Durabilitatea si degradarea cladirilor din beton armat si

beton precomprimat

Preocuparile in ultimii ani, pe plan international, pentru durabilitatea constructiilor din beton
au capatat o amploare fara precedent. Ele au aparut o data cu observarea comportarii in timp a
constructiilor si cu constatarea unor degradari premature ale constructiilor din beton armat
aflate in diferite medii.

In EUROCODE nr.2-cap.4.1- Proiectarea structurilor din beton- durabilitatea este definita

astfel: “Cerinta pentru care o structura are o durabilitate adecvata in timpul duratei de serviciu
este ca aceasta sa-si indeplineasca functionalitatea, cu asigurarea rezistentei si stabilitatii, fara
pierderi semnificative ale functionalitatii, in cazul unei mentenante uzuale”.

Studierea durabilitatii constructiilor din beton necesita cunostinte multidisciplinare, de la chimia

materialelor, comportarea elementelor de diferite tipuri de solicitari, pina la stiintele
fundamentale sau aplicative.Se utilizeaza tehnici sau metode de experimentare din ce in ce mai
performante si complexe pentru cercetarilede laborator si pentru investigarea unor constructii
existente.Cuantificarea factorilor care influenteaza durabilitatea apare specificata la nivelul
reglementarilor international de executie. In cazul examinarii constructiilor existente, nu exista
insa relatii directe, care sa indice influenta starii de degradare asupra caracteristicilor specific,
necesare analizelor structurale.

Un aspect semnificativ il constituie faptul ca durabilitatea constructiilor de beton armat sau

precomprimat nu este considerata o problema numai in cazul mediilor agresive, ci si in cazul
mediilor “curente”, in care se gasesc cele mai multe dintre constructii si la care sau inregistrat,
de asemenea, fenomene ingrijoratoare.

In Schema 1 se prezinta o sinteza a fenomenelor care caracterizeaza durabilitatea

constructiilor din beton armat, asa cum rezulta la nivelul unor propuneri ale Comitetului
European al Betonului .

Degradarea betonului nu are, in mod practic, niciodata o singura cauza; de aceea,

clasificarea proceselor de deteriorare trebuie facuta cu prudenta. Evident, tipul si gradul
proceselor de degradarepentru beton (fizice, chimice, biologice) , ca si pentru beton armat
(coroziunea) influenteaza, in sens negative, rezistenta si rigiditatea materialelor si elementelor
ce compun structura constructiilor.

Schema 2 prezinta relatiile dintre factorii care influenteaza durabilitatea betonului.

Schema generala a studiului durabilitatii

Durabilitatea.
 Intelegerea fenomenelor de migrare a substantelor/ solutiilor in masa betonului este
esentiala pentru stabilirea mecanismelor si proceselor care influenteaza durabilitatea.
Transportul gazelor, apei, solutiilor, in interiorul elementului de beton este dependent de porii
elementului si de fisuri.

Schema 3 prezinta interdependenta factorilor care intervin in relatia mediu/structura

(element).

Fenomenul de patrundere a substantelor in beton.

Betonul poate suferi reduceri de durabilitate prin:
a) Procese fizice- fisurare, inghet, dezgeti, eroziune
b) Procese chimice (atacul substantelor chimice), procese biologice.

Beton precomprimat.
Daca de studiat caracteristicile proceselor fizice si chimice ale betonului simplu vom afla
cauzele degradarii durabilitatii betonului si metodele de atenuare a acestor procese distructive.

a) Procese fizice
- Fisurarea – Cauzele fisurarii betonului sunt multiple si ele apar atunci cind o solicitare ,
la care este supus betonul, depaseste rezistenta de intindere a acestuia.

In Schema 4 este data o clasificare a fisurilor care influenteaza durabilitatea betonului. Tot
aici se observa ca mecanismele de fisurare a betonului sunt cauzate, de exemplu, de
contractia la uscare, contractia datorita temperaturii, contractia plastic a betonului neintarit,
astea fiind cause interioare. Cauzele esterioare sunt supraincarcarile, oboseala la actiuni
repetate, variatii de temperature, deplasari impiedicate, vint si cutremure.
 - Fenomen de inghet- dezghet (Schema 5)

- In cazul inghetarii apei, in porii materialelor de constructii - cum ar fi pasta de ciment –

urmatoarele procese fizice sunt importante:

-Cresterea volumui cu 9%, prin tranzitia de la apa la gheata;

-Evaporarea unei cantitati neinsemnate de apa, prin trecerea de la gheata la apa;
-Reducerea energiei potentiale a porilor “cu apa” si o reducere a punctului de
inghet
-Difuzia apei inca neinghetate, din porii mai mici in cei mari;
Se mai atrage o atentie mare asupra substantelor ce realizeaza topirea ghetii de suprafata;
ele pot produce o crestere substantiala a temperaturii la suprafata betonului, diferenta de
temperature intre interior si exterior ducind la fisurarea betonului.
b) Procese chimice
- Actiunea acizilor asupra betonului intarit
Acizii transforma toti compusii de calciu in saruri de calciu.
Acidul clorhidricproduce NaCl, care e foarte solubila.
Acidul sulfuric produce sulfatul de calciu, care precipita ca gips.
La fel actioneaza si acizii organici.
Rezultatul actiunii acizilor este distrugerea capacitatii de legatura a cimentului.

- Actiunea sulfatilor
Sulfatii sunt prezenti in soluri, in apele freatice de suprafata si in apele industriale si
reprezinta unii din cei mai agresivi ioni.

Infrastructura cladirilor , cu fundatii de beton slab, situate in soluri ce contin sulfati, sunt
foarte sensibile la actiunea acestor ioni agresivi. Betonul are un aspect albicios, degradarea
incepind cu muchiile elementelor, apoi fisuri si exfolieri progresive. Se limiteaza aluminiu
tricalcic (pina la 5% si chiar 3%) si se recomanda cimenturile cu adaos de zgura.

Beton armat.
Protectia otelului in beton:
Otelul in beton este protejat impotriva coroziunii prin pasivitatea data de alcalinitatea
betonului.La o anumita valoare a pH-lui , formarea peliculei microscopice la suprafata otelului
face imposibila degradarea lui, chiar in prezenta umezelii si oxigenului.

Mecanisme de coroziune:
Prin carbonatare sau actiunea ionilor de clor, pelicula microscopica de pe suprafata armaturii
poate fi distrusa local sau pe zone mai mari ( schema 6).

Carbonatarea betonului:
- Este reactia chimica ce are loc intre hidroxizii de calciu si hidroxidul de carbon, care
patrunde prin pori in beton. Penetrarea CO2 se face de la suprafata spre interior, de aceea
dupa ce betonul a fost carbonatat, valoarea pH-lui scade spre 9.
Acest fenomen de carbonatare nu conduce in mod automat la coroziunea armaturii. Daca
nu sunt indeplinite anumite conditii de umiditate, chiar daca betonul e carbonatat, armature
poate sa nu corodeze. Astfel au fost depistate si armature in stare avansata de coroziune in
medii cu umiditate ridicata si armature neafectate in medii mai putin umede.
Carbonatarea este mai rapida cidn umiditatea relative este de 50-60%

Penetrarea clorurilor in beton

In afara de CO2, ionii de clor pot patrunde usor in beton prin pori. Dupa carbonatare
clorul este desfacut inca o data crescand riscul coroziunii. Difuzia clorurilor este un process
care are loc total sau partial in porii umpluti cu apa. Acest fenomen se gaseste in cazul utilizarii
substantelor pentru dezghet. Clorurile patrund in masa betonului prin capilare. Grosimea
acestei suprafete are o mare importanta .(Schema 7)
 Depasivitatea in zona fisurilor
Clorul si CO2 pot usor patrunde la armaturile din otel prin fisuri, mai repede decat prin
betonul nefisurat, timpul de depasivizare depinzand de deschiderea fisurilor.

Coroziunea otelului:
Simplificat se poate separa in :
-procesul catodic
-procesul anodic.
Procesul anodic provoaca de fapt distrugerea fierului. Surplusul de electroni in otel se va
combina cu apa si O2 si va forma ioni hidroxil. Fierul si ionii hidroxil se vor combina formand
oxid de fier (rugina).
Ca o consecinta a celor descrise , coroziunea nu poate avea loc in betonul uscat, procesul
electrolitic fiind impiedicat, dar nici in betonul saturat cu apa. In procesul anodic pelicula
microscopica de pe suprafata otelului se distruge. In cazul coroziunii prin cloruri, acest effect
cauzeaza coroziunea prin puncte, dic cauza ca pelicula va fi distrusa numai pe suprafete mici.
Astfel vor avea loc reducerea substantiala a sectiunii otelului.

Efecte ale coroziunii:

 reducerea sectiunnii de armatura;
 reducerea si pierderea aderentei beton-armatura;
desprinderea stratului de acoperire cu beton a armaturilor.

In schema 8 se observa implicatiile coroziunii asupra comportarii elementelor din beton

armat. Parametrii care influenteaza coroziunea sunt conditionati de procese de difuzie
(schema 9).
-carbonatarea
-penetrarea clorurii
-coroziunea
 Toti parametrii sunt conditionati de grosimea stratului de acoperire cu beton a armaturii
definita odata cu cresterea prin grosime si permeabilitate.
Schema 10 prezinta influenta grosimii stratului de acoperire asupra carbonatarii sau penetrarii
clorurilor.

Permeabilitatea stratului de acoperire este influentata, in mod decisiv, de raportul a/c.

Cand a/c >0,6, permeabilitatea creste considerabil o data cu cresterea porozitatii capilare.
In cazul unei protectii insuficiente ( uscare prematura a suprafetei betonului), permeabilitatea
suprafetei poate fi influentata considerabil
Vantul si temperaturile inalte sunt periculoase daca actioneaza in timpul uscarii betonului.
De asemenea , o compactare necorespunzatoare poate duce la cresterea permeabilitatii de
zece ori.
Dozajul de ciment prea mare conduce la cresterea capacitatii de legare CO 2 Cl- .
In mod normal , un beton cu 300 Kg/m 3 ciment este suficient pentru a mentine o
permeabilitate corespunzatoare, cu conditia ca a/c ≤ 0,5...0,6. In ceea ce priveste mediul daca
umiditatea este mai mica de 60% riscul de coroziune este scazut, chiar daca betonul e
carbonatat.
In betonul saturat cu apa, riscul este, de asemenea, redus, din cauza lipsei de oxigen
(exista, insa, riscul activarii proceselor anodice si catodice la suprafata otelului).
Cele mai favorabile conditii de coroziune a otelului in beton sunt atunci cand exista o
variatie umiditate-uscare, combinata cu temperaturi inalte .
In schema 11 se prezinta concluziile referitoare la influenta diferitilor factori care intervin
direct sau indirect asupra durabilitatii betonului.

Prezenta umezelii
Toate procesele de degradare presupun prezenta apei, un factor important fiind
umezeala prezenta in atmosfera. In aceste conditii, betonul preia apa mai repede decat o pierde
si astfel cresterea umiditatii interne este mai mare decat aceea a mediului.

Nivelul de temperatura
Cu toate ca influenta temperaturii tinde sa fie ignorata in definirea agresivitatii, ea este
importanta in ceea ce priveste reactiile chimice , care sunt accelerate prin cresterea
temperaturii.
In exemplu, o crestere a temperaturii cu 10°C cauzeaza o dublare a reactiilor care produc
coroziunea.

Acoperirea cu beton
Capacitatea betonului armat de a avea o buna comportare la coroziune depinde de
grosimea stratului de acoperire cu beton, de calitatea acestuia (permeabilitate si alcalinitate) si
de interactinuea dintre suprafata elementului si mediu.
Permeabilitatea este legata direct de raportul a/c.

Comentarii
Intr-o perioada anumita, constructiile au fost proiectate si executate fara a se tine seama de
“costurile” suplimentare ce apar din operatia de intretinere si reparatii ulterioare . Atingerea unui
timp egal cu durata de serviciu a constructiei nu inseamna, neaparat, demolarea la acest
termen. Mentinerea, in continuare , a constructiei implica operatiuni suplimentare de reparatii
si/sau consolidari, iar alegerea, ca varianta, a construirii unei noi cladiri se face si pe baza unor
calcule economice.
Foarte sugestiva pentru importanta asigurarii unei durabilitati corespunzatoare, din fazele de
proiectare / executie este asa zisa “regula a celor 5 dolari”. Aceasta indica faptul ca pentru
obtinerea unei bune durabilitati, in faza initiala, este necesara cheltuirea unui dolar, pentru
intretinerea a 5 dolari, pentru repararea si intretinerea a 25 dolari, iar pentru reconditionarea a
125 de dolari.

Observatie extrem de importanta

Din cercetarile efectuate asupra unor constructii aflate in conditii variate de mediu, s-a
constatat ca o mare pondere in asigurarea durabilitatii corespunzatoare o reprezinta calitatea
initiala a elementelor componente – beton si otel.
Doua aspecte sunt fundamentale:
 Primul este legat de calitatea stratului de acoperire, de asigurarea compactitatii
betonului, fara de care, indiferent de reteta de beton utilizata, sau de alte masuri,
comportarea elementului de beton poate fi compromisa.
Calitatea betonului de acoperire depinde, in special de factori legati de executie ( mod de
punere in lucru , vibrare tratare ulterioara), fiind deci, destul de sensibila la posibile erori.
 Al doilea aspect il reprezinta neasigurarea prin executie a grosimii stratului de
acoperire prevazut in proiect.
In prezent, in reglementarile europene, una dintre conditiile receptionarii unei lucrari este
controlul statistic al respectarii acestei caracteristici esentiale.

Categorii de degradari la constructii din beton

Se va face o distinctie intre degradarile care apar in medii agresive si cele care apar in medii
curente.
a)Prima categorie este specifica acelor constructii industriale ce adapostesc procese de
productie in care sunt utilizate sau din care rezulta substante agresive.
b)A doua categorie este specifica acelor constructii de locuit si social- culturale, ce se afla in
medii curente.

Beton Precomprimat
- o varianta superioara a betonului armat. (sectiunea activa / sectiunea totala - mare, zona
întinsa nefisurata).

Acest lucru este posibil prin introducerea unei stari de tensiune în beton, înainte de aplicarea
sarcinilor exterioare, de sens contrar cu starea de tensiune provocata de acestea,     de obicei
cu ajutorul unor armaturi pretensionate de mare rezistenta; aceste armaturi transmit eforturile
initiale la beton prin intermediul aderentei sau prin ancoraje speciale.

Alegerea traseului si a pozitiei în sectiune a armaturii pretensionate se face în functie de

starea de eforturi data de încarcari, astfel încât prin suprapunerea celor doua efecte, sectiunea
de beton sa fie comprimata în întregime Deoarece rigiditatea elementului creste, deschiderea
poate fi mult marita.
Proprietatile betonului si ale betonului armat.

Material
Proprietate
Beton Beton armat
Rezistenta la:
- compresiune  buna  buna
- întindere  slaba  buna
- taiere  satisfacatoare  buna
- foc  buna  buna
Durabilitatea buna buna
Raportul dintre 2400/25010 10 – greutate
densitate si proprie mare,
rezistenta la greutate proprie mare, sectiune relativ
compresiune sectiune transversala mare, deschideri
mare, deschideri mici si mijlocii
[kg/m3:daN/cm2] foarte mici
 Caracteristicile cladirilor din Romania executate in
perioada
1896-1920 din punct de vedere structural

Principalii factori care au influentat conceptia si alcatuirea constructiva a cladirilor realizate

in aceasta perioada sunt urmatorii :
-numarul de niveluri supraterane al cladirilor etajate nu depasea rareori P+2(3) etaje.
-betonul si betonul armat nu fusesera inca introduse la noi (cu rare exceptii) ca materiale pentru
structuri de rezistenta si pentru fundatiile cladirilor.
-cunoasterea notiunilor de calcul de rezistenta era foarte precara, iar majoritatea cladirilor erau
construite dupa reguli empirice, in special in ceea ce priveste alcatuirea si dispunerea
elementelor portante verticale.
Este interesant de revelat sub acest aspect discrepant intre nivelul elevat de abordare
din punct de vedere structural al unor constructii importante de stat, cum au fost podurile si
silozurile mari de cereale, legate in principal de numele marelui nostru inaintas Ing. Anghel
Salignv si caracterul rudimentar si empiric al modului de realizare a cladirilor obisnuite, atat a
locuintelor cat si a unor cladiri publice (scoli, spitale, judecatorii, tribunal).

Planseele
In acea perioada planseele au fost de regula realizate din lemn, cu grinzi dese (la 50-80cm
distanta) ca in figura 2.1.a si cu tavan suspendat din tencuiala pe sipci si trestie. La planseele
peste subsol s-a utilizat in mod aproape general solutia din figura 2.1.b, cu grinzi metalice dese
si cu boltisoare de zidarie aparente (fara tavan suspendat).

O prima caracteristica a ambelor sisteme o reprezinta faptul ca ele nu formeaza saibe rigide,
care sa asigure conlucrarea spatiala intre zidurile portante la actiunea fortelor orizontale, astfel
incat fiecare din acestea lucreaza practice independent si eventualele carente de capacitate
portanta ale unor pereti, in special a celor cu goluri mari sau dese de usi sau ferestre nu pot fi
suplinite printr-o redistributie spatiala a fortelor orizontale catre alti pereti cu capacitate portante
mari.
De asemenea, in ambele sisteme (grinzi de lemn sau grinzi metalice), elementele portante
orizontale care transmit incarcarile gravitationale la peretii potanti sunt elemente liniare, deci ele
transmit incarcarile unidirectional (figura 2.2). In consecinta, marea majoritate a incarcarilor
gravitationale sunt preluate de peretii portanti de pe una din directii, in timp ce peretii de pe
cealalta directie, paraleli cu grinzile planseelor, preiau de la acestea incarcari foarte reduse si
deci nu sunt dotate cu lestarea necesara pentru a prelua in bune conditii incarcarile orizontale
seismice actionand dupa directia lor. De aceea, in multe cazuri avariile cele mai frecvente si mai
grave sub actiunea fortelor seismice au aparut la acesti pereti de rigidizare.

In perioada respectiva constructiile nu dispuneau inca de centuri de beton armat pe liniile

peretilor portanti, si grinzile de planseu erau de regula simplu rezemate pe acestia, fara legaturi
de ancorare intre plansee si pereti. Acestea au avut drept consecinta faptul ca sub actiunea
cutremurelor si in special a celor successive din 1977, 1986 si 1990, capetele grinzilor s-au
miscat pe peretii portanti dand planseelor o flexibilitate sporita chiar la actiunea incarcarilor
vertical, cat si la cea a circulatiei de vehicule grele pe strazile invecinate si prin aceasta creand
o senzatie de insecuritate locatarilor. Fenomenul s-a observat in mod deosebit la cladirile
publice cu circulatie intensa pe plansee si cu deschideri mai mari ale acestora, cum sunt
cladirile judecatoriilor, tribunalelor si scolilor. Au fost cazuri in care inlocuirea planseelor de lemn
sau cu grinzi metalice prin placi de beton armat s-a dovedit necesara in primul rand pe acest
considerent. La expertizarea unor cladiri din aceasta categorie s-a constatat totodata si faptul
ca in mod frecvent grinzile de lemn ale planseelor erau subdimensionate sub aspectul rigiditatii,
ceea ce s-a adaugat ca o cauza suplimentara la cele enumerate mai sus.
La cladirile mai vechi, un obiect al investigarii trebuie sa i-l constituie si controlul, cel putin prin
sondaje, al starii capetelor grinzilor de lemn ale planseelor, care pot prezenta fenomene de
putrezire, in special planseele de pod, care sunt expuse in mai mare masura umiditatii.

Pereti portanti de zidarie

La stabilirea dispozitiei in plan a peretilor portanti si a celor de rigidizare,in perioada respective
nu putea fi inca vorba de cunoasterea si aplicarea unor reguli in ceea ce priveste o coordonare
intre distributia in plan a maselor si cea a rigiditatilor elementelor portante verticale. De aceea s-
au intalnit frecvent cazuri in care apar disimetrii importante din acest punct de vedere. Cat timp
planseele nu asigura o conlucrare spatiala a structurii, aceste disimetrii nu cauzeaza efecte
semnificative de torsiune generala sub actiunea fortelor orizontale seismice. Dar daca prin
proiectul de consolidare a cladirii se prevede inlocuirea planseelor de lemn sau cu grinzi
metalice prin plansee de beton armat, problema poate capata importanta si trebuie luata in
considerare la verificarea prin calcul a ansamblului peretilor portanti in situatia de dupa
consolidare si la luarea de masuri de corectare daca apare necesar.
Rolul peretilor de rigidizare, dispusi perpendicular pe cei portanti principali, la preluarea fortelor
orizontale seismice actionand dupa directia respectiva, nu era luat in considerare, acesti pereti
fiind prevazuti de multe ori prea rari sau realizati din zidarie de grosime prea mica (1/2 din
caramida).
Pe parcursul exploatarii cladirii, in peretii portanti s-au practicat deseori in mod necontrolat
goluri de dimensiuni mari, pentru usi sau nise, care au fost de natura sa slabeasca in mod
semnificativ unii spaleti de zidarie.
 De asemenea, tot in mod necontrolat s-au executat uneori in timp supraetajari, care au dus la
suprasolicitarea la compresiune a unor pereti portanti si totodata la majorarea corespunzatoare
a solicitarilor din actiuni seismice.
In cazurile cand cladirile au fost realizate improvizat, fara proiecte controlate in mod
corespunzator, s-au detectat la expertizarea lor si situatii grave cum ar fi necorespondenta pe
verticala a pozitiei unor pereti portanti sau de rigidizare. Situatii de acest fel au iesit la iveala in
mod deosebit in cazul supraetajarilor.

Buiandrugii
Buiandrugii peste golurile de usi si ferestre au fost realizati de regula din bolti de caramida,
grinzi metalice sau grinzi din lemn. Sub actiunea incarcarilor verticale, buiandrugii astfel realizati
si-au putut indeplini in bune conditii functia, dar la actiunea fortelor orizontale seismice nu au
putut functiona de regula si ca rigle de cuplare intre spaletii de zidarie portanta, ca elemente
componente ale unui perete structural cu goluri. De regula, carenta principal din acest punct de
vedere a constat in lipsa unei lungimi suficiente de ancoraj a buiandrugilor respective in spaletii
verticali de zidarie (figura 2.4), care sa permita transmiterea unor momente de incastrare.
Sub actiunea fortelor orizontale seismic, la capetele buiandrugilor au aparut in
consecinta in mod frecvent fisuri verticale la 45 ° ca in figura de mai jos.
De aceea, la verificarea prin calcul a peretilor portanti din zidarie cu siruri de goluri
suprapuse, in cazurile curente cand inaltimile plinurilor orizontale de pe liniile golurilor sunt mici,
actiunea lor ca rigle de cuplare se neglijeaza, considerand spaletii de zidarie ca niste console
vertical pe toata inaltimea cladirii, conectate intre ele la nivelul panseelor prin legaturi pendulare
ca in figura 2.5 .

Elemente de zidarie pe inaltimea podului

In cazul cladirilor cu pod practicabil si cu acoperis cu panta mare, cum sunt cele cu
invelitoare din tigla, daca acoperisul este in doua ape, apar la capete pe inaltimea podului
frontoane, de obicei inchise cu zidarie si ajungand la inaltimi de cativa metri (figura2.6). Cand
frontoanele respective nu sunt consolidate sau ancorate in mod corespunzator, ele reprezinta
elemente care sub actiunea fortelor orizontale seismice se pot usor rasturna. Proiectele de
consolidare trebuie sa cuprinda intotdeauna si masurile de asigurare a elementelor verticale in
consola de acest fel, cum sunt si aticele inalte de pe liniile peretilor de fatada si cosurile de fum,
a caror rasturnare a cauzat de multe ori accidente grave. In ceea ce priveste cosurile de fum,
daca la data expertizarii cladirii in cauza sistemul de incalzire initial cu sobe a fost intre timp
schimbat, deci cosurile nu mai functioneaza, este preferabil ca ele sa fie propuse spre
demolare.
 Fundatiile
In perioada dinaintea introducerii betonului si betonului armat, au existat solutii cu utilizarea
zidariei, lemnului si elementelor metalice, pentru fundatiile de mica adancime nu s-a dispus
practic de nici un material satisfacator, economic si in acelasi timp durabil in conditiile
contactului permanent cu umiditatea din sol.
La cladirile cu pereti portanti din zidarie suficient de grosi ( de la 2 caramizi in sus), cu
putine niveluri si situate pe terenuri cu conditii normale de fundare, sistemul de fundare cu cea
mai frecventa utilizare a constat in simpla continuare a peretilor portanti pana la cota de
fundare, fie cu aceasi grosime ca si in partea supraterana, fie cu o evazare prin ingrosarea
zidariei in partea subterana. De cele mai multe ori zidaria de fundatie a fost realizata tot din
caramida, deci dintr-un material sensibil la actiunea coroziva a umiditatii solului. Zidaria de
piatra, mai adecvata din acest punct de vedere, a fost mai rar utilizata. La aceasta se adauga si
faptul ca in perioada dinainte de 1920, la care ne referim nu se dispunea inca decat de
cunostinte cu totul rudimentare in problemele de geotehnica (acest termen de fapt inca nici nu
exista), astfel ca suprafetele in plan ale fundatiilor erau stabilite mai mult pe considerente
constructive.
La expertizarea cladirilor, examinarea dimensiunilor si starii fundatiilor prin sondaje in sant
deschis executate in vecinatatea peretilor portanti este indispensabila, fundatiile putand
reprezenta puncte nevralgice ale constructiei.
Bibliografie:

DEGRADAREA CONSTRUCTIILOR, Editia a II. Dr, Ing.Paul Popescu

EXPERTIZAREA SI PUNEREA IN SIGURANTA A CLADIRILOR EXISTENTE. Agent Radu

BETONUL SIMPLU, BETONUL ARMAT SI BETONUL PRECOMPRIMAT

Arhitectura constructii Internet

 PROIECT
Patologia constructiilor

Cojocari Alina

An 1, Masterat T.M.L.C.