Betonul

Pințea Cătălina-Nicoleta Utilizarea betonului in domeniul constructiilor
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE
UTILIZAREA BETONULUI ÎN
DOMENIUL CONSTRUCȚIILOR
Student
Nume prenume
Pințea Cătălina-Nicoleta
1
BRAȘOV
2020
CUPRINS
1.Generalități.............................................................................................................................3
1.1.Istorie.......................................................................................................................4
1.2.Compoziție................................................................................................................5
1.3.Aditivi........................................................................................................................5
2.Prepararea betonului................................................................................................................7
3.Caracteristici..............................................................................................................................8
3.1.Caracteristicile betonului proaspăt...........................................................................9
3.2.Caracteristicile betonului întărit...............................................................................11
4.Caracteristicile fizice ale betonului...........................................................................................12
5.Caracteristicile mecanice ale betonului....................................................................................13
6.Rezistențe mecanice ale betonului...........................................................................................14
7.Clasificare..................................................................................................................................15
8.Betoane speciale.......................................................................................................................20
9.Betoanele obișnuite..................................................................................................................22
10.Produse din beton...................................................................................................................23
11.Încercări nedistructive ale betonului.......................................................................................25
12.Punerea în opera a betonului..................................................................................................26
13.Standarde.................................................................................................................................28
14.Bibliografie...............................................................................................................................29
1.Generalități
Betoanele sunt produse artificiale cu aspect de conglomerat care se obțin în urma întăririi unor
amestecuri bine omogenizate de liant, apă și agregate, eventual aditivi. Amestecul de liant și
2
apă formează o pastă care, în urma unor procese fizico-chimice, se întărește transformându-se
într-o substanță solidă care leagă între ele granulele de agregat, dând astfel caracterul de
monolit al betonului. Betonul prezintă o bună rezistență la solicitarea de compresiune, dar la
solicitarea de tracțiune rezistența betonului este mult mai scăzută (aproximativ de 10 ori mai
mică decât cea la compresiune). Din acest motiv pentru a îmbunătăți comportarea materialului
la diferite tipuri de solicitări betonul poate fi armat cu diferite produse din oțel.
In compoziţia mortarelor se foloseşte, ca agregat, nisip (<7,1mm); pentru betoane, agregatul
este constituit din nisip şi pietriş, iar uneori şi bolovani.În compoziţia betoanelor şi mortarelor
pot intra, în proporţii mai reduse, alte materiale pulverulente (zguri, cenuşi, etc.), numite
adaosuri şi o serie de substanţe numite aditivi , care modificã, în sensul dorit, unele dintre
caracteristicile fizico-mecanice.
Ca și alte materiale, betonul are proprietatea de a se dilata la temperaturi ridicate.
În industria construcțiilor, betonul, și în special cel armat și precomprimat, reprezintă
principalul material de construcții, folosit la structuri, datorită avantajelor pe care le are:
durabilitate, executarea elementelor de contrucții sub orice formă, rezistență la foc, caracterul
monolit și masivitatea construcțiilor, costul redus.
Acest lucru face ca betoanele să fie materiale foarte variate în ce privește proprietățile lor
tehnice, modul de fabricare și punere în lucru. În funcție de modul de armare se clasifică în:
 beton cu armătura flexibilă;
 beton cu armătura rigidă;
 beton precomprimat.
Se definesc douã stãri în care betoanele se pot afla :
1. beton proaspãt , care descrie starea amestecului din momentul introducerii apei
(momentul din care pot începe reacţiile de hidratare ale liantului), pânã la începerea
prizei acestuia (amestecul poate fi pus în operã);
2. beton întãrit ,care începe odatã cu terminarea prizei (se produc fenomenele specifice
fazei de întãrire a liantului)
Structura idealã a unui beton de ciment, în stare proaspãtã,ar fi reprezentatã de o reţea
formatã din granulele de agregat,învelite într-un strat subţire de pastã constituitã din
granulele de ciment şi apa strict necesarã hidratãrii acestora.
Structura astfel formatã ar trebui sã fie total compactã (C=100%).Dupã punerea în operã a
betonului proaspãt, în mortar, se produce sedimentarea granulelor,deasupra sedimentului
acumulându-se apa liberã şi aerul care au fost incluse în structura betonului, la amestecare
Structura betonului întãrit poate fi consideratã ca un sistem dispers, constituit dintr-o
matrice (mortarul întãrit), în care se aflã dispersate granulele de pietriş. Aderenţa fazelor
se realizeazã atât prin ancorarea mecanicã a matricei în asperitãţile suprafeţei granulelor
de gregat, cât şi prin chemosorbţia componentelor cimentului hidratat, pe suprafaţa
agregatului.
3
fig. 1
Betonul întãrit este, deci, un material compozit cu structurã macro-eterogenã şi caracter
pseudosolid , cuprinzând cele trei stãri de agregare:
 starea solidã , constituitã din granulele de agregat, din granulele de ciment (hidratate
superficial) şi din formaţiunile cristaline de hidratare a cimentului;
 starea lichidã , constituitã din apa legatã chimic, din apa legatã fizic (absorbitã în
geluri şi adsorbitã pe faza solidã) şi din apa liberã;
 starea gazoasã , constituitã din aerul inclus în structurã şi din vaporii de apã aflaţi în
pori
1.1.Istorie
Betonul a fost inventat de romani pentru numeroasele structuri impresionante pe care le
construiau, iar un bun exemplu este Panteonul din Roma, construit în 126. Totuși, mulți
istorici consideră că originea betonului este chiar mai veche și fac referire la diverse structuri
construite în Siria și nordul Iordaniei în jurul anului 6500 î.Hr. De-a lungul timpului,
combinațiile de apă, nisip și rocă au fost imbunătătite și modificate pentru a deveni parte a
multor materiale din betonul modern de astăzi
fig. 2
1.2.Compozitie
Betonul este un material compozit, format prin amestecarea a trei ingrediente de bază: apă,
agregat (rocă, nisip sau pietriș) și ciment. Contrar unor zvonuri greșite, betonul și cimentul nu
4
sunt același lucru, însă cimentul este o componentă importantă a betonului. Cimentul, în
general sub formă de pulbere, actionează ca agent de legare atunci când este amestecat cu apă
și agregate. Combinația obținută, acest amestec de beton, va fi turnată în cofraje , unde se va
întări și va căpăta formă finală. Betonul este un material ușor de fabricat și foarte versatil, ce
poate fi modelat și turnat în aproape orice formă. Deoarece este un material plastic în starea sa
proaspătă, matrițe de diferite dimensiuni și forme sau cofraje sunt utilizate pentru a oferi o
diversitate de forme : dreptunghiulare, circulare, curbe etc
fig.3
1.3.Aditivi
Aditivii sunt folosiți în construcții fie în industria vopselelor, fie pentru a îmbunătăți
adeziunea sau pentru a accelera întărirea betonului. Construcții faimoase, ca turnul The Shard
din Londra sau Burj Khalifa din Dubai, au la baza structuri de beton realizate cu aditivi de
beton de ultimă generație.
În realizarea construcțiilor care au nevoie de rezistență îndelungată – grinzi pentru cai ferate și
poduri, tuburi de canalizare, clădiri – folosirea aditivilor este esențială, betonul aditivat având
calități superioare.
Aditivii sunt soluții adăugate la prepararea betonului (alături de ciment, apă, agregate), înainte
sau în timpul omogenizării, cu scopul îmbunătățirii proprietăților acestuia. Alegerea aditivului
potrivit trebuie să țînă cont de condițiile meteorologice din timpul lucrărilor de construcții,
existând soluții rezistente la temperaturi foarte scăzute sau, dimpotrivă, aditivi recomandați
pentru vremea caldă.
Cât de eficient este un aditiv depinde nu doar de calitatea acestuia, ci și de dozajul folosit în
amestecul pentru obținerea betonului, conform recomandărilor producătorilor.
Aditivii se dizolvă în apa de amestecare şi pot fi grupaţi înurmãtoarele clase:

5
 aditivi tensioactivi;
 aditivi modificatori de prizã şi/sau întãrire;
 aditivi antigel
Aditivi tensioactivi
In funcţie de acţiunea lor asupra amestecului de betonproaspãt, aditivii tensioactivi se

grupeazã în:
 aditivi fluidizanţi (plastifianţi, dispersanţi)->substanţe macro-moleculare, cu grupãri

cu polaritãţi diferite. care se adsorb pe granulelede ciment, grupãrile, rãmase spre apã,
hidrolizându-se puternic şiprovocând dispersia electrostaticã a micelelor astfel
formate. Seîmpiedicã, aglomerarea particulelor de ciment şi se asigurã o mai
bunãdistribuţie a cimentului şi apei în betonul proaspãt.
 mãresc fluiditatea betonului, respectiv, permit reducereadozajului necesar de apã de

amestecare (reducerea A/C)
 favorizeazã hidratarea granulelor de ciment;
 realizeazã distribuţia mai uniformã a porilor în structura matriceişi deplaseazã spectrul

dimensiunilor porilor spre valori mici.
 aditivi antrenatori de aer ->substanţe tensioactive care stabilizeazăaerul inclus la

malaxare, sub formă de bule fine de aer oclus.
 aditivi micşti->realizează ambele acţiuni.
 Tipuri de aditivi
• Aditivii reducatori de apă

Aditivii reducători de apă sunt utilizați pentru reducerea cantității de ciment și de apă necesare
la obținerea betonului și pentru a crește nivelul de tasare. Folosind acest tip de aditivi,
cantitatea de apă este diminuată cu 5-10%. Un dezavantaj este faptul că durata în care betonul
poate fi prelucrat se scurtează astfel, fiind necesară o punere în opera mai rapidă decât în
cazul betonului neaditivat.
Aditivi modificatori de priza/intarire
• Aditivii întârzietori de priză

Priza pastei de ciment poate fi întârziată prin adăugarea unui astfel de aditiv, procedeu util
atunci când se betonează la temperaturi ridicate, care determina scurtarea timpului normal de
priză. Aditivii intarzietori de priză au și rolul de a preveni îmbinările neconsolidate.
Spre deosebire de aditivii reducători de apă, acești aditivi prelungesc perioada în care betonul
se menține proaspăt și poate fi transportat și folosit.
• Aditivii acceleratori de priză
Acești aditivi accelerează priza și întărirea betonului și sunt utili atunci când sunt necesare
lucrări rapide, sau în timpul iernii, la temperaturi variind între -2 și -4 grade Celsius, când pot
fi folosiți alături de soluții anti-îngheț. Acceleratorii oferă posibilitatea finisării suprafeței
betonului la scurt timp după turnare.
Cel mai cunoscut aditiv pentru accelerarea prizei, folosit vreme îndelungată, este clorură de
calciu, dar în ultimii ani au fost dezvoltate o serie de soluții moderne și mai eficiente.
• Aditivii plastifianți
6
Atât aditivii plastifianti, cât și cei superplastifianti sunt, de fapt, aditivi reducători de apă cu
acțiune mai puternică, scopul fiind obținerea unui beton cu nivel de tasare mare, ușor de
prelucrat și turnat.
Aditivii plastifianti sunt utili la producerea betonului fluid, pentru o perioada de timp redusă.
• Aditivii superplastifianți
Acest tip de aditiv, solubil în apă, reduce semnificativ cantitatea de apă folosită la obținerea
betonului, într-o măsură chiar mai mare decât aditivii plastifianți (cu 25-35% mai puțină apă)
și asigură dezvoltarea unei rezistențe mecanice ridicate.
Costurile aditivilor superplastifianți sunt mai mari, determinate și de alte avantaje pe care le
prezintă aceștia, cum ar fi faptul că sunt disponibili în diverse variante, optimizate în funcție
de tipul lucrărilor de construcții.
Aditivi antigel coboră temperatura de îngheţ a soluţiei din structura betonului,

fiindutilizaţi la lucrãrile pe timp friguros, ca una dintre mãsurile deprotecţie a
betonului împotriva îngheţului
 Avantajele folosirii aditivilor în construcții
Utilizarea aditivilor aduce câteva avantaje importante, dintre care cele mai cunoscute sunt:
• îmbunătățirea caracteristicilor betonului
• creșterea rezistenței lucrărilor în care au fost folosiți aditivi de beton
• menținerea calității betonului în timpul omogenizării, transportului și punerii în operă,
indiferent de temperaturile de afară
• optimizarea costului construcțiilor
https://youtu.be/1OtHjFx3CCA
2.Prepararea betonului
https://youtu.be/kdb6LpM7Hl4
Realizarea unui sortiment de beton presupune un proces de fabricare stabilit pe baza unor
rețete, la care se respectă cu fidelitate caracteristicile materialelor constitutive: liantul, apa,
agregatul și alte adaosuri-în vederea obținerii calităților proiectate. Odată compoziția stabilită,
urmează dozarea materialelor și apoi prepararea betonului. Prepararea betonului se poate
efectua manual sau mecanic. Prepararea manuală se face la lucrări de mică importanță prin
amestecarea nisipului cu cimentul și cu pietrișul. După ce s-a obținut un amestec omogen, se
introduce treptat apa până rezultă un beton de consistența dorită. Prepararea mecanică a
betonului se face cu ajutorul betonierelor.
Tehnologia lucrãrilor de betoane cuprinde patru etape principale:

 prepararea:
dozarea şi amestecarea (malaxarea) materialelor componente, pânã la omogenizarea
amestecului de beton;
7
 transportul , de la staţia de preparare (staţia de betoane) la punctul de lucru, în care nu

trebuie sã se producã modificarea compoziţiei betonului, prin sedimentare, scurgeri de
mortar,evaporarea apei etc.;
 punerea în operã cuprinde operaţiile de introducere în cofraj(turnare) şi de compactare
a betonului, pentru eliminarea aerului şi formarea structurii compacte, operaţii care
trebuie sã se realizeze pânã la începerea prizei;
 tratarea ulterioarã constã în protejarea betonului împotriva uscãrii rapide sau
îngheţului precoce, pentru a preveni producerea fisurãrii datoritã contracţiei hidraulice,
respectiv expansiunii apei la îngheţ ; în cazul prefabricatelor, betonul poate fi tratat
hidro-termic pentru a i se accelera întãrirea.
fig. 4
https://youtu.be/Vgzkc87s4ss
3.Caracteristici
Fiind un material compozit, caracteristicile tehnice ale betonului întãrit vor fi influenţate atât
de caracteristicile şi proporţiile de amestec ale materialelor componente, dar şi de aptitudinea
amestecului de a fi pus în operã (de caracteristicile betonului proaspãt), respectiv de condiţiile
tehnologice de preparare, punere în operã şi de întãrire ale betonului.
3.1.Caracteristicile betonului proaspat
Betonul proaspat, amestec bine omogenizat de ciment, agregate, apa si eventual aditivi,
Reprezinta starea betonului din momentul amestecarii cimentului cu apa si agregatele pâna la
punerea în opera care nu trebuie sa depaseasca începutul prizei.
Pentru a fi siguri ca betonul preparat va avea în constructie caracteristicile cerute, se fac
determinari în stare proaspata si întarita. Pe beton proaspat se efectueaza urmatoarele
determinari conform SR EN 12350 -2002/2003 si NE 012-2007: consistenta si lucrabilitatea,
8
densitate aparenta, continut de aer, timp de priza, verificarea compozitiei reale inclusiv a
granulozitatii agregatelor din beton.
 Lucrabilitatea betonului
Lucrabilitatea betonului este o caracteristica complexã a amestecului de beton proaspãt care
exprimã calitatea acestuia de a rãmâne omogen în timpul transportului şi turnãrii, respectiv de
a se pune uşor în operã, umplând cofrajul şi ajungând la gradul necesar de compactare cu
consum cât mai mic de energie.
 Consistenţa
Caracterizeazã capacitatea betonului proaspãt de a se deforma vâsco-plastic, sub acţiunea unui
lucru mecanic.
Intre granulele solide din structura betonului proaspãt se manifestã forţe de frecare, iar
mortarul exercitã forţe de coeziune întregranule.Frecarea depinde de forma granulelor
(rotunjitã sau cu muchii vii), de textura suprafeţei lor (netedã sau rugoasã) ca şi de volumul şi
de consistența mortarului, întrucât acesta joacã rol de lubrifiant.Coeziunea depinde de
volumul şi de consistenţa mortarului,fiind cu atât mai mare cu cât volumul de mortar este mai
mare şi consistenţa acestuia este mai vârtoasã.Dacã au valori suficient de mari, forţele interne
fac ca un amestec de beton proaspãt, turnat într-un tipar (trunchi de con, spre exemplu) sã-şi
menţinã forma, dupã decofrare. Când forţele interne nu echilibreazã greutatea proprie sau o
acţiune mecanicã exterioarã,amestecul va suferi o deformaţie vâsco-plasticã.
Consistenta betonului proaspat defineste mobilitatea acestuia sub actiunea greutatii proprii sau
a unor forte exterioare care actioneaza un timp limitat asupra lui.
Lucrabilitatea se caracterizeaza prin lucru mecanic minim de punere în opera, tendinta de
segregare redusa si coeziune buna a componentilor. Pe beton proaspat determinarea
lucrabilitatii se face la max. 30 minute de la descarcarea din betoniera.
Pentru determinarea consistentei, respectiv lucrabilitatii betonului, din multitudinea
metodelor si procedeelor utilizate în tehnologia betonului, SR EN 12350/2006 impune
urmatoarele 4 metode:
· metoda tasarii (slump test) SR EN 12350-2/2003
· metoda gradului de compactare SR EN 12350-4/2002
· metoda de remodelare Vebe SR EN 12350-3/2003
· metoda raspandirii (flow test) SR EN 12350-5/2002
 Metoda tasãrii:
9
Consistenţa se exprimã prin diferenţa (h, în cm)între înãlţimea unui trunchi de con(din tablã)
umplut cu betonul de încercat şi înãlţimea betonului tasat sub greutatea proprie, dupã ce
tiparul a fost ridicat. fig.5

 Metoda remodelãrii VE-BE:
Consistenţa se exprimã prin durata de vibrare (în secunde) necesarã unui volum de beton
proaspãt, cu forma de trunchi de con şi apãsat de un disc cu masã normatã, sã se remodeleze
la forma cilindricã,umplând corect un recipient cilindric.
fig. 6
 Consistenţa necesară
Depinde de caracteristicile elementului ce trebuie realizat şi de tehnologia de punere în operă.
o dimensiuni şi formă;
o turnare prin cădere liberă, scurgere pe jghiaburi, pompare;
o tehnologia de compactare.
 Aptitudinea de compactare
Exprimă lucrul mecanic necesar pentru compactarea betonului
Dacã betonul proaspãt este supus unei acţiuni vibratorii,granulele de agregat intrã în vibraţie
şi, pentru perioade scurte de timp,se desprind din contactul reciproc ceea ce are ca efect
reducerea frecãrii interne; granulele de pietriş au posibilitatea sã se aranjeze în reţea
compactã, iar mortarul sã pãtrundã în golurile acesteia, eliminând aerul inclus la
malaxare.Volumul aparent al betonului proaspãt scade şi, implicit, creste densitatea aparentã
şi compactitatea.
10
Gradul de compactare reprezintã raportul între densitãţile aparente maxime (dupã compactare)
şi minime (la turnare) ale betonului.
3.2.Caracteristicile betonului întarit

Betonul de ciment, în stare întãritã, reprezintã un sistem activ fizico -chimic, evoluţia
carateristicilor sale fiind influenţatã atât de factorii de compoziţie (dozajele şi caracteristicile
materialelor componente), cât şi de acţiunile mediului asupra elementului din beton. De
aceea,caracteristicile betonului întãrit au sens numai dacã sunt precizate condiţiile de întãrire,
în particular, durata de întãrire (vârsta betonului ).
Caracteristicile betonului întãrit se determinã pe epruvete sau pe carote.Condiţia de

reprezentativitate a probelor pentru beton se asigurã prin limitarea inferioarã a dimensiunilor
lor.
Modul de pãstrare a epruvetelor , pânã la încercare, poate fi diferit, în funcţie de scopul
încercãrii.Astfel:
 dacã se urmãreşte estimarea caracteristicilor pe care le capãtã betonul turnat în
elementul de construcţie executat, epruvetele vor fi pãstrate în condiţii similare (cât
mai apropiate) celor în care se aflã elementul;
 dacã se urmãreşte verificarea calitãţii betonului, prin comparare cu valorile normate
ale caracteristicilor tehnice, epruvetele vor fi pãstrate în
 regim normat (duratã, umiditate şi temperaturã), indiferent de condiţiile în care se aflã
elementul de construcţie executat
Regimul normat de pãstrare a epruvetelor din beton este:
 24 ore în tiparele metalice, acoperite cu plãci de sticlã, la temperatura de (20.2)C;
 6 zile în bazine cu apã sau acoperite cu nisip umed, latemperatura de (20.1)C;
 restul timpului, pâna la încercare, în atmosferã, la temperaturade (20.2)C şi umiditatea
relativã a aerului de (65+5)%.
Pentru definirea caracteristicilor tehnice de calitate ale betonului întãrit, s-a stabilit,
convenţional, ca încercãrile sã se execute la vârsta de 28 zile (90 zile, pentru betoanele
hidrotehnice).În unele cazuri, impuse de necesitãţi tehnologice, sau pentru studierea evoluţiei,
în timp, a unor caracteristici, încercãrile se pot executa şi la durate intermediare (7 zile, 14
zile), ori la vârste mai mari.
4.Caracteristicile fizice ale betonului

Densităţi:
Densitatea (reală) se determină folosind, ca lichid de referinţă,petrol lampant.
Densitatea aparentă constituie parametru de verificare a omogenităţii seriei de probe.
11
Compactitatea şi porozitatea, au caracter evolutiv întrucât volumul porilor din structurã este
umplut cu formaţiunile de hidratare a cimentului, pe mãsura producerii reacţiilor
specifice.Compactitatea medie a betoanelor de rezistenţã (grele)este de (80 ... 85)%, putând
atinge limita maximã de 92%.
Porozitatea betonului întãrit este alcãtuitã din:
 pori de gel (<30Å), care reprezintã interstiţiile dintre particulele submicroscopice ce
constituie formaţiunile gelice;
 pori capilari ,cu dimensiuni pânã la 0,1 mm, rezultaţi din mustirea şi evaporarea apei
din beton şi care sunt, de regulã, pori deschişi;
 pori de aer oclus, cu dimensiuni pânã la 1 mm, care pot intercepta reţeaua porilor
capilari;
 pori de sub agregate, cu dimensiuni pânã la 5 mm, rezultaţi prin evaporarea apei de
mustire captatã sub granulele de pietriş şi care sunt interconectaţi prin pori capilari;
 alveole şi caverne,cu dimensiuni peste 5 mm, rezultate ca urmare a compactãrii
insuficiente a betonului;
 microfisuri şi fisuri ,rezultate prin contracţii şi expansiuni datorate inconstanţei de
volum a cimentului, variaţii ale condiţiilor climatice de exploatare (temperaturã,
umiditate), sau protecţiei insuficiente a betonului dupã turnare;
 pori şi fisuri din granulele de agregat
 etc.
Contracţia betonului
Reprezintã fenomenul de reducere a volumului betonului şi este generat de contracţiile
cimentului (plasticã, hidraulicãşi de carbonatare).Cea mai mare pondere o are contracţia
hidraulică a matricei,prin uscarea formaţiunilor gelice.La reumezire, matricea suferă umflări,
variaţiile de volum atenuându-se pe măsura îmbătrânirii betonului (gelurilor).Cum granulele
de agregat (în reţea) nu suferă variaţii de volum la variaţia umidităţii, rezultă lunecări la
interfaţa matrice-agregat, cu consecinţe asupra fisurării betonului->oboseala betonului la
variaţii alternante de umiditate.
Coeficientul de dilataţie termicã a betonului este pozitiv; betonul se dilatã la încãlzire şi se

contractã la rãcire.Variaţiile globale de volum ale betonului, datorate variaţiilor de
temperaturã, rezultã din suprapunerea variaţiilor de volum ale materialelor componente ai
cãror coeficienţi de dilataţie termicã sunt diferiţi.
Conductivitatea termicã a betonului este influenţatã, în principal,de natura agregatului,

respectiv de structura şi umiditatea betonului.Conductivitatea termicã a pietrei de ciment
12
(matricei) este mai micã decât a agregatelor ->conductivitatea termicã a betonului scade odatã
cu creşterea raportului ciment / agregat.
In stare uscatã,λscade semnificativ odatã cu scãderea densitãţii aparente, deci, cu creşterea
porozitãţii.Influenţa umiditãţii este mai importantã în cazul betoanelor grele, compacte şi se
atenueazã pe mãsura creşterii porozitãţii,datoritã apropierii valorii conductivitãţii scheletului
solid de cea a apei.(la aceeaşi porozitate, betoanele grase auλmai mic)
5.Caracteristicile mecanice ale betonului

Betonul este considerat material friabil (chiar dacã prezintã o anumitã comportare plasticã),
deoarece ruperea sub acţiuni mecanice se produce la deformaţii mici.Procesul de rupere este
guvernat de procesul de microfisurare a structurii betonului, cu dezvoltarea începând de la
interfaţa matrice-agregat.Caracteristicile mecanice sunt determinate de compactitatea
betonului, de rezistenţa pe care o dezvoltã cimentul, de rezistenţa agregatului şi de aderenţa
matricei la agregat.
Rezistenţa la compresiune se determină pe epruvete cubice (Rc),cilindrice (Rcil) sau
prismatice (Rpr), pe capete de prisme (cub echivalent) şi pe carote.Valorile rezistenţei la
compresiune depind de volumul şi forma epruvetei, conform principiilor generale.
Rezistenţa la întindere (Rt) este micã, în raport de (1/6 ... 1/20) faţã de rezistenţa la
compresiune (betonul este microfisurat).Dezvoltarea în timp a fenomenelor de contracţie,
generatoare de microfisuri, determinã o creştere mult mai redusã a rezistenţei la întindere,
încât valoarea raportului Rt/Rc scade în timp.Rezistenţa la întindere înceteazã, practic, sã mai
creascã la vârsta de (2 ... 3) luni, dacã betonul este menţinut la umiditatea relativã a aerului de
(50 ... 70)% şi chiar începe sã scadã, la umiditãţi mai mici de 40%.
Caracteristici de durabilitate.
Permeabilitatea la apã este o funcţie de porozitatea betonului, de dimensiunile, distribuţia şi
interconexiunea porilor.Datorită adsorbţiei apei pe pereţii porilor, permeabilitatea la apã a
betonului va fi determinatã de porii cu dimensiuni mai mari decât 0,5mm, pori care formeaza
aşa numita porozitate eficace a betonului.
Rezultã cã:
o piatra de ciment, deşi mai poroasã decât rocile, prezintã, în general, permeabilitate mai
redusã decât acestea, datoritã dimensiunilor mici ale porilor ei;
o existenţa stratului de legãturã matrice-agregat, cu defectele de structurã pe care le
localizeazã, se manifestã şi în ceea ce priveşte permeabilitatea betonului, care este mai
mare decât a componentelor sale;
o porii rezultaţi prin mustirea apei mãresc mult permeabilitatea betonului pe direcţia
verticalã iar compactarea insuficientã a betonului sau netratarea rosturilor de turnare
anuleazã, practic, orice mãsurã de îmbunãtãţire, prin compoziţie, a calitãţii betonului
Rezistenţa la coroziune este determinată de comportarea la coroziunea pietrei de ciment, dar

şi de natura petrografică şi mineralogică a agregatului.Se pot produce şi reacţii chimice între
componentele hidratate ale cimentului şi componentele mineralogice ale agregatelor. Cea mai
frecventã reacţie este cea dintre constituentele active ale silicei din agregat şi alcaliile din
ciment, numitã reacţie alcali-agregat.
13
6.Rezistente mecanice ale betonului

 Rezistenta mecanica a betonului este de doua feluri:
- Rezistenta la compresiune. Aceasta este considerata cea mai importanta proprietate a
betonului intarit, cu ajutorul careia se defineste clasa betonului si, implicit, principala
clasificare a acestuia. In general, rezistenta ofera o imagine de ansamblu asupra calitatii
betonului. Rezistenta betonului constituie un element vital in proiectarea elementelor de
structura, ea fiind clar specificata de catre proiectanti prin clasa betonului.
- Rezistenta la intindere. Aceasta se determina in mod curent prin metoda incovoierii si
prezinta interes deosebit in cazul betoanelor utilizate pentru platforme si drumuri.
 Rezistenta la actiunea mediului este de doua feluri:
- Rezistenta la coroziune. Aceasta se caracterizeaza prin capacitatea betonului de a rezista
intr-un mediu agresiv si se poate cuantifica prin pierderea de greutate si rezistenta a probelor.
Rezistenta la coroziune depinde de natura cimentului folosit si de gradul de impermeabilitate
a betonului.
- Rezistenta la foc. Chiar daca este supus unor temperaturi ridicate, betonul nu degaja gaze
toxice sau fum. In comparatie cu lemnul, otelul sau alte materiale de constructii, betonul
constituie o excelenta bariera impotriva focului, fara a fi nevoie de protectie suplimentara.
Betonul poate rezista la temperaturi de pana la 300°C
Durabilitatea betonului este caracteristica acestuia de a-si pastra in timp proprietatile, fara sa
se intervina asupra lui cu masuri speciale de intretinere.
Rezistenta si durabilitatea sunt influentate de:
- tipul de ciment - acesta influenteaza proprietatile betonului;
- raportul apa/ciment - prea multa apa conduce la obtinerea unui beton cu mai multe defecte
de structura, de rezistenta mai scazuta si, implicit, mai putin durabil;
- aditivi - este necesara utilizarea aditivilor specifici pentru cresterea rezistentei si
durabilitatii;
- compactare - o compactare corecta conduce la cresterea densitatii betonului si, totodata, la
cresterea rezistentei si a durabilitatii;
- tratarea betonului - aceasta reprezinta cheia succesului unui beton durabil si consta in
tratarea corespunzatoare a acestuia.
Care este diferenta intre betonul proaspat si cel intarit? Betonul proaspat este betonul complet
amestecat si aflat inca intr-un stadiu care ii permite compactarea prin metoda aleasa, in timp
ce, betonul intarit este betonul in stare solida, care a obtinut o rezistenta semnificativa.
7.Clasificare
Clasificarea betoanelor se poate face din multe puncte de vedere. In cele ce urmeaza betoanele
au fost clasificate din punctele de vedere care intereseaza mai mult pe constructori.
 Natura agregatelor. Dupa natura agregatelor, betoanele se clasifica astfel:
 Betoane cu agregate grele, naturale, utilizate ca betoane de rezistenta — în fundatii,

structurile de rezistenta ale cladirilor, drumuri, betoane hidrotehnice etc.
14
 Betoane cu agregate minerale usoare, naturale (scorii bazaltice, tufuri vulcanice etc.).
 Betoane cu agregate minerale usoare, artificiale (granulit, zguri metalurgice, deseuri

ceramice).
 Betoane cu agregate organice naturale sau artificiale (talaz, rumegus) sînt betoane
usoare — cu o rezistenta mecanica foarte mica si cu rol numai de izolatie termica si
fonica.
Armare. Din acest punct de vedere betoanele se clasifica în:

 Betoane simple sau cu armaturi de siguranta folosite în elemente comprimate sau
avînd si solicitari foarte mici de încovoiere, cum sînt: fundatiile, peretii monoliti sau
din panouri mari, betoanele de panta, substraturi de pardoseli, infrastructuri de poduri,
baraje, drumuri etc.
 Betoane armate cu armaturi flexibile (OB, PC) care au cea mai larga utilizare, atat la
constructiile civile si industriale, cît si la lucrarile de arta si ingineresti.
 Betoane armate cu profile laminate folosite în elemente de constructie cu dimensiuni

miiei alle sectiunii transversale, însa foarte puternic solicitate, cum sunt de exemplu
stîlpii constructiilor cu foarte multe niveluri, sau în constructiile care trebuie utilizate
în mod partial, chiar în timpul executiei lor.
 Betoane precomprimate utilizate în special la elementele cu deschideri mari sau

puternic solicitate la încovoiere, sau la încovoiere cu compresiune, cum sunt grinzile
de poduri sau hangare, stîlpii înalți ai podurilor rulante exterioare etc.
 Procedeul de turnare. Dupa procedeul de turnare folosit, exista:
o Betoane turnate obisnuit cu utilizarea cea mai larga în infrastructura si

suprastructura constructiilor civile, sociale, industriale, lucrari de arta, drumuri,
lucrari hidrotehnice etc.
o Betoane pompate folosite la constructiile executate prin procedee

industrializate sau în locuri greu accesibile, ca tuneluri, conducte subterane etc.
o Betonul injectat obtinut prin injectarea unui mortar într-un masiv de agregate,
în locuri unde ar fi greu sa se toarne un betor obisnuit; se utilizeaza în anumite
situatii la construirea unor tuneluri, baraje, pentru repararea unor zone de beton
turnat defectuos, segregat etc.
15
o Betonul torcretat, turnat si compactat în acelasi timp prin împroscare este

folosit în elemente în care betonul nu s-ar putea turna în conditiile aratate mai
înainte, cum sunt de exemplu unele placi de acoperis cu panta mare sau placi
curbe, pereti foarte subtiri cu armatura deasa, reparatii de betoane turnate
defectuos etc
o Betoane turnate sub apa prin diferite procedee: prin tuburi care se deplaseaza în
gropile de fundatii, cutii cu fundul mobil etc
 Procedeul de compactare. Dupa procedeul de compactare folosit exista:
o Betoane necompactate folosite ca betoane termoizolante — 1: care este util sa

existe un numar cît mai mare de goluri în masa lor. In acest caz îndesarea
betonului consta numai în împungerea lui cu sipci pentru ca sa umple complet
toate spatiile din cofraje
o Betoane compactate manual. La fundatii compactarea betonului simplu se face

prin batere cu maiul; la betoanele aimate s poate realiza o compactare corecta
prin îndesarea cu sipci si ciocanirea cofrajelor cu ciocane de lemn.
Folosirea acestui procedeu este rationala numai în cazul luciarilor foarte mici, cînd santierul
nu dispune de un vibrator sau îi cazul defectarii vibratoarelor, pentru a nu se întrerupe
turnarea
Betoane compactate prin vibrare. Vibrarea reprezinta metod curenta cea mai buna din punct
de vedere tehnic pentru compactarea betoanelor
Datorita utilajelor de vibrare foarte variate (vibratoare de mte rior vibratoare de cofraj, placi
vibrante, mese vibrante, fimsoar etc.) domeniul de utilizare a vibrarii este foarte larg -fundatii,
pereti, stîlpi, plansee, elemente prefabricate, drumuri etc.
 Betoane centrifugate la care compactarea se face prin rotirea, cu mare viteza, a

cofrajelor. Acest procedeu este indicat în cazul stîlpilor tubulari. ai conductelor de
presiune etc.
 Betoane vacuumate la care compactarea se face prin absorbirea aerului si excesului de

apa din beton cu ajutorul unei sub presiuni (o presiune mai mica decît cea
atmosferica).
 Acest procedeu este indicat în special pentru compactarea betonului unor prefabricate
cu pereti subtiri si cu goluri, cum sânt, de exemplu, fîsiile cu goluri pentru plansee.
.
16
 Betoanele vibrovacuumate la care compactarea se face prin actiunea combinata a

vibrarii si vacuumarii acestea au acelasi domeniu de utilizare ca si cele vacuumate.
 Betoanele presate si betoanele vibropresate, la care compactarea se face prin presare

sau vibrare si presare, se utilizeaza la fabricarea unor materiale de constructie ca placi
pentru pardoseli, dale de pavaje etc.
 Procedeul de întarire. Dupa procedeul de întarire folosit, betoanele se clasifica astfel:
o Betoane întarite în conditii normale, adica lasate în tipare la temperatura

mediului ambiant pîna la atingerea rezistentei mecanice necesare; acest
procedeu este folosit în mod obisnuit la executarea constructiilor din beton
armat monolit.
o Betoane aburite, la care întarirea se accelereaza prin încalzire cu abur viu.
Acest procedeu se foloseste ia executarea elementelor prefabricate în fabrici si
în poligoanele de santier, precum si în conditii mai dificile —- la executarea
unor betoane armate monolite pe timp friguros. .
o Betoane autoclavizate, la care întarirea se accelereaza prm aburire sub

presiune. Acest procedeu se poate utiliza în atelierele de prefabricate.
Compactitatea.
Cu cat volumul golurilor este mai mare, cu atat compactitatea este mai mica, rezistenta
mecanica mai mica, însa capacitatea de izolare termica este mai mare.
Asupra compactitatii betonului se actioneaza în primul rînd prin alegerea unei granulozitati
potrivite si în al doilea rînd prin procedeul de compactare utilizat
Din punct de vedere al compactitatii, betoanele se clasifica astfel:
o Beton compact, cu un volum de goluri de 5—7»/0 din volumul total. Acesta

se obtine printr-o compactare corespunzatoare si folosirea unor agregate avînd
granulozitatea conform indicatiilor din ng. 15. Cu acest beton se executa toate
elementele de rezistenta ale constructiilor. ’
o Beton semicompact, cu un volum de goluri de 7-10% se obtine din agregate

lipsite partial de partea fina. Acestea se utilizeaza în elementele de beton
simplu care nu sunt solicitate prea puternic (cum sunt peretii constructiilor cu
putine niveluri), dar care trebuie sa realizeze si o izolare termica.
o Betonul macroporos, cu un volum mare de goluri — de 20—40%, realizat cu

agregate fara partea fina. Acesta este utilizat ca beton termoizolant sau strat
drenant.
17
o Betonul celular în care golurile de aer ajung pîna la 75% din volumul total.
o Din beton celular se fabrica în mod obisnuit placi si blocuri folosite pentru
zidarii termoizolatoare, izolari de terase, sau intra în componenta unor panouri
de pereti exteriori. Se mai folosesc si pentru realizarea unor panouri de plansee
de acoperis din beton armat, care au si rol de rezistenta si de termoizolare.
 Consistenta. Este una din caracteristicile betonului proaspat. Din acest punct de vedere
exista: ‘
o Betonul vîrtos care, strîns în mina, umezeste palma, formînd un cocolos

consistent; frecat cu mistria prezinta un luciu caracteristic. Acest beton este
greu lucrabil, însa compactat printr-o vibrare puternica, capata rezistente
mecanice foarte mari el poate fi utilizat în fundatii de beton simplu, elemente
masive de beton armat si la îmbracamintile de drumuri.
o Betonul plastic — strîns în mîna, formeaza un cocolos care crapa dupa ce se

desface palma la turnare se raspîndeste intrîndu-se însa starea de amestec.
Acest beton are utilizarea cea mai larga în suprastructura constructiilor din beton armat
monolit si la executia prefabricatelor.
o Betonul fluid — strîns în mîna curge, segregîndu-se.
Din cauza continutului mare de apa se lucreaza usor, însa excesul de apa, după evaporare, lasa
în beton goluri care-i reduc rezistența mecanica.
Utilizarea lui nu este recomandabila decat în elemente cu solicitari reduse si neexpuse la

intemperii.
Densitatea aparenta. Densitatea aparenta (greutatea unui metru cub de beton) este o
caracteristica a betonului întarit.
Din acest punct de vedere exista:
o Beton foarte greu, avand peste 2 500 kg/m3, utilizat în cazuri speciale: beton
supus la radiatii nucleare, beton de pardoseala cu pilitura de fier etc.
o Betonul greu, avand 2 200—2 500 kg/m3, este un beton compact fl), cu
rezistenta mecanica mare, folosit în toate elementele de rezistenta ale
constructiilor, drumuri, lucrari hidrotehnice.
18
o Betonul semigreu, avand 1 700—2 200 kg/m3, este un beton semi compact f2),
cu rezistenta . mecanica medie; domeniul de utilizare este ca la betoanele f2).
o Betonul usor, cu densitate 1 000—1 700 kg/m3, este realizat fie ca beton
macroporos f3) cu agregate grele, fie cu agregate usoare, se utilizeaza la
fabricarea blocurilor înlocuitoare a caramizilor si chiar la placi de acoperia (de
exemplu din beton armat de gramalit).
o Beton foarte usor, cu densitatea aparenta sub 1 000 kg/m3 are o rezistenta
mecanica atat de mica, încat se utilizeaza numai pentru izolare termica (placi
sau beton turnat).
 Rezistenta mecanica. Rezistența mecanica a betonului se determina prin încercarea la

compresiune pana la rupere a unor cuburi în prese speciale. Împartind forta (în kgf) la
care a cedat cubul la suprafata, în cm2, a fetei pe care s-a aplicat forta, se obtine
rezistenta de rupere.
8.Betoane speciale
În afară de betonul greu obișnuit, pentru construcțiile și elementele supuse la condiții
deosebite, se utilizează betoane speciale, cum sunt: betoanele cu înaltă performanță, cele
rezistente la temperaturi înalte (refractare), betoanele antiacide, betoanele de protecție
împotriva radiațiilor, betoanele cu polimeri, cele armate cu fibre, betoane hidrotehnice sau
betoane pentru drumuri.
https://youtu.be/i2GMiEqwb5M
 Betoane uşoare au densitatea aparentã < 2000 kg/m3

Realizeazã, simultan, douã cerinţe:
 reducerea greutãţii proprii a elementului de construcţie;
 creşterea capacitãţii de izolare termicã a elementului, pri nreducerea conductivitãţii
termice a betonului.
Douã principii, de obţinere:
 principiul compoziţional, urmãrindu-se folosirea unor agregate uşoare, poroase,
matricea betonului rãmânând compactã (agregatede natură minerală sau organică);
 principiul structural, urmãrindu-se obţinerea matricei betonului cu structurã poroasă
(betoane macroporoase şi betoane celulare)
o structura macroporoasă agregat lipsit de parte fină;
o structura celulată- agregat fin şi includerea unui volum mare de aer prin:
o barbotare-spumobetoane;
o introducerea de agenţi generatori de gaze-gazobetoane(B.C.A.)
19
 Betoane hidrotehnice.
Sunt destinate executãrii elementelor de construcţii aflate în contact permanent sau temporar
cu apa.
Se clasificã dupã urmãtoarele criterii:
Poziţia, în raport cu feţele exterioare ale construcţiei:
 Beton de parament , aflat la exteriorul construcţiei (zonele I, II şi III);
 Beton de interior (zona IV).
Poziţia în raport cu nivelul apei:
 permanent sub apã(zona I);
 aflat în zona de variaţie a nivelului apei (zona II);
 aflat deasupra nivelului apei (zona III).
Masivitatea elementului de construcţie:
 masiv , pentru care dmin> 1,50 m (zona IV);
 nemasiv (zonele I, II şi III).
Presiunea apei asupra betonului (h >2 m):
 supus presiunii apei (zonele I şi zona II, sub cota de 2 m);
 nesupus presiunii apei (zona II, peste cota 2 m, şi zonele III şi IV).
fig . 7
 Betoane rutiere.
Sunt destinate executãrii straturilor de îmbrãcãminte a drumurilor, ca şi a platformelor şi
pistelor aerodromurilor.
Aceste construcţii se caracterizeazã prin:
 suprafaţa, foarte mare în raport cu grosimea,pe care o expune factorilor fizico-chimici
din atmosferã (ploaie, zãpadã, insolaţie, îngheţ-dezgheţ, substanţe pentru dezgheţare,
scurgeri de uleiuri, carburanţi sau altele);
 sarcinile mari pe care roţile vehiculelor le transmit (dala din beton este supusã la
încovoiere);
 acţiunea de uzurã a suprafeţei produsã de pneuri.
20
 tehnologic, început de prizã întârziat, lucrabilitate bunã, vitezã mare de creştere a

rezistenţelor mecanice, contracţie hidraulicã micã,("planşarea”).
fig.8
Condiţiile se realizeazã prin folosirea cimentului special CD40 (fero-portland-alitic) sau a

cimenturilor alitice unitare (tip I), acriblurilor, provenite din roci dure, în amestec cu nisip de
râu,limitarea raportului A/C la valori mici şi folosirea de aditivi tensioactivi
 Alte betoane speciale

Betoane refractare destinate realizãrii cãptuşelilor cuptoarelor şi agregatelor termice
industriale.
Betoane de protecţie împotriva radiaţiilor care trebuie să asigure ecranarea radiaţiilor prin
ciocnirea elasticã a corpusculilor de atomii materialului din ecran şi să aibă conductivitate
termică foarte mare.
9.Betoanele obisnuite - sunt fabricate in conformitate cu CP 012/1-2007 si sunt betoane de

masa volumica normala ( C8/10 pana la C40/50) avand urmatoarele componente :
21
- degresanti - agregate naturale si agregate naturale concasate de rau provenite prin

spalarea ,concasarea si sortarea / clasarea balastului in balastiera
- liant hidraulic – ciment Portland CEM II/ A-LL 42,5
- apa ( pe perioada timpului rece se utilizeaza apa incalzita )
- aditivi cu scopul de a imbunatati anumite proprietati ale betonului in functie de tipul
betonului , clasa de expunere ,clasa de tasare ,tehnologia si conditiile de turnare
fig. 9
10.Produse din beton

Produsele din beton simplu se utilizează tot mai intens, datorită creșterii calității ca urmare a
utilizării unor tehnologii îmbunătățite în procesul de fabricație și a prețului competitiv.
Sortimentele realizate sunt destinate în special pentru pardoseli, borduri, blocuri de zidărie,
plăci de placare.
Plăcile din beton - pentru pardoseli pot fi: plăci simple (de protecție în jurul clădirilor sau
pentru trotuare), plăci cu dimensiuni mai mari care se armează (pentru platforme,locuri de
parcat,terase circulabile) și plăci mozaicate (inclusiv plinte) utilizate pentru pardoseli
interioare sau exterioare.
fig. 10
https://youtu.be/UuFcFN696IU
22
Pavelele - sunt blocuri compacte din beton de mici dimensiuni, care prin alcatuirea lor permit
țeserea. Pavelele au diverse geometrii care se îmbină între ele, iar marginile sunt rezolvate
prin borduri. Stratul de suport este, de regulă un material măcinat de carieră, bine tasat.
fig.11
https://youtu.be/ZCvvTwaT8Uk
Bordurile - din beton realizează încadrarea trotuarelor, spațiilor verzi, aleilor sau drumurilor
carosabile. Pot avea dimensiuni, forme și calitați diferite în funcție de domeniul de utilizare.
https://youtu.be/zBS9K8xoapI
fig. 12
Coșuri de gunoi - realizate din beton pe structură metalică, utilizate in special pentru mediul
exterior datorită rezistenței la factorii de mediu.
23
fig. 13
https://youtu.be/boKX2_zIBkY
https://youtu.be/eVuRcADuU3w
https://youtu.be/O1jRhPLbBfM
11.Încercari nedistructive ale betonului

Incercari nedistructive = incercari cu ajutorul carora se obtin date asupra proprietatilor unui
material fara ai perturba structura interna
24
Fig 14
12.Punerea în opera a betonului

În condiții obișnuite, betonul se toarnă în cofraje; injectarea betonului se face sub presiune iar
turnarea sub apă necesită o incintă etanșă. Turnarea betonului trebuie să se facă, pe cât
posibil, continuu, fără întreruperi, iar în timpul turnării să nu se producă segregări.
Compactarea betonului este o operațiune foarte importantă, prin care se urmărește o umplere
completă a cofrajelor, o reducere a spațiilor dintre granule și eliminarea parțială a aerului.
Compactarea se face prin: vibrare cu pervibrator, vacuumare, torcretare
25
fig. 15
13.Standarde
26
fig 16
-Relaţii între SR EN 206-1

şi standardele pentru
concepţie şi execuţie
27
fig 17
-EN 206-2014
Beton - Specificaţie, performanţă,
producţie si conformitate
 SCOP ŞI ISTORIC
 Standard pentru producerea betonului structural si pentru elemente
 prefabricate structurale;
 2000: Publicat iniţial ca EN 206-1;
 2010: EN 206-9 Beton autocompactant;
 2014: Noua variantă publicată sub indicativul EN 206 cuprinde ambele
documente
14.Bibliografie
http://www.preturibeton.ro/stiri/clasificarea_utilizarea_betoanelor.html
https://www.tpaqi.com/databases/internet/_public/content30.nsf/web30?
Openagent&id=DE-TPAQI.COM_betontechnologie_ro.html&men1=2&sid=220
https://ro.wikipedia.org/wiki/Beton
https://casebune.ro/betonul-materialul-minune-compozitia/?cn-reloaded=1
https://ro.scribd.com/doc/50273105/Materiale-de-Constructii-Betonul
28
https://www.bricodepot.ro/idei-si-inspiratie/constructii-si-izolatii/tipurile-de-aditivi-
folositi-in-constructii-de-ce-este-mai-eficient-betonul-aditivat/
https://www.capitalist.ro/produse/betoane/betoane-rutiere.html
https://ro.scribd.com/doc/58712878/Beton-proaspat
https://www.misiuneacasa.ro/caracteristicile-betonului-intarit-rezistenta-si-durabilitate
https://ro.scribd.com/doc/294965963/Incercari-Nedistructive-Beton
http://apmcr.org/evenimente/118/noutati_regl_beton.pdf
Fig 1,5,6,7,8
https://ro.scribd.com/doc/50273105/Materiale-de-Constructii-Betonul
Fig 2,3,4
https://casebune.ro/betonul-materialul-minune-compozitia/?cn-reloaded=1
Fig 9
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.betonexpert.ro%2Fdiferenta-
beton-ciment-mortar
%2F&psig=AOvVaw0L_meSfaDKVsz71dzneMpA&ust=1589350633839000&source=imag
es&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCJjQhsnhrekCFQAAAAAdAAAAABAD
Fig 10
https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fwww.progetlain.ro%2Frame-si-
capace%2Fplaci-beton-100-x-50-x-5-cm-
&psig=AOvVaw0vfiLvWcV1DZffwU1G2EQ4&ust=1589354218887000&source=images&c
d=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCMigmIbkrekCFQAAAAAdAAAAABAE
Fig 11
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fm.misiuneacasa.ro%2Fpavelele-
din-beton-sfaturi-complete-pentru-o-lucrare-rezistenta&psig=AOvVaw1KAyfqUa-
k3pJAbilurjxp&ust=1589354274553000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCJ
DW5pvkrekCFQAAAAAdAAAAABAD
Fig 12
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.dedeman.ro%2Fro
%2Fbordura-b1-elis-pavaje-gri-500-x-100-x-150-mm%2Fp
%2F6013073&psig=AOvVaw0ZHsps_rjZCs4AlAlnvMge&ust=1589354306602000&source
=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCLiQta3krekCFQAAAAAdAAAAABAD
Fig 13
https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fwww.urban-market.ro%2Fpreturi
%2Fcos-stradal-din-beton-3&psig=AOvVaw08enbZU-
FFdsdA5OsQ0iuF&ust=1589354347677000&source=images&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwo
TCPDI7sDkrekCFQAAAAAdAAAAABAD
Fig 14
https://ro.scribd.com/doc/294965963/Incercari-Nedistructive-Beton
Fig 15
https://www.google.com/url?sa=i&url=http%3A%2F%2Fwww.turbopump.ro%2Frampa-
auto-antiderapanta-
bd463&psig=AOvVaw100tdR5ycVO59TQDy2ex8B&ust=1589352612032000&source=ima
ges&cd=vfe&ved=0CAIQjRxqFwoTCNCPi9bkrekCFQAAAAAdAAAAABAD
29
Fig 16, 17
http://apmcr.org/evenimente/118/noutati_regl_beton.pdf
30

Betonul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Betonul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pințea Cătălina-Nicoleta Utilizarea betonului in domeniul constructiilor

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

Aditivii se dizolvă în apa de amestecare şi pot fi grupaţi înurmãtoarele clase:

 aditivi modificatori de prizã şi/sau întãrire;

In funcţie de acţiunea lor asupra amestecului de betonproaspãt, aditivii tensioactivi se

 aditivi fluidizanţi (plastifianţi, dispersanţi)->substanţe macro-moleculare, cu grupãri

 mãresc fluiditatea betonului, respectiv, permit reducereadozajului necesar de apã de

 favorizeazã hidratarea granulelor de ciment;

 realizeazã distribuţia mai uniformã a porilor în structura matriceişi deplaseazã spectrul

 aditivi antrenatori de aer ->substanţe tensioactive care stabilizeazăaerul inclus la

 aditivi micşti->realizează ambele acţiuni.

• Aditivii reducatori de apă

Aditivi modificatori de priza/intarire

• Aditivii întârzietori de priză

Aditivi antigel coboră temperatura de îngheţ a soluţiei din structura betonului,

 Avantajele folosirii aditivilor în construcții

Tehnologia lucrãrilor de betoane cuprinde patru etape principale:

 transportul , de la staţia de preparare (staţia de betoane) la punctul de lucru, în care nu

3.1.Caracteristicile betonului proaspat

tiparul a fost ridicat. fig.5

3.2.Caracteristicile betonului întarit

Caracteristicile betonului întãrit se determinã pe epruvete sau pe carote.Condiţia de

4.Caracteristicile fizice ale betonului

Coeficientul de dilataţie termicã a betonului este pozitiv; betonul se dilatã la încãlzire şi se

Conductivitatea termicã a betonului este influenţatã, în principal,de natura agregatului,

5.Caracteristicile mecanice ale betonului

Rezistenţa la coroziune este determinată de comportarea la coroziunea pietrei de ciment, dar

6.Rezistente mecanice ale betonului

 Betoane cu agregate grele, naturale, utilizate ca betoane de rezistenta — în fundatii,

 Betoane cu agregate minerale usoare, artificiale (granulit, zguri metalurgice, deseuri

Armare. Din acest punct de vedere betoanele se clasifica în:

 Betoane armate cu profile laminate folosite în elemente de constructie cu dimensiuni

 Betoane precomprimate utilizate în special la elementele cu deschideri mari sau

 Procedeul de turnare. Dupa procedeul de turnare folosit, exista:

o Betoane turnate obisnuit cu utilizarea cea mai larga în infrastructura si

o Betoane pompate folosite la constructiile executate prin procedee

o Betonul torcretat, turnat si compactat în acelasi timp prin împroscare este

 Procedeul de compactare. Dupa procedeul de compactare folosit exista:

o Betoane necompactate folosite ca betoane termoizolante — 1: care este util sa

o Betoane compactate manual. La fundatii compactarea betonului simplu se face

 Betoane centrifugate la care compactarea se face prin rotirea, cu mare viteza, a

 Betoane vacuumate la care compactarea se face prin absorbirea aerului si excesului de

 Betoanele vibrovacuumate la care compactarea se face prin actiunea combinata a

 Betoanele presate si betoanele vibropresate, la care compactarea se face prin presare

 Procedeul de întarire. Dupa procedeul de întarire folosit, betoanele se clasifica astfel:

o Betoane întarite în conditii normale, adica lasate în tipare la temperatura

o Betoane autoclavizate, la care întarirea se accelereaza prm aburire sub

o Beton compact, cu un volum de goluri de 5—7»/0 din volumul total. Acesta

o Beton semicompact, cu un volum de goluri de 7-10% se obtine din agregate

o Betonul macroporos, cu un volum mare de goluri — de 20—40%, realizat cu

o Betonul vîrtos care, strîns în mina, umezeste palma, formînd un cocolos

o Betonul plastic — strîns în mîna, formeaza un cocolos care crapa dupa ce se

o Betonul fluid — strîns în mîna curge, segregîndu-se.

Utilizarea lui nu este recomandabila decat în elemente cu solicitari reduse si neexpuse la

 Rezistenta mecanica. Rezistența mecanica a betonului se determina prin încercarea la

 Betoane uşoare au densitatea aparentã < 2000 kg/m3

 tehnologic, început de prizã întârziat, lucrabilitate bunã, vitezã mare de creştere a

Condiţiile se realizeazã prin folosirea cimentului special CD40 (fero-portland-alitic) sau a

 Alte betoane speciale

9.Betoanele obisnuite - sunt fabricate in conformitate cu CP 012/1-2007 si sunt betoane de

- degresanti - agregate naturale si agregate naturale concasate de rau provenite prin

10.Produse din beton

11.Încercari nedistructive ale betonului

12.Punerea în opera a betonului