Curs 1

Proprietatile fizico-mecanice ale betonului

Caracteristicile structurii betonului

Trecerea betonului de la starea de beton proaspat cand se prezinta ca un material nerezistent, la

starea de conglomerat rezistent se realizeaza prin intarirea amestecului apa ciment.La aceasta intarire
intervin fenomene fizico-chimice –ansamblul apa-ciment trece de la forma de pasta de ciment la piatra de
ciment.Procesul de intarire incepe dupa cateva ore si dureaza practic 2-3 saptamani in functie de natura
cimentului.Structura betonului apare alcatuita dintr-o retea spatial formata din granulele agregatelor de
diferite marimi si din pasta de ciment.Structura initiala a betonului formata dintr-o faza solida si una
lichida se transforma intr-o faza preponderant solida cu un important proces de goluri.Piatra de ciment
poate fi considerata la randul ei un beton format din partea nehidratata a granulelor de ciment inglobat in
produsele de hidratare.Granulele de ciment nehidratate reprezinta cealalta jumatate din cantitatea de
ciment.In aceste conditii in structura betonului exista pori si goluri de diferite marimi care contin apa,
vapori sau aer.Porii se formeaza din pierderea apei in exces introdusa la prepararea betonului si prin
introducerea aerului sub forma de bule tot la preparare.Apa libera se acumuleaza de regula sub agregatele
mai mari sub armaturile orizontale astfel se formeaza o retea de pori intre 0,01 si 0,1 mm care comunica
cu exteriorul si care slabesc structura betonului.Porii de aer desi au dimensiuni mai mari necomunicand
intre ei nu reduc permeabilitatea betonului.Mai apar o serie de pori din contractia betonului si fisuri in
patra de ciment datorate contractiei la uscare a acesteia.In aceste situatii intervine o reducere a volumului
ansamblului ciment-apa imediat dupa turnare.Apa trece partial in apa legata chimic si fizic ocupand un
volum mai redus.Aceasta reducere de volum impusa de masa pastei de ciment este impiedicata partial de
prezenta agregatelor rigide si creandu-se goluri intre aceste agregate.Mai intervine o contractie dupa
uscarea pastei de ciment si pot rezulta fisuri in special la contactul cu agregatele. Golurile de orice fel
reprezinta defecte de structura in jurul carora se poate produce ruperea betonului la diferite solicitari.

Concluzii:Caracteristicile fizico-mecanice alea betonului depind de natura si cantitatea pietrei de

ciment si natura agregatelor care intra in alcatuirea betonului.

Cimentul

-de tip Portland este utilizat in mod current la structurile din beton armat.Se obtine dintr-un amestec de
calcar si argila(contine oxizi de siliciu, aluminiu si fier)ce se arde la o temperature de 1500 grade C, dupa
care se raceste si se macina fin.

Principalii component mineralogici ai cimentului:

-silicatul tricalcic C3S

-silicatul bicalcic (belitul) C2S

-aluminatul tricalcic (celitul) C3A

-feroaluminatul tetracalcic (braunimielitul) C4AF

Proprietatiile pastei de ciment intarite depinde in mare masura de compozitia mineralogica a

cimentului.La contactul cimentului cu apa se produc reactii de hidratare si hidroliza din care rezulta geluri
si cristale.

C3S + H2O -> gel + cristal

C2S + H2O ->geluri

C3A + H2O ->cristale

C4AF + H2O ->gel + cristal

Piatra de ciment contine 60-80% din volum geluri care sunt numai partial
rezistente.Transformarea in piatra de ciment se realizeaza la inceput pe seama formarii cristalelor si apoi
in timp pe seama intaririi gelurilor.Fenomenul de hidratare rezultat din reactia cimentului cu apa se
consuma in cea mai mare parte in primele 3 zile dupa prepararea betonului dupa care continua lent si in
cantitate mica.

Comportarea cimentului este caracterizata printr-o crestere in timp a rezistentei mecanice,

degajarea specifica de caldura, iar aceasta cantitate de caldura degajata poate influenta in bine sau in rau
proprietatile betonului.

La constructiile masive din beton (barajele) degajarea de caldura poate produce tensiuni datorita
degajarii de caldura dintre miezul elementului si mediu ambient- fisuri.

La lucrarile pe timp de iarna degajarea de caldura favorizeaza intarirea.

Concluzii

Cimenturile cu cantitati mari de celit(C3S) se intaresc mai repede si prduc prin hidratare cantitati de
caldura mai mari.Acestea avand si rezistente mai mari decat celelalte cimenturi.Ele intarindu-se mai
repede, sunt folosite in industria prefabricatelor .

Cimenturile cu cantitate mai mare de alil nu se folosesc la elementele masive.Cimentul Portland se

foloseste rar in stare pura , clincherul de ciment amestecandu-se cu alte adaosuri:

-adaosuri cimentoide: acestea reactioneaza lent cu apa , in mod similar si cu clincherul de ciment: zgura de
furnal granulata prin racire brusca in apa si cenusele fine de termocentrale

- adaosurile hidraulice care reactioneaza cu apa numai in prezenta hidroxidului de calciu: trasul .In general
adaosurile produc prin reactia cu apa compusi gelici si se comporta, in concluzie ,ca niste cimenturi
Portland belitice cu o degajare mica de caldura.

Se mai poate inlocui partial cimentul Portland adaugandu-se in compozitie si adaosuri cu alte roluri; astfel
se introduce:
-gips in proportie de 2-3%.Aceasta intarzie inceputul prizei cu circa o ora, ceea ce permite transportul
betonului de la statia de preparare pana la locul de punere in opera si turarea in cofrag.

-clorura de calciu care poate accelera intarirea betonului pentru beton armat- 1-2% din greutatea betonului
pentru a nu se produce coroziunea

-plastifianti pt imbunatatirea durabilitatii betonului sunt betoane vascoase la care se produce micsorarea
frecarii.

Agregatele

Greutatea specifica a agregatelor pt prepararea betonului variaza.Se deosebesc 3 categorii de

agregate pt betonul structural:

-agregate pt betoane usoare de rezistenta cu greutatea volumetrica intre 1500-1800 kg/m3; sunt agregate
usoare: granulitul- agregat artificial obtinut prin expandarea argilei, dar producerea implica un consum
suplimentar de energie si de aceea el este folosit in anumite scopuri.

-agregate pt betoane grele- 2100-2500 kg/m3 – provin din roci naturale si sunt utilizate la structuri de
rezistenta.

-agregate pt betoane foarte grele – peste 3000 kg/m3- pt elemente special cu rol de contragreutate sau la
structuri la care se urmareste ecranarea impotriva radiatiilor prin pereti.

Ca agregate se folosesc barita, bucati de fier sau plumb.

De obicei , agregatele din rocile naturale au greutatea intre 2100- 3000 kg/m3.

Agregatele trebuie sa aiba o rezistenta ce cel puitn 50% mai mare decat rezistenta betonului: granitul,
gresia, cuartul.

Aceste roci sunt durabile, stabile din punct de vedere chimic si au o buna aderenta la piatra de ciment.

Ca agregate se mai folosesc roci concasate sau pietris si nisip de rau.Agregatele formeaza aproximativ
75% din volumul betonului proasppat, avand, in mod obisnuit, dimensiuni intre 0,3- 30 mm.

Dimensiunile maxime ale agregatelor folosite depind de grosimea elementului de beton care urmeaza a fi
realizat si de distanta minima dintre armaturi.

Proportiile din fiecare sort (granulometria) se stabilesc in asa fel incat volumul de goluri ramas intre
agregate sa fie minim , pt a se obtine un beton compact cu consum minim de ciment.

Agregatele folosite la prepararea betonului trebuie sa fie curate pt a se evita afectarea reactiilor chimice cu
apa de catre impuritati (in special humusul).

Comportarea betonului la agentul mediului de exploatare (durabilitatea)

Exploatarea constructiilor curente din beton trebuie sa se intinda pe mai multe decenii sau secole , in
conditii de siguranta.
Structura de rezistenta a constructiilor pe durata exploatarii vine in contact cu factorii mediului ambient
natural(apa, aer ) sau factorii rezultati din conditii de exploatare(temperaturi inalte, emanatii de gaze cu
actiune coroziva).

Pe durata exploatarii constructia trebuie sa-si pastreze proprietatiile initiale de rezistenta si aspect.Ea
trebuie sa prezinte durabilitate.

Dintre factorii de mediu care pot afecta durabilitatea betonului prin coroziunea chimica sunt agentii
corozivi din apa care pot veni in contact cu betonul structural.

Apele de duritate mica, cum sunt cele provenite din ploi si topirea zapezii, dizolva hidroxidul de calciu din
piatra de ciment, dizlocandu-l.Pe masura ce volumul creste, circulatia apei este mai intensa si procesul de
degradare al betonului progreseaza.

Pentru evitarea acestui neajuns se utilizeaza cimenturi cu adaosuri hidraulice care leaga hidroxidul de
calciu in compusi mai stabili , cum sunt hidrasilicatii de calciu si se poate evita coroziunea.

Apele acide care sunt prezente in unele industrii transforma piatra de ciment in produse slabe care pot fi
usor dizolvate la actiunea ulterioara a apei la inghet-dezghet.Pt evitarea acestui tip de coroziune se pot
aplica protectii antiacide pe suprafata elementului de beton, iar in cazul elementelor subterane se utilizeaza
cimentul cu proportie ridicata de zgura furnal –peste 80%.

Apele sulfatice si vaporii cu saruri sulfatice (in zona litorala) pruduc coroziunea sulfatica.Aceste saruri
sulfatice reactioneaza cu hidroaluminatul de calciu si cu hidroxidul de calciu, rezultand produse chimice
cu un volum de 2-3 ori mai mare.Pentru evitarea acestei situatii se utilizeaza cimenturi cu continut redus
de aluminat tricalcic si cu adaosuri hidraulice pt legarea hidroxidului de calciu.

Degradarea betonului poate sa aiba loc si datorita unor actini de natura fizica, in special inghetul care are
ca efect cresterea in volum a apei prin inghetarea in porii betonului.

Pentru realizarea unor betoane rezistente la inghet, trebuie luate masuri pt obtinerea unui grad cat mai
ridicat de impermeabilitate si un beton cu goluri mai putine.

Pt obtinerea unui beton cat mai rezistent se folosesc si mijloace energice de compactarea si de evitare a
efectelor contractiei la uscare.

Printre masurile care se au in vedere pt evitarea degradarii betonului este sporirea gradului de acoperire cu
beton a armaturilor. Data de STAS 10107/0-90.

Mecanismul ruperii betonului la compresiune

Betonul are o structura neomogena. Dupa intarire, in beton exista o serie de goluri sau defecte de
structura.Din cauza acestor defecte de structura, traiectoriile efectelor de compresiune intr-un ciment
supus la compresiune centrica sunt deviate in zona golurilor.

Solicitarea de compresiune conduce la marirea defectului prin ruperea locala la intindere.Pe masura ce
efortul aplicat creste, apare ruperea datorata eforturilor de intindere.Se mentioneaza faptul ca la solicitarea
de compresiune betonul cedeaza datorita faptului ca rezistenta sa la intindere este mult mai mica decat la
compresiune.Ruperea se produce prin atingerea rezistentei la intindere pe directia transversala aplicarii
compresiunilor.

Curs 2

DEFORMATIILE APARENTE ALE BETONULUI

La elementele solicitate la compresiune cu cat se sporeste incarcarea aplicata unui element deformatiile
specifice transversale si longitudinale depind de raportul incarcarii.

La aceste elemente se disting 3 intervale de timp specifice :

STAGIUL 1- in care se manifesta o comportare de corp continuu omogen si elastic.Este reprezentat de

coeficientul lui POASON care reprezinta raportul intre variatia deformatiilor transversale si cele
longitudinale.In acest stadiu, acest coeficient cat si variatia lui sunt constante pentru valorile raportului
efort rezistenta pana la valori de 02 rezultand o variatie a volumului proportional cu incaracarea.

STAGIUL 2 sau stagiu de afanare- incepe cu aparitia primelor fisuri la o treapta a efortului unitar intre 03-
07 din rezistenta la compresiune.Valori mai mici corespund betoanelor de rezistenta mica si valori mai
mari corespund betoanelor de rezistenta mare.Dupa aparitia microfisurilor deform cresc spre directia
transversala si inglobeaza toate microfisurile.

Volumul probei atinge dimensiunea minima care tinde sa creasca.Aceasta este considerata limita
superioara a stagiului 2 dupa care incepe o degradare rapida a structurii marcata prin aparitia unor fisuri
longitudinale.

STAGIUL 3-este stagiul in care apar fisurile longitudinale vizibile si se produce ruperea elementului
incarcat.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA REZISTENTA BETONULUI LA COMPRESIUNE SUNT :

-conditiile de incarcare

-forma elementelor incarcate

-viteza de incarcare si varsta

 Se poate verifica prin 2 probe de beton de aceeasi calitate, pastrate in aceleasi conditii si incarcate la
aceeasi varsta evidenta si valori ale rezist diferite.In primul caz exista frecare intre platanele presei si
proba, se dezvolta ef. tangentiale de frecare care se opun umflarii laterale.Ruperea se produce prin fisuri
inclinate la 45 grade dezvoltate dupa ef principale.In al 2-lea caz se adauga un lubrifiant, iar umflarea
laterala a betonului nu mai este impiedicata si ruperea se manisfesta prin fisuri paralele cu directia
compresiunii.Se constata ca rezistenta la compresiune la primul cub este mai mare decat la al 2-lea cub.

Daca se face rezistenta la comprimare la o epruveta prismatica sau cilindrica avand aceeasi sect.
Transversala cu cea a cuburiloe din cercetare se constata ca rezistenta obtinuta pe aceste elemente este mai
mica datorita eforturiloe de intindere a umflaturii naturale a probei, datorita frecaruu care este mai mica la
cub decat la prisma.

Din exprerientele facute rezulta ca rezistenta betonului la compresiune este cu atat mai mare cu cat efectul
de impiedicare a deformarii laterale de intindere este mai mare.Se poate trage concluzia ca rezistenta
betonului la comprimare locala este mai mare decat rezistenta in conditiile aplicarii unei forte exterioare.

VITEZA DE INCARCARE- la viteze mai mari corespund rezistente mai mari deoarece procesul de
microfisurare nu se produce complet, adica viteza de propagare a fisuriloe fiind depasita de cea a s[priri
incarcarii aplicate.Rezistenta betonului creste in timp prin consolidarea structurii sale ca urmare a
imbatranirii.

MECANISMUL RUPERII BETONULUI LA INTINDERE

Rezistenta betonului la intindere este influentata, ca si in cazul solicitari la compres, de nr si marimea

defectelor initiale de structura.Daca se incearca la intinderea centrica o prisma de beton distributia
eforturilor unitare nu este uniforma, pe sectie aparand concentrari de eforturi in zona golurilor. La un
moment dat in jurul golurilor se depaseste rezistenta la intindere apar microfisurile in piatra de ciment la
suprafata de contact a agregatelor si golul se mareste. Marindu-se golul se micsoreaza suprafata pe care se
aplica incarcarea si eforturile unitare de intindere din beton cresc mai repede decat creste forta exterioara.
Betonul se degradeaza treptat si ireversibil ,producandu-se ruperea printr-o frantura transversala.Se
constata ca rezistenta betonului la intindere este mult mai mica decat la compresiune.

INCERCAREA DE DESPICARE-consta in solicitarea la compresiunea a unui cilindru sau a unei prisme

dupa 2 generatoare diametral opuse.In aceste conditii in planul in care se aplica fortele exterioare se
dezvolta eforturi unitare de intindere avand o valoare constanta. Determinand rezistenta la intindere prin
incercarea la incovoiere se face prin incercarea unor piese cu dimensiuni de 100*100*500mm,simplu
rezemate si incarcate cu 2 forte concetrate plasate simetric fata de mijlocul prismei.in momentul ruperii
zona intinsa este partial plastificata,iar resist. la intindere creste mai putin in functie de calitatea betonului.

CLASA BETONULUI- In cazul betonuluiutilizat la structurile de rezistenta sunt importante urmatoarele

propietati: -rezistentele mecanice

-durabilitatea
-gradul de impermeabilitate

CLASA BETONULUI este definita ca valoare minima garantata a rezistentei la compresiune exprimata
N/m,determinate dupa 28 de zile de la prepararea si pastrarea in conditii standard de umiditate si
temperatura pe cuburi cu latura de 141mm.Clasele betoanelor sunt det. de rezistenta caracteristica care
este indice semnificativ al betonului.Clasele standardizate sunt: –pt beton simplu fara armatura folosita in
fundatii,blocuri avem:BC3,5:5:7 – pt beton slab armat avem BC 10:

-pt beton armat avem:BC15;BC20;BC25;BC30;BC35;BC40;BC50;BC60: -pt beton cu granit avem: BC

7.5……BC 35.

Principali factori care influenteaza clasa betonului sunt: -marca betonului

-dozajul betonului

-raportul apa ciment

-natura agregatului .

Rezistenta betonului poate fii exprimata in functie de acesti factorii; -Rb rep rezistenta betonului la
compresiune:

-Rc rep marca cimentului determinat pe epruvete de mortal:

-c inversul raportului apa ciment:

-coeficient care introduce influenta naturii agregatului care poate fii de rau sau rezultat din concasarea
rocilor.

DOZAJUL DE CIMENT –este cantitateade ciment introdusa la prepararea betonului care este astfel incat
sa se produca o cantitate suficienta de piatra de ciment care sa acopera suprafata laterala a agregatului si sa
umple golurile dintre ele.

RAPORTUL APA CIMENT

Exprima cantitatea optima de apa pt a se obtine o valoare maxima a rezistentei betonului.La raportul apa-
ciment mai mare, apa este in exces si ca urmare prin evaporarea excesului de apa, betonul capata o
structura cu defecte, iar la raportul apa ciment mai mic cantitatea este insuficienta.

AGREGATELE DE CONCASAJ-dau betonului o aderenta mai buna intre agregat si piatra de ciment dar
cu o lucrabilitate mai mica.Granulozitatea ar trebui realizata incat volumul de goluri sa fie minim pt a se
obtine o compactitate maxima.Mai nou a aparut un cod de practica pentru lucrarile de beton armat care
defineste executarea lucrarilor de beton pe baza rezistentei caractersitice care este exprimata in N/m det. P
cilindrii 150/300 mm sau p cuburi cu latura de 150 mm la varsta de 28 zile sub a caror valoare se pot
efectua statistici cel mult 5% din rezultat.
DENSITATEA BETONULUI- in functie de densitate, betonul se clasifica in : betoane usoare, betoane
normale si betoane foarte grele.

Categoria de densitate este stabilita functie de densitatea aparenta a betonului intarit la 28 zile determinata
conform STAS 2414/91.

Curs 3

Deformarile betonului

Deformarile betonului se pot clasifica astfel:

- Deformatiile betonului neincarcat sunt: contractia si umflarea

- Deformatiile betonului incarcat care se grupeaza in:
o Deformari subincarcate aplicate cu viteze mari de scurta durata
o Deformari de curgere lenta-deformatii din incarcari de lunga durata
- Deformatiile betonului sub incarcari repetate la cuclu incarcare descarcare

DEFORMARILE DIN CONTRACTIE

La cursul procesului de intarire, volumul pietrei de ciment si al betonului se reduce. Proprietatea betonului
de a-si reduce volumul in timpul intaririi manifestata in toate directiile fara ca elementele de beton sa fie
supuse unor incarcari se numeste CONTRACTIE. Fenomenul se manifesta mai pregnant in primele 3 zile
de la turnare amortizandu-se trptat in timp

Daca o proba este introddusa din nou in apa, aceasta recupereaza partial deformatiile de umflare

La originea contractiei se afla pierderea apei, din gelurile pietrei de ciment care are ca effect reducerea
volumului elementului. Pe masura ce gelurile imbatranesc, scade grosimea peliculei de apa si ca urmare
fortele de retinere curg.

PRINCIPALI FACTORI CARE INFLUENTEAZA CONTRACTIA SUNT:

- Compozitia minerologica a cimentului: cimenturile care sunt hidratate conduc la producerea unui
volum mai mare de geluri cum ar fii cimenturile belitice si cimenturile cu adaosuri.
- DOZAJUL DE CIMENT- contractia creste cu dozajul de ciment deoarece creste proportia partii
active din beton.
- RAPORTUL APA-CIMENT: la acelasi dosaj de ciment contractia se mareste pe masura sporirii
raportului apa-ciment, deoarece betoanele mai putin compacte si cu mai multa apa de ameste
prind mai usor apa din piatra de ciment
 - UMIDITATEA SI TEMPERATURA MEDIULUI AMBIANT:- SCADEREA IMIDITATII SI
CRESTEREA TEMPERATUrii mediului de intarire a betonului accelerand migrarea aperi catre
exterior, sporesc considerabil contractia
- DIMENSIONAREA ELEMENTUOLUI DE BETON: pierderea apei se produce mai active la
suprfata betonului, in adancime imiditatea pastrandu-se mult timp. Din acest motiv, concetratia se
manifesta mai puternic la elementele cu suprafata lata specifica mare.
- NATURA AGREGATELOR: contractia aparenta a betonului este cu atat mai redusa cu cat
rigiditatea agregatelor este mai mare, dar in aceasta situatie tensiunile interioare sunt mai mari.

Din acest motiv betonul din aggregate usoare care sunt mai poroase prezinta o contractie mai mare

Elementele care se opun contractiei sunt cristalele din piatra de ciment, si cimentul nehidratat. Prin
impiedicarea tendintei de deformare in interiorul betonului apar eforturi de compresiune in partea care se
opune contractiei si de intindere in partea care tinde sa se contracte.
Pentru a reduce contractia betonului ca si efectele ei se utilizeaza betoane cu contractii mici, luandu-se
masuri pentru ca betonul sa nu piarda apa prin mentinerea lui in stare umeda, in primele zile dupa turnare.

DEFORMATIILE BET. SUBINCARCARII DE SCURTA DURATA: daca se incarca o eprubeta de beton

la compresiune mentinandu-se o viteza de deformatie constanta se observa ca deformatiile limita ale
betonului comprimat, depind de gradientul deformatiei specific in momentul ruperii in sectiunea
onsiderata.
DEFORMATIILE BET SUBINCARCARII DE LUNGA DURATA: se determina pe o prisma de beton
careia I se aplica o forta de comprimatie mentinandu-se aceasta forta o perioada mai lunga de timp. Se
constata ca deformatiile betonului sporesc in timp peste valoarea def. instantanee. Proprietatea betonului
de a se deforma in timp sub effort unitary constant se numeste CURGERE LENTA sau FLUAJ.

COMPORTAREA BET. LA UNCARCATII-DESCARCARII REPETATE: in cadrul incarcarilor, daca la

o eprubeta, intensitatea incarcarii se situeaza timp indelungat deasupra pragului de microfisurare a
betonului comprimat, adica producand curgere lenta neliniara, ruperea poate intervenii la valori ale
incarcarii ulterioare corespunzatoare incarcarii de scurta durata. In practica intervin situatii in care
elementele si structurii sunt supuse la cicluri de incarcare-descarcare partial. Cazul tip al acestei incarcari
sunt grinzile rulante de la podurile rulante. Daca eforturile unitare maxime in betonul comprimat depasesc
pragul de microfisurare, iar nr de cicluri de incarcare-descarcare este foarte mare, microfisurile pot
degenera in fisuri mai mari si ruperea are loc la valori mai mici decat rezistenta sub incarcari statice. Acest
fenomen se numeste OBOSEALA BETONULUI.

REZISTENTA BETONULUI PE MAI MULTE DIRECTII: solicitarea unidirectional la eforturi unitare

normale, de intindere sau comprimare este relative rara in elementele de beton armat. De cele mai multe
ori betonul este solicitat la eforturi unitare normale actionand pe directii diferite sau supus la combinatii de
eforturi unitare compuse (normale si tangential)

COMPRESIUNEA PE 2 DIRECTII: aceasta situatie se gaseste in zina comprimata a placilor de planseu

cu descarcare bidirectionala. Prezenta solicitarii pe 2 directii fara ca ruperea sa se faca dirijat in planuri
paralele cu directia de solicitare impiedica ruperea dupa planuri perpendicular pe directia celor 2 efecte de
compresiune.
COMPRESIUNE PE O DIRECTIE, INTINDERE PE ALTA: intalnim aceasta situatie pe directia
eforturilor principale, adica la grinzi solicitate la incovoiere cu forta taietoare. In acest caz eforturile de
intindere produse in jurul golurilor la compresiune pe o directive se insumeaza cu eforturile de intindere
aplicate pe cealalta directive si ca urmare valorile eforturilor unitare la rulere sunt mai mici decat in cazul
solicitarii monoaxiale, iar definitia se numeste

DEFORMATIA DE CURGERE LENTA: aceasta deformatie este cea mai pronuntata in perioada de dupa
incarcare, iar spotul de deformatie se reduce in timp. Atata timp cat efortul unitary nu depaseste peragul
microfisurarii, deformarea de curgere lenta este proportionate cu deformatia elastic, respective cu valoarea
efortului unitar. Deformatia de curgere lenta depinde de varsta betonului in momentul aplicarii incarcarii
de lunga durata. Dupa microfisurare, betonul comprimat proportionalitatea intre deformatie si effort nu se
mai respecta. Procesul de microfisurare progreseaza sub incarcari de lunga durata, iar elemental de beton
poate sa se rupa sub incarcari de scurta durata.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA CURGEREA LENTA: sunt

- Compozitia minerologica a cimentului

- Dozajul de ciment
- Raportul apa ciment
- Temperature mediului ambient
- Varsta betonului
- Intensitatea solicitarii este factor specific al curgerii lente.

Cu cat valoarea efortului este mai mare, efectul de curgere al gelurilor este mai pronutat si deformatia de
curgere lenta mai mare. Fenomenul de curgere lenta se explica ca si contractia prin pierderea apei din
gelurile de ciment. In cazul curgerii lente pierderea apei spre exterior, se datoreaza compresiunii gelurilor
ca rezultat al incarcarii betonului.

In cazul str. static det. aceste deformatii conduc la redistribuirea eforturilor produse din incarcari, in forte
atat in interiorul sectiunilor intre beton si armature cat si intre diferite zone ale structurii.

INTINDEREA ARE LOC PE 2 DIRECTII: se intalneste in zone intinse a placilor sau la conducte de
presiune care suporta si incovoiuere long. Pt directii care nu coincide cu directiile principale, alaturi de
eforturile unitare normale actioneaza si eforturile unitare tangential. Deoarece la beton rezistenta la
intindere este mult mai mica decat la compresiune, planurile de rupere la intindere sunt normale la directia
fortei. In elementele de beton armat, efectul de stranger lateral a betonului comprimat este exercitat numai
la eforturi unitare ridicare cand procesul de microfisurare al structurii interioare a betonului este amorsat,
manifestandu-se prin tendinta de dilatare transversal. Aceasta actiune se numeste FRECARE sau
CONFINARE A BETONULUI.

FACTORI CARE INFLUENTEAZA CONFINAREA SUNT:

- Cantitatea de armature transversal

- Limita de curgere a armaturii
- Raportul dintre distant intre etrieri si dimensiunea miezului de beton
 - Cantitatea si diametrul armaturii longitudinale

Curs 4

Propirietatile Otel Betonului

Utilizarea betonului cu o armatura se datoreaza faptului ca are o rezistenta mult mai buna la intindere.
Multe din tipurile de beton armat se folosesc pentru elemente structurale. Betonul adera la suprafata
barelor de otel asiguranduse conlucrarea dintre beton si armatura.
Coeficientul de dilatare al otelului este egal cu al betonului si nu apar eforturi interioare datorita variatiilor
de temperatura.

Compozitia chimica a otel betonului

Otel betonul are o compozitie de fier si carbon. In general OB cu mai putin de 0.9% carbon, iar ca OB ca
armaturi mai putin de 0.4% carbon. Rezistenta otelului este defapt efortul unitar de rupere si de curgere,
iar pentru aceasta se recurge la alierea cu alte metale, cum ar fii: mangan, siliciu prin aceste alieri sporeste
sudabilitatea.

Proprietatile fizicomecanice ale otelului.

Otelurile folosite ca armatura pentru b.a. se pot incadra in 2 categorii:

-oteluri moi in care procentul carbonului este mai mic de 0.2% carbon;
-oteluri dure in care procentul carbonului depasteste 0.35%.
Aceste oteluri prezinta paliere decurgere si deformatii plastice destul de mari. In zona de rupere se
produce o gatuire. Otelul dur nu are palieri de curgere. Ruperea otelurilor dure este casanta fara
avertizare.Otelurile moin incarcate prezinta fenomenul de ECRUISARE, efect ce dispare la incalzire.
ECRUISAREA inseamna deformarea otelului pana in domeniul de incarcare descarcare dupa care apare o
comportare de rupere brusca.
Otelurile ecruisate nu se pot suda cu procedee care afecteaza intreaga sectiune a barei si numai prin sudura
electrica prin puncte.Acesta se realizeaza in fabrici sau ateliere specializate. Viteza de incarcare si modul
de incarcare sunt factori care influenteaza comportare si rezistenta otelului. Valorile rezistentelor de calcul
care se utilizeaza in tara noastra corespund unei viteze de incarcare de 2 3 N/m pe secunda. Acesta este un
regim static de incarcare. Daca incarcarea se aplica cu o viteza mai mare (cu o incar. dinamica) rezistenta
armaturii rezulta mai mare decat in cazul incarcaii statice. Daca incarcarea se repeta in cicluri repetate de
un nr. Foarte mare de ori poate intervenii fenomenul de oboseala care conduce la realizarea rezistentei
otelului fata de valoarea rezistentei la incarcare statica.
Ruperea prin oboseala se datoreaza luecarilor interne din reteaua cristalina. Acestea amorseaza fisurile de
oboseala conducand treptat la o afanare a retelei cristaline si in final la ruperea printr-o fisura defavorabila.
Pentru evaluarea comportarii structurii de beton armat la actiuni seismice prezinta interes comportarea
armaturilor de otel la deformatii repetate in domeniu postelastic in regim alternant de
solicicare.Comportarea armaturilor la incarc descarc. Repetate duce la reducerea lungimi de flambaj a
armaturii la incarcare in regim static.

Principalele caracteristici ale otelului fabricat in Romania

OB 37 este un otel moale cu continut redus de carbon, cu suprafata neteda, livrarea se face in colaci pt.
diametre de 06 012 mm si cu legaturi de bare drepte de 18 m lungime pt. diametre de la 014 028, iar pt
diametre mai mari sunt distribuite bare libere. OB37 este recomandat pt. armaturi constructive si de
montaj, iar ca armatura de rezistenta numai cand armare se face la mijlocul prevazut in prescriptie
deoarecere OB 37 are rezistante relativ mici si o slaba conlucrare cu betonul. Rezistenta de calcul este
210N/m. PC52 este un otel cu un continut limitat de carbon cu unele adausuri 1.4% mangan care-I maresc
sudabilitatea. Este un otel cu rezistenta superioara OB37 si are o buna aderenta cu betonul avand profil
periodic. Se utilizeaza ca armatura de rezistente 2900N/m.
PC60 este un otel laminat la cald cu profil periodic, se sudeaza in bune conditii avand in continut mangan
si siliciu. Livrarea se face in aceleasi conditii ca cele ale OB37 3700N/m.
Sarma trefilata neteda pt. beton STN B sunt ecruisate puternic, au suprafata foarte neteda si nu pot fii
utilizata ca armaturi decat sub forma de plase si carcase sudate prin puncte.

Clasificarea armaturilor utilizate la armare elementelor de beton armat

Dupa rolul pe care il indeplinesc in elementul de beton armat, armaturile se pot clasifica in 3 categorii:
-armaturi de rezistenta sunt armaturi care se dispun in elementele de B.A. pt. a prelua eforturile de
intindere stabilite prin calcul.La o grinda sunt armaturile longitudinale prevazute pt. a prelua intinderile
din incovoiere, iar etrierii sunt dimensionati pt. a prelua eforturile principale din inima grinzii.
- armatura constructiva se prevede in elementele de b.a. a tot pt. a prelua eforturile de intindere, dar a caror
valoare nu se poate stabili cu precizie din calcul. Cantitatea de armatura constructiva ca si mod de
alcatuire in elementele de b.a. sunt prevazute prin reguli care rezulta din experienta inginereasca. Prin
prevederea acestor armaturi se evita deschiderea peste limitele admise a fisurilor produse de ef. de
intindere.
- Armaturi de montaj serversc la fixarea armaturilor de rezistenta sia celor constructive in pozitiile
prevazute in proiect asigurand aceste pozitii in timpul betonarii.

Conlucrarea dintre beton si armatura

Reprezinta elementul fundamental pt. realizarea b.a. ca material pt. constructie pt. structurii. O grinda cu
armatura neaderenta se va rupe in momentul in care betonul se-a epuizat capacitatea de preluare a
intinderilor din incovoiere, iar momentul incovoietor de fisurare constitue momentul invovoietor de rupere
a grinzii. Conlucrarea dintre beton si armatura intr-o grinda se poate realiza prin ancorarea la extremitate
si prin aderenta in lungul barelor armaturii. In practica, conlucrarea betonului cu armatura in elementul de
b.a se realizeaza atat prin aderenta cat si prin masuri de ancorare a barelor la extremitati.

Mecanismul aderentei

Aderenta bet. la armatura de otel se datoreaza urmatoarelor cauze:

- incleierea este fonomenul de natura fizico-chimice rezulta din adeziunea gelurilor din piatra de ciment la
suprafata armaturii: Frecarea dintre bet. si armatura care se manifesta in momentul in care bara tinde sa se
deplaseze in beton: Inclestarea bet. in neregularitatile suprafetei laterale a armaturii: Inclestarea se
manifesta nu numai in cazul armaturilor profilate PC. Ci si a OB, pe suprafata acestora rezultand din
laminare a seriei de adancituri la aplicarea unei forte de intindere armaturii care tinde sa se smulga din
beton se dezvolta reactiunii reciproce in beton si armatura. Componenta orizontala a acestor reactiuni
tinde sa forfece betonul, in timp ce componenta radiala tine sa produca fisuri de despicare prin efectul de
intindere inelara care apare in jurul barelor de armatura. In cazul armaturilor cu suprafata neteda efectul
componentelor de forfecare este predominant, in timp ce in cazul armaturilor cu suprafata profilata
pierderea colucraii cu betonul si smulgerea este datorata in mod obisnuit fisurilor de despicare formate in
lungul barei. In toate situatiile pierderea aderentei poate fii asociata cu rezistenta betonului la intindere,
deoarece rezistenta la forfecare a betonului este proportionala cu rezistenta la intindere.

Factori care influenteaza conlucrarea betonului cu armatura clasa betonului

Cu cat betonul este mai rezistent, adica cu cat rezistenta la intindere si forfecare este mai mare cu atat
inclestarea betonului pe suprafata armaturii va fii mai puternica si deci conlucrarea mai buna.
Diametrul si nr. barelor de armatura se poate realiza cu un nr. mic de bare cu diametru mai mare si invers.
Conlucrarea este mai buna in varianta de armare cu bare mai multe si diametre mai mici, deoarece
suprafata laterala totala este mai mare in acest caz si deci efortul unitar tangential este mai mic la acelas
efort global in armatura.
Tasarea betonului tasarea initiala a betonului reduce aderenta prin pierderea contactului pe o suprafata mai
mare sau mai mica intre barele de armatura si beton. La armaturile verticale influenta tasarii este mai mica
decat la armaturile orizontale. In cazul barelor orizontale influenta tasarii depinde de inaltimea stratului de
beton tornat si de pozitia armaturii. Cu cat creste inaltimea elementului cu atat tasare masurata la partea
superioara a elementului este mai mare.
Suprafata armaturilor - armaturile profilate pe suprafata lor de tip PC conlucreaza mai bine cu betonul
decat cele cu suprafata neteda. Natura solicitarilor - Barele comprimate prezint o aderenta mai buna decat
cele intinse. In zonele intinse betonul este microfisurat ceeace reduce conlucrarea betonului cu armatura.
Din acest motiv lungimea de ancorare a barelor intinse se prevede mai mare decat a barelor comprimate.

Curs 5

Elemente din beton armat solicitate la compresiune.

Daca se solicita la compresiune centrica un element din B.A.solicitarea crescand progresiv

elemental nu prezinta particularitati atat timp cat forta nu-si atinge valoarea de rupere. In acel moment
apar brusc fisuri longitudinal si elemental cedeaza prin distrugerea betonului, in cazul compresiunii
influenta predominant o are betonul. La valori mici ale fortei care solicita armature atat betonul cat si
armatura lucreaza in domeniul elastic-stadiul I.

Daca forta creste cu o anumita valoare, armature ajunge la curgere si in continuare efortul din element este
preluat numai de beton, rezultand ca rezistenta unui elemente de B.A.supus la compresiune centrica este
suma capacitatilor portante la compresiune a betonului si a armaturii. Cele doua material nu ajung
simultan sa-si atinga capacitatea portanta.

Elemente din beton armat solicitate la incovoiere.

Consideran do grinda incastrata simetric, in zona central grinda este solicitata la incovoiere pura.
Daca crestem aceasta incarcare de la zero la valori de rupere, ia valori mici ale momentului incovoietor
comportarea este elastic in zona central care sunt orientate normal pe axa grinzii. Crescan incarcarea
fisurile se deschid, deformatiile grinzii cresc si in aceasta situatie armature din zona intinsa a ajuns la
rupere.

Ruperea se produce atunci cand betonul comprimat isi epuizeaza capacitatea de a prelua efortul,
zdrobindu-se. in zonele marginale grinda este solicitata la incovoiere cu forta taietoare. Elemente de
B.A.incovoiat lucreaza in stadiul II. In betonul comprimat distribuirea eforturilor este la inceput liniara
dupa care depaseste stadiul de lucru elastic si se atinge limita superioara a stadiului II.

Cand in zona comprimata se atinge limita deformatiei la compresiune atunci betonul comprimat se
zdrobeste si grinda cedeaza. Stadiul de comportare ulterior initierii curgerii in armature intinsa si pana la
rupere este stadiul III. Recapituland cele 3 stadii:
 - La incovoiere putem spune ca stadiul 1 in care betonul in zona intinsa nu este fisurat.
- In stadiul 1 armatura este solicitata la eforturi unitare mult sub valorile otelului.
- Dupa fisurarea betonului in zona intinsa efortul se transfera armaturii dar trebuie sa nu depaseasca
capacitatea ei.
- Stadiul 2 este stadiul curent de exploatare al elem din B.A. in care acestea sunt fisurate in zona
intinsa .
- Stadiul 3 este stadiul ulterior initierii curgerii armaturii intinse in care degradarea elementelor
progreseaza pana la zdrobirea betonului comprimat.
Etapele proiectarii unei constructii.
In realizarea unei constructii se parcurg doua faze:
- Proiectarea care are ca obiect intocmirea obiectului constructiei respective reprezentarea in
devenire a constructiei in ansamblu si a partilor ei componente in detaliu. Proiectul este organizat
pe specialitati. Fiecare din aceste proiecte pe specialitati cuprinde o documentatie care da
cantitatile necesare si un deviz dace da partea baneasca.
Pe baza acestora se efectueaza necesarul de materiale- executia reprez. materializarea
proiectului. Aceasta executie se bazeaza in totalitate pe plansele din proiect care reprezinta elementele
constructiei. Inginerul constructor este cel care conduce priectul de rezistenta. Acest proiect
insumeaza toate specializarile, dar coordonatorul acestor lucrari este inginerul constructor.

La elaborarea proiectului de rezistenta:

- conceptia structurii: proiectantul colaboreaza cu toate celelalte

- calculul eforturilor: proiectantul stabileste schema statica a structurii, schemele de incarcare si
pentru fiecare schema de incarcare se executa calc eforturilor dupa care se intocmesc diagramele
de eforturi:
- dimensionarea structurii
- alc constructive: se prezinta modul de armare al elementelor si modul de imbinare
Metode de calcul

In prezent in prescriptiile din tara noastra se foloseste o metoda de calcul de tip semiprobabilistic.
Cond de siguranta impune ca in fiecare sectiune ca efortul maxim definit de probabilitatea admisa in
functie de parametri aleatori sa fie mai mica sau egala cu efortul capabil minim al elementului f max ≤ Rmin.

Datele de care dispunem in special variatia unei incarcari nu ne permit sa folosim o metoda
probabilistica, rezulta o metoda semiprobabilistica. Rezistentele de calcul ale betonului se determina prin
impartirea unor valori minime garantate la un coeficient de siguranta ale materialului. Incarcarile se
determina prin inmultirea unor valori normale cu coeficienti ai incarcarii si coeficienti de grupare. Metoda
de lucru prevede verificarea elementara de constructii la mai multe stari limita-metoda de calcul a starii
limita.
 Aceasta stare limita se defineste ca un studiu de solicitarea limita care daca este depasit elem se rupe
sau nu se mai asigura conditii normale de exploatare. Aceste stari limita se impart in:

- stari limita ultime: decedari sau rupere

 starea limita de rezistenta sub incercari statice
 starea limita de oboseala
- starea limita a exploatarii normale
 starea limita de deformatie
 starea limita de fisurare
Incarcarile in constructii

Actiunile care se exercita asupra unei constructii pot fi sub forma de forta, sisteme de forte,
sisteme de deplasari sau deformatii impuse. In calcule actiunile sunt prezentate prin incarcari sau scheme
de incacrcari. Acestea sunt caracterizate prin intensitate si directie.

In functie de valorile intensitatilor incarcarile se clasifica in:

- incarari permanente: P
- incarcari temporare: T, se aplica in mod intermitent sau cu o intensitate variabila in raport cu
timpul
- cvazipermanente: C, se aplica cu intensitate ridicata pe durate lungi sau in mod frecvent
- variabile: V, intensitatea lor variaza sensibil in raport cu timpul pe intervale lungi de timp
- incarcari exceptionale: E, intervin foarte rar cu intensitati semnificative pe durata de exploatare a
unei constructii
Incarcari permanente

- greutatea proprie a elementelor structurale, a elementelor de inchidere, a straturilor de izolatie si

finisaj, greutatea si impingerea pamantului
- coeficientul n: 1,1 – 1,3, aceasta in functie de natura materialelor.
Incarcarile cvasipermanente

- zidurile despartitoare
- greutatea utilajelor
- lichidele si materialele inmagazinate in recipienti si silozuri
- coef lor variaza intre 1,0 si 1,4
- cand prezenta incarcarilor cvasipermanente are efect favorabil asupra incarcarilor intr-o sectiune ,
analiza unei stari limita, aceste incarcari nu se iau in calcul
 Incarcari variabile

- Incarcari utile de pe plansee

- Incarcari cu oameni si materiale in fabrici sau ateliere
- Inc datorate podurilor rulante
- Inc climatice: vant, zapada
- Coeficientii lor variaza intre 1,2 – 1,6 (1,6 pentru zapada in zone cu ninsori mari)
Incarcari exceptionale

- inc seismice
- inc produse de explozii sau defectarea unor utilaje
- coeficientul este 1
Gruparea incarcarilor

- fundamentale, alcatuite din incarcari permanente, cvasipermanente si variabile

- speciale, alcatuite din inc permanente, cvasipermanente, variabile si exceptionale
Rezistentele de calcul sunt deduse prin impartirea unor valori minnime, probabile cu un coeficient de
siguranta al mat.

Valoarea minima probabila este denumita rezistenta caracteristica. Pentru beton se stabilesc doua
categorii de rezistenta la compresiune si la intindere. In cazul otelului se da o rezistenta normata care
reprezinta valoarea minima prevazuta in standardele de produs pentru rezistenta de curgere si, de regula
reprezinta rezistenta minima probabila sub care se pot situa celelalte rezistenta luate in calcul.