Sunteți pe pagina 1din 13

TIPURI DE MANAGERI ÎN

ECONOMIA DE PIAȚĂ
SOARE IZABELLA ANDREEA
STAN ELENA DIANA
RADU GABRIEL
CONSTANTIN ALEXANDRU
MIZOFF CIPRIAN
CUPRINS
I. Introducere
II. Tipuri de manageri
III. Abordarea bidimensională
IV. Abordarea tridimensională
V. Bibliografie
I.INTRODUCERE
 Economia de piață este sistemul economic în care deciziile ce privesc producția și
distribuția de bunuri se bazează pe interacțiunea dintre cerere și ofertă, care
determină prețurile bunurilor și serviciilor. Principala caracteristică definitorie a
economiei de piață este că deciziile de investiții, sunt în mare parte realizate prin
intermediul piețelor financiare și de capital.Acest lucru este în contrast cu
o economie planificată, unde investițiile și deciziile de producție sunt cuprinse
într-un plan integrat de producție stabilit de către un stat sau de un alt organism care
controlează factorii de producție.
 O economie de piață face posibilă valorificarea eficientă a resurselor pentru
satisfacerea nevoilor consumatorilor, într-un mediu concurențial, pe baza celei mai
bune alocări a resurselor financiare, materiale și umane.  Proprietatea privată, libera
inițiativă, specializarea agenților economici, precum și moneda ca mijloc de
intermediere a schimburilor economice sunt principalele condiții care, îndeplinite în
același timp, creează un mediu favorabil dezvoltării unei economii de piață .
 Modul de a concepe și realiza procesele și relațiile manageriale, acțiunile și
comportamentul utilizat cu precădere de către manageri, diferă într-o
anumită manieră. Considerăm că tipul de manager, ca și stilul managerial al
acestuia, au o determinare mai largă, ce implică luarea în considerare a
ansamblului elementelor principale care condiționează modul de a gândi și a
acționa al cadrului de conducere. Concret, apreciem că principalii factori
care determină tipul de manager sunt următorii:
 Tipul sistemului managerial al firmei;
 Personalitatea managerilor;
 Amploarea competențelor acordate acestora;
 Potențialul și personalitatea subalternilor;
 Cultura firmei;
 Intensitatea și conținutul influenței organizației sindicale.
 Prin tip de manager se înțelege ansamblul de caracteristici principale
referitoare la calitățile, cunoștințele și aptitudinile proprii unei categorii
de cadre de conducere, ce le conferă, în esență, aceeași abordare în ceea
ce privește aspectele de bază ale proceselor și relațiilor manageriale, ale
comportamentului managerial, deosebite de ale altor manageri.
II.TIPURI DE MANAGERI
 Analiza evoluției mai multor firme arată că acestea sunt organizate pe
diferite structuri: un manager cu mai mulți subordonați sau o echipă de
manageri cu mai mulți subordonați. Dezvoltarea diferitelor tipuri de
manageri s-a efectuat ca urmare a acestei evoluții.
 Din punct de vedere al poziției ocupate în ierarhia conducerii,  există trei
categorii de manageri:
 Managerii din prima linie managerială coordonează munca unui personal
ce nu este el însuși manager . Cei ce se găsesc pe acest nivel au diferite
denumiri: supervizor, manager, șef de secție, șef birou.
Subordonaţii primei linii manageriale sunt muncitorii, vânzătorii,
contabilii sau cercetătorii-proiectanți, după felul activității - producţie,
marketing, finanţe sau cercetare-proiectare. În cele mai multe cazuri,
managerii plasaţi pe acest nivel sunt responsabili cu munca de bază a
organizaţiei pe care trebuie să o pună de acord cu planurile primite de la
superiori. Ei sunt zilnic sau aproape zilnic în relaţie directă cu
subordonaţii lor, de abilitatea lor depinzând munca cu aceştia. Prima linie
managerială formează conducerea operativă a organizaţiei.
 Managerii de nivelul 2 sunt cunoscuți și sub numele de manageri de
departament sau manageri uzinali și se ocupă cu planificarea, organizarea
și controlul activităților altor manageri , dar și ei sunt subordonați unui
nivel managerial superior. Ei formează conducerea tactică, fiecare
manager coordonând activitatea unei subunități a organizației.
 Managerii de nivelul 3 sunt reprezentați de președintele și vicepreședinții
firmei, ei fiind responsabili de performanțele întregii organizații și
răspund în fața proprietarilor . Acești manageri depind, totuși, de munca
tuturor subalternilor lor, de felul în care se îndeplinesc obiectivele
organizației. Totodată ei formează conducerea strategică , cea care decide
în legătură cu problemele mari și pe termen lung ale firmei, cum ar fi
dezvoltarea acesteia prin crearea de noi capacități.
 Tipuri de manageri în funcție de raportul aptitudinii native – calități dobândite prin studiu
și experiență:
1. Managerul conducător este, de regulă, un lider care se distinge printr-un talent nativ
deosebit, printr-o mare capacitate de luare a deciziilor , care este penetrant în relațiile
cu oamenii, respectat, atât la nivelele superioare, cât și la cele inferioare; se bucură de
un înalt prestigiu și de o mare autoritate.
2. Managerul constructor se caracterizează prin echilibru între calitățile native și cele
formative. Acest tip de manager este meticulos în tot ceea ce întreprinde, fiind
preocupat de fundamentarea deciziei fără fisuri; evită de regulă riscurile și preferă
stabilitatea față de schimbare.
3. Managerul distrugător este înclinat spre distrugerea structurilor existente, fiind de
preferat pentru a înlătura structuri învechite, ce nu mai corespund condițiilor noi
apărute în viața economico-socială. Această înclinație spre distrugere este utilă pentru
a înfrânge inerția, dar, pentru a nu produce dezechilibre în activitatea unității conduse.
4. Managerul inovator se situează în fruntea profesiei sale datorită înclinației deosebite
către inovație, către schimbări datorate cerințelor reale, progresului tehnico-științific,
ale vieții socio-economice. Deosebirea față de distrugător constă în faptul că
managerul inovator este înclinat să creeze, nu să distrugă.
 Clasificarea managerilor în funcție de relația conducător-subordonați:
1. Conducătorii autocrați sunt energici, au mare capacitate de a lua decizii, dar
practică un management tehnicist, subestimează rolul participativ al
subordonaților.
2. Conducătorii democrați sunt adepții managementului participativ, considerând
că împreună cu angajații, cu subalternii formează o echipă; tind să valorifice cât
mai mult ideile, opiniile și punctele de vedere ale subordonaților lor. Majoritatea
oamenilor preferă să lucreze pentru manageri democrați; democrația autentică
presupune competență și comportament civilizat și hărnicie din partea întregii
colectivități.
3. Conducătorii neutri se caracterizează prin aceea că se limitează la asigurarea
direcțiilor și orientărilor generale de principiu, lăsând angajaților o libertate foarte
mare de acțiune în îndeplinirea obiectivelor date.
4. Conducătorii situaționali au o flexibilitate ieșită din comun, care, de regulă,
reflectă lipsa de personalitate și de caracter, își adaptează comportamentul la
combinația de factori care influențează situația curentă.
III.ABORDAREA BIDIMENSIONALĂ ( BLAKE ȘI
MOUNTON)
 Abordarea bidimensională este bazată pe: interesul pentru producție ( pentru obiective și
rezultate ) și interesul pentru oameni ( pentru problemele lor sociale).
 Abordarea bidimensională delimitează, cu ajutorul unei grile cu 81 de patrate, cinci tipuri
si stiluri manageriale.
 Pornind de la abordarea scolii sociologice de management si de la celebrele teorii X, Y si
Z (Douglas Mc. Gregor si William Ouchi) evidențiem câteva "portrete robot" în care se
poate încadra tipologic orice manager.
1. Manager populist se caracterizează prin: lipsa unui management strategic; prioritate
acordată rezolvării unor pretenții salariale; amânarea disponibilizărilor de personal, chiar
dacă situația concretă a firmei o impune; apelarea unor împrumuturi mari pentru salarii
care conduce la încălcarea corelațiilor fundamentale dintre indicatori economici
(productivitatea, salariul ).
2. Manager autoritar: acordă o atenție deosebită problemelor restructurării; dă dovadă de
corectitudine, severitate, exigență și seriozitate față de angajați; dezinteres pentru
problemele sociale; are o bogată experiență anterioară și o personalitate solidă; este
competent profesional.
4. Manager incompetent: nemulțumește pe toată lumea, nu are o strategie
realistă, lipsă de inițiativă și nu are curajul de a-și asuma riscuri, ușor
coruptibil.
5. Manager participativ-reformist: spirit inovator și creator; curajul de
a-și asuma riscuri; capacitate ridicată de antrenare; disponibilitate de
comunicare, strategii clare;  consideră că poate fi realizată restructurarea
din mers cu asigurarea unui parteneriat al salariaților, aceștia fiind
convinși că ce se întreprinde este în interesul lor.
6. Manager conciliator: realizează un compromis între cele 2 tendințe
considerate contrarii, realizează performanțe medii în ambele situații,
întocmește strategii de supraviețuire și o conducere abilă, de pe o zi pe
alta.
IV. ABORDAREA TRIDIMENSIONALĂ (W. REDDIN)
 Abordarea tridimensională ia în considerare trei caracteristici ale
valorii unui manager: preocuparea pentru sarcini, preocuparea
pentru contacte umane și preocuparea pentru randament. Tipurile
de manager și stilurile de management rezultate sunt: negativ,
birocrat, altruist, promotor, autocrat , oscilant, realizator.
 În societățile comerciale si regiile de stat românești se deosebesc
în perioada actuala , ținând cont de cunoștințele și aptitudinile
manageriale și de abilitatea de a dirija oamenii, trei tipuri de
manageri:
1. Manageri de tip participativ se caracterizează printr-o solidă
pregătire atât în domeniul managementului cât și în domeniul în
care se înscrie activitatea grupului condus, de unde și lipsa de
reticențe pentru a aborda în comun cu subordonații , șefii și
colegii problemele implicate . În general, managerii de tip
participativ au ușurința contactelor umane, impunându-se prin
cunoștințe și atașament.
2. Tipul autoritar de manager: pune pe primul plan relațiile
ierarhice de subordonare, utilizând pe scară redusă delegarea și
consultarea subordonaților, uneori și pentru a ascunde unele
lipsuri în pregătire. În exercitarea proceselor si relațiilor
manageriale, accentul cade asupra realizării sarcinilor si
obiectivelor, aspectele umane ocupând o poziție secundară.
3. Tipul de manager participativ – autoritar: constă în
combinarea în proporții egale a caracteristicilor proprii tipurilor
precedente. Din cercetările efectuate a rezultat că, în perioada
tranziției la economia de piață, în societățile comerciale și în
regiile de stat, acest tip de conducător este cel mai frecvent.
Aceștia promovează intens consultarea, delegarea și cooperarea
în conducere, cu tente autoritare, apărând nu rareori situații
conflictuale deschise.
V. BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Economie_de_pia%C8
%9B%C4%83
https://www.financialmarket.ro/terms/economie-de-
piata/
https://administrare.info/management/8297-tipuri-d
e-manageri-sl-stiluri-manageriale
http://www.strategiimanageriale.ro/images/images_si
te/categorii_articole/pdf_categorie_92a8881004cc88d
7ebebfaf5021c4ff4.pdf

S-ar putea să vă placă și