentului prin led şi implicit pentru
limitarea curentului ce străbate tranzistorul.
Becul este un dispozitiv electric care nu funcţionează in comutaţie, rezultând chiar o
perioadă de funcţionare mult diminuată dacă este comutat frecvent. Dioda
electroluminescentă este un dispozitiv electronic creat pe structură semiconductoare.
Funcţionează in comutaţie uzual pană la căţiva KHz.
Frecvenţtele mai mari de 50 Hz in comutarea ledului nu sunt sesizate de ochiul uman. Pentru
un led in spectrul vizibil, există o aparenţă de flux luminos continuu al ledului chiar dacă el
este comutat electronic la frecvenţe ridicate. Comutările controlate prin VIN, tranzistorul
bipolar si respectiv led, sunt utilizate in transferul informaţiilor codate spre alte
receptoare(de exemplu telecomanda TV are un circuit similar iar fotoreceptorul este in TV).
Schema 4

Funcţionarea tranzistorului este similară cu a celorlate scheme, doar că in circuitul de sarcină

s-a introdus un releu. Conducţia tranzistorului bipolar favorizează apariţia unui curent I C prin
bobina releului, favorizând inchiderea comutatorului K. Astfel, comutatorul K poate face
parte dintr-un circuit de alimentare cu energie electrică de la reţeaua de 220 V. Blocarea
tranzistorului implică lipsa curentului prin bobina releului, comutatorul K se deschide, iar
becul sau aparatul electric va fi deconectat de la reţeaua de alimentare cu energie electrică.
 //săpt 7
Amplificator audio cu tranzsitor bipolar
IC = β x IB

In schemele anterioare nu există condensator ci doar un fir de conexiune directă a intrării

spre baza trannzistorului bipolar. Aplicaţiile anterioare au avut funcţionare in curent continuu
on – off sau tranzistorul in conducţie blocat. Pe caracteristica de transfer a tranzistorului
bipolar se poate urmării o variaţie de semnal la nivelul curentului I B. Pentru funcţionarea
tranzistorului bipolar in zona liniară se utilizează divizorul rezistiv R 1 – R2 astefl incât va exista
o polarizare in curent continuu. Dacă VIN este alternativă sau aleatorie intr-o bandă de
frecvenţă de până la 20kΩ, condensatorul C1 poate fi considerat un scurtcircuit care
favorizează trecerea curenntului de intrare spre baza tranzistorului fără componenta
continuă a acestuia. Practic doar variaţia de semnal se va regăsi la variaţia lui I B. Tranzistorul
bipolar amplifică acest cuurent cu un factor β astfel incât IC este direct proporţional cu IB doar
că va fi mult mai mare, depinzând de factorul de amplificare al tranzsitorului bipolar. Curentul
variabil IC va străbate o impedanţă de sarcină a difuzorului. Variaţia curentului I C este
transferată in variaţie mecanică a membranei difuzorului, rezultând o variaţie a undelor
sonore proporţională cu IB şi IIN.
La intrarea circuitului poate fi un microfon care generează din vibraţie mecanică a tensiunii şi
un curent foarte mic sau poate fi un generator de semnal, un alt aparat electric care
furnizează cele două mărimi VIN şi IIN.
 TIRISTORUL
Tiristorul este un dispozitiv electronic de putere, eralizat pe
semiconductor de Si, dopat cu 4 zone ce creează 3 joncţiuni: PNPN
(Δ12, Δ23 ,Δ34).

 Are 3 terminale: anod, catod, grilă

Faţă de o diodă semiconductoare A – K, tiristorul are un terminal suplimentar de pe grilă prin

care se va comanda apariţia curentului IA intre A – K in anumite condiţiiȘ UA este tensiunea
intre A – K, IA este curentul prin dispozitiv intre A – K, iar IG este curentul de grilă care
favorizează deschiderea tiristorului in conformitate cu caracteristica de cadranul I. La
polarizare directă, adică UA > 0, tiristorul poate intra in conducţie la apariţia curentului IG ,
rezuultând o multiplicare in avalanşă a purtătorilor minoritari din joncţiuni, rezultând apariţia
curentului IA. Valorile de declanşare pentru IA sunt indicate in fişele de catalog are tiristorului
utilizat. După declanşarea tiristorului tiristorului şi apariţia curentului I A acesta va persista in
circuit fără a putea fi intrerupt de comanda curentului pe grilă, iar dispariţia curentului I A
intre A – K, poate fi realizată doar prin intreruperea curentului prin bucla de circuit in care
este conectat tiristorul.
Tiristorul poate fi folosit atât in circuitele de curent continuu cât şi alternativ. Schema
prezentată este in curent continuu, având preponderent scop didactic in acest exemplu, dar
funcţionează in anumite condiţii şi in curent alternativ.
Funcţionare in curent continuu, in cadranul I
Tiristorul este polarizat direct, UA intre A – K. Apariţia lui IA implică apariţia curentului IA intre
A –K şi implict becul va lumina fiind realizată o bclă de curent, comutatorul K fiind inchis.
Dispariţia curentului in grilă IG nu intrerupe curentul IA, becul luminează până când
comutatorul K se deschide.
In condiţiile polarizării inverse, „ – ”pe anod, „ +” pe catod, curentul IA are valoare extrrem de
mică, este un curent rezidual care nu implică efecte funcţionale in care becul să se aprindă.
Totuşi, la tensiune de străpungere, fiind o valoare maxim admisibilă la polarizare inversă
pentru dispozitivul fizic apare un curent inversabil K – A de valoare mare fiind dependent si
de condiţiile sursei de energie, putând rezulta chiar distrugerea tiristorului in mod ireversibil.
In concluzie, se evită solicitarea dispozitivului peste valori masim admisibile indicate in foile
producătorului, respectiv tensiunea de străpungere, curentul maxim sau tensiunea maximă
la polarizare directă UA.
REDRESOARE COMANDATE
Redresoarele simple fără variaţie a tensiunii pe sarcini sau a curentului prin sarcină pot fi
realizate cu diodeş in schimbb redresoarele variabile atât pentru tensiune pe sarcină cât şi
pentru curent prin sarcină pot fi realizate cu tiristoare. VAC poate fi o tensiune sinusoidală cu
amplitudinea maximă de câţiva volţi sau chiar de 220 – 300 V. Tiristoarele suunt create
pentru valori mari de tensiune sau de curenţi 10 – 100 A. Sarcina poate fi rezistivă sau rezistiv
inductivă astfel incât in circuitul sarcinii pot fi motoare de curent continuu.
In cazul unei tensiuni sinusoidale Vac pot fi furnizate impulsuri pe grilele tiristorului la
momente calculate faţă de trecerea prin 0 (zero) a undei sinusoidale, rezultând valori ale
tensiunii şi curent prin sarcină cu dependenţă strictă faţp de mementele la care sunt
declanşate impulsurile pentru curenţii din grilă.
//săpt8
Valori semnificative ale mărimilor electrice in circuite electronice
O sarcină neliniară RLC va introduce distorsiune in cadrul unui alimentări alternative
armonice.
Pentru o funcţie periodică: V(t) = V(t + mt), unde m este număr intreg, T este perioada, iar ω
este pulsaţia ω = 2π / T.
In dezvoltarea Fourier, funcţia este denumită in corespondenţă cu mărimile electrice
tensiune sau curent.
Coeficienţii din dezvoltarea Fourier au expresii utile in electronică, iar dezvoltarea aparatelor

de măsură urmăreşte astfel de mărimi: V0 = Vm =

Valoarea efectivă a tensiiunii armonice de ordinul n este:

Vn efectiv = .

Pentru n = 1 se obţine forma de undă fundamentală pentru mărimea electrică descrisă,

urmărită sau măsurată:

Vefectiv =

Valoarea efectivă pentru o mărime electrică armonică poate fi măsurată prin intermediul
blocurilor specifice in platformele softuare de simulare sau pot fi blocuri specializate,
electronice in cazul măsurilor reale. Valoarea efectivă este radicalul dintre suma pătratelor
curentului mediu şi a tuturor componentelor armonice.
Pentru un semnal sinusoidal armonic υ = 50Hz se poate constata intr-o analiză a
componentelor armonice că odată cu creşterea ordinului armonnicei, valoarea efectivă a
componentelor se atenuează. Semnificative sunt armonicele de ordin 3, 5, 7 care vor trrebui
filtrate.
Redresorul comandat – conţine dipozitive electronice capabile să fie comandate: tiristoare,
tranzistoare etc.
Schema cu tiristoare va necesita circuite specializate pentru comandă in grilă cu impulsuri de
curent sau impulsuri de tensiune. Sunt reprezentate impulsurile de comandă D 1 – D4 in
sincronism şi V grilă D2- D3. Pe abscisă, mărimea de variaţie este ungiul α = ω T. Perioada
semnalului T = 2π, in considerentele in care α străbate cercul trigonometric de la 0 - 2π, iar
funcţia de alimentare sinusoidală este VAC = Vmax sin(ωT).

Circuitele specializate vor determina( detecta) trecerea prin 0 a tensiunii V AC, iar faţă de
această valoare se va fixa unghiul α de comandă astfel incât să se obţină o valoare medie
dorită pe sarcina RL ( VD mediu< VD maxim )

Controlul tensiunii pe sarcină este dat de valoarea α şi tensiunea de alimentare V AC.

Tirirstoarele se vor stinge in mod natural la polarizarea inversă catod – anod la perechi de
tiristoare: T1 – T4 şi T2 – T3.

Redresoarele comandate sunt utile in alimentarea variabilă a sarcinilor rezistiv inductive,

menţionând că o astfel de sarcină poate fi motorul de curent alternativ. Păstrând o tennsiune
de intrare de alimentare fixă VAC se poate controla tensiunea de alimentare la bornele maşinii

intre 0 şi o valoare maximă .

Tranzistorul MOS

In crearea dispozitivelor semiconductoare s-a urmărit existenţa unui curent in corelare cu o

comandă a respectivului curent. De exemplu, pentru tranzistorul N – MOS, curentul drenă –
sursă este dependent de tensiunea de comandă VG sursă. Structura intrisecă a dispozitivului
electronic reprezintă componenta pe semiconductor de Si cu diverse zone impurificate astfel
incât sa se creeze funcţiile dorite pentru mărimile electrice. Reprezentarea variaţiei funcţiei I d
faţă de VGS poate fi realizată grafic.
Pentru VGS> VP există curent IDS, adică tranzistorul conduce. Chiar şi pentru VGS = 0, Id = Id0 :
tranzistorul conduce. Dacă VGS < Vp tranzistorul este inchis.

Tranzistoarele MOS ce au canal iniţial nu sunt recomandabile pentru asocieri corelate cu

semnale digitale sau alte aplicaţii deoarece tensiunea de comandă zero, negativ sau pozitiv
pentru acelaşi efect nu convine. Astfel s-au creat tranzistoarele ce au canal inclus la care
funcţia reprezentativă Id = f ( VGS ) a fost transferată, indusă spre valoarea pozitivă. Soluţia
este realizată in structura fizică a semiconductorului. Practic, Vp este pozitiv, VGS =0 implică IDS
= 0 iar VGS> VPimplică existenţa unui curent IDS, fiind simplificată asocierea cu stări logice de
caomandă in valoare. Dispozitivele electronice sunt folosite atât in scheme analogice
( amplificatoare, oscilatoare ) dar ele au creat şi tehnologii in realizarea circuitelor numerice,
bazându-se pe structura fizică similară cu cea folosită in aplicaţii analogice. In esenţă şi
circuitele numerice digitale sunt circuite analogice cu funcţionări unitar similare in domenii
de valori precizate.
 //săpt9

Tranzistorul IGBT (insulated gate bipolar tranzistor )

TIGBT conţine pe lângă un tranzistor bipolar şi o structură de tranzistor MOS, existând o poartă,
o grilă de comandă, fapt ce facilitează interfaţa cu sistemele digitale de intrare – ieşire.

TIGBT este un tranzistor compus. Pentru a furniza o comandă digitală la intrare pe poartă şi
pentru a realiza un tranzistor la ieşire ce vehiculeqază curenţi intenşi de la 10 – 20A la
tensiuni curent alternativ până la 600 – 1200V.

Aplicaţie: comandă digitală pentru un consumator la tensiune Vhigh

In schema prezentată sarcina este rezistivă, aleasă din considerente sugestive, dar trebuie
menţionat că tensiunea de alimentare +VAli DC poate fi inaltă şi va fi stabilită in funcţie de
sarcina rezistivă pentru un curent Imax admisibil prin aceasta. TIGBTeste capabil să suporte
tensiuni VAli DC de 600V. In schimb, becul electric in mod uzual nu este dimensionat pentru
asemenea alimentare.

TIGBT poate fi inlocuit cu un tranzisttor bipolar, dar in acest caz tensiunea de alimentare şi
curentul vehiculat prin tranzistorul CE vor fi limitate constructiv de mărimile maxime
admisibile ale tranzistorului bipolar. In concluzie, TIGBT este recomandabil pentru aplicaţii ale
electronicii de putere in corelare cu o modalitate convenabilă de comandă digitală uzuală.

Aplicaţie : Redresor in semipunte cu TIGBT şi o diodă de nul

Scopul unui redresor comandat este de a varia tensiunea medie pe sarcini sau curent mediu
pe sarcină in funcţie de necesităţile aplicative ale sarcinii R L in corelare cu timpii de comandă
la grilele tranzistorului T1 şi T3. De exemplu, sarcina RL poate fi un motor de curent continuu,
iar corespondentul direct intre modul de comandă al impulsurilor pe grilele T 1 şi T3 se traduce
prin viteza la arborele rotorului. Variaţia timpului implică variaţia timpului de rotaţie cât
structura intermediară o reprezintă puntea electronică cu cele 4 componente. Comenzile
digitale implică funcţionarea in diagonală a funcţiilor. Astfel, T1 – D4 şi respectiv D2 – T3 vor
stabili o redresare variabilă pe semiperioade in corelare cu timpii in care sunt deschise
tranzistoarele.

Variator curent continuu – curent continuu ( chopper )

TIGBTtON: VDC = VCE + VR + VL + E, E = tensiunea electromotoare existentă la sarcini active,

cum ar fi un motor de curent continuu

TIGBTtOFF: VDC = VCE OFF + VD INV ( D in conducţie )

TIGBT va fi comandat digital iar pe timpul când al este deschis tON, tensiunea continuă de
intrare va fi distribuită; practic, va alimenta sarcina de tip RLE.
Dacă tranzistorul este blocat, curentul IDC de la sursă nu mai apare in conducţie spre sarcină
deoarece există intreruperea dată de tranzistorul blocat. In schimb, tensiunea V DC se va regăsi
pe tensiunea VCE aTIGBT.

Pentru tON, VCE se apropie de 0,2 – 0,3V, iar pentru tOFF VCE este aproximativ VDC.

In concluzie, dispozitivul electronic TIGBT este solicitat in anumite momente de timp tOFF la
valori extrem, date de VDC. Pot fi tensiiuni de 20V, 200V – 600V.

Pentru tOFF TIGBT blocat, intră in conducţie dioda D deoarece sursa este activă iar curentul I D işi
va păstra sensul intr-un circuit amortizat, creat prin bucla de curent RLED.

În electronică este convenabil de a urmări mărimile electrice în timp chiar dacă

schema aplicativă este a unui variator de curent continuu, aceasta fiind comandată prin
intermediul unei structuri digitale care oferă impulsuri de comandă în grila tranzistorului
IBGT. Din sursa de tensiune VDC se vor utiliza direcţionări de curent spre sarcini pe timpii t ON
cât tranzistorul este deschis.

α= =>VD-mediu
 În raportul de mai sus va exista un reglaj al tensiunii medii pe sarcina R,L,E. În mod
similar şi curentul prin sarcină va fi reglat.

În diagramele de semnal, poate fi urmărită şi tensiunea VCE a tranzistorului IGBT,

deducându-se atât parametrii funcţionali cât şi restrictivi determinaţi pe dimensionarea
tranzistorului IGBT.

DEEAb8, DEEAb9, DEEAb10,DEEAb11

Sapt 10 – Variatoare de tensiune, dubla polaritate

 Schema de mai sus este o schemă în punte cu patru comutatoare electronice, fie ele
tranzistoare IGBT(pot fi de asemenea şi tranzistoare bipolare, MOS, etc). La intrare există o
tensiune continuă furnizată de o sursă. Tensiunea VOUT este dependentă de tensiunea de
alimentare VIN şi de modul în care sunt comandate cele patru tranzistoare. Alegând o
perioadă T, pot fi comandate tranzistoarele T1 şi T3 în prima semiperioadă, şi respectiv,
tranzistoarele T2 şi T4 în a doua semiperioadă.

Sarcina are punctele de conexiune A, şi respectiv B. Datorită conducţiei

tranzistoarelor T1 şi T3 în prima semiperioadă între momentele t1 şi t2, punctul A va fi
conectat la ‘+’-ul alimentării, iar B la ‘-’, doar pe acest tip între t1 şi t2. Tensiunile colector-
emitor ale tranzistorului IGBT sunt relativ mici, fiind valabilă aproximarea V OUT=VIN în
intervalul menţionat.

În a doua semiperioadă, pentru intervalul t3-t4, conduc tranzistoarele T2 şi T4, iar

punctul B al sarcinii va fi transferat ‘+’-ului sarcinii de alimentare prin T4 în conducţie, şi
respectiv, punctul A prin conducţia lui T2 ajunge la ‘-’-ul sursei de alimentare; astfel,
tensiunea VOUT va fi negativă în intervalele t3-t4(VOUT=-VIN).

Intervalele de timp t1-t2 sau t3-t4 sunt obţinute de la circuite specializate,

microcontrolere sau calculatoare. Într-o primă aplicaţie, timpul marcat între t1-t2 poate fi
oricât de lung, putându-se considera înlocuirea sarcinii cu un motor de curent continuu, ce va
funcţiona într-un sens de rotaţie în condiţiile furnizate de tensiunea de alimentare V IN şi alţi
parametri macanici. Similar, între t3-t4, alimentarea motorului de curent continuu este
inversată, rezultând inversarea sensului de rotaţie la arborele motorului.

Tensiunea de ieşire V OUT are două polarităţi într-o perioadă. Definitorii sunt timpii t1-
t2, respectiv timpii t3-t4, cât păstrează aceste polarităţi diferite. Structurile electronice de
comandă permit furnizarea a n intervale de timp pentru comanda tranzistoarelor T1 şi T3, şi
respectiv m intervale, fie ele de timp diferit, dar similare cu t3-t4. Practic, pot fi modulaţii în
timp ale impulsurilor de comandă. Dacă aceste impulsuri sunt corelate cu o undă
modulatoare sinusoidală, în final şi tensiunea pe sarcină V OUT va avea o formă sinusoidală,
mai alea în considerentele în care există caracter inductiv în sarcină.

Montajul electronilor care la tensiune continuă obţine la o ieşire o tensiune

alternativă, se numeşte invertor. Schema prezentată poate fi unui invertor monofazat în
punte, în corelare cu o comandă adecvată la grilele tranzistorului IGBT.
 Invertorul trifazat

O tensiune alternativă trifazată poate fi obţinută dintr-o tensiune continuă V DC la care

sunt conectate şase comutatoare electronice, iar fazele sunt furnizate la punctul de mijloc
pentru fiecare latură cu două tranzistoare. Dacă energia este vehiculată de la V DC la o sarcină
trifazată, modelul electronic va fi invertor trifazat. Dacă în schimb energia este culeasă pe
cele trei faze A,B,C, fiind furnizată unei tensiuni continue de ieşire V DC, atunci modelul este
redresor trifazat. Topologia punţii trifazate este identică în ambele cazuri; diferă doar sursa
de intrare şi respectiv modalitatea de comandă din grilele comutatoare.

Modalităţile de comandă grilă nu pot fi decât bazate pe impulsuri modulate în

timp(mai înguste, mai late). Tensiunea de ieşire poate avea pe sarcina rezistivă o formă
aproape identică cu cea a impulsurilor de comandă, dar prin introducerea sarcinilor inductive
RL sau prin folosirea unor filtre la ieşire, atât tensiunea, cât şi curentul pe o anumită sarcină
vor avea formă sinusoidala tipizată pentru astfel de sisteme de alimentare cu energie
electrică.

Puntea cu cele şase tranzistoare reprezintă modelul de putere, modelul pentru

curenţi intenşi, iar partea de comandă este domeniul de semnal al curenţilor slabi, al
structurilor de comandă ce provin de la circuite specializate.

Structurile electronice care folosesc comutatii pot creea componente armonice de

tensiune sau curent deranjante pentru liniile de alimentare. Parametrul THD(total harmonic
disfunction) conform normelor europene nu trebuie să depăşească valoarea de 3%. Sunt
necesare filtre pentru încadrarea în aceste limite sau modalităţi de comandă adecvate ce
reduc spectrul armonicelor.

Comanda în grilă a acumulatoarelor electronice se realizează în urma unui program

care calculează timpii generaţi după o comparare între o undă sinusiodală şi una
triunghiulară. Undele triunghiulare au frecvenţa mult mai mare decât cele sinusoidale, de 50
Khz. Indicele de modulaţie n este raportul între valoarea maximă a sinusului şi cea a
triunghiului. Spre exemplu: Într-un invertor trifazat n=0.7 furnizează o tensiune VAB=220V,
THD=5.63% iar n=0.9 implică VAB=280V şi THD=3%.

Sunt menţionate: redresoare, calculatoare acţionând roboţi, utilaje, imprimante etc,

iar invertorul care transformă curentul continuu în curent alternativ este util pentru
alimentarea surselor de laptop, vehicule electrice, CD-ROM-uri etc.

Generările prin porturi ale PC-urilor sau structurilor integrate duc la acţiuni diferite în
structura funcţionării dispozitivelor electronice la care sunt legate diverse sarcini electrice
R,L,C.

Surse in comutatie

1.Forward – fara izolare (transfer direct de energie intre sursa si sarcina)

VIN=VL+VR=R* =R*I

Sursele în comutaţie vor funcţiona la frecvenţe de 10-20KHz asigurând un randament

energetic de 70-80% în transferul energiei de la sursă la sarcină. Sursa cu transfer
direct(forward) poate fi explicitată funcţional în două cazuri:

1. K închis: sursa de tensiune continuă cu tensiunea V IN va fi cuplată direct la ansamblul

R,L,C. Curentul trece prin bobină, prin rezistenţa de sarcină R L şi o componentă IC va
înmagazina energie şi în condensator.
2. K deschis:
 VL+VOUT+VD=0

VOUT=-VL-VD

Energia înmagazinată în bobină(inductivitatea L) va fi tranferata sarcinii printr-un

circuit închis favorizat de apariţia curentului prin dioda D polarizată direct. După
deschiderea comutatorului, tensiunea la borne îşi schimbă sensul, B = “+”, A = “-” in
condiţiile in care anterior situţia era inversă. Astfel, anodul diodei va fi la un potenţial
pozitiv, iar catodul la potenţial negativ. Curentul I L circulă prin rezistenţa de sarcină
intr-un regim amortizat, adică descreşte, dar tensiunea V OUT va fi şi ea descrescătoare,
dar nu in amplitudine semnificativă datorită prezenţei condensatorului C. O parte din
energia condensatorului va fi direcţionată spre rezistenţa de sarcină. Practic, I C iţi
scimbă sensul; condensatorul se descarcă. Succesiunea celor două etape, K inchis – K
deschis, se repetă de 20 000 de ori intr-o secundă. In aceste condiţii se vor
dimensiona componentele sursei in comutaţie, L şi C, faţă de V OUT şi IL, adică faţă de
consumatorul final.

Comutatorul K dinn schema anterioară este inlocuit cu TB ce va fi comandat in bază cu un

semnal de tensiune dreptunghiulară cu o frecvenţă de 20 kHz. Pentru impuls, poziţia in baza
TB(3 – 5V), acesta este deschis, apare curent in C – E; practic este schema I anterioară. Dacă
baza TB este in 0 logic intr-un timp precizat intr-o perioadă a semnalului, TB se va bloca,
rezultând funcţionarea II din prezentarea anterioară. Tensiunea de comandă este de tip
dreptunghiular, iar factorul de umplere poate fi variabil in funcţie de strategia de optimizare
impusă.
2 Flyback (sursă in comutaţie cu transfer indirect al energiei de la sursă la sarcină)
 VIN = VL
Comutaţia se referă la cele două alternative oferite de un comutator electronic
1. K inchis: VIN = VL. Dioda D este polarizată invers, deci va fi blocată rezultând
separarea sarcinii R şi a condensatorului C de sursă. Comutatorul K inchis duce la
apariţia unui curent prin inductivitatea L, rezultând doar inmagazinarea energiei
magnetice in circuitul bobinei.
2. K deschis:

Sursa de intrare VIN este separată de circuitul bobinei şi al sarcinii, iar bobina cu inductivitatea
L devine furnizorul de energie pentru rezistenţa RL datorită intrării in conducţie a diodei D.
Datorită tensiunii autoinduse, tensiunea la bobină in cazul II schimbă polarităţile favorizând
polarizarea diodei şi polarizarea sarcinii in modul prezentat in schemă. Nu există
inconvenienţe faţă de polarizarea sarcinii in curent continuu cu polarităţile respective. Bobina
este elementul de intermediere in transferul energetic. Condensatorul C are rolul de a
inmagazina energie de rezervă pentru un consum ridicat in circuitul sarcinii. Rezistenţa R L dă
o valoare fixă exprimând un consumator dar sursele in comutatie sunt destinate
consumatorilor variabili rezultand variatii ale curentului IL, iar pentru pastrarea tensiunii VOUT
relativ constante, energia complementara este preluata de la condensatorul C.
Sursele liniare si in comutatie au un scop de adaptare a tensiunii de intrare VDC la o tensiune
de iesire VOUT convenabila alimentarii unui consumator, materializat in schema prin sarcina R L.
Daca aceasta adaptare se realizeaza cu un randament bun, exista un bilant energetic dorit
financiar scazut iar astfel se justifica sursele in comutatie fata de cele liniare. Pentru sursa cu
transfer indirect poate fi utilizat un IGBT in locul comutatorului, rezultand curenti mult mai
mari pentru sarcina si totodata tensiunea VCE poate fi de 800-1200V. Daca in mod uzual
consumatorii sunt calculatoarele sau circuitele din calculator, pentru sursele in comutatie nu
inseamna ca extinderea aplicativa nu poate fi mai larga.
Astfel, sursele in comutatie au dimensiuni mici si vor fi folosite in alimentarea unor becuri cu
halogen sau in conversia de la fotocelule spre consumatori cu tensiune mai mica.
Elemente electronice pentru comanda surselor de tensiune stabilizate

Pentru alimentarea unui consumator electric sau electronic la o tensiune de curent

continuu cu un anumit curent este nevoie de un stabilizator electronic care va prelua energia
electrică de la o sursă de curent continuu cu valori fixate VIN-DC şi cu un curent maxim posibil
IIN.
1.Pentru stabilizatoarele liniare, circuitele de comandă sunt cu electronică liniară din punct
de vedere al caracteristicilor.
2. Pentru stabilizatoarele în comunatie, circuitele de comandă sunt generatoare de impulsuri.
Pentru sursele de tensiune în comutaţie, circuitele de comandă în impulsuri sunt asigurate
preponderent de circuite integrate specializate, adaptabile topologiei stabilizatoarelor în
comutaţie.
Dacă stabilizatorul electronic este cel din calculator, de la ieşirile în curent continuu ale sursei
de +5V,+12V se pot realiza montaje simple cu diode, diode Zener, tranzistoare bipolare sau
stabilizatoare liniare adecvate, astfel încât să se obţină o anumită valoare pentru tensiunea
de ieşire VOUT-DC. Stabilizatorul electronic din calculator este o sursă în comutatie ce va
folosi circuite de comandă specializate.
Stabilizatorul electronic fără izolare galvanică are o cuplare electrică sau electronică directă
între circuitul de intrare şi cel de ieşire. Utilizatorul ansamblului electronic cu sursa respectivă
va fi protejat faţă de circuitul electronic prin intermediul unei carcase realizată din material
izolator.
Transferul energetic indirect cu izolare galvanică, adică fără fir, se transferă în câmp
electromagnetic. Transformatorul asigură o separare generală între circuitul primar şi cel
secundar, realizându-se un transfer în câmp magnetic între primar şi secundar.
Stabilizatoarele electronice în a căror componenţă intră un transfer, vor asigura pe lângă
tensiunile de ieşire dorite şi o izolare galvanică, rezultând o protecţie îmbunătăţită pentru
utilizatorul aparatului. Protecţia se referă la electrosecuritate. Izolarea galvanică este o
metodă de protecţie dar nu absolut suficientă. La ieşire pot fi tensiuni relativ mici
(VOUT=36V) , dar curenţii furnizaţi de sursa unui laptop pot fi de ordinul amperilor.
Țesuturile vii, în speţă cele umane, au o rezistenţă ohmica intrinsecă care la interfaţa cu
structuri electrice poate fi dimininuata dacă intervine şi mediul de contact umed.
Sursă de tensiune continuă în comutaţie cu izolare galvanică în topologie FORWARD
 Sursa de intrare este separată galvanic de ieşire prin intermediul unui tranformator
cu izolare, între înfăşurarea primară şi cea secundară. Sursa are tensiune continuă la intrare şi
se obţine tot o tensiune continuă la ieşire VOUT-DC, dar prin intermediul unui circuit electronic
de transfer electromagnetic bazat pe comutaţia în frecvenţă industrială a tranzistorului
bipolar T1(15-20KHz). Generatorul de impulsuri poate fi oferit de un integrat specializat sau
de un circuit cu tranzistoare. VIN-primar devine o tensiune alternativă cu frecvenţa de 20KHz.
Transformatorul este creat într-o variantă miniaturală pe un miez de ferită, favorizându-se
astfel transferul energetic în câmp magnetic, între primar şi secundar, adică între înfăşurarea
primară şi înfăşurarea secundară.
Pe transformatorul de ferită pot fi create circuite cu un secundar sau cu mai multe
înfăşurări secundare. Astfel, redresorul de ieşire poate fi similar şi utilizat de o altă înfăşurare
secundară, rezultând în final două sau mai multe tensiuni V OUT-DC convenabile alimentării unor
structuri electronice, +5V şi respectiv +12V fiind tensiuni uzuale pentru plăcile de bază şi alte
circuite aferente calculatoarelor. Diodele D1 şi D2 realizează o redresare bialternanţă iar
tensiunea alternativă redresată va fi filtrată cu inductivitatea L şi condensatorul C. O
inductivitate serie reprezintă filtrul pentru curent, iar un condensator C asigură filtrarea,
menţinerea tensiunii VOUT-DC1. Curentul IOUT este dependent de sarcina conectată la ieşirea de
curent continuu a sursei în comunaţie R,L.

În diagramele de semnal se poate observa caracterul continuu atât al tensiunii de intrare V IN-
DC cât şi al tensiunii de ieşire VOUT-DC. Datorită parametrilor constructivi electrici şi electronici

(dispozitivele semiconductoare şi componentele R,L,C), mărimea ieşirii obţinute este net

diferită de mărimea tensiunii de intrare. În proiectare se va dimensiona electronica pentru o
valoare VDC cerută de echipamentele alimentate electric (5-12V). Transferul energetic în câmp
magnetic în curent alternativ se realizează cu un randament ridicat de 70-80%.
Vcomandă la 20KHz semnal alternativ în baza lui T1 implică conducţia sau blocarea lui T1 cu
implicaţii în transferul energetic în curent alternativ dintre înfăşurarea primară şi cea
secundară. Curentul de ieşire IOUT nu este constant; acesta variază între Imin şi Imax dar
filtrarea lui la 20KHz este relativ simplă cu o inductivitate de valori nu foarte mari. Utilizarea
sursei în comutaţie pe principii electronice la frecvenţe de 20KHz este mult mai avantajoasă
atât din considerente ale randamentului energetic cât şi ale dimensiunilor finale ale structurii
electronice. VOUT-DC se putea obţine şi cu un montaj cu transformator şi redresare la 50KHz,
dar în acest caz dimensiunile ansamblului pot fi mai mari de câteva ori (3-5 ori).
Sursa flayback cu izolare

Sursa de tensiune flagback funcţioneză la frecvenţe = 15-29KHz utilizând un tranformator

separator, construit pe un miez de feritâ.

Energia este trasferată prin câmp magnetic între circuitul primar al transformatorului
şi înfăşurările secundare ale aceluiaşi transformator. Fcuntionarea transofrmatorului în câmp
alternativ este determinat de comutaţia tranzistorului T1 la frecvenţa menţionată. În
circuitele secundare sunt utilizate redresoare monofazate, monoalternanţa, care vor furniza
diverse tensiuni de curent continu al căror valoare este dependentă de numarul spirelor
secundare.
Protecţia la supracurent

Schemele eletrice de protecţie pot fi aplicate atât surselor liniare cât şi surselor în comutaţie.
Tranzistorul T1 are rol de stabilizator de tensiune serial iar baza lui poate fi conectată la un
circuit cu tensiune de referinţă provenită de la circuite cu diode Zener sau circuite integrate
specializate. Problema majoră este determinată de o depăşire a curentului de ieşire Iout
peste valori maxim admisibile care duc la distrugerea componentelor, cum ar fi tranzistorul
T1. Curentul I out variază între limite în corelare cu valoarea sarcinii rezistive cuplează la
ieşire în condiţiile în care tensiunea V out se pâstreazâ constantă.

Dacă la bornele de ieşire nu se conectează nimic, sursa funcţioneză “în gol”, iar
curentul I out tinde la 0.

Funcţionează limită (anormală) este cea în care bornele de ieşire scurtcircuitate, adică
au o conexiune electric galvanic direct. În acest caz, curentul de ieşire I out tinde spre limita
maxima numită Isc (I scurt).

-Vout
Dimensionarea curentului maxim Isc se realizează în condiţiile fixări unui divizor relativ cu
valorile R1, R2 fixate, a tensiuni de ieşire VA şi fixarea rezistenţei Rsc. În general, Rsc este de
ordinul 0.1-0.3Ω. În funcţionarea normală, T2 este blocat, Vsc nu este de valori mari care să
implice apariţia unei tensiuni peste 0.65V. Tranzistorul T1 va asigura stabilizarea

rezistenţei de sarcină sau chiar apariţia scurtcircuitului duc la polarizarea peste 0.65V şi
intrarea în conducţie a tranzistorului T2, a.î. curentul IB din baza tranzistorului T1 va fi
diminuat prin redirecţionarea lui datorită conducţiei lui T2, fiind iesire. Tranzistorul T1 tinde
spre funcţionarea în zona de blocare, diminuănd curentul de ieşire Iout până la o valoare
minimă eventual 0. În funcţie de dimensionări. În concluzie, curentul de ieşire de la valori
maxime, periculoase, Isc ajunge la vloari minime, chiar 0.

Dispozitivele electronice funcţionează cu variaţiei conform construcţiei lor în timp

relativ scurţi faţă de alte fenomene fizice, termice, mecanice. De exemplu, arderea unei
siguranţe fuzibile real în fracţiuni de secundă (0,1-0,5s) pe cănd protecţia electrică cu TB
diminuează curentul de ieşire în microsecunde. Avantajul electronici este evident şi prin
neimplicarea unor fenomene distructive termice aşa încât dupâ eliminarea cănd au produs
avarii scurtcircuitului, sursa stabilizată va reveni în timp de microsecunde la parametri
anteriori.

Dispozitivele electrice au parametri de funcţionare nominali pe timp relativ lung, în

conformitate cu foile de catalog şi evident faţă de strctura lor implicită pe semiconductoare
şi în anumite condiţii de încapsulare. Pentru timp relativ scurt, milisecunde sau chiar
microsecunde, aceste dispozitive sunt capabile de a suporta valori mult mai mari ale
curenţilor şi tensiunilor apicate pe dispozitiv.

Protecţia stabilizatoarelor de tensiune la supratensiuni accidentale

O supratensiune accidentală poate apărea prin inducerea aditivă a unei tensiuni mari in circuitul de
ieşire; rezultă o tensiune Vout de valori mult mai mari faţă de limitele maxime admisibile şi care mai
pot fi tolerate de sarcina R2. Supratensiunea este detectată cu un circuit electric furnizând un impuls
grilă tiristorului; rezultă amorsarea tiristorului, adică conducţia A – K. Practic, curentul I out, curent
maxim furnizat de stabilizator va fi direcţionat prin circuitul A – K. Poate fi considerat un scurtcircuit
la ieşirea stabilizatorului, dar in acest caz are rol de protecţie, deoarece: există o tensiune Vlimită A – K
iar aceasta nu este 0; curentul maxim este direcţionat prin tiristor şi nu prin rezistenţa de sarcină.
Acest aspect protejează structura electronică de la ieşire reprezentată de rezistenţa R 2;
supratensiunea apărută accidental este anulată prin apariţia tensiunii V L. In concluzie s-a dorit
anularea supratensiunii, fapt obţinut in condiţii extreme ce decuplazează sarcina.

VD + VZ> VOUT

11,5V + 0,6V > 5V

Circuitul de detecţie a supratensiunii poate fi realizat dintr-un grup de diode Zener sau diode a căror
valoare insumată pentru o tensiune stabilită trebuie să fie mai mare decât V OUT. Până la valoare Vmax
= VD + VZ nu există conducţie prin grupul de diode. Circuitul adiţionat al T şi al grupuluui de detecţie
este inactiv. In schimb pentru supratensiune mai mare decât V max = VD + VZ apare un curent prin grupul
diodelor şi al potenţiometrului. Astfel, grila tiristorului va fi activată, rezultă amorsarea sau
deschiderea tiristorului, impunând protecţia la supratensiune. Circuitul de protecţie şi amorsarea
tensiunii se realizează in timp scurt, practic in timp real faţă de apariţia tensiunii parazite; rezultă o
protecţie rapidă de ordinul milisecundelor. Practic, circuitul alimentat cu V OUT este deconectat şi salvat
de o distrugere accidentală.

Protecţie rapidă la supracurent a sursei de alimentare (de tip fuzibil „electronic”)

Grupul T1 – T2 cu rezistenţe adiţionate asigură o funcţionare in condiţii normale a sursei de
alimentare; astfel, prin RB1 tranzistorul T1 este polarizat direct, intră in conducţie şi curentul de intrare
Iin este direcţionat spre sursa de alimentare VCE1ş nu atinge valori foarte mari fiind a unui tranzistor
npn in conducţie. Tranzistorul T2 este blocat deoarece VCE1 are o valoare mică, iar divizorul rezistiv RB2,
R3 faţă de VCE1 impun un potenţial VBE2 sub 0,6V, adică T2 blocat.

Apariţia unui scurtcircuit la ieşire implică creşterea peste valoarea maximă a curentului I OUT, fapt
corelat cu o creştere a tensiunii VCE1. In acest caz, prin grupul RB2, R3, potenţialul VBE2 creşte peste 0,6V,
implicând conducţia lui T2. Rezultă, VCE2 mai mic de 0,6V, mai mic decât VBE1, fapt ce duce la blocarea
tranzistoruului T1 şi implicit la blocarea căii de curgere a curentului de la intrarea V IN spre sursa de
tensiuni. Acest proces de stopare a furnizării curentului s-a realizat cu dispozitive electrice in timp de
milisecunde. Dacă această structură cu dispozitive electrice era inlocuită cu o siguranţă fuzibilă, atunci
la apariţia scurtcircuitului siguranţa fuzibilă era distrusă. Sursa de tensiune ar fi fost protejată, dar
intr-un timp mai lung necesar pentru arderea siguranţei fuzibile, iar reconectarea sursei nu ar fi
posibilă decât după inlocuirea conductorului de scurtcircuit şi a siguranţei. Cirrcuitul electric
funcţionează automat in timp real cu blocarea curentului fără distrugerea componentelor sau a
sursei, iar revenirea la o funcţionare stabilă se realizează după inlăturarea scurtcircuitului.

Siguranţa fuzibilă poate sa rămână ca o măsură suplimentară de protecţie pentru situaţii in care şi
circuitele de protecţie pot fi distruse.

Electronică analogică pentru circuite logice

1. Inversorul logic
 VIN<

0,6V => T1 blocat => VCE1 = VOUTmax = VD – VR2

“0” logic ---> “1”logic

Pentru tensiunea de intrare VIN mai mică decât tensiunea de polarizare directă V BE a tranzistorului T1
va reezulta o tensiune VOUT apropiată de VD deoarece T1 este blocat, adică impedanţă mare faţă de
masă. Astfel, intervalul de tensiune 0 – 0,6V poate fi echivalat cu „0” logic, iar la ieşire valorile mari
pentru VOUT vor fi asociate cu „1” logic.

VIN> 0,6V=> T1conducţie VCE1~ 0,2 – 0,4V => “0” logic

“1” logic

A Y=(!A)
0 1
1 0

Dacă tensiunea de intrare VIN> 0,6V, T1 intră in conducţie, rezultă VCE1 = VOUT = 0,2 – 0,4V. Astfel,
tensiunile mai mari de 0,6V le asociiem cu „1” logic, iar tensiunile sub 0,6V le asociem cu „0” logic.
Astfel, in considerentele de echivalare pe domenii de tensiune, circuitul prezentat asigură
funcţionarea de tip inversor logic: rezultă un tabel de adevăr logic in corespondentele in care intrarea
este variabila A, iar la ieşire corespondetul binar Y este asociat cu !A.
Schema electrică cu dispozitive analogice şi mărimi electrice analogice poate fi echivalată cu o funcţie
a unui circuit logic. Exemplul poate fi generalizat şi pentru alte funcţii logice prin utilizarea unor
scheme adecvate. Este important de reţinut că la baza circuitelor logice sau a circuitelor integrate
digitale satu arhitecturi de circuite integrat analogice.

Dispozitivele electrice au un comportamnet dependent de structura tranzistoarelor implicate

manifestând cu preponderenţă faţă de mărimile electrice ale tensiunii şi curentului in circuitele de
intrrare, in circuitele de ieşire şi existând o corelare faţă de sursele de alimentare.

Tendinţa intr-un consum de energie redus in corelare cu răspunsul liniar al dispozitivelor electronice
active favorizează dezvoltarea structurilor logice cu electronica analogică alimentată la tensiuni cât
mai mici. Acest aspect este urmărit până la nivelul chipurilor de integrat din arhitecturi de
calculatoare şi chiar a procesoarelor.