1

7. Încovoierea oblică
7.1 Definirea solicitării

O secţiune a unei grinzi este solicitată la încovoiere oblică dacă direcţia

vectorului moment încovoietor nu coincide cu nici o axă principală de inerţie .
Încovoierea oblică se numeşte pură dacă forţa tăietoare este nulă. Dacă în
secţiune există şi forţă tăietoare şi vectorul ei este înclinat faţă de axele
principale de inerţie, este vorba de încovoiere cu tăiere oblică.
Astfel, în cazul încovoierii cu tăiere oblice, există cele două
componente ale momentului încovoietor, My – după axa Oy, Mz – după axa Oz,
ambele cu originea în centrul de greutate al secţiunii şi cele două componente
ale forţei tăietoare, Qz – după axa Oz, Qy – după axa Oy ambele cu originea în
centrul de tăiere al secţiunii (Fig. 7.1).
Observaţie
Planele în care acţionează încărcările trebuie să cuprindă axa centrelor
de tăiere a grinzii. În caz contrar, peste solicitarea de încovoiere cu tăiere se
suprapune cea de răsucire.

Fig. 7.1

S– centrul de greutate al secţiunii transversale prin grindă

M– centrul de tăiere al secţiunii
Oy, Oz – axe de inerţie principale ale secţiunii
 2

În practică se întîlneşte această solicitare în două cazuri de încărcare:

1º Încărcările acţionează în cele două plane principale de inerţie ale grinzii
( sau în plane paralele cu acestea, dacă axa centrelor de tăiere nu coincide cu
axa grinzii).
Acest caz se prezintă în fig. 7.2 .

Fig. 7.2 Fig. 7.3

Ginda simplu rezemată din figură are secţiunea dreptunghiulară (S ≡ M).

Ea este încărcată în planul xOz (vertical) cu forţa concentrată V şi în planul xOy
(orizontal) cu forţa H .
Ambele forţe sunt perpendiculare pe axa Ox a grinzii ( forţa axială este nulă ).
Calculul static se va face separat în cele două plane de inerţie principale
ale grinzii. Se construiesc astfel diagramele Qz şi My în planul xOz, (efectul
forţei V) şi diagramele Qy şi Mz în plaul xOy, (efectul forţei H).

Fig. 7.4 Fig. 7.5

 3

Eforturile şi componentele lor din

secţiunea transversală a-a sunt puse în
evidenţă în Fig. 7.6

Fig. 7.6

2º Încărcările, normale la axa grinzii, sunt cuprinse într-un singur plan.

Acesta nu coincide cu nici unul dintre planele principale de inerţie ale grinzii
dar conţine axa centrelor de tăiere (Fig. 7.7).

Fig. 7.8 Fig. 7.9

Diagramele de eforturi se pot construi

în planul forţelor (Fig. 7.9).
Aşa cum se vede în Fig.7.10, într-o
secţiune transversală a-a , linia forţelor
( intersecţia dintre planul forţelor şi
secţiunea transversală) este înclinată cu
un unghi α faţă de axa principală de
inerţie Oz ( trece prin centrul de tăiere).
Vectorul forţă tăietoare este dirijat în
lungul liniei forţelor iar vectorul
moment încovoietor va fi perpendicular
pe aceasta.
Fig. 7.10
 4

Descompunând eforturile rezultante dintr-o secţiune transversală , Q şi MB ,

după axele de inerţie principale ale acesteia, se obţin componentele Qz , Qy
respectiv My Mz .

Qz = Q cosα My = MB cosα

Qy = Q sinα Mz = MB sinα

De obicei, în calcule, încărcarea din planul înclinat se descompune în

componente cuprinse în planele de inerţie principale. Astfel, cazul 2º se reduce
la cazul 1º de încărcare.

pz = p cosα
py = p sinα

Fig. 7.11

Cu aceste componente, se construiesc diagramele eforturilor Qz , Qy , My , Mz.

Fig. 7.12 Fig. 7.13

 5

Eforturile din secţiunea transversală a-a

sunt puse în evidenţă în Fig. 7.14.

Fig. 7.14

Ar putea exista şi un caz mai general , dacă pe grindă acţionează mai

multe încărcări, cu orientări diferite ( unele în planele principale de inerţie,
altele în plane înclinate faţă de acestea – dar forţele trebuie să fie perpendiculare
pe axa grinzii şi liniile forţelor să treacă prin centrul de tăiere al secţiunii
transversale). Şi acest caz se reduce la cazul doi de încărcare.

7.2 Calculul tensiunilor normale σx. Axa neutră

Se consideră o secţiune a unei grinzi solicitată la încovoiere oblică (Fig.

7.15). Vectorul moment încovoietor MB este înclinat cu unghiul α faţă de axa de
inerţie principală Oy. Componentele lui după cele două axe de inerţie principale
sunt My = MB cos α şi Mz = MB sin α .Pe o arie infinit mică, dA, de coordonate
y şi z, tensiunea normală rezultantă este σx dA.

Fig. 7.15 Fig. 7.1

 6

Calculul tensiunii normale într-un punct de coordonate y şi z al secţiunii

se efectuează prin suprapunerea efectelor celor două componente ale
momentului încovoietor (principiul independenţei acţiunii forţelor). Formula
lui Navier se aplică succesiv.
Acţiunea încărcărilor din planul xOz tinde să rotească secţiunea
transversală în jurul axei Oy. Solicitarea este de încovoiere dreaptă cu axa
neutră Oy şi momentul încovoietor My. Într-un punct situat la distanţa z de axa
neutră, tensiunea normală se calculează cu relaţia:
‫ۻ‬ ‫ܡ‬

‫  ܡ ܠ‬ 
‫ܡ‬
Acţiunea încărcărilor din planul xOy tinde să rotească secţiunea
transversală în jurul axei Oz. Este vorba de încovoiere dreaptă cu axa neutră Oz
şi momentul încovoietor Mz . Într-un punct situat la distanţa y de axa neutră,
tensiunea normală se calculează cu relaţia:

‫ۻ‬ ‫ܢ‬

‫  ܢ ܠ‬ 
‫ܢ‬

Suprapunând efectele, se obţine relaţia de calcul a tensiunii normale într-un

punct de coordonate y şi z , al secţiunii transversale .

ࡹ ࡹ ‫ܡ‬ ‫ܢ‬
࢞  ࢞ ࢟ ࢞ ࢠ ࢞ 
 
‫ܡ‬ ‫ܢ‬
Relaţia arată că tensiunea
௫ este distribuită liniar pe secţiunea transversală.
De fapt ea este ecuaţia unui plan (variabilele
௫ , y,z ) care conţine toate
vârfurile vectorilor
௫ – planul Navier. Intersecţia lui cu planul secţiunii
transversale este axa neutră (
௫  0).

Ecuaţia axei neutre se obţine deci anulând expresia de calcul a tensiunii

௫ .

௫  0

௬ ௭
   0
௬ ௭

௬ ௭
   
௬ ௭

ࡹࢠ ࡵ࢟
   y a)
ࡹ࢟ ࡵࢠ
 7

S-a obţinut astfel ecuaţia unei drepte care trece prin originea sistemului de
axe ( O ≡ S ), cu coeficientul unghiular

Cu
My = MB cosα
Mz = MB sinα,
Se obţine

şi a doua formă a ecuaţiei axei neutre

Fig.7.17
b)

Înlocuind A

c)
.
La solicitarea de încovoiere oblică axa
neutră nu mai este perpendiculară pe linia
forţelor. Excepţie fac secţiunile pentru care Iy
= Iz . Pozţia ei este precizată în secţiune dacă
se cunoaşte unghiul αn pe care îl face cu axa
Oy.

Se poate demonstra că tensiunea normală

într-un punct al secţiunii, este o funcţie liniară
cu variabila distanţa de la acesta la axa neutră.
De aceea cunoaşterea poziţiei axei neutre este
importantă pentru determinarea valorilor
extreme
Fig.7.18

Practic, punctele cele mai îndepărtate de axa neutră se obţin ducând paralele la
aceasta, tangente la conturul secţiunii.
În Fig. 7.19 ele sunt notate 1 şi 2.
 8

Fig. 7.19

Observaţie

Un caz particular este acela al secţiunilor care se înscriu într-un dreptunghi

( secţiuni cu două axe de simetrie şi cu patru vârfuri care coincid cu colţurile
dreptunghiului). În cazul acestora nu mai este necesară determinarea în prealabil
a poziţiei axei neutre.Punctele cele mai solicitate din secţiune sunt două colţuri
opuse .

7.3 Proiectarea secţiunilor

În cazul acestei solicitări este necesară în general efectuarea calculului

de rezistenţă în mai multe secţiuni de-a lungul grinzii (secţiuni periculoase).
Este important de subliniat faptul că în relaţia de calcul a tensiunii
momentele încovoietoare şi trebuie luate din aceeaţi secţiune (Fig. 7.20)
 9

Pentru grinda simplu rezemată

prezentată, calculul de rezistenţă ar
trebui să se facă în secţiunile C şi D.
În ceea ce priveşte dimensionarea,
aceasta se face prin aproximaţii
succesive deoarece în relaţia

există patru parametri (Iy ,Iz , y, z)

care depind de forma şi de mărimea
secţiunii.

Fig. 7.20

Un calcul simplificat se poate face pentru secţiunile care se înscriu într-un

dreptunghi. Notând cu R valoarea la care se limitează σx
rezultă:

Unde