Note de curs şi seminar 2009-2010 Fizică I

Capitolul 3. STATICA
3.1. Statica punctului material
Statica studiază condiţiile compunerii sau reducerii unui sistem de forţe şi problema echilibrului
sistemului de forţe aplicat unui punct material.

3.1.1. Compunerea forţelor concurente

Compunerea forţelor concurente, adică a forţelor care au punctul de aplicaţie în punctul material, se
poate realiza geometric şi analitic.

Figura 3.1
Pe cale geometrică compunerea se realizează astfel : se consideră un punct material P asupra căruia
 
acţionează forţele F1 şi F2 (figura 3.1). Rezultanta celor două forţe se obţine utilizând regula
paralelogramului :
  
R  F1  F2 , (3.1)
iar modulul rezultantei este:
R F12  F22  2 F1 F2 cos(   )  F12  F22  2 F1 F2 cos  (3.2)

Dacă asupra punctului material acţionează mai multe forţe concurente, rezultanta se determină prin
regula poligonului : rezultanta sistemului (R) este segmentul ce închide linia poligonală formată cu ajutorul
forţelor sistemului, prin translaţie (figura 3.2). Rezultă că
:
    n 
R  F1  F2    Fn   Fi (3.3)
i 1
În cazul particular al trei forţe concurente în spaţiu,
  
F1 , F2 , F3 , se aplică regula paralelipipedului
   
(figura 3.3), de unde rezultă : R  F1  F2  F3 ,
(3.4)
Analitic compunerea se realizează astfel: se consideră un
triedru triortogonal cu originea în punctul de concurenţă Figura 3.2
al forţelor, rezultând:
X   X i  X1  X 2  ...  X n
Y   Yi  Y1  Y2  ...  Yn ,
Z   Z i  Z1  Z 2  ...  Z n

Figura 3.3
unde X, Y, Z sunt proiecţiile rezultantei R, mărimea rezultantei este :
R  X 2  Y 2  Z2 . (3.5)

3.1.2. Echilibrul punctului material liber

Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un punct material liber să fie în echilibru, este ca rezultanta

prof.dr. Filip Sanda, lector dr. Horea Cristian 29

Note de curs şi seminar 2009-2010 Fizică I

tuturor forţelor să fie nulă. Vectorial, condiţia de echilibru se scrie : R 0
(3.6)
pentru un punct material situat în planul xOy relaţia devine :  Fix  0;  Fiy  0 ,
iar pentru condiţia de echilibru în spaţiu se mai adaugă condiţia :  Fiz  0 , unde Fix , Fiy şi Fiz reprezintă

proiecţiile forţei Fi pe cele trei axe ortogonale (Ox, Oy şi Oz).

3.1.3. Echilibrul punctului material supus la legături

Punctul material supus la legături are un număr de grade de libertate mai redus decât un punct material
liber.
Condiţia necesară şi suficientă ca un punct material supus la legături să fie în echilibru este ca
 
rezultanta forţelor direct aplicate şi a forţei de legătură să fie nulă : R  R'  0
iar în proiecţie : R x  R 'x  0 , R y  R 'y  0 , R z  R 'z  0 .

3.2. Statica solidului rigid

În cazul solidului rigid pentru a compune forţele şi cuplurile de forţe, acestea trebuiesc deplasate astfel
încât punctele lor de aplicaţie să coincidă.

3.2.1. Reducerea unui sistem arbitrar de forţe

Pentru a reduce un sistem de forţe, mai întâi se alege un pol O (centru de reducere). Se deplasează
echipolent toate forţele în acest pol, problema reducându-se astfel la compunerea forţelor concurente în punctul
ales, după regula paralelogramului, precum şi la compunerea cuplurilor respective (a momentelor). Momentul
oricărui cuplu generat este egal cu momentul forţei respective faţă de pol :
     
F   Fs ; M   M s   rs x Fs (3.7)
s s s

Un sistem arbitrar de forţe Fs aplicate unui rigid se reduce, în raport cu un pol, la o rezultantă. Dacă

se reprezintă cuplul M prin două forţe astfel încât una să fie aplicată în pol, forţa din pol compunându-se cu

F , sistemul se reduce la două forţe oarecare.
Un sistem arbitrar de forţe aplicate unui rigid se reduce fie la un cuplu, fie la două forţe strâmbe în
spaţiu (neparalele), dintre care una având o direcţie dată şi aplicată în polul ales.

Axa centrală
Putem alege polul astfel încât să anulăm componenta transversală a momentului, deci ca momentul
rezultant să fie paralel cu forţa rezultantă.
Teoremă : Sistemul de forţe aplicate unui rigid se poate reduce totdeauna la o rezultantă şi un cuplu
situat în planul perpendicular pe rezultantă, adică cu moment paralel cu rezultanta.
Dreapta suport a rezultantei se numeşte axa centrală a sistemului de forţe.
   1  
Dacă M nu este paralel cu F , alegem ca şi pol punctul rc  2 F x M . Astfel, conform relaţiei
F
(3.10) noul moment va fi paralel cu forţa : 
     1     F  
M '  M  rc x F  M  2  F x M  x F  M  2 x  F x M  
F F (3.8)
 1     1    
 M  2 F F  M   M  2 F F  M  || cu F
F F
Rezultă că, printr-o deplasare paralelă adecvată a rezultantei se poate anula componenta transversală.

3.2.2. Condiţiile de echilibru ale solidului rigid liber

Mişcarea
 rigidului se descompune în mişcarea de translaţie a CM sub acţiunea rezultantei forţelor

aplicate F  ma CM şi într-o mişcare de rotaţie în jurul unei axe trecând prin CM sub acţiunea momentului
rezultant. Pentru a nu avea mişcare de translaţie a CM, rezultanta tuturor forţelor trebuie să fie nulă, iar pentru ca
rotaţia în jurul CM să nu existe, momentul rezultant al forţelor aplicate trebuie să fie nul :

prof.dr. Filip Sanda, lector dr. Horea Cristian 30

Note de curs şi seminar 2009-2010 Fizică I
   
F   Fs  0, M   Ms  0 (3.9)
s s

Deoarece rezultanta şi momentul rezultant al forţelor interne sunt nule s-au luat în considerare numai
forţele externe. Scrise pe componente, ecuaţiile devin :

 
 
Fx   Fsx  0 M x   Msx   ysFsz  zsFsy  0
 s  s s
Fy   Fsy  0, M y   Msy    zFs sx  xsFsz   0 (3.10)

 s  s s
 z s sz  z sz s sy s sx
 s s
 
F   F  0 M   M   x F  y F  0

Momentele pot fi luate faţă de orice punct, nu numai faţă de CM, deoarece momentul rezultant nu va
depinde de alegerea polului. Se obţin 6 condiţii universale de echilibru pentru solidul rigid : 3 pentru forţa
rezultantă şi 3 pentru momentul rezultant.
Pentru a scrie condiţiile de echilibru, se izolează mintal rigidul de exterior şi se reprezintă toate forţele
exterioare care acţionează asupra lui (legături, reacţiuni).
Observaţii :
a) dacă toate forţele sunt într-un plan, sunt două condiţii pentru forţa rezultantă şi o condiţie pentru
momentul rezultant;
b) dacă forţele sunt concurente în spaţiu, sunt trei condiţii pentru rezultantă;
c) dacă forţele sunt concurente în plan sunt doar două condiţii pentru rezultantă;
d) dacă forţele sunt paralele în spaţiu, sunt trei condiţii : o condiţie pentru rezultantă şi două pentru
moment.

3.2.3. Centre de greutate

În afara sistemelor de forţe discrete, asupra corpurilor acţionează şi forţe repartizate continuu. Astfel de
forţe sunt forţele de atracţie ale Pământului, forţele gravitaţionale.
Fie un sistem format dintr-un număr finit de puncte materiale grele A 1, A2, ..., An, având greutăţile
  
G 1 , G 2 , ..., G n (figura 3.4). Aceste forţe de greutate sunt forţe concurente în centrul Pământului.
Pentru sisteme materiale de dimensiuni foarte mici faţă de raza Pământului, unghiurile dintre aceste
forţe sunt foarte mici, astfel încât forţele de greutate se pot considera paralele.
Astfel, asupra sistemului material considerat acţionează vertical forţele paralele şi de acelaşi sens
   
G 1 , G 2 , ..., G n . Rezultanta lor se numeşte greutatea sistemului material G şi modulul său se determină
prin relaţia :

prof.dr. Filip Sanda, lector dr. Horea Cristian 31 figura 3.4

Note de curs şi seminar 2009-2010 Fizică I

    n 
G  G1  G 2  ...  G n   G i .
i 1
Rezultanta forţelor de greutate are punctul de aplicaţie în punctul C, care se numeşte centrul de greutate
al sistemului de puncte materiale.

Vectorul de poziţie rc al centrului de greutate C, faţă de un punct O, este dat de relaţia :

   
 G1 r1  G 2 r2  ...  G n rn
rc  
G r
i i
,
G1  G 2  ...  G n G i

 
unde ri este vectorul de poziţie al punctului material Ai al sistemului, în care este aplicată greutatea G i .
În raport cu un sistem de axe de coordonate carteziene Oxyz, coordonatele centrului de greutate C se
scriu :

xc 
G x i i

G x i i
; yc 
G y i i
; zc 
G z i i

G i G G G
În cazul solidului rigid, pentru o distribuţie continuă de masă, ţinând cont de faptul că G = mg, se obţine


 r dm
(V)
i

rc 
 dm
(V)

Proprietăţi ale centrului de greutate :

 poziţia centrului de greutate nu depinde de sistemul de coordonate ales ;
 când corpul admite un plan de simetrie atunci centrul de greutate se găseşte în acest plan ;
 când corpul admite o axă de simetrie, centrul de greutate se găseşte pe axa de simetrie, iar dacă corpul
admite un centru de simetrie atunci acesta va coincide cu centrul de greutate.

Aplicaţie

Să se determine centrul de greutate al unui con circular drept VAB, de rază r şi înălţime h (figura 3.5).

Fie VO = h. Se duc două plane paralele cu baza la distanţele x şi x + dx, de vârful O. Volumul
cilindrului elementar astfel obţinut va fi :

dV   rx2  dx

Din asemănarea triunghiurilor VOB şi VO'B' se obţine :

figura 3.5

prof.dr. Filip Sanda, lector dr. Horea Cristian 32

Note de curs şi seminar 2009-2010 Fizică I

rx x

r h
r 2
 dV  2 x 2 dx ;
h
Astfel :
h
r 2 2 1
V  dV 
( V)

0
h 2
x dx  r 2 h
3

Dar :
h
r 2 3 1
 x dV  
0
h 2
x dx  r 2 h 2
4

xc 
 x dm    x dV   x dV
 dm   dV  dV
 x  VC 
 x dV  3 h
c
 dV 4
unde distanţa xc este măsurată de la vârful conului.

prof.dr. Filip Sanda, lector dr. Horea Cristian 33