Definirea conceptelor de antreprenor și antreprenoriat
Antreprenor - o persoană activă capabilă să identifice și să exploateze oportunitățile de profit înaintea altora. Aceste calități îi conferă antreprenorului acea forță care asigură echilibrul și care valorifică experiența acestuia bazată pe cunoaștere, vigilență și risc; printre calitățile cerute antreprenorului se află vigilența, rapiditatea în reacții(să fie cu un pas înaintea altora), să aibă capacitatea de a face diferența dintre oportunităile reale și cele aparente. În profilul psihologic al antreprenorului trebuie să se regăsească abilități și calități de conducător, sub formă de abilități de conducere și de inovare. Antreprenoriatul, constituie în primul rând o activitate pusă în slujba obiectivelor organizației, având ca principal scop maximizarea profitului.
Teorii clasice pentru creșterea economică
Creșterea economică pune în evidență legătura directă cu nevoile oamenilor sau cu
necesitățile de bază ale oamenilor, influențând de fapt nivelul de trai al acestora. O serie de cercetători : Adam Smith, David Ricardo și Malthus au căutat diferite explicații pentru conceptul de creștere economică. Astfel, Adam Smith menționează că oamenii „lăsați liberi” vor alege cu siguranță cele mai optime variante care să le asigure maximizarea profitului, luând astfel cele mai bune decizii. Dezvoltarea libertății economice va conduce la dezvoltarea binelui general și implicit la mărirea avuției naționale. Cu cât familiile sunt mai bogate, mai înstărite, cu atât națiunea respecivă este mai bogată și mai puternică. La rândul lor, David Ricardo și Malthus au dezvoltat o serie de teorii cu privire la dezvoltarea economică, punând în evidență „tendința populației de a crește în mod geometric și de a depăți limitele subzistenței, a hranei care se dezvoltă în mod aritmetic pe termen lung”. Totodată, Malthus consideră că dezastrele naturale, foamea, războiul și alte calamități constituie soluții necesare într-o biosferă aflată în dezechilibru. În concluzie, condițiile politico – sociale și economice joacă un rol esențial (vital) în stimularea creșterii economice sau în descreșterea acesteia. Teorii lui Malthus și D. Ricardo, legate de creșterile economice datorate unor factori endogeni (externi organizației) au la bază factorul uman care este hotărâtor precum și fenomenul de inovare.
Sensurile termenului de antreprenor
Analizând antreprenoriatul din perspectiva istorică se desprind o serie de semnificații
care plasează acest concept ca una din cele mai importante ale societății, fiind considerat ca un factor care contribuie la rezolvarea problemelor societății. Profilul psihologic al antreprenorului include următoarele calității: a. nevoia de a performa (de performanță); b. un nivel ridicat de avuție; c. predilecția pentru asumarea riscului; d. o stare de sănătate perfectă; e. experiență în muncă; f. un comportament adecvat(un modelde urmat). Caracteristicile antreprenorului
În anumite țări dezvoltate concepției de antreprenor i s-a acordat o atenție deosebită,
menționând că un antreprenor de succes trebuie să posede un ansamblu de calități, dintre care menționăm: un control interior puternic(stăpânire de sine); capacități de planificare, organizare și luare a deciziilor; aptitudini de inovare, de creator; o puternică dorință de a câștiga în anumite condiții. El trebuie să posede optimism, să fie materialist, să fie centrat pe rezultate și înzestrat cu perseverență și îndemânare. Să manifeste încredere în sine, inițiativă, responsabilitate și realism în a aprecia ceea ce poate sau cea ce nu poate să facă, să manifeste toleranță învățând din eșecuri, să posede abilități manageriale și să fie adeptul lucrului în echipă. De reținut că antreprenorul constituie un simbol al economiei de piață.
Dimensiunile antreprenorului contemporan
După unii autori conceptul de antreprenoriat poate fi structurat după:
dimensiunea statică, care are în vedere aspectul de proprietate asupra afacerilor la nivel național(macroeconomic); dimensiunea dinamică, care are în vedere comportamentul antreprenorial în general. Observație. Aceste două dimensiuni prezintă variații și diferențieri semnificative din punct de vedere istorci și geografic, elementul hotărâtor care generează diferențierea fiind „alegerea individuală a ocupației ca opțiune”. De fapt această opțiune îi determină pe indivizii în cauză să-și evalueze alegerile (opțiunile) bazate pe percepții, preferințe, oportunități și capacități.
O abordare ușoară a psihologiei de tranzacționare: Cum să aplicați strategiile și atitudinile psihologice ale comercianților câștigători la tranzacționarea online