Sunteți pe pagina 1din 161

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH.

ASACHI” DIN IAȘI


FACULTATEA DE CONSTRUCȚII ȘI INSTALAȚII
Lemnul este un material unic, un material profund integrat în istoria, cultura şi viaţa oamenilor.
Chiar şi în zilele noastre, nimic nu reușește să egaleze frumusețea şi eleganța lemnului, iar
constructorii continuă să îl folosească pentru a crea valori ambientale cu echilibru între om şi
mediul înconjurător. Interesul pentru natură merge mână în mână cu design-ul, creând spații de
existenţă în armonie cu mediul înconjurător.

Materialele prezentate în continuare se doresc a fi, pe lângă un suport de curs la disciplina


Constructii din lemn, un material de prezentare şi de punere în temă a tuturor celor interesaţi
cu aspectele legate de proiectarea construcţiilor din lemn.

Materialul este o selecție de imagini de pe internet, prevederi din standardele în vigoare şi


rapoarte de cercetare care au fost alese astfel încât cititorul să perceapă rapid logica calculului
şi corespondența acestuia în detalii structurale.

Prezentările nu surprind în totalitate problematica abordată, dar sunt un punct de plecare


fundamentat, care oferă cititorului interesat suficiente informaţii privind exigenţele de proiectare
ale elementelor din lemn, precum şi ale îmbinărilor acestora.

Prof. univ. dr. ing. Dorina Isopescu


Bibliografie:

1. Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);


2. Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări de laborator,
Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
3. Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare, Editura Matei-Teiu
Botez, 212 pp, 2015;
4. ASTM, D 143 – 09 - Test Methods for Small Clear Specimens of Timber, Annual Book of
ASTM Standards, Volume 04.10 – Wood, American National Standard Institute, Baltimore, MD,
SUA (2010);
5. ASTM, D 198 – 09 - Test Methods of Static Tests of Lumber in Structural Sizes, Annual Book
of ASTM Standards, Volume 04.10 - Wood, American National Standard Institute, Baltimore, MD,
SUA (2010).
6. Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as an engineering
material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood, Madison, WI : USDA Forest Service,
Forest Products Laboratory, General technical report FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
7. ISO 3131: 1975, Wood - Determination of density for physical and mechanical tests.
8. SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia de Standardizare
din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
9. SR EN 408: 2004 - Structuri de lemn. Lemn masiv şi lemn lamelat încleiat. Determinarea
anumitor proprietăţi fizice şi mecanice, Asociaţia de Standardizare din România (ASRO),
Bucureşti, România (2004);
10. SR EN 384: 2010 - Lemn de construcţie. Determinarea valorilor caracteristice ale
proprietăţilor mecanice şi ale masei volumice, Asociaţia de Standardizare din România
(ASRO), Bucureşti, România (2010);
11. SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2: General -
Structural - Fire design.
NOTE DE CURS Nr. 1
LEMNUL – MATERIAL STRUCTURAL

CONȚINUT:
• 1. LEMNUL – material de construcții
• 2. Evoluţia construcţiilor din lemn
Structuri din lemn pentru clădiri
Structuri din lemn pentru poduri
• 3. Construcții moderne din lemn
Exemple de structuri
LEMNUL – material de construcții

• Lemnul este un material structural cu o


comportare bună la încovoiere și cu rezistență
bună la compresiune.
• Lemnul este un material cu stabilitate
dimensională în direcţia paralelă cu fibrele, în
condiții de variație a umidității.
• Lemnul nu prezintă fenomenul de coroziune.
• Variabilitatea rezistenței între elementele cu
aceleaşi dimensiuni, dar provenite din diferite
specii, poate părea un dezavantaj, dar este în
fapt un avantaj, deoarece:

EXISTĂ ÎNTOTDEAUNA UN
ELEMENT DIN LEMN POTRIVIT
PENTRU O ANUME SOLICITARE
LEMNUL – material de construcții
• Există însă o caracteristică ce îl face unic printre
materialele utilizate în construcții:
Este un material biologic
ceea ce înseamnă ca va exista întotdeauna, în timp
ce competitorii săi ca piatra, cărămida, metalul sau
masele plastice, sunt limitați ca producere deoarece
provin din resurse naturale epuizabile.

Această caracteristică ne permite să spunem că:

LEMNUL VA CONTINUA SĂ FIE


FOLOSIT CA MATERIAL DE
CONSTRUCȚII PENTRU MULȚI, MULȚI
ANI DE AICI ÎNAINTE
LEMNUL – material de construcții
• Lemnul este un material durabil și
eficient energetic.
Eficiența energetică înseamnă: să
realizezi același serviciu / aceeaşi
funcțiune, dar cu un consum redus de
energie.
Eficienţa energetică înseamnă:
Să implementezi materiale și procese care să
conducă la reducerea costurilor.
Să conservi resursele naturale epuizabile.
Să reduci poluarea.

Toate aceste caracteristici conduc la concluzia


că:
O CLĂDIRE CU STRUCTURĂ
DIN LEMN POATE FI ȘI
ARHITECTURAL DEOSEBITĂ,
DAR ȘI EFICIENTĂ ENERGETIC
ÎN ACELAȘI TIMP
EVOLUŢIA CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN

CA SĂ ȘTIM CE PERSPECTIVE AVEM


TREBUIE SĂ ȘTIM DE UNDE VENIM!
STRUCTURI DIN LEMN PENTRU CLĂDIRI
EXEMPLE:

STRUCTURI PRIMITIVE
string ties

Cortul rotund Cortul lung cu pana de coama

STRUCTURI TIMPURII

Structuri din lemn


CLĂDIRI DIN BUȘTENI
EXEMPLE:
Caracteristică: unelte simple
– ciocan, daltă pentru cioplit
CLĂDIRI VECHI DIN LEMN
EXEMPLE: Caracteristică: cuie din lemn cu floare pătrată realizate
manual, pereți realizați din argilă amestecată cu paie
CLĂDIRI VECHI DIN LEMN
EXEMPLE:
STRUCTURI DIN LEMN DIN PERIOADA RENAȘTERII
EXEMPLE: Caracteristica: parter din zidărie
de piatra
STRUCTURI DIN LEMN – sisteme englezești
EXEMPLE: Caracteristica: extinderea etajului în
consolă
STRUCTURI DIN LEMN – sisteme americane
EXEMPLE:
STRUCTURI DIN LEMN PENTRU PODURI
PODURI PIETONALE NATURALE
EXEMPLE:

Întâmplare norocoasă!
STRUCTURI DIN LEMN PENTRU PODURI
PODURI DIN LEMN PRIMITIVE
EXEMPLE:
STRUCTURI DIN LEMN PENTRU PODURI
EXEMPLE:
STRUCTURI DIN LEMN PENTRU PODURI
EXEMPLE
CONSTRUCȚII DIN LEMN MODERNE
EXEMPLE:
CONSTRUCȚII DIN LEMN MODERNE
EXEMPLE:
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru
lucrări de laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de
proiectare, Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
NOTE DE CURS Nr. 2
LEMNUL – MATERIAL STRUCTURAL

CONȚINUT:
• 1. Lemnul – material structural.
Avantaje & dezavantaje
• 2. Anatomia lemnului
• 3. Metode de prelucrare
• 4. Defecte ale lemnului
• 5. Protecţia lemnului
• 6. Protecţia lemnului la foc
• 7. Axele structurale ale produselor din lemn
• 8. Clasificarea de calitate a produselor din lemn
LEMNUL – MATERIAL STRUCTURAL
AVANTAJE:
• Usurința cu care poate fi prelucrat, manual sau cu echipamente.
• Costurile pentru uneltele utilizate sunt relativ scăzute în comparație cu cele
pentru materialele competitive.
• Lemnul este ideal dacă este necesar să se construiască o structură individuală
pentru un anumit scop, dar este la fel de adecvat pentru producția în serie mică
sau în serie mare.
• Lemnul rămâne cel mai ieftin dintre toate materialele structurale.
• Lemnul are proprietăți excelente de izolare termică.
• Proprietățile estetice ale lemnului finit sunt unice.
• Lemnul prezintă o valoare mare pentru REZISTENȚA SPECIFICĂ
definită ca raportul rezistență/greutate.
REZISTENȚA SPECIFICĂ
EX.: REZISTENȚA SPECIFICĂ LA ÎNTINDERE Sub aspectul rezistențelor
specifice, lemnul prezintă valori
Rezistența specifică (raport rezistență/densitate) mai mari decât betonul și oțelul.
la întindere pentru diverse materiale:

Rezistența la
Densitate
Raport Comparație privind caracteristicile
Material întindere
g/cm3
Rezistență la necesare în proiectare pentru
N/mm2 întindere/Greutate materialele de construcții tradiţionale
(UM: kgf/cm2)
Cauciuc 15 0,92 16,3
Material Lemn Beton Oțel

Oțel Densitate relativă


2000 7,86 254 Rezistența la
întindere

Beton 12 2,30 4,35


Cupru 220 8,92 24,7 Rezistența la
compresiune
Lemn de
Balsa
(întindere 73 0,14 521
paralelă cu
fibrele) Rezistența la
încovoiere
Stejar 90 0,78-0,69 115-130
http://structure.kes.ne.jp/KesTechnicalArchit
http://en.wikipedia.org/wiki/Specific_strength ecture/architecture/index.html
LEMNUL – MATERIAL STRUCTURAL
DEZAVANTAJE:

• Vulnerabil la atacurile dăunătorilor (forțe biotice):


lemnul este vulnerabil la atacul insectelor, cum ar fi
termitele sau furnicile.
• Predispus la forțele abiotice: forțele abiotice ale
naturii sunt soarele, focul, apa etc. care pot avea
efecte adverse asupra lemnului.
• Contragerea (contractia) și umflarea lemnului:
lemnul are capacitatea naturală de a absorbi apa,
cunoscută și sub numele de higroscopie.
• Rezistență scăzută la foc: un alt dezavantaj al
lemnului este faptul că acesta este afectat cu ușurință
de foc. Lemnul constă în compuși organici care sunt
alcătuiți în principal din carbon și hidrogen. Se pot
combina cu oxigenul și din această cauză ard ușor.
Datorită acestor proprietăți, lemnul este clasificat ca
material combustibil.
LEMNUL – MATERIAL STRUCTURAL
Lemnul este clasificat în: lemn de esență moale (rășinoase) și lemn
de esență tare (foioase).

Lemnul de esență moale provine din speciile:


pin,
brad,
molid,
alte specii de rășinoase.

Lemnul de esență tare provine din speciile:


stejar,
arțar,
fag,
mesteacăn.
ANATOMIA LEMNULUI
Un copac este alcătuit dintr-o coroană de ramuri cu frunze, în general sprijinită pe
o singură tulpină principală, cunoscută sub numele de trunchi, care leagă coroana
de rădăcinile din sol.

PRELUCRARE
STRUCTURA MATERIALULUI LEMNOS

DURAMEN

• Inima = Duramen este lemnul


vechi în partea centrală a unui
copac, care a încetat să
participe activ la fiziologia
vieții copacului.
Coajă ALBURN

• Zona marginală = Alburn


este lemnul mai nou, care
apare de obicei ca o bandă
mai deschisă sub coajă, care
se extinde spre interior, de la
câteva la mai multe inele
anuale, în funcție de specie.
METODE DE PRELUCRARE

• Primul nivel de lemn pentru construcții este: bușteanul.


• Bușteanul este transformat în cherestea, lemn ecarisat, prin prelucrare în gatere.

TRUNCHIUL este decojit → BUȘTEANUL este prelucrat→ CHERESTEA

• Există diferite moduri de tăiere a bușteanului pentru a produce lemn ecarisat.


• Modul în care este tăiat busteanul este de obicei considerat a fi relativ
neimportant. Nu este așa, deoarece maniera poate influența comportamentul
lemnului ecarisat.
METODE DE PRELUCRARE

• Cea mai simplă metodă de prelucrare este de a


realiza un număr mare de tăieturi paralele, o metodă
cunoscută sub numele de "tăiere directă". Plăcile
exterioare sunt în mare măsură tăiate în planul
tangențial, în timp ce placa de mijloc este în plan radial,
unghiul dintre inelele anuale și suprafața plăcii variază
progresiv între panourile intermediare.
• O altă modalitate este reprezentată de panouri
tăiate din sferturi de bustean. Cheresteaua obținută
este potrivită pentru utilizarea ca pardoseală, deoarece
nu suferă la variația de umiditate de fenomene de
torsiune sau încovoiere.
• O metodă alternativă de prelucrare constă în
realizarea a trei tăieturi paralele, prin care să se obțină
două plăci plate tăiate din centrul bușteanului. Acestea
vor include, în mod firesc, și defecte de inimă, care pot
fi eliminate atunci când plăcile sunt reprelucrate.
Lemnul rămas constă, în esență, din două jumătăți de
busteni, adesea cunoscute sub denumirea de
semifabricate. Aceste jumătăți sunt tăiate prin tăieturi
paralele și reprelucrate, rezultând un număr de plăci.
AXELE PRODUSELOR DIN LEMN

Axa longitudinală
1 (x;L)
Axa tangențială
2 (y;T)

Axa radială
3 (z;R)

Direcție
longitudinală

Direcție
Direcție radială
tangențială
AXELE PRODUSELOR DIN LEMN

R = axa radială

Lemnul este considerat a fi


ortotrop, având proprietăți unice
și independente în direcția a trei
axe perpendiculare.

L = axa longitudinală T = axa transversală


Lungime
PRODUSE DIN LEMN

DIMENSIUNI ALE SECȚIUNILOR TRANSVERSALE:


h  40mm
1. șipci b  60mm

h = grosime

b = lățime
2. scânduri h  40mm
b  80mm

3. grinzi/dulapi înguști 40 mm  h  100mm


b  80mm
h = înălțime

40 mm  h  100mm
4. dulapi
b  100mm
b = lățime

h  100mm
5. stâlpi și grinzi
b  100mm
CLASIFICAREA PRODUSELOR DIN LEMN

- scanduri cu fete si muchii plane


- scanduri lamba si uluc
- scanduri cu falt de imbinare in V
buștean - scânduri - scanduri de exterior
- stâlpi ecarisati
- grinzi ecarisate

-scanduri pentru
pardoseala
- foi de usa
- cadru de usa/toc
- prag de usa
- arhitrava
- plinta
- elemente de tamplarie - panouri
- ferestre
- cadru de tereastra/toc
- elemente de imprejmuire
- scanduri late si elemente de inchidere
DEFECTELE LEMNULUI
În principal, defectele lemnului pot fi grupate în două categorii
principale: deteriorarea biologică cauzată de dezintegrarea
fungică sau de atacul insectelor și deteriorarea mecanică.

Lemnul are diferite defecte, care pot influența performanţele


sale structurale.
Defectele se pot grupa în:
-defecte naturale;
-defecte chimice;
-defecte de prelucrare;
-defecte de tratare.
Toate defectele produc degradarea lemnului, gradul de
degradare fiind reflectat în diferite grade de pierdere a
proprietăților mecanice.
DEFECTE NATURALE
NODURI, DEFECTE ALE FIBRELOR, LĂȚIMEA
INELELOR ANUALE, FISURI ȘI CRĂPĂTURI,
DEGRADARE CHIMICĂ, DEGRADARE BIOTICĂ
NODURI Un nod reprezintă partea unei ramuri, care a devenit închisă în
trunchiul copacului aflat în creștere și determină reducerea
rezistenței produsului ecarisat.
DEFECTE ALE FIBRELOR

Defectele fibrelor sunt deviații ale fibrelor de la


axa longitudinală a piesei.

Lățimea inelului anual poate fi critică în ceea ce privește rezistența, prin


faptul că lățimea excesivă a unor inele poate reduce densitatea lemnului.

LĂȚIMEA INELELOR ANUALE

inele anuale
DEFECTELE LEMNULUI
FISURI ȘI CRĂPĂTURI
O fisură este orice separare a fibrelor într-un plan longitudinal.
Existența lor reduce secțiunea transversală, rezistența la forța de
forfecare și moment încovoietor.

DEGRADĂRI BIOTICE

DEGRADĂRI BIOTICE
Găuri de viermi sunt permise
într-o mică măsură, cu condiția
să nu existe infestări active. Nu
sunt permise găuri de insecte
în lemn. Lemnul degradat nu
trebuie acceptat.
DEFECTELE LEMNULUI

• DEFECTE DE ANOTIMP. Aceste defecte sunt:


răsucirea, încovoierea în lungul fibrelor sau
perpendiculară pe fibre, torsiunea. Defectele de
anotimp sunt legate direct de variația umidității
în atmosferă. Aceste defecte au urmări sub
aspect structural asupra comportării de
ansamblu a elementului sau structurii.
• DEFECTE CHIMICE. Acestea apar când produsul
din lemn este utilizat alături de alte materiale care
oxidează. Diverse specii din lemn produc acid
acetic, ca de exemplu: stejarul produce tanin care
corodează metalul. Rășina naturală poate afecta
modul de comportare la acţiuni structurale. Alți
compusi ai lemnului pot, prin duritatea lor, să
deterioreze echipamentele și uneltele.
PROTECȚIA LEMNULUI
Protecția lemnului a devenit o practică în execuție aproape standard.
Tratamentul lemnului cu substanțe ignifuge, anticarii, antifungice,
insecticide, conferă lemnului rezistență sporită împotriva inamicilor
naturali și împotriva incendiilor.
Tehnologiile de tratare care se pot utiliza la aplicarea produselor de protecție:
• a. Tratamente de suprafață: pensulare, pulverizare, imersie simplă;
• b. Tratamente în profunzime: imersie de lungă durată, băi calde-reci, impregnare
în vid-presiune;
• c. Tratamente speciale pentru lemnul atacat biologic: injectare, gazare,
criogenare, aerosoli termici, aerosoli reci, microunde, radiații UV, capcane
biologice.
PROTECȚIA LA FOC
Substanțele pentru protecție la foc reduc inflamabilitatea materialelor sau
întârzie arderea acestora. Au fost dezvoltate recent tratamente cu rășină
ignifugă. Alternativa este impregnarea lemnului cu săruri ignifuge.
Rezistență la foc înseamnă în mod obișnuit durata pentru care un sistem poate
rezista la un test standard de ardere. Aceasta poate fi cuantificată doar ca o
măsură a timpului, dar poate implica și o serie de alte criterii.
Rezistența la foc, R, pentru un element de lemn, se determină:

R  2.54ZbG [min] Lemnul se aprinde la 250 – 300 oC. După


aprindere, lemnul începe să carbonizeze cu
o viteză de 0,8 mm/min.

unde: - Z = factor care depinde de tipul încărcării și tipul elementului; are valori cuprinse
între 1 și 1,5;
- b = lățimea secțiunii transversale în cazul unei grinzi, sau dimensiunea maximă
a secțiunii transversale a unui stâlp înainte de expunerea la foc;
- G = factor de secțiune transversală.
SORTAREA PRODUSELOR DIN LEMN
Sortarea reprezintă procesul de clasificare a lemnului pe clase de calitate, în funcție
de utilizare.

Clase de calitate Tipul solicitării și a destinației


I Elemente din lemn solicitate la întindere și încovoiere
Această sortare (Grinzi cu zăbrele, grinzi și cepuri din lemn)
după calitate nu II a) Elemente din lemn solicitate la compresiune și
este utilizată în încovoiere
proiectarea
structurală a b) Elemente din lemn solicitate la întindere, precum și
lemnului conform întindere + încovoiere, atunci când tensiunile efective
Eurocodului 5 și reprezintă 70% din rezistențele admisibile ale lemnului
SR EN 1995/2004.
III Elemente din lemn secundare (învelitori)

Conform Eurocodului 5
și SR EN 1995/2004,
sortarea după rezistență
este permisă.
SORTAREA PRODUSELOR DIN LEMN

Inginerii proiectanți sunt interesați de rezistența și rigiditatea materialului, de


aceea, regulile moderne de sortare a produselor din lemn oferă o sortare după
rezistență.
Sortarea după rezistență se poate realiza prin două metode:
Sortare vizuală după rezistență
Sortare cu mașina după rezistență

Cerințele minime necesare pentru sortarea vizuală sunt stabilite de Standardul


European EN-518 “Structural timber – Grading – Requirements for visual
grading standards”. Cerințele pentru sortarea cu mașina se pot regăsi în
EN-519 “Structural timber – Grading – Requirements for machine strength
graded timber and grading machines”.
Prevederi ale utilizării lemnului la clădiri și la structuri civile inginerești sunt date în
standardul românesc SR-EN 1995-1/2004, implementat de Eurocodul EC5.
EXEMPLU DE SORTARE: categoria F
Categoria F reprezintă o măsură a rezistenței la încovoiere a unei
probe de lemn. Notația „F” provine de la „forță” și reprezintă
valoarea încărcării la care o probă de lemn poate rezista, fără a
depăși limitele acceptabile. De exemplu, un lemn de categoria
F11, va avea o tensiune de siguranță la încovoiere de 11 MPa.

roșu negru albastru verde violet

Simbolul marcajului „CE”


Specificat în directiva 93/68/CEE

Numărul de identificare al organismului de


certificat notificat
Numele sau marca de înregistrare a
producătorului

Ultimele 2 cifre ale anului de aplicare a


marcajului
Informații asupra lemnului de construcții,
inclusiv codul ID
Performanțele tuturor caracteristicilor
esențiale care trebuie declarate
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări
de laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare,
Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
5.Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as
an engineering material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood,
Madison, WI : USDA Forest Service, Forest Products Laboratory, General
technical report FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
6.SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
7.SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2.
NOTE DE CURS Nr. 3
PROPRIETĂȚILE LEMNULUI

CONȚINUT:
• 1. PROPRIETĂȚI FIZICE
Duritate și tenacitate
Proprietăți termice
Proprietăți electrice
Proprietăți acustice
Greutate specifică și densitate relativă
Conținutul de umiditate
• 2. PROPRIETĂȚI MECANICE
Caracteristici de rigiditate
Caracteristici de rezistență
• 3. REZISTENȚĂ
• 4. INFLUENȚA DIVERȘILOR FACTORI ASUPRA
PROPRIETĂȚILOR LEMNULUI
“Proprietățile lemnului” reprezintă cheia inginerului constructor de a
utiliza “lemnul” ca material de construcție.

Utilizate frecvent în proiectarea lemnului

Proprietăți fizice Densitate.


Conținut de umiditate.
Duritate și tenacitate.
Proprietăți electrice.
Proprietăți acustice.
Proprietăți termice. Comportare la foc.
Rezistența la coroziune și la factorii de mediu.
Proprietăți mecanice Caracteristici de rezistență.
Caracteristici de rigiditate.
Rezistența la oboseală. Tenacitatea la rupere.
Proprietăți de prelucrare Abilitatea de a fi prelucrat cu ajutorul echipamentelor.
Abilitatea de îmbinare cu adezivi.
Proprietăți economice Costuri de procesare. Accesibilitate.
Proprietăți estetice Aspect.
Textură și proprietatea de a permite finisaje speciale.
PROPRIETĂȚI FIZICE

• DURITATE ȘI TENACITATE
Lemnul ecarisat este adeseori descris de termenii duritate și tenacitate, dar acești
termeni sunt însă greu de definit.
De multe ori, se spune despre lemn că este foarte dur datorită dificultății de
prelucrare sau ecarisare, sau că are rezistență la abraziune, despicare sau la
șocuri.
• Tenacitate Diagrama
Tenacitatea reprezintă capacitatea materialului tensiuni-deformații specifice

de a absorbi energie sau de a rezista la șocuri


excesive.
tensiuni tenacitate
•Duritate
Duritatea reprezintă proprietatea lemnului
prin care se exprimă gradul de rezistență la
deformații specifice
străpungere.
PROPRIETĂȚI TERMICE
Temperatura afectează atât stabilitatea dimensională, cât și rezistența lemnului. Lemnul suferă
o dilatare odată cu creșterea temperaturii, la fel ca celelalte materiale de construcție.
Coeficienții de dilatare termică ai lemnului diferă în raport cu direcția, fiind mai mari pe direcție
radială și tangențială și mai scăzuți pe direcție longitudinală.
Lemnul este un bun izolator termic, având o rezistență termică ridicată.
• Căldura specifică reprezintă cantitatea de căldură necesară unității de masă din material
pentru a-și modifica temperatura cu un grad.
Căldura specifică a lemnului este de patru ori mai mare decât a cuprului, dar acest
parametru rămâne raportat la masa materialului.

• Conductivitatea termică a lemnului reprezintă aproximativ 0,4% din conductivitatea


termică a oțelului și 0,05% din cea a cuprului. Conductivitatea termică variază în raport cu
densitatea .
Conductivitatea termică pe direcție longitudinală (L) este de aproximativ 2,25-2,75 ori mai
mare decât valorile de pe direcțiile transversale (T) și (R).

• Valoarea medie a coeficientului de dilatare termică longitudinal: L =3.6 x 10-6 [/oC]


• Coeficienții de dilatare termică radiali și tangențiali
- pentru lemnul de T = 1.8 x 45 x greutate specifică x 10-6 [/oC]
esență moale: R = 1.8 x 31 x greutate specifică x 10-6 [/oC]
- pentru lemnul de T = 1.8 x 32 x greutate specifică x 10-6 [/oC]
esență tare: R = 1.8 x 32 x greutate specifică x 10-6 [/oC]
PROPRIETĂȚI ELECTRICE
 La un conținut de umiditate normal, lemnul este considerat ca fiind izolator
electric sau dielectric, mai degrabă decât un conductor.

 Rezistența tangențială și radială depășește rezistența longitudinală a lemnului.


 Desitatea lemnului, umiditatea și temperatura influențează rezistența lemnului la
fluxul electric.
 Proprietățile reale ale materialelor sunt exprimate prin rezistivitate sau prin
reciproca acesteia, conductivitatea.
Element din lemn
PROPRIETĂȚI ACUSTICE
 Valorile izolării fonice sunt raportate la
transmisia sunetului. Reducerea
transmisiei sunetului printr-un material
este dependent de masa materialului.
Datorită faptului că lemnul prezintă o
densitate mai mică decât multe alte
materiale, eficiența acestuia în a bloca
transmiterea sunetului nu este destul de
ridicată. Coeficientul de absorbție al principalelor materiale
 Coeficientul de absorbție al sunetului Material
125 250 500 1000 2000 4000
Hz Hz Hz Hz Hz Hz
în cazul unui material este utilizat la
determinarea mărimii totale a proprietăților Beton
sau 0.01 0.01 0.015 0.02 0.02 0.02
de absorbție ale materialului. teracotă
Grindă
 Lemnul (sau un fragment din el) vibrează din lemn
0.15 0.11 0.10 0.07 0.06 0.07

atunci când este solicitat la încărcări


ciclice. Atunci când încărcarea este
eliminată, amplitudinile succesive ale
vibrațiilor vor descrește – fenomen numit
amortizare. Energia este disipată parțial
de radiația sunetului și parțial sub formă Interacțiunea sunetului/suprafeței (idealizată):
de căldură, prin frecare interioară. (a) transmisie; (b) absorbție; (c) reflexie; (d) difuzie
GREUTATE SPECIFICĂ și DENSITATE RELATIVĂ
• Greutatea specifică (G) sau
densitatea relativă este raportul dintre
densitatea de masă a unei substanțe și
densitatea unei substanțe de referință
(apă).
 m dry mass
G  0g  0 
 w  wVg mass of displaced water
unde w reprezintă densitatea apei și Vg este
volumul lemnului verde.
• Densitatea reprezită masa pe unitate
de volum, exprimat în kg/m3.
m

V
DENSITATEA LEMNULUI
Densitatea sau masa raportată la volum a unei probe de lemn reprezintă o
proprietate importantă. Densitatea [kg/m3], unde m reprezintă masa
lemnului [kg] și V volumul acestuia [m3], este definită astfel:
m

V
Densitatea MC pentru un conținut de umiditate CU (sau ω) (MC-
moisture content – engl.) [%], raportat la umflarea / contracția
volumetrică βV, se exprimă astfel:

 MC 
mMC


m0 1  0.01MC 
 0
1  0.01MC

VMC V0 1  0.01V MC 1  0.01V MC
Substanța lemnoasă, fără goluri sau apă, are o densitate de
aproximativ 1500 kg/m3.
Lemnul în sine constă într-un amestec de substanță lemnoasă și
goluri, prin urmare cantitatea de substanță lemnoasă pe unitate de
volum determină densitatea în stare uscată, densitate ce poate varia
în funcție de specie de la 300 kg/m3 la 800 kg/m3.
Densitatea lemnului este considerată medie dacă densitatea în stare
uscată se află între 360 și 500 kg/m3; deci lemnul care are densitatea
sub acest interval se numește lemn de esență moale, iar cel cu o
densitate deasupra acestui interval este lemn de esență tare.
CONȚINUTUL DE UMIDITATE
Conținutul de umiditate, CU (MC)
(or ), reprezintă raportul dintre masa
apei din lemn și masa lemnului în stare
uscată, exprimat în procente:
MC 
original weight  dry weight   100 [%]
dry weight
După uscare, aproape toată cantitatea de
apă din cavitatea celulelor se pierde,
ajungându-se la o stare numită punct de
saturație al fibrelor (PSF).
Variațiile dimensionale ale produselor
lemnoase prezintă o tendință liniară
pentru un conținut de umiditate aflat în
intervalul 5 - 20%. Pentru acest interval,
variațiile dimensionale se pot determina
astfel:  
h2  h1 1 
 100
 

MC 2  MC 1 

unde:
- h1 și h2 reprezintă dimensiunile
corespunzătoare umidităților  1 și  2;
-  reprezintă coeficientul de umflare (pozitiv)
sau contracție (negativ).
CONȚINUTUL DE UMIDITATE
Pe diagramă se observă că punctul de saturație al fibrelor coincide cu
intervalul 25-30%; un conținut de umiditate egal cu 25% este în general
acceptat ca fiind de referință pentru lemnul ecarisat și pentru evaluarea
rezistenței acestuia. Sub punctul de saturație al fibrelor, lemnul se
contractă, odată cu scăderea conținutului de umiditate, și se umflă odată
cu absorbția umidității. Dincolo de acest punct (PSF), lemnul nu mai
prezintă variații dimensionale odată cu variația umidității
 [N/mm2]

Punct de
saturație
al fibrelor

CU

10 20 30 40 [%]
Variația rezistenței în raport cu umiditatea
PROPRIETĂȚI MECANICE
Proprietățile de rezistență și rigiditate de interes în proiectarea
structurală sunt:
•rezistența la compresiune paralelă cu direcția fibrelor;
•rezistența la compresiune perpendiculară pe direcția fibrelor;
•rezistența la tracțiune (întindere) paralelă cu direcția fibrelor;
•rezistența la tracțiune (întindere) perpendiculară pe direcția
fibrelor;
•rezistența la încovoiere;
•rezistența la forfecare;
•Modulul de elasticitate paralel & perpendicular pe
direcția fibrelor;
•Modulul de elasticitate la forfecare. R = axa radială
Paralel cu direcția fibrelor ≈ direcție longitudinală
Perpendicular pe direcția fibrelor ≈ direcție
tranversală
L = axa longitudinală T = axa transversală

T = axa tangențială
L = axa longitudinală
TESTARE LA TRACȚIUNE

TESTARE LA COMPRESIUNE

TESTARE LA FORFECARE
TESTARE LA ÎNCOVOIERE
PROPRIETĂȚI DE RIGIDITATE
• Modulul de elasticitate, numit și modulul lui
Young, utilizat frecvent în procesul de
proiectare este reprezentat de modulul de
elasticitate longitudinal, EL (E‖). Valorile
pentru ER și ET nu sunt foarte ridicate și de
obicei acestea nu sunt prezentate ca valori
admisibile ale speciilor lemnoase.
• Cu toate acestea, modulul de
elasticitate transversal, ET (sau E), este
esențial în proiectare.
• GLR, GLT și GRT reprezintă cei trei moduli
de elasticitate la forfecare, în planul
(LR), (LT) și, respectiv (RT).
• Cei 6 coeficienți ai lui Poisson se
notează cu LR, RL, LT, TL, RT și TR.
PROPRIETĂȚI DE RIGIDITATE
Normativul românesc (NP 005) prezintă valorile de calcul pentru speciile
de esență moale și de esență tare:
- modulul de elasticitate longitudinal (paralel cu direcția fibrelor), EL
- modulul de elasticitate transversal (perpendicular pe direcția fibrelor), ET
- modulul de elasticitate la forfecare, GRT.
Prop. Moduli de elasticitate Modul de elasticitate
axiali [N/mm2] la forfecare
Lemn [N/mm2]
EL (E//) ET (E)
GRT
Esență moale 10,000 – 11,300 300 500
Esență tare 11,500 – 14,300 600 1000
PROPRIETĂȚI DE REZISTENȚĂ
Varianta veche a normativului românesc (NP 005) prezintă rezistențele
admisibile, pentru speciile de esență moale și de esență tare:
Tipul solicitării Rezistența admisibilă [N/mm2]
Simbol Esență moale Esență tare
1 Rezistența admisibilă la încovoiere ai 10 11 - 13
2 Rezistența admisibilă la compresiune în ac// 10 11 - 13
lungul fibrelor
3 Rezistența admisibilă la compresiune în ac 1.5 2.4 – 3.0
plan normal pe direcția fibrelor
4 Rezistența admisibilă la întindere at 7 – 8.5 8.5 - 10
(în lungul fibrelor)
5 Rezistența admisibilă la strivire în lungul as// 10 11 - 13
fibrelor
6 Rezistența admisibilă la strivire în plan as 1.5 2.4 – 3.0
normal pe direcția fibrelor
7 Rezistența admisibilă la forfecare în lungul af// 2 2.6 - 3.2
fibrelor
8 Rezistența admisibilă la forfecare în af 4.5 6 – 7.5
plan normal pe direcția fibrelor
Direcția fibrelor
Întindere și încovoiere
Varianta nouă a normativului românesc NP 005 Compresiune și 70% Elemente
prezintă rezistențele caracteristicile, în funcție de Întindere+Încovoiere scundare
categoriile de specii lemnoase și calitate.
Type of load Rezistența caracteristică [N/mm2]
Simbol Esență moale Esență tare
I II III I II III
1 Rezistența caracteristică la Ri 24.0 16.8 9.6 40.0 28.0 16.0
încovoiere
2 Rezistența caracteristică la Rc// 15.0 12.0 4.5 19.8 15.8 5.9
compresiune în lungul fibrelor
3 Rezistența caracteristică la Rc 3.3 3.0 - 10.4 9.4 -
compresiune în plan normal
pe direcția fibrelor
4 Rezistența caracteristică la Rt 14.4 8.6 4.3 22.5 13.5 6.8
întindere (în lungul fibrelor)
5 Rezistența caracteristică la Rf// 3.0 2.7 - 6.4 5.7 -
forfecare în lungul fibrelor
6 Rezistența caracteristică la Rf 12.0 10.8 - 24.0 21.6 -
forfecare în plan normal pe
direcția fibrelor
STANDARDELE EUROPENE utilizează REZISTENȚE CARACTERISTICE
PROPRIETĂȚI DE REZISTENȚĂ

GLULAM – lemn lamelat încleiat (stratificat)

Lemn masiv
CLASE DE REZISTENȚĂ
Sistemul claselor de rezistență, bazat pe valorile caracteristice ale rezistențelor, fi,k,
stabilite în standardul SR-EN 338 “Lemn pentru construcții – Clase de
rezistență”, este folosit în proiectare și prezentat în tabelele următoare:
C14 C16 C18 C22 C24 C27 C30 C35 C40
[N/mm2]
fm,k 14 16 18 22 24 27 30 35 40
ft,0,k 8 10 11 13 14 16 18 21 24
ft,90,k 0.3 0.3 0.3 0.3 0.4 0.4 0.4 0.4 0.4
fc,0,k 16 17 18 20 21 22 23 25 26
fc,90,k 4.3 4.6 4.8 5.1 5.3 5.6 5.7 6.0 6.3
fv,k 1.7 1.8 2.0 2.4 2.5 2.8 3.0 3.4 3.8
[kN/mm2]
E0,mean 7 8 9 10 11 12 12 13 14
E0,05 4.7 5.4 6.0 6.7 7.4 8.0 8.0 8.7 9.4
E90,mean 0.23 0.27 0.30 0.33 0.37 0.40 0.40 0.43 0.47
Gmean 0.44 0.50 0.56 0.63 0.69 0.75 0.75 0.81 0.88
[kg/m3]
k 290 310 320 340 350 370 380 400 420

pin, brad, molid, plop LEMN DE ESENȚĂ MOALE


CLASE DE REZISTENȚĂ
D30 D35 D40 D50 D60 D70 m = încovoiere;
t = tracțiune (întindere);
[N/mm2]
c = compresiune;
fm,k 30 35 40 50 60 70 v = forfecare;
ft,0,k 18 21 24 30 36 42 f = rezistență;
k = caracteristică;
ft,90,k 0.6 0.6 0.6 0.6 0.7 0.9 0 = // = paralel cu direcția fibrelor;
fc,0,k 23 25 26 29 32 34 90 = ┴ = perpendicular pe fibre.
fc,90,k 8.0 8.4 8.8 9.7 10.5 13.5
fv,k 3.0 3.4 3.8 4.6 5.3 6.0
[kN/mm2]
E0,mean 10 10 11 14 17 20
E0,05 8.0 8.7 9.4 11.8 14.3 16.8
E90,mean 0.64 0.69 0.75 0.93 1.13 1.33
Gmean 0.60 0.65 0.70 0.88 1.06 1.25
Clasele de rezistență variază de la
[kg/m3] cea mai slabă clasă a lemnului de
k 530 560 590 650 700 900 esență moale, C14, la cea mai
rezistentă clasă a lemnului de
esență tare, D70.
stejar, arțar, fag, mesteacăn LEMN DE ESENȚĂ TARE
RELAȚII ÎNTRE VALORILE CARACTERISTICE ALE
PROPRIETĂȚILOR MECANICE
Datele experimentale au demonstrat că toate proprietățile mecanice pot fi
exprimate prin intermediul rezistenței la încovoiere, al modulului de elasticitate
sau a densității. Conform SR EN 1995, aceste relații sunt exprimate astfel:
f c , 0, k  5  f m0,.k45 E0.05  0.67  E0,mean

f c,90, k  0.015   k Valoarea medie a rezultatelor testelor, cu


valori care nu diferă mai mult de 5%

f v , k  0.2  f m0,.k8
E 0, mean
G mean 
16
Toate materialele
f t ,0,k  0.6  f m,k prezintă proprietăți
direct proporționale cu
f t ,90,k  0.001   k densitățile acestora

E 0, mean
E90, mean 
30
VALORI DE CALCUL UTILIZATE ÎN PROIECTAREA LEMNULUI

Xd – reprezintă proprietatea materialului cu valoare de calcul;


Xk
Xd  Xk – reprezintă proprietatea materialului cu valoare caracteristică;
M η – este factorul mediu de conversie ce ține cont de efectul volumului
și al scării, al umidității, temperaturii, precum și al altor parametri;
γM – coeficient parțial de siguranță aplicat proprietăților materialului,
ce ține seama de aproximări de model și variații dimensionale.
Verificarea prin testarea
experimentală implică solicitarea
până la rupere a unui număr de
epruvete din lemn asemănătoare.
Datorită variabilității deja menționate
a lemnului, rezultatele se vor afla
într-un anumit interval, iar
dificultatea este reprezentată de
selectarea unei valori reprezentative
a rezistenței.
Rezistența caracteristică a
lemnului în proiectarea structurală
se stabilește ca fiind valoarea care a
depășit cel puțin 95% din probele de
lemn analizate.
VALORI DE CALCUL UTILIZATE ÎN PROIECTAREA LEMNULUI

Xk Valoarea de calcul (rezistența), Rd, a proprietăților


X d  kmod lemnului, stabilită pe baza valorii caracteristice, Rk(fk),
M
se definește utilizând următorii parametri:
- M = coeficient parțial de siguranță al proprietăților

Rk  f k 
lemnului. Acest coeficient ține seama de aproximări de
model și de variații dimensionale.
Rd  k mod
M - kmod = factor de modificare ce ține cont ce modificarea
conținutului de umiditate și a duratei încărcării .
Emean
Ed  k mod
M k mod  mui  m di
Gmean
Gd  k mod i = reprezintă tipul solicitării
M
În funcție de clasa de exploatare și de
Valorile de calcul ale clasa de durată a încărcării.
proprietăților elastice se
determină în același mod.
VALORI DE CALCUL UTILIZATE ÎN PROIECTAREA LEMNULUI
Tabel – Coeficienți parțiali de siguranță recomandați M pentru proprietăți de
material și rezistențe

Tabel – Clase de durată a încărcării Tabel – Exemple de încadrare în clase de durată


Clasa de durată Exemple de încărcare
Clasa de durată Durata cumulată a
a încărcării
a încărcării încărcării
Permanentă greutatea proprie
caracteristice
Permanentă mai mult de 10 ani De lungă durată încărcări din materiale
De lungă durată 6 luni – 10 ani depozitate
De durată medie 1 săptămână – 6 luni De durată medie încărcări distribuite pe
De scurtă durată mai puțin de o săpt. planșee, zăpadă
Instantanee - De scurtă durată zăpadă, vânt
Instantanee vânt, încărcări accidentale
VALORI DE CALCUL UTILIZATE ÎN PROIECTAREA LEMNULUI
Clasa de exploatare 1 se caracterizează prin umiditatea materialelor corespunzătoare
temperaturii de 20°C și umiditatea relativă a aerului peste 65% numai pentru câteva
săptămâni pe an.
NOTĂ: În clasa de exploatare 1, umiditatea medie în majoritatea lemnelor de esență moale
nu depășește 12%.
Clasa de exploatare 2 se caracterizează prin umiditatea materialelor corespunzătoare
temperaturii de 20°C și umiditatea relativă a aerului peste 85% numai pentru câteva
săptămâni pe an.
NOTĂ: În clasa de exploatare 2, umiditatea medie în majoritatea lemnelor de esență moale
nu depășește 20%.
Clasa de exploatare 3 se caracterizează prin condiții climaterice care conduc la valori mai
mari ale umidității decât cele descrise pentru clasa de exploatare 2.
Tabel – Valori pentru kmod
Material Standard Clasa de Clasa de durată a încărcării
exploatare Acțiuni Acțiuni de Acțiuni de Acțiuni de Acțiuni
permanente lungă durată scurtă instantanee
durată medie durată
Lemn EN 14081-1 1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
masiv 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
Lamelate EN 14080 1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
încleiate 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
OSB EN 300
OSB/2 1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
OSB/3, 1 0,40 0,50 0,70 0,90 1,10
OSB/4
OSB/3, 2 0,30 0,40 0,55 0,70 0,90
OSB/4
INFLUENȚA FACTORILOR ASUPRA PROPRIETĂȚILOR
LEMNULUI
DENSITATEA () f t ,90 ,k  0.001   k
f c ,90 ,k  0.007   k f c ,90 ,k  0.015   k
esență moale esență tare

Relația dintre proprietățile


mecanice și greutatea specifică
are următoarea formă:

S  KG n S  K n

- S = valoarea oricărei proprietăți


mecanice particulare
- G = greutate specifică;
- ρ = densitate;
- K, n = constante ce depind de
proprietățile particulare considerate
de elasticitate
INFLUENȚA DENSITĂȚII
Elasticity modulus values

E0,mean
Valori ale modulului

Clase de rezistență
Strength classes
Densități caracteristice
Characteristic densities
caracteristice
strengths values

fm,k
ft,0,k
rezistențelor
Valori ale Characteristic

fc,0,k

Clase declasses
Strength rezistență
Densități caracteristice
Characteristic densities
CONȚINUTUL DE UMIDITATE (CU)
(MC – moisture content, engl.)
Proprietățile mecanice cresc odată cu scăderea conținutului de umiditate.
În jurul temperaturii de 20oC, majoritatea proprietăților mecanice ale
lemnului îndeplinesc următoarea relație:
MC1 MC 2

 PMC2  MG MC 2
PMC1  PMC2  
P 
 MG 
- PMG = valoarea proprietății
corespunzătoare conținuturilor
de umiditate mai mari decât
conținutul de umiditate MG
(puțin sub punctul de saturare al
fibrelor), la care variațiile
proprietăților datorită uscării se
observă inițial.

CU (MC) utilizat în proiectarea


lemnului este de 12%
INFLUENȚA CONȚINUTULUI DE UMIDITATE (CU)

Conținutul de umiditate influențează


proprietățile de rezistență ale lemnului:
A – întindere în lungul fibrelor;
B – încovoiere;
C – compresiune în lungul fibrelor;
D – compresiune perpendiculară pe fibre;
E – întindere perpendiculară pe fibre.

CU = Conținutul de umiditate, [%]


Lemnul pierde sau câștigă apă legată până când cantitatea pe care o
conține este în echilibru cu cea a atmosferei înconjurătoare. Cantitatea de
apă în acest punct de echilibru se numește conținut de umiditate de
echilibru (CUE) (EMC - equilibrium moisture content, engl.), și are o
valoare sub 30%.
Contracția și umflarea
reprezintă cauza
numeroaselor probleme:
despicare, încovoiere
(arcuire) și îmbinări
deschise
INFLUENȚA CONȚINUTULUI DE UMIDITATE (CU)
• În proiectarea lemnului, se ține cont de influența
umidității prin intermediul claselor de exploatare, k mod  mui  m di
atribuite structurilor din lemn.
• Standardul SR EN 1995 și anexele naționale definesc
factorul de modificare, mui.
• Standardul atribuie pentru mui următoarele valori
(indicele i definește tipul încărcării):
- 1.00 pentru toate tipurile de încărcări și pentru clasa
de exploatare 1 a construcțiilor din lemn;
- 0.90 pentru toate tipurile de încărcări și pentru clasa
de exploatare 2 a construcțiilor din lemn;
- 0.70 – 0.90 pentru clasa de exploatare 3 a
construcțiilor din lemn și diferite tipuri de încărcări;
NODURI
• Influența nodurilor asupra proprietăților mecanice ale unui produs lemnos
variază în funcție de mărime, localizare și tipul solicitării la care este supus
elementul.
• În proiectare, se ține cont de influența nodurilor prin:
reducerea secțiunii.
ORIENTAREA FIBRELOR ȘI A INELELOR DE CREȘTERE
Influența orientării fibrelor asupra
caracteristicilor mecanice poate F
fi aproximată cu ajutorul relației
lui Hankinson:
PQ P
N N
P sin n   Q cos n  Q
unde:
- N = proprietatea corespunzătoare unui unghi ;
-  = unghiul dintre direcția proprietății și direcția
paralelă cu fibrele;
- Q = proprietățile pe direcția normală pe fibre;
- P = proprietățile pe direcția paralelă cu fibrele; Scăderea rezistenței datorită nealinierii
fibrelor
- n = constantă determinată empiric.

Proprietate n Q/P
Rezistența la întindere 1,5 – 2 0,04 – 0,4
Rezistența la compresiune 2 – 2,5 0,03 – 0,4
Rezistența la încovoiere 1,5 – 2 0,04 – 0,1
Modul de elasticitate 2 0,04 – 0,12
EFECTELE TEMPERATURII ASUPRA PROPRIETĂȚILOR DE
Proprietate REZISTENȚĂ
[procent din valoarea la 20oC]

200

100

Temperatură

-200 -100 0 +20 +100 +200


[oC]
Factor de reducere pentru modulul de elasticitate

Compresiune
Întindere

Lemn de esență
moale

Temperatură
DURATA ÎNCĂRCĂRII

Solicitarea Clasa de durată Simbol mdi


a încărcării
esență esență
moale tare
Încovoiere Permanente mdi 0.55 0.60
statică mdf
Lungă durată 0.65 0.70
Forfecare Scurtă durată 1.00 1.00
Compresiune Permanente mdc 0.80 0.85
Lungă durată 0.85 0.90
Scurtă durată 1.00 1.00
Întindere Permanente mdt 0.90 0.95
Lungă durată 0.95 1.00
Scurtă durată 1.00 1.00
Modul de Permanente mdE 1.00 1.00

k mod  mui  m di
elasticitate
Lungă durată 1.00 1.00
Scurtă durată 1.00 1.00
mdi , poartă numele de
coeficienți de lucru sau
factori de modificare datorită
duratei încărcării și solicitării.
ATACURI CHIMICE ȘI BIOLOGICE
• Agenții chimici pot degrada lemnul, gradul de degradare fiind reflectat în
variația gradului de pierdere a proprietăților mecanice. Efectul agenților
chimici asupra caracteristicilor mecanice este dependent de natura acestor
factori chimici.
• Lemnul degradat datorită acțiunii ciupercilor își pierde considerabil din
rezistență.
• Aprecierea stării de degradare a lemnului datorită atacurilor biologice se
realizează în funcție de cantitatea de masă lemnoasă pierdută, ca rezultat
al acțiunii fungice.
• Insectele pot distruge cea mai mare parte din masa lemnoasă, fără însă a
avea un efect evident la exterior.
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări de
laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare,
Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
5.Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as an
engineering material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood, Madison,
WI : USDA Forest Service, Forest Products Laboratory, General technical report
FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
6.SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
7.SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2.
8.ISO 3131: 1975, Wood - Determination of density for physical and
mechanical tests.
9.SR EN 408: 2004 - Structuri de lemn. Lemn masiv şi lemn lamelat încleiat.
Determinarea anumitor proprietăţi fizice şi mecanice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2004);
10.SR EN 384: 2010 - Lemn de construcţie. Determinarea valorilor
caracteristice ale proprietăţilor mecanice şi ale masei volumice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
NOTE DE CURS Nr. 4
PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN LEMN

CONȚINUT:
• 1. Metode de proiectare
Proiectare bazată pe metoda rezistențelor admisibile
Proiectare bazată pe metoda stărilor limită
• 2. Pașii de proiectare a structurilor din lemn
METODE DE PROIECTARE

În proiectarea structurilor inginerești din lemn, există 2 metode de proiectare:

• Metoda Rezistențelor Admisibile (Allowable Stress Design Method)


(MRA) (ASDM)
Metoda Rezistențelor Admisibile
ține cont doar de comportarea
• Metoda Stărilor Limită elastică a materialului.
(MSL)
(Limit States Design Method) Acest aspect, plus faptul că noile cercetări,
(LSDM) concepte inginerești și filozofii de proiectare
au fost ignorate din punctul de vedere al
cerințelor minime, conduc la concluzia că se
poate ca această metodă să nu fie conformă
Metoda Stărilor Limită cu Metoda Stărilor Limită, care introduce
este relativ nou aplicată analize suplimentare.
elementelor din lemn.
PREZENTAREA METODELOR DE PROIECTARE

METODE DETERMINISTE METODE PROBABILISTICE

Metode istorice FORM Metodă probabilistică


Metode empirice (Nivelul II) (Nivelul III)

Calibrare Calibrare Calibrare

Metode semi-
probabilistice
(Nivelul III)

Metoda c

Metoda a
Proiectare pe baza Metoda b
coeficienților parțiali

MRA MSL
(metoda rezistențelor admisibile) (metoda stărilor limită)

Atenție: în proiectarea unei structuri este necesar să se selecteze o singură metodă. În


cadrul aceluiași proiect, nu se permite trecerea de la o metodă la alta!
METODA REZISTENȚELOR ADMISIBILE

Tensiunea admisibilă reprezintă o


valoare unică rezultată în urma testelor de
laborator. tensiuni

a a
rezistența ultimă
cedare

limita
elastică zona de
întărire gâtuire

Această valoare reprezintă tensiunea


maximă, tensiune ce poate să apară în tensiunea admisibilă
elementul din lemn, solicitat la o anumită
încărcare.
Structurile sunt proiectate să reziste
la tensiuni sub limita de elasticitate.

deformații
specifice
Tensiunea admisibilă se obține pentru fiecare epruvetă încercată și
fiecare solicitare, în urma testelor standard pe probe de mici
dimensiuni, prin împărțirea valorilor medii statistice ale tensiunilor la
rupere la un coeficient de siguranță unic al materialului și al
condițiilor de prelucrare.

r r

r r
a  a 
c c
• r = valoarea medie statistică a tensiunii normale la rupere;
• r = valoarea medie statistică a tensiunii tangențiale la rupere;
• a = tensiunea normală admisibilă;
• a = tensiunea tangențială admisibilă;
• c = coeficient de siguranță unic. Ipoteze:
- secțiunile plane înainte de deformare
rămân plane și după deformare;
- este valabilă legea lui Hooke.
Valoarea coeficientului unic de siguranță, c, este determinat statistic și
se bazează pe probabilitatea reală a existenței următorilor parametri:
 defecte ale lemnului;
 conținut de umiditate;
 orientarea fibrelor și a inelelor de creștere;
 diferențele dintre performanțele elementelor
structurale la scară naturală și rezultatele
testelor realizate pe epruvete de mici
dimensiuni, standardizate și fără defecte;
 concentratori de tensiune datorită
discontinuităților fibrelor;
 posibilitatea apariției unor încărcări
suplimentare față de cele considerate inițial în
proiectare; Cauzele greșelilor în construcție
Faza de proiectare
 distribuția (transmiterea) încărcărilor;
1.Erori fundamentale în concepție
 erori de proiectare. 2.Greșeli în selectarea și organizarea terenului
3.Planificare deficientă
4.Erori de proiectare

5. Erori de execuție
6.Deficiențe ale materialului

7.Erori în exploatare

Faza de execuție
Stadiul de exploatare
Conform teoriei tensiunilor admisibile, tensiunile efective
maxime și deplasările maxime trebuie să satisfacă următoarele
relații:
 max, ef   a (a)
 max, ef   a (b)
f max, ef  f a (c) încovoiere

fa reprezintă deplasarea (săgeata) admisibilă.

Încărcare

Deplasare
(săgeată)

Distanța dintre reazeme


METODA REZISTENȚELOR ADMISIBILE
Diferența dintre Metoda Rezistențelor Admisibile și Metoda Stărilor Limită este
aceea că prima metodă compară tensiunile efective cu tensiunile admisibile
(rezistențe admisibile), în timp ce Metoda Stărilor Limită compară tensiunile efective
cu tensiunile necesare (rezistențe necesare).
Diferența dintre a privi spre rezistențe vs. tensiuni nu pare a reprezenta o problemă,
atâta timp cât diferența constă în general în a înmulți sau a împărți ambele părți ale
inegalității stărilor limită cu o caracteristică a secțiunii, în funcție de solicitare.
Îmbinare prin chertare (tip ”dovetail”)

Metoda este utilizată


pentru proiectarea unor
îmbinări tradiționale din
lemn, pentru care nu se
găsesc prevederi în În acest caz, tensiunea de calcul
Metoda Stărilor Limită. (specificând rezistența materialului)
este redusă de la tensiunea de curgere
sau altă valoare maximă pentru a
atinge “tensiunea admisibilă”.
Îmbinare prin chertare ( tip ”scarfed joint”)
METODA STĂRILOR LIMITĂ
SR EN 1995-1,2:2004
Stările limită reprezintă stările
dincolo de care structura nu mai
satisface cerințele de performanță
ale proiectării.
Stările limită sunt clasificate în:
•STĂRI LIMITĂ ULTIME
SLU, ULS (Ultimate Limit States - engl.)

•STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU (EXPLOATARE)


SLS, SLS (Serviceability Limit States – engl.)
STĂRI LIMITE ULTIME
STĂRILE LIMITĂ ULTIME reprezintă stările asociate cu colapsul sau
alte forme de cedare structurală, care pot pune în pericol
securitatea oamenilor.

STĂRI LIMITĂ ULTIME CONDIȚII

CEDAREA SECȚIUNII Cedarea secțiunii critice a elementelor


structurale.
PIERDEREA STABILITĂȚII Pierderea stabilității (echilibrului)
structurii sau a unei părți a acesteia,
considerată ca un corp rigid.
DEPLASĂRI MARI Pierderea capacității portante a structurii
datorită deplasărilor mari.
DEFORMAȚII EXCESIVE Pierderea capacității portante a structurii
datorită deformațiilor excesive, prin
deformații plastice, fluaj, fisurare sau
tasări diferențiate.
MECANISM Transformarea structurii sau a oricărei
părți a acesteia într-un mecanism.
STĂRI LIMITĂ ULTIME
RUPEREA, CEDAREA SECȚIUNII - EXEMPLE
STĂRI LIMITĂ ULTIME
PIERDEREA STABILITĂȚII - EXEMPLE
STĂRI LIMITĂ ULTIME
DEFORMAȚII EXCESIVE, DEPLASĂRI MARI, MECANISM - EXEMPLE
STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU
Stările limită de serviciu corespund stărilor dincolo de care structura nu
mai răspunde cerințelor necesare în exploatare.
STĂRI LIMITĂ DE CONDIȚII
SERVICIU
FISURARE Afectarea aspectului, durabilității sau a
etanșeității la apă și aer a structurii.
DEFORMAȚII Deformații excesive, care nu influențează
stabilitatea și echilibrul structurii, dar care nu
sunt adecvate pentru exploatare.
DETERIORĂRI LOCALE Deteriorări locale, care pot afecta exploatarea în
condiții normale a structurii.
VIBRAȚII Vibrații excesive, care nu sunt adecvate unei
exploatări normale sau care provoacă disconfort
oamenilor.
STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU
FISURARE - EXEMPLE DETERIORĂRI LOCALE - EXEMPLE
STĂRI LIMITĂ DE SERVICIU
DEFORMĂRI - EXEMPLE
METODA STĂRILOR LIMITĂ
Verificările se realizează utilizând metoda coeficienților parțiali.

Ed = valoarea de calcul a
efectului acțiunilor
SLU:
SLS:
Ed  Rd nu trebuie să depășească

SLS: Ed  C d
Rd = rezistența de calcul
Cd = valoare de calcul limită a
criteriului de exploatare considerat
Cd: rigiditatea planșeului, deplasări laterale, frecvență, etc.
Parametrii principali implicați sunt:
- valorile de calcul ale proprietăților materialelor;
- valorile de calcul ale acțiunilor;
- caracteristici geometrice.
VALORI DE CALCUL ALE PROPRIETĂȚILOR MATERIALELOR.
REZISTENȚA DE CALCUL

Valoarea de calcul a caracteristicilor materialului, (rezistența de


calcul), Rd , se determină în funcție de valoarea caracteristică Rk (fk),
astfel:

R( f )ki
Rdi  k mod k mod  mui  m di
M
unde:
- M = coeficient parțial de siguranță pentru material;
- kmod = factor de modificare ce ține seama de efectul duratei încărcării
și al umidității;
- mui = factor ce ține cont de efectul conținutului de umiditate;
- mdi = factor ce ține cont de efectul duratei încărcării.
VALORI DE CALCUL ALE PROPRIETĂȚILOR MATERIALELOR.
REZISTENȚA DE CALCUL A ELEMENTELOR DIN LEMN
Rezistența de calcul, Rd,i, se determină astfel:
La solitarea de încovoiere sau
R( f )k ,( 0 ,90 )i compresiune, rezistența de
Rd ,( 0 ,90 ),i  kmod mTi calcul este afectată de alți
M coeficienți, precum: kh sau km
unde:
-Rd,i = rezistența de calcul corespunzătoare unei încărcări ‘i’;
-0 / 90 = paralel / perpendicular pe direcția fibrelor;
-R(f)ki = rezistența caracteristică a elementului din lemn (raportat la materialul lemnos),
solicitat la forțe și momente: întindere, compresiune, încovoiere, forfecare, etc.
Conform Eurocodului 5, notația Rk,(0,90),i este înlocuită cu fk,(0,90),i, care reprezintă
tot rezistența caracteristică;
- kmod = factor de modificare;
- kh = factor de înălțime; factor ce influențează dimensiunile la scară reală (valoarea
caracteristică a rezistenței este obținută în urma testărilor pe epruvete standard);
- mTi = coeficient ce ține cont de utilizarea soluțiilor de protejare a lemnului; valorile
variază între 0,70-1,00 .
- M = coeficienți parțiali de siguranță pentru proprietăți de material și rezistențe. Aceste
valori se regăsesc în SR EN 1995-1-1-2004, prezentate în tabel în ceea ce urmează:
Valori recomandate pentru coeficienții parțiali de
siguranță M pentru proprietăți de material și rezistențe
Grupări fundamentale:
R(f)ki = rezistența caracteristică
Lemn masiv 1.3
Lamelate încleiate 1.25
Evaluarea statistică a
LVL, placaj, OSB, 1.2 caracteristicilor și
Plăci aglomerate 1.3 rezistenței medii obținute
Plăci de fibre, dure 1.3 la testările de laborator,
Plăci de fibre, medii 1.3 pe epruvete din lemn.
Plăci de fibre, MDF 1.3
Plăci de fibre, moi 1.3
Îmbinări 1.3
Plăcuțe metalice perforate pentru
1.25
îmbinări
Grupări accidentale 1.0
0.2
 150 
kh   
 h 
unde h reprezintă înălțimea
secțiunii grinzii
VALORILE CARACTERISTICE ALE PROPRIETĂȚILOR
LEMNULUI
Epruvete standard utilizate la
determinarea rezistențelor
caracteristice prin încercări de
laborator:
Rezultatele experimentale obținute la testarea la
încovoiere din moment constant pe porțiunea
centrală: a) curba tensiuni-deplasări; b) cedarea
probei din lemn.

Rezultate experimentale obținute la testarea la tracțiune: a) paralelă cu direcția fibrelor: curba tensiuni-
deplasări; b) paralelă cu direcția fibrelor: cedarea probei din lemn; c) perpendiculară pe direcția fibrelor: curba
tensiuni-deplasări; d) ) perpendicular pe direcția fibrelor: cedarea probei din lemn.
VALORILE CARACTERISTICE ALE PROPRIETĂȚILOR
LEMNULUI
Epruvete standard utilizate la
determinarea rezistențelor caracteristice
prin încercări de laborator:

Rezultate experimentale obținute la testarea la


compresiune: a) paralelă cu direcția fibrelor: curba
tensiuni-deplasări; b) paralelă cu direcția fibrelor:
cedarea probei din lemn; c) perpendiculară pe
direcția fibrelor: curba tensiuni-deplasări; d) )
Rezultate experimentale obținute la testarea la
perpendicular pe direcția fibrelor: cedarea probei din
forfecare: a) paralelă cu direcția fibrelor: curba
lemn.
tensiuni-deplasări; b) paralelă cu direcția fibrelor:
cedarea probei din lemn; c) perpendiculară pe direcția
fibrelor: curba tensiuni-deplasări; d) ) perpendicular pe
direcția fibrelor: cedarea probei din lemn.
VALORILE CARACTERISTICE ALE PROPRIETĂȚILOR
LEMNULUI

Tensiune

Deplasare
Încovoiere din moment constant

Tracțiune II cu direcția fibrelor Compresiune ┴ pe direcția fibrelor

Tracțiune ┴ pe direcția fibrelor Forfecare II cu direcția fibrelor

Compresiune II cu direcția fibrelor Forfecare ┴ pe direcția fibrelor

Curbele medii tensiuni-deplasări obținute la


încercări exprimentale
EFECTUL ACȚIUNILOR
Valoarea de calcul a efectului acțiunilor, Ed, poate de fi reprezentată de:
eforturi interioare și deplasări, sau tensiuni și deformații specifice.
Acestea se determină din valorile de calcul ale:
-încărcărilor de calcul: Fd M
-caracteristicilor geometrice (a):
•modulul de rezistență, W,
N
•aria, A, V
•dimensiunile secțiunii și lungimea: b, h, L.

Ed  E Fd ,1 , Fd ,2 ,.......ad ,1 ,ad ,2 ,...


M=ql2/8
În cazul momentului încovoietor (M), este prezentată
corespondența termenilor.
VALORI DE CALCUL ALE ACȚIUNILOR
Conform SR EN 1991-1-1:4,

acțiunea reprezintă:

• o forță (încărcare) aplicată structurii – acțiune directă;

• o deplasare impusă – acțiune indirectă: efectul variației temperaturii


(umflare sau contracție) sau tasare.
CLASIFICAREA ACȚIUNILOR
- În funcție de durată:
• acțiuni permanente (G sau P):
greutatea proprie a elementelor Următoarele încărcări sunt de interes
structurale și nestructurale, inclusiv major pentru un inginer proiectant:
greutatea echipamentelor fixe; - Încărcări gravitaționale (de obicei
• acțiuni variabile (Q sau V), care sunt constituite de încărcările
se clasifică în: verticale):
- acțiuni variabile de lungă - greutate proprie;
durată: încărcare din zăpadă;
- acțiuni variabile de scurtă - încărcări utile;
durată: încărcare din vânt. - încărcare din zăpadă.
• acțiuni accidentale (A sau E): - Încărcări laterale (de obicei sunt
explozii, acțiunea seismică. constituite de încărcările orizontale):
- încărcare din vânt;
- În funcție de variația spațială: - încărcare seismică;
• acțiuni fixe: greutate proprie; -încărcări speciale și efecte ale
• acțiuni mobile: încărcări impuse încărcărilor: impact, variații de
mobile, încărcare din vânt, temperatură, tasări structurale ale
încărcare din zăpadă.
fundațiilor.
VALORI DE CALCUL ALE ACȚIUNILOR
Acțiunile sunt grupate sau combinate în conformitate cu următoarele relații
și simboluri (SR EN 1990 / CR0):
- pentru starea limită ultimă
- gruparea fundamentală

 G, j Gk , j  i  Q,iQk ,i
- gruparea specială

G k, j   iQk ,i  Ak ,l
- pentru starea limită de serviciu

G k, j   iQk ,i
- G sau Q = coeficient parțial de siguranță sau coeficient parțial pentru acțiuni;
-  = factor de grupare;
Valorile reprezentative ale acțiunilor,
- G = acțiuni permanente; înmulțite cu G sau Q – poartă numele de
- Q = acțiuni variabile; VALORI DE CALCUL (DE PROIECTARE)
- A = acțiuni accidentale. ALE ACȚIUNILOR.
COEFICIENȚI PARȚIALI PENTRU ACȚIUNI - G (Q)
Coeficienții parțiali pentru acțiuni se numesc și coeficienți parțiali de
siguranță, și descriu capacitatea structurală a unui sistem de a suporta
încărcări mai mari decât cele preconizate inițial. Coeficienții parțiali de
siguranță sunt de obicei determinați pe baza unor analize detaliate,
deoarece testările cuprinzătoare sunt aproape imposibile în cazul a multor
proiecte, cum sunt cele de poduri sau clădiri. Cu toate acestea,
capacitatea structurii de a prelua încărcări trebuie determinată cu o
rigurozitate rezonabilă.
Coeficienții de siguranță adecvați se stabilesc pe baza unor aspecte,
cum ar fi:
•acuratețea predicției încărcărilor impuse, rezistențe, precum și condițiile
de mediu la care structura va fi expusă pe durata exploatării;
•consecințele cedării structurii;
•costul supradimensionării pentru obținerea acestui factor de siguranță.
Analiza de risc, analiza modului de cedare și efectelor acesteia, precum și
alte criterii sunt de obicei utilizate. Pentru unele aplicații specifice, valorile
de calcul sunt impuse de legi, politică sau standarde de proiectare.
ETAPE DE PROIECTARE ALE STRUCTURILOR DIN LEMN

A – Proiectare pe baza metodei rezistențelor


admisibile
- pentru situații particulare.

B - Proiectare pe baza metodei stărilor limită


ultime – EC5
- de obicei în proiectarea structurilor din lemn.
- metoda coeficienților parțiali de siguranță.
A. PROIECTAREA PE BAZA METODEI REZISTENȚELOR
ADMISIBILE
Procesul de proiectare a elementelor structurale din lemn utilizând
metoda rezistențelor admisibile presupune următoarele etape:
1. Determinarea valorilor de calcul ale efectelor acțiunilor (forțe și
momente interioare).
Procesul se bazează pe valorile de calcul ale încărcărilor (acțiunilor), distribuția
încărcărilor și pe grupările de încărcări, precum și pe caracteristicile
geometrice ale structurii:

 valorile de calcul ale încărcărilor sunt date în standarde (SR EN, EC sau
coduri de proiectare – valori nominale & coeficienți de siguranță
pentru acțiuni);
 distribuția încărcării identifică poziția, magnitudinea și direcția încărcării;
 o grupare de încărcare (combinație) identifică distribuții compatibile ale
încărcărilor, deplasări sau imperfecțiuni considerate în cazul unei
verificări particulare. Pentru fiecare combinație de încărcare, valorile de
calcul ale efectelor acțiunilor se determină conform unor reguli de
grupare a încărcărilor. Proiectarea structurilor din lemn se bazează pe
anumite tipuri de combinații de încărcări.
A. PROIECTAREA PE BAZA METODEI REZISTENȚELOR
ADMISIBILE
2. Stabilirea caracteristicilor geometrice ale elementelor din lemn, precum
dimensiunile secțiunilor transversale, aria, modulul de rezistență, momentul
de inerție, momentul de inerție static. De obicei, dimensiunile secțiunilor
transversale sunt reprezentate de valorile nominale ale acestora.
3. Evaluarea tensiunilor efective maxime și a deplasărilor pe baza
efectelor acțiunilor și a caracteristicilor geometrice.
4. Selectarea proprietăților materialului (rezistențe).
Acestea sunt reprezentate de valorea medie obținută în urma încercărilor
experimentale, care, în general, corespunde unui raport al distribuției
statistice a proprietăților particulare ale materialului în condiții specifice.
Valoarea admisibilă a proprietăților materialului este în general definită ca
fiind raportul dintre valoarea medie rezultată în urma testărilor
experimentale și un factor de siguranță unic.
5. Verificarea condiției ca valorile efective maxime ale tensiunilor și ale
deplasărilor să fie mai mici sau egale cu valorile admisibile
Dacă această condiție nu este îndeplinită, este necesară modificarea
caracteristicilor geometrice ale elementelor din lemn și/sau ale structurii
și/sau ale proprietăților materialului.
B. PROIECTAREA PE BAZA METODEI STĂRILOR LIMITE
Conform metodei stărilor limită ultime, procesul de proiectare a unei
structuri din lemn trebuie să îndeplinească parcurgerea următoarelor etape:
1. Determinarea valorilor de proiectare (de calcul) ale efectelor
acțiunilor:
 valorile caracteristicile ale încărcărilor sunt prevăzute în normative;
 distribuția încărcărilor, poziția, mărimea și direcția acțiunii;
 gruparea acțiunilor,compatibile, a deplasărilor și a imperfecțiunilor
considerate la o verificare particulară.
2. Stabilirea caracteristicilor geometrice ale elementelor din lemn.
3. Evaluarea tensiunilor efective maxime și a deplasărilor pe baza
efectelor acțiunii și a caracteristicilor geometrice.
4. Selectarea proprietăților materialului (rezistențe).
Acestea sunt reprezentate de valorile caracteristice.
5. Verificarea condiției ca efectele acțiunilor să fie mai mici sau egale
cu valoarea de calcul a rezistenței.
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, este necesară modificarea
caracteristicilor geometrice ale elementelor din lemn și/sau a structurii.
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări de
laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare,
Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
5.Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as an
engineering material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood, Madison,
WI : USDA Forest Service, Forest Products Laboratory, General technical report
FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
6.SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
7.SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2.
8.ISO 3131: 1975, Wood - Determination of density for physical and
mechanical tests.
9.SR EN 408: 2004 - Structuri de lemn. Lemn masiv şi lemn lamelat încleiat.
Determinarea anumitor proprietăţi fizice şi mecanice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2004);
10.SR EN 384: 2010 - Lemn de construcţie. Determinarea valorilor
caracteristice ale proprietăţilor mecanice şi ale masei volumice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
NOTE DE CURS Nr. 5
PROIECTAREA GRINZILOR DIN LEMN
(ELEMENTE ORIZONTALE)

CONȚINUT:
• 1. INTRODUCERE. ELEMENTE STRUCTURALE DIN LEMN
• 2. PROIECTAREA GRINZILOR DIN LEMN MASIV
• 3. PROIECTAREA GRINZILOR COMPUSE (FLITCHED BEAMS)
• 4. PROIECTAREA GRINZILOR CHERTATE (NOTCHED BEAMS)
INTRODUCERE: ELEMENTE STRUCTURALE DIN LEMN
pană de coamă
căprior comun
pană de coamă pană
căprior principal
element de fixare
pentru pană
umplutură de cosoroabă
cărămidă
pane
pane
căprior

cosoroabă cosoroabă pop


centură
grindă contrafișă central
clește perete
perete
Șarpantă tradițională din lemn cu pop central
pazie de
lemn

pană de coamă

căprior
pană element
pană de fixare
pane pentru
umplutură de grindă de piesă de pană
cărămidă rigidizare fixare
element de cosoroabă
rigidizare

grindă grindă contrafișă pop marginal


pop centură
Șarpantă tradițională din lemn cu popi marginali
INTRODUCERE: ELEMENTE STRUCTURALE DIN LEMN
INTRODUCERE: ELEMENTE STRUCTURALE DIN LEMN
INTRODUCERE
Efectele acțiunilor asupra unui element
structural conduc la apariția eforturilor
interioare (forțe și momente). Forțele și
momentele interioare sunt:
– forța axială de întindere;
– forța axială de compresiune;
– forța tăietoare;
– moment încovoietor;
– moment de torsiune.
Proiectantul trebuie să cunoască metoda
de evaluare a forțelor și momentelor
interioare maxime efective, precum și a
deplasărilor produse de încărcări . Aceste
valori trebuie comparate cu capacitatea
portantă a elementelor, prevăzute în
standarde, urmând pașii de proiectare pe
baza metodei stărilor limită, în funcție de
rezistența materialului, condițiile de
rezemare ale elementului și tipul
îmbinărilor.
PROIECTAREA GRINZILOR DIN LEMN MASIV

y
Proiectarea unei grinzi de lemn presupune
alegerea unei specii lemnoase, a unei clase
de rezistență pentru material, precum și a
x dimensiunilor secțiunii transversale, astfel
h încât să se evite cedarea elementului.
Cedarea grinzii poate fi determinată de:
încovoiere;
forfecare;
b forțe axiale: întindere și compresiune;
flambaj lateral;
Secțiune transversală rezemări;
rectangulară a grinzii de lemn săgeată, determinată de încărcările din
exploatare.
a. GRINDĂ SOLICITATĂ LA ÎNTINDERE AXIALĂ
Nt 0=paralel cu fibrele
Nt i
90=perpendicular pe
direcția fibrelor

Conform Stărilor Limită Ultime, condiția impusă în standard este:


R( f )kt ,i Nt
N t  Tr  Rdt ,i An  k mod mTt An  max,ef   Rdt ,i
M An
unde: An  Ab  A
−Nt = forța de întindere axială, [N];
−An = aria nominală a secțiunii transversale, [mm2];
−Ab = aria brută a secțiunii transversale;
−A = aria discontinuităților (suma ariilor de discontinuitate pe o lungime de 200 mm a grinzii);
−Rd,t,i = valoarea de calcul a rezistenței la întindere, (în figură i=0);
−Rkt,i = fkt,i = valoarea caracteristică a rezistenței la întindere, [N/mm2], prevăzută în norme;
−kmod,, mTt = parametri (factori) ai elementelor din lemn solicitate la întindere ;
−M = coeficient parțial de siguranță a proprietății materialului (întindere);
−Tr = capacitatea de rezistență la întindere a grinzii.

Valori standard obținute prin alegerea clasei de rezistență a lemnului


b. GRINDĂ SOLICITATĂ LA MOMENT ÎNCOVOIETOR
Rezistența la încovoiere a lemnului este în
general de importanță primară pentru
proiectant.
q În proiectarea unei grinzi solicitate la
încovoiere se ține cont de:
P - tensiunile normale din încovoiere,
x - tensiuni tangențiale,
- tensiuni din reazeme,
- deplasări.
b.1. DIMENSIONAREA DIN MOMENT ÎNCOVOIETOR ȘI FORȚĂ TĂIETOARE
Conform Stărilor Limită Ultime, condiția impusă în standard este:
R( f )km  M
M   M r  RdmWn  k mod mTmWn  max,ef  max
 Rdm
M Wn
max

h I yy
z Wn  W yn 
2 z
bI R( f )kv ,i bI T S
T max  Lr  Rdv,i  kmod mTv  max,ef  max
 Rdv ,i
S M S
bh 2
bI
S
8
b.1. DIMENSIONAREA DIN MOMENT ÎNCOVOIETOR ȘI FORȚĂ TĂIETOARE
(CONDIȚIA DE REZISTENȚĂ) Tensiuni
tangențiale din
Tensiuni normale încovoiere
(de compresiune și întindere)
din încovoire

unde:
- (M)max = valoarea maximă a momentului încovoietor, [Nmm];
- (T)max = valoarea maximă a forței tăietoare, [N];
- Wn = valoarea nominală a modulului de rezistență în raport cu axa y-y, [mm3];
- S = momentul static față de axa y-y (axă principală), [mm3];
- b = lățimea secțiunii transversale a grinzii, [mm];
- h = înălțimea secțiunii grinzii, [mm];
- I = momentul de inerție față de axa y-y, [mm4];
- max,ef = tensiunea normală maximă efectivă din încovoiere;
- Rdm,= rezistența de calcul la încovoiere;
- Rkm,= fkm = rezistența caracteristică la încovoiere, [N/mm2], prevăzută în standarde;
- kmod,, mTm = parametri (factori) ai elementelor din lemn solicitate la încovoiere;
- M = coeficient parțial de siguranță a proprietății materialului (încovoiere sau forfecare);
- Mr = capacitatea portantă a grinzii la încovoiere;
- max,ef = tensiunile tangențiale efective maxime;
- Rdv,i = rezistența de calcul la forfecare;
- Rkv,i = fkv,i = rezistența caracteristică la forfecare, [N/mm2], prevăzută în standarde (în cazul
de față, i=0, paralel cu direcția fibrelor);
- kmod,, mTv = parametri (factori) ai elementelor din lemn solicitate la forfecare;
- Lr = capacitatea de rezistență la forfecare a grinzii.
b.2. DIMENSIONARE DIN CONDIȚIA DE REZEMARE
Capetele grinzii pot fi rezemate direct pe elementele suport, care pot fi alte
elemente din lemn (vezi figura), un perete din zidărie, un suport din oțel, o
grindă sau o placă. Pentru a evita strivirea elementului în zona de rezemare,
datorită solicitării de compresiune perpendiculară pe direcția fibrelor, trebuie
evaluată capacitatea de rezistență.

Direcția fibrelor

Aria de rezemare lr
Rezemare = compresiune perpendiculară
pe direcția fibrelor
Conform Stărilor Limită Ultime, condiția impusă în standard este:

R( f )kc ,90(  )
F   Qr  Rdc ,90(  ) Abearingmr  kmod mTc Abearingmr
M
max

 max,ef 
F  max
 Rdc ,90 ,(  )
mr  Abearing
b.2. DIMENSIONARE DIN CONDIȚIA DE REZEMARE
unde:
− (F)max = forța de rezemare, reacțiunea maximă sau forță concentrată;
− Abearing = aria de rezemare (aria de contact) = lungimea de rezemare x lățimea secțiunii;
− max,ef = tensiunea maximă efectivă de rezemare (compresiune perpendiculară pe
direcția încărcării);
− Rdc, 90() = rezistența de calcul la compresiune perpendiculară pe fibre;
− Rkc,90() = fkc,90() = rezistența caracteristică la compresiune perpendiculară pe fibre;
− kmod , mTc = factori pentru compresiune perpendiculară pe fibre;
− Qr = capacitate de rezistență la compresiune în plan normal pe direcția fibrelor;
− mr = coeficient de reazem. Conform standardelor de proiectare, acest coeficient
prezintă valori între 1,00 – 2,00, în funcție de raportul dintre aria elementului din lemn și
aria de rezemare.
b.3. DIMENSIONAREA DIN CONDIȚIA DE RIGIDITATE (PENTRU SĂGEATĂ)
Înafară de îndeplinirea condiției de rezistență, o
grindă trebuie să asigure și o rigiditate adecvată,
astfel încât să nu se deformeze excesiv.
Conform prevederilor din standardele de proiectare,
deplasarea finală (săgeata) determinată de încărcări
trebuie să fie limitată la o deplasare admisibilă.
Relația de verificare este:
f max,ef  f adm L/150; L/250; L/400

f max,ef  f max, final f1  f 2  f 3  f c


unde:
−fmax,ef = săgeata maximă sub acțiunea încărcărilor;
−fadm = săgeata admisibilă;
−f1 = săgeata grinzii datorită încărcărilor permanente (starea 1);
−f2 = săgeata grinzii datorită încărcărilor variabile plus orice altă săgeată datorită încărcărilor
permanente dependente de durata încărcării (starea 2);
−f3 = săgeata datorită deformației îmbinărilor (starea 2);
−fc = contrasăgeata inițială a grinzii neîncărcate (starea 0).
c. GRINDĂ SOLICITATĂ LA FORȚĂ AXIALĂ ȘI MOMENT
ÎNCOVOIETOR
q
exemplu

P
Nt(c) Nt (c)
x

Conform Stărilor Limită Ultime, condiția impusă în standard este:


N t ( c ) M max
 1
T ( C )r Mr
M 
M  R( f ) km  m ,y ( z ),d   Rdm
y ( z ) max
 M y ( z ),r  RdmWn , y ( z )  k mod mTmWn , y ( z )
M
y ( z ) max
Wn

R( f )kt ( c ) Nt ( c )
N t ( c )  T ( C )r  Rdt( c ) An  kmod mTt An  t ( c ),0 ,d   Rdt( c ),i
M An
Conform Eurocodului 5, trebuie să se realizeze verificările:

ÎNCOVOIERE + ÎNTINDERE: ÎNCOVOIERE + COMPRESIUNE:

unde:
−Nt,(c) = forța axială de calcul de întindere/compresiune;
−(My(z))max = momentul maxim de calcul la încovoiere în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−An = aria nominală a secțiunii;
−Wn,y(z) = valoarea nominală a modulului de rezistență față de axa y-y sau/și axa z-z;
−t(c),0,d = valoarea de calcul a tensiunii de compresiune/întindere după direcția fibrelor;
−m,y(z),d = valoarea de calcul a tensiunii la încovoiere în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−Rd,t(c) = ft(c),0,d = rezistența de calcul la întindere/compresiune după direcția fibrelor;
−Rdm = fm,y(z),d = rezistența de calcul la încovoiere în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−km = factor ce ține seama de redistribuirea tensiunilor din încovoiere pe secțiunea
transversală;
−My(z),r = capacitatea de rezistență la încovoiere a grinzii, în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−T(C)r = capacitatea de rezistență la întindere/compresiune a grinzii.
ÎNCOVOIERE + ÎNTINDERE / COMPRESIUNE

ÎNCOVOIERE ÎNTINDERE/
COMPRESIUNE

h sau

b
d. GRINDĂ SOLICITATĂ LA ÎNCOVOIERE PE 2 DIRECȚII
(ÎNCOVOIERE OBLICĂ)

Tensiunea normală maximă din încovoiere este


reprezentată de momentul încovoietor în jurul axei z-z și
a celui în jurul axei y-y.

Acest tip de tensiune normală din încovoiere este întâlnită în special la panele șarpantelor
din lemn, care sunt montate perpendicular pe panta acoperișului. Acolo unde este posibil,
pana de acoperiș ar trebui să fie situată în plan vertical, iar dacă este necesar, elementul
suport ar trebui chertat. Acest lucru simplifică foarte mult proiectarea și oferă o secțiune
economică. Atunci când panele de acoperiș sunt situate în plan înclinat, trebuie să se
acorde o atenție sporită la zonele de reazem, unde pot apărea alunecări sau rotiri.
Conform Stărilor Limită Ultime, condiția impusă în standard este:

M z max M y max  max,ef 


M  
M 
 Rdm
  1
y

M y r
z max max

M z r Wzn Wyn
unde:
−(Mz)max = momentul încovoietor în jurul axei z-z (axă principală), [Nmm];
−(My)max = momentul încovoietor în jurul axei y-y (axă secundară), [Nmm];
−Wzn = valoarea nominală a modulului de rezistență față de axa z-z, [mm3];
−Wyn = valoarea nominală a modulului de rezistență față de axa y-y, [mm3];
−My(z),r = capacitatea de rezistență la încovoiere a grinzii, în jurul axei y-y sau/și în
jurul axei z-z;
−Rdm = rezistența de calcul la încovoiere a grinzii.

Condiția de rigiditate, exprimată ca o limitare a săgeții, se verifică cu relația:

 f  f   f
L/150;
f max,ef  f max,final z 2 y 2
max,final max,final adm
L/250;
L/400.
f max,final   f 1  f 2  f 3 f 
z( y ) z( y )
c

unde f zmax,ef și f ymax,ef reprezintă săgețile față de axa z-z, respectiv axa y-y.
PROIECTAREA GRINZILOR COMPUSE
(FLITCHED BEAMS)
O grindă compusă este alcătuită din 2 materiale asociate,
realizată prin dispunerea unei plăci metalice între 2 grinzi
din lemn, și îmbinarea acestora cu șuruburi la anumite
distanțe. elemente
din lemn
unde:
−k = raportul modular= k=Es/Ew;
−Rdmw = rezistența de calcul la încovoiere a lemnului;
−Wnw = valoarea nominală a modulului de rezistență
y pentru lemn (Wnw = bh2/3);
h h1
placă −Wns = valoarea nominală a modulului de rezistență
metalică
pentru oțel (Wns = th12/6);
−Ew = modulul de elasticitate al lemnului;
b t b −Es = modulul de elasticitate al oțelului;
−Anw = 2bh = valoarea nominală a ariei lemnului;
z −Ans = th1 = valoarea nominală a ariei oțelului;
M  max  R w
dm
Wn
w
 kR w
dm
Wn
s −Rdvw= rezistența de calcul la forfecare a lemnului;
−Iw = momentul de inerție al elementelor din lemn față
2 w w
T max  Rdv An  kRdvw Ans
de axa y-y;
−Is = momentul de inerție al elementelor din oțel față de
3 axa y-y.
unde: w = lemn (wood); Săgeata este verificată pe baza rigidității, care se determină
s = oțel (steel) astfel:
EI  E I  E I
w w s s
PROIECTAREA GRINZILOR
CHERTATE (NOTCHED BEAMS)

Linii de tăiere

Chertarea devine necesară în cazul în care se


dorește ca planșeele să fie aduse la anumite cote,
atunci când este nevoie de o economie de spațiu
sau pentru permiterea realizării îmbinărilor.
În zona chertată se pot dezvolta cedări (ruperi) prin liniile de tăiere. Riscul
propagării unei fisuri dinspre zona chertată este luat în considerare în
Eurocod 5, prin intermediul unui factor de reducere pentru grinzile cu
crestătură, kv, ce influențează rezistența de calcul la forfecare, fv,d, a
secțiunii nete:
t,90 3Vd
d   kv f v ,d
2bh
ft,90
h
h  i 3.5 
k n 1  1.1 
kv   h
 1 
i(1-)h 
h      0.8 
2

Vd
h    2 
 

Pentru lemn masiv, kn = 5, iar pentru lemn lamelat încleiat kn = 6,5.


Trebuie să se precizeze că înălțimea grinzii, h, este exprimată în [mm].
Pentru evitarea riscului de a se dezvolta și alte moduri de cedare, precum
forfecarea secțiunii nete, nu se va folosi o valoare pentru kv mai mare
decât 1.
În cazul în care crestătura se află pe partea comprimată a grinzii, kv = 1.
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări de
laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare,
Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
5.Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as an
engineering material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood, Madison,
WI : USDA Forest Service, Forest Products Laboratory, General technical report
FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
6.SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
7.SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2.
8.ISO 3131: 1975, Wood - Determination of density for physical and
mechanical tests.
9.SR EN 408: 2004 - Structuri de lemn. Lemn masiv şi lemn lamelat încleiat.
Determinarea anumitor proprietăţi fizice şi mecanice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2004);
10.SR EN 384: 2010 - Lemn de construcţie. Determinarea valorilor
caracteristice ale proprietăţilor mecanice şi ale masei volumice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
NOTE DE CURS Nr. 6
PROIECTAREA STÂLPILOR DIN LEMN
(ELEMENTE VERTICALE)

CONȚINUT
• 1. INTRODUCERE
Elemente din lemn verticale
Condiții de rezemare și lungimi efective
Coeficient de zveltețe și coeficient de flambaj
• 2. PROIECTAREA STÂLPILOR DIN LEMN MASIV
• 3. PROIECTAREA STÂLPILOR COMPUȘI
• 4. PROIECTAREA STÂLPILOR CU SECȚIUNE CIRCULARĂ
ȘI SECȚIUNE VARIABILĂ
INTRODUCERE

Elementele verticale din lemn includ:


- popi;
- stâlpi;
- montanți;
- contrafișe.
in
INTRODUCERE stâlp dublu stâlp încastrat la un capăt
Un stâlp este definit ca fiind un element articulat și articulat la celălalt
vertical din lemn, articulat sau încastrat la N N
ambele capete, având capacitatea de a Nu Nu

prelua încărcări la partea superioară a


acestuia.
Atunci când un stâlp zvelt este solicitat axial,
există o tendință a acestuia de a se deforma
lateral. Acest tip de instabilitate poartă
numele de flambaj.
Ac = aria comprimată a secțiunii este evaluată folosind următoarele reguli:

atunci când aria de reducere este mai mică decât 25% din
y y Ac  Ab aria brută, Ab, și reducerea este situată pe fețele
perpendiculare pe direcția de flambaj.

atunci când aria de reducere este mai mare decât


4A n
y y Ac   Ab 25% din aria brută, și reducerea este situată pe
3 fețele perpendiculare pe direcția de flambaj. An
reprezintă valoarea nominală a secțiunii
A n  A b  A transversale, iar ΔA este aria discontinuităților.

y y
Ac  An atunci când reducerea este simetrică în
raport cu direcțiile de flambaj.

În cazul unei reduceri nesimetrice,


y y
elementele sunt proiectate ca fiind
solicitate la încărcări excentrice. Stâlp ce ia
preia o
yy – direcția de flambaj încărcare
Ab – aria brută An – aria nominală (netă)
excentrică
CONDIȚII DE REZEMARE ȘI LUNGIMI EFECTIVE
O interpretare corectă a condițiilor de rezemare reprezintă un aspect
important în proiectare, deoarece influențează alegerea lungimii efective
(a lungimii de flambaj), a coeficientului de zveltețe, și în consecință, a
forței ultime, care poate fi preluată de stâlp.
În general, condițiile de rezemare se împart în 2 categorii:
de poziție – sunt blocate translațiile, dar permise rotirile, ex:
articulațiile;
de poziție și direcție – sunt blocate și translațiile, și rotirile, ex:
încastrările z

Dacă lungimea necontravântuită (unbraced length)


y y
a unui stâlp este identică în ambele direcții, stâlpul
(din fig.) va flamba în jurul axei z-z. Cu alte cuvinte,
partea mediană se va deforma pe direcția y-y.
Datorită tendinței de flambaj în jurul axei z-z, această z

axă poartă numele de axă slabă (weak axis), iar axa


y-y se numește axa tare (strong axis).
CONDIȚII DE REZEMARE ȘI LUNGIMI EFECTIVE

lf  l lf 
l
lf 
l
lf
2 2

lef  2l

lef  0.80l lef  0.65l

În figură sunt prezentate lungimile teoretice efective (de flambaj) ale


stâlpului, lef, fără blocaje laterale pe lungime. Ultimele 2 lungimi de flambaj
sunt diferite în cazul elementelor din lemn, datorită contracțiilor și cedărilor
în zona de rezemare, perpendiculare pe direcția fibrelor.
Aceste lungimi de flambaj sunt 0,80 în loc de 0,71 și 0,65 în loc de 0,50 .
COEFICIENTUL DE ZVELTEȚE ȘI COEFICIENTUL DE
FLAMBAJ
Coeficientul de zveltețe, λ, reprezintă raportul dintre lungimea efectivă, lef, și
raza de girație, i. Raza de girație, i, se determină față de axa z-z și/sau y-y,
iar din acest motiv coeficienții de zveltețe pot avea valori diferite pe cele 2
direcții principale. z

bh3 hb3 y y
I yy 12  h I zz 12  b
iy   iz  
Ac bh 12 Ac bh 12
z

Prin urmare, coeficienții de zveltețe se calculează astfel:

lef , y lef , y lef , z lef , z


y   12 z   12
iy h iz b
Coeficientul de zveltețe critic va reprezenta valoarea maximă dintre cei 2
coeficienți de zveltețe:
crit  max  y ,z 
Observație: Direcția de flambaj reprezintă direcția perpendiculară pe axa
considerată!
z - coeficientul de zveltețe după axa z-z, pe
direcția y-y:
l1
y y
l2 z  12
b
- Coeficientul de zveltețe după axa y-y, pe
direcția z-z:
l2
y  12
h
z h
l1
Conform SR EN 1995-1/2004 (EC5),
coeficientul de zveltețe de calcul va fi
b reprezentat de coeficientul de zveltețe relativ,
evaluat astfel:
l1
i f c ,0 ,k
i  max  y ,z  i   y orz  rel ,i 
 E 0.05
unde:
−kc,i și ki sunt coeficienți de instabilitate;
−βc – factor de perpendicularitate pentru lemn
masiv, având valoarea 0,2;
−E0.05 – valoarea caracteristică minimă a
modulului de elasticitate
Coeficientul de flambaj, φ, reprezintă un factor de modificare a
rezistenței la rupere, pe baza tensiunii critice a unui stâlp perfect elastic.
crit Forța axială critică, Ncrit, reprezintă
 valoarea maximă a încărcării pentru o
r solicitare de compresiune fără flambaj
(formula lui Euler).
unde r este rezistența la rupere. EI
N crit  2 2

N crit  2E  2E  2E
lf
 crit     2
2  2
 Valoarea de tranziție a coeficientului
lef    lef 
A A
de zveltețe pentru lemn este 75.
 I   i  
1.0
0
0.9
  
2
00.8
  1  0.8 
0
0.7  100 
  
2
0
  1  0.8 when...  75
 ....când
0.6
0
turning point of curvature
 100  0.5
0 3100
0.4  
3100 2
 când ..  75
....when
0
0.3
2 0
0.2
00.1
0 0 =75 

40 6060 80 80100 100


20 40 120 160
120 140 140 180
160200180
PROIECTAREA STÂLPILOR DIN LEMN MASIV
Stâlpii din lemn masiv sunt de obicei utilizați în construcții ca elemente
solicitate axial, precum și pentru solicitări compuse la încovoiere și forțe
axiale.
Stâlp solicitat la compresiune
Wood sections
CAZUL A) are commonly used in construction as axially loaded
centrică și excentrică
members or members in combined axial force and bending.

yz yz yz
Nc
yz
Load Nc ezex

P
y
xy xy y yx xy
P
x
eeyy x P
ey
y y
x x P f
P
P
P
z x yz
ee
yz yz yz P
P
(a) Load =Nc (b) Load=Nc (c) Load=Nc (d) Load=Nc
M=0 M=N e
M =Ncey
M=N
M cex
z =Ncez
M
Myx=N
=Ncceeyy
y c y
M
M y=N
=N ceex
z c z
CAZUL B)
Stâlp solicitat la compresiune și
Axial concentric and eccentric loads
încovoiere, datorită încărcărilor
transversale
CAZUL A: Stâlp solicitat la compresiune Nc
centrică și excentrică
momentul este
e constant pe
lungimea
Această condiție de încărcare se stâlpului atunci
poate întâlni atunci când: când forța este
- încărcarea acționează centric aplicată centric
- încărcarea acționează excentric

CAZUL B: Stâlp solicitat la compresiune și Nc


încovoiere, datorită încărcărilor transversale
P
P
P momentul este
Această condiție de încărcare se poate P f variabil pe
P
întâlni atunci când : P lungimea
- forțele axiale de compresiune sunt P stâlpului
P
combinate cu momentul încovoietor, P

produs de încărcări laterale


CAZUL A. Stâlp solicitat la compresiune centrică și excentrică
Conform Stărilor Limită Ultime, condiția impusă în standard este:

Încărcări axiale Încărcări axiale


centrice excentrice

unde:
Valoarea capacității portante a elementului din lemn:

R( f ) kc N c ,d
N c ,d  Cr  Rdc    Ac  k mod  mTc    Ac 1
M Cr
 
2

  1  0.8 rel ,i  R( f ) km
λrel ≤ 75 Rdm  k mod mTm
 100  M
3100
λrel > 75  2
rel ,i
unde:
−Nc,d = valoarea de calcul a forței axiale de compresiune centrică/excentrică, [N];
−Ac = valoarea nominală a ariei comprimate, [mm2];
−My(z) = valoarea de calcul a momentului încovoietor în jurul axei y-y sau/și axei z-z, [Nmm];
−Wy(z) = valoarea nominală a modulului de rezistență în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−c,0,d = valoarea de calcul a tensiunii de compresiune paralelă cu direcția fibrelor;
−m,y(z),d = valoarea de calcul a tensiunii la încovoiere în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−Rdc = fc,0,d = rezistența de calcul la compresiune, (paralelă cu direcția fibrelor: i=0);
−Rdm = fm,y(z),d = rezistența de calcul la încovoiere;
−R(f)m,y(z),d = rezistența de calcul la încovoiere în jurul axei y-y sau/și axei z-z;
−Rkc = fkc = rezistența caracteristică la compresiune (paralelă cu direcția fibrelor), [N/mm2],
prevăzută în standarde;
−kmod,, mTc , mTcm= parametri (factori) ai elementelor din lemn solicitate la compresiune/moment
încovoietor
−km = factor ce ține seama de redistribuirea tensiunilor din încovoiere pe secțiunea
transversală;
−M = coeficient parțial de siguranță aplicat proprietăților materialului (compresiune paralelă cu
fibrele / moment încovoietor);
−φ = coeficient de flambaj;
−Cr = capacitatea de rezistență la compresiune a stâlpului.
CASE B. Stâlp solicitat la compresiune și încovoiere, datorită
încărcărilor transversale

Pierderea stabilității este exprimată prin:


f m,k M y,crit  E0,05 I z G0,05 I tor
 rel,m  where:  m,crit  
 m,crit Wy ef Wy
Pentru lemn de esență moale și secțiune
rectangulară din lemn masiv, se consideră:

0.78b 2
 m ,crit  E0 ,05
hlef
 rel ,m 
2

λrel ,m ≤ 75   1  0.8 
 100 
3100
λrel ,m > 75  2
rel ,m

R( f ) kc N c ,d
N c ,d  Cr  Rdc    Ac  k mod  mTc    Ac 1
M Cr
PROIECTAREA STÂLPILOR COMPUȘI
(STÂLPI DISTANȚAȚI = SPACED COLUMNS)
Stâlpii compuși sunt alcătuiți din elemente din lemn
și oțel, îmbinate cu șuruburi, cuie sau bolțuri. Aceștia
pot fi realizați și intregral din lemn (cherestea).
Plăcile metalice sunt utilizate pentru sporirea
rigidității stâlpilor compuși, pentru prevenirea
flambajului.
Aceștia au o comportare diferită la flambaj, sub
acțiunea încărcărilor axiale de compresiune,
combinate sau nu cu moment încovoietor, în raport
cu axa principală a secțiunii transversale.
Coeficientul de zveltețe este evaluat ținându-se
cont de contribuția plăcuțelor metalice, care sunt
considerate ca părți secundare a stâlpilor.
Cheresteaua reprezintă elementul principal din
structura stâlpului.
STÂLPI COMPUȘI
EXEMPLE
Cherestea Plăcuțe metalice lungi Plăcuțe metalice scurte
Nc Nc Nc
Nc

l1

Nc
Nc Ap Nc Ap Ap Nc Ap
y y y y
1
x
z zx z
x zx zx xz zx zx
b

y y As 1 y As
y As
hp hp hp hp hp hp hp

h hs hs hs hs hs hs
STÂLPI COMPUȘI SOLICITAȚI LA ÎNCĂRCĂRI AXIALE DE
COMPRESIUNE
Aria nominală reprezintă suma ariilor secțiunilor transversale ale lemnului.
Verificările se realizează pe 2 direcții, în raport cu axa z-z și axa y-y,
deoarece stâlpul are valori diferite ale coeficientului de flambaj.
Coeficienții de zveltețe ai stâlpilor compuși, în conformitate cu tipul secțiunii
transversale, poartă numele de coeficienți de zveltețe transformați
efectivi.
Metoda de proiectare este prezentată în Eurocodul 5, Anexele B și C.
Atot R( f )kc
tr
 ef  φ N c ,d  Cr  Rdc    Ac  k mod    mTc Ac
I ef M
3

Atot  n  A ( E I )ef  i 1
( E i I i   i E i Ai a i2)

 1 E 1 A1( h1  h 2) -  3 E 3 A3( h 2  h 3)
( EI ) ef a2 
I ef  3
Emean 
2  i E i Ai
i 1
-1
 i  1   2 E i Ai s i /( K i l 2) pentru i  1 şi i  3
PROIECTAREA STÂLPILOR CU SECȚIUNE CIRCULARĂ ȘI
CU SECȚIUNE VARIABILĂ

STÂLPI CU SECȚIUNE STÂLPI CU SECȚIUNE


CIRCULARĂ VARIABILĂ
PROIECTAREA STÂLPILOR CU SECȚIUNE CIRCULARĂ ȘI
CU SECȚIUNE VARIABILĂ
Rezistența unui stâlp cu secțiune circulară
se presupune a fi egală cu cea a unui stâlp cu
secțiune pătrată, ce prezintă aceeași arie a
secțiunii transversale. Prin urmare, A A
proiectarea unui stâlp cu secțiune circulară
presupune alegerea lățimii minime a unui stâlp
cu secțiune pătrată, care să îndeplineasă toate
cerințele și să asigure apoi o arie echivalentă
pentru o secțiune circulară.

Stâlpii cu secțiune variabilă pot fi întâlniți într-o H/3


varietate de forme. Pentru stâlpii cu secțiune
variabilă, secțiunea situată la o treime de
extremitatea superioară a stâlpului este Secțiune
considerată a fi critică. Stâlpul este proiectat transversală
ca și cum pe întreaga lungime a acestuia, este critică
considerată această secțiune transversală. Cu
toate acestea, trebuie să se verifice și dacă
tensiunile de compresiune în zona cea mai mică
a secțiunii, nu depășesc tensiunile admisibile.
Bibliografie:

1.https://www.google.ro/search?q=timber+structures
2.Isopescu D. – Timber Structures, 2002, Ed. “Gh. Asachi” Iasi (en.);
3.Isopescu D., Stănilă O. – Lemnul în construcții – Îndrumar pentru lucrări de
laborator, Editura Matei-Teiu Botez, 146 pp, 2014;
4.Isopescu D., Neculai O. – Lemnul în construcții – Ghid de proiectare,
Editura Matei-Teiu Botez, 212 pp, 2015;
5.Green D. W., Winandy J. E., Kretschmann D., Wood handbook: Wood as an
engineering material, Chapter 04 – Mechanical properties of wood, Madison,
WI : USDA Forest Service, Forest Products Laboratory, General technical report
FPL, GTR-113: P. 4.1-4.45 (1999);
6.SR EN 338: 2010 - Lemn pentru construcţii. Clase de rezistenţă, Asociaţia
de Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);
7.SR EN 1995-1,2/2004 - Eurocode 5: Design of timber structures - Part 1-2.
8.ISO 3131: 1975, Wood - Determination of density for physical and
mechanical tests.
9.SR EN 408: 2004 - Structuri de lemn. Lemn masiv şi lemn lamelat încleiat.
Determinarea anumitor proprietăţi fizice şi mecanice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2004);
10.SR EN 384: 2010 - Lemn de construcţie. Determinarea valorilor
caracteristice ale proprietăţilor mecanice şi ale masei volumice, Asociaţia de
Standardizare din România (ASRO), Bucureşti, România (2010);