Tema:Riscurile antreprenoriale si metodele de minimizare a lor.

Cuprins

Cap.1 Riscurile antreprenoriale-concept teoretic

1.1 Definirea notiuniei de antreprenoriat.

1.2 Tipuri de risc.

Cap.2 Caracteristica tehnico-economica si a riscurilor a

S.A.”Moldovahidromas”

2.1 Caracteristica de baza a intrepreinderii.

2.2 Analiza riscurilor antreprenoriale a S.A.”Moldovahidromas”

Cap.3 Abordarea dificultatilor existente a S.A.”Moldovahidromas” in

legatura cu reiscurile antreprenoriale si posibelile cai de reducere a
lor.

3.1 Dificultatile S.A.”Moldovahidromas” existente in legatura cu

riscurile antreprenoriale.
3.2 Modalitatile de minimizare a riscurilor si solutionarea dificultatilor.

2
 Cap.I RISCURILE ANTREPRENORIALE-CONCEPT
THEORETIC

1.1 Definirea notiuniei de antreprenoriat.

Expansiunea marilor companii, concentrarea capitalurilor înseamnă axiome

ale evoluţiei economiei, însemnă manifestarea unei forme a industrialismului.
Actuala perioadă se caracterizează prin creşterea numerică a şefilor tehnici a
întreprinderilor, a managerilor, a directorilor care coordonează producţia. Perioada
industrialismului se caracterizează prin apariţia şi dominaţia întreprinderilor mari,
societăţilor anonime (S.A.), utilizarea maşinismului, abundenţa în produse, apariţia
întreprinderilor monopoliste. Puterea tehnologică şi financiară a corporaţiilor s-a
multiplicat cu ajutorul principiilor managementului, principii elaborate de
economişti americani. În contextul econmomiei manageriale rolul determinant al
micului întreprinzător a fost cedat clasei specializate de manageri. Codul
civilizaţiei industriale este definit prin 6 principii: standardizare; specializare;
sincronizare; concentrare; maximizare; centralizare, care dădeau câştig de cauză
noilor întreprinderi.
Ele au apărut în jurul anilor ’40, triumfând 3 decenii. În momentul în care
industria automobilului, a produselor chimice şi a mijloacelor de transsport a cedat
rolul electronicii, s-a produs o schimbare în industrie, bazată pe consum excesiv de
resurse naturale, intrându-se în era microelectronicii şi a consumatorului. S-a
permis reafirmarea întreprinzătorului prin produse care înmagazinau ştiinţe
tehnologice, informaţii de înalt grad; produse care necesitau personal instruit,
punîndu-se pe loc secund capitalul. Apare noua teză a marketingului: calitatea
produselor şi serviciilor complete pentru clienţi înlocuind teza anterioară:
maximizarea volumuli de vânzări, de a determina clienţii să cumpere.
La sfârşitul anilor ’70, au apărut tendinţe de trecere de la o economie de tip
managerial la o economie de tip antreprenorial. Antreprenoriatul provine din fr.

3
antrepreneur, a apărut înainte de definiţia concepţiei antreprenoriale. În sec. XVI,
în Franţa persoanele care conduceau expediţiile militare se numeau antrepreneur,
ulterior termenul era folosit pentru orice persoană care cumpără mărfuri şi le vinde
la preţuri incerte.
În sec. XX a supravieţuit definiţia potrivit căreia antreprenorul era agentul
care prin unirea mijloacelor de producţie obţine produse care asigură remunerarea
întregului capital. În Anglia se utilizează mai mulţi termeni pentru antreprenor:
aventurier, preluator, inventator. Economiştii britanici Smith şi Marshall nu au
definit antreprenoriatul pt că nu puteau să utilizeze în teoria liberalismului clasic
factorii sociali sau culturali necuantificabili precum antreprenoriatul. Economiştii
americani, puşi în faţa dezvoltării marilor corporaţii au definit antreprenoriatul ca
pe o funcţie separată fie de proprietate fie de ofertă de capital. La sfârşitul
deceniului 7 din sec. XIX se stabileşte distincţia între capitalişti şi întreprinzători.
În 1982, un economist american consideră că asumarea riscului este un atribut
distinct al producătorului, considerându-l un factor de producţie ca şi pământul,
munca, capitalul.
Întreprinzătorului i se ataşează 3 funcţii principale:

· de conducere, de inovaţie

· de adaptare la schimbări

· de asumare a riscurilor

În România, definiţia antreprenoriatului vine de la Virgil Madgearu, de la

Academia de Înalte Studii Economice: defineşte noţiunea de întreprinzător pornind
de la noţiunea de întreprindere. La societăţi anonime acţionarii sunt întreprinzători
deoarece îşî asumă riscul capitalului şi au interesul rentabilităţii. Aceste două
caracteristici erau considerate esenţiale pentru întreprinzător.
În literatura de specialitate se face diferenţă între antreprenor şi
întreprinzător:
Întreprinzătorul este definit ca fiind cel care trece uşor la acţiune, are
iniţiativă (şeful de întreprindere);

4
 Antreprenorul este persoana care execută pe bază de contract anumite
lucrări în schimbul unei sume de bani (în particular: construcţii).
Întreprinzătorul este definit diferit, în funcţie de state:
Italia: cel care exercită activitate economică organizată în scopul de
producţie şi schimb;
Anglia: persoana care organizează o afacere asumându-şi riscurile pentru
obţinerea profitului;
SUA: persoana care creează o afacere, asumând riscuri şi incertitudinea de a
obţine profit, şi care creşte afacerea prin identificarea oportunităţilor şi a resurselor
necesare în vederea capitalizării acestor oportunităţi.
Întreprinderea se identifică cu afaceri mici şi mijlocii, antreprenoriatul cu
sferă mai largă, la întreprinderi productive, financiar-bancare, instituţii publice.
Antreprenoriatul ţine de domeniul conducerii dar nu se limitează numai la
management, fiind o relaţie dintre societate şi mediu pentru realizare de profit.
Antreprenoriatul este considerat un gen de comportament care include luarea
iniţiativei, organizarea mecanismelor societăţii pentru folosirea resurselor,
acceptarea riscului de faliment. Antreprenoriatul este capacitatea de a crea o
viziune din nimic, un act uman creativ care creează disponibilitatea de a prelua
riscurile şi a face tot posibilul de a reduce şansele de faliment. Antreprenoriatul
este aptitudinea de a sesiza o oportunitate când ceilalţi văd haos, confuzie,
contradicţie. Rezultatul gândirii antreprenoriale este metoda evenimentelor care
include iniţiativa, organizarea, administrarea, autonomia relativă, preluarea
riscurilor.
În concluzie, antreprenoriatul nu este management, nu este filozofia, arta de
a aranja lucrurile, ci câte ceva din toate acestea, este în fapt un comportament al
întreprinzătorului în practica de afaceri.
Tabloul personalităţii întreprinzătorului cuprinde următoarele caracteristici
principale:
 Responsabilitatea evenimentelor cu care se confruntă.

5
  Preferinţa pt. riscul moderat. Întreprinzătorii buni sunt evitatori ai
riscurilor, nu preluatori, trebuie să elimine riscurile.
 Încrederea în capacitatea de a reuşi, optimism bazat pe realitate.
 Dorinţa pentru efect imediat, vitalitae ridicată, sunt energici, perseverenţi
în muncă.
 Orientarea în căutarea oportunităţilor viitoare, se priveşte viitorul, nu
trecutul.
 Calitatea de organizatori;
 Realizarea personală – forţă în realizarea întreprinzătorului (câştigul, banii)
 Antreprenoriatul nu este genetic, deşi domeniul său este inovaţia, care este
un proces care se învaţă.
Au existat mai multe opinii:
 întreprinzătorii sunt făuritori, nu gânditori, fiind metodici, programând
activitatea ;
 întreprinzătorii sunt născuţi, nu făcuţi;
 sunt inventatori inovatori;
 pentru a fi întreprinzător, ai nevoie de bani, dar nu numai lipsa de bani
poate cauza falimentul:
 competenţa managerială;
 lipsa de cunoştinţe financiare;
 investiţii la nivel scăzut;
 programare precară.
 pentru a fi întreprinzător, ai nevoie de noroc, însă norocul este pregătire,
dorinţă de cunoaştere, inovare, vaalorificare de oportunităţi.

Identificarea punctelor forte şi slabe pentru o afacere, formularea strategiei

pt. diminuarea deficienţelor – este factorul-cheie pt. succesul afacerilor. Se
consideră că o perioadă de 5 ani este pragul critic şi probabilitatea de faliment a
unei afaceri este mai mare în această perioadă.

6
 Evaluarea personală a calităţii de întreprizător. În evaluarea calităţii de
întreprizător sunt utilizate modele descriptive, grile bidimensionale, cele doua
dimensiuni se referă la nivelul caracteristicilor antrepenoriale si nivelul
calificărilor manageriale. Astfel, un individ cu calificări bune de manager dar cu
slabe caracteristici antreprenoriale, este un manager, un administrator. Un individ
cu caracteristici antreprenoriale puternice dar cu calităţi manageriale slabe, este un
inovator, un artist.
Astfel, intreprinzătorul trebuie sa posede ambele tipuri de calităţi şi
calificări. Primul pas spre succes a unei afaceri este competenţa întreprinzătorului,
calităţile lui de a fi întreprinzător. Fără acest atribut nu are sens să-şi cheltuiască
banii pentru investiţii.

Tendinţe actuale în evoluţia economiilor dezvoltate

În SUA în jurul anilor 70, ca urmare a tendinţei de dezvoltare a statului în
economie, ca urmare a eşecului în politicile dirijiste a ieşirii pieţelor (printre
întreprinderilor monopoliste are loc o criză de identitate a marilor corporaţii,
determină ca foarte mulţi oameni sa-şi asume responsabilitatea în afaceri).
Analizând economia din SUA, se remarcă:
 marile întreprinderi erau dominate doar în industria prelucrătoare, ca urmare,
3% din companiile existente deţineau 75% din forţa de muncă industrială;
eficienţa marilor ăntreprinderi era determinată de standardizare, de
uniformizare, de existenţa pieţelor mari de desfacere, de produse cu costuri
unitare incluse. Se manifestă dependenţa marilor întreprinderi de firmele mici,
furnizoare de componente şi furnituri.
 comerţul era teritoriul de afirmare a unităţilor mici; peste 90% din numărul total
al firmelor de comerţ deţin sub 20 de angajaţi iar peste 70% deţin sub 10
angajaţi
 în industria automobilelor patru mari întreprinderi realizează ponderea
producţiei americane de automobile, dar există micile afaceri ( peste 3800 de
firme producătoare de subansamble şi piese ce deservesc nevoile firmei. Se

7
 apreciază că fiecare întreprindere mare americană are cel puţin 50 de furnizori
diferiţi şi câteva mii de comercianţi. Aceasta s-a impus ca o necesitate pentru ca
întreprinderile mari să se poată concentra asupra activităţii unde sunt mai
eficiente.
Din analiza economiilor avansate trebuie reţinută tendinţa de revigorare a
micilor afaceri care reprezintă o nouă evoluţie a economiei dezvoltate, ajungându-
se la o dimensionare corespunzătoare a afacerilor, pentru a se ajunge la
posibilitatea luării deciziilor economice într-un timp cât mai scurt.
Explicaţia acestor tendinţe se găseşte în factorii economici, politici, sociali.

Factorii care determină succesul unei afaceri sunt:

 experienţa proprie-factor foarte important care îi determină pe oameni să se
lanseze in afaceri
 propria angajare sau ocupare
 creşterea afacerii-motivează acţiunea întreprinzătorului
 serviciul făcut comunităţii-satisfacţia de a avea un loc în societate
 relaţiile sociale, aventura, siguranţa, independenţa

1.2 Conceptul noţiunii de risc

Activitatea de antreprenoriat se desfăşoară în condiţii de incertitudine şi de

risc. Asumarea riscului este inerentă calităţii de întreprinzător. Lansarea pe piaţă a
unui nou produs, construirea unei unităţi de producţie, cumpărarea sau vânzarea în
valută, diversificarea activităţilor firmei, angajarea de personal sun acţiuni pentru
care întreprinzătorul îşi asumă riscuri.
De ce întreprinzătorul acceptă aceste riscuri financiare, fiscale, comerciale,
umane? Cu toate că el are speranţe de a câştiga, dar şi posibilităţile de a pierde,

8
intuiţia sa sau informaţiile de care dispune îl fac să tragă concluzia că şansele de a
câştiga sunt mai mari decât riscurile de a pierde. Pe baza studiilor de piaţă el va
decide să lanseze un nou produs; cu ajutorul tehnicilor financiare, el va limita
riscurile determinate de cursul de schimb; prin teste la angajare, el va reuşi să
aleagă cel mai bun candidat la postul vacant. Acestea sunt câteva exemple de
riscuri ale întreprinzătorilor alese şi acceptate.
Există, totodată, un alt tip de riscuri, care, până în prezent au fost deseori
considerate ca o fatalitate: un incendiu, un cutremur, o defecţiune la un utilaj, o
diversare a produselor toxice în râu, un virus în sistemul informatic, un produs
defect pe care trebuie să-l retragă de pe piaţă ca urmare a reclamaţiei
consumatorului, şi lista poate continua.
Contrar primului tip de riscuri, acestea din urmă nu provoacă în momentul
apariţiei decât pierderi; ele sunt bruşte şi consecinţele lor pot fi suficient de grave
pentru a atrage atenţia asupra supraveţuirii întreprinderii.
Deci, riscul poate fi definit ca un eveniment aleator care aduce prejudiciu
resurselor tehnice, umane, financiare sau de piaţă ale unei organizaţii,
împiedicând-o să-şi atingă obiectivele pe care şi le-a stabilit.
A evita în întregime riscul este imposibil. Antreprenoriatul întotdeauna este
însoţit de riscul pierderii, la toate stadiile reproducerii: de la achiziţionarea materii
prime până la producerea şi realizarea produselor finite.
Riscul constituie un element obiectiv inevitabil în baza faptului că
incertitudinea reprezintă o caracteristică de neînlăturat în activitatea
antreprenorială, deoarece depinde de numeroase variabile, contractanţi şi persoane,
comportarea cărora nu poate fi prevăzută întotdeauna cu precizie.
Asupra nivelului riscului şi al incertitudinii o influenţă deosebită o exercită
conjunctura peţii, procesul inflaţionist în rezultatul căruia starea financiară a
antreprenorului e supusă modificărilor radicale.
Astfel, putem conchide, că incertitudinea nu poate fi înlăturată, întrucât
reprezintă un atribut al realităţii obiective, iar riscul este caracteristic
antreprenorului şi reprezintă o parte integrală a vieţii economice.

9
 Rolul riscurilor în management
În relaţiile de antreprenoriat, riscul influenţează asupra acestor relaţii într-un
mod atât pozitiv, cât şi negativ. Ca efect negativ riscul poate fi luat drept o pagubă
pricinuită în rezultatul adoptării unei decizii, iar pe de altă parte, ca o acţiune
înfăptuită cu scopul de a înlătura incertitudinea.
Din cele menţionate putem afirma că riscul nu poate constitui un fenomen
negativ, deoarece concomitent cu pericolul de a pierde, există şi posibilitatea
obţinerii unui profit ce ar revela cu mult mărimea rezultatului aşteptat. În aceasta şi
constă specificul rolului riscului antreprenorial, că poate avea atât consecinţe
nedorite, cât şi efecte favorabile ce ar depăşi rezultatul aşteptat.
Locul şi rolul riscului în activitatea managerială trebuie analizate ţinând cont
de relaţia în care se află cele două concepţii despre riscul şi anume concepţia
propusă de teoria deciziei şi concepţia propusă de managerii firmelor.
Importanţa şi rolul riscului în luarea unei decizii este dată de locul pe care
aceasta îl ocupă în teoria deciziei. Cercetarea rolului riscului în luarea deciziei rar a
avut ca obiect comportamentul managerilor, fapt ce a condus la existenţa unei
deosebiri clare referitoare la conceptul de risc, propus de teoria deciziei şi cea
propusă de manager.
Fără îndoială accentuarea rolului riscului în procesul de decizie nu implică o
departajare netă între managementul general al întreprinderii, managementul pe
domenii – produc, finanţe, marketing - şi managementul riscului. Deşi în marile
întreprinderi din ţările occidentale există un compartiment distinct, cu atribuţii în
ceea ce priveşte evaluarea, analiza şi gestiunea riscului, funcţia nou creată serveşte
ca un intermediar funcţiilor tradiţionale ale managerilor întreprinderilor. Procesul
de evaluare, analiză şi gestiunea riscului este încredinţată unor persoane
specializate care au menirea de a furniza informaţia conducerii întreprinderii.
Pentru aşi asuma un risc, antreprenorul trebuie să fie sigur, că o eventuală
eroare, nu va compromite nici afacerea, nici onoarea proprie. Probabilitatea unei
erori poate fi apreciată ca atribut component al libertăţii economiei şi nicidecum ca
urmare a insolvabilităţii. În rezultatul reducerii consecinţelor negative ale riscului

10
antreprenorial, apare necesitatea determinării condiţiilor de majorare a eficienţei
riscului.

Tipuri de risc
Riscul investiţional
Tema riscului legat de investiţii este discutată din ce în ce mai des în ultimul
timp atât în lucrările teoretice de specialitate, cât şi în rândul profesioniştilor
implicaţi în activităţi practice.
Viaţa economică din cea de-a II jumătate a secolului XX a devenit mult mai
complexă şi mai dinamică. Alături de penuria tot mai simţită a resurselor
economice şi de accentuarea luptei concurenţiale, procesele şi fenomenele ce ţin de
domeniul dat au început să se manifeste cu o viteză tot mai mare, cunoscând o
acceleraţie continuă.
În asemenea condiţii de instabilitate, rolul performanţelor agenţilor
economici în reuşita activităţilor desfăşurate este diminuat, iar problema riscului şi
incertitudinii a devenit una dintre cele mai actuale.
Este bine cunoscut faptul că cele mai mari riscuri în activitatea economică le
comportă investiţiile, mai ales cele din sfera producţiei. Trei factori determină
acest lucru:
1. Perioada lungă de timp – în care se obţin efectele investiţionale şi de aici
dificultatea previziunii obiective în vederea determinării mărimii acestor efecte;
2. Caracterul ireversibil al investiţiilor alocate în activitatea de producţie; odată ce
realizarea unei astfel de investiţii este începută, procesul nu mai poate fi oprit
fără a suporta pierderi;
3. Mărimea considerabilă a eforturilor investiţionale, care în caz de eşec se
transformă în pierderi mari.
4. Complexitatea sporită a vieţii economice şi gradul de instabilitate fac ca
riscurile cu care se confruntă agenţii economici să crească din ce în ce mai mult,
iar acţiunea de percepere şi conturare a dimensiunilor lor, mai ales în activităţile
investiţionale, să capete o importanţă vitală.

11
 Este evidentă problema cuantificării riscului investiţional. Există mai multe
metode devenite deja tradiţionale pentru cuantificarea acestor tipuri de risc. Cele
mai cunoscute dintre acestea sunt următoarele: analiza probabilistică, metoda
arborelui de decizie, metoda corectării indicatorilor proiectului de investiţie,
metoda punctelor critice, analiza de sensibilitate a proiectelor investiţionale.
Utilizarea acestor metode e considerabilă, “ele se limitează doar la
formularea de ipoteze fără a da informaţii asupra gradului lor de veridicitate, nici
una dintre ele nu oferă o descriere clară a elementelor de risc” (Gremillet Alain).
Deci există necesitatea de a revizui procedeele tradiţionale de evaluare a
riscurilor investiţionale şi de a elabora metode noi, cu ajutorul cărora s-ar putea
soluţiona problema respectivă la un nivel calitativ cât mai înalt.
Dimensionarea riscului constă în determinarea probabilităţii producerii unor
evenimente nefavorabile şi anume diminuarea efectelor investiţionale obţinute în
realitate faţă de cele ce au fost previzionate în momentul luării deciziei de a
investi. De aici putem conchide că estimarea unui risc investiţional rezidă în
cuantificarea diminuării rezultatelor ce se vor obţine efectiv de pe urma realizării
investiţiei în raport cu cele scontate, precum şi a probabilităţilor de apariţie a unor
consecinţe negative condiţionate de astfel de diminuări.
Riscul aferent unei pierderi depinde şi de mărimea acesteia. De aceea,
înainte de a încerca cuantificarea riscului, trebuie să se stabilească într-un mod
exact mărimea pierderilor presupuse. Un alt punct de reper semnificativ pentru
investitor este mărimea câştigurilor actualizate, pe care le-ar putea obţine dintr-o
investiţie financiară, alocând aceeaşi sumă de bani în hârtii cu riscuri aproape
inexistente în condiţii normale. Se compară rezultatele şi dacă avantajul este de
partea investiţiei în activitatea de producţie, numai atunci aceasta va prezenta un
interes deosebit pentru investitor.
Riscul valutar
Problema asigurării contra riscurilor valutare a fost mereu prezentă în
centrul atenţiei atât al întreprinderilor comerciale şi industriale, care desfăşoară o
largă activitate economică externă, cât şi al băncilor implicate în tranzacţii de

12
valută străină. În plus, băncile manifestau un interes dublu: asigurarea propriilor
tranzacţii valutare şi executarea unor funcţii analogice în folosul clienţilor lor.
Partenerii relaţiilor valutare şi creditare internaţionale se văd ameninţaţi de
diverse riscuri, condiţionate de:
 Schimbarea inopinată a preţului mărfii după ce a fost încheiat contractul;
 Refuzarea mărfii de către importator (la forme de decontări incaso);
 Erorile în documente sau în achitarea plăţilor pe mărfuri;
 Abuzurile sau delapidările valutare, plăţile achitate în bancnote şi cecuri
false;
 Insolvabilitatea cumpărătorului sau a debitorului;
 Insolvabilitatea cursurilor valutare;
 Inflaţia.

Riscurile valutare reprezintă pericolul pierderilor de valută, ca urmare a

schimbării cursului valutei, preţului în raport cu valuta de plată în perioada
cuprinsă între semnarea acordului de comerţ exterior sau a acordului de credit şi
efectuarea plăţilor.
La baza riscurilor valutare stă aplicarea valorii reale a obligaţiei băneşti în
perioada respectivă. Exportatorul şi creditorul suferă pierderi în cazul căderii
cursului valutei preţului faţă de valuta plăţilor. În ambele cazuri, echivalentul în
valută naţională al datornicului va fi mai mic faţă de sumele pe care au mizat
contraagenţii la semnarea contractului. Riscului valutar sunt supuse ambele părţi a
acordului încheiat, precum şi persoanele oficiale şi cele particulare, deţinătoare de
valută străină. Riscurile valutare, ce duc considerabil la scăderea fiabilităţii
băncilor, apar în cazul poziţiei valutare deschise.
În practica internaţională sunt utilizate 3 metode de asigurare contra
riscurilor valutare:
1. Acţiunile unilaterale ale unuia dintre contraagenţi;
2. Operaţiunile companiilor sau a băncilor de asigurare;
3. Înţelegerea mutuală a partenerilor tranzacţiei.

13
 Asigurarea contra riscurilor valutare (Hedgingul) poate fi definită drept o
operaţie financiară, ce oferă posibilitatea evitării totale sau parţiale a riscului de
pierderi din cauza schimbării cursului valutar.
Hedgingul oferă posibilitatea pentru desfăşurarea operaţiilor valutare şi de
schimb înainte de o eventuală modificare neavantajoasă a cursului, sau pentru
compensarea pierderilor, provocate de această modificare, prin efectuarea unor
tranzacţii paralele cu valută, al cărei curs se poate modifica în sens invers (pozitiv).
Modalităţile de asigurare contra riscului valutar se împart în 2 categorii:
 Operaţiile nelegate de acţiunea pe piaţă a contractelor pe termen, adică
alegerea optimă a timpului şi a locului tranzacţiilor, utilizarea clauzelor
valutare, alegerea valutei preţului şi a valutei plăţilor, autoasigurarea,
scontarea cambiilor în valută străină.
 Operaţii legate de acţiunea pe piaţă a contractelor pe termen.

Alte modalităţi de asigurare sunt: manipularea termenelor de plată (leads and

legs) când se aşteaptă o schimbare bruscă a cursului valutar; scontarea ordinelor de
plată în valută străină, metoda alegerii juste a valutei de plată (pentru pieţele cu
valută naţională slabă şi cu un nivel înalt de dolarizare); metoda clauzelor valutare
(se practică în Europa).
Majoritatea metodelor descrise mai sus necesită o înţelegere mutuală a
partenerilor tranzacţiei, care adesea este foarte greu de realizat.
În condiţiile actualei crize financiare, băncile comerciale trebuie să se
asigure contra riscurilor de sine stătător, independent una de alta. O asemenea
posibilitate le este oferită pe piaţa contractelor pe termen.
Actuala perioadă se caracterizează prin creşterea numerică a şefilor tehnici a
întreprinderilor, a managerilor, a directorilor care coordonează producţia. Perioada
industrialismului se caracterizează prin apariţia şi dominaţia întreprinderilor mari,
societăţilor anonime (S.A.), utilizarea maşinismului, abundenţa în produse, apariţia
întreprinderilor monopoliste. Puterea tehnologică şi financiară a corporaţiilor s-
- a multiplicat cu ajutorul principiilor managementului, principii elaborate de
economişti americani. În contextul

14
 - econmomiei manageriale rolul determinant al micului întreprinzător a fost
cedat clasei specializate de manageri. Codul civilizaţiei industriale este
definit prin 6 principii:

- · Standardizare;
· Specializare;
· Sincronizare;
· Concentrare;
· Maximizare;
- · Centralizare, care dădeau câştig de cauză noilor întreprinderi.
Ele au apărut în jurul anilor ’40, triumfând 3 decenii. Îi asupra serviciului
datoriei externe.

Nivelul riscului sporeşte atunci când aceste variabile sunt secundate de

următoarele situaţii:
- problemele ce au apărut subit şi n-au fost preconizate;
- băncile şi-au asumat obiective ce depăşesc experienţa acumulată;
- conducerea băncii este incapabilă să ia decizii urgente şi foarte necesare, ce
poate conduce la pierderi;
- cadrul legal şi reglementările bancare limitate.
Pentru sistemul bancar al republicii Moldova mai sunt valabile încă o serie de
factori depistaţi în perioada de tranziţie, care s-au suprapus acestui sistem:
 Situaţia de criză a economiei de tranziţie, exprimată în diminuarea
volumului de producţie, instabilitatea financiară a majorităţii unităţilor
economice, blocaj financiar;
 Sistemul bancar în stadiu de constituire;
 Decalaj dintre cadrul legislativ existent şi situaţia reală existentă.

15
 Pentru a se proteja băncile creează fondul de asigurare, care constituie circa 2 %
din suma creditului acordat; acest procent depinde de mărimea creditului cordat,
domeniul utilizării, termenul de rambursare, rata dobânzii ş.a.
Analiza experienţei de peste hotare în domeniul riscurilor manageriale
Pentru înfiinţarea propriei afaceri este necesar de un anumit capital, de
regulă acesta poate fi o sumă foarte impunătoare. Şi de aceea în SUA, Japonia şi
alte state europene se practică metoda de elaborare a fondurilor de risc care la
rândul său acordă credite noilor firme care se înfiinţează la moment sau care deja
activează. Un plus a acestei finanţări sau creditări este că creditele nu se dau sub
procente strict reglamentate, însă creditele se rambursează din creşterea capitalului
firmei sau sub cota de acţiuni ale viitoarei companii.
În SUA şi Japonia această formă de creditare este practicată cu succes şi
capătă o amploare deosebită, fiind într-o strânsă legătură şi colaborare cu savanţii,
cercetătorii care posedă idei tehnico-ştiinţifice de perspectivă, de asemenea fiind
într-o strânsă colaborare cu investitorii potenţiali care sunt gata să finanţeze noile
idei şi să le implementeze în practică.
Finanţarea acestor proiecte sau idei care aduc mari profituri însă cu un risc
pentru investitori în SUA este denumit riscocapital.
Însă firmele care implementează sau realizează noile idei în practică sunt
numite riscofirme (venture firme).
Mecanismul de organizare şi finanţare a noilor firme şi implementarea în
practică a noilor idei care posedă un anumit risc este următoarea: o grupă din
câteva persoane, sau chiar o persoană are o idee originală sau fenomenală într-un
domeniu sau în fabricarea unui nou produs, însă nu dispune de capitalul necesar
pentru implementarea ideii sale în practică. La etapa aceasta el contactează cu unul
sau mai mulţi riscoinvestitori. Pentru ca afacerea să aibă succes, conducerea
trebuie să fie competentă nu numai în sfera tehnico-ştiinţifică, dar şi în producerea
şi realizarea mărfii şi de aceea chiar la această etapă investitorul activează
împreună cu conducerea firmei. El asigură parţial finanţarea proiectului, însă în
acelaşi timp el conduce firma împreună cu fondatorii în decurs de 3-8 ani până în

16
momentul când firma iese pe piaţa hârtiilor de valoare sau îşi vinde pachetul de
acţiuni altei companii mai mari, deoarece ajungând la acest nivel de dezvoltare este
necesar de lărgit procesul de producţie şi de o finanţare mai impunătoare.
Caracteristicile principale ale acestei forme de business este următoarea:
- riscoinvestitorii sunt supuşi unor riscuri mari, însă în caz de succes au
profituri foarte mari;
- investirea se face nu din credite bancare, ci din sursele investitorilor, ceea
ce este foarte eficient în condiţiile când rata dobânzii este mare.

Economiştii americani au constatat că 15% din capitalul investit nu aduce

profit, 25% din firme au pierderi pe un timp îndelungat, 30% - aduc venituri mici,
însă restul 30% din firme aduc venituri care în decurs de câţiva ani acoperă de 30
ori sau chiar de 200 ori capitalul care a fost investit.
De aceea riscoinvestirea trebuie să fie diversificată, adică investitorii trebuie
să investească în mai multe proiecte.
În practica mondială o mare parte a proiectelor c-un anumit risc se
elaborează şi se implementează nu din contul unui anumit investitor, însă din
fondurile de riscocapital. Aceste fonduri sunt elaborate pe baza a mai multor
investitori, cum sunt: băncile, corporaţiile mari, statul, universităţile, fondurile de
asigurare şi pensionare. Acestea din urmă joacă un rol foarte mare, deoarece sunt
impuse impozitelor.
Fondurile de riscocapital se formează fiecare în mărime de la 1 până la 90
milioane de dolari. Dispunând de aceste surse, conducerea fondului formează un
set de proiecte care, de regulă, constă de la 10 la 30 de proiecte. De regulă,
formarea acestui set de cereri necesită un timp îndelungat, câteodată mai mult de
un an.
Conţinutul proiectelor de câteva ori se verifică, până când vor fi alese cele
mai eficiente şi mai de perspectivă din ele.
Dacă lansarea noului proiect va aduce profit, atunci firma începe să-şi vândă
acţiunile pe piaţă. Acţiunile se vând la un preţ mai mare decât preţul la care ele au
fost procurate de investitori şi conducerea fondului. Veniturile din vânzarea

17
acţiunilor sunt împărţite între investitori şi conducerea fondului de risc în proporţia
80% - investitorilor şi 20% - conducerii fondului.
Însă chiar şi la o gestiune eficientă a fondului trebuie de aşteptat că firma
poate să sufere eşec. Dar pierderile fondului sunt recuperabile, deoarece celelalte
proiecte pot aduce mari profituri.
La sfârşitul anilor ţ80 ai secolului XX în SUA activau mai mult de 550 de
fonduri de riscocapital. În 1987 ele dispuneau de un capital în sumă de 25 mlrd.
USD. Numărul firmelor care erau finanţate din aceste fonduri de riscocapital
depăşea cifra de 10 mii.
Pentru tinerii anteprenori aceste fonduri reprezintă câteodată unica
posibilitate de finanţare.
În ţările dezvoltate aceste fonduri au contribuit mult la dezvoltarea
procesului inovaţional. Sub riscul de investire se subînţelege investirea propriilor,
dar nu a altor surse. Aceste surse se investesc pe o perioadă de la 1 la 10 ani. În
dependenţă de alte forme de finanţare cu capital, riscoinvestirea se poate califica ca
finanţare cu capital a întreprinderii în mai multe etape sau faze:
I etapă – de la înfiinţarea riscofirmei până la lansarea produsului său pe piaţă;
II etapă – îmbogăţirea experienţei şi mărirea producţivităţii riscofirmei;
III etapă – pregătirea şi vinderea acţiunilor riscofirmei pe piaţa hârtiilor de
valoare.
Prima etapă decurge nu mai mult de 2 ani. Pentru riscoinvestitor aceasta este
cel mai mare risc. La baza acestei etape stau investitorii cu-n capital mic. La etapa
a doua se măreşte cerinţele la procurarea de materiale şi materii prime, şi de aceea
este nevoie de un capital mai mare, care este investit de către investitori cu-n
capital mai impunător, cum sunt: băncile, fondurile de pensionare. Riscul de
investiţie la această etapă scade.
La etapa a treia necesităţile de resurse financiare necesare pentru lărgirea
procentului de producţie depăşeşte pe cele anterioare luate în sumă. Scopul final al
acestei etape pentru investitori este emiterea acţiunilor şi vinderea lor pe piaţa
hârtiilor de valoare.

18
 Datorită vinderii hârtiilor de valoare la preţuri majorate sunt restituite
sumele de capital investite anterior de la înfiinţarea riscofirmelor.
În SUA, în prezent sunt aproximativ 125 de firme de riscoinvestitori şi
câteva sute de firme de riscoinvestitori mici. Unele in ele sunt şi corporaţii mari
cum sunt, “General Electric”.
Însă marea majoritate a riscoinvestitorilor formează grupuri din trei sau
patru parteneri care activează împreună.
Propriile surse de capital a unui grup reprezintă circa 1%, iar altele
reprezintă 99% sunt sursele diferitor organizaţii.
După ce sursele de capital a unui fond creat sunt investite total, sunt invitaţi
investitorii pentru formarea altui fond. Unele firme de riscoinvestitori dispun în
acelaşi timp de 2 sau chiar 3 fonduri.
Un moment pozitiv a sistemei firmelor de riscoinvestitori este că
antreprenorul care utilizează capitalul din aceste firme pentru a-şi crea un nou
produs sau tehnologie poate să-şi mobilizeze capitalul necesar fără cheltuieli
proprii, şi el nu este dator să întoarcă sumele mobilizate - veniturile
riscoinvestitorilor sunt rezultatele funcţionării pieţelor financiare, unde sunt
vândute hârtiile de valoare după introducerea noului produs sau tehnologie pe
piaţă.
Conform aprecierilor economiştilor americani la mijlocul anilor 30 în
industria radioelectronică a SUA a avut loc declinul businessului de risc. Profitul
riscofirmelor în acea perioadă era de 15% din sursele investite.
Efectuând anumite cercetări în acea perioadă s-a constatat că principalul
ghinion era includerea în business a unui mare număr de firme care dispuneau de
un capital liber considerabil, însă nu dispunea de experienţă în acest domeniu.
Asociaţia naţională a investitorilor profesionali de riscocapital în SUA s-a
înfiinţat în 1990, care include în componenţa sa mai mult de 200 de investitori şi
care controla companii cu-n capital sumar de 20 miliarde USD. În 1991 ei au
efectuat anumite cercetări scopul cărora era eficacitatea activării riscocapitalului
conform cercetărilor, numai 401 riscofirme au creat din 1985-1990, circa 58 mii de

19
locuri de muncă. Din această perioadă ei au exportat marfă în sumă de 1,5 mlrd.
USD, au achitat impozite în sumă de 610 mln. USD.
În prezent, în Franţa pentru finanţarea riscofirmelor se utilizează forma de
riscocapital (capitale – risque de proximite). În ţară sunt aproximativ 80 de
organizaţii de acest tip. Dintre care ¾ sunt formate din investitori profesionali sau
instituţionali. Scopul formării acestor fonduri este susţinerea şi dezvoltarea
ocupării populaţiei, şi bineînţeles găsirea din punct de vedere financiar a anumitor
profituri. Fondurile de riscocapital (OCRP) depun mai mult efort pentru înfiinţarea
noilor întreprinderi. Multe din aceste fonduri şi-au îndreptat activitatea sa spre
cumpărarea şi vinderea altor întreprinderi.
De asemenea 4 din 5 OCRP investeau capitalul său nemijlocit numai în
înfiinţarea întreprinderilor.
În marea majoritate succesul activării acestor fonduri depinde de persoanele
care influenţează conducerea fondurilor. Dacă aceste persoane sunt persoane fizice
sau investitori instituţionali, cu atât mai serios va decurge procesul de verificare a
proiectelor.
La începutul anilor 1980 în Marea Britanie investitorii depuneau sau
investeau banii săi neapelând la ajutorul fondurilor de riscocapital. Însă cu timpul
aceasta a demonstrat că este nevoie de mai multe resurse băneşti, deoarece înainte
de a investi este necesar de creat diferite comisii pentru verificarea proiectelor,
alegerea companiilor şi aprecierea situaţiilor economico-financiare a acestor
companii, şi de aceea ca şi în SUA în Marea Britanie au apărut aceste fonduri de
riscocapital care sunt intermediari între companiile în care este necesar de a investi
şi însăţi investitorii. Fondurile de riscocapital în Marea Britanie nu numai că
finanţează companiile, dar şi acordă ajutor în ceea ce priveşte conducerea sau
gestiunea firmei şi de asemenea – ajutor tehnic.
În prezent în Marea Britanie activează 120 de fonduri cu riscocapital, care
finanţează diferite companii în micul business, în diferite direcţii ale economiei.
Fondurile de riscocapital în marea majoritate se deosebesc din punct de
vedere a scopurilor de finanţare şi în ce priveşte mărimea fondurilor. Marea

20
majoritate a fondurilor finanţează companiile care deja activează pe piaţă. La
începutul anilor ’90 în legătură cu scăderea nivelului de producere, fondurile de
risc cu mare atenţie acordau ajutor firmelor care de abia se înfiinţau. Pe larg era
practicată metoda de cumpărare şi apoi vânzare a acţiunilor. Fondurile de risc îşi
găsesc marele interes al său în ajutorarea companiilor care sunt pe cale de faliment,
aceste companii sunt ajutate, însă cu o singură condiţie, schimbarea personalului
de conducere a companiei.
Însă, necătând la aceasta, împreună cu fondurile de risc activează şi
investitori care finanţează diferite companii de sine stătător. Aceşti investitori sau
achiziţionează o parte din pachetul de acţiuni, sau înfiinţează firme împreună cu
aceste companii. Ajutorul acordat de către aceşti investitori este de asemenea
acordarea de consultaţii în ce priveşte producerea şi realizarea producţiei, de
asemenea gestiunea firmei, chiar şi realizează producţia companiei pe reţelele sale
de comercializare.
La rândul său, compania care acordă ajutorul acesta îşi lărgeşte cunoştinţele
sale, în ceea ce priveşte comercializarea producţiei direct spre consumator.
Greutăţile financiare, imposibilitatea de aşi achita datoriile, tot mai mult
împing băncile britanice de a acorda credite legate de risc.
În acelaşi timp, învestitorii tot timpul se străduiau să ocolească investirea de
proporţii mici, deoarece tot timpul aceasta a creat mari probleme dar nu profituri.
De aceea marea majoritate a finanţării micului business a căzut pe umerii
investitorilor particulari, aceştia numiţi în Marea Britanie ”îngerii de afaceri”, însă
noi vom utiliza noţiunea de micii investitori.
S-a demonstrat după multe investigaţii, că aceste investiri neformale sunt
unele dintre cele mai mari izvoare de finanţare a businessului mic în SUA.
În Marea Britanie de asemenea există astfel de investitori. Aceştia sunt
oameni de afaceri, conducători profesionali sau întreprinzători, ei au venituri foarte
mari, aproximativ 80 000 USD pe an. La luarea deciziei de a investi, ei iau în
consideraţie doi factori principali cum sunt: echipa de conducere a întreprinderii şi
succesul realizării sau potenţialul realizării produsului său pe piaţă.

21
 S-a constatat că cheia succesului businessului antreprenorial, dezvoltarea lui
este găsirea noilor metode de atragere a surselor de finanţare, care în marea
majoritate se găsesc la micii investitori. Pentru mulţi antreprenori, investirea
neformală este unica nădejde de supravieţuire.
În Marea Britanie sunt un număr mare de firme care caută investori
particulari şi de asemenea sunt un număr mare de investori particulari care doresc
să-şi investească în firmele de perspectivă. Însă să se găsească unii pe alţii nu este
atât de uşor. Şi la această etapă ei apelează la ajutorul diferitor intermediari. Unul
din aceşti intermediari sunt ”Venture Capital Report”(VCR), care activează din
1978. această operaţie tinde de a ajuta investitorii şi firmele care au nevoie de
capital.

Rezultatele activităţii agenţiei Venture Capital Report (VCR) a proiectelor

neformale de investire.

Rezultatele activităţii agenţiei VCR unităţi %

Numărul firmelor ce au răspuns la apelul agenţiei 1123 87
Firmele ce au primit suma necesară de investire 168 15
Firmele ce au primit suma parţial 109 10
Firmele ce n-au găsit investori 675 60

Numărul
Categoria proiectelor
unităţi %
Persoane particulare 107 42
Firme particulare 71 27,8
Băncile 28 11
Risco-firmele specializate 19 7,5
Companii de acţiuni de tip deschis 23 9
Băncile comerciale 7 2,7

22
 Pentru elaborarea noilor tehnologii, multe corporaţii mari organizează în
cadrul său aşa numitele propriile fonduri de riscocapital. Sursele pentru înfiinţarea
acestor fonduri sunt alocate din bugetul acestor corporaţii. Sunt unele situaţii
negative în apariţia acestor fonduri, deoarece deseori scopurile conducerii acestor
fonduri nu coincide cu scopurile conducerii corporaţiei.
Primul fond de acest tip a apărut în firma ”Hitati” în 1983, în Japonia. Unul
din manageri a propus preşedintelui firmei să elaboreze un nou tip de utilaj
tehnologic automat pentru secţii. Însă pentru aceasta era necesar de un capital
suplimentar şi s-a hotărât de a crea un fond de riscocapital în cadrul firmei.
Aceasta a dus la ceea că s-a creat un utilaj care la rândul său a ridicat nivelul
productivităţii şi a profitului.
La suprapunerea dezvoltării businessului legat de risc, în SUA şi Japonia,
trebuie de menţionat că în SUA pentru aceasta mai bine este conjuncturată
structura socială şi economică, dar în Japonia este cu mult mai favorabilă mediului
politic; guvernul Japoniei duce o politică tradiţională a micului business, ceea ce
poate fi ca exemplu pentru guvernanţii din RM.

Implementarea în practica managerială autohtonă a proceselor de prevenire,

reducere şi eliminare a riscului managerial

Evitarea riscului. Această strategie presupune luarea acelor măsuri care să

evite riscul (pierderile nu vor avea consecinţe financiare semnificative asupra
organizaţiei). Determinarea nivelului pierderilor semnificative nu este uşor de
calculat. Asemenea determinare depinde de puterea financiară a firmei, precum şi
atitudinea antreprenorului cu privire la acceptarea riscului. Ca regulă generală, o
afacere trebuie să evite acea pierdere care nu depăşeşte o zecime din procentul

23
anual al venitului anual al unei singure pierderi şi un procent din venituri pentru
toate pierderile de acelaşi fel dintr-un an.
Pentru a evita complet riscul unicul mod este de a abandona activitatea, însă
în aşa fel se pierde beneficiul potenţial din activitate, dacă se acceptă riscul.
Reducerea riscului. Dacă un anumit risc nu poate fi evitat, cele mai multe
dintre ele pot fi apreciabil diminuate. Reducerea riscului se referă la procesul de
diminuare a frecvenţei medie a pierderilor. Strategia de reducere a riscurilor nu
elimină sursele riscului, însă diminuează impactul asupra firmei. Prezentăm unele
măsuri menite să reducă frecvenţa riscurilor:
a) Construirea unor dispozitive fizice, cum sunt: împrejmuiri de securitate,
ventilatoare de fum, etc.
b) Educaţie şi securitate a muncii atât în materie de proiectare, cât şi în materie
de utilizare a acestora (instruirea angajaţilor, antrenarea personalului în
acordarea de prim ajutor, etc.)
c) Instrumente procedurale, prin care patronii trebuie să asigure securitatea
muncii şi a mediului ambiant.

În Republica Moldova Comisia Securitatea Muncii are menirea de a cerceta

practicile şi procedeele de muncă pentru a asigura securitatea angajaţilor.
Anticiparea riscului. Chiar dacă se iau măsuri de evitare sau de reducere a
riscurilor, acestea se pot, totuşi produce. Strategia de anticipare a riscurilor
promovează autoasigurarea – acceptarea planificată a riscului pierderii. În acest caz
se constituie o rezervă de fonduri de o mărime corespunzătoare acoperirii pierderii.
Transferarea riscului. Strategiile de transferare a riscurilor sunt dependente
de folosirea asigurărilor – strategie de transfer sau de răspândire a riscului, unde o
parte din cheltuieli sunt transferate societăţii de asigurare.
Controlul financiar a riscului presupune constituirea unor rezerve care vor
putea compensa pierderile dacă acestea se produc.
Managementul de risc este definit ca fiind “planificarea, aranjarea şi
controlarea activităţilor şi a resurselor în vederea minimizării efectelor unor
evenimente neprevăzute”.

24
 El are 4 elemente principale:
1. Identificarea riscului – găsirea cauzelor posibile ce conduc la pierderi prin
metode diverse: chestionare, vizite pentru identificarea riscurilor, studiul
documentaţiei financiare, juridice.
2. Măsurarea cât mai obiectivă şi mai precisă a riscului – determinarea impactului
unei pierderi posibile asupra întreprinderii prin aprecierea frecvenţei pierderilor
şi mărimii lor posibile în relaţie cu valorile supuse riscului;
3. Prevenirea şi protecţia. Prevenirea constă în găsirea mijloacelor de a diminua
probabilitatea de realizare a accidentelor; protecţia constă în găsirea modului
prin care se realizează probabilitatea minimă de apariţie a incendiului;
4. Controlul riscului, ce constă în minimizarea efectelor adverse ale pierderii.
Asigurarea, după părerea unanimă a specialiştilor în materie, este cea mai bună
metodă de control financiar cunoscută.

25
Cap.2 CARACTERISTICA TEHNICO-ECONOMICA ŞI A
RISCURILOR A S.A.”MOLDOVAHIDROMAS”

2.1 Caracteristica de baza a organizatiei.

Societatea pe acţiuni cu denumirea de firmă:Societatea pe Acţiuni

“Moldovahidromaş” cu denumirea prescurtată S.A.”Moldovahidromaş” bazată pe
forma mixta de proprietate de stat şi privată este creată în baza şi ordinea
prevazută de Legea Republicii Moldova privind S.A. “nr.1134-XIII din 2 aprilie
19997”,”Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” nr.847-XII din
03.01.1992,de alte acte legislative ale Republicii Moldova.
Societatea a fost creată pe calea reorganizării întreprinderii de arendă Uzina
de Pompe ermetice electrice din Chişinău “Moldovahidromaş” şi centrul Tehnico-
Ştiinţific “Hidrotehnica”
Societatea este persoană juridică care îşi desfăsoară activitatea în baza
“Legii Privind Societăţile pe Acţiuni”,altor acte legislative şi a statutului
S.A.”Moldovahidromaş”.
Societatea îşi desfăsoară activitatea în corespundere cu legislaţia Republicii
Moldova,Contractul de constituire şi statutul indeplineşte obligaţiile puse in faţa ei
şi care îi revin,se bucură de drepturile legate de această activitate ,poate din numele
său să dobîndească şi să execute drepturi patrimoniale şi drepruri nepatrimoniale
personale,să fie reclamant şi pîrît în instanţa judecătorească .
Capitalul social al societăţii compus din depuneri băneşti şi patrimonice
alcătuieşte suma:51367919 (cinci zeci şi unu milioane trei sute saizeci şi şapte mii
nouă sute nouasprezece ) lei.
Capitalul social al societăţii poate fi modificat prin mărirea sau reducerea lui
în corespundere cu “Legea Privind Societăţile pe Acţiuni” şi legislaţia despre
hîrtiile de valoare şi statutul întreprinderii.

26
 Consiliul societăţii are dreptul să ia decizia pentru mărirea capitalului social
cu cel mult 30% prin mărirea valorii fixate a acţiunilor plasate şi emiterea
suplimentară de acţiuni.
Societeta formează un capital de rezervă care va constitui nu mai puţin de
15% din capitalul social prin defalcări anuale .
În asigurarea capitalului social Societatea a plasat:51234875( cinci zeci şi
unu milioane două sute treizeci şi patru mii opt sute şaptezeci şi cinci ) acţiuni
ordinare cu valoare nominală de 1,0 (un) leu şi 133044 (o sută treizeci şi trei
mii,patruzeci şi patru ) acţiuni preferenţiale cu valoarea nominală de 1,0 (un) leu.
Aspectele şi domeniile de baza ale activităţii societăţii sunt:
1. Producerea utilajului de pompe electrice şi pieselor de schimb pentru ele.
2. Efectuarea lucrărilor de proiectare şi tehnologice cu scopul desăvîrşirei
tehnologiei producţiei utilajului de pompe electrice.
3. Efectuarea lucrărilor de cercetări ştiinţifice experimental-constructive şi
tehnologice la crearea şi insuşirea producţiei în serie a pompelor ermetice şi
altor tipuri de pompe electrice,mărfurilor de larg consum,realizarea producţiei
tehnico-ştiinţifice.
4. Producerea mărfurilor de larg consum şi realizarea lor prin întreprinderile
proprii şi alte întreprinderi de comerţ.
5. Efectuarea lucrărilor şi serviciilor penru populaţie.
6. Afacerile barter cu partenerii străini in baza contractelor reciproc avantajoase.
7. Activitatea de broker.
8. Transportul-auto de pasageri şi încărcături.
9. Participarea la licitaţii,expozitii,iarmaroace şi realizarea prin ele a producţiei şi
mijloacelor valutare.
10.Acordarea de imprumuturi altor organizaţii in condiţii reciproc avantajoase.
11.Activitatea de ediţie şi reclamă.

27
 Profitul net se formează după achitarea impozitelor şi altor plăţi
obligatorii,este proprietatea societăţii şi se foloseşte în baza normativelor aprobate
de Adunarea Generală a acţionarilor.
Profitul net al Societăţii se utilizează pentru:
1. Formarea fondurilor de rezervă şi dezvoltare.
2. Formarea fondului măsurilor social-culturale şi construcţiei spaţiului locativ.
3. Plata dividentelor pe acţiuni în cazul insuficienţei profitului net procentele
obligaţionarilor se plătesc din fondul de rezervă a societăţii.

Societatea pe Acţiuni “Moldovahidromaş” nu profită în prezent de facilităţi

şi/sau susţinere statală.

Sistemul managerial al Organizaţiei

Planificarea activităţii întreprinderii.

Societeta nu a elaborat un plan de afaceri pentru anul 2001 şi 2002.Ultimul

plan de afaceri a fost elborat în anul 1998 .Acest plan de afaceri a fost elaborat în
scopul primirii unui credit în vederea procurarii unor computere moderne cu
destinaţie grafică.Acestea urmau sa fie utilizate la modernizarea secţiei de
proiectare ,prin utilizarea unor programe grafice din seria Autocad de proiectare a
utilajelor.
Ca urmare a instabilităţii mediului de activitate a întreprinderii şi a
condiţiilor pe piaţă Societatea nu elaborează strategii pe termen lung .Strategiile se
elaborează pe un termen de un an
Întreprinderea din punctul meu de vedere nu a progresat mult in privinţa
implimentării maşinelor de calcul în domeniul planificării .Deşi computerele sunt
utilizate penru editarea unor documente etc.,acestea sunt învechite moral
.Înlocuirea acestora cu unele mai moderne ar permite economisirea timpului
pierdut din cauza utilizării pachetelor de programe învechite şi a procesoarelor cu
capacităţi reduse.

28
 Organizarea Intreprinderii.
Mai jos este prezentata schema conducerii societatii pe actiuni
“Moldovahidromas”, organigrama.

Adunarea Generala Comisia de

cenzori

Consiliul Societatii

Directorul General

Diectorul Directorul Directorul Tehnic Directorul de Centrul

Economic,con Comercial productie
tehnico-
tabel sef
stiintific
Sectia Sectia Tehnica. Productia
Contabilitatea aprovizionare si
Sectia personal
completare. pompe.
Sectia Metrologie. Productia
Sectia turnatorie.
planificare si Sectia marketing si Paza
vinzari.
pronostic.
Sectia protectia militara.
mediului ambiant.
Secretariat
Grupa alimentatia
Sectia finante publica si comert.
si control. Sectia Protectia
Muncii. Sectia juridica

Sectia
sistemelor de Sectorul transport Statia testari. Sectia controlului
automatizare si auto. tehnic.
informatiei
Sectia mecanico-
Din punct de vedere morfologic
energetica. structura organizaţională
Grupa
gospodareasca
a
S.A.”Moldovahidromaş” este una ierarhică/liniară caracterizată prin faptul că
Sectorul scule. Punctul medical.
subalternul are un singur conducător.Organigrama prezentată mai sus este una
piramidală,plată.Structura organizatorică are 5 nivele .Sfera de control al
conducătorilor este largă,adică acestora se supun un numar mare de persoane.
Structura organizatorică a Societăţii este una tradiţională,clasică sau
funcţională .Departamentalizarea funcţională-este procesul de divizare a
organizaţiei în elemente separate ,fiecare din ele avînd obligaţiile sale concrete şi
clar definite .Departamentele funcţionale de bază sunt: Comerţul, Producţia,
Economia, Secţia Tehnică.Deoarece dimensiunile fiecărui departament de bază

29
sunt mari acestea au fost divizate în mai multe departamente secundare ca:Secţia
aprovizionare şi completare ,secţia tehnică,secţia producţie pompe.
Structura funcţională are ca avantaje stimularea specializării
profesionale,minimizarea dublării eforturilor şi consumului resurselor materiale în
regiunile funcţionale,imbunătăţirea coordonării în regiunile funcţionale.Ca
dezavataj apare faptul că într-o organizaţie mare ,lanţul de comenzi de la
conducător la executorul său ,la persoana care execută nemijlocit comanda ,devine
prea lung.
Echipa managerială este formată din:
 Directorul General (Top Manager);
 Directorul Economic,contabil-şef.(Manager de nivel mediu);
 Directorul Comercial (Manager de nivel mediu);
 Director Tehnic (Manager de nivel mediu);
 Director de Producţie (Manager de nivel mediu);

Toate secţiile secundare au un Şef al Secţiei,aceştia sunt Managerii de nivel

inferior , adică acei ce nemijlocit întra în contact cu personalul.
Mai jos sunt descrise obligaţiunile şi drepturile echipei manageriale ale
S.A.”Moldovahidromaş”:

Directorul General (Top Manager) este organul executiv al

S.A.”Moldovahidromas”.Directorul general se alege de adunarea generala a
actionarilor pe un termen de trei ani.Acesta se subordoneaza Adunarii generale a
Actionarilor ,iar in perioadele dintre adunari-Consiliului Societatii.

NIVELUL PROFESIONAL:Studii superioare tehnice sau tehnico-

economice,si stagiul de munca pe specialitate la posturi de conducere in domeniul
corespunzator ,nu mai mic de 5 ani.

OBLIGATIUNI DE SERVICIU.
 Administreaza in corespundere cu legislatia,privind intreprinderile de
productie (societatile),toate tipurile de activitate a intreprinderii.

30
 Organizeaza lucrul si conlucrarea efectiva a unitatilor de productie,sectiilor
si altor subdiviziuni de structura,orienteaza activitatea spre stingerea
ritmurilor inalte de dezvoltare si perfectionare a productiei,corespunderea ei
mostrelor mondiale,cresterea multilaterala a rentabilitatiimuncii,eficientei
productiei si calitatii in baza introducerii tehnicii noi,organizarii stiintifice a
muncii,productiei si administrarii,desavirsirii mecanismului economic.
 Asigura indeplinirea de catre intreprindere a planului de producere
,programeleor de inoire a ei,tuturor obligatiunilor fata de stat,Buget,Fondul
Social,Furnizori,Beneficiari si banca.
 Organizeaza activitatea economica si de productie a intreprinderii in baza
folosirii metodelor de planificare stiintifica a normativelor de
materiale,cheltuielelor financiare si de munca,atingind prin aceasta indici
tehnico-economici inalti,ridicarea multilaterala a nivelului tehnic si de
calitate a productiei,folosirea rationala si economica a tuturor resurselor.
 Etc.

Directorul general e dator sa conoasca:

 Hotaririle Guvernului R.Moldova care determina directiile activitatii
industriei.
 Hotaririle,dispozitiile,ordinile,materialele metodice si normative a organilor
superioare,privind activitatea intreprinderii.
 Profilul si particularitatile structurii intreprinderii,respectivele dezvoltari
tehnice si economice a intreprinderii.
 Ordinea de elaborare si aprobare a planurilor activitatii economico-
financiare a intreprinderii,metodelor de gospodarire si administrare a
intreprinderii,ordinea de incheiere si executare a contractelor economice.
 Relaizarile stiintei si tehnicii.
 Economia si organozarea producerii,muncii si administrarii.
 Bazele legislatiei Rep.Moldova

31
 Regulele si normele protectiei muncii,tehnicii securitatii,sanitariei de
productie si securitatii antiincendiare.

DIRECTO TEHNIC.
Directorul tehnic este conducatorul serviciilor tehnice ale intreprinderii ,care
organizeaza activitatea spre indeplinirea functiilor si scopurilor puse.
Directorul tehnic e primul loctiitor al directorului general.
Directorul tehnic se numeste si elibereaza din functie prin ordinul
directorului general al S.A.”Moldovahidromas”

Nivelul Profesional:studii superioare si stagiu de munca pe specialitate la

posturi de conducere in domeniul corespunzator-nu mai mic de 5 ani.

OBLIGATIUNI FUNCTIONALE.
 Determina politica tehnica,perspectivele de dezvoltare a intreprinderii si
caile de realizare a programelor complexe pentru toate directiile de
desavirsire,reconstructie si reutilare tehnica a productiei ,specializare si
cooperare.
 Asigura ridicarea permanenta a nivelului pregatirii productiei ,eficientei ei si a
micsorarii cheltuielelor materiale ,finante si munca pentru producere ,lucrari
(servicii) calitatea inalta a lor,siguranta si durabilitatea in corespundere cu
standardele de stat,conditiile tehnice,cerintele esteticii,folosirea rationala a
fondurilor si resurselor de productie.
 Conduce cu elaborarea planurilor perspective de dezvoltare ,reconstructie
simodernizare a intreprinderii,masurilor de lichidare a actiunilor daunatoare
ale productiei asupra mediului inconjurator,folosirea rationala a resurselor
naturale,crearea conditiilor mai favorabile ale securitatii muncii si ridicarii
culturii de productie.
 Organizeaza lucrul de diversificare a productiei ,desavirsirea si inoirea
ei,lucrarilor si serviciilor indeplinite,creare a noilor tipuri de productie tehnica
si tehnologii,de oroiectare si introducere a mijloacelor de mecanizare si

32
 automatizare a proceselor tehnologice,a utilajului special de control si
incercari de inalta productivitate,de elaborare a normativelor volumelor de
munca a articolelor si a normelor consumului de materiale pentru fabricara
lor,de introducere treptata a regimurilor de economie.
 Etc.

E DATOR SA CUNOASCA:
 Hotaririle Guvernului R.M.,care determina directiile de dezvoltare a
industriei.
 Hotaririle ,dispozitiile,ordinele,alte materiale indrumatoare si normative a
organelor superioare si altor organe,privind activitatea intreprinderii.
 Profilul ,specializarea si particularitatile structurii intreprinderii.
 Perspectivele dezvoltarii tehnice si economice a intreprinderii.
 Capacitatile de productie a intreprinderii,tehnologia productiei.
 Ordinea de elaborare a planurilor economico-financiare a activitatii
intreprinderii,metodele de gospodarire si administrare a intreprinderii,ordinea
de incheiere si executare a contractelor economice.
 Realizarile stiintei si tehnicii sin tara si strainatate din domeniu.
 Economia si organizarea productiei,muncii si administrarii.
 Bazele legislatiei R.M.
 Regulele si normele protectiei muncii,tehnicii securitatii,sanitariei de
productie si protectiei antiincendiare.

DIRECTORUL ECONOMIC-CONTABIL SEF.

Directorul economic-contabil sef ,e conducatorul serviciului economic al
intreprinderii ,care organizeaza si orienteaza activitatea acestuia spre indeplinirea
sarcinilor si functiilor sale.
Directorul economic-contabil sef se numeste si se elibereaza din functie prin
ordinul directorului general al societatii.

33
 Directorul economic-contabil sef se subordoneaza nemijlocit directorului
general.

NIVELUL PROFESIONAL: Studii superioare economice sau tehnico-

economice si stagiu in calitate de conducator a serviciilor de finante-
contabilitate,nu mai mic de cinci ani.

OBLIGATIUNI FUNCTIONALE.
 Organizeaza si desavirseste activitatea economica a intreprinderii orientata
spre sporirea eficientei si rentabiliitatii productiei,productivitatii
muncii,calitatii productiei ,reducerea cheltuielelor de productie,majorarea
beneficiului.
 Organizeaza activitatea financiara a intreprinderii orientata spre asigurarea
cu resurse financiare pentru indeplinirea programului de productie,folosirea
eficienta a fondurilor fixe si a fondurilor circulante,resurselor de munca si
economice ale intreprinderii,plata la timp conform obligatiilor in
buget,Fondul Social,furnizorilor si bancilor.
 Analizeaza evolutia situatiilor din condul curent,din conturile de
imprumut,comparativ cu limitele de cheltuieli stabilite.
 Indeplineste conducerea metodologica si coordoneaza activitatea tuturor
subdiviziunilor intreprinderii spre elaborarea planurilor dezvoltarii
economice ,biznes-planurilor bazate pe calcule,precum si a masurilor
tehnico-economice de restructurarea a intreprinderii ,masurilor de
desavirsire a metodelor economice de administrare ,dezvaluire si folosire a
rezervelor de productie.
 Asigura incasarea la timp a veniturilor ,plata conturilor furnizorilor ,plata
salariilor muncitorilor si functionarilor.
 Controleaza corectitudinea intocmirii,perfectarii si aprobarii calculelor
planurilor de cheltuieli pentru implimentarea tehnicii noi,normativelor de

34
 repartizare a veniturilor ,precum si a altor documente ce tin de activitatea
financiara a intreprinderii.
 Organizeaza introducerea sistemelor de automatizare a administrarii si a
tehnicii de calcul penru calculele economice din domeniile
planificarii,evidentei si analizei activitatii de productie.
 Executa controlul indeplinirii planurilor,financiar si creditar,planului de
realizare a productiei ,planului de beneficiu si alti indici financiari,stoparii
productiei care nu este solicitata de piata ,corectitudinea cheltuielelor
mijloacelor banesti si a folosirii in scopuri concrete a mijloacelor financiare
existente si imprumutate.
 Etc.

E DATOR SA CUNOASCA.
 Legislatia de baza a R.Moldova
 Hotaririle Guvernului R.M. care determina directiile dezvoltarii indistriei.
 Hotaririle,dispozitiile,ordinile organilor superioare si a materialelor
normative,metodice si indrumatoare privind activitatea economica si
financiara,evidenta contabila si intocmirea darilor de seama.
 Perspectivele dezvoltarii tehnice si economice ,capacitatile de productie ale
intreprinderii ,bazele tehnologiei productiei.
 Ordinea de creditare a intreprinderilor ,calcularea platilor in bugetul de stat.
 Ordinea de elaborare si aprobare a planurilor economic0-financiareale
intreprinderiii,metodele economice de gestiunie.
 Ordinea de calcul a eficientei economice a implimentarii noilor tipuri de
productie,tehnica,tehnologii,propuneri de rationalizare si inovatii,masurilor
de organizare stiintifica a muncii.
 Ordinea de incheiere si indeplinire a contractelor economice.
 Regulamentele si instructiunile privind organizarea evidentei
contabile,ordinea de indeplinire a ei,ordinea de intocmire a operatiilor si

35
 organizarea circulatiei documentelor pe sectoarele evidentiate,formele si
ordinea calcularilor financiare.
 Metodele de analiza economice a activitatii economico-financiare a
intreoprinderii ,dezvaluirea rezervelor economice interne.
 Economica si organizarea productiei,muncii si administrarii.
 Ordinea exploatarii tehnicii de calcul
 Regulele si normele protectiei muncii,tehnicii securitatii,sanitariei de
prodicti si protectiei antiincendiare.

DIRECTORUL COMERCIAL

Directorul Comercial conduce lucrul serviciilor comerciale ale

intreprinderii.Acesta se numesti si se elibereaza din functie prin ordinul
directorului general,si se subordoneaza nemijlocit ultimului.

NIVELUL PROFESIONAL: studii superioare economice sau economico-

inginerice si stagiu de munca in domeniu la posturi de conducere nu mai mic de 5
ani.

OBLIGATIUNI DE SERVICIU

 Indrumeaza activitatea economico-financiara a intreprinderii in domeniul

tehnico-material,procurarii si pastrarii materialelor ,realizarii productiei
conform contractelor incheiate desrevirii cu transport,asigurind folosirea
efectiva a resurselor materiale si financiare,micsorarea
pierderilor,accelerarea rotatiei fondurilor circulante.
 Organizeaza lucrul serviciului comercial in insusirea noilor pieti de realizare
in perspectivele cerintelor la prodctia fabricata,marketingul si reclama
intreprinderii privind cerintele solvabile.
 Organizeaza participarea serviciilor si subdiviziunilor subordonate la
elaborarea planurilor anuale si perspectivelor de producere si realizare ,de

36
 asigurare tehnico-materiala ,planurilor financiare ,precum si la elaborarea
standardelor ,privind asigurarea tehnico-materiala a calitatii
productiei,organizarii pastrarii si transportarii materiei prime,realizarii
productiei finite.
 Etc.

E DATOR SA CUNOASCA.
 Hotaririle Guvernului R.Moldova privind directiile de dezvoltare ale
industriei.
 Hotaririle,dispozitiile,ordinele si alte materiale normativesi indrumatoare a
organelor superioare,privind activitatea intreprinderii.
 Capacitatile de productie a intreprinderii ,bazele tehnologiei productiei.
 Ordinea elaborarii si aprobarii planurilor activitatii economico-financiare a
intreprinderii,ordinea evidentei si prezentarii darilor de seama privind
activitatea economica-financiara a intreprinderii.
 Organizarea asigurarii tehnico-materiale,deservirii cu transport,realizarii
productiei si alucrarilor de incarcare-descarcare.
 Ordinea de elaborare anormativelor,mijloacelor circulante,normelor
cheltuielelor de materiale.
 Bazele legislatiei R.Moldova.
 Regulele si normele pmuncii,tehnicii securitatii,sanitariei de productie si
protectiei antiincendiare.

DIRECTOR DE PRODUCTIE
Directorul de productie e conducatorul nemijlocit al subdiviziunilor
productiei de baza.Directorul de productie se numeste si elibereaza din functie prin
ordinul directorului general al S.A. “Moldovahidromas”.Directorul de productie e
subordonat direct directorului general.

37
 NIVEL PROFESIONAL:Studii superioare tehnice sau tehnico-economice si
stagiu de munca in administrarea operativa a productiei ,ori la posturi de conducere
in domeniul tehnico-ingineric nu mai mic de 5 ani.

OBLIGATIUNI FUNCTIONALE.
 Conduce lucrul de reglare operativa a proceselor de producere ,de asigurare
a fabricarii ritmice a productiei in concordanta cu contractele incheiate.
 Conduce cu elaborarea planurilor de producere si calendaristice de fabricare
a productiei la intreprindere si in subdiviziunile ei ,introduce schimbari in
ele in perioada de planificare.
 Organizeaza si ia masuri pentru respectarea procesului tehnologic si asupra
realizarii in concordanta cu normele si conditiile de calitate stabilite,cu
normele de tehnica securitatii si a masurilor de protectie a muncii.
 Organizeaza controlul operativ asupra asigurarii productiei cu documentatie
tehnica,utilaj,scule,materiale,articole de completare asupra pregatirii
productiei noi.
 Asigura evidenta operativa zilnica a producerii,a indeplinirii sarcinilor
zilnice de fabricare cantitativa siconform nomenclaturii,controlul,respectarii
normelor stabilite de rezerve a pieselor si semifabricatelor la depozite si la
locurile de munca.
 Etc.

E DATOR SA CONOASCA
 Hotaririle,dispozitiile ,ordinele organelor superioare.
 Materialele indrumatoare si normative,privind planificarea productiei si
administrarea operativa a ei.
 Perspectivele dezvoltarii intreprinderii.
 Capacitatile de productie a intreprinderii,specializarea subdiviziunilor
intreprinderii si relatiile de productie dintre ele.
 Nomenclatura productiei ,genurile de activitate (lucrari,servicii).

38
  Bazele tehnologiei productiei.
 Economica,organizarea stiintifica a muncii,producerii si administrarii.
 Bazele legislatiei muncii.
 Regulele si normele protectiei muncii ,tehnicii securitatii,sanitariei de
productie si a protectiei antiincendiare.

Analiza activităţii economico-financiare a “Moldovahidromaşina” S.A. pe anii

1999-2000

1.Analiza structurii profitului pînă la impozitare la S.A. “Moldovahidromaşina” în

anii 1999-2000
Tabelul 1
Elementele componente Anul 1999 Anul 2000
(lei) Ponderea % (lei) Ponderea %
1 2 3 4 5
1.Rezultatul din activitatea 4430019 75,275% 6369979 69,837
operaţională
2.Rezultatul din activitatea de 1310599 22,27% 2090693 22,922
investiţii
3.Rezultatul din activitatea 144517 2,456% 660506 7,242
financiară
4.Rezultatul excepţional - - - -
Total profit pînă la impozitare 5885135 100% 9121078 100%

Concluzie:
Din rezultatele calculelor efectuate se observă o scadere în anul raportat
(anul 2000) a ponderii rezultatului din activitatea operaţională în totalul
profitului.Astfel în anul 2000 ponderea Rezultatului din activitatea financiară în
profitul total alcătuia 69,837% pe cînd în anul 1999 ponderea era de 75,275%,deci
se observă o scădere cu 5,398% a ponderii Rezultatului din activitatea operaţională
în total profit în anul 2000.Valoarea 6369879 pentru Rezultatul din activitatea
operaţională sa obţinut în urma urmatoarelor operaţiuni (sunt menţionate cele mai

39
importante operaţiuni ce au adus profit sau pierderi):Astfel în anul 2000 sau
efectuat încasări băneşti din vînzări în suma de 33311573 lei,au fost efectuate plăţi
băneşti furnizorilor şi antreprenorilor în sumă de 11948917,plăţi băneşti salariaţilor
şi contribuţii pentru asigurări sociale 11312560.
Rezultatul din activitatea de investiţii in anul 2000 a suferit o creştere
neesenţială fata de anul 1999 aceasta fiind de 0,652%.S.A. în cauză a efectuat
încasări băneşti din ieşirea activelor pe termen lung in sumă de 76872 lei,a încasat
dobînzi în sumă de 22764 şi a efectuat plăţi băneşti pentru procurarea activelor pe
termen scurt în sumă de 157815.
Calculele efectuate ne arată o creştere în anul 2000 a Rezultatului din
activitatea financiară.În urma activităţii financiare S.A. în cauză a obţinut un profit
în sumă de 660560,ce reprezintă o creştere fată de anul ,precedent (1999) cînd
valoarea profitului obţinut din activitatea financiară a fost de 144517.Ponderea
rezultatului din activitatea financiară în profit total în anul 2000 a fost 7,242% cu
4,786% mai mult ca în anul 1999 S.A. a efectuat încasări banesti sub forma de
crestere si imprumuturi în sumă de 1099941.De asemenea a suferit pierderi din
cauza evoluţiei nefavorabile a cursului valutar din anul 2000,pierderi în sumă de
29410 lei.În total în anul raportat (anul 2000) profitul pîna la impozitare a crescut
cu 3235943 lei,deci cu 54,98% faţa de anul 1999.

2. Analiza factorială a Profitului operaţional în dinamică la

S.A.”Moldovahidromaşina” în anii 1999-2000

Tabelul 2

Influenţa
Abaterea asupra
Indicatorii Anul 1999 Anul 2000
+/- profitului
+/-

1 2 3 4 5

40
 Profit Brut 13222213 21473717 +8251504 +8251504

Alte venituri
4322487 7238549 +2916062 +2916062
operaţionale

Cheltuieli comerciale 411453 3440548 +3029095 -3029095

Cheltuieli generale şi
5016001 8230121 +3214120 -3214120
administrative

Alte cheltuieli
10603289 7755653 -2847636 +2847636
operaţionale

Total profit din

1513957 9285944 7771987 7771987
activitatea operaţionala

Concluzii:

În urma analizei factoriale a Profitului operaţional la S.A.

“Moldovahidromaşina” putem face urmatoarele concluzii.
Se observă o creştere a profitului din activitatea operaţională (în anul 2000)
cu 7771987 lei fată de anul 1999,perioada în care profitul din activitatea
operaţională constituiă 1513957 ceia ce alcătuieşte doar 16,3% din profitul
activităţii operaţionale din anul 2000.
Această creştere a fost influenţată de un şir de factori,printre care:
 Alte venituri operaţionale –se observă o creştere a indicatorului dat cu
2916062 (de la 4322487 în anul 1999 la 7238549 în 2000).Asupra creşterii
indicatorului în cauză a influentat cel mai puternic creşterea veniturilor din
vînzarea altor active curente,venituri,venituri care au crescut cu 3047785 (de la
3403866 în anul 1999 la 6451651 în anul 2000)
O influenţă negativă asupra profitului din activitatea operaţională a avut
creşterea cheltuielelor comerciale în anul 2000 cu 3029095 ( de la 411453 în anul
1999 la 3440548 în 2000).Cele mai importante cheltuieli comerciale efectuate în
anul de gestiunie ,cheltuieli ce au determinat valoarea sporită a indicatorului în
cauză (3440548) sunt:cheltuielele de transport privind desfacerea valoarea cărora

41
este 152160 în anul 2000 pe cînd în anul 1999 valoarea cheltuielelor de transport a
fost 76723.De asemenea au crescut şi cheltuielele privind reclama de la 2355 în
anul 1999 la 31078 în anul 2000.Însa ponderea cea mai mare, 69,4% din cheltuiele
comerciale totale îi revine cheltuielelor privind returnarea şi reducerea preţurilor la
mărfurile vîndute care în anul 2000 au atins o valoare de 2388764 (compară cu 200
în anul 1999) deci au suferit o creştere cu 2388564.
Negativ a influenţat şi creşterea Cheltuielelor generale şi administrative
.Ultemile au crescut cu 3214120 (de la 5016001 în anul 1999 la 8230121 în anul
2000).
În cadrul cheltuielelor generale şi adminsistrative cele mai importante
creşteri leau suferit următorii indicatori:reparaţia mijloacelor fixe au crescut de
4,05 ori în anul 2000 (valoarea fiind de 616058) faţă de anul 1999 avînd o valoare
de 121953.
Pozitiv a influenţat scăderea în anul 2000 a altor cheltuieli operaţionale cu
2847636 de la 10603289 în anul 1999 la 7755653 în anul 2000.Cele mai
importante scăderi leau suferit cheltuielele aferente plăţii dobînzilor pentru credite
şi împrumuturi care au scăzut cu 374352.

3. Analiza factorială a Randamentului Mijloacelor fixe la

S.A.”Moldovahidromaşina” în anii 1999-2000 prin metoda diferenţelor
absolute.

Date iniţiale pentru analiza factorială a Randamentului.

Tabelul 3

Indicatorii Anul 1999 Anul 2000

1.Vînzari Nete 38733024 54752282

2.Valoarea medie anuală a 96537949 93157838

42
 Mijloacelor Fixe

3.Valoarea medie anuală a

66471940 66115120
Maşinelor şi Utilajelor

Analiza Randamentului:
Tabelul 4

Inclusif sub influenta

factorilor
Anul Anul Abaterea Randame
Indicatorii Ponderii
ntului
1999 2000 +/- Masinelor
masinelor
si
si
utilajelor
utilajelor.
1.Randamentul
mijloacelor fixe (lei la 0,40 0,58 +0,18 0,011 0,178
1000 lei MF)

2.Ponderea maşinelor si
0,69 0,71 +0,02
utilajelor in MF.

3.Randamentul maşinelor
şi utilajelor (lei la 1000 0,58 0,83 +0,25
lei MF.)

Concluzie:
In urma analizei efectuate se observă o creştere în anul 2000 a
Randamentului mijloacelor fixe cu 0,18 de la 0,40 (lei la 1000 lei MF) în anul
1999 la 0,58 (lei la 1000 lei MF) în anul 2000.Această creştere a fost determinată
de evoluţia pozitivă a doi factori de influenţă:Ponderea Maşinelor şi utilajelor
(M.U.) în Mijloacele fixe (M.F.) şi Randamentul M.U.
În anul 2000 Ponderea M.U. în M.F. a crescut cu 0,02%,de la 0,69 în anul
1999 la 0,71 în anul 2000.Sub influenţa acestui factor Randamentul M.F. a crescut
cu 0,011 lei la 1000 lei M.F.
Următorul factor ce a determinat creşterea în anul 2000 a Randamentului
M.F.,este Randamentul M.U..Acesta a crescut în anul 2000 cu 0,25,de la 0,58 în

43
anul 1999 la 0,83 în anul 2000.Influenţa acestui factor asupra Randamentului M.F.
este pozitivă,deci a influenţat asupra Randamentului M.F. crescînd cu 0,178.
Faptul că ponderea M.U. nu sa modificat foarte mult în anul 2000 iar
Randamentul M.U. a crescut considerabil (43,10% fata de anul 1999) ma face să
concluzionez fie procurarea unor utilaje mai eficiente ,fie ridicerea eficienţei
utilizării echipamentelor (Maşinelor şi utilajelor) existente în vînzare.Consultarea
raportului financiar pentru anul 2000,şi anume a paragrafului 1.2 “Active
Materiale” din capitolul “Existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung” [pag.7-8
“Raportul financiar”] arată întrarea de maşini şi utilaje (în anul 2000) în valoare de
290801.

4.Analiza structurală a consumurilor şi cheltuielelor a S.A.

“Moldovahidromaşina” pe elemente pentru anii 1999-2000
Tabelul 5
Anul 1999 Anul 2000 Abater Ritmul
Elemnte economice Ponder Ponder ea abs. cresteri Sporul
(lei) (lei)
ea % ea % +/- i
1 2 3 4 5 6 7 8

1.Consumuri si
8551935 64,85 21295741 19,07 -6422361 24,9 -75,09
cheltuieli materiale

2. Consumuri si
cheltuieli privind 3673612 27,86 6681684 59,83 +3008072 181,88 +81,88
Retribuirea muncii

1 2 3 4 5 6 7 8

3. Defalcari pentru
26127 0,198 291839 2,61 +265712 1117,001 +1017,001
As.Soc.

4. Uzura mijloacelor
273078 2,07 546794 4,896 +273716 200,23 +100,23
fixe.

5. Alte consumuri si
661903 5,02 1517204 13,59 +855301 229,22 +129,22
cheltuieli

Total 13186655 100% 11167095 100% -2019560

44
Concluzii:

Analiza datelor obţinute permite efectuarea următoarelor concluzii.Se

observă o micşorare atît valorică cît şi procentuală a consumurilor şi cheltuielelor
materiale în anul 2000.Astfel valoarea acestora în anul 2000 a fost 2129574,iar
ponderea în totalul consumurilor şi cheltuielelor a fost 19,07%,pe cînd în anul
1999 valoarea acestora a fost 8551935,iar ponderea 64,85%.Deci consumurile şi
cheltuielele materiale în anul 2000 la S.A. “Moldovahidromaşina” au scăzut cu
6422361,înregistrînd astfel un spor negativ de –75,09%.Datele obţinute sunt în
concordanţă cu concluziile efectuate la Randamentul M.F..Deci volumul producţiei
a crescut în anul 2000 acesta fiind 30953226 (în anul 1999 V.P. a fost=22304292)
consumurile şi cheltuielele materiale sunt mai mici ca în 1999 ceia ce presupune o
eficienţă mai înaltă a funcţionării utilajului,sau/şi utilizarea unor materii prime mai
ieftine.
Consumurile şi cheltuielele privind Retribuirea muncii au crescut în anul
2000 cu 3008072,valoarea acestora fiind 3673612 în anul 1999 şi 6681684 în anul
2000.Sporul consumurilor şi cheltuielelor privind R.M. a fost +81.88.A crescut şi
ponderea indicatorului în cauză în cadrul consumurilor şi cheltuielelor totale
aceasta fiind 59,83% în anul 2000,iar în anul 1999 ,-27,86%.
Creşterea consumurilor şi cheltuielelor privind retribuirea muncii se observă
în creşterea considerabilă a salariului mediu lunar urmărită între anii
analizaţi.Astfel în anul 1999,salariul mediu lunar pe S.A. era 631,8 lei,iar în anul
2000 acesta a atins valoarea de 1202,8 lei,deci a crescut cu 90,3%.Creşterea
consumurilor şi cheltuielelor privind retribuirea muncii nu este influenţată de
creşterea numărului scriptic al personalului industrial productiv care a crescut în
anul 2000 doar cu 13 persoane (în anul 1999 numărul scriptic a personalului a fost
679 pers.)
Cea mai considerabilă creştere au suferit-o Contribuţiile pentru asigurări
sociale care au avut un ritm de creştere de 1117,001%.

45
 Se observă de asemenea şi o creştere a uzurii M.F..Uzura M.F. a crescut în
anul 2000 cu 273716,sporul fiind de 100,23%.Valoarea Uzurii în anul 1999 a fost
273078 iar în anul 2000 de 546794.

Consumurile la un leu Vînzări Nete

Cons.la 1 leu VN2000=(33278565/54752282)*100%=60,70 bani/leu

Cons.la 1 leu VN1999=(25510811/38733024)*100%=65,86 bani/leu

Calculele ne arată o scădere în anul 2000 a consumurilor la un leu vînzări

nete faţă de anul 1999.Astfel în anul 2000 consumurile la un leu vînzări nete au
fost de 60,78 bani/leu pe cînd în anul 1999 acest indicator avea valoarea de 65,86
bani/leu.Scăderea acestui indicator în anul 2000 în mod direct influenţează asupra
creşterii profitului.

5.Analiza Rentabilităţii la S.A.”Moldovahidromaşina” în anii 1999-2000.

Rvinzarilor2000=(21473717/54752282)*100%=39,22%
Rvinzarilor1999=(13222213/38733024)*100%=34,14%
Consum la leu VN2000=1- Rvinzarilor2000=0,608
Consum la leu VN1999=1- Rvinzarilor1999=0,659
Analiza Rentabilităţii Economice.

Date iniţiale pentru analiza factorială a Rentabilităţii economice:

Tabelul 6

Indicatori Anul 1999 Anul 2000

Vînzări nete(lei) 38733024 54752282

Profit pînă la impozitare(lei) 3263937 4939692

46
 Valoarea medie an a
89001414 90370909
activelor(lei)

Calculul influenţii factorilor asupra Rentabilităţii economice la

S.A.“Moldovahidromaşina” în anii 1999-2000.

Tabelul 7

Indicatorii Anul Anul Abatere Inclusiv din cauza

1999 2000 a +/-
Numarul de Rentabilitate
rotatii a productiei

Reconomica (%) 3,667 5,466 1,799 1,475 0,363

Numarul de 0,435 0,605 0,175

rotatii (unit)

Rproductiei(%) 8,426 9,021 0,595

Concluzie:
Calculele ne arată o creştere în anul 2000 a Rentabilităţii economice .În anul
2000 aceasta a atins valoarea de 5,466 % (în anul 1999 valoarea
Reconomice=3,667) deci a suferit o creştere cu 1,799%.Această creştere înseamna
o majorare a eficienţei utilizării activelor.
Asupra creşterii Reconomice au influenţat factorii:Numarul de rotaţii şi
Rentabilitatea producţiei.
Numarul de rotaţii a crescut în anul 2000 cu 0,175 (unit),creştere ce a
determinat o majorare a Rentabilităţii economice cu 1,475.Influenţa acestui factor
fiind cea mai importantă, determinînd 81,98% din creşterea Rentabilităţii
economice.

47
 Rentabilitatea producţiei a crescut în anul 2000 cu 0,595.Influenţa acestui
factor asupra R.economice a fost de 0,363%.Rentabilitatea producţiei în anul 2000
a atins valoarea de 9,021%.

Dinamica şi Îndeplinirea planului productivităţii muncii la

S.A.”Moldovahidromaşina” în anii 1999-2000.
Tabelul 8

Abaterea
Indicatorii Anul 1999 Anul 2000
+/-

1 2 3 4

1.Volumul producţiei fabricate în preţuri

25237 39989 +14752
comparabile.(mii lei)

2.Numărul mediu scriptic de salariaţi 1239 1015 -224

3.Numărul mediu scriptic de muncitori 829 662 -167

4.Numărul total de om ore lucrate de

596,5 720,1 +123,6
toţi muncitorii

5.Productivitatea muncii medii anuale

20368,85 39398,03 19029,18
pe un salariat*

6.Productivitatea muncii medii anuale

30442,702 60406,34 29963,64
pe un muncitor**

7.Productivitatea medie pe oră a unui

42,31 55,53 13,22
muncitor.***

*Productivitatea muncii medii anuale pe un salariat=Volumul producţiei fabricate în

preţuri comparabile/Numărul mediu scriptic de salariaţi=1/2 (in cadrul tabelului de mai sus)
**Productivitatea muncii medii anuale pe un muncitor=Volumul producţiei fabricate
în preţuri comparabile/Numărul mediu scriptic de muncitori=1/3 (în cadrul tabelului de mai sus)
***Productivitatea medie pe oră a unui muncitor=Volumul producţiei fabricate în
preţuri comparabile/Numărul total de om ore lucrate de toţi muncitorii=1/4 (in cadrul tabelului
de mai sus)

48
 Concluzie:

Analiza efectuată ne arată o creştere a productivităţii muncii la

S.A.”Moldovahidromaşina” în anul 2000.Astfel,productivitatea muncii medii a
unui salariat a crescut în anul 2000 cu 19029,18 lei (de la valoarea de 20368,85 în
anul 1999 la 39398,03 în anul 2000).
A crescut şi productivitatea muncii medii a unui muncitor,aceasta atingînd în
anul 2000 valoarea de 60406,34 lei ce este cu 29963,64 lei mai mult ca în anul
1999 cînd productivitatea muncii medii a unui muncitor a fost egală cu 30442,702.
Productivitatea medie pe oră a unui muncitor a crescut cu 13,22 lei de la
42,31 lei în anul 1999 la 55,53 lei în anul 2000.
O importanta asupra creşterii productivităţii muncii medii a unui muncitor a
fost marirea numărului de ore lucrate .Astfel în anul 2000 în total sau lucrat 720,1
ore (nr.de ore lucrate to toti muncitorii) ce este cu 123,6 ore mai mult ca în anul
1999 (Nr.total de ore lucrate în 1999=596,5).Creşterea numărului de ore lucrate
alături de micşorarea numărului mediu scriptic de muncitori a dus la creşterea
numărului de ore lucrate de un muncitor în anul 2000 cu 0,36.Acest fapt combinat
cu realizarea unei proporţii optime între personalul productiv şi cel neproductiv a
dus la creşterea productivităţii muncii.
Însa cele menţionate mai sus nu înseamnă că întreprinderea nu dispune de
rezerve pentru creşterea eficienţei utilizării factorului uman.Rezervele pot fi găsite
şi în acest scop vom efectua analiza factorială a productivităţii muncii.

Wsal=(VP*Nmunc.)/(Nsalariati*Nmunc.)=(Nmunc/Nsalariati)*(VP/Nmunc.)

Relaţia de mai sus este ecuaţia factorială pentru calculul productivităţii

muncii medii a unui salariat utilizată la efectuarea analizei factoriale a
productivităţii muncii.

49
 Deoarece în relaţia de mai sus se observa legatura multiplicativă între
factorul calitativ (Wmunc) şi factorul cantitativ (Ponderea munc./salariaţi.) vom
folosi metoda diferenţelor absolute.
Pentru determinarea influenţei factorului cantitativ asupra modificării
indicatorului rezultativ trebuie:

 Abaterea absolută pe acest factor (cantitativ) s-o inmultim cu marimea de bază

(anul 1999) a factorului calitativ.
 Trebuie abaterea absolută a factorului calitativ de inmultit cu marimea efectivă
(anul 2000) a factorului cantitativ.

Calculul Influenţei factorilor asupra productivităţii muncii a salariaţilor la

S.A.”Moldovahidromaşina” în anii 1999-2000.
Tabelul 9

Inclusiv din cauza

Anul Anul Abatere Structura
Productivita
Indicatorii tea muncii
1999 2000 a abs.+/- personalulu
medii a unui
i
muncitor.

1.Productivitatea muncii
20368,85 39398,03 19029,18 -514,48 +19542,29
medii a unui salariat (lei)

2.Ponderea muncitorilor in
66,91 65,22 -1,69
totalul salariatilor* (%)

3.Productivitatea muncii
30442,702 60406,34 29963,64
medii a unui muncitor (lei)

*Ponderea muncitorilor in totalul salariatilor =Nmunc./Nsalariati.

Concluzie:

În urma calculelor efectuate putem face urmatoarele concluzii.Întreprinderea

dispune de rezerve de creştere a productivităţii muncii acestea materializînduse în
primul rînd în numărul mediu scriptic al muncitorilor sau mai corect în ponderea
muncitorilor în cadrul salariaţilor.Calculele ne arată că în urma micşorării ponderii
50
muncitorilor în totalul salariaţilor cu 1,69%-de la 66,91% în anul 1999 la 65,22%
în anul 2000-productivitatea muncii medii a unui salariat sa micşorat cu 514,48 lei.
Pozitiv asupra productivităţii muncii medii a unui salariat a influenţat
creşterea în anul 2000 a productivităţii muncii medii a unui muncitor .Aceasta a
crescut în anul 2000 cu 29963,64 faţă de anul 1999 cînd valoarea indicătorului în
cauză era 30442,702.
Productivitatea muncii medii a muncitorilor poate fi crescută fie prin
majorarea volumului producţiei fără creşterea concomitentă a numărului mediu
scriptic de muncitori,fie prin menţinerea volumului producţiei la un nivel constant
şi micşorarea numărului mediu scriptic de muncitori sau prin modificarea
concomitentă corespunzatoare a ambelor.În cazul analizat a avut loc a treia
variantă şi anume a crescut (în anul 2000) volumul producţiei fabricate cu 14752
mii lei şi sa micşorat numărul mediu scriptic de muncitori cu 167 muncitori,însă a
crescut numărul total de ore lucrate de aceşti muncitori.
Creşterea volumului producţiei fabricate poate fi atribuită randamentului
sporit a mijloacelor fixe în anul 2000 [ Tabelul 4 ] care a crescut în perioada
menţionată cu 0,18 lei/1000 lei MF,creştere influenţată de majorarea
Randamentului maşinelor şi utilajelor cu 0,25lei/la mie lei MU determinată de
introducerea unor utilaje mai eficiente şi/sau de utilizarea mai intensă a maşinelor
şi utilajelor deja existente ce se observă în creşterea uzurii Maşinelor şi utilajelor.

2.2. Analiza riscurilor antreprenoriale a S.A.”Moldovahidromas”

In subcapitolul I a capitolului II a prezentei lucrari am enumerat aspectele si

domeniile de baza ale activitatii societatii.Desigur ca,principala activitate totusi

51
este producerea utilajului de pompe elctrice si a pieselor de schimb pentru ele si
anume aici,in cadrul acestei activitati apar majoritate riscurilor importante din
punct de vedere a efectelor negative asupra organizatiei,insa si celelalte domenii
de activitate nu sunt lipsite de pericolul manifestarii riscurilor in procesul
desfasurarii acestora.
Producerea,este un proces complex,constituit dintr-un sir de activitati
interdependente fiecare din acestea reprezentind o sursa de riscuri potentiale.
Desfasurarea procesului de productie este precedata de astfel de activitati:
aprovizionarea, depozitarea, incheierea contractelor, transferuri de bani,etc.
In acelasi timp existenta organizatiei este asigurata de indeplinirea celor 4
functii ale managementului: planificarea, organizarea, motivarea, controlul.
Indeplinirea ineficienta a oricareia din acestea in viziunea mea este la fel
echivalenta cu supunerea intregii organizatii (daca aceasta este abordata sistemic)
unor riscuri, unor consecinte negave.
De asemenea trebuie sa tinem cont de faptulca aproximativ 90% din
productia societatii pe actiuni este destinata exportului. Faptul ca intreprinderea isi
exporta productia presupune posibilitatea aparitiei unor riscuri comerciale sau a
unor riscuri din sfera comertului international.Pe plan local,adica pe teritoriul
Rep.Moldova situatia nu este diferita.Si aici factorii mediului exterior ca: situatia
politica, nivelul minim al salariilor, deciziile neasteptate ale guvernuluii,
consumatorii, factorii de forta majora, impozitele, taxele vamale ,etc.,pot influenta
negativ asupra organizatiei. Insa acestea pot reprezenta si avantaje pentru
intreprinere. Pe noi insa ne intereseaza doar domeniul riscurilor carora este supusa
intreprinderea .
Deci,atit factorii mediului intern reprezinta surse de riscuri potentiale cit si
factorii mediului extern. In aceste conditii intreprinderea trebuie sa dea dovada de
spirit de antreprenor pentru a depasi dificultatile , pericolele, crizele, etc.
Situatia S.A.”Moldovahidromas” nu este insa una complet disperata si
“pisimista”. Intreprinderea are un avantaj. Nomenclatorul productiei intreprinerii

52
 este unul variat.Mai jos este prezentat planul de producere in nomenclatura a
S.A.”Moldovahidromas” pe anul 2002.

Planul de producere in nomenclatura a S.A.”Moldovahidromas” pe anul 2002.

Denumirea Indicatorului Unit de mas. Planul anului 2002

Pompe centrifuge Buc. 3843
Inclusiv:
-Chimice si speciale Buc. 1528
-Pompe submersibile Buc. -
-Pompe de suspensie Buc. 315
-Pompe de fecalii Buc. 400
-Pompe circulare Buc. 1600
-Pompe de uz casnic Buc. 1300
Productia marfa Mii lei. 46700

Planul de producere in nomenclatura a S.A.”Moldovahidromas” pe anul 2001.

Nr. Indicatorii economici Unit de Anul 2001

d/o mas. Plan Efectiv
1 Pompe ermetice electrice Buc. 3002 2476
Inclusiv:
-chimice si speciale -“- 1421 1260
-de suspensii -“- 261 154
-de fecalii -“- 410 322
-submersibile -“- 10 -
-circulare -“- 900 740
Dupa cum vedeti din tabelul de mai sus ,ponderea pompelor de uz casnic cu
care S.A.”Moldovahidromas” este cunoscuta in rindul populatiei,reprezinta doar
14,47% din numarul total de pompe fabricate la intreprindere .Cea mai mare
pondere ii revine pompelor circulare –17,80% si pompelor chimice si speciale-
17,00%.Anume astfel de pompe ca pompele chimice ,pompele de fecalii,pompele

53
circulare,pompele de suspensie si reprezinta unul din avantajele intreprinderii
,deoarece producerea acestora cere pregatire si calificare .Anume practica
intreprinderii in domeniul fabricarii a astfel de pompe alaturi de posedarea tuturor
certificatelor de calitate,deservirea si repararea ieftina,spre deosebire de cea a
pompelor concurentilor intreprinderii pe piata internationala ,ii ofera
S.A.”Moldovahidromas” un avantaj concurential care intr-o anumita masura
protejeaza intreprinderea de riscul incapacitatii realizarii productiei (in orce caz a
unei parti a productiei).
Insa, acesta va fi pierdut in viitor daca intreprinderea nu-si va moderniza
utilajul care in mediu are o vechime de 20 de ani .
Un alt risc caruia este supusa S.A.”Moldovahidromas” este posibilitatea
scurgerii informationale .Intreprinderea dispune de taine comerciale materializate
in inovari, in cunostinte acumulate pe parcursul intregii activitati a acesteia ,in
proiecte si chite ale pompelor si detaliilor acestora,in proceduri de asamblare si
fabricare a pompelor.Daca acestea vor fi pierdute ,nimic nu-I va mai impiedica pe
concurenti sa produca pompe de aceiasi calitate si/sau cu aceieasi parametri de
functionare , intretinere.
Activind pe plan extern,adica exportind marea parte a productiei sale,
S.A.”Moldovahidromas” este supusa si riscului valutar.In conditiile actuale in care
cursul de schimb al leului fata de dolar SUA, si/sau alte valute fluctuiaza
permanent ,intrprinderea este intr-o pozitie vulnerabila.
Un risc de origine interna ,adica adica ce provine din mediul intern al
organizatiei, este posibilitatea declansarii unei greve.Aceasta situatie si respectiv
acest risc este in strinsa corelatie cu citeva variabile ale mediului extern si anume:
nivelul minim al salariului,rata somajului,etc.Acest risc este cauza intreruperii
activitatii , ce desigur ca nu reprezinta o situatie favorabila.
Desigur ca rar se intimpla ca toate aceste riscuri sa loveasca,sa afecteze
intreprinderea concomitent.Insa in orce moment intreprinderea este amenintata de
acestea .In orce clipa,organizatia ar trebui sa tina cont de consecintele negative ce
pot apare ca rezultat al maifestarii acestor riscuri.Referitor la ceia ce priveste

54
modul in care aceste riscuri influenteaza asupra organizatiei si la metodele de
minimizare a acestor riscuri utilizate de catre intreprinderea in cauza si in acela-si
timp la metodele de minimizare recomandate si utilizate in practica internationala
(vezi.Cap.III).
Deci sa enumeram din nou toate riscurile carora este supusa
S.A.”Moldovahidromas”:
 Riscul valutar;
 Riscul intreruperii procesului de productie;
 Riscuri comerciale (proprii comertului international);
 Riscul scurgerii informatiei;
 Riscul daunelor fizice;
 Riscul insolvabilitatii;
 Incapacitatea realizarii productiei;
 Riscuri legate de subetapele procesului de productie;
 Riscuri provenite din indeplinirea incorecta a celor 4 functii ale
managementului.

3.1 Dificultăţile S.A.”Moldovahidromaş” în legătură cu riscurile

antreprenoriale.

Piaţa! Aceasta este cea mai importantă notiunie într-o economie de piaţă şi
pentru economiile în tranziţie.Piaţa este definită ca instituţia prin intermediul

55
căreia cumpărătorii şi vînzătorii interacţionează şi se angajează în schimburi.
(“Principles of Economics”,Ed.II,Karl E.Case/Ray C.Fair).însă cît de paradoxal nu
ar pare ,anume piaţa ,sau mai corect situaţia de pe piaţă reprezintă un risc şi o sursă
de dificultăţi pentru S.A.”Moldovahidromaş” .În activitatea sa întreprinderea în
cauză joacă rolul atît de cumpărărtor cît şi de vînzător.Întreprinderea procură
materie primă şi materiale energetice (resurse),etc.,şi în acelaşi timp utilizează
aceste resurse pentru a-şi îndeplini misiunea ,adică pentru a produce pompe ,care
în fine sunt vîndute clienţilor.Întreprinderea este supusă riscurilor şi atunci cînd
joacă rolul de cumpărător şi atunci cînd joacă rolul vînzătorului.Însă indiferent de
rolul pe care îl joacă,tot timpul între ei (întreprinderea în cauză ) şi cealaltă parte
se află piaţa.
Situaţia curentă de pe piaţa caracterizată de instabilitatea economică a
ţărilor C.S.I., de creştere a preţurilor la petrol .de inrăutăţire a relaţiei între S.U.A.
şi Rusia în legătură cu oţelul ,toate afectează în sens negativ,îngreunează
activitatea S.A.”Mioldovahidromaş”.
Producţia întreprinderii este utilizată într-un număr variat de industrii ca spre
exemplu:
 Electroenergetică;
 Industria petrolieră;
 Indusria gazului;
 Metalurgia neagră în general;
 Etc.

Diapazonul domeniilor ce utilizează producţia S.A.”Moldovahidromaş” în

realitate este mult mai mare .Domeniile menţionate mai sus nu sunt
reprezentative,ci au fost enumerate doar pentru a crea o imagine generală
.Observaţi că printre aceste domenii sunt prezente şi Industria petrolieră şi
Metalurgia neagră în general.În raport cu aceste domenii de utilizare ,pompele
întreprinderii în cauză sunt bunuri complimentare,adică dacă creşte preţul la petrol
sau la metal,scade cererea la utilajul utilizat la extragerea sau producerea

56
metalului.Astefel de utilaj sunt pompele întreprinderii ,şi ca urmare cererea la
aceste pompe se micşorează.Deci în legătură cu situaţia curentă de pe piaţă,
întreprinderea nimereşte într-o situaţie dificilă.Micşorarea cererii la producţia
întreprinderii rezultă în scăderea volumului de producţie, ceia ce desigur că
influenţează negativ asupra veniturilor întreprinderii, asupra rentabilităţii şi altor
indiocatori economici.Această situaţie combinată cu o altă realitate a întreprinderii
şi anume cu prezenta datoriilor îngreunează şi mai mult activitatea întreprinderii pe
acţiuni şi direcţionează strategiile şi deciziile spre acelaşi scop final-supravieţuirea.
Ultimii trei ani,au fost caracterizaţi de o creştere a volumului vînzărilor în
ţările C.S.I. de 2,5 ori ,ceia ce în sine reprezintă un avantaj şi un succes pentru
întreprindere .Însa această creştere a rezultat în suprasăturarea pieţii C.S.I. cu
producţia S.A.”Moldovahidromaş”,iar finalitatea acestei creşteri este situaţia
actuală.
S.A.”Moldovahidromaş” exportă aproximativ 90% din producţia sa în ţările
C.S.I.Însă totuşi 10% sunt exportate şi în alte ţări: Romania,Ungaria,Cehia, Iran,
Emiratele Arabe, Cuveit, Grecia, Geramnia, Italia, Japonia.Ultimii trei sunt
monopolisti pe piaţa sa ,astfel pătrunderea pe aceste pieţi fiind practic
imposibilă.Aceasta desigur că este un dezavantaj pentru întreprindere,deoarece
este pierdută o piaţă potenţială.
In rolul său de vînzător,înreprinderea livrează ,vinde producţia sa
cumpărătorilor şi/sau clienţilor săi.În legătură cu acest rol şi cu activitatea
specifică îndeplinirii rolului dat ,întreprinderea este supusă riscurilor şi respectiv
dificultăţilor provenite din aceste riscuri.Printre riscurile ce provin sau au ca
origine actul de vînzare putem menţiona:
 Riscul neacceptării producţiei din cauza calităţii;
 Riscul neachitării producţiei;
 Riscul distrugerii totale sau parţiale a producţie la transportare;
 Riscul pierderii producţiei la transportare;
 Riscul dublei impozitări;
 Riscul apariţiei dificultăţilor vamale;

57
  Şi altele.

Toate acestea crează dificultăţi pentru întreprindere ,şi anume acestea

(dificultăţile) vor fi analizate în continuarie.

Riscul neacceptării producţiei din cauza calităţii.Dificultăţile create de

acest risc sunt evidente.Întreprinderea nu-şi poate realiza producţia din cauza
necorespunderii calităţii producţiei standardelor cerute de piaţă ,de cumpărător.În
prezent,producţia S.A.”Moldovahidromaş” este certificată de firma rusă
“NASTHOL” .Anume din această cauză producţia întreprinderii este recunoscută
doar de către ţările C.S.I.Pătrunderea pe alte pieţe ,sau menţinerea poziţie deţinute
pe aceste pieţe externe ,ca spre exemplul pieţile Romaniei,Ungariei ,Emirateleor
Arabe,etc.,cere certificarea producţiei în baza standardelor ISO.Situaţia însă se
înrăutăţeşte si mai mult din cauza faptului că ,ţarile C.S.I. au inceput şi ele deja sa
ceară corespunderea producţiei standardelor ISO.Din această cauză ,piaţa ţarilor
C.S.I ,o piaţă relativ stabilă în sensul cererii si potenţialului de absorbţie a
producţie S.A.”Moldovahidromaş” este pusă în pericol.Obţinerea certificatelor de
conformitate a producţiei standardelor ISO este o procedură complexă şi
costisitoare .Iar lipsa disponibelului de lichidităţi nu-i permite societăţii pe acţiuni
în cauză să implimenteze aceste standarde într-un termen scurt.

Riscul neachitării producţiei.Neachitarea producţiei echivalează pentru

întreprindere cu incapacitatea achitării salariior ,impozitelor,facturilor,cu
incapacitatea realizării unei noi comenzi. Deci, din acest risc rezulă incapacitatea
agenţilor economici de a-şi onora obligaţiunile financiare faţă de partenerii săi.
Consecinţele şi dificultăţile ce apar în urma neachitării producţiei de către
cumpărător de fapt nu au un caracter specific societăţii pe acţiuni în cauză.Acestea
sunt aceleaşi pentru orce întreprindere ce se confruntă în activitatea sa cu astfel de
riscuri.Raportul privind rezultatele financiare pentru anul 2000,conţine cifra de
9026406 lei în cîmpul “creanţe aferente facturilor comerciale la finele perioadei de

58
gestiunie curente” şi cifra de 19825577 lei în cîmpul “creanţe aferente facturilor
comerciale la finele anului de gestiunie precedent”.Deci în anul 1999
întreprinderea a avut creanţe comerciale în suma de 19825577 lei.Această suma
alcatuieşte 51,18% din valoarea indicatorului vînzărilor nete pentru anul 1999 care
a fost 38733024.În anul 2000 situaţia a fost diferită.Creanţele aferente facturilor
comerciale în anul 200 au fost în sumă de 9026406 lei,din acestea 1433639 lei
aveau termenul expirat cu mai mult de un an.Vînzarile nete în naul 2000 au fost în
sumă de 54752282 lei.Deci,în anul 2000 creanţele comerciale au alcatuit doar
16,49% din valoarea indicatorului vînzarilor nete .Acestea au scăzut cu 34,69% în
anul 2000.Aceste cifre materializează şi demonstrează tendinţa menţionată mai sus
de stabilizare şi încheiere a contractelor cu un caracter mai real ca în anii
precedenţi.

Riscul distrugerii totale sau parţiale a producţiei la transportare.

Dificultăţile create întreprinderii de acest risc sunt impotetice.Pîna în prezen
întreprinderea nu a suferit în urma pierderii şi/sau distrugerii totale sau parţiale a
producţiei de către transportator.Nu au fost nici cazuri de forţă majoră .Referitor la
problemele şi dificultăţile create de acest risc nu se poate de vorbit mult deoarece
acestea (dificultăţile) sunt materiale şi respectiv evidente.Spre deosebire de alte
cazuri în care este vorba de datorii,de răspundere juridică,etc.,în care obiectul ce
reprezintă nucleul sau centrul de cristalizare a dificultăţilor - determinate de
situaţie care conţine în sine riscurile cărora este supusa întreprinerea- este unul
imatrial şi/sau juridic,în cazul riscului perderii şi/sau distrugerii totale sau parţiale a
producţiei,obiectul ce reprezintă centrul de cristalizare a dificultăţilor ,este unul
material,pur material.Aceasta este marfa pierdută .Deşi este evident cî şi într-un
caz şi în altul este vorba de valoare ,de bani (indiferent de obiectul întruchipării
acestei valori).
La această temă se poate de vorbit mult mai mult daca vom analiza metodele
de minimizare recomandate şi cele utilizate de întreprinderea în cauză.Aceasta însa
este obiectul subcapitolului următor.

59
 În continuarie vom analiza dificultăţile determinate de un alt risc şi anume
de riscul pierderii producţiei la transportare. Dificultăţile detrminate de acest risc
sunt aceleaşi ca şi în cazul distrugerii producţiei.Obiectul ce cauzează dificultăţile
este producţia ,acesta este material.Ca şi în cazul distrugerii producţiei ,aici (în
cazul pierderii producţiei) putem vorbib mai mult despre metodele de minimizare a
acestui risc .Pot adăuga doar că întreprinderea nu a cunoscut în activitatea sa
cazuri de pierdere a producţiei la transportare.

Riscul dublei impozitări.Acesta este des o problemă importantă în

activitatea firmelor pe piata externă.În cazul S.A.”Moldovahidromaş” trebuie să
menţionăm că producţia întreprinderii nu este supusă dublei impozitări.Deci ,acest
risc,pîna ce nu crează dificultăţi întreprinderii.Metodele ce pot fi utilizate de
întreprindere pentru a minimiza sau a evita în intregime acest risc în cazul în care
acesta începe să producă daune sunt descrise în subcapitolul următor.

Riscul apariţie dificultăţilor vamale. În prezent în activitatea sa

întreprinderea nu este afectată de taxele vamale,pentru că acestea au fos
reduse.Acestea (taxele vamale) nu-i crează dificultăţi întreprinderii nici atunci
cînd întreprinderea este în poziţia de vînzător şi nici în cazul invers ,atunci cînd
S.A.”Moldovahidromaş” procură materiale şi materii prime.De asemenea în
privinţa modului posibel în care taxele vamale ar putea afecta şi/sau crea dificultăţi
întreprinderii,mai ales în realizarea producţiei sale pe pieţile externe trebuie să
menţionez faptul că ca urmare a neincluderii în contractele sale de vînzare a
clauzei naţiuniei favorizate este posibilă situaţia în care întreprinderii I se vor pune
piedici sub forma taxelor vamale din partea ţarilor importatoare a producţiei
acesteia .Astfel ,este posibilă situaţia în care ,atunci cînd producţia întreprinderii va
fi certificată conform standardelor ISO, obţinînd astfel un avantaj concurenţial
suplimentar,pătrunderea pe unele pieţi va fi blocată sau vor fi create dificultăţi prin

60
intermediul taxelor vamale sporite în patrunderea pe acestea.Cele mai mari
dificultăţi le crează taxa pe valoarea adaugată.Aceasta alcătuieşte 20%.
Mai sus am menţionat că S.A.”Moldovahidromaş” în activitatea sa joacă
doua roluri-rolul de vînzător şi rolul de cumpărător.Mai sus au fost analizate
riscurile şi dificultăţile create de aceste riscuri atunci cînd întreprinderea joacă rolul
de vînzator.În continuarie vom analiza riscurile şi dificultăţile create de aceste
riscuri ,de data aceasta ,întreprinderea jucînd rolul de cumpărător.Printre riscurile
cîrora întreprinderea este supusă în această situaţie sunt:
 Riscul distrugerii totale sau parţiale şi a pierderii producţiei la
transportare.
 Riscuri legate de aprovizionare.

Riscul distrugerii totale sau parţiale şi a pierderii producţiei la

transportare. Ca mijloc de bază de transportare întreprinderea utilizează
camioanelede tip TIR. În funcţie de distanţa pîna la destinaţie şi în funcţie de
preferinţele cumpărătorului întreprinderea utilizează şi transportul feroviar.Pîna în
prezent nu au fost cazuri de pierdere sau distrugere a materiei prime şi
materialelor în procesul transportării acesteia spre întreprindere.Însa ar fi greşit să
susţinem că aceste riscuri nu-i crează dificultăţi întreprinderii .Existenţa
permanentă a unui pericol de a pierde materialele transportate spre întreprindere
combinată cu faptul că la procurarea materiei prime este cerută plata preventivă
plus faptul că nu este folisită asigurarea nu poate fi considerată ca o situaţie lipsită
de dificultăţi.Aici dificultăţile sunt potenţiale.Faptul că azi ele nu afectează
întreprinderea în mod direct nu înseamnă ca mîine ele nu se vor manifesta sub
forma pierderilor ,cheltuielelor şi a unor litigii contractuale care sub aspect
economic şi ele se măsoară în mijloace baneşti pierdute sau posibile a fi cîstigate.

Riscurile legate de aprovizionare. Riscurile legate de aprovizionare,

generează practic cele mai mari şi permanente dificultăţi. În primul rînd, materia
primă utilizată la fabricarea producţiei întreprinderii (oţel inox,ţevi inox) se

61
produce doar în Rusia şi Ucraina. Deci , toată materia primă trebuuie să fie
importată,proces ce generează un şir de alte riscuri şi repectiv dificultăţi ce reiese
din aceste riscuri (Riscul pierderii producţiei, riscul apariţiei dificultăţilor vamale,
riscul valutar). O altă dificultate importantă ce reiese din riscurile legate de
aprovizionare este faptul că la procurarea materiei prime şi materialelor,
întreprinderile producătoare propun vînzari în cantităţi nu mai mici de un vagon.
Nomencaltura producţiei fabricate la întreprindere însa este foarte variată şi din
această cauză cantitatea procurată de materie primă (un vagon) este în exces,deci
nu se foloseşte în întregime. Norma de un vagon se foloseşte timp de 5 ani. Deci,
materia primă procurată penru a îndeplini comenzile pentru un an,este suficientă
(în cazul în care nomencaltorul producşiei ramîne constant) pentru o perioadă de 5
ani. De aici rezultă şi alte dificultăţi,ca spre exemplu încărcarea depozitelor cu
materie primă şi materiale situaţie ce în combinaţie cu inexistenţa măsurilor de
menţinere a condiţiilor corespunzătoare de păstrare a materiei prime si materialelor
duce la pierderea calităţii iniţiale ale acesteia .De asemenea,excedentul de materie
primă şi materiale peste necesarul pentru un an de activitate rezultă în blocarea
mijloacelor circulante în stocuri.Acestea însa pe lînga faptul că cum am menţionat
mai sus îşi pierd calitatea ,mai au şi o lichiditate scăzută. Lanţul dificultăţilor ce
reiese din faptul că întreprinderea este nevoita să procure cîte un vagon de materie
primă şi materiale poate fi continuat. Spre exemplu,blocarea mijloacelor circulante
în stocuri şi depozite rezultă în inexisitenţa mijloacelor financiare pentru achitarea
datoriilor şi a facturilor.Astfel, criza de mijloace financiare parţial determinată de
înghetarea unei părţi a acestora în stocuri rezultă în reducerea în vederea
optimizării şi/sau a micşorării cheltuielelor a consumului de agent termic ce la
rîndul său produce condiţii nefavorabile de păstrare a materialelor şi materiei
prime la depozite.Deci o dificultate o generează pe alta ,astfel formînduse un ciclu
vicios.
O altă dificultate legată de riscurile aprovizionării este posibilitatea
neprimirii mărfii la timp. Cu toate acestea ,toate întreprinderile cer plata în
avans.Apare posibilitatea înghetarii banilor în producţia procurată dar care înca

62
nici nu este la depozitul întreprinderii . Mai mult ca atît ,neprimirea la timp a
mărfii rezultă în incapacitatea S.A.”Moldovahidromaş” de a îndeplini comanda şi a
livra la timpul indicat în contract producţia finită. Aceasta desigur că reduce din
imaginea întreprinderii a unui partener serios.
Totuşi aici putem menţiona şi o altă dificultate .Aceasta reiese din faptul că
materialele şi materia primă sunt procurate fără certificat de calitate. Din această
cauză suferă calitatea producţiei fabricate de întreprindere şi ca urmare este
afectată în sens negativ marca întreprinderii. Deşi controlul materialelor la întrare
este obligatoriu pentru a evita problema menţionata mai sus în privinţa procurării
unei cantităţi excedentă necesităţilor de consum pentru un an ,întreprinderea este
nevoită să încheie contracte cu alte firme şi întreprinderi producătoare de materie
primă şi materiale.Însă acestea nu tot timpul oferă certificat de calitate .Termenul
de păstrare a materiei prime livrate (ca spre exemplu materialele insulatoare şi
altele ) şi alte materiale este redus (aproximativ jumătate de an).Ca urmare apar
probleme în păstrarea şi depozitarea acestora. Mai sus am menţionat că lipsa
mijloacelor financiare libere face imposibilă sau îngreunează achitarea taxelor şi a
facturilor de către întreprindere. Ca urmare S.A.”Moldovahidromaş” este nevoită
să micşoreze consumul de agenţi termici, energie şi alte resurse. Ca urmare
condiţiile de păstrare la depozite sunt reduse. Aceasta din urma combinată cu
termenul de păstrare redus a unor materii prime rezultă în posibilitatea alterării
sau pierderii calităţilor iniţiale a acesteia şi ca urmare pierderii unei sume
importante de bani.
Un alt risc care poate afecta întreprinderea oricare ar fi rolul acesteia (rolul
de vinzător sau cel de cumpîrator) este ricul valutar. Dificultăţile porovocate de
acest risc desigur că sunt pierderile ce pot fi suferite de către întreprindere ca
urmare a unei turnuri nefavorabile a ratei de schimb a leului faţă de dolar. Astfel
în anul 2001, S.A.”Moldovahidromaş” a pierdut 130 mii lei ca urmare a
modificării nefavorabile pentru aceasta a cursului de schimb al leului.Însa
modificările cursului valutar nu tot timpul afecteaza în sensul negativ

63
întreprinderea . Spre exemplu în anul 2000,aceasta a avut un venit de 25000 lei ca
urmare a fluctuaţiei cursului de schimb.
Hotăririle neprevazute luate de organele statale sunt de asemenea un risc
pentru S.A.”Moldovahidromaş”. Pentru a descrie dificultăţile ce apar ca urmare a
stfel de decizii este suficient să menţionăm că ca urmare a unei astfel de decizii şi
anume deciziei introducerii SGS-ului, volumul vînzărilor producţiei întreprinderii
a scăzut cu 50% şi ca urmare preţurile la pompele întreprinderii sau dublat.
Desigur că aceasta este un dezavantaj pentru întreprindere , deoarece preţul relativ
scăzut a pompelor S.A.”Moldovahidromaş” era unul din elementele politicii de
marketing ce oferea acesteia un avantaj concurenţial.
Şi în fine aş dori să menţionez şi dificultăţile ce pot afecta întreprinderea ca
urmare a îndeplinirii ineficiente a celor 4 funcţii ale managementului. Într-o forma
mai generală acesta este riscul conducerii ineficiente a întreprinderii.Spre
exemplu,realizarea ineficientă a funcţiei planificării ar putea rezulta într-o
distribuire ineficientă a resurselor organizaţionale aşa ca finanţele, capacităţile de
conducere ,etc.,incapacitate de adaptare la mediul extern, de luare în consideraţie a
concurenţilor. Întreprinderii îi este necesar să se adapteze la condiţiile atît
favorabile cît şi nefavorabile,periculoase ale mediului extern, să elaboreze şi să
asigure o acomodare eficientă a strategiei la pericolele mediului extern. Vorbind
despre organizare, trebuie să menţionăm că spre exemplu,adaptarea unei structuri
organizaţionale rigide, incapabile să se adapteze rapid la condţiile concurenţiale de
pe piată, şi în general la condiţiile mediului extern ar însemna o pierdere a
potenţialului creativ şi tehnologic de care dispune întreprinderea , deoarece aceste
resurse trebuie să fie organizate pentru a da efecte pozitive dar nu numai posedate.
Referitor la motivare,este evident că personalul puţin motivat şi nemotivat în
general este ca şi în cazul de mai sus,o resursă utilizată doar la un anumit procent
din potenţialul său. Şi în fine, controlul.Lipsa controlului şi modul în care aceasta
ar influenţa asupra organizaţiei cel mai bine poate fi descrisă de expresia: ”Forţa
este nimic fărş control”. Eşecul este inevitabil fără un control permanent şi de fapt

64
fără efectuarea controlului la toate etapele desfăşurării unei activităţi sau
implimentării unui proiect.

3.2 Modalităţile de minimizare a riscurilor şi soluţionare a

dificultăţilor.

Subcapitolul de mai sus a fost în întregime destinat descrierii dificultăţilor

simţite de către S.A.”Moldovahidromaş” în legătură cu riscurile cărora este supusă
această în activitatea sa.Am văzut că practic orce aspect al activităţii acesteia
ascunde după sine posibile pierderi ,daune,dificultăţi şi in fine ,cel mai nedorit
final-faliment.Acest subcapitol este destinad descrierii acelor metode utilizate de
către întreprindere şi a acelor recomandate întreprinderii spre a fi utilizate în
vederea minimizării riscurilor şi soluţionării dificultăţilor.Eu ma voi strădui să
menţin ordinea stabilită anterior (în subcapitolul precedent ) de descriere a
metodelor de minimizare a riscurilor.
Vom începe cu piaţa.Am menţionat că piaţa prezintă unul din cele mai
importante riscuri.Şi este evident acest fapt,deoarece fără piaţă ,activitatea
întreprinderii nu are sens ,căci producţia acesteia este destinată anume pieţii
,interne si externe.Întreprinderea nu este în stare să influenteze preţurile la petrol
sau oţel astfel fiind obligată să se supună acestei situaţii create.Însă,în legatură cu
alţi factori, purtători ai riscului şi respectiv a posibelilor pierderi şi/sau dificultăţi
,S.A.”Moldovahidromaş” şi ştiinţa Managementului Riscului îşi are propriile
arme.Astfel,în cazul riscului neacceptării producţiei din cauza calităţii
întreprinderea consideră ca soluţii urmatoarele activităţi.S.A.”Moldovahidromaş”
intenţionează să pătrundă pe pieţe noi. Penetrarea noilor pieţe va fi efectuată prin
însuşirea unei producţii a unor pompe de tip nou, produse la parametri propuşi de
clienţi. Spre deosebire de produsele (pompele) standarde care pot fi produse şi de
alte întreprinderi concurente,pompele produse produsele la parametri propuşi de
65
clienţi sunt unice. În aceasta privinţă , întreprinderea este într-o situaţie favorabilă
faţă de concurenţi,deoarece metoda de producere menţionată mai sus penru a fi
implimentată nu sunt suficiente doar utilaje şi echipamente,însa este nevoie şi de
practică,şi/sau calificare în acest domeniu.S.A. dispune de un personal calificat şi
pregătit ,acesta fiind unul din cele mai importante resurse ale întrprinderii.
Pompele produse astfel se caracterizează printr-o productivitate mult mai înaltă
.S.A.”Moldovahidromaş” intenţionează ca aceste pompe să alcatuiască 30%-40%
din din voulumul pompelor noi propuse spre producere. De asemenea se insuşesc
pompe de uz casnic mai calitative decît cele produse pînă acum. Ultimii ani,ca
rezultat al activităţii inovaţionale productive a Centrului Tehnico-ştiinţific
“Hidrotehnica” sau propus în producţie pompele centrifuge,care cum am menţionat
anterior vor alcătui 17,80% din toate pompele ce se planificş a fi produse în acest
an. Deci în anul 2002 se observă o orientare spre producerea pompelor centrifuge
şi pompelor de uz casnic cu constructie nouă (vezi tab.I şi II,Cap.II,2.2). Marea
parte a pompelor centrifuge sunt destinate pieţilor Moldovei şi a Romaniei. În
construcţia acestora sunt utilizate materiale calitative ca spre exemplu inoxul
(rotoare din inox, organe de lucru din inox) ce asigură o mentenabilitate ieftină şi
un termen de deservire îndelungat. De asemenea se insuşesc în producţie pompe
pentru combinatele de produse alimentare.
Anterior am menţionat că productia întreprinderii este certificata la firma
rusă “NASTHOL”, însa această certificare este recunoscută doar în tările C.S.I.
Din această cauză strategia de patrundere pe pieţele noi trebuie sinchronizată cu
cerificarea producţiei în conformitate cu standardele ISO.Se planifică ca trecerea la
ISO sa fie efectuată pe etape ,deoarece obţinerea certificării în conformitate cu ISO
este o afacere costisitoare . În vederea implimentării ISO au fost încheiate
contractele şi dejja se efectuiază lucrarile de testare.Referitor la accentul pus de
către întreprindere pe necesitatea pătrunderii pe pieţe noi,trebuie să menţionăm că
durata de proiecatare a pompelor noi şi/sau a pompelor cu parametri specifici de
funcţionare sa micşorat considerabil. Astfel, proiectarea şi construcţia noilor tipuri
de pompe se efectuiază timp de 4-3 luni, în locul unui an anterior (pîna la

66
restructurare). Perioada de proiectare a noilor tipuri de produse a fost posibel de
micşorat datorită implimentării în activitatea de proiectare a computerilor şi a
pachetelor de programe grafice cu destinaţie speciale (proiectare) ca AUTOCAD.
În anul 1989 a fost elaborat un Business plan în vederea obţinerii unui credit
pentru procurarea echipamentelor necesare.
În vederea micşorarii preţului producţiei sale ,întreprinderea a fost nevoită să
recurgă la un şir de măsuri orientate spre economisirea resurselor
energetice.Astfel,pentru a reduce cheltuielile energetice ,lucrul se organizează în
orele cu tarife reduse .Această măsură este eficientă în special în cazul turnătoriei
care este cel mai mare consumator al energiei electrice ,deci este un centru sau o
zonă cu cheltuieli sporite.De asemenea ,sau luat măsuri pentru micşorarea
consumului de apă şi a cheltuielelor aferente .Apa acum circulă în circuit
închis.Sobele de lucru acum au fost trecute la un alt regim de lucru ce permite
economisirea gazelor naturale în valoare de 40-50 mii lei pe lună.Staţia de
copresoare a fost închisă .Aceasta a fost înlocuită cu compresoare de dimensiuni
mici.De asemenea au fost luate măsuri de achitare a datoriilor şi a penalităţilor
rezultate din aceste datorii.Nevoia achitării penalităţilor şi achitarea efectivă a
acestora este o încordare permanentă pentru întreprindere şi în acelaşi timp o cale
de pierdere a unor sume importante de mijloace financiare care îşi au costul său de
oportunitate şi care s-ar fi putut de investit.Au fost făcute mai multe încercari de a
conlucra cu statul.Totodată în legatura cu legea anulării penalităţilor din ianuarie
2001 s-au luat măsuri necesare şi pîna la 1 noiembrie 2002 sau achitat datoriile
istorice astfel fiind anulate penalităţile în suma de 7 mln. Lei.

Riscul neachitării producţiei.În subcapitolul anterior am menţionat că pina

în prezent nu au fost cazuri de neachitare a producţiei .Printre metodele utilizate de
către întreprindere cu scopul minimizării acestui risc este plata în avans a
producţiei de către cumpărător.Deşi desigur că această condiţie nu este dorită de
către ultimul.Această metoda a permis obţinerea situaţiei curente în privinţa
caracterului real al majorităţii contractelor de cumparăre şi vînzare.Printre

67
metodele ce ar putea fi utilizate de către întreprindere şi astfel,recomandate
întreprindereii putem menţiona:Garanţiile bancare ,Acoperirea riscului de către
companiile internationale de asigurare .
În prezent S.A.”Moldovahidromaş” nu utilizează garanţiile bancare din
motivul costului acestora.Garanţiile bancare sunt considerate ca prea costisitoare
de către întreprindere.Propuneri de a utiliza garanţiile bancare ca metodă de
minimizare a riscurilor aferente comerţului internaţional au fost facute în anul
2001.
Garanţiile bancare sunt mijloacele cele mai puternice şi cele mai raspindite
în practica internaţională ,de acoperire a riscurilor,rezultate din incertitudinea care
stă la baza încheierii şi derulării contractelor comerciale externe.
Asistenta bancară poate garanta:
 Plata exporturilor şi a prestaţiilor de servicii pe calea acreditivului
documentar irevocabil şi a scrisorii de credit;
 Rambursarea creditelor pe calea scrisorii de garanţie bancară şi a tratatelor
avalizate;
 Rambursarea avansurilor pe calea scrisorilor de garanţie bancară;
 Calitatea mărfurilor şi a livrărilor la termen pe calea scrisorilor de garanţie
bancară etc.

O altă metodă menţionată mai sus posibilă a fi utilizată de către S.A. în

vederea minimizării riscurilor aferente comerţului internaţional în general şi a
riscului neachitării producţiei în special este Acoperirea riscurilor de către
companiile internaţionale de asigurare.
Pe plan internaţional funcţionează mari companii private ,specializate în
operaţiuni de asigurare împotriva riscurilor ce decurg din derularea contractelor
comerciale externe sau din incertitudinea existentă în perioada negocierii lor
.Printre ricurile pe care marele companii de asigurare le preiau în contextul
garantării exportului sunt de menţionat:

68
 I.Riscul comercial
Acesta decurge din:lipsa de lichiditate a debitorului sau din insolvabilitatea
lui în următoarele ipostaze:starea de faliment;procedura de conciliere a fost
închisa;execuţia silită fără rezultate depline ;cumpăratorul nu acceptă documentele
sau cambia la plată,etc.

II.Riscul politic.
Apare sub diverse forme:interzicerea convertirii şi transferului
valutar;pierderi in procesul de revalorizare sau devalorizare;instituirea moratoriului
privind rambursarea creditelor străine;riscul de razboi şi sechestru,etc.

III.Riscul de fabricaţie.
Decurge din ruinarea patrimonială a celui care a dat comanda ,fabricarea
mărfii este imposibilă ca urmare a creşterii costurilor de fabricaţie ,dificultăţi de
aprovizionare etc.
De asemenea ,în vederea minimizării riscului neachitării
producţiei,întreprinderea recurge la încheierea contractelor pe termen lung,astfel
creînduse o stare de încredere reciprocă între părţile contractuale.
O altă metodă ce poate fi utilizată de către S.A.”Moldovahidromaş” pentru a
amortiza efectele riscurilor comerciale şi astfel şi a riscului de neachitare a
producţiei este Constituirea de rezerve compensatorii.În prezent întreprinderea nu
dispune de rezerve compensatorii ,ceia ce de fapt nu este straniu,deoarece
cunoaştem situaţia financiară a întreprinderii .Însa tendinta de stabilizare a situaţiei
financiare a S.A.”Moldovahidromaş” urmărită în ultimii ani,achitarea datoriilor
faţa de stat ,îi oferă pe viitor întreprinderii posibilitatea acceptării şi implimentării
acestei metode în activitatea sa.
Orce întreprindere modernă angrenată în tranzacţii susceptibile de cîstiguri
însemnate,dar însoţite de mari riscuri,este preocupată să-şi constituie fonduri
valutare de rezervă ,în contul amortizării riscurilor probabile ,rămase în afara
garanţiilor.Riscul,prin urmare,este tratat ca o categorie economică posibilă dar

69
nedorită,integrată în elementele preţului total de cost.Cota de risc trebuie să fie
judicios comensurată şi integrata în preţul de cost.Procedînd astfel,producătorul
sau antreprenorul îşi consolidează situaţia valutară ,fiind oricînd gata să
preîntîmpine surprizele financiare ce ar rezulta din neacoperirea integrală a
efectelor riscului.Aparent cota de risc luată în calcul micşorează rentabilitatea .În
fapt,se preîntimpină consecinţele unui prejudiciu posibil şi se asigură continuitatea
şi desfacerea producţiei.Periodic,cotele de risc neutralizate întregesc nivelul
rentabilităţii şi eficienţei generale.
Riscul neachitării producţiei face parte din categoria de riscuri ,numite
“Riscuri de neexecutare a contractului”,acestea la rîndul lor fac parte din Riscurile
comerţului international.În vederea acoperirii riscului de neexecutare a contractului
sunt recomandate urmatoarele măsuri.

Se vor întroduce în contractul de vînzare-cumparare clauze asiguratorii:

 Specificarea cauzelor de fortă majoră şi evenimentelor fortuite
exoneratorii.
 Înscrierea clauzei cu privire la “impreviziunie”,care să permită
renegocierea contractului în cazul apariţiei de evenimente imprevizibile şi
restabilirea echilibrului rentabilităţii,existent la semnarea contractului.
 Înscrierea în contractul de vînzare-cumparare a clauzei “non adimpleti
contractus”,pentru ocrotirea fiecărei părţi faţă de riscul decurgînd din
nerespectarea reciprocă a obligaţiilor contractuale: nedeschiderea la
termen a acreditivului ,neasigurarea mijloacelor de transport de către
importatorul care şi-a asumat această obligaţie, neplata în termen a
avansului, neavalizarea tratelor,etc.
 Înscrierea în contractele de lungă durată de vinzare-cumparare,a clauzei cu
privire la adaptarea acestora la conjunctură spre a se păstra echilibrul
avantajului reciproc.Se va avea grijă să fie precizate cazurile de revizuire a
contractului,spre a nu-l transforma într-un act de orientare fără putere
juridică.

70
  Înscrierea clauzei referitoare la “executarea coactivă”.Potrivit acestei
clauze,partea care nu este în culpa,executa pe contul partenerului
obligaţiile neîndeplinite de către acesta.

Cele menţionate mai sus ,sunt numai unele clauze selective ale contractului
de vînzare-cumparare,privind măsurile de ocrotire a parţilor ,în faţa riscului
decurgînd din nerespectarea nevoită a obligaţiilor contractuale (nerespectarea
voită nu genereaza risc ci culpabilitate,care se sancţionează potrivit legii).

Regula generală:toate clauzele contractului de vînzare-cumpărare ,ca de

altfel şi ale celorlalte contracte comerciale,au menirea să precizeze obligaţiile
părţilor şi măsurile de aplicat în cazul nerespectării lor,precum cele referitoare
la:garanţii,termene de livrare,recepţionare,refuzarea mărfii,modalităţi de plată,
expediţie şi transport, penalităţi, daune, emiterea documentelor comerciale, etc.
Deci,metodele formale,fundamentale,de acoperire a riscului comercial sunt
stipulate de însusi conţinutul contractului comercial.

Riscul distrugerii totale sau parţiale a producţiei la transportare şi riscul

pierderii producţiei la transportare.Vom analiza metodele de minimizare a
acestor riscuri împreuna,deoarece consecinţele şi/sau dificultăţile create de acestea
sunt asemanatoare ,iar în expresie valorică,sunt aceleaşi.În subcapitolul anterior am
menţionat că întreprinderea pîna în prezent nu a suferit din cauza acestor
riscuri.Una din metodele utilizate în vederea minimizării efectelor negative a
acestor riscuri este întroducerea clauzelor specifice în contractul de vînzare-
cumparare.Astfel,toate cheltuielile de transport,sunt suportate de către
cumpărător.O altă metodă de minimizare a efectelor acestor riscuri este asigurarea
producţiei.În privinta utilizării asigurării de către întreprindere au fost
propuneri,însa toate acestea (propunerile) nu au fost sigure şi nu s-au finalizat cu
luarea unor decizii clare.Una din problemele ce preîntîmpina utilizarea asigurării
de către întreprindere în vederea minimizării riscurilor comerţului internaţional

71
este costul ridicat a acestora ,tarifele de asigurare propuse la marfă sunt foarte
mari.Astfel,anul acesta marfa nu a fost asigurată.Am menţionat anterior că
mijlocul de transport cel mai des utilizat pentru livrarea producţiei
cumpărătorului,este transportul rutier.La preferinţă cumpărătorului,poate fi utilizat
şi transportul feroviar.

Acoperirea riscului în transportul internaţional prin asigurarea la o

companie de asigurări.
1.Contractarea asigurării
Ca în orce contract de asigurare,asigurarea în transportul
internaţional,materializată în poliţa de asigurare ,constă în aceia că o parte
contractantă ,denumită asigurator (de regulă o companie internaţională
specializată),se obligă să despagubească pe cealaltă parte ,denumită asigurat,în
cazul în care acesta a suferit o pagubă provocată de un risc specificat în momentul
asigurării ,în schimbul unei prime de asigurare pe care o plăteşte asiguratul
Poliţa de asigurare se emite de compania de asigurare sau de agenţii ei şi
conţine:
 Numele şi semnatură asiguratorului,precum şi numele asiguratului;
 Valoarea asigurată;
 Descrierea riscurilor acoperite prin poliţa de asigurare;
 Descrierea lotului de marfă asigurată ;
 Locul şi agentul către care urmează să fie adresate reclamaţiile;
 Semnatura asiguratului (dacă dreptul de a revendica despăgubiri este
transferat unei alte parţi,de regulă cumpărătorului,atunci este necesară şi
andorsarea asiguratului pe poliţa de asigurare );
 Data emiterii documentului.

Cele mai întilnite tipuri de poliţă de asigurare

a) Valued sau Unvalued

72
 Primul tip specifică valoarea mărfurilor asigurate ,respectiv se precizează
valoarea despăgubirii la care se angajează asiguratorul,în cazul că au avut loc
evenimentele de risc acoperite prin poliţă.
Cel de-al doilea tip nu precizează valoarea despăgubirii,urmînd ca aceasta să
fie determinată odată cu determinarea şi evaluarea obiectului asigurat şi a
daunei,înainte de solicitarea despăgubirii.
b) Floating sau Open Cover
Poliţa floating conţine condiţiile generale ale asigurării contra riscurilor care
pot afecta mărfurile în decursul mai multor călătorii.Detaliile cu privire la marfa se
stabilesc înaintea fiecărui voiaj de către asigurat şi asigurator.Este un tip de poliţă
folosită de un număr mare de exportatori care nu doresc să încheie asigurări
individuale pentru fiecare tranzacţie.Poliţa open cover este similară celei
floating,în sensul că conţine numai condiţiile generale ale asigurării
.Dar,mecanismul său de funcţionare este similar celui al acreditivului
revolving,respectiv din valoarea menţionată în poliţă se deduc daunele dintr-un
voiaj ,după care valoarea poliţei se completează automat pînă la epuizarea valorii
totale pentru care a fost contractată.
c) Voyage
Prin aceasta se acoperă riscurile ce ar putea apare într-un voiaj.
d) Time
Este tipul de poliţă care acoperă riscurile pe o perioadă de timp stabilită în
momentul contractării asigurării.

2) Clauze comune
a) Clauza “FPA”(Free from Particular Average-liber la avarie particulară)
b) Clauza “WA”(With Average-Cu avarie)
Acoperă daunele provocate de avarii generale şi particulare ,fiind în multe
cazuri similară clauzei “All risks”(Toate riscurile).La încheierea
contractului,asiguratul trebuie să precizeze toate avariile particulare specifice
mărfii asigurate.

73
 c) Clauza “All risks” (Toate riscurile)
Deşi din denumire rezultă că acoperă toate riscurile,în fapt acoperă numai
majoritatea riscurilor de pierdere sau deteriorare a mărfii.De exemplu, nu acoperă
riscurile ce au la bază sabotajul,incompeţenta celor care transportă şi manipulează
marfurile şi nici viciile ascunse.Cu alte cuvinte,nu acoperă decît riscurile provenite
din incertitudine şi nu pe cele rezultate din culpabilitate (noţiunea de culpabilitate
este diametral opusă noţiunii de risc).
d) Clauza “SRCC”(Strikes,Riots,Civil Commotion)
Acoperă daunele provocate de pierderea fizică sau deteriorarea mărfurilor
cauzate de greve(strikes),răscoale(riots) şi tulburîri civile (civil commotion).Nu
acoperă daunele de rîzboaie civile sau revoluţii,care sunt acoperite de clauza War
(război).Acesta include si riscul capturării,confiscării şi alte acte de agresiunie din
partea armatelor beligerante.
e) etc.

Riscul dublei impuneri.Producţia întreprinderii nu este supusă riscului

dublei impuneri,şi chiar dacă ar fi ,întreprinderea nu are forţa şi statutul necesare
pentru a influenţa situaţia.

Riscul apariţiei dificultăţilor vamale. Ca şi în cazul dublei

impuneri,întreprinderea nu poate influenţa mediul exterior.Aceasta activeaza în
conditiile mediului exterior şi are doar două alternative-de a activa în continuarie
sau de a ceda,de a falimenta.Mediul exterior,căci anume din acesta fac parte
riscurile apariţiei dificultăţilor vamale apare ca ceva dat pentru întreprindere.
Esenţa acestor riscuri rezidă în politica vamală practicată de diverse state,pe calea
instituirii de taxe vamale discriminatorii,la importul din ţările nebenificiare de
clauza naţiunii celei mai favorizate. Calea de înlăturare constă în admiterea
întroducerii clauzei naţiunii celei mai favorizate în relaţia cu ţările discriminate. De
altfel, este evident că lipsa clauzei naţiunii celei mai favorizate în relaţia

74
comercială dintre două state afectează fluxul reciproc de mărfuri,situatie în care
ţara mai slabă are de suportat prejudicii mai mari. Riscul se agravează foarte mult
în situaţia în care partea cea mai puternică renunţă la aplicarea clauzei în relaţia
comercială bilaterală. Exportatorii din ţara mai slabă se văd nevoiţi să caute noi
pieţe de desfacere,avînd de suportat cheltuieli suplimentare necesitate de
operaţiunile de prospectare şi publicitate.
O posibilitate de reducere a dificultăţilor determinate de riscurile vamale
este includerea în contract a clauzei naţiuniei favorizate. S.A.”Moldovahidromaş”
nu include în contractele sale această clauză.Regimul preferenţial în relaţia
comercială dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare este menit să
sprijine promovarea exportului acestora din urmă în ţările dezvoltate,fapt ce duce
implicit la creşterea comerţului reciproc.Producţia ţărilor în curs de dezvoltare se
realizează la costuri mari ca urmare a tehnologiei mult rămase în urmă,lipsei de
cadre de înaltă calificare ,diversificării insuficiente,într-un cuvînt datorită nivelului
scăzut al productivităţii muncii în toate ramurile producătoare ale economiei
naţionale. Neaplicarea unui regim tarifar preferenţial la exportul lor în ţările
dezvoltate generează ricul de nerentabilitate. Efectele negative ale acestui risc se
pot elimina pe calea acordării unilaterale de către ţarile dezvoltate ţărilor în curs de
dezvoltare de reduceri mai mari de taxe vamale decît cele rezultate din aplicarea
clauzei naţiunii celei mai favorizate ,precum şi pe calea eliminării sau atenuării
restricţiilor netarifare la importul ţărilor dezvoltate din ţările în curs de dezvoltare.
În conceptia ţărilor dezvoltate,regimul preferenţial apare ca un atribut
facultativ al politicii lor comerciale , pe care îl pot retrage total sau parţial pe
categorii de produse,în funcţie de evoluţia diverselor producţii din ţările în curs de
dezvoltare.
În general,retragerea regimului preferenţial poate avea loc în trei situaţii:
 Situaţia în care ţara beneficiară este considerată că s-a transformat în ţara
dezvoltată;

75
  Ţara beneficiară a atins un grad ridicat de competitivitate în producţia şi
exportul unui produs ,astfel încit produsul respectiv nu mai necesită un
regim preferenţial;
 Revocarea regimului este impusă de faptul că exportul produsului care
beneficiază de acest regim a depăşit ponderea stabilită în importul ţării
donatoare pe o anumită perioadă ;după expirarea perioadei respective se
recapată dreptul la regimul preferenţial;
 Revocarea regimului este impusă de salvgardarea intereselor economiei
naţionale.

În cazul riscurilor distrugerii totale şi/sau parţiale a producţiei în procesul

transportării acesteia spre uzină (este vorba de materia primă şi materiale) se
utilizează aceleaşi metode ca şi în cazul transportării producţiei finite spre
cumpărător.

Riscurile legate de aprovizionare.Am menţionat că acestea generează

practic cele mai mari şi mai permanente dificultăţi.Însa,exista un şir de variabile
atît ale mediului intern al organizaţiei cît şi ale mediului extern care îngreunează
“lupta” întreprinderii contra acestor riscuri.Problema cu materia primă este una
dificilă deoarece cum am menţionat în subcapitolul anterior aceasta se produce
doar în Rusia şi Ucraina de aceia aceasta trebuie importată.Însa,oricînd este vorba
de import sau export apar riscurile legate de comerţul internaţional .Întreprinderea
nu poate influenţa nicicum această situaţie ,ea orcum va fi nevoită să importe
materia primă.Unicile alternative pe care le are este să procure de la acei furnizori
care oferă cel mai mic preţ,şi/sau să utilizeze diferite clauze contractuale
menţionate mai sus în vederea reducerii altor riscuri legate de import (comerţul
internaţional).A doua dificultate legată de aprovizionare ,am spus că este faptul
că,la procurarea materiei prime şi materialelor,întreprinderile producătoare propun
vînzări în cantităţi nu mai mici de un vagon . Pentru soluţionarea acestei
probleme ,întreprinderea are două alternative:una din ele este contractarea unor

76
furnizori ce sunt dispuşi să livreze materii prime şi materiale în cantităţi mici.
S.A.”Moldovahidromaş” face uz de această metodă, însa şi aceasta este
generatoare de dificultăţi.Majoritatea furnizorilor ce sunt gata să livreze materii
prime şi materiale în cantităţi mici nu oferă certificate de calitate a materiilor prime
şi materialelor livrate.O altă alternativă este procurarea unor cantităţi mari de
materii prime şi materiale şi asigurarea unor condiţii favorabile de păstrare a
acestora. Am vorbit că din cauza costului înalt al unor resurse energetice şi de altă
natură ,utilizate de către întreprindere ,aceasta este nevoită să reducă consumul
acestora. Anume din cauza economiei de resurse condiţiile de păstrare la depozite
sunt afectate şi respectiv păstrarea unor cantităţi mari de materii prime şi materiale
este imposibilă. Aceasta va fi posibil după achitarea totală a datoriilor
întreprinderii faţă de furnizorii de resurse.
Contra efectelor negative a neprimirii mărfii la timp întreprinderea poate
aplica clauze contractuale care specifică penalităţile pe care furnizorul va fi obligat
să le achite în functie de termenul de întîrziere în livrarea materiilor prime şi
materialelor.De asemenea pot fi utilizate asigurările însă acestea pe lîngă costul
înalt se utilizează în vederea compensării efectelor negative rezultate din pierderea
sau distrugerea mărfii.

77