Bernardazzi Alexandru

02.07.1831, Piatigorsk - 14.08.1907, Fastov

Arhitect. Îşi face studiile de specialitate la Sankt Petersburg. În anul 1850 se stabileşte în Basarabia şi este
angajat ca arhitect în Comitetul basarabean de construcţii şi drumuri din Chişinău. A avut un rol important
în dezvoltarea arhitecturii locale. Este primul care a folosit la Chişinău piatra şlefuită, deseori combinând-o
cu decorul funcţional al fâşiilor orizontale de cărămidă. În 1856-1878 a fost arhiectul principal al oraşului
Chişinău. După proiectele sale şi cu participarea lui numai în Basarabia au fost construite mai mult de 30 de
edificii. Cele mai caracteristice clădiri construite după proiectele lui A.Bernardazzi sunt: Biserica grecească
din Chişinău, Duma orăşenească, Judecata de circumscripţie, Şcoala populară, Casa
M.M.Catacazi(Chişinău), conacul Manuc-Bey din Hânceşti, biserica "Al.Nevski" din Ungheni ş.a. Din 1878
Al.Bernardazzi a locuit şi a lucrat în Odesa. A decedat în 1907 la Fastov.
Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, Chişinău
Biserica Sfântul Pantelemon, Chişinău
Alexandr Nevski
Muzeul Naţional de Arte Plastice
Muzeul de studiere a ţinutului natal din Hânceşti (fostul "Castel de vânătoare" a lui Manuc-bei)
Primăria municipiului Chişinău (fosta Dumă orăşenească)
Casa Râşcanu-Derojinski
Clădirea Muzeului de Arheologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei
Casa Alexandrei Casso
Turnul de apă cu foişor de foc, Chişinău
Este construit în a doua jumătate a sec. XIX, autor fiind arhitectul A. Bernardazzi. Este înălţat din piatră şi
cărămidă arsă, având o înălţime de 22 m.
Turnul are 22 m înălţime, este construit din piatră feţuită cu includerea brâielor de cărămidă roşie. Şi-a
păstrat scara metalică interioară care conducea la nivelul superior unde se afla cisterna cu apă. După
restaurare a fost dotat cu un ascensor, care urcă la terasa superioară pandantă de unde se deschide o vedere
largă asupra oraşului.

V. Ţîganco
Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
Clădirea Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală este o prezenţă exotică pe meleagurile neastre,
sursa de inspiraţie servind arhitectura arabo-mauritană. Autorul clădirii este V. Ţîganco. Este construită din
piatră cu decoraţie plastică din stuc, vitralii artistice, detalii din fontă, feronerie artistică, lemn sculptat la
uşile de intrare. Este prima clădire concepută special pentru o instituţie muzeală. Este construită în anii
1903-1905, Muzeul Zemstvei a fost transferat în această clădire în anul 1906. Este un monument de
importanţă naţională.
Este cel mai vechi stabiliment muzeal din Republica Moldova, fondat pe baza exponatelor expoziţiei
agricole din 1889. La început se numea "Muzeul zoologic, agricol şi al meşteşugurilor al Zemstvei din
Basarabia". Iniţiatorul organizării muzeului a fost A.F. Stuart, magistru în zoologie, care a găzduit
exponatele într-o sală a Upravei Zemstvei Guberniale, al cărei preşedinte era (str. Şciusev, nr. 103). Sediul
Muzeului a fost plasat în partea de sud a cartierului ocupat de Upravă, între ele fiind plantată prima grădină
botanică din Chişinău cu vegetaţie caracteristică pentru flora regiunii. Clădirea Muzeului este o prezenţă
exotică pe meleagurile noastre, drept sursă de inspiraţie servind arhitectura arabo-mauritană, care a oferit
interioare ample, oportune pentru desfăşurarea expoziţiilor într-un spaţiu închis.
Muzeul, ca tip edilitar, prezintă interes şi din punct de vedere al expoziţiei artistice, fiind o premieră în
repertoriul arhitectural al regiunii, unde până în prezent pentru sediile muzeelor sunt utilizate clădiri
concepute şi construite pentru alte destinaţii funcţionale. Interioarele au fost înzestrate din belşug cu stucuri,
vitralii, detalii şi elemente constructive din metal etc.
Printre colaboratorii muzeului au fost naturalişti cu renume - A.F. Stuart, primul său director, F.F. şi A.F.
Osterman, T. Porucic, A. Moroşan, etc