EFLORESCENTELE BETONULUI

Betonul, singurul material de constructie a carui rezistenta la compresiune creste in

timp si a carui forma, nuanta si aspect sunt dictate doar de imaginatia arhitectului, va ramane
in continuare cel mai raspandit si utilizat material compozit si asociat.
Betonul aparent da rezultate remarcabile din punct de vedere arhitectural cand este
utilizat in combinatie cu materiale traditionale (lemn, caramida) sau moderne (sticla, otel); este
singurul material de constructie ce transmite mesaje clare intotdeauna: siguranta si
durabilitate.
Pentru avantajele sale estetice si practice, utilizarea betonului aparent - material cu
incarcatura emotionala si expresivitate puternica - are o amploare din ce in ce mai mare.
In practica actuala, suprafete din ce in ce
mai generoase din beton sunt destinate sa
ramana aparente, fie ca vorbim despre elemente
prefabricate sau monolite de fatada pentru
constructii civile sau de suprafetele expuse ale
diferitelor elemente de rezistenta specifice
lucrarilor de arta (pile, culei, ziduri de sprijin).
Utilizarea pe scara larga a prefabricatelor
destinate imbracamintilor rutiere (pavelelor) este o
alta tendinta a zilelor noastre.
Betonul aparent si decorativ trebuie sa
indeplineasca toate cerintele tehnice specifice
betoanelor obisnuite care sunt acoperite ulterior
cu tencuieli, placaje, pardoseli etc., insa trebuie sa
indeplineasca suplimentar exigente deosebite
legate de culoare, structura, rezistenta la inghet-dezghet repetat, rezistenta la agresivitatea mediului
inconjurator etc. Structura (absenta fisurilor, porilor si segregarilor), culoarea (tonalitate, uniformitate),
tipul cofrajului folosit sau expunerea pozitiei si formei rosturilor de turnare sunt doar cateva din
variabilele ce pot caracteriza o suprafata din beton aparent. Numai avand in vedere faptul ca
suprafata betonului aparent este o oglinda a tipului de cofraj folosit ne putem imagina marea
variabilitate a posibilitatilor conferite de acest material de constructie.
Din pacate, uneori, pe suprafata peretilor apar pete de culoare albicioasa - de diferite
dimensiuni si forme (acestea deseori urmaresc fisurile din tencuiala) ce intr-o prima instanta sunt
dezagreabile din punct de vedere estetic. Surprind negativ, in mod deosebit, eflorescentele ce
contrasteaza cu fundalul, cele aparute pe suprafetele de caramida aparenta sau pe pavele.
Aceste pete albicioase apar datorita migrarii spre suprafata elementului turnat a unei parti din
hidroxidul de calciu aflat in pasta de ciment. Acesta reactioneaza cu dioxidul de carbon prezent in
atmosfera formand carbonat de calciu, putin solubil in apa, care se depune pe suprafata elementelor
din beton. Procesul chimic de formare a carbonatului de calciu prin reactia hidroxidului de calciu cu
dioxidul de carbon atmosferic sau prezent in apa de ploaie poarta numele de carbonatare.

Incidenta aparitiei acestor eflorescente de

carbonat de calciu depinde de un numar
important de factori, din care mentionam:
Dozajul de ciment si tipul
cimentului;
Regimul termic si de umiditate in
care este expus betonul in prima
perioada de viata;
Textura
betonului
(repartitia
porozitatii pe diametre);
Granulozitatea agregatelor folosite;
Raportul A/C;
Modul de punere in opera;
Forma si modul de expunere la
soare si curentii de aer a suprafetelor de beton;
Tipul si calitatea cofrajului utilizat;
Uneori pe suprafetele spalate de apa de ploaie aceste eflorescente dispar, insa nu exista nici o
garantie ca acestea nu vor reaparea. Chiar daca eflorescentele sunt spalate, vizual se pot constata
diferente intre pavelele afectate si cele neafectate cel putin in sensul ca betonul carbonatat prezinta o
porozitate mai ridicata, are o capacitate mai mare de retinere a apei si se zvanta mai greu.
Eflorescentele ce apar pe suprafetele din beton se impart, in mod conventional, in:
Eflorescente primare, care apar pe suprafata betonului preparat cu o cantitate
excedentara de apa, in conditiile unei evaporari accelerate la varste fragede.
Raportul A/C mare precum si lipsa tratarii corespunzatoare a betonului sporesc
porozitatea acestuia.
Eflorescente secundare (criptoeflorescente), care apar in timp si sunt favorizate
de infiltratia lenta a apei pluviale in porii betonului. Acest fenomen accentueaza
dizolvarea si migrarea hidroxdului de calciu catre suprafata elementului turnat,
respectiv combinarea acestuia cu dioxidul de carbon;
Eflorescente sau mici stalactite de
carbonat de calciu se constata si atunci cand apa
se infiltreaza printr-un beton necorespunzator
compactat, prin fisuri, de-a lungul imbinarilor
(rosturilor) executate necorespunzator. In aceste
cazuri, apa spala hidroxidul de calciu din interiorul
betonului sau de pe fata rosturilor si il aduce la
suprafata unde se poate combina usor cu dioxidul
de carbon.
Sunt elemente din practica unitatilor de
prefabricate (ex: producatori de pavele) care
conduc la ideea ca betonul preparat in
anotimpurile de tranzitie (primavara, toamna)
asadar supus unor variatii importante ale
temperaturii in prima perioada de viata - este mai
expus la aparitia eflorescentelor. Incidenta aparitiei eflorecentelor este mai mare cand o perioada de
timp racoros si umed este urmata de un interval cald si uscat; in conditiile acestei succesiuni
hidroxidul de calciu aflat in solutie, migreaza mai usor catre suprafata elementului.

Din pacate, aparitia eflorescentelor, a stalactitelor de carbonat de calciu, arata o reducere a

alcalinitatii betonului in zona spalata cu consecinte negative in ceea ce priveste capacitatea
acestuia de a-si mai proteja eficient armaturile inglobate prin fenomenul de pasivizare. Pe o zona in
care hidroxidul de calciu este dizolvat si spalat, pH-ul betonului se reduce, porozitatea betonului
creste iar agentii corozivi pot patrunde mai usor spre armaturi.
Eflorescenta timpurie, primara, neaderenta la suprafata betonului poate fi indepartata prin
periere cu apa obisnuita. Depozitele mari, vechi, aderente, necesita un tratament cu o solutie acida a
suprafetei betonului (ex: acid clorhidric diluat 1:10 1:20). Dupa aplicarea solutiei de acid diluat
betonul se spala bine pentru indepartarea sarurilor formate, cu mentiunea ca suprafata betonului
poate incepe sa se inchida la culoare. Pentru evitarea diferentelor mari de culoare intre zonele tratate
si cele netratate, solutia acida se aplica uniform din punctul de vedere al concentratiei, calitatii si
duratei de actiune tratamentul este considerat delicat de aplicat. Este in consecinta mult mai indicat
sa previi aparitia eflorescentelor prin masuri constructive (tip ciment, reteta beton, tratare suprafata
etc.) decat sa fie indepartata ulterior.
Pentru
prevenirea
sau
limitarea
aparitiei
eflorescentelor
exista mai multe procedee din care se
mentioneaza:
Utilizarea in betoane sau
mortare a cimenturilor cu
continut ridicat de adaos de
zgura tip CEM II/B-S si CEM
III/A. In acest sens utilizarea
cimenturilor cu continut ridicat
de zgura are un efect benefic
prin impermeabilitatea ce-o
confera
betonului/mortarului
precum si datorita faptului ca
produsii
chimici
insolubili
formati prin hidratarea zgurii
inlocuiesc hidroxidul de calciu solubil);
Asigurarea compactitatii betonului si aplicarea unor mijloace adecvate de protectie a
suprafetelor (udare periodica minim 7 zile, pelicule specializate etc);
Aplicarea prin pulverizare a unor produse de impregnare sau impermeabilizare a
suprafetelor din beton aparent precum fluosilicatul de zinc, siliconi sau rasini acrilice
adaptate alcalinitatii specifice betonului.
HeidelbergCement Group, productor de ciment, betoane i agregate este lider mondial
n domeniul materialelor de construcie i unul dintre cei mai importani investitori germani
din Romnia. Prin diviziile sale CARPATCEMENT HOLDING, CARPAT BETON i CARPAT
AGREGATE, grupul pune la dispoziia clienilor si materiale de construcii la un standard de
calitate recunoscut la nivel internaional. Grupul acoper ntreaga gam de cerine ale
clienilor, de la consultan n domeniul de aplicare, pn la oferirea de soluii eficiente de
finalizare a proiectelor.