DIAGRAME DE EFORTURI SECŢIONALE

1.1. Metoda secţiunilor

Calculele de rezistenţă, de rigiditate precum şi calculele de stabilitate ale pieselor

necesită determinarea eforturilor secţionale care se dezvoltă la nivelul secţiunii
transversale. În primul rând, utilizând ecuaţiile de echilibru static, se calculează
reacţiunile care se dezvoltă în legăturile mecanice din cauza acţiunii sarcinilor
externe. Apoi, se reprezintă schematic piesa (corpul solid) pentru care se analizează
solicitarea, schemă pe care se reprezintă toate forţele externe şi reacţiunile
reprezentate în punctele lor de aplicaţie, care acţionează asupra piesei. O astfel de
schiță se numește diagramă liberă a corpului.
Se consideră o bară având o formă
arbitrară a secţiunii transversale. Sub
acţiunea sarcinilor externe
F1, F2 , Fn , bara este în echilibru
(fig. 2.1, a). Ecuaţiile de echilibru se
pot scrie sub forma următoare:


  Fk  0;
 I , II


 r x F  0,
G k
 I , II (2.1)

în care rG reprezintă vectorul de

poziţie al unei anumite forţe faţă de
centrul de greutate al secţiunii.
Scopul principal al acestui subcapitol
este de a calcula eforturile secţionale
care se dezvoltă la nivelul secţiunii
transversale, cauzate de acţiunea
forţelor externe. În acest scop, se
consideră un plan  perpendicular pe
axa barei, care secţionează bara şi o Fig. 2.1
separă în două părţi (I şi II).

1
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

Rezultatul secţionării se poate vedea în figura 2.1, b. Acest procedeu se numeşte

metoda secţiunilor. Atunci, dacă corpul ca întreg este în echilibru, oricare parte (I sau
II) trebuie să fie de asemenea în echilibru. Pentru astfel de părți ale corpului, forțe
necesare pentru menținerea echilibrului trebuie să acționeze în secțiunea tăiată. Prin
urmare, pentru a menţine echilibrul primului segment I (aflat la stânga secţiunii),
trebuie să se considere forţa rezultantă RI şi momentul resultant M I . De fapt, RI şi
M I reprezintă acţiunea segmentului II (aflat la dreapta secţiunii) asupra segmentului
I.
În final, ecuaţiile de echilibru pentru cele două segmente sunt:
 pentru segmentul I

 R I   Fk  0;

 I
 (2.2)
M I  r x F  0;
 G k
 I

 pentru segmentul II

 R II   Fk  0;

 II
 (2.3)
M II  r x F  0.
 G k
 II

Aceste consideraţii conduc la următoarea concluzie fundamentală: eforturile

secţionale care se dezvoltă în secţiune trebuie să echilibreze forţele aplicate din
exterior pe o parte a secţiunii transversale.
Relaţia (2.1) poate fi scrisă după cum urmează:

  Fk   Fk  0;
I
 II
 (2.4)
 r x F   r x F  0.
 I G k II G k

Relaţiile de mai sus conduc la următoarea concluzie:

 R II   Fk   Fk   R I ;

 II I
 (2.5)
M II   r x F  r x F   M I .
  k  k
 II I

2
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

 
Câtă vreme R I , M I reprezintă acţiunea segmentului II asupra segmentului I în timp
 
ce R II , M II reprezintă acţiunea segmentului I asupra segmentului II, relaţiile (2.5)
confirmă principiul mecanic al egalităţii acţiunii şi reacţiunii.
În continuare, se izolează una dintre
cele două porţiuni de bară (de
exemplu, segmental II) aşa cum se
prezintă în figura 2.2. Se ataşează un
sistem de referinţă rectangular a cărui
origine coincide cu centrul de greutate
al secţiunii. Axa Ox coincide cu axa
barei iar axele Oy, Oz se află în
secţiune.
Eforturile secţionale R II şi M II sunt
descompuse în componente în raport
cu axele sistemului de referinţă. Aceste
Fig. 2.2
componente sunt:
 N reprezintă componenta lui R II faţă de axa Ox şi se numeşte forţă axială;
 T y , Tz reprezintă componenta lui R II faţă de axele Oy şi respectiv, Oz şi se
numesc forţe tăietoare;
 M x  M t reprezintă component momentului M II faţă de axa Ox şi se numeşte
moment de torsiune;
 M iy , M iz reprezintă componentele momentului M II faţă de axa Oy , Oz şi se
numesc momente de încovoiere.
Fiecare dintre eforturile secţionale de mai sus produce un anumit tip de efect mecanic
asupra barei solicitate. Se va arăta în capitolele următoare că forţa axială N produce
solicitarea axială; T y , Tz produc solicitări de forfecare; M t produce torsiune în timp
ce încovoierea este cauzată de acţiunea momentelor de încovoiere M iy , M iz .
Dacă la nivelul secţiunii arbitrare a barei se dezvoltă o parte sau toate componentele
descrise mai sus, solicitarea se numeşte solicitare compusă. Acest tip de solicitare va
fi obiectivul principal al unuia dintre capitolele din această carte.
În cazul problemelor plane, eforturile secţionale sunt:
 N – forţa axială N   Fx   Fx ;
I II
 T  T y - forţa tăietoare T  T y   Fy   Fy ;
I II
 M i  M iz - momentul de încovoiere M i  M iz   M iz   M iz .
I II
În cazul solicitării plane, se va utiliza următoarea convenţie de semne pozitive pentru
eforturile secţionale:

3
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

- forţa axială N trebuie să fie considerată pozitivă dacă aceasta produce o solicitare
de tracţiune şi respectiv, negativă dacă aceasta produce o solicitare de
compresiune;
- forţa tăietoare T  T y care acţionează în partea stângă a unei secţiuni trebuie să
fie considerată pozitivă dacă aceasta are sensul în jos în timp ce forţa tăietoare
T  T y care acţionează în partea dreaptă a unei secţiuni trebuie să fie considerată
pozitivă dacă aceasta are sensul în sus (fig. 2.3);
- momentul de încovoiere M i trebuie să fie considerat pozitiv dacă acesta este
orientat în sensul axei Oz.

Fig. 2.3 Fig. 2.4

În final, convenţia de semne pozitive pentru eforturile secţionale se prezintă în figura

2.4. Convenţia de semne pozitive corespunzătoare părţii din dreapta S dr  se
utilizează când bara se parcurge de la stânga la dreapta în timp ce convenţia de semne
pozitive corespunzătoare părţii din stânga S st  se utilizează când bara se parcurge de
la dreapta la stânga. Convenţia de semne pozitive din figura 2.4 trebuie să se utilizeze
pentru trasarea diagramelor de forţe axiale N , forţe tăietoare T şi momente de
încovoiere M i .

1.2. Relaţiile diferenţiale dintre eforturile secţionale

Se consideră o grindă simplu rezemată la capete având deschiderea l , solicitată de o

forţă distribuită p (fig. 2.5, a). Această forţă distribuită este exprimată în unitatea de
măsură pentru forţă pe unitatea de lungime ( N / mm sau kN / m ). Se presupune că
sarcina p este o forţă distribuită înclinată faţă de axa barei. La nivelul unui punct
arbitrar, forţa distribuită p poate fi descompusă în două componente: p x faţă de axa
barei şi p y pe direcţia perpendiculară pe axa barei. Se consideră o porţiune de grindă
12 de lungime dx aflată la distanţa x faţă de capătul A. Se izolează această porţiune
şi se desenează diagrama liberă a corpului aşa cum se prezintă în figura 2.5, b.

4
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

Fig. 2.5

Pe partea stângă a acestei porţiuni, N , T şi M i acţionează ca eforturi secţionale. În

plus, câtă vreme forţa axială, forţa tăietoare şi momentul de încovoiere îşi pot
modifica valorile de la secţiunea 1 la secţiunea 2, pe partea dreaptă a elementului 12,
eforturile secţionale sunt N  dN , T  dT şi M i  dM i . În figura 2.5, b eforturile
secţionale sunt presupuse pozitive (se utilizează convenţia de semne pozitive). Câtă
vreme lungimea dx a elementului 12 este infinit de mică, sarcina p y poate fi
presupusă uniform distribuită pe lungimea dx . Aceasta înseamnă că se poate înlocui
cu forţa rezultantă p y  dx aşa cum se prezintă în figura 2.5, c. Utilizând acelaşi
concept, forţa distribuită axial p x care acţionează pe segmental 12 poate fi înlocuită
de forţa axială p x  dx (2.5, c).
Pentru a demonstra relaţiile dintre sarcină p , forţa axială N , forţa tăietoare T şi
momentul de încovoiere M i , se utilizează următoarele ecuaţii de echilibru static:
- suma forţelor faţă de axa x (axa barei) trebuie să fie egală cu zero:

 Xi  0  N  dN   p x  dx  N  0 (2.6)

care conduce la

5
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

dN
px   ; (2.7)
dx
- suma forţelor faţă de axa y (direcţia perpendicular pe axa barei) trebuie să fie zero:

Yi  0  T  p y  dx  T  dT   0 (2.8)

care conduce la
dT
py   ; (2.9)
dx
- suma momentelor faţă de punctul 2 trebuie să fie egală cu zero:
dx
M2  0 T  dx  M i  p y  dx   M i  dM i   0 . (2.10)
2
Prin împărţire relaţiei (2.10) cu dx şi neglijând termenii de ordin superior, relaţia de
mai sus se reduce la:
dM i
 T. (2.11)
dx
În final, se pot scrie următoarele trei relaţii importante:
dN dT dM i
px   ; py   şi T  . (2.12)
dx dx dx
Aceasta înseamnă că eforturile secţionale pot fi calculate prin integrare sau prin
diferențiere. Analizând relaţiile (2.12) se pot face câteva remarci şi pot fi definite
câteva reguli pentru trasarea diagramelor:
- Forţa axial distribuită p x reprezintă panta curbei corespunzătoare forţei axiale N
(diagrama forţei axiale) şi în consecinţă, dacă p x  0 forţa axială N este
constantă;
- Forţa tăietoare distribuită p y reprezintă panta curbei corespunzătoare forţei
tăietoare T (diagrama forţei tăietoare) şi dacă p y  0 forţa tăietoare T este
constantă;
- Forţa tăietoare T reprezintă panta diagramei de momente de încovoiere M i şi
dacă T  0 rezultă că diagrama de momente de încovoiere M i este constantă;
- A treia relaţie din (2.12) arată că momentul de încovoiere M i are valori extreme în
punctele în care forţa tăietoare T  0 .
- Dacă o forţă axială concentrată este aplicată în secţiunea arbitrară a unei bare, în
diagrama de forţe axiale N are loc un salt iar valoarea saltului este egală cu
valoarea forţei concentrate. Saltul are loc în acelaşi sens cu forţa axială

6
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

concentrată.
- Trebuie remarcat faptul că a doua ecuație din (2.12) nu este valabilă în punctul în
care acţionează o forţă tăietoare concentrată. În acest caz, în diagrama de forţe
tăietoare T are loc un salt iar valoarea saltului este egală cu valoarea forţei
tăietoare concentrate. Saltul are loc în acelaşi sens cu forţa tăietoare concentrată.
- Forţa axială N este o funcţie cu un grad mai mare decât sarcina axial distribuită
p x după cum urmează:

Sarcina Forţa axială N

N   p x dx   0dx  ct.  k1
px  0
Diagrama forţei axiale este o linie dreaptă orizontală.
p x  ct.  k1 N   p x dx   k1dx  k1x  k 2
Diagrama forţei axiale este o linie dreaptă oblică (funcţie de gradul I).
2
p x  k1x  k 2 N   (k x  k )dx  k x  k x  k
 1 2 1
2
2 3
Diagrama forţei axiale este o parabolă (funcţie de gradul al II-lea).

- În aceeaşi manieră, forţa tăietoare T şi momentul de încovoiere M i sunt

întotdeauna cu un grad şi respectiv, cu două grade mai mare decât curba sarcinii
tăietoare p y după cum urmează:

Sarcina Forţa tăietoare T Momentul de încovoiere M i

T   p y dx   0dx  ct . M i   Tdx   k1dx  k1x  k 2
py  0 T = k1 Diagrama de momente este o
Diagrama forţei tăietoare este o linie dreaptă oblică (funcţie de
linie dreaptă orizontală. gradul I).
M i   T dx    k1x  k 2 dx 
T   p y dx   k1dx  k1x  k 2
x2
p y  ct.  k1 Diagrama forţei tăietoare este o   k1  k 2 x  k3
2
linie dreaptă oblică (funcţie de Diagrama de momente este o
gradul I). parabolă (funcţie de gradul al
II-lea).
M i   T dx 
T = -  (k1 x  k 2 )dx 
 x2 
p y  k1 x  k 2 x 2 
   k1  k 2 x  k3 dx 
 k1  k 2 x  k3  2 
2  
Diagrama forţei tăietoare este o x3 x2
parabolă (funcţie de gradul al II- =  k1  k2  k3 x  k 2
6 2

7
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

lea). Diagrama de momente este o

funcţie cubică (funcţie de
gradul al III-lea).
- Dacă un moment concentrat este aplicat într-o secţiune arbitrară a unei grinzi,
atunci în diagrama de momente M i are loc un salt care este egal cu valoarea
momentului concentrat şi în acelaşi sens cu acesta.
- Dacă niciun moment concentrat nu este aplicat într-un reazem aflat la capătul
grinzii, momentul de încovoiere M i care se dezvoltă în acest capăt este egal cu
zero.
- Dacă forţa tăietoare T este egală cu zero T  0 pe o porţiune a grinzii, atunci
momentul de încovoiere M i este constant pe acea porţiune de grindă.

1.3. Diagrame de forţă axială N , forţă tăietoare T şi momente de încovoiere M i

Valorile forţei axiale N , a forţei tăietoare T şi a momentului de încovoiere M i se

pot calcula în orice secţiune a grinzii prin metoda secţiunilor discutată mai înainte.
Mai mult, utilizând convenţiile de semne pozitive adoptate pentru aceste mărimi, se
pot reprezenta grafic aceste valori pe diagrame separate. Pe astfel de diagrame, pentru
o linie de bază care reprezintă lungimea grinzii, ordonatele pot fi desenate ca fiind
egale cu mărimile calculate. Când aceste puncte ale ordonatelor sunt reprezentate
grafic și interconectate prin linii, se obțin reprezentări grafice ale funcțiilor. Fiecare
dintre aceste diagrame corespunde la o anumită mărime pe care o reprezintă şi sunt
numite: diagrama forţei axiale N , diagrama forţei tăietoare T şi diagrama
momentului de încovoiere M i .
Diagrama forței axiale N nu este utilizată la fel de frecvent ca diagramele forţei
tăietoare T şi a momentului de încovoiere M i . Acest lucru se întâmplă deoarece în
practică, grinzile sunt solicitate de obicei de forţe care acţionează perpendicular pe
axa grinzii. Pentru astfel de solicitări ale grinzii, nu există nicio forţă axială în oricare
secţiune a grinzii.

1.3.1. Etape pentru desenarea diagramelor de eforturi secţionale

În analiza grinzilor este extrem de important să se poată calcula forța axială N , forţa
tăietoare T și momentul de încovoiere M i în orice secțiune. Tehnica de obținere a
acestor cantități este sistematică și se prezintă mai jos:
1) Faceţi o schiţă a grinzii pe care toate forţele aplicate sunt notate clar şi localizate
prin linii de cotă faţă de legăturile mecanice. Notaţo punctele importante ale
grinzii (barei). Un punct important este punctual unde are loc o anumită
modificare din punct de vedere geometric sau din cel al încărcării.
2) Înlocuiţi toate forţele înclinate (cunoscute şi necunoscute) prin component care
acţionează paralel şi perpendicular pe grindă.

8
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

3) Indicaţi cu linie îngroşată reacţiunile necunoscute (se pot utiliza culori pentru a le
evidenţia). Se reaminteşte că: o singură reacţiune apare în cazul reazemului; două
reacţiuni se dezvoltă în cazul articulaţiei; trei reacţiuni apar într-o încastrare.
4) Pentru a calcula reacţiunile se utilizează ecuaţiile de echilibru static. Este necesar
să se verifice reacţiunile calculate.
5) Se consideră secţiunea barei în locaţia dorită printr-o perpendiculară pe axa
grinzii. Această secţiune imaginară împarte grinda şi se izolează forţele care
acţionează pe un segment al grinzii.
6) Se selectează un segment din fiecare parte a secțiunii propuse și se redesenează
acest segment indicând toate forțele externe care acționează asupra acestuia.
Acestea trebuie să includă toate reacţiunile.
7) Se indică mărimile posibil necunoscute din secţiunea de tăiere, adică se reprezintă
N , T şi M i . Pentru direcţia acestora se consideră convenţia de semne pozitive.
8) Se utilizează ecuaţiile de echilibru pentru un segment pentru a calcula N x  , V x 
şi M i x  .
9) Reprezentând grafic funcţiile N x  , V x  şi M i x  în lungul întregii grinzi, se
obţin diagramele de eforturi secţionale N , T şi M i .
Procedura descrisă mai sus, va fi utilizată în cazul exemplelor care vor fi
prezentate mai jos.

1.3.2. Probleme rezolvate

Exemplul 2.1
Desenaţi diagramele de forţă axială, forţă tăietoare şi moment de încovoiere pentru
grinda din figura 2.6,a solicitată de forţa înclinată F .

Rezolvare:
1) Se observă că porţiunile principale ale grinzii sunt 1-2 şi 2-3.
2) Forţa înclinată aplicată în secţiunea 2 se împarte în două componente: o
component verticală F sin  şi o component orizontală F cos (fig. 2.6, b).
3) În articuaţia 1 se dezvoltă două reacţiuni (X1, Y1) iar în reazemul 3 se dezvoltă o
singură reacţiune (Y3) din cauza acţiunii forţei F concentrate. Diagrama corpului
liber (diagrama forţelor aplicate) se prezintă în figura 2.6, b.
4) Se scriu cele trei ecuaţii de echilibru static pentru a calcula reacţiunile:

 Fx  0; X 1  F cos  0;

  M 1  0; F sin   a  Y3    0;
 M  0; Y    F sin   b  0.
 3 1

9
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

h.

Rezolvând sistemul de ecuaţii de mai sus, se

calculează reacţiunile:
Fb Fa
X 1  F cos ; Y1  sin  ; Y3  sin  .
 
Se verifică reacţiunile utilizând ecuaţia
 Fy  0 .
5) Apoi, se analizează eforturile interne în două
secţiuni arbitrare ale grinzii aflate pe cele
două porţiuni 12 şi respectiv, 23 (Fig. 2.6, c
şi d). În fiecare caz întrebarea este aceeaşi:
care sunt eforturile secţionale care se
Fig. 2.6 dezvoltă la nivelul acestor secţiuni pentru a
păstra echilibrul fiecărei porţiuni de grindă?
 Porţiunea 1-2:
Se consideră o secţiune arbitrară aflată pe porţiunea 12, la distanţa x faţă de
capătul 1 (fig. 2.6, b). Apoi, se izolează porţiunea de grindă aflată la stânga secţiunii
considerate indicând forţele externe şi reacţiunile care acţionează asupra acestuia (fig.
2.6, c). Se utilizează convenţia de semne positive (fig. 2.6, h) pentru a reprezenta
eforturile secţionale. De exemplu, se consideră forţa tăietoare T12 pozitivă având
sensul în jos (convenţia potrivită pentru partea din stânga a secţiunii de tăiere) aşa
cum se prezintă în figura 2.6, c.
Pentru a calcula eforturile secţionale se utilizează ecuaţiile de echilibru static în
cazul porţiunii de grindă din figura 2.6, c:

  Fx  0; N12  X1  0;

  Fy  0; T12  Y1  0;
 M  0; M  Y  x  0,
 i12 1

în care suma momentelor din a treia ecuaţie, se consideră calculată faţă de secţiunea
arbitrară. Sistemul de ecuaţii conduce la următoarele eforturi secţionale:
Fb
N12   F cos ; T12  sin  ;


10
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

 x  0; M i1  0;
Fb 
M i12  sin   x   Fab
  x  a; M i 2  sin  .
 
Analizând relaţiile de mai sus, se observă că forţa axială N 12 şi forţa tăietoare
T 12 sunt constante pe porţiunea 12 a grinzii (fig. 2.6, e şi f), adică nu depind de
poziţia x a secţiunii oarecare. Pe de altă parte, momentul de încovoiere M i12
depinde de poziţia x a secţiunii oarecare şi variază liniar (funcţie de gradul întâi) aşa
cum se prezintă în figura 2.6, g.
Metoda de mai sus este descrisă pe scurt prin utilizarea convenţiei I de semne
positive (fig. 2.6, h) în timp ce grinda este parcursă de la stânga la dreapta.

 Porţiunea 2-3:
Se consideră o secţiune arbitrară a grinzii pe porţiunea 32, aflată la distanţa x
faţă de capătul 3 (fig. 2.6, b). Apoi, se izolează porţiunea de grindă de la dreapta
secţiunii considerate indicând forţele externe şi reacţiunile care acţionează asupra
acestei porţiuni (fig. 2.6, d). Se reprezintă eforturile secţionale utilizând convenţia de
semne pozitive. De exemplu, forţa tăietoare T32 se consideră în sus (convenţia
adecvată pentru partea din dreapta a secţiunii de tăiere) aşa cum se prezintă în figura
2.6, c. În cazul porţiunii considerate, ecuaţiile de echilibru sunt:

  Fx  0; N32  0;

  Fy  0; T32  Y3  0;
 M  0; M  Y  x  0.
 i 32 3

Sistemul de ecuaţii conduce la soluţiile:

Fa
N32  0; T32   sin  ;


 x  0; M b3  0;
Fa 
M i32  sin   x   Fab .
  x  b; M b 2  sin  .
 
Metoda de mai sus este descrisă pe scurt utilizând convenţia II de semne pozitive (fig.
2.6, h) în timp ce grinda este parcursă de la dreapta la stânga.
Se observă din nou că forţa axială N32 şi forţa tăietoare T32 rămân constante pe
porţiunea 32 în timp ce momentul de încovoiere M i32 variază liniar de la zero la
valoarea maximă.

Observaţie importantă
Se observă că forţa tăietoare care se dezvoltă în secţiunea aflată la stânga secţiunii

11
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

unde se aplică forţa înclinată F , are o valoare diferită faţă de forţa tăietoare care se
dezvoltă la dreapta acestei secţiuni. Diferenţa dintre cele două valori este egală cu
componenta verticală a forţei înclinate F . Acest lucru arată importanţa calculării
forţei tăietoare în fiecare parte a secţiunii unde acţionează o forţă concentrată
perpendiculară pe grindă.

Există câteva cazuri particulare ale exemplului de mai sus (fig. 2.7).

 Cazul 1:   90
4 1
 Cazul 3:   90  ; a  l ; b   l
3 3

a.
l
 Cazul 2:   90  ; a  b  .
2
c.

b.
Fig. 2.7

Exemplul 2.2
Trasaţi diagramele de forţe tăietoare T şi momente de încovoiere M i pentru grinda
solicitată de momentul concentrat M 0 ca în figura 2.8.

12
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

Rezolvare:
În primul rând se calculează
reacţiunile din legăturile mecanice
utilizând ecuaţiile de echilibru static
corespunzătoare diagramei corpului liber
pentru întreaga grindă:

  M1  0; Y3  l  M 0  0;

 M 3  0; Y1  l  M 0  0,
Fig. 2.8
M0
care conduce la Y3  Y1  .
l
 Porţiunea 12
Considerând secţiunea oarecare a grinzii aflată la distanţa x faţă de capătul 1 şi
privind de la stânga la dreapta (se utilizează convenţia I de semne), se pot calcula:
M0
- T12  Y1   ;
l

 x  0; M i1  0;

- M i12  Y1  x    a
 x  a; M i 2   l M 0 .
Se observă că forţa tăietoare rămâne constantă şi pozitivă în timp ce momentul
a
de încovoiere creşte liniar de la zero la M i 2   M 0 .
l

 Porţiunea 23
Considerând secţiunea oarecare a grinzii aflată la distanţa x faţă de secţiunea 2
şi privind de la stânga la dreapta (se utilizează convenţia I de semne), se pot calcula:
M0
- T23  Y1   ;
l

13
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

 b
 x  0; M i 2  M 0 ;
- M i 23  Y1x  a   M 0    l
 x  a; M i 3  0.
Se observă că forţa tăietoare rămâne constantă şi negativă în oricare secţiune a grinzii
b
de pe porţiunea 23 iar momentul de încovoiere scade liniar de M i 2  M 0 la zero.
l
Diagrama de forţe tăietoare T şi
diagrama momentelor de încovoiere M i
se prezintă în figura 2.8.
Se remarcă faptul că dacă un moment
concentrat este aplicat într-o secţiune a
grinzii, un salt brusc are loc în diagrama
de momente de încovoiere M i . Saltul
este egal ca valoare cu momentul
concentrat şi are acelaşi sens cu acesta.
Un caz particular al exemplului prezentat
este cazul din figura 2.9 în care
momentul concentrat M 0 este aplicat la
Fig. 2.9 mijllocul grinzii a  b  l 2 .

Exemplul 2.3
Trasaţi diagramele de forţe tăietoare T şi momente de încovoiere M i pentru grinda
rezemată la capete, solicitată de o forţă uniform distribuită p ca în figura 2.10.

Rezolvare:
Datorită simetriei geometrice şi a
simetriei încărcării, reacţiunile sunt:
1
Y1  Y2  pl.
2
Se consideră o secţiune arbitrară aflată la
distanţa x faţă de capătul 1 al grinzii şi
privind de la stânga la dreapta (vezi
diagrama de forţe aplicate pe porţiunea din
stânga în Fig. 2.10). Utilizând convenţia I
Fig. 2.10 de semne, eforturile secţionale sunt:

14
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

 1
1  x  0 ; T1  pl ;
T12  Y1  px  pl  px   2
2 1
 x  l ; T2   pl ;
 2
 x  0; M i1  0;
 2
x 1 1 2  l 1 l 1 l 1
M i12  Y1x  px   pl  x  px   x  ; M i max  pl   p   pl 2 ;
2 2 2  2 2 2 2 2 8
 x  l ; M i2  0 .

Se observă că momentul de încovoiere M i este o funcţie de gradul al doilea. Acest

lucru înseamnă că diagrama de momente de încovoiere M i este o parabolă iar
diagrama de forţe tăietoare T este o linie oblică. Câtă vreme forţa tăietoare este egală
cu zero T  0 la mijlocul grinzii, momentul de încovoiere are o valoare extremă
M i max în această secţiune conform relaţiei diferenţiale dintre forţa tăietoare şi
 d Mi 
momentul de încovoiere  T  .
 d x 

Exemplul 2.4
Trasaţi diagramele de forţe tăietoare T şi momente de încovoiere M i pentru grinda
rezemată la capete, solicitată ca în figura 2.10.

Rezolvare:
Mai întâi, se calculează reacţiunile:
1
Y1  Y3  pl.
4
Eforturile secţionale se calculează
după cum urmează:

Fig. 2.11

15
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

 porțiunea de grindă 1-2

 1
1  x  0; T1  4 pl ;
T12  Y1  px  pl  px  
4 l 1
 x  ; T2   pl ;
 2 4


 x  0; M i1  0;
 2
x 1 1  l 1 l 1 l 1 2
M i12  Y1x  px   pl  x  px 2   x  ; M i  pl   p   pl
2 4 2  4 4 4 2  4  32
 l 1 l 1 l
2
 x  ; M i 2  pl   p   0.
 2 4 2 2 2

 porțiunea de grindă 3-2

 1
1  x  0 ; T3  pl ;
T32  Y3  px  pl  px   4
4 l 1
 x  ; T2   pl ;
 2 4


 x  0; M i 3  0;
x
M i 32  Y3 x  px   2
2  l 1 l 1 l 1 2
  x  ; M i   pl   p    pl ;
1 1 2
  pl  x  px  4 4 4 2 4 32
4 2  l 1 l 1 l
2
 x  ; M i 2   pl   p   0.
 2 4 2 2 2

Diagramele de forte tăietoare T și de momente de încovoiere M i se prezintă în

figura 2.11.

Observații
Analizând ultimele două exemple se observă că:
 În secțiunea aflată pe axa de simetre, eforturile secționale sunt T  0 și
M i  0 datorită simetriei geometrice și de încărcare. Mai mult, diagrama de
forte tăietoare T este antisimetrică iar diagrama de momente de încovoiere
M i este simetrică față de axa de simetrie (fig. 2.10).
 Dacă o bară este simetrică din punct de vedere geometric și antisimetric
încărcată, atunci eforturile secționale sunt T  0 și M i  0 la nivelul
secțiunii aflate în axa de antisimetrie. Mai mult, diagrama de forțe tăietoare

16
 Camelia Cerbu – Rezistenţa Materialelor

T este simetrică iar diagrama de momente de încovoiere M i este

antisimetrică iar față de axa de antisimetrie (fig. 2.11).

1.4. Diagrama de momente de torsiune M t

Se spune că o bară (arbore) este solicitat la torsiune dacă la nivelul oricărei secțiuni a
arborelui se dezvoltă un moment pe direcția axei longitudinale a acestuia.
Exemplul 2.5
Să se reprezinte grafic diagrama de momente de torsiune M t pentru bara din figura
2.12.
Rezolvare: Diagrama de momente de
torsiune M t se calculează pe porțiuni:

 Porțiunea 1-2
Se consideră o secțiune arbitrară aflată la
distanța x față de capătul 1 (fig. 2.12).
Momentul de torsiune care se dezvoltă la
nivelul secțiunii oarecare se calculează
după cum urmează:
M
M t 12  m0  x  2 0 x ;
a
 for x  0; M t 1  0;

x  0, 2a   
for x  2a; M  4M .
Fig. 2.12  t2 0

Se observă că momentul de torsiune este o funcție liniară. Astfel, diagrama M t este o

linie dreaptă oblică (fig. 2.12).
 Porțiunea 2-3
Momentul de torsiune care se dezvoltă în secțiunea arbitrară aflată între secțiunile
2 și 3 poate fi calculat astfel:
M0
M t 23  m0  2a  3M 0  2  2a  3M 0  M 0 ,
a
care reprezintă o valoare constantă. Diagrama de momente corespunzătoare acestei
porțiuni este o linie paralelă cu linia de referință (fig. 2.12).
 Porțiunea 3-B
Momentul de tosiune care se dezvoltă pe această porțiune este:

17
 Cap. 2. Diagrame de eforturi secţionale

M0
M t 3B  m0  2a  3M 0  2M 0  2  2a  5M 0   M 0 .
a
Diagrama de momente de torsiune M t se prezintă în figura 2.12.

18