FUNDATII SPECIALE

Metode de calcul bazate pe modelul Winkler

cuprins 1. Modelul mediului elastic discret ( Winkler )

1.1. Stabilirea coeficientului de pat

2. Grinzi continue pe doua directii

2.1. Ipoteza nodurilor articulate 2.2. Ipoteza nodurilor incastrate

3. Metode numerice de calcul

3.1. Ipoteza nodurilor articulate 3.2. Metoda elementelor finite Bibliografia

1. Modelul mediului elastic discret ( Winkler )

Modelul Winkler asimileaza terenul cu un mediu elastic discret, reprezentat prin resoarte independente. Relatia caracteristica pentru modelul Winkler este : (1) unde : p este presiunea intr-un punct al suprafetei de contact intre fundatie si mediul Winkler; z este deformatia in acel punct; este un factor de proportionalitate intre presiune si deformatie, care caracterizeaza rigiditatea resortului, denumit coeficient de pat. In figura 1a se considera o fundatie foarte rigida, solicitata centric de o forta concentrata sau de o incarcare uniform distribuita, asezata pe un mediu Winkler. Deformatia terenului, modelat prin resoarte independente, se produce numai sub grinda incarcata, ceea ce contravine observatiilor din realitate, care arata ca deformatiile se extind si in afara zonei incarcate (figura 1b).

Figura 1

In figura 2a se considera o fundatie foarte flexibila, supusa la o incaracre uniform distribuita si asezata pe un mediu Winkler. Si in acest caz, in realitate, deformatia terenului se extinde si in afara fundatiei, fapt care nu este evidentiat de modelul Winkler (figura 2b).

Figura 2
2

In ciuda acestor limitari, avantajele care decurg din simplitatea modelului si a solutiilor matematice prevaleaza, astfel incat metodele bazate pe modelul Winkler sunt utilizate pe larg in proiectare.

1.1. Stabilirea coeficientului de pat

Coeficientul de pat, , nu este o caracteristica intrinseca a terenului de fundare, ca de pilda modulul de deformatie liniara, . Coeficientul de pat reprezinta un parametru al metodelor de calcul bazate pe modelul Winkler. Acest fapt este pus in evidenta printr-o incercare cu placa pe teren (figura 3).

Figura 3

Pentru un punct de coordonate (p,z) apartinand diagramei de incarcare-tasare, in zona de comportare cvasi-liniara, coeficientul de pat se obtine : (2) Pentru un acelasi teren, diagrama incarcare-tasare depinde de dimensiunile si rigiditatea placii. Trecerea de la coeficientul de pat, ,
3

obtinut printr-o incercare cu placa de latura Bp la coeficientul de pat, , de utilizat in cazul unei fundatii de latura B, impune introducerea unui coeficient de corelare, : (3) Terzaghi a recomandat urmatoarele expresii pentru : pentru pamanturi coezive : (4) pentru pamanturi necoezive : (
( )

(5)

In relatia (5) B se exprima in metri. Relatiile (4) si (5) sunt valabile numai in cazul incercarii cu placa de forma patrata, avand latura de 0.3 m. valorile In lipsa unor date obtinute prin incercari pe teren cu placa, pentru , se pot utiliza valorile indicate in tabelele 1 si 2.

Tabelul 1

Tabelul 2

Estimarea valorii coeficientului de pat, , in functie de modulul de deformatie liniara, , si de coeficientul lui Poisson, , ale pamantului :
( )

(6)

unde: este un coeficient functie de raportul dintre lungimea si latimea suprafetei de contact a fundatiei (conforma tabelului 3); este modulul de deformatie liniara a terenului; este coeficientul de deformatie transversala a terenului; unde a este semilatimea, iar b este semilungimea suprafetei de contact a fundatiei.

Tabelul 3

2. continue pe doua directii

2.1. Ipoteza nodurilor articulate

In aceasta ipoteza urmeaza a se repartiza pe cele doua directii doar forta concentrata Vi ce actioneaza in nodul i. Mix si Miy se transmit integral talpilor pe care actioneaza (Figura 4).

Figura 4

Se poate scrie conditia de echilibru : Vi = Vix + Viy (7)

Pentru i =1n se pot scrie n ecuatii pentru cele n noduri ale retelei de grinzi. Rezulta n ecuatii cu 2n necunoscute. Cel de-al doilea set de n ecuatii se obtine exprimand conditia de continuitate, exprimata in termeni de tasare. Se scrie relatia :
6

zix = ziy Deoarece, conform ipotezei Winkler : pix = piy

(8) , relatia (8) devine: (9)

conditie care exprima egalitatea presiunilor datorate incarcarilor Vix , Viy pe cele doua directii. Ecuatia de echilibru (7) si ecuatia de continuitate (8) exprimate pentru fiecare nod, formeaza sistemul de 2n ecuatii cu 2n necunoscute, prin rezolvarea caruia se determina incarcarile pe noduri. Dupa determinarea incarcarilor pe noduri, fiecare din talpile retelei se calculeaza ca talpa continua pe o singura directie, determinand diagramele M si T necesare pentru dimensionarea acestora.

2.2. Ipoteza nodurilor incastrate

In aceasta ipoteza urmeaza a se repartiza pe cele doua directii atit forta concentrata Vi , cat si momentele Mix si Miy (Figura 4). Momentele incovoietoare se descompun in momente care determina incovoierea grinzii pe care actioneaza si momente care produc torsiunea grinzii pe directie transversala. Ecuatiile de echilibru pentru nodul i sunt : Vi = Vix + Viy Mix = Mix_incovoiere + Miy_torsiune Miy = Miy_incovoiere + Mix_torsiune Rezulta 3n ecuatii cu 6n necunoscute. Celelalte 3n ecuatii se obtin din conditiile de continuitate, care exprima egalitatea sagetilor (tasarilor) cat si a rotirilor si anume : (10)

 sageata (tasarea) grinzii longitudinale (directia x), in nodul i, trebuie sa fie egala cu sageata (tasarea) grinzii transversale (directia y), in nodul i. rotirea din incovoiere a grinzii longitudinale (directia x), in nodul i, sa fie egala cu rotirea din torsiune a grinzii transversale (directia y), in nodul i. rotirea din incovoiere a grinzii transversale (directia y), in nodul i, sa fie egala cu rotirea din torsiune a grinzii longitudinale (directia x), in nodul i.

3.

Metode numerice de calcul

3.1. Metoda diferentelor finite

Eforturile sectionale in grinda de fundare pot fi calculate utilizand metoda diferentelor finite. Metoda se poate aplica la grinzi continue, pentru orice numar de stalpi care aduc la fundatie forte axiale si momente incovoietoare concentrate. Panta fibrei medii deformate a grinzii de fundare in sectiunea i (Figura 5) se poate exprima in diferente finite cu relatia : ( ) ( ) ( ) (11)

Pentru aceeasi sectiune i se poate determina valoarea celei de-a doua derivate a tasarii z, obtinandu-se urmatoarele relatii : ( )
( )

( (12)

Pentru cazul general (n sectiuni de calcul), expresiile derivatei de ordinul II si, respectiv, de ordinul III se scriu sub forma :
8

(13)

Expresiile derivatelor din ecuatiile (13) permit determinarea valorilor eforturilor sectionale, prin utilizarea relatiilor :
( )

( (

) )

(14)

Pentru rezolvare este recomandat ca numarul de intervale sa fie limitat la 10. Un numar mai mic decat 10 conduce la rezultate gresite, iar unul mai mare decat 10 va mari volumul de calcul, dar nu si precizia solutiei rezultate. Din considerente legate de rezolvarea numerica se recomanda ca constant. sa fie

Metoda diferentelor finite aplicata la grinzi continue de fundare, rezemate pe un mediu elastic, de tip Winkler, necesita scrierea relatiilor care exprima momentul incovoietor in fiecare sectiune i, moment incovoietor egal cu zero la capetele grinzii si, respectiv, a relatiei care exprima egalitatea intre fortele ce actioneaza pe directie verticala. Se obtin 11 ecuatii cu 11 necunoscute pentru valorile z. Rezolvarea sistemului de ecuatii permite determinarea eforturilor sectionale M si T prin utilizarea relatiilor (14).

Figura 5

3.2. Metoda elementelor finite

Metoda elementelor finite utilizeaza relatia : (15) pentru fiecare nod al structurii analizate (figura 6) considerand, in prealabil, ca exista o discretizare in elemente finite a acesteia. Relatia exprima egalitatea intre fortele nodale externe, , si fortele care actioneaza pe elemente, , prin intermediul constantei . Notatiile si sunt utilizate pentru forte si momente incovoietoare.

10

Figura 6

Pentru toate nodurile structurii analizate se poate scrie relatia matriceala : P (16)

Pentru deformatiile elementelor (definite de doua noduri) , e, si deplasarile nodale externe, X, se poate scrie ecuatia matriceala : (17) e si X pot reprezenta rotatii (exprimate in radiani) sau translatii. Matricea B reprezinta matricea A transpusa, ceea ce conduce la rescrierea relatiei anterioare sub forma : (18)

11

Intre fortele care actioneaza pe elemente si deformatiile acestora poate fi scrisa relatia matriceala : (19) Relatiile (16), (17) si (18) reprezinta ecuatiile fundamentale in analiza grinzilor de fundare cu metoda elementelor finite. Prin utilizarea relatiilor anterioare, pentru obtinerea deplasarilor nodale externe, se utilizeaza exprimarea matriceala de forma : ( unde matricea ) (20)

poarta numele de matrice globala.

12

Bibliografia BEAMS ON ELASTIC FOUNDATION THE SIMPLIFIED CONTINUUM APPROACH by IANCU-BOGDAN TEODORU Bnu V. - Statica Stabilitatea i Dinamica Construciilor. I.C.B. 1988 Gherghiu, Al. - Statica Construciilor. Vol. 1. Structuri static determinate. Amariei, C. I., a Statica construciilor, teorie i aplicaii, Ed., UT D. Arnold and F. Brezzi, Mixed and nonconforming nite element methods: implementation, postprocessing and error estimates, RAIRO Modl. Anal. Numr., 19 (1985), pp. 732. F. Brezzi, J. Douglas, Jr., R. Durn, and M. Fortin, Mixed nite elements for second order elliptic problems in three variables, Numer. Math., 51 (1987), pp. 237250. F. Brezzi, J. Douglas, Jr., and L. D. Marini, Two families of mixed nite elements for second order elliptic problems, Numer. Math., 47 (1985), pp. 217235

13