CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFETELOR PLANE

MOMENTE DE INERTIE. MODULE DE REZISTENTA. RAZE DE INERTIE.

In relaţiile de calcul ale tensiunilor din secţiunile transversale ale elementelor de rezistenţă
solicitate, precum şi în formulele de calcul a deformaţiilor acestora, intervin o serie de mărimi,
numite caracteristici geometrice. În cazul barelor drepte solicitate numai de efort axial (de
întindere sau compresiune), caracteristica geometrică este aria A a secţiunii transversale a barei.
În cazul elementelor de rezistenţă solicitate la torsiune sau la încovoiere pură, caracteristicile
geometrice care intervin, depind atât de mărimea ariei, forma secţiunii cât şi de poziţia suprafeţei
secţiunii faţă de planul forţelor exterioare.
În calculul de rezistenţă sau de rigiditate ale elementelor de rezistenţă solicitate, intervin
în principal următoarele caracteristici geometrice ale suprafeţei secţiunii transversale: •
momentele statice,
• momentele de inerţie
- axiale (notate cu Iy, Iz). Aceste momente nu pot fi decât strict pozitive.

- centrifugale (notate cu Iyz). Aceste momente pot fi pozitive, negative sau nule.
- polare (notate cu Ip). Acestea nu apar decât în cazul barelor de secţiune circulară sau inelară.
Acceste mpmente nu pot fi decât pozitive.
• raze de inerţie (giraţie) (notate cu iy, iz)
• modulele de rezistenţă (notate cu Wy, Wz).
Momentele de inerţie principale I1 şi I2, se determină din relaţia:
I y+Iz 1 2
I 1,2= ± ( I y −I z ) + 4 I 2yz
√
2 2

Prin definiţie,
❑ ❑ ❑ ❑ ❑
I y =∫ z 2 dA ; I z =∫ y 2 dA ; I yz =∫ yz dA ; I p=∫ r 2 dA=∫ ( y 2 + z 2 ) dA
A A A A A

❑ ❑
S y =∫ z dA ; S z=∫ y dA ;
A A

Iy I I
W y= ; W z= z , W p = p
z max y max 0,5 d

Iy
‚ iz = I z
i y=
√ A √A
în care zmax respectiv ymax reprezintă maximul distanţei măsurate pe z sau y de la centrul de
greutate al secţiunii la una din fibrele extreme. Momentele de inerţie se exprimă în [mm 4],
momentele statice, în [mm3], modulele de rezistenţă, în [mm3], iar razele de inerţie în [mm].
Momentul static al unei suprafeţe faţă de o axă, este egal cu produsul dintre aria acelei suprafeţe
şi distanţa de la centrul de greutate al suprafeţei până la axa respectivă.

Pentru calculul suprafeţelor compuse se aplică relaţia lui STEINER, conform căreia:
n n
2
I y =∑ I yi + ∑ ( z i−z G ) ∙ A i
i=1 i=1

n n
2
I z =∑ I zi + ∑ ( y i− y G ) ∙ A i
i=1 i=1

n n
I yz =∑ I yzi+ ¿ ∑ ( y i− y G ) ( z i−z G ) ∙ A i ¿
i=1 i =1

Dacă suprafaţa pentru care se calculează momentul de inerţie centrifugal I yz are cel puţin
o axă de simetrie, momentul de inerţie centrifugal este nul.

Calculul momentelor de inerţie al suprafeţelor elementare

a) Dreptunghiul
b
b ∙h 3 h ∙ b3
I y= Iz=
y 12 12
h

b) Cercul
π d4 π d4
y I y =I z = I p=
d 64 32

z
 b
b h3 h b3
c) Triunghiul dreptunghic
y I y=
36
Iz=
36
h

Pentru determinarea principalelor caracteristici geometrice ale suprafeţelor plane,

caracteristici care întră în calculul de rezistenţă şi rigiditate ale diferitelor elemente de rezistenţă,
este bine să se parcurgă următoarele etape:
a) Prima etapă constă în determinarea centrului de greutate al suprafeţei pentru a cunoaşte
pe unde trec direcţiile centrale (şi ulterior cele principale) de inerţie. Pentru determinarea
centrului de greutate al suprafeţei, se procedează astfel:
- ne alegem un reper fix, denumit pol; dacă suprafaţa are o axă de simetrie polul se va găsi
pe această axă, pe fibra superioară.
- împărţim suprafaţa compusă pe care o avem în suprafeţe simple (pătrat, dreptunghi, cerc,
triunghi etc.) la care să se cunoască aria suprafeţei şi poziţia centrului de greutate, calculată ca
distanţă dintre polul P şi centrul de greutate al fiecărei suprafeţe simple.
- notăm suprafeţele simple stabilite, cu 1, 2, 3, ...,
- poziţionăm centrul de greutate al suprafeţelor simple şi le notăm cu G 1, G2, G3, ... etc.
- pentru calculul poziţiei centrului de greutate se aplică relaţiile:
n n

∑ Ai z i ∑ A i yi
z G= i=1n ; y G = i=1n
∑ Ai ∑ Ai
i=1 i=1

Dacă suprafaţa prezintă gol, în calculul ariei suprafeţei cât şi al momentelor de inerţie, în faţa
expresiei corespunzătoare figurii cu gol se pune semnul minus.

Aplicaţie. Pentru suprafaţa din figura alăturată să se determine:

a) poziţia centrului de greutate;
P b) Iy, Iz, Iyz;
c) Wy, Wz;
d) iy, iz.
Suprafaţa are o axă de simetrie deci polul P se
alege pe axa Oz (axa verticală), pe fibra
superioară. Se descompune figura într-un
dreptunghi orizontal şi două dreptunghiuri
verticale.
 ∑ Ai z i = 160 ∙30 ∙ 15+2 ∙30 ∙ 120∙ 90
Se aplică relaţia: z G= 160∙ 30+2 ∙30 ∙ 120
= 60 mm
∑ Ai
yG = 0 deoarece suprafaţa are o axă de simetrie, iar polul a fost ales pe acea axă.
Aplicând formula lui Steiner,rezultă:
160∙ 303 30 ∙ 1203 ( 2 2
I y= + 2∙ + 15−60 ) ∙160 ∙ 30+2∙ ( 90−60 ) ∙ 30 ∙120
12 12

de unde rezultă Iy = 2772·104 mm4 > 0

30 ∙ 1603 120 ∙30 3 2

Iz= +2 ∙ +2 ∙ ( 30+15 ) ∙ 30∙ 120
12 12

de unde rezultă: Iz = 2536·104 mm4 > 0

Momentul de inerţie centrifugal Iyz = 0 deoarece suprafaţa are o axă de simetrie.
I y 2772 ∙10 4
W y= = =308 ∙103 mm3
z max 90
I 2536 ∙ 104
W z= z = =317 ∙ 103 mm3
y max 80
Razele de inerţie vor fi:
4
Iy
= 2772 ∙10 =48,06 mm
i y=
√ √
A 12000
2536 ∙ 104
iz =
√ 12000
=45,97 mm