Transportul bunurilor materiale și a personalului.

CUPRINS

CAPITOLUL I - CONCEPTUL DE MIŞCARE ŞI

TRANSPORT......................................................3
1.1. Definirea mişcării şi
transportului.......................................................................3
1.2. Principiile mişcării şi
transportului.....................................................................3
1.3. Politici pentru mişcare şi
transport ....................................................................5
1.4. Definire, obiective şi caracteristicile sistemul întrunit de mişcare şi
transport....6
1.5.Compunerea sistemului militar de
transport ........................................................8
1.5.1.Modurile de
transport.................................................................................8
1.5.2 Resurse de transport terestre
rutiere.........................................................10
CAPITOLUL II - PRINCIPII
GENERALE..........................................................................12

2
CAPITOLUL I - CONCEPTUL DE MIŞCARE ŞI TRANSPORT

1.1. Definirea mişcării şi transportului

Mişcarea şi transportul constituie unul din domeniile funcţionale de bază ale
logisticii şi cuprinde ansamblul activităţilor, capabilităţilor, resurselor şi funcţiunilor
necesare pentru schimbarea locaţiei forţelor, echipamentelor, tehnicii şi materialelor
militare.
Mişcarea/deplasarea, ca parte a unei operaţii militare, este activitatea desfăşurată
pentru schimbarea poziţiei/locaţiei geografice a forţelor, echipamentelor şi materialelor din
înzestrarea acestora, utilizându-se în acest scop capabilităţi de sprijin pentru mobilitate,
transport, infrastructuri, controlul mişcării şi relaţii de interdependenţă corespunzătoare1.
Transportul constituie ansamblul activităţilor prin care, cu ajutorul mijloacelor
specifice, militare şi/sau civile din înzestrare şi/sau contractate din alte surse, se realizează
deplasarea forţelor, personalului, echipamentelor şi materialelor în locaţiile geograf ce
dorite.
Mişcarea şi transportul trebuie să stabilească:
a) principiile, politicile şi procedurile de mişcare şi transport, aplicate de forţele
naţionale participante la desfăşurarea operaţiilor militare întrunite;
b) rolul, elementele componente şi relaţiile existente în cadrul sistemului militar de
transport;
c)căile, modalităţile şi procedurile de asigurare a resurselor naţionale si
multinaţionale de transport2.

1.2. Principiile mişcării şi transportului

1
L-14 /3, Instrucţiuni pentru p1anifcarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul executării
transporturilor pe căile de comunicaţie rutiere, Bucureşti, 2007, pag.17.
2
M4, Instrucţiuni privind operaţiunile de mişcare şi transport ale marilor unităţi şi unităţilor militare, 2014,
pag.15.

3
 În vederea realizarii unui management performant şi judicios este necesară
cunoaşterea şi respectarea tuturor principiilor mişcării şi transportuluis, acestea putând fi
definite astfel:
Responsabilitatea constituie principiul fundamental care guvernează mişcarea şi
transportul şi presupune obţinerea de resurse de transport pentru susţinere,
(reaprovizionarea) desfăşurarea şi redesfăşurarea forţelor, precum şi planificarea şi
controlarea mişcărilor forţelor naţionale, inclusiv a componentelor naţionale din cadrul
forţelor multinationale.
Responsabilitatea se aplică în cadrul Batalionului 400 sprijin logistic Feleacu:
a) la toate nivelurile ierarhice, naţionale, ale alianţelor şi/sau coaliţiilor multinaţionale;
b) în toate fazele desfăşurării operaţiilor militare, începând cu cea de planificare a
operaţiilor de mişcare şi transport, continuând cu dislocarea strategică, recepţia, staţionarea
şi continuarea deplasării, susţinerea şi redislocareă forţelor.
Cooperarea se realizează la toate nivelurile ierarhice între unităţi/mari unităţi,
structuri de mişcare și transport militare şi civile, pentru completarea deficitului de resurse
de transport, la nivel strategic, operativ şi tactic.
Coordonarea tuturor activităţilor trebuie să existe la toate nivelurile ierarhice, între
structurile de specialitate naţionale şi a altor organizaţii implicate, atât în cadrul procesului
de planificare, cât şi în cel al executării mişcării şi transporturilor. Coordonarea planificării
şi executării operaţiunilor de mişcare şi transport este esenţială pentru unităţile, marile
unităţi şi celelalte structuri militare şi civile care sprijină aceste operaţiuni.
Eficacitatea/eficienţa este principiul prin care se impune ca planificarea şi
executarea operaţiunilor de mişcare şi transport să fie adaptate la cerinţele concrete ale
operaţiilor. .
Economia este principiul prin care se impune optimizarea utilizării tuturor
resurselor militare şi civile de transport, avându-se in vedere natura complementară şi
intermodulară a acestora.
Resursele de mişcare şi transport puse la dispoziţia unităţilor şi marilor unităţi,
limitate în marea majoritate a cazurilor, trebuie să fie folosite corespunzător, în principal
prin:
a) stabilirea corectă a cerinţelor şi priorităţilor de mişcare şi transport;
b) alegerea cu atenţie a modului şi mijloacelor de transport la dispozitie;

4
c) utilizarea întregii capacităţi de transport, corespunzător situaţiilor, priorităţilor şi
schimbărilor survenite3.
Flexibilitatea este principiul prin care se asigură modificarea în timp util a
planificării şi executării operaţiunilor de mişcare şi transport conform schimbărilor situaţiei
operaţionale şi/sau a cerinţelor iniţiale.
Simplitatea este principiul prin care se solicită ca planurile şi procedurile pentru
planificarea şi executarea operaţiunilor de mişcare şi transport să fie cât mai simple, sigure
şi eficiente.
Standardizarea este principiul prin care se facilitează atât planificarea cât şi
executarea operaţiunilor de mişcare şi transport şi se aplică atât datelor şi informaţiilor,
componentelor şi sistemelor software şi hardware, precum şi procedurilor de operare.
Trasportabilitatea presupune ca unităţile şi formaţiunile cu grad ridicat de
mobilitate să fie înzestrate cu echipamente, tehnică şi materiale corespunzătoare resurselor
de transport alocate. Compatibilitatea pentru transport necesită să se aibă în vedere
compatibilitatea echipamentelor, tehnicii şi materialelor din înzestrare, inclusiv
pachetizarea, paletizarea şi containerizarea acestora cu resursele de transport disponibile4.
Asigurarea urmăririi şi transparenţei pe timpul planificării şi executării mişcărilor şi
transporturilor asigură eficienţa activităţilor desfăşurate şi presupune realizarea unui
schimb de informaţii, la toate nivelurile, între structurile militare și civile implicate şi între
structurile de mişcare şi transport naţionale şi cele similare existente în armatele altor state,
NATO şi alte organizaţii internaţionale

1.3. Politici pentru mişcare şi transport

Domeniul mişcării şi transporturilor impune:
-politici, strategii, directive şi proceduri corespunzătoare privind dezvoltarea şi/sau
armonizarea cadrului legislativ şi organizatoric;
-sprijinul desfăşurării operaţiilor militare;
-asigurarea, comanda şi controlul resurselor de transport necesare;
-efectuarea schimbului de date şi informaţii şi procesarea automată a acestora.

3
M4, Instrucţiuni privind operaţiunile de mişcare şi transport ale marilor unităţi şi unităţilor militare, 2014,
pag, 27.
4
L-14 /3, Instrucţiuni pentru p1anifcarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul executării
transporturilor pe căile de comunicaţie rutiere, Bucureşti, 2007,pag.23.

5
 Pentru participarea forţelor naţionale la operaţiile multinaţionale întrunite trebuie să
se asigure un cadru legislativ, organizatoric şi resursele de transport necesare care să
permită dislocarea, susţinerea şi redislocarea acestora în/din teatrele/zonele de operaţii.
Legislaţia existentă la nivel naţional şi cea specifică trebuie să creeze cadrul pentru:
a) asigurarea resurselor de transport necesare deplasării forţelor naţionale;
b) facilitarea utilizării in cooperare şi/sau in comun a resurselor naţionale de transport
disponibile;
c) facilitarea trecerii frontierelor naţionale a forţelor şi a sprijinului logistic asociat
acestora.
Resursele de transport alocate trebuie să corespundă specificului misiunilor,
cerinţelor şi priorităţilor stabilite, iar utilizarea acestora, inclusiv a celor destinate.
Planificarea, coordonarea execuţiei, urmărirea, monitorizarea şi controlul eficient al
mişcărilor şi transportului se asigură prin realizarea unui sistem corespunzător de
comunicaţii şi procesare automată a datelor şi informaţiilor specifice. În acest scop se
utilizează principalele aplicaţii informatice stabilite pentru planificare şi coordonarea
execuţiei, respectiv Sistemul Aliat pentru Dislocare Şi Mişcare (ADAMS), Sistemul de
Planificare al Transporturilor (SIPLANET) şi altele, conform programelor şi etapelor de
dezvoltare şi implementare stabilite.
Standardizarea, fizică şi procedurală, facilitează planificarea, _ coordonarea şi
controlul execuţiei mişcărilor şi transporturilor.

1.4. Definire, obiective şi caracteristicile sistemul întrunit de mişcare şi transport

Potrivit legii, sistemului naţional de transport „ constituie parte integrantă a
sistemului economic şi social” şi cuprinde totalitatea infrastructurilor şi mijloacelor de
transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene, multimodale şi combinate, precum şi
operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transporturilor5.
Unul din obiectivele principale ale sistemului naţional de transport şi o cerinţă de
bază avută în vedere la dezvoltarea acestuia este asigurarea nevoilor de apărare a ţării.
Sistemul de transporturi militare tip „JOINT” presupune p1anificarea, coordonarea,
controlul şi monitorizarea transporturilor de trupe, echipamente militare şi materiale
aparţinând forţelor armate române şi străine pe comunicaţiile terestre, aeriene şi navale.

5
L-14 /3, Instrucţiuni pentru p1anifcarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul executării
transporturilor pe căile de comunicaţie rutiere, Bucureşti, 2007, pag.28.

6
 Sistemul militar de transport este o parte componentă a sistemului naţional de
transport şi cuprinde totalitatea resurselor de transport militare şi civile, naţionale şi
internaţionale, angajate conform acordurilor, înţelegerilor şi contractelor încheiate, în
scopul asigurării nevoilor de transport ale Armatei, potrivit cerinţelor şi priorităţilor
misiunilor încredinţate.
În acest scop, sistemului militar de transport trebuie să asigure:
a) evaluarea, identificarea, obţinerea şi gestionarea resurselor şi capabilităţilor de mişcare
şi transport necesare îndeplinirii misiunilor specifice;
b) planificarea, organizarea, coordonarea execuţiei şi controlul deplasării forţelor şi
sprijinului logistic asociat acestora, în vederea îndeplinirii misiunilor încredinţate;
c) pregătirea şi antrenarea personalului şi structurilor de specialitate, precum şi a tuturor
forţelor, în vederea îndeplinirii misiunilor de mişcare şi transport;
d) dezvoltarea sistemului de comunicaţii şi informatizarea mişcării si transporturilor;
e) asigurarea sprijinului naţiunii gazdă indomeniul mişcării şi transporturilor;
t) realizarea interoperabilităţii in domeniul mişcării şi transporturilor;
g) implementarea conceptelor, mijloacelor şi tehnologiilor moderne de transport, precum şi
a standardelor şi procedurilor din domeniul mişcării şi transporturilor6.

Pentru îndeplinirea misiunilor ce-i revin în cadrul operaţiilor şi acţiunilor militare

întrunite, sistemul militar de transport trebuie să fie modern şi flexibil,capabil să
reacţioneze la situaţiile specifice şi să asigure integrarea tuturor resurselor de transport
militare şi civile din compunere.
Sistemul militar de transport trebuie să fie dimensionat conforin misiunilor forţelor,
şi adaptat la cerinţele specifice operaţiilor şi acţiunilor militare, care să asigure:
a) utilizarea optimă a tuturor resurselor de transport avute la dispoziţie;
b) urmărirea executării în timp real a operaţiilor şi activităţilor specifice;
c) trecerea cu uşurinţă a acestuia, de la starea de pace la starea de război7.
Pentru desfăşurarea operaţiilor şi acţiunilor militare întrunite, sistemul militar de
transport dispune de capabilităţile necesare coordonării şi controlului întrunit al resurselor
de mişcare şi transport din structura categoriilor de forţe ale armatei, iar în functie de
specificul acestora, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

6
M4, Instrucţiuni privind operaţiunile de mişcare şi transport ale marilor unităţi şi unităţilor militare, 2014,
pag. 35.
7
L-14 /3, Instrucţiuni pentru p1anifcarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea si controlul executării
transporturilor pe căile de comunicaţie rutiere, Bucureşti, 2007,pag.35.

7
a) să funcţioneze permanent, la toate nivelurile ierarhice;
b) să dispună de capabilităţi care să asigure continuitatea operării atât pe teritoriul naţional,
cât şi în afara acestuia;
c) să fie proiectat şi să dispună de capabilităţi care să asigure funcţionarea in timp de pace,
în situaţii de criză şi la război;
d) să asigure capabilităţile necesare funcţionării la nivel strategic, operativ şi tactic.

1.5 Compunerea sistemului militar de transport

Ca orice sistem, sistemul militar de transport are obiective, misiuni şi sarcini bine
definite, precum şi un cadru legislativ-organizatoric şi resursele necesare, care să asigure
îndeplinirea acestora. Acest sistem este compus ca orice sistem din subsistemul de
conducere, subsistemul de execuţie şi subsistemul informaţional.
Cadrul legislativ cuprinde totalitatea actelor normative care reglementează
desfăşurarea tuturor activităţilor în cadrul sistemului, relationarea elementelor, componente
şi legătura acestuia cu alte sisteme.
Cadrul organizatoric este constituit din personal şi structuri specializate, care
asigură ierarhizarea tuturor componentelor în cadrul sistemului, prioritizarea activităţilor,
comanda şi controlul funcţionării acestuia.
Resursele de transport sunt elementele componente de bază ale sistemului militar
de transport şi cuprind:
a) infrastructuri şi mijloace de transport;
b) operatori de transport şi servicii conexe transporturilor;
c) sprijin logistic, fmanciar şi uman al sistemului.
Din punct de vedere funcţional, sistemul militar de transport este constituit din trei
componente, respectiv:
a) operaţii specifice modurilor de transport;
b) operaţii executate în terminalele de transport;
c) controlul mişcării8.

1.5.1 Modurile de transport

8
M4, Instrucţiuni privind operaţiunile de mişcare şi transport ale marilor unităţi şi unităţilor militare, 2014,
pag.37.

8
 Modurile de transport (MOT) sunt componente ale sistemului militar de transport şi
sunt constituite din infrastructuri, mijloace de transport şi structuri specializate pentru
operarea unei anumite tehnici de deplasare.
Modurile de transport din cadrul sistemului militar de transport sunt:
a) transportul de suprafaţă, care cuprinde:
-transportul rutier;
-transportul feroviar;
-transportul pe căile navigabile interioare (IWW);
b) transportul aerian;
c) transportul naval;
d) transportul intermodal/multimodal;
e) transportul pe căile de comunicaţii speciale9.
Transportul rutier, cel pe care ne vom axa, datorită flexibilităţii caracteristice,
asigură conectarea tuturor celorlalte moduri de transport, având un rol esential atât pentru
dislocarea, susţinerea şi redislocarea forţelor şi sprijinului asociat, cât şi pentru deplasarea
acestora în teatrul/zona de operaţii în vederea îndeplinirii misiunilor.
Transportul cu autovehicule pe căile de comunicaţie rutiere se execută, de regulă,
pe distanţe de până la 500 km., uneori şi mai mari. Acesta oferă posibilitatea deplasării
rapide a trupelor cu autovehicule din înzestrarea unităţilor.
Transportul rutier asigură legătura între celelalte categorii de mijloace de transport
sau le completează pe acestea, deplasând trupe şi materiale din staţiile de cale ferată,
porturi sau aeroporturi până la destinaţie şi invers.
Este cel mai eficient mijloc pentru transportul materialelor pe distanţe scurte.
Mijloacele de transport auto dispun de o mare capacitate de manevră, elasticitate, vitalitate
în comparaţie cu transportul feroviar.
Deci transportul rutier este rapid, suplu şi puţin vulnerabil şi poate fi utilizat in
condiţii speciale. Mijloacele de transport auto au posibilitatea de a circula aproape pe orice
teren, având o mare uşurinţă de manevră şi nefiind legate întotdeauna de trasee fixe.
Datorită acestui lucru, ele pot încărca materiale direct de la depozite şi le pot descărca la
locul de destinaţie, fără a mai fi necesare transbordări, manipulări suplimentare sau
existenţa unor instalaţii speciale 1a locurile de încărcare-descărcare.
Volumul şi intensitatea transporturilor este condiţionată de existenţa unei reţele
suficient dezvoltate de drumuri, precum şi de mijloacele auto utilizate în acest scop.
9
Idem, pag.15.

9
 Transporturile rutiere reprezintă, de regulă, începutul şi finalul unui transport
multimodal executat pe distanţe mari, iar pentru transporturile ce se efectuează pe distanţe
mai mici de 500 km reprezintă modul de transport de bază.
Exceptia de la această regulă reprezintă deplasarea tehnicii pe şenile, precum şi a
celei cu viteză mică de deplasare, care de regulă face obiectul deplasării pe calea ferată sau
cu trailere (pentru unităţi şi mari unităţi care dispun de aceste mijloace).
Organizarea transporturilor rutiere, ca de altfel a tuturor transporturilor, este
atributul eşalonului superior. Acesta trebuie să cunoască caracteristicile căilor de
comunicaţie rutiere (în special lucrările de artă şi punctele obligate de trecere) pe care se
vor efectua transporturile, starea de viabilitate a acestora, precum şi caracteristicile
mijloacelor de transport utilizate.
Întotdeauna planificatorii de mişcare şi transport trebuie să cunoască caracteristicile
şi capacităţile de transport ale căilor de comunicaţie rutiere naţionale,
Problemele mari vor fi în ceea ce priveşte datele şi informaţiile referitoare la
reţeaua de transport rutier din teatrul de operaţii unde se vor disloca forţele. Aceste date
sunt necesare să fie furnizate de către elementele de recunoaştere naţionale sau ale
organismului care conduce acţiunile.
Pentru efectuarea transportului unei mari unităţi se folosesc, de regulă, mijloacele .
din înzestrarea acesteia, la nevoie folosind mijloacele destinate de către eşalonul superior,
precum şi cele contractate de la operatorii civili de transport rutier.
Se impune ca inzestrarea cu mijloace de transport rutier să fie realizată astfel încât
să existe compatibilitate deplină între acestea şi tehnica de luptă, pe de-o parte, precum şi
cu mijloacele de paletizare, containerizare şi manipulare mecanizată a materialelor pe de
altă parte.

1.5.2 Resurse de transport terestre rutiere

Resursele de transport terestre sunt componente de bază ale sistemului militar de
transport şi sunt constituite din infrastructurile de transport rutiere, feroviare şi căile
navigabile interioare (mări interioare, lacuri, fluvii, râuri şi canale navigabile), mijloacele
şi operatorii de transport asociaţi acestora, precum şi cele care asigură intermodalitatea în
cadrul acestora.
Resursele de transport terestre asigură mişcarea şi transportul pentru îndeplinirea
sarcinilor administrative specifice structurilor militare, la toate nivelurile ierarhice şi pentru

10
deplasarea forţelor în toate tipurile de operaţii întrunite şi în toate fazele operaţionale de
desfăşurare a acestora, în special in teatrul/zona de operaţii10.
Datorită varietăţii categoriilor şi tipurilor acestor resurse, atât militare cât şi civile,
pentru alegerea modului de transport (MOT) optim, sau a unei combinaţii între acestea, în
funcţie de cerinţele şi priorităţile de mişcare şi transport stabilite, va fi predominant
influenţată de factori decisivi cum ar fi caracteristicile, căpabilităţile şi disponibilitatea
acestora, precum şi costurile rezultate.
Resursele de transport rutiere în cadrul Batalionului 400 sprijin logistic Feleacu
Pentru îndeplinirea misiunilor, Batalionul utilizează toate categoriile şi tipurile de
infrastructuri de transport rutier, atât cele din cadrul sistemului naţional de transport, cât şi
cele din sistemul internaţional de transport, conform acordurilor, înţelegerilor şi aprobărilor
date în acest scep.
În vederea utilizării infrastructurilor de transport, Batalionul, la toate nivelurile
ierarhice are permanent în vedere:
a) categoria, tipul şi starea de operativitate;
b) caracteristicile constructive şi parametrii de exploatare;
c) influenţă factorilor geo-climatici;
d) restricţiile şi limitările impuse de reglementări, trafic, protecţia mediului şi riscurile
datorate acţiunilor adversarului sau teroriste11.
Specificul şi densitatea infastructurilor de transport rutier facilitează asigurarea
continuităţii acestora, existând suficiente soluţii în acest scop, fără a fi necesară schimbarea
modului de transport.
Pentru asigurarea unei utilizări optime a infrastructurilor de transport rutier,
structurile militare, la toate nivelurile ierarhice, conform competenţelor, stabilesc sarcinile
şi responsabilităţile privind managementul acestora.
Mijloacele de transport rutier din înzestrarea Batalionului sunt dimensionate astfel
încât să asigure îndeplinirea tuturor misiunilor încredinţate.
Transportul efectivelor şi materialelor militare pe căile de comunicaţie rutiere, se
execută cu mijloace auto:
-din dotarea unităţilor militare;
-din parcul public (când unităţile nu dispun de mijloace auto necesare, atât cantitativ, cât şi
din punct de vedere al capacităţilor de transport.
10
AJP 44 (A), Doctrina Aliată Întrunită pentru Mişcare şi Transport, pag.27.
11
M4, Instrucţiuni privind operaţiunile de mişcare şi transport ale marilor unităţi şi unităţilor militare, 2014,
pag. 38.

11
 Pentru transportul efectivelor se folosesc: autobuze, autocamioane, microbuze,
autoturisme.
Pentru transportul materialelor se folosesc: autocamioane, tractoare,
autobasculante, autocisteme, trailere, remorci.
Batalionul dispune de următoarele categorii de mijloace de transport: autobuze,
microbuze, autoturisme de teren, tractoare, autocamioane de diferite capacităţi şi remorci.
Transportul auto are şi unele dezavantaje:
- desfăşurarea activităţii depinde de starea de practicabilitate a drumurilor şi condiţiilor
meteorologice, consum mare de carburanţi şi personal necesar pentru conducere şi
deservire;
-capacităţi mici de transport, in special la transportul pe distanţe mari transportul pe
distanţe mari implică uzura pieselor şi oboşeala personalului12.
Pentru sprijinul forţelor luptătoare în teatrul/zona de operaţii se stabilesc structuri
militare specializate, care asigură mişcarea şi transportul pe căile de comunicaţie rutiere a
personalului şi tuturor categoriilor şi tipurilor de echipamente, tehnică şi materiale. Pentru
îndeplinirea sarcinilor administrative şi în unele situaţii pentru dislocarea, susţinerea şi
redislocarea forţelor se utilizează mijloace de transport civile, asigurate prin convenţii,
înţelegeri, sau contractate direct de la operatorii de transport, conform actelor normative in
vigoare.
Pentru utilizarea eficientă a capacităţii mijloacelor de transport rutier şi pentru
reducerea timpilor de încărcare/descărcare şi/ sau transbordare a încărcăturilor pe/de pe
acestea, structurile militate, la toate nivelurile ierarhice au în vedere asigurarea mijloacelor
de pachetizare, paletizare, containerizare şi manipulare necesare.
Pentru utilizarea resurselor de transport rutiere se destină structuri specializate,
destinate reglementării, executării, controlului mişcării şi al traficului acestui mod de
transport.

CAPITOLUL II - PRINCIPII GENERALE

Bunurile materiale, din armată, în timp de pace, misiuni internaționale, în situații de

criză și la război, sunt transportate, manipulate și depozitate ca încărcături unitare

12
Idem, pag. 37.

12
paletizate, încărcături unitare containerizate, încărcături unitare nepaletizate și bunuri
materiale în vrac.
Pachetizarea, paletizarea, confainerizarea și manipularea bunurilor materiale în
armată reprezintă un sistem tehnologic modern de grupare, ambalare, depozitare și
manevrare, adaptat la specificul militar, în vederea aprovizionarii, transportului și
distribuirii acestora.
Pachetizarea reprezintă tehnica de grupare, prin legare și consolidare, a mai multor
bunuri materiale la un loc, într-o singură încărcătură, de dimensiuni sporite în ceea ce
privește greutatea și gabaritul.
Paletizarea reprezintă tehnica de grupare a mai multor bunuri materiale pe un
suport numit paletă.
Prin încarcatura unitară paletizată se întelege încărcătura realizată din unul sau mai
multe bunuri materiale, împachetate sau neimpachetate,aranjate și legate pe o paletă în
vederea manipulării, transportului și depozitării (stivuirii)13.
Prin încărcătură unitară nepaletizată se înțelege încărcătura ansamblată, prevăzută
cu dispozitive care permit manipularea mecanizată din cel puțin două laturi opuse, cu
motostivuitorul sau cu autocamionul cu oblon ridicator, precum și manipularea cu ajutorul
dispozitivelor de ridicare pe deasupra.
Containerizarea reprezintă tehnica de grupare a mai multor bunuri materiale într-un
mijloc numit container.
Prin încărcătura unitară containerizată se întelege încărcătura realizată din unul sau
mai multe bunuri materiale, impachetate/neimpachetate, paletizate/ nepaletizate, dispusă
într-un container care are dispozitive mecanice de manipulare.

13
MC 336-2, NATO, Principiile şi politicile NATO pentru mişcare şi transport, pag.25.

13
 BIBLIOGRAFIE

1. AJP 44 (A), Doctrina Aliată Întrunită pentru Mişcare şi Transport

2. M4, Instrucţiuni privind operaţiunile de mişcare şi transport ale marilor

unităţi şi unităţilor militare, 2014

2. MC 336-2, NATO, Principiile şi politicile NATO pentru mişcare şi

transport

4. L-14 /3, Instrucţiuni pentru p1anifcarea, organizarea, coordonarea,

monitorizarea si controlul executării transporturilor pe căile de comunicaţie
rutiere, Bucureşti; 2007

5. L14/7, Instructiuni pentru miscarea și transporturile multimodale,

Bucuresti, 2017

14