Raspunsuri La Lemn 1

SUBIECTELE PENTRU EXAMENUL FINAL
la disciplina „Construcţii lemn”

specialitatea 582.1 – Construcţii şi Inginerie Civilă
1. Potenţialul lemnului ca material creativ pentru arhitecţi, designeri, sculptori.
Datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă lemnul din punct de vedere tehnic şi constructiv,
acesta a constituit în decursul timpurilor unul dintre principalele materiale de construcţi, stând la
baza realizării unor importante construcţii civile şi inginereşti.
Lemnul poate servi ca aplicaţie funcţională (structurală) precum şi ca material pentru finisaje, datorită aspectului
estetic. De exemplu, construcţiile structurale din cherestea oferă un potenţial arhitectural deosebit. Greutatea
redusă a lemnului face că toate construcţiile realizate din acest material să prezinte o comportare favorabilă la
acţiunea seismică, să poată fi amplasate cu mai multă uşurinţă pe terenuri dificile de fundare şi să necesite
consumuri mai reduse de materiale în structurile de fundaţii.
2. Analiza, perspectivele şi rolul construcţiilor de lemn la etapa actuală. Domenii de aplicare în perspectivă a
construcţiilor din lemn.
Lemnul are o contribuţie la îmbunătăţirea pe de-a întregul a performanţelor oricăror clădiri prin reducerea
energiei folosite, reducerea utilizării resursei, minimalizarea poluării și reducerea impactului asupra mediului.
Lemnul este cea mai bună alegere ambientală pentru structuri de orice tip, de la arene sportive, până la biblioteci,
birouri, centre comerciale etc. Adaptabilitatea şi aspectul estetic atrăgător al lemnului nu a fost niciodată atât de
pregnantă ca în prezent. Cu cât ne străduim mai mult să creeăm "clădiri verzi", care să reducă efectele nocive
asupra mediului, cu atât avantajele construcţiilor din lemn devin mai evidente.
Lemnul este cea mai bună alegere pentru a satisface câteva principii de baza din arhitectură verde:
Reducerea consumului de energie
Minimalizarea poluării externe şi a daunelor asupra mediului înconjurător. În evaluarea impactului asupra
mediului în timpul execuţiei clădirii, trebuie luate în considerare impactul asupra calităţii aerului, a apei şi a
solului.
S-a demonstrat că prelucrarea lemnului şi utilizarea lui comparativ cu alte materiale de constructive are:
- un nivel scăzut al emisiilor de gaz
- un nivel scăzut al poluării aerului
- un nivel scăzut al poluării apei
- un nivel scăzut al pierderilor
Reducerea energiei totale şi evitarea epuizării resurselor
Lemnul este un material cu o mare durabilitate, astfel, nu necesită înlocuiri, reparaţii.
Minimalizarea poluării interne şi a efectelor nocive asupra sănătăţii
3. Noi provocări ale utilizării lemnului ca material constructiv. Construcții (sculpturi, amenajări) din lemn
bazate pe o experiență deosebit de bogată și pe cele mai moderne tehnologii.
1
4. Indicatorii ecologici care influenţează utilizarea lemnului pentru construcţii. Construcţiile de lemn şi
Dezvoltarea durabilă.
Rezistenţa relativ mare, înţelegând prin aceasta raportul dintre rezistenţa admisibilă sau de calcul şi
densitatea materialului.
Indicii comparativi pentru principlele materiale de construcţii
Rezistenţa admisibilă la: Rezistenţa relativă:
Compresiune Întindere
Densitatea aparentă
Denumirea materialelor σac σat σac σat
daN/m3
daN/m2 daN/m2 ρ ρ
Lemn 500-600 100 70 200 ·10 3
140 ·103
Oţel OL 7 800 1 400 1 400 179 ·10 3
179 ·103
Beton simplu 2 400 45 11 18,8 ·10 3
4,5 ·103
Zidărie de cărămidă 1 800 10 0,5 5,6 ·103 0,3 ·103
Prelucrarea uşoară, o altă caracteristică specifică lemnului ca material de construcţie. Cheltuielile

necesare pentru exploatarea pădurilor, cât şi pentru amenajarea fabricilor de cherestea sunt mult mai reduse faţă
de cele necesare pentru fabricarea cimentului, respectiv oţelului. Construcţiile din lemn se pot executa în orice
anotimp, fără a necesita măsuri speciale.
Ansamblarea, demontarea, mutarea, refacerea şi consolidarea construcţiilor de lemn se pot face fie
total, fie parţial, cu cheltuieli minime şi cu foarte multă uşurinţă.
Coeficientul de dilatare termică liniară în lungul fibrelor este foarte redus
(4 x 10-6), de 2-3 ori mai mic decât cel al oţelului şi al betonului armat şi, ca urmare, la construcţiile de lemn nu
este necesar să se prevadă rosturi de dilataţie.
Coeficientul de conductibilitate termică al lemnului (λ) este de asemenea mult mai redus decât în cazul
oţelului, al betonului armat sau chiar al zidăriei de cărămidă. Valoarea mică a coeficientului de conductibilitate
termică (λ = 0,2) face ca lemnul să opună la trecerea unui flux termic o rezistenţă de 300-400 ori mai mare decât
oţelul şi de 7-10 ori mai mare decât betonul obişnuit, ceea ce justifică folosirea lui ca material termoizolant.
Durabilitatea construcţiilor din lemn corespunzătoare, care poate fi considerabil înbunătăţită în cazul în
care este asigurat un regim optim de exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat împotriva putrezirii şi a
focului.
Stabilitatea chimică: lemnul rezistă bine la acţiunea multor compuşi chimici şi gaze. În ambianţe
agresive neînsemnate (slabe) lemnul poate fi utilizat fără a fi tratat, iar în condiţii de agresivitate medie sau
puternică lemnul este folosit după un tratament special de protecţie.
5. Cerinţe de bază înaintate construcţiilor din lemn la etapa actuală. Performanţe, noi direcţii de studiu.
Norme de proiectare.
Lemnul, datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă din punct de vedere tehnic şi constructiv, a constituit în
decursul timpurilor şi constituie şi astăzi unul dintre principalele materiale universale utilizate în construcţie.
Calităţile lemnului, rezistent la acţiunile agenţilor atmosferici şi relativ uşor la prelucrare, au făcut să fie unul
dintre cele mai folosite materiale în domeniul construcţiilor. Datorită texturii plăcute şi formei decorative a
desenului fibrelor, el este folosit intens şi pentru lucrările de decoraţie interioară a clădirilor.
Avînd în vedere că lemnul este un material putrescibil şi inflamabil, la realizarea construcţiilor din lemn trebuie
să fie luate o serie de măsuri de protecţie pentru a evita apariţia unor fenomene de degradare. Anume aici apare
necesitatea utilizării procesului de standardizare în domeniul lemnului şi al produselor pe bază de lemn.
Standardizarea produselor din lemn este un instrument strategic care furnizează pieţei standarde ce stabilesc clar
caracteristicile produselor, în funcţie de utilizarea lor finală sau de obiectul lor şi, de asemenea, permite
restabilirea încrederii între constructori, arhitecţi, institute de cercetare şi proiectare, inspectori tehnici,
întreprinderi, consumatori etc.
2
În prezent, în contextul concurenţial, pentru a alege un furnizor şi pentru a obţine un produs sau un serviciu de o
anumită calitate, cumpărătorul trebuie să fie sigur că produsul procurat corespunde unui sistem de asigurare a
calităţii conform standardelor.
Utilizarea standardelor în domeniul construcţiilor din lemn garantează siguranţă şi credibilitate consumatorilor,
oferindu-le protecţie în cazul produselor necalitative şi, nu în cele din urmă, le oferă competitivitate
producătorilor.
6. Analizaţi cele zece cerinţe esenţiale ale construcţiilor de lemn.
1.IZOLAȚIA TERMICĂ
Lemnul are o conductivitate termică scăzută fiind
astfel un material natural cu calități izolatoare optime.
Construcțiile din lemn cu o bună izolație pot astfel
contribui la minimizarea necesarului cu încălzirea.
Pentru aceasta, punțile termice trebuie insă în mare
măsură eliminate, lucru ce contribuie și la reducerea
riscului de apariție a condensului și de acumulare
de umiditate pe suprafețele reci a elementelor de
anvelopă. O construcție de lemn realizată în mod
profesionist asigură în același timp și o protecție
împotriva căldurii din timpul verii. Ventilația
controlată asigură nu doar un climat plăcut și o
calitate superioară a aerului din interior, dar impreună
cu anvelopele etanșe la aer ale clădirilor din zilele
noastre reprezintă o măsură necesară pentru evitarea
acumulării de umiditate excesivă.
2.PROTECȚIA ÎMPOTRIVA UMIDITĂȚII

Construcțiile au de suferit din cauza expunerii
prelungite la umiditate. Din această cauză, și
elementele structurale ale construcțiilor din lemn,
precum cadrele portante și placările rigidizante cu
plăci de lemn trebuie protejate în mod eficient. Cu
toate acestea, protecția chimică a lemnului nu este
necesară aici. Poluarea și riscurile pentru sănătate
sunt doar câteva dintre argumente împotriva acestui
timp de protecție. Lemnul se poate proteja mai
eficient cu ajutorul unor soluții constructive și prin
intermediul unui mod de construcție deschis la
difuzia de vapori. Pentru a evita aparitia deteriorarilor,
elementele de constructie din lemn trebuie protejate
impotriva umiditatii in toate fazele constructiei.
3PROTECȚIA LA FOC
Atunci când constructorii optează pentru construcțiile
din lemn, un rol determinat îl joacă dovezile care
atestă existența unui nivel suficient de protecție
la foc. Cerințele sunt reglementate de prevederile
naționale în domeniul construcțiilor, care au la bază
Regulamentul pentru produsele noi de construcții
(CPR). EGGER a stabilit și clasificat comportamentul la
foc al produselor sale, potrivit standardelor în vigoare.
În cazul unei proiectari și utilizări atente a produselor
potrivite, construcțiile de lemn îndeplinesc toate
cerintele. Clasificarea poate fi îmbunătățită printr-un
3
tratament specific.
4PROTECȚIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTELOR

Construcțiile din lemn asigură o protecție acustica
optimă. Combinația de elemente de construcție
decuplate și încărcările suplimentare asigură cel
puțin aceleași rezultate ca și construcțiile masive.
O execuție corectă ține cont nu doar de transmisia
directă a sunetelor unui element de construcție, ci în
același timp și de căile de transmitere prin elementele
de construcție învecinate. O atenție specială trebuie
acordată la imbinări și străpungeri. Aici, atenția
la detalii își dovedește rentabilitatea. Lucrările de
refacere ulterioară a fonoizolației sunt costisitoare și
dificil de realizat.
5CLIMATUL DIN ÎNCĂPERE

Există un motiv bine întemeiat pentru care climatul
din încăperile unei construcții de lemn este considerat
atât de plăcut. O încăpere placată cu lemn se remarcă
printr-un comportament deosebit de omogen al
temperaturilor. Lemnul menține în mod natural
o anumită umiditate relativă a aerului ambiental
considerată comfortabilă. El absoarbe umiditatea
atunci când concentrația vaporilor de apă crește și o
redă când aerul din încăpere devine uscat. De aceea,
lemnul trebuie tratat doar cu grunduri, lacuri și
vopsele deschise la difuzia vaporilor.
6ECONOMIE DE TIMP
Spre deosebire de construcțiile din beton și de
zidărie, construcțiile de lemn se realizează în mod
uscat. Timpii alocați uscării sunt astfel eliminați.
În plus, gradul de prefabricare al elementelor
de construcție livrate este foarte ridicat. O casă
monofamilial poate fi montată chiar și într-o singură
zi. După montaj, aceasta este rezistentă la vânt și
intemperii. Un efect secundar plăcut al ritmului ridicat
de construcție: Costurile pot fi controlate mai ușor, iar
construcția poate fi data mai repede în folosință.
7MAI MULT SPAȚIU

Reglementările noi din domeniul construcților cu privire
la reducerea consumului de energie au devenit tot mai
stricte. Odată cu ele, au crescut și exigențele beneficiarilor
pentru o termoizolare mai eficientă a clădirilor. În cazul
construcțiilor din zidarie, valori scăzute ale coeficientului
de izolare termică U se pot obține numai prin folosirea de
pereți exteriori de grosime mare. În acest fel, se reduce atât
suprafața de locuit, cât și intensitatea luminii care pătrunde
prin ferestre. Aici se văd avantajele construcțiilor suple din
lemn. Astfel, un perete de cărămidă termoizolat trebuie să
fie mai gros cu o treime decât un perete izolat, pe structură
de lemn, pentru a atinge aceeași valoare U. În cazul unei
lungimi desfățurate a pereților exteriori de 40 metri, o
4
construcție de lemn aduce un aport de 5,6m2
suprafață
utilă pe etaj față de o construcție clasică din zidărie.
8PRELUCRAREA
Prelucrarea și manipularea materialelor lemnoase
ecologice, ușoare și rentabile ca preț este foarte
simplă. La fel ca și cheresteaua, plăcile EGGER OSB
pot fi tăiate, frezate și găurite cu mașinile obișnuite
pentru prelucrarea lemnului. Trebuie selectată o viteză
de avans mai mică. Placile EGGER OSB se remarcă
prin modificarea scăzută a grosimii și prin stabilitatea
dimensională ridicată și pot fi fixate cu toate
tipurile de fixări folosite pentru plăcile aglomerate,
precum holzșuruburile, cuiele și clemele. Orientarea
încrucișată a strands-urilor asigură o stabilitate
maximă chiar și la marginea plăcilor.
9SIGURANȚĂ ÎMPOTRIVA SEISMELOR

Ca și oțelul, lemnul poate suporta o sarcină de 14
ori mai mare decât greutatea sa proprie și este la
fel de rezistent la compresiune ca și betonul armat.
Din acest motiv, construcțiile din lemn prezintă
o siguranță deosebită la cutremur. Dovadă stau
experiențele și tradițiile în domeniul construcției
din regiunile cu activitate seismică ridicată, precum
casele de lemn vechi de sute de ani din Istanbul,
clădirile din lemn din Japonia și blocurile cu mai
multe etaje din Seattle. Pentru a utiliza în mod optim
comportamentul disipant și imbinarile ductile ale
fiecărui element de construcție în vederea creșterii
siguranței la cutremure, clădirea trebuie însă
proiectată și realizată cu cea mai mare atenție.
10SIGURANȚĂ
În afară de prevederile naționale în domeniul
construcțiilor, numeroase standarde europene
stabilesc ce performanțe trebuie să îndeplinească
materialele lemnoase în ceea ce privește
comportamentul la foc, rezistența la umezeală,
frig și zgomote. În cazul în care beneficiarul
optează doar pentru produse de calitate, care au
fost testate și certificate potrivit celor mai stricte
cerințe, el reduce considerabil riscul de apariție
al unor eventuale deficiențe. Materialele EGGER
corespund tuturor standardelor necesare.
5
7. Rolul construcţiilor din lemn referitor la folosirea raţională a materialelor de construcţie.
Lemnul este un produs natural. Utilizarea lemnului

în construcții este o tradiție mai veche, lemnul
reprezentând în același timp și un material al
viitorului. Nici un alt material de construcții nu este
atât de durabil, nici un alt mod de construcție nu
are o eficiență energetică atât de ridicată și nu este
mai rapid și mai rentabil. Datorită particularităților
sale tehnice, stilul modern al construcțiilor din lemn
îndeplinește fără prea multe dificultăți nivelul de
cerințe al unui sistem modern de termoizolație.
Acest material de construcții asigură un climat plăcut
în locuință. Astfel se explică de ce construcțiile din
lemn sunt atât de apreciate în țările scandinave,
în Europa centrală și câștigă tot mai mult teren în
țările din estul Europei, precum Cehia și Slovacia.
În afară de economisirea de timp și costurile mai
mici, printre principalele motive se numără gradul
ridicat de prefabricare, modul uscat de construcție
și calitățile excepționale de izolare ale lemnului.
Astfel, un strat de 6,5 cm de lemn de conifere oferă
aceeași termoizolație ca 40 de cm de cărămidă plină.
În plus, elementele de construcție din lemn, care au
o greutate proprie relativ redusă, sunt capabile să
suporte incărcări mari. Pereții din lemn sunt astfel
mai subțiri – aducând un câștig semnificativ de
suprafață utilă în spațiile interioare.
8. Examinarea domeniilor în care lemnul, ca material de construcţie, poate fi folosit raţional.
9. Lecţii ce pot fi învăţate în rezultatul studierii istoricului dezvoltării a construcţiilor de lemn.
AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR

DIN LEMN
Lemnul, ca material de construcţie, are multe calităţi, care îl fac să fie folosit pe scară largă în construcţii,
dar în acelaşi timp are şi o serie de inconveniente, care nu trebuie să fie scăpate din vedere la proiectarea şi
executarea construcţiilor de lemn. Proiectarea şi executarea construcţiilor de lemn trebuie făcute astfel încât
proprietăţile pozitive ale materialului lemnos să fie folosite la maximum, iar influenţa neajunsurilor, dacă nu
poate fi exclusă complet, să fie redusă la minimum.
6
AVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN
Avantajele sunt determinate de calităţile lemnului ca material de construcţie, şi anume:

Rezistenţa relativ mare, înţelegând prin aceasta raportul dintre rezistenţa admisibilă sau de calcul şi
densitatea materialului.
Prelucrarea uşoară, o altă caracteristică specifică lemnului ca material de construcţie. Cheltuielile
necesare pentru exploatarea pădurilor, cât şi pentru amenajarea fabricilor de cherestea sunt mult mai reduse faţă
de cele necesare pentru fabricarea cimentului, respectiv oţelului. Construcţiile din lemn se pot executa în orice
anotimp, fără a necesita măsuri speciale.
Ansamblarea, demontarea, mutarea, refacerea şi consolidarea construcţiilor de lemn se pot face fie
total, fie parţial, cu cheltuieli minime şi cu foarte multă uşurinţă.
Coeficientul de dilatare termică liniară în lungul fibrelor este foarte redus
(4 x 10-6), de 2-3 ori mai mic decât cel al oţelului şi al betonului armat şi, ca urmare, la construcţiile de lemn nu
este necesar să se prevadă rosturi de dilataţie.
Coeficientul de conductibilitate termică al lemnului (λ) este de asemenea mult mai redus decât în cazul
oţelului, al betonului armat sau chiar al zidăriei de cărămidă. Valoarea mică a coeficientului de conductibilitate
termică (λ = 0,2) face ca lemnul să opună la trecerea unui flux termic o rezistenţă de 300-400 ori mai mare decât
oţelul şi de 7-10 ori mai mare decât betonul obişnuit, ceea ce justifică folosirea lui ca material termoizolant.
Durabilitatea construcţiilor din lemn corespunzătoare, care poate fi considerabil înbunătăţită în cazul în
care este asigurat un regim optim de exploatare, iar materialul lemnos folosit este protejat împotriva putrezirii şi a
focului.
Stabilitatea chimică: lemnul rezistă bine la acţiunea multor compuşi chimici şi gaze. În ambianţe
agresive neînsemnate (slabe) lemnul poate fi utilizat fără a fi tratat, iar în condiţii de agresivitate medie sau
puternică lemnul este folosit după un tratament special de protecţie.
Merită să fie subliniat de asemenea faptul că, spre deosebire de construcţiile metalice şi de beton armat,
construcşiile moderne din lemn încleiat nu sunt supuse coroziunii şi, în consecinţă, nu necesită măsuri de
protecţie, dovedind ţn acelaşi timp o foarte bună comportare la suprasolicitarea climaterică.
DEZAVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN
Dezavantajele sunt determinate de:

Anizotropia şi neomogenitatea structurii lemnului: spre deosebire de alte materiale de
construcţie, lemnul are o structură anizotropă şi neomogenă, din care cauză rezistenţele mecanice ale acestuia
variază cu unghiul pe care îl formează direcţia forţei (efortului) cu direcţia fibrelor. Anizotropia şi
neomogenitatea lemnului se manifestă cu atît mai mult cu cît dimensiunile acestuia sunt mai mari.
Influenţa negativă a umidităţii asupra proprietăţilor fizico-mecanice ale lemnului, care este foarte
mare. Creşterea umidităţii pînă la atingerea punctului de saturaţie al fibrei, determină pe lîngă mişcarea rezistenţei
mecanice la rupere şi o creştere însemnată în volum prin umflare.
Sortimentul limitat de material lemnos, atît în ceea ce priveşte forma şi dimensiunile secţiunii
transversale, cît şi lungimea limitată a pieselor, îngreunînd astfel proiectarea şi executarea construcţiilor din lemn.
Diferite defecte: defecte naturale (defecte de formă, de structură, nodurile şi crăpăturile), defecte
cauzate de insecte şi moluşte, contragerea şi umflarea, putrezirea şi inflamabilitatea lemnului etc.
În prezent, datorită cercetărilor efectuate şi în domeniul studiului lemnului, o mare parte din
neajunsurile materialului lemnos menţionate pot fi înlăturate printr-o tratare corespunzătoare a acestuia cu
substanţe ignifuge şi fungicide, pe de o parte, şi printr-o tehnologie modernă de prelucrare şi de fabricaţie, pe de
altă parte.
10. Esenţe, densităţi, rezistenţe şi deformabilitate ale lemnului, modificări în timp.

Principalele probleme care trebuie urmărite pe parcursul exploatării construcţiilor din lemn sunt:
a. - apariţia crăpăturilor datorită fenomenului de contragere şi umflare;
b. - fenomenele de putrezire;
c. - atacul insectelor xilofage;
d. - deformaţii excesive şi slăbirea elementelor de îmbinare;
e. - comportarea la temperaturi ridicate şi la foc;
f. - comportarea la acţiunea agenţilor chimici.
g. Urmărirea comportării elementelor structurii se impune cu acurateţe în primii ani de exploatare. În
această perioadă sunt necesare cel puţin două verificări anuale:
7
i. primavara;
ii. toamna.
Uscarea (contragerea) excesivă
 Din cauza anizotropiei lemnului, contragerea şi umflarea nu sunt uniforme şi variaza în
funcţie de direcţiile caracteristice ale secţiunii transversale:
- axială – cca. 1%;
- radială – cca. 5-6%;
- tangenţială – cca. 10-12%.
 Lemnul suferă, în general, fenomenul de contracţie şi după ce a fost asamblat, deoarece
el continuă să se usuce.
Putrezirea
 Putrezirea provine din acţiunea unor tipuri de ciuperci care se hrănesc cu lemn şi care
provoacă alterarea structurii celulare a materialului.
 Viteza de putrezire depinde de tipul ciupercii, de climat, de condiţiile de utilizare ale
construcţiei şi de natura lemnului folosit.
11. Analiza ideilor aplicate la elaborarea construcţiilor de lemn în formă de arc.
 Arcele fac parte din categoria sistemelor constructive plane cu împingeri şi se pot realiza cu tirant sau fără
tirant. Se utilizează la construcţii civile, industriale, poduri, etc.
 Clasificare:
- după schema statică (cu două sau trei articulaţii, cu tirant sau fără tirant)
după modul de execuţie (sisteme tradiţionale sau sisteme moderne)
 Arce cu trei articulaţii din grinzi drepte

- se realizează din două grinzi cu secţiune simplă sau compusă aşezate oblic;
- se folosesc pentru deschideri de 6-30 m;
- particularităţile speciale sunt legate de îmbinări, tiranti etc.
 Arce cintre
- se realizează din elemente de tip lamele (in 2, 3 sau 4 rânduri);
- au deschideri mici;
- distanţa dintre arce este de 0,75 – 1,50 m.
 Arce cu trei articulaţii din grinzi segment de cerc
- au talpa superioară curbă;
- se realizează cu deschideri mari;
- se realizează din grinzi cu inima din scânduri încrucişate bătute în cuie sau grinzi cu inima subţire din placaj
(h/L=1/30).
 Sisteme moderne - caracteristici
- sunt sisteme realizate din arce încleiate cu deschideri de 20-100 m şi chiar mai mult;
- au capacitate portantă, rigiditate şi durabilitate ridicată;
- se realizează cu două sau cu trei articulaţii, cu sau fără tirant;
- arcele cu tiranţi reazemă pe stâlpi sau ziduri: f/L=1/6 – au deschiderea de 20-30 m;
- arcele fără tirant reazemă direct pe fundaţii: f/L=1/2-1/4 – au deschiderea de 30-60 m şi chiar mai mult (100-120
m) – se realizează cu trei articulaţii;
- pentru deschideri mari se folosesc arce masive aşezate la 6-9 m interax, iar pentru deschideri mici arce uşoare
aşezate la distanţa de 3-4 m interax;
- realizarea arcelor implică rezolvarea detaliilor de realizare a articulaţiilor (la cheie, la naşteri), îmbinării cu
elementele metalice (tiranţi, piese pentru articulaţii etc.) precum şi rezolvarea detaliilor de rezemare (pe stâlpi,
ziduri sau fundaţii).
Calculul - se face pentru ipoteza cea mai defavorabilă la compresiune cu încovoiere în planul curburii,
conform prevederilor pentru barele drepte solicitate la compresiune excentrică, pentru momentul încovoietor
maxim (Mmax) şi forta axială aferentă (Naf), ţinând seama de coeficientul de corecţie kcurb subunitar cu care se
afectează valoarea σac. Lungimea de flambaj a arcului se consideră în funcţie de caracteristicile acestuia şi de
8
modul de încărcare, după cum s-a precizat mai sus. Pentru valori mici ale momentului încovoietor, arcul se
calculează la compresiune cu flambaj pentru valoarea forţei axiale N care acţionează la ¼ din deschidere.
12. Analiza ideilor aplicate pe parcursul anilor la dezvoltarea construcţiilor de lemn. Demonstraţi că lemnul
este un material de construcţie care poate să concureze cu materialele de bază.
Lemnul nu este doar un material de construcții

simplu de prelucrat, ci în același timp este
și foarte durabil. Conservarea resurselor
câștigă tot mai multă importanță în rândul
beneficiarilor. Rapiditatea în execuție ce
derivă din gradul mare de prefabricare este
un alt aspect ce merită menționat, ca și
posibilitatea construirii în regie proprie.
Lemnul este un material de construcție
simplu.
Stilurile moderne, cum ar fi construcțiile
pe structuri de lemn cu OSB fac parte astăzi
din standardele construcțiilor din lemn.
Experiența și noile metode de calcul au
facut posibile noi combinații între lemnul de
construcție și materiale lemnoase. În acest
fel, potențialul acestui material de construcții
poate fi exploatat mai bine. Arhitecții sunt
cei care apreciază cel mai mult acest material
pentru că le permite o mare libertate de
exprimare în design.
O casă pe structură de lemn trebuie oare să
arate mereu ca una construită din lemn?
Nu, chiar nu – sau în funcție de regiune poate
mai mult sau mai puțin. Acasă la EGGER, în
St. Johann în Tirol, de exemplu, construirea
caselor din bușteni ține de tradiție.
Arhitectura modernă pare să renunțe mai
degrabă la suprafețele de lemn vizibile
la exterior și pune tot mai mult accent pe
fațadele tencuite, pe plăcile pentru fațade cu
liant de ciment sau rășină organică, plăcile
compacte sau învelitorile metalice.
Lemnul arde, este adevărat. Însă arde
Previzibil.
13. Argumente care justifică studierea comportării lemnului la comprimare. Formularea problemei de
proiectare a elementelor construcţiilor din lemn.
În cazul compresiunii axiale pierderea capacităţii portante poate avea loc din două motive:
- ca rezultat al epuizării rezistenţei
la compresiune, cînd tensiunile
ating valoarea rezistenţei la rupere;
- în rezultatul flambajului, adică a pierderii stabilităţii.
Reeşind din caracteristicile mecanice ale lemnului s-a determinat, că în cazul

9
elementelor scurte, cînd raportul dintre dimensiunea minimă a secţiunii şi lungimea elementului e sub 1/7,
calculul trebuie de efectuat ca pentru compresiune pură, cu formula:
N
≤R
An c
în care:
- N - efortul de calcul;
-
An - aria secţiunii slăbite (nete);
-
Rc - rezistenţa de calcul a lemnului la compresiune;
În scopul evitării curbării exagerate ele elementelor comprimate sub acţiunea greutăţii proprii sau a vibraţiilor
valoarea flexibilităţii de calcul nu trebuie să depăşească valoarea limită

λ max , stabilită de norme în funcţie de
tipul elementului de construcţie.
14. Realizarea proprietăţilor de elasticitate şi plasticitate a lemnului la realizarea construcţiilor din lemn.
Elasticitatea lemnului conferă caselor rezistenţă la cutremur
15. Proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului şi reflectarea lor în normele de proiectare. Caracteristicile
normative ale lemnului. Procedee de reducere a influenţii defectelor la folosirea lemnului în calitate de material
de construcţie a structurilor.
Proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului depind de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt:
caracterul şi natura solicitării; viteza de încărcare sau durata de solicitare; structura; defectele şi starea de
umiditate a lemnului etc.
Cel mai mult sunt studiate proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului determinate pentru solicitări statice de
scurtă durată, iar cele de lungă durată constituie obiectul preocupărilor actuale. Cunoaşterea proprietăţilor
mecanice de durată ale lemnului prezintă o importanţă practică deosebită, mai ales pentru proiectarea şi realizarea
construcţiilor de lemn cu caracter permanent, a căror pondere în etapa actuală este în continuă creştere.
Proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului se determină în laborator prin încercări făcute la maşini de
încercat, în anumite condiţii prevăzute de norme, pe epruvete mici, cu dimensiuni standardizate şi executate dintr-
un lemn fără defecte.
Rezistenţele de rupere determinate astfel nu pot fi considerate însă ca valori reale ale eforturilor în diferite
elemente de construcţie realizate din scânduri, rigle, grinzi etc., deoarece acestea conţin diferite defecte (noduri,
fibre torse, crăpături etc.), care reduc în mod considerabil proprietăţile mecanice ale lemnului
16. Analiza factorilor principali care influenţează perioada de exploatare a construcţiilor din lemn.
Sensibilitatea lemnului la umezeală
Dintre factorii mai importanţi care influenţează comportarea lemnului la diferite solicitări se menţionează:
anizotropia, umiditatea, temperatura, densitatea şi durata de acţiune a încărcării.
Anizotropia. Datorită anizotropiei materialului lemnos, proprietăţile mecanice depind de unghiul pe care-
l face direcţia forţei cu direcţia fibrei. Valorile maxime ale rezistenţelor mecanice se obţin în cazurile în care
direcţia forţei coincide cu direcţia fibrelor, iar valorile minime, când direcţia de acţiune a forţei este
perpendiculară pe direcţia fibrelor. Modulul de elasticitate variază, de asemenea, în raport cu unghiul α.
Umiditatea. Umiditatea lemnului este unul dintre factorii care afectează în mare măsură proprietăţile
fizico-mecanice ale acestuia. În toate cazurile de solicitare scade o dată cu creşterea umidităţii. Însă reducerea
rezistenţei se observă numai până la atingerea punctului de saturaţie a fibrelor (25-30%), peste această limită
influenţa dispare.
Influenţa variaţiei umidităţii este neînsemnată în cazul solicitării la întindere şi încovoiere dinamică, în
schimb în cazul solicitărilor la compresiune şi încovoire statică este foarte mare şi se manifestă atât asupra
rezistenţei de rupere, cât şi asupra rezistenţei de durată a lemnului.
10
Temperatura. Experienţele arată că pentru o creştere neânsemnată a temperaturii, rezistenţele scad.
Reducerea rezistenţelor este cu atât mai ânsemnată cu cât umiditatea este mai mare. Astfel, în urma ridicării
temperaturii de la 25 la 50ºC, rezistenţa la întindere şi forfecare scade cu 15-20%, iar la compresiune cu 20-40%.
Din aceste motive, utilizarea construcţiilor de lemn în cazul unei acţiuni de lungă durată a temperaturii care
depăşeşte 50ºC, nu este admisă.
La temperaturi sub 0ºC, rezistenţa lemnului creşte, indiferent de umiditatea acestuia, cu deosebire că în
acest caz lemnul devine mai casant, ca urmare rezistenţa la încovoiere scade.
Densitatea. Variaţia densităţii lemnului influenţează şi proprietăţile mecanice ale acestuia. Astfel, în
cazul unei scăderi a greutăţii proprii (la răşinoase) de la 600 la 400 kg/m 3, rezistenţa la compresiune se reduce cu
≈1,5 ori etc. Din această cauză, în practică se limitează folosirea materialului lemnos pentru confecţionarea
elementelor de rezistenţă care are o densitate sub 400 kg/m 3.
Studiile experimentale din diferite ţări au arătat că densitatea şi respectiv proprietăţile fizice şi mecanice
ale lemnului depind, în mare măsură, de grosimea inelelor anuale şi, mai cu seamă, de conţinutul de lemn târziu.
Durata de acţionare a încărcării. Experimantal s-a constatat că mărimea rezistenţei de rupere a
lemnului, indiferent de natura solicitării, depinde în mare măsură de viteza de încărcare. Cu cât viteza de
încărcare creşte, cu atât şi rezistenţele cresc, şi invers. Cu cât viteza de încărcare scade sau cu cât acţiunea
încărcării asupra unui element de construcţie durează mai mult timp, cu atât rezistenţa şi în consecinţă capacitatea
portantă a acestuia este mai mică, iar deformaţiile cresc.
17. Influenţa umidităţii asupra caracteristicilor mecanice şi de exploatare a construcţiilor din lemn. Influenţa
proceselor biologice asupra stării construcţiilor din lemn.
Umiditatea. Umiditatea lemnului este unul dintre factorii care afectează în mare măsură proprietăţile
fizico-mecanice ale acestuia. În toate cazurile de solicitare scade o dată cu creşterea umidităţii. Însă reducerea
rezistenţei se observă numai până la atingerea punctului de saturaţie a fibrelor (25-30%), peste această limită
influenţa dispare.
Influenţa variaţiei umidităţii este neînsemnată în cazul solicitării la întindere şi încovoiere dinamică, în
schimb în cazul solicitărilor la compresiune şi încovoire statică este foarte mare şi se manifestă atât asupra
rezistenţei de rupere, cât şi asupra rezistenţei de durată a lemnului.
18. Descrieţi argumentele principale în baza cărora se demonstrează necesitatea studierii influenţii umidităţii
la starea construcţiilor din lemn.
Prin umiditatea lemnului se înŃelege cantitatea de apă conŃinută de către acesta, exprimată în raport cu masa
sa.Lemnul este în permanentă relaŃie cu apa. În arborii vii, pentru a se produce o tonă din acest material, este
necesară ocantitate de apă de 600-1000 t. După doborârea arborilor şi încorporarea lor în diverse produse, lemnul
păstrează o cantitatereziduală de apă, aflată sub influenŃa continuă a mediului înconjurător. Având în vedere că
apa constituie un factor fizic ceinfluenŃează aproape toate proprietăŃile lemnului, este necesar ca
la comparaŃiile privind diversele însuşiri ale acestuia,datele puse faŃă în faŃă să fie stabilite în condiŃii de
umiditate egală
Putrezirea lemnului prezintă un proces biochimic de distrugere de durată în rezultatul activităţii bacteriilor de
putrefacţie (microorganisme).
11
Condiţiile ce favorizează activitatea ciupercilor:
- temperatura pozitivă de 5 ... 45 °C;
- umiditatea ridicată de 18 ... 70 %;
- prezenţa oxigenului.
Înmulţirea ciupercilor se face prin spori. Din spori se dezvoltă o serie de fire foarte subţiri, numite
hife, care apoi, prin unirea lor, formează pseudoţesuturi, numite micelii. După structura hifelor, ciupercile se
împart în ciuperci inferioare şi ciuperci superioare.
19. Materiale de construcţie căpătate prin modificarea lemnului. Direcţii, perspective de dezvoltate şi aplicare
în construcţii. Prin ce se explică atribuirea lemnului o valorificare crescândă în viitor.
PAL (plăci aglomerate din lemn) repezintă panouri obținute din coajă și resturi de lemn, provenite de la
procesatorii de lemn, care sunt utilizate în industria mobilei, dar în procent extrem de mic se pot găsi și în formă
brută în magazinele de bricolaj
MDF (medium-density fibreboard) este tot un material folosit în industria mobilei, însă de o calitate mai ridicată
față de PAL. MDF-ul se obține din bușteni, dar și din resturi decojite.
OSB (Oriented strand board) - plăci din fibre orientate reprezintă plăcile folosite în special în industria
construcțiilor pentru pereți, podele, acoperișuri, dar pot fi folosite și pentru cutii de transport sau paleți
20. Mijloace de conservare a elementelor de construcţii de lemn
• Protecţia preventivă a lemnului verde

Impregnarea pieselor din lemn cu soluţii insectofungicide şi ignifuge prin osmoză şi capilaritate.
Bandijonarea (pensularea) suprafeţelor pieselor din lemn cu soluţii insectofungicide şi ignifuge.
Aplicarea prin pulverizare a soluţiilor de protecţie insectofungicidă şi ignifugă.
Injectarea sub presiune în piesele din lemn verde a soluţiilor insectofungicide şi ignifuge prin diferite procedee.
• Protecţia preventivă a lemnului uscat
Cele mai cunoscute procedee sunt:
- Metoda Bethell;
- Metoda Ruping;
- Metoda Estrade;
- Metoda Kyan;
- Metoda băilor calde – reci.
 Protecţia curativă a construcţiilor din lemn, elementelor şi pieselor din lemn ale
construcţiilor
• Tratamente de suprafaţă
- Pulverizarea mecanică;
- Aplicarea prin pensulare.
Metoda tratamentului cu aer supraîncălzit

- Constatarea existenţei larvelor de insecte se face în afara observaţiilor directe şi cu aparate speciale de
ascultat;
- Înaintea insuflării aerului supraîncălzit în zona podului sau mansardei acest spaţiu se desprăfuieşte, se
curăţă şi se etanşează.
21. Principii de concepţie, proiectare, realizare şi exploatare a structurilor de lemn.
Exploatarea construcţiilor din lemn

 Principalele probleme care trebuie urmărite pe parcursul exploatării construcţiilor din
lemn sunt:
 - apariţia crăpăturilor datorită fenomenului de contragere şi umflare;
 - fenomenele de putrezire;
 - atacul insectelor xilofage;
12
 - deformaţii excesive şi slăbirea elementelor de îmbinare;
 - comportarea la temperaturi ridicate şi la foc;
 - comportarea la acţiunea agenţilor chimici.
 Urmărirea comportării elementelor structurii se impune cu acurateţe în primii ani de
exploatare. În această perioadă sunt necesare cel puţin două verificări anuale:
primavara;
toamna.
Uscarea (contragerea) excesivă
 Din cauza anizotropiei lemnului, contragerea şi umflarea nu sunt uniforme şi variaza în
funcţie de direcţiile caracteristice ale secţiunii transversale:
- axială – cca. 1%;
- radială – cca. 5-6%;
- tangenţială – cca. 10-12%.
 Lemnul suferă, în general, fenomenul de contracţie şi după ce a fost asamblat, deoarece
el continuă să se usuce.
Putrezirea
 Putrezirea provine din acţiunea unor tipuri de ciuperci care se hrănesc cu lemn şi care
provoacă alterarea structurii celulare a materialului.
 Viteza de putrezire depinde de tipul ciupercii, de climat, de condiţiile de utilizare ale
construcţiei şi de natura lemnului folosit.
Acţiunea insectelor şi altor vietăţi

Constatarea existenţei unui atac din partea insectelor asupra elementelor structurale sau nestructurale ale
construcţiilor din lemn, impune identificarea acestora, a pagubelor produse, a efectelor agresiunii şi a măsurilor
adecvate de tratament.
22. Argumentele de bază referitoare la aplicarea metodei stării limite la proiectarea construcţiilor din lemn.
Analiza factorilor ce influenţează starea construcţiilor.
Această metodă se caracterizează printr-o apropiere mai substanţială a calculului de lucrul real al
construcţiei şi al materialului din care se execută construcţia datorită inlocuirii coeficientului unic de siguranţă
printr-o serie de coeficienţi care ţin seama de factorii care influenţează rezistenţa şi comportarea materialelor.
Prin stare limită se înţelege acea stare a unei construcţii în care exploatarea ei în condiţii normale este
imposibilă.
În calculul construcţiilor din lemn se iau în consideraţie două grupări a stărilor limită:
- starea limită a capacităţii portante, care include starea de rezistenţă şi starea limită de
stabilitate, în care construcţia îşi pierde capacitatea de a rezista la acţiunile exterioare;
- starea limită a exploatării normale ( de serviciu), în care construcţia îşi păstrează
rezistenţa ăi stabilitatea, însă din cauza deformaţiilor sau deplasărilor mari care depăşesc pe cele limită, se
exclude posibilitatea exploatării ei în condiţii normale.
Posibilitatea ajungerii construcţiei sau a elementelor de construcţie într-una din stările limită depinde de
numeroşi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: calitatea şi proprietăţile mecanice ale materialelor folosite;
sarcinile exterioare şi alte acţiuni; condiţii generale de lucru ale construcţiei şi ale lementelor ei.
De aceea, condiţia principală care trebuie îndeplinită în calculul după metoda stărilor limită poate fi
enunţată astfel: solicitarea maximă probabilă (de calcul) a elementelor de construcţie trebuie să rămînă mai mică
decît capacitatea portantă minimă a acestora, calculată ţinînd seama de coeficienţii de omogenitate ai materialului
şi ai condiţiilor de lucru.
Prima grupă de stări limită se exprimă prin relaţia:
k
∑ ψγ fi N ni≤F( S , Rn , γ m , γ d , md , m)
i =1
unde:
k
∑ ψγ fi N ni
i=1 - efortul de calcul în elementul solicitat, egal cu suma eforturilor de
calcul din sarcinile ce formează cea mai defavorabilă combinare;
13
F( S , Rn , γ m , γ d , md , m) - capacitatea portantă minimă;
N ni - efortul din sarcina normată;
γ fi - coeficient de siguranţă a sarcinii i;
ψ - coeficient de combinare a sarcinilor k;
S - caracteristicile geometrice ale secţiunii;
Rn - rezistenţa normată a lemnului;
γm - coeficient de siguranţă a lemnului;
γd - coeficient de siguranţă în destinaţie;
md - coeficientul rezistenţei de durată a lemnului;
m - coeficienţii condiţiilor de lucru.
23. Determinării rezistenţei de calcul a lemnului şi altor materiale inginereşti. Necesitatea studierii
compoziţiei chimice şi indicatorilor de variaţie a lemnului.
Calculul eforturilor şi deformaţiilor în elementele construcţiilor din lemn se face în conformitate cu

metodele staticii construcţiilor.
Una din problemele de cea mai mare importanţă a tehnicii construcţiilor constă în calculul rezistenţei,
stabilităţii şi rigidităţii elementelor şi structurilor portante.
În decursul timpurilor s-au dezvoltat diferite metode pentru calculul construcţiilor din lemn, mai actuale
fiind:
 metoda rezistenţelor admisibile;
 metoda stărilor limită, aplicată oficial începînd cu anul 1955.
Metoda rezistenţelor admisibile(MRA): Calculul după metoda rezistenţelor admisibile constă în compararea
eforturilor unitare determinate pentru fiecare element al construcţiei, acţionat de încărcări normale date,cu
rezistenţele admisibile:
σ ef ≤σ a
Deformabilitatea elementelor de construcţie, ăn general, se verifică(dacă e cazul) tot prin compararea săgeţilor
rezultate cu cele admisibile.
Metoda stărilor limită(MSL): Această metodă se caracterizează printr-o apropiere mai substanţială a
calculului de lucrul real al construcţiei şi al materialului din care se execută construcţia datorită inlocuirii
coeficientului unic de siguranţă printr-o serie de coeficienţi care ţin seama de factorii care influenţează rezistenţa
şi comportarea materialelor.
Prin stare limită se înţelege acea stare a unei construcţii în care exploatarea ei în condiţii normale este
imposibilă.
24. Studii de laborator a lemnului ca material structural. Concluziile care pot fi făcute în rezultatul studierii
dependenţei „deformaţii-tensiuni" corespunzător elementelor construcţiilor din lemn.
Deformaţiile excesive şi slăbirea îmbinărilor
 Deformaţiile excesive sunt deosebit de periculoase în special pentru că ele conduc la o
distribuţie a eforturilor cu totul diferite de cele presupuse pe baza ipotezelor de calcul.
 Un alt fenomen periculos este slăbirea îmbinărilor, impunându-se în primii ani de
exploatare strângerea pieselor (buloanelor) de îmbinare.
14
Comportarea lemnului la temperaturi ridicate şi la foc
 Lemnul nu poate fi făcut incombustibil, dar poate fi făcut greu combustibil şi neinflamabil,
prin măsuri adecvate.
Comportarea lemnului la agenţi chimici
- În condiţii obişnuite lemnul rezistă bine la agenţi chimici.
25. Obiectul de studii, scopul, importanţa şi rezultatele studierii cursului construcţii din lemn
SCOPUL STUDIERII CURSULUI

-FAMILIARIZAREA CU STAREA ŞI PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE A CONSTRUCŢIILOR DE
LEMN ÎN CONTEXTUL SOLUŢIONĂRII PROBLEMELOR DE MEDIU
-STUDIEREA PROPRIETĂŢILOR LEMNULUI ŞI PRODUSELOR DERIVATE, IDENTIFICAREA
POTENŢIALULUI LOR CA MATERIAL DE CONSTRUCŢIE
-EXAMINAREA PARTICULARITĂŢILOR DE COMPORTARE A LEMNULUI PE PARCURSUL DURATEI
DE EXPLOATARE A CONSTRUCŢIILOR ŞI IDENTIFICAREA CĂILOR DE FOLOSIRE RAŢIONALĂ A
RESURSELOR DE LEMN
-PREZENTAREA UNORA DINTRE CELE MAI IMPORTANTE ASPECTE ALE PROIECTĂRII
STRUCTURALE, UTILIZÂND CA MATERIAL DE CONSTRUCŢIE LEMNUL ŞI DERIVATELE LUI
Rezultatele studierii cursului construcţii din lemn
Lemnul este cea mai bună alegere pentru a satisface câteva principii de baza din arhitectură verde:
Reducerea consumului de energie
Minimalizarea poluării externe şi a daunelor asupra mediului înconjurător. În evaluarea impactului asupra
mediului în timpul execuţiei clădirii, trebuie luate în considerare impactul asupra calităţii aerului, a apei şi a
solului.
S-a demonstrat că prelucrarea lemnului şi utilizarea lui comparativ cu alte materiale de constructive are:
- un nivel scăzut al emisiilor de gaz
- un nivel scăzut al poluării aerului
- un nivel scăzut al poluării apei
- un nivel scăzut al pierderilor
Reducerea energiei totale şi evitarea epuizării resurselor
Lemnul este un material cu o mare durabilitate, astfel, nu necesită înlocuiri, reparaţii.
Minimalizarea poluării interne şi a efectelor nocive asupra sănătăţii
26 Particularităţile calculului şi proiectării elementelor construcţiilor din lemn, cu diferite secţiuni, supuse
întinderii axiale, la solicitări de scurtă şi lungă durată.
Întindere centrică apare în mod curent paralel cu fibrele dar pot exista şi situaţii de întindere
perpendiculară pe fibre.
Calculul se efectuează considerând că eforturile unitare normale sunt distribuite uniform pe
secţiunea transversală şi ţinând cont de slăbirile de secţiune luând în considerare aria din secţiunea cea
mai slăbită. Slăbirile se consideră cumulate în aceeaşi secţiune de pe o lungime de maximum 200 mm.
Alcătuirea elementelor trebuie realizată astfel încât eforturile să se transmită centric
evitându-se momentele încovoietoare datorită excentricităţii.
2.1. Calculul elementelor din lemn, solicitate la întindere, conform normei
EUROCODE 5
Pentru elementele din lemn masiv şi din lemn încleiat solicitate la întindere paralel cu
fibrele se impune satisfacerea condiţiei:
σ t, o, d ≤ f t, o, d (3.3)
unde:
σ - efortul normal de calcul la întindere paralel cu fibrele egal cu: t,o,d,
Pentru elementele supuse la întindere perpendicular pe fibre relaţia de verificare este:

- pentru elemente din lemn masiv
σ t, 90, d ≤ f t, 90, d (3.5)
- pentru elemente din lemn încleiat
σ t, 90, d ≤ f t, 90, d ( V/Vo)0,2 (3.6.a)
Pentru elemente din lemn încleiat curbe, cu intrados curb şi cu moment de inerţie variabil
conditia de verificare este:
15
σ t, 90, d ≤ kdist f t, 90, d ( V/Vo)0,2 (3.6.b)
unde:
σ t,90,d - efortul unitar de calcul perpendicular pe fibre determinat cu o relaţie identică cu relaţia
4.14;
ft,90,d - rezistenţa de calcul a lemnului perpendiculară pe fibre, funcţie de rezistenţa
caracteristică ( ft,90,k) ;
Vo - volumul de referinţă pentru determinarea rezistenţelor egal cu 0,01 m3
V – volumul real solicitat la întindere.
kdist – coeficientul de distribuţie a eforturilor având valoarea 1,4 pentru grinzi curbe sau cu
dublă curbură şi 1,7 pentru grinzi cu moment de inerţie variabil şi grinzi cu intrados curb.
Pentru elementele din lemn încleiat cu secţiune variabile şi supuse la încovoiere volumul din zona
centrală solicitată la întindere (V)
27Particularităţile calculului şi proiectării elementelor construcţiilor din lemn, cu diferite secţiuni, supuse
comprimării axiale la solicitări de scurtă şi lungă durată.
CALCULUL ELEMENTELOR DIN LEMN CU SECŢIUNE SIMPLĂ
SOLICITATE LA COMPRESIUNE
Solicitarea de compresiune poate fi paralelă cu fibrele, perpendiculară pe fibre (strivire) sau
oblică la fibre ( strivire oblică).
Capacitatea de rezistenţă a unei bare comprimate este influenţată de mai mulţi factori care pot
fi grupaţi în două grupe şi anume :
- factori legaţi de geometria iniţială a elementului ( secţiune transversală şi lungime), de
condiţiile de rezemare şi de proprietăţile materialului, legate de clasa de rezistenţă, de clasa de serviciu
şi de durata de încărcare;
- factori legaţi de imperfecţiunile geometrice ale elementului şi ale materialului precum şi
de variaţia lor.
Prima grupă de factori se ia în considerare prin respectarea exigenţelor de calcul şi de
concepţie a elementelor.
Cea de-a doua grupă poate fi eliminată prin regulile de concepţie şi prin respectarea limitelor
de toleranţe impuse de norme. Spre exemplu imperfecţiunea geometrică cea mai importantă a
elementelor comprimate este curbura iniţială care conform normelor EUROCODE 5 se limitează la
l/500 pentru elemente din scânduri încleiate şi l/300 pentru lemn masiv ( l este lungimea elementelor).
Calculul elementelor din lemn la compresiune centrică se face asemănător ca şi în cazul
întinderii centrice, ţinând seama de slăbirile existente şi în ipoteza distribuţiei uniforme a tensiunilor
normale pe secţiunea transversală.
În practică se întâlnesc des bare comprimate a căror lungime depăşeşte de câteva ori
dimensiunea minimă a secţiunii transversale şi la care deformarea axei medii în sens transversal nu
este împiedicată. O astfel de bară îşi pierde stabilitatea în urma fenomenului de flambaj când forţa care
realizează comprimarea depăşeşte o anumită valoare limită, numită sarcină critică de flambaj ( Ncr),
respectiv când efortul de compresiune atinge valoarea critică (σ cr) chiar dacă eforturile normale
rămân mai mici decât rezistenţa de rupere la compresiune a lemnului.
28Proiectarea elementelor construcţiilor din lemn supuse încovoierii. Influenţa curbării lemnului.
16
29. Arderea lemnului. Principiul protecţiei chimice şi constructive contra incendiilor. Rezistenţa la foc a
construcţiilor.
Lemnul
Folosiți numai lemn provenit din surse naturale fără alte substanțe chimice impregnate, sau brichete de
lemn fără adezivi. Este important ca lemnul să fie uscat, adică să fii stat în prealabil minimum 2 ani într-un loc
uscat și ventilat.
De ce nu se folosește lemnul ud?
Umezeala din lemn scade puterea calorică. Majoritatea puterii calorice este folosită pentru evaporarea
apei, restul fiind insuficient pentru a asigura încălzirea.
Vaporii de apă scad temperatura arderii și contribuie la formarea funinginii, care se acumulează și se întărește
într-un strat gros pe pereții camerii de ardere, ceramică, țevi, coș de fum, etc.
fără alte operații și fără a adăuga în continuu lemne și hârtie.
Arderea lemnului de rășinoase
Acesta este un proces complex care se realizează în mai multe etape.
Evaporarea apei. Apă reprezintă aproape jumătate din greutatea unui buștean de lemn proaspăt tăiat.
După o uscare de un sezon aportul de apă se reduce la 20%.
Când apa este încălzită în camera de ardere, aceasta se evaporă absorbind o parte din energia calorică degajată
prin ardere. Cu cât lemnul este mai ud, cu atât mai multă energie e risipită. De aceea lemnele ude sfârâie și
pocnesc, în timp ce lemnele uscate se aprind și ard ușor.
Lemnul fumegă. Fumul reprezintă un nor de gaze inflamabile. Aprinderea lor are loc la temperaturi
ridicate și în prezența oxigenului care întreține această ardere. Gazele ard cu flăcări strălucitoare. Când nu are loc
aprinderea lor, fumul fie condensează pe țevi și pe coșul de fum sub formă de gudron, fie se îndepărtează în
atmosferă, poluând astfel mediul.
17
Arderea jarului. După ce flacăra se dezvoltă și apa și substanțele bituminoase se evaporă din lemnele
arse, rămân jarul (cărbunii). Cărbunii conțin 100% carbon și ard cu flăcări mici și roșii. Cărbunii sunt un
combustibil foarte bun și ard ușor dacă există un aport de aer suficient. Din toată energia conținută de lemnul de
rășinoase, aproape jumătate se eliberează când ard gazele, cealaltă jumătate când ard cărbunii.
Defapt aceste trei faze se derulează în paralel - la capete lemnele pot arde cu jar în timp ce la mijloc apa
încă se evaporă. Condiția unei arderi eficiente este ca apa să se evapore repede și gazele să ardă cu flacără
strălucitoare înainte de a părăsi camera de ardere.
30Analiza structurală a construcţiilor la acţiunea focului. Principii de calcul, limitări şi aspecte constructive
Arderea lemnului;
Spre deosebire de polimerii sintetici, lemnul este un material neomogen şi anizotrop. Este un
amestec complex de polimeri naturali cu greutate moleculară mare: celuloză (50%), semi‐celuloză
(25%), lignina (25%). Proporțiile variază de la specie la specie.
Celuloza este unul din principalii constituenți ai celulelor vegetale şi, de aceea, are un rol
esențial în comportarea la foc a produselor cu această origine. Bumbacul este practic celuloză pură,
alte fibre textile (inul, cânepa, iuta,ş.a.) sunt foarte bogate în celuloză. Paiele, hârtia conțin în
proporție mare celuloză. Celuloza este un polizaharid, produs prin polimerizarea glucozei, cu formula
moleculară (C6H10O5)n unde n = 600 ÷ 900 pentru celuloza din lemn şi n = 2000 pentru celuloza din
bumbac. În condiții normale (20o
C, 65% umiditate relativă) celuloza formează un hidrat stabil (C6H10O5
1/2 H2O), ceea ce corespunde cu 5,25% apă. Acest hidrat reține prin absorbție încă 2 ÷ 3 % apă UTCB
TEZĂ DE DOCTORAT
“O constructie trebuie proiectata si executata astfel incat, in cazul izbucnirii unui
incendiu:
– Raspandirea focului in constructie sa fie limitata;
– Raspandirea focului catre constructiile invecinate sa fie limitata;
– Ocupantii cladirii sa poata parasi cladirea sau sa fie salvati prin alte mijloace;
– Siguranta echipelor de salvare sa fie luata in considerare;
– Capacitatea portanta a structurii de rezistenta sa fie asigurata pentru o anumita
perioada de timp.”
Masuri protectie active:

- sisteme de alertare, desfumare si de stingere in caz de incendiu
(hidranti interiori, exteriori, sprinklere, etc.)
Masuri de protectie pasive:
- cai de evacuare
- limitarea raspandirii focului si fumului printr-o partitionare
adecvata/ distante minime fata de vecinatati
- impunerea unei rezistente minime la foc (timp) a elementelor
structurii de rezistenta a constructiei
31. Conţinutul lucrărilor de laborator referitoare la studiere a structurii şi proprietăţilor lemnului. Influenţa
timpului, umidităţii şi a prelucrării lemnului asupra stării construcţiilor.
La proiectarea constructiilor din lemn trebuie respectate toate cerintele de rezistenta,stabilitate si durabilitate,
adoptandu-se solutiile constructive eficiente si masurile de protectiecontra putrezirii care sa asigure o buna
conservare in timp a materialului folosit. Totodata,trebuie luate masurile necesare astfel incat aceste constructii sa
fie ferite de temperaturiridicate. Temperatura maxima a mediului inconjurator in care pot fi exploatate
eficientconstructiile din lemn se limiteaza la +55˚C, avandu-se in vedere si normele in vigoare cu privire la
preintampinarea pericolului de incendii.Deasemenea, la alegerea sistemului constructiv trebuie sa se tina cont si
de calitatea si deumiditatea materialului folosit; in cazul in care materialul lemnos are o umiditate mare, si
nuexista posibilitati de uscare in timp util, trebuie adoptate sisteme constructive la care uscarealemnului nu
provoaca deformatii periculoase sau eforturi unitare suplimentare.In cazul elementelor constructive executate din
mai multe piese sau cu sectiune compusa,imbinarea acestora va trebui sa asigure o repartizare rationala a
eforturilor in toate pieselecomponente.
Lemnul; clasificare, compozitie, structura, proprietati
18
Compozitia chimica
Lemnul este un material de natura organica, cu compozitie chimica complexa, dependenta de specie (esenta), de
varsta arborelui si de locul din cilindrul lemnos din care a provenit.
Substantele ce alcatuiesc lemnul pot fi impartite in compusi care formeaza membrana celulei lemnoase
(celuloza, hemiceluloza, lignina) si care prezinta 90 – 95 % din masa lemnoasa si compusi ce pot fi extrasi cu
solventi specifici, fara a afecta practic compozitia lemnului.
Structura
Lemnul se caracterizeaza prin microstructura si macrostructura.
Prin microstructura se intelege structura microscopica a lemnului, formata din celule lemnoase, care
alcatuiesc tesuturile vii (parenchim) sau moarte (de sustinere, de conducere si mixte).
Structura macroscopica se observa in sectiunile practicate in cilindrul lemnos, in care se vad inelele
anuale, fibrele lemnoase si zone deosebite prin structura, rol si proprietati.
Se numesc defecte, neomogenitatile de structura cauzate de specificul de crestere al arborelui, de
diferitele boli suferite de aceasta, precum si de atacul microorganismelor, insectelor etc.
PROPRIETATI
Higroscopicitatea este proprietatea lemnului de a absorbi apa din mediul ambiant.
Umiditatea lemnului influenteaza proprietatile fizice, mecanice si durabilitatea lemnului (rezistenta la putrezire).
Proprietatile chimice, fizice si mecanice sunt afectate de umiditatea de higroscopicitate (de absorbtie).
Variatiile de volum sunt determinate de modificarea continutului in apa de higroscopicitate.
Densitatea lemnului
Densitatea absoluta a substantei lemnoase este practic aceeasi - circa 1500 kg/m 3 pentru toate esentele
lemnoase.
Densitatea aparenta a lemnului variaza in functie de esenta (care determina structura) si de umiditatea la
care se face determinarea. Din aceasta cauza densitatile se determina la umiditate standard.
32.Concluziile principale care au fost făcute în baza studierii structurii lemnului. Sortarea materialului.
Producerea materialelor inginereşti
În construcţii, lemnul se foloseste ca structură de rezistenţă la acoperişuri, pentru finisaje, la tâmplarii, pentru
structuri de rezistenţă la pardoseli, placaje, cofraje etc.
Arborii din care se obţine lemnul pentru construcţii se impart în două grupe: raşinoase (bradul, molidul, pinul,
tisa etc.) şi foioase (stejarul, fagul, plopul, nucul, salcia etc.).
Lemnul are ca principali compuşi chimici: celuloza, lignina şi hemiceluloza, iar secundari: uleiuri vegetale, răşini,
acizi volatili, tanini, săruri minerale, coloranţi naturali etc.
- Celuloza face parte din cadrul polizaharidelor, fiind un compus macromolecular, cu structură
fibroasă insolubilă în apă, prin încălzire nu se topeste, ci se descompune, iar fără aer se carbonizează, ea
constituind scheletul de rezistenţă al membranei celulare.
- Lignina este un compus macromolecular, amorf, aromatic ce umple spaţiile din jurul fibrelor,
marind rezistenţa mecanică a lemnului.
Apa se gaseste în lemn sub formă de apă absorbită şi apă liberă. Apa legată prin absorbţie (apa de
higroscopicitate) şi apa liberă constituie, impreună, umiditatea lemnului, care se exprimă sub formă de
umiditate absoluta sau de umiditate relativă.
Avantajele lemnului folosit ca material de construcţie:
- coeficient de calitate ridicat;
- coeficient de dilatare liniară mic;
- se prelucrează uşor;
- se poate folosi în orice anotimp.
Dezavantajele folosirii lemnului:
- prezintă defecte de structură ca: noduri, crăpături, găuri de insecte etc.;
- prin debitarea buştenilor materialul lemons este limitat ca lungime şi secţiune;
- este un material putrescibil şi inflamabil etc.
Folosirea lemnului în construcţii trebuie să ţină seama de proprietăţile acestuia si anume: fizice, termice,
mecanice, rezistenţă la solicitari statice, rezilienţă, duritate, durabilitate, rezistenţă la smulgerea cuielor.
Proprietăţile fizice ale lemnului sunt:
- densitatea aparentă este definită prin raportul dintre masa si volumul aparent. Densitatea
aparentă a lemnului uscat variază de la o specie la alta, în raport cu porozitatea. Datorită contracţiei, porozitatea
19
scade şi, ca urmare, compactitatea lemnului creşte, iar acest lucru diferă şi de la o specie la alta (la foioase este
mai mare decât la răşinoase).
Proprietăţile termice ale lemnului sunt:
- dilatarea termică, diferă pe direcţiile longitudinală, radială şi tangenţială deoarece lemnul este un material
anizotrop (cea mai mare dilatare termică este pe longitudine);
- conductivitatea termică este redusă deoarece lemnul este un material termoizolant;
Proprietăţile mecanice ale lemnului. Lemnul, datorită anizotropiei proprietăţilor mecanice, prezintă un modul
de elasticitate mai mare pe direcţia longitudinală faţă de cea radială şi tangenţială.
Rezistenţele lemnului la solicitările statice. Rezistenţele mecanice ale lemnului sunt diferite de la o specie la alta
după natura solicitării, în funcţie de densitatea aparentă, direcţia solicitării, umiditatea şi defectele lemnului.
Rezilienţa lemnului reprezintă rezistenţa la încovoiere prin şoc şi caracterizează tenacitatea sau fragilitatea
lemnului, ea depinzând de densitatea aparentă şi direcţia aplicării solicitării.
Duritatea lemnului reprezintă marimea forţei lemnului în plan transversal, după care lemnul se clasifică în: dur
(stejarul), mijlociu de moale (fagul) şi moale (molidul).
Durabilitatea lemnului depinde de putrescibilitatea si combustibilitatea acestuia, în funcţie de care distingem:
lemn foarte putin durabil (plopul), putin durabil (molidul), durabil (salcamul) si foarte durabil (stejarul).
Împotriva putrezirii lemnului se folosesc substanţe antiseptice şi fungicide, iar împotriva inflamabilităţii se
utilizează soluţii ignifuge.
33Placajul de construcţie. Caracteristici, domeniile de aplicare. Reacţia lemnului la variaţia condiţiilor

climaterice.
Lemnul este un product al naturii şi poate reprezenta un mediul favorabil pentru diferite procese de dezvoltare a
agenţilor biologice, de îmbătrânire, precum şi de ardere. În acest scop apare necesitatea de studiere a factorilor
ce pot favoriza susţinere acestor procese.
Studiind construcţiile existente din lemn se observă că longitivitatea lor depinde de condiţiile de exploatare şi
expunere. Un alt factor foarte important, asupra căruia urmează să se atragă atenţia, constă în extinderea
domeniilor de folosire a construcţiilor din lemn în mediile agresive. Din cauza compoziţiei sale organice, lemnul
este, în mod natural, predispus îmbătrânirii si degradării, viteza de declanşare şi propagare a acestor fenomene,
fiind direct influenţată de multitudinea factorilor, fiind abiotice si biotice.
Descrierea placajului
Ce este placajul mai exact?
Placajul este termenul generic pentru diferite tipuri de plăci, realizate prin încleierea sub presiune a unui număr de
obicei impar de foi de furnir suprapuse, până la 7 mm grosime. Trei este numărul minim de furnire ce pot fi
suprapuse.

Ce se ascunde în interior?
Se disting placaje din foioase, cum ar fi fag, mesteacăn, plop, arțar, stejar, frasin și rareori tei și placaje de
conifere, cum ar fi de pin și molid. Chiar și specii non-europene de lemn sunt potrivite pentru producția de placaj.
Pentru placajul mulabil, cel mai frecvent utilizat este fagul, dar, de asemenea, se folosește și frasin sau arțar.

Cum este fabricat placajul?
Furnirele sunt uscate tehnic pentru a putea fi ulterior sortate. În plus, furnirele sunt îmbinate, defectele reparate și
apoi lipite. Straturile de furnir lipite individul sunt alternativ așezate la 90 de grade și apoi, opțional, presate mai
întai la rece.
Furnirele sunt presate pe plăci, în prese etajate, încălzite în jur de 150°C. După răcire, plăcile sunt tivite, șlefuite
și tăiate la dimensiunea finală dorită. Plăcile se clasifică în funcție de calitate lor.
34 Metode moderne constructive de protecţie contra incendiului a construcţiilor din lemn.

Când apa este încălzită în camera de ardere, aceasta se evaporă absorbind o parte din energia calorică degajată
prin ardere. Cu cât lemnul este mai ud, cu atât mai multă energie e risipită. De aceea lemnele ude sfârâie și
pocnesc, în timp ce lemnele uscate se aprind și ard ușor.
Lemnul fumegă. Fumul reprezintă un nor de gaze inflamabile. Aprinderea lor are loc la temperaturi
ridicate și în prezența oxigenului care întreține această ardere. Gazele ard cu flăcări strălucitoare. Când nu are loc
20
aprinderea lor, fumul fie condensează pe țevi și pe coșul de fum sub formă de gudron, fie se îndepărtează în
atmosferă, poluând astfel mediul.
Arderea jarului. După ce flacăra se dezvoltă și apa și substanțele bituminoase se evaporă din lemnele
arse, rămân jarul (cărbunii). Cărbunii conțin 100% carbon și ard cu flăcări mici și roșii. Cărbunii sunt un
combustibil foarte bun și ard ușor dacă există un aport de aer suficient. Din toată energia conținută de lemnul de
rășinoase, aproape jumătate se eliberează când ard gazele, cealaltă jumătate când ard cărbunii.
Defapt aceste trei faze se derulează în paralel - la capete lemnele pot arde cu jar în timp ce la mijloc apa
încă se evaporă. Condiția unei arderi eficiente este ca apa să se evapore repede și gazele să ardă cu flacără
strălucitoare înainte de a părăsi camera de ardere.
1. Lemnele de foc și balanța ecologică în natură
2. Plantele sunt capabile să capteze şi să stocheze energia solară. Plantele au nevoie pentru creştere de apă şi
dioxid de carbon. Apa este extrasă din sol prin rădăcini, iar dioxidul de carbon din atmosferă prin frunze.
Sub influența razelor solare, dioxidul de carbon este transformat în carbon şi oxigen. Apa este descompusă în
hidrogen şi oxigen. Hidrogenul şi carbonul sunt folosite pentru creșterea plantei, iar oxigenul este eliberat în
atmosferă. Arderea lemnelor nu perturbă în niciun fel echilibrul ecologic în natură.
3. Odată cu arderea lemnului, cantitatea de dioxid de carbon eliberată nu este mai mare decât
cantitatea de dioxid de carbon extrasă de copac din natură. Dacă lemnul ar fi lăsat să putrezească, ar elibera
aceeaşi cantitate de dioxid de carbon. Din acest motiv încălzirea cu lemne este ecologică şi nu are efect asupra
efectului de seră, în contrast cu combustibilii fosili.
4. Petrolul, gazele naturale şi cărbunele sunt combustibili fosili şi arderea carbonului acumulat în adâncurile
pământului este eliberat în atmosferă. Concentrația tot mai mare de dioxid de carbon are legătură cu încălzirea
globală şi schimbările climaterice, care sunt vizibile în ultimii ani.
5. Folosirea încălzirii cu lemne înseamnă mai puțini combustibili fosili arși, deci o concentrație mai
mică de dioxid de carbon eliberat în atmosferă și un mediu mai curat.
35 Principii de calcul şi proiectare a elementelor construcţiilor supuse întinderii şi comprimării axiale.
Deoarece lucrul elementelor din lemn la întindere este puternic influenţat de vicii, care provoacă scăderi
mari de rezistenţă, s-a convenit de-a calcula barele solicitate la întindere şi încovoiere fără aplicarea coeficientului
ξ , valoarea căruia în acest caz este egală cu 1, şi deci fără a se ţine seama de momentul suplimentar Nf:
N MRt
+ ≤R t
A n W ef Ri
Slăbirile pe porţiuni de lungime sub 20 cm se consideră amplasate într-o singură secţiune, rezistenţa de
calcul în cazul slăbirilor se înmulţeşte cu coeficientul m0 = 0.8
36Calculul şi proiectarea elementelor de construcţie din lemn supuse încovoierii oblice. Influenţa temperaturii
asupra capacităţii portante.
In cazul solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care o insotesc, distributia eforturilor unitare normale
pe inaltimea sectiunii transversale a barei poate fi considerata liniara doar in prima faza a incarcarii, cand acestea
sunt mici.
Odata cu cresterea incarcarii, cresc si eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimata
incepe sa treaca in domeniul elasto-plastic, diagrama eforturilor unitare normale devenind usor curbilinie in zona
comprimata, dar ramanand liniara in zona intinsa. Daca incarcarea creste si mai mult, eforturile unitare normale
cresc in continuare, astfel ca materialul din zona comprimata trece in domeniul plastic, iar in zona intinsa incepe
plastificarea (diagrama eforturilor unitare normale devenind si in aceasta zona curbilinie). In stadiul ultim,
intreaga diagrama este curbilinie, cu exceptia unei mici zone in vecinatatea axei neutre care se pastreaza in
domeniul elastic, iar eforturile unitare normale la extremitatile sectiunii ating valoarea de rupere.
Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimata, unde se formeaza cute (ondulatii) care explica aparitia
deformatiilor plastice in aceasta zona, deformatii ce se extind treptat inspre interiorul sectiunii, determinand astfel
deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se termina prin ruperea fibrelor din zona intinsa.
Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre arata ca in prima parte de incarcare
cand σs este mai mica decat σp (limita de proportionalitate), peretii celulelor se comporta in conditii bune,
deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de proportionalitate este depasita, peretii celulelor se
distrug, iar celulele se turtesc, provocand astfel deformatii mari, cu caracter permanent. Dupa turtirea completa a
peretilor celulari se produce o indesare a acestora, determinand astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o
marire considerabila a solicitarii.
21
37Principii de alcătuire a schemei constructive referitoare la construcţiile din lemn. Performanţa construcţiilor şi
cerinţe de proiectare.
38Proiectarea şi dimensionarea îmbinărilor elementelor construcţiilor de lemn.

În realizarea construcţiilor în general şi a construcţiilor din lemn în special există o mulţime de
factori care condiţionează concepţia lucrării dintre care se pot aminti: configuraţia structurii, alegerea
sistemului de rezistenţă, dimensiunile elementelor componente şi uşurinţa de punere în operă. În cazul
structurilor de rezistenţă din lemn conceperea şi realizarea îmbinărilor dintre elemente constituie un
element deosebit de important pentru comportarea în exploatare şi durabilitatea construcţiei.
Îmbinările elementelor din lemn apar necesare, în primul rând, datorită formelor şi
dimensiunilor în care se livrează în mod obişnuit materialul lemnos cu ajutorul căruia nu se pot realiza
întotdeauna deschiderile necesare sau secţiunile impuse de solicitările din elemente. Pe de altă parte la
execuţia construcţiilor din lemn se iveşte în mod curent necesitatea de a îmbina între ele două sau mai
multe pese care converg în acelaşi punct formând noduri.
1. CLASIFICAREA ÎMBINĂRILOR
Posibilităţile multiple de realizare a îmbinărilor impun o gamă mare de parametri care pot fi
luaţi în considerare la clasificarea lor. Totuşi o grupare a acestor parametri arată ca principale criterii
de clasificare următoarele:
69- rolul pe care îl au în construcţie;
- mijloacele de îmbinare şi natura solicitărilor la care sunt supuse;
- deformaţiile iniţiale şi în timp care se produc în îmbinare;
- modul de execuţie.
După rolul pe care îl au, îmbinările se pot clasifica în:
- îmbinări de prelungire, folosite în zone cu eforturi de compresiune sau întindere şi care pot
transmite eforturi de care trebuie să se ţină seama (îmbinări în zone întinse) sau pot avea rolul de
asigurare a stabilităţii relative a elementelor (îmbinări de prelungire a barelor comprimate), eforturile
pe care le transmit fiind mici şi în general nu se ţine seama de ele în calcul;
- îmbinări de solidarizare (de rezistenţă), dimensionate pe bază de calcul la eforturile pe
care le transmit, care au ca principal scop mărirea dimensiunilor secţiunilor transversale ale
elementelor;
- îmbinări în noduri, între elemente care fac un unghi α între ele, asigurând transmiterea
eforturilor între elemente.
39Proiectarea structurilor de lemn în formă de grinzi şi coloane. Metode de optimizare.
1. Arhitecţii au început să folosească grinzile şi coloane din fontă în construcţia fabricilor pentru a reduce
riscul de incendiu. Au existat câteva incendii dezastruoase în fabrici foarte mari cu podele de lemn Acestea au
condus, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la conceptul de clădire ignifugă. Construcţia ignifugă se baza pe
utilizarea exclusivă a materialelor neinflamabile. Zidurile interioare din cărămidă, arcurile din cărămidă şi
podelele din lespezi erau sprijinite pe grinzi din fier şi coloane din fier care, la rândul lor, se sprijineau pe zidurile
exterioare din cărămidă.
2. O problemă consta în faptul că era imposibil să se calculeze compor-tamentul acestor materiale în
eventualitatea producerii unui incendiu. Nici cât de bine rezista la foc podeaua din lespezi nu se putea şti. La drept
vorbind, s-a dovedit că aceste prime clădiri ignifuge s-au prezentat, în general, foarte bine în caz de incendiu. Au
existat însă şi câteva eşecuri catastrofale.
3. Grinzile şi coloanele din fontă au început să fie folosite în construcţii odată cu creşterea masivă a producţiei
de fier în timpul Revoluţiei Industriale. în cursul secolului al XVIII-lea, producţia britanică de fier forjat a crescut
de zece ori. Fierul forjat era utilizat în clădiri numai pentru grinzile de ancorare.
4. 2. Grinzi din lemn lamelat încleiat
2.1. Consideraţii generale
Din punct de vedere constructiv grinzile încleiate se pot realiza
drepte (cu moment de inerţie constant), cu o pantă, cu două pante şi
curbe, având moment de inerţie variabil
40.Proiectarea construcţiilor de lemn în forme de cadre. Avantaje, domenii de aplicare. Scheme de calcul.
Consumul de material lemnos creşte cu aproximativ 20%-25% în cazul structurii de rezistenţă de tip „framing”
datorită numărului crescut de elemente, care nu este compensat volumetric de valorile reduse ale caracteristicilor
geometrice în secţiune transversală. Consumul de material lemnos se poate compensa în costul total al clădirii
22
având în vedere că pereţii despărţitori sunt deja realizaţi.
Rezistenţa la foc este mai mare la structurile tradiţionale având o suprafaţă expusă la foc mai mică comparativ cu
structura de tip „framing”.
Cadrele din lemn tradiţionale oferă libertatea recompartimentării spaţiului interior fără
a afecta rezistenţa sau stabilitatea structurii.”
Structura de cadre – descriere
Solutia propusa de ProfDrIng Victor Hagiu are drept obiectiv structura de rezistenta pentru cladiri (locuinte, spatii
comerciale) avand regim de inaltime parter (P), parter si etaj (P+E), parter si doua etaje (P+2E), cu toate
elementele (piesele) componente necesare realizarii unei structuri de rezistenta care raspunde la cele mai
importante exigente de calitate prevazuta de Legea Calitatii in constructii si de Directiva Europeana.
Structura pe cadre din lemn ‘dublu T’ este o structura de rezistenta de tipul cadre, respectiv elementele principale
ce alcatuiesc structura de rezistenta sunt stalpi si grinzi. Elementele structurii de rezistenta, stalpii si grinzile sunt
din lemn avand sectiunea transversala in forma de dublu T. Sectiunea dublu T se obtine prin ansamblarea a 3
lamele din lemn care au dimensiunile sectiunii transversale in raportul x-3x.
Aceste dimensiuni sunt X=50mm, 3X = 150mm. Dimensiunea de baza X=5omm a rezultat (prin incercari si
calcule) ca fiind cea optima din analiza raportului intre grosimea materialului de 50mm, lemn masiv din molid
sau brad alb, si rezistenta la forfecare pentru aripa libera a talpii din sectiunea dublu T, specifica materialului.
41 Determinarea eforturilor în construcţiile în formă de cadre. Analiza rezultatelor.
Consumul de material lemnos creşte cu aproximativ 20%-25% în cazul structurii de rezistenţă de tip „framing”
datorită numărului crescut de elemente, care nu este compensat volumetric de valorile reduse ale caracteristicilor
geometrice în secţiune transversală. Consumul de material lemnos se poate compensa în costul total al clădirii
având în vedere că pereţii despărţitori sunt deja realizaţi.
Rezistenţa la foc este mai mare la structurile tradiţionale având o suprafaţă expusă la foc mai mică comparativ cu
structura de tip „framing”.
Cadrele din lemn tradiţionale oferă libertatea recompartimentării spaţiului interior fără
a afecta rezistenţa sau stabilitatea structurii.”
Structura de cadre – descriere
Solutia propusa de ProfDrIng Victor Hagiu are drept obiectiv structura de rezistenta pentru cladiri (locuinte, spatii
comerciale) avand regim de inaltime parter (P), parter si etaj (P+E), parter si doua etaje (P+2E), cu toate
elementele (piesele) componente necesare realizarii unei structuri de rezistenta care raspunde la cele mai
importante exigente de calitate prevazuta de Legea Calitatii in constructii si de Directiva Europeana.
Structura pe cadre din lemn ‘dublu T’ este o structura de rezistenta de tipul cadre, respectiv elementele principale
ce alcatuiesc structura de rezistenta sunt stalpi si grinzi. Elementele structurii de rezistenta, stalpii si grinzile sunt
din lemn avand sectiunea transversala in forma de dublu T. Sectiunea dublu T se obtine prin ansamblarea a 3
lamele din lemn care au dimensiunile sectiunii transversale in raportul x-3x.
Aceste dimensiuni sunt X=50mm, 3X = 150mm. Dimensiunea de baza X=5omm a rezultat (prin incercari si
calcule) ca fiind cea optima din analiza raportului intre grosimea materialului de 50mm, lemn masiv din molid
sau brad alb, si rezistenta la forfecare pentru aripa libera a talpii din sectiunea dublu T, specifica materialului.
42. Construcţii de lemn în formă de arce, clasificarea, domenii de aplicare, indicaţii generale pentru proiectare.
 Arcele fac parte din categoria sistemelor constructive plane cu împingeri şi se pot realiza cu tirant sau fără
tirant. Se utilizează la construcţii civile, industriale, poduri, etc.
 Clasificare:
- după schema statică (cu două sau trei articulaţii, cu tirant sau fără tirant)
după modul de execuţie (sisteme tradiţionale sau sisteme moderne)
 Arce cu trei articulaţii din grinzi drepte

- se realizează din două grinzi cu secţiune simplă sau compusă aşezate oblic;
- se folosesc pentru deschideri de 6-30 m;
- particularităţile speciale sunt legate de îmbinări, tiranti etc.
 Arce cintre
- se realizează din elemente de tip lamele (in 2, 3 sau 4 rânduri);
- au deschideri mici;
- distanţa dintre arce este de 0,75 – 1,50 m.
23
 Arce cu trei articulaţii din grinzi segment de cerc
- au talpa superioară curbă;
- se realizează cu deschideri mari;
- se realizează din grinzi cu inima din scânduri încrucişate bătute în cuie sau grinzi cu inima subţire din placaj
(h/L=1/30).
 Sisteme moderne - caracteristici
- sunt sisteme realizate din arce încleiate cu deschideri de 20-100 m şi chiar mai mult;
- au capacitate portantă, rigiditate şi durabilitate ridicată;
- se realizează cu două sau cu trei articulaţii, cu sau fără tirant;
- arcele cu tiranţi reazemă pe stâlpi sau ziduri: f/L=1/6 – au deschiderea de 20-30 m;
- arcele fără tirant reazemă direct pe fundaţii: f/L=1/2-1/4 – au deschiderea de 30-60 m şi chiar mai mult (100-120
m) – se realizează cu trei articulaţii;
- pentru deschideri mari se folosesc arce masive aşezate la 6-9 m interax, iar pentru deschideri mici arce uşoare
aşezate la distanţa de 3-4 m interax;
- realizarea arcelor implică rezolvarea detaliilor de realizare a articulaţiilor (la cheie, la naşteri), îmbinării cu
elementele metalice (tiranţi, piese pentru articulaţii etc.) precum şi rezolvarea detaliilor de rezemare (pe stâlpi,
ziduri sau fundaţii).
Calculul - se face pentru ipoteza cea mai defavorabilă la compresiune cu încovoiere în planul curburii,
conform prevederilor pentru barele drepte solicitate la compresiune excentrică, pentru momentul încovoietor
maxim (Mmax) şi forta axială aferentă (Naf), ţinând seama de coeficientul de corecţie kcurb subunitar cu care se
afectează valoarea σac. Lungimea de flambaj a arcului se consideră în funcţie de caracteristicile acestuia şi de
modul de încărcare, după cum s-a precizat mai sus. Pentru valori mici ale momentului încovoietor, arcul se
calculează la compresiune cu flambaj pentru valoarea forţei axiale N care acţionează la ¼ din deschidere.
43Proiectarea şi dimensionarea arcelor din lemn din lemn încleiat.
Arce
Arcele din lemn lamelat încleiat se concep în sistem dublu articulat în cazul unor eforturi de solicitare mici sau
triplu articulat în cazul solicitărilor mari
Arce triplu articulate: sunt cele mai economice sisteme constructive. Acestea pot avea diferite forme, dar cele
mai folosite sunt cele circulare sau parabolice. Arcele pot fi prevãzute cu tiranţi din metal sau din lemn lamelat
încleiat făcând posibilă şi efectuarea tensionărilor ulterioare.
RESTUL INFORMATIEI IN INTREBAREA 42

44Grinzi cu zăbrele. Particularităţi constructive. Domenii de aplicare
Grinzi cu zăbrele:
Acest sistem constructiv este folosit in special la construcţii cu deschideri mari pentru a evita reacţiunile
orizontale ce apar în punctele de reazem. Grinzile cu zăbrele se pot proiecta cu talpa superioară arcuită devenind
astfel maiavantajoase din punct de vedere economic.
Utilizarea Grinzilor I (i-Joists) prezinta avantaje importante fata de solutiile obisnuite folosite in domeniul
constructiilor, pe care le prezentam si le detaliem mai jos:
 Proprietati mecanice foarte bune
 Avantaje economice
 Avantaje termice
 Produse ecologic
Proprietati mecanice
Datorita formei lor, aceste profile prezinta calitati mecanice excelente, raportate la cantitatea de material
lemnos folosita pentru confectionarea lor.
- Una din principalele cerinte la realizarea unui planseu este ca sageata planseului pentru o anumita
incarcare sa nu depaseasca o valoare maxima, care in general este cuprinsa intre L/250 si L/400, in functie de
calitatea ceruta pentru planseu, precum si in functie de tipul constructiei.
24
De exemplu, in tabelul de mai jos se observa ca un planseu realizat cu grinzi I J60-300 are performante (sageata)
care pot fi egalate doar prin folosirea unor grinzi din lemn masiv cu sectiuni mult mai mari, si anume grinzi
masive patrate de 21x21cm, dreptunghiulare de 10x27cm, sau rotunde cu Ø 24 cm.
45Examinarea clădirilor rezidenţiale executate din lemn. Avantaje, puncte slabe.

Proprietățile de contragere şi umflare a lemnului constituie alte
două dezavantaje ce trebuie luate în considerare. Lemnul verde conține
între 40 şi 50% umiditate, din care aproape jumătate este apă liberă,
restul reprezentând apa de higroscopicitate. Apa legată chimic (apa de
construcție) reprezintă doar 1%.
Umiditatea higroscopică saturează pereții celulelor lemnului, în urma
condensării capilare a vaporilor de apă în cavitățile submicroscopice ale
celulozei; ea este reținută parțial, de asemenea, datorită adsorbției de către
suprafețele substanțelor lemnoase. Odată cu creşterea umidității substanței
lemnoase, se produce umflarea lemnului, iar odată cu scăderea umidității va
avea loc fenomenul de contragere a acestuia. În aerul saturat cu vapori de
apă la temperatura de 200C, lemnul poate conține o umiditate higroscopică
(în funcție de esență) de la 25 până la 33% când este perfect uscat. Această
valoare a umidității lemnului se numeşte “punct de saturație” al fibrei (la
t=200C). Odată cu creşterea temperaturii, cantitatea de umiditate, pe care o
absoarbe higroscopic lemnul, se micşorează. În figura 1.6 sunt reprezentate
curbele umidității de echilibru a lemnului în funcție de umiditatea relativă a
aerului înconjurător la diferite temperaturi.
Umezirea lemnului peste punctul de saturație al fibrelor se produce prin
umplerea cu apă a microcapilarelor, adică a cavităților celulelor; acest proces
este posibil doar prin contactul direct al lemnului cu apa. Peste limita impusă
de punctul de saturație al fibrelor, proprietățile mecanice, contragerea şi
umflarea lemnului nu mai sunt influențate.
Datorită anizotropiei lemnului, contragerea şi umflarea nu sunt uniforme, ci
variază în funcție de direcțiile caracteristice (axială, radială şi tangențială),
între următoarele limite: contragerea axială Δl ≤ 0,2 ÷ 0,3%, radială
Δr=3,1÷5,5% şi tangențială Δt = 7,7÷12,4%.
• Putrezirea lemnului este un proces biologic, care decurge încet (în
timp de luni, ani, decenii) pentru “t” cuprins între 00C şi 400C şi numai
într-un mediu umed. Contaminarea construcțiilor de lemn cu sporii
ciupercilor ce distrug lemnul este posibilă peste tot; ciuperca ajunsă la
maturitate răspândeşte zeci de miliarde de spori. Distrugerea directă
este produsă de hifele ciupercilor, greu vizibile cu ochiul liber (cu
grosimea de 5-6 mm), care pătrund în “cuprinsul” grosimii lemnului.
După structura hifelor (o serie de fire foarte subțiri dezvoltate din
spori), ciupercile se impart în două categorii: ciuperci inferioare
(provoacă numai defecte de culoare, fără să afecteze proprietățile
mecanice ale lemnului) şi, respectiv, superioare.
Filopatologii disting peste 1000 de varietăți de ciuperci care distrug
lemnul. La clădiri şi construcții se întâlnesc cel mai des: ciuperca de
casă (Merulius), ciuperca alba (Poria), ciuperca de casă cu pojghiță
(Coniophora), ciuperca de mină (Paxillus), ciuperca de traverse
(Lentinus), ciuperca de depozite de cherestea (Lenzites). Toate
ciupercile enumerate, care distrug lemnul de construcții, provoacă o
putrezire caracterizată prin apariția unor crăpături longitudinale şi
transversale pe suprafața atacată. În concluzie, ciupercile superioare
provoacă lemnului defecte mult mai importante, fapt care duce şi la
scăderea greutății specifice, iar o dată cu aceasta şi la reducerea
drastică a proprietăților mecanice ale materialului lemnos.
25

Raspunsuri La Lemn 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raspunsuri La Lemn 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SUBIECTELE PENTRU EXAMENUL FINAL

la disciplina „Construcţii lemn”

1. Potenţialul lemnului ca material creativ pentru arhitecţi, designeri, sculptori.

Zidărie de cărămidă 1 800 10 0,5 5,6 ·103 0,3 ·103

Prelucrarea uşoară, o altă caracteristică specifică lemnului ca material de construcţie. Cheltuielile

2.PROTECȚIA ÎMPOTRIVA UMIDITĂȚII

4PROTECȚIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTELOR

5CLIMATUL DIN ÎNCĂPERE

7MAI MULT SPAȚIU

9SIGURANȚĂ ÎMPOTRIVA SEISMELOR

Lemnul este un produs natural. Utilizarea lemnului

8. Examinarea domeniilor în care lemnul, ca material de construcţie, poate fi folosit raţional.

9. Lecţii ce pot fi învăţate în rezultatul studierii istoricului dezvoltării a construcţiilor de lemn.

AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR

Avantajele sunt determinate de calităţile lemnului ca material de construcţie, şi anume:

DEZAVANTAJELE CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN

Dezavantajele sunt determinate de:

10. Esenţe, densităţi, rezistenţe şi deformabilitate ale lemnului, modificări în timp.

11. Analiza ideilor aplicate la elaborarea construcţiilor de lemn în formă de arc.

 Arce cu trei articulaţii din grinzi drepte

Lemnul nu este doar un material de construcții

- în rezultatul flambajului, adică a pierderii stabilităţii.

Reeşind din caracteristicile mecanice ale lemnului s-a determinat, că în cazul

valoarea flexibilităţii de calcul nu trebuie să depăşească valoarea limită

Elasticitatea lemnului conferă caselor rezistenţă la cutremur

20. Mijloace de conservare a elementelor de construcţii de lemn

• Protecţia preventivă a lemnului verde

Metoda tratamentului cu aer supraîncălzit

21. Principii de concepţie, proiectare, realizare şi exploatare a structurilor de lemn.

Exploatarea construcţiilor din lemn

Acţiunea insectelor şi altor vietăţi

Calculul eforturilor şi deformaţiilor în elementele construcţiilor din lemn se face în conformitate cu

SCOPUL STUDIERII CURSULUI

Pentru elementele supuse la întindere perpendicular pe fibre relaţia de verificare este:

Masuri protectie active:

Lemnul; clasificare, compozitie, structura, proprietati

33Placajul de construcţie. Caracteristici, domeniile de aplicare. Reacţia lemnului la variaţia condiţiilor

34 Metode moderne constructive de protecţie contra incendiului a construcţiilor din lemn.

38Proiectarea şi dimensionarea îmbinărilor elementelor construcţiilor de lemn.

41 Determinarea eforturilor în construcţiile în formă de cadre. Analiza rezultatelor.

 Arce cu trei articulaţii din grinzi drepte

43Proiectarea şi dimensionarea arcelor din lemn din lemn încleiat.

45Examinarea clădirilor rezidenţiale executate din lemn. Avantaje, puncte slabe.

S-ar putea să vă placă și