Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CALITATEA
TRANSPORTURILOR
CUPRINS
CUPRINS..................................................................................................003
INTRODUCERE.....................................................................................005
Cap. 1. GENERALITĂŢI.....................................................................015
1.1. Aspecte generale ale calităţii........................................................015
1.2. Calitatea asigurată producţiei de bunuri......................................020
1.3. Calitatea asigurată serviciilor........................................................025
1.4. Calitatea asigurată transporturilor de mărfuri şi călători............ 028
R.V. Petrescu
2
R.V. Petrescu
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................123
INTRODUCERE
3
R.V. Petrescu
Modalităţi de transport
Transportul terestru
Transportul terestru este cea mai răspândită formă de transport. Oamenii
pot să se deplaseze prin propriile forțe sau cu ajutorul unor mijloace de
transport ce folosesc forța umană, cum ar fi bicicleta, sau pot folosi tracțiunea
animală, pentru a tracta căruțe sau alte tipuri de atelaje. Cea mai răspândită și
eficientă formă de transport terestru folosește vehicule dotate cu motoare
alimentate cu combustibil lichid.
Transportul feroviar
Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalități de
transport, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului
de mărfuri transportate pe glob. Deşi cel mai ieftin este transportul pe apă, şi
abia apoi cel feroviar, acesta are şi avantajul unui timp mai scurt de încărcare.
Societățile feroviare au depus eforturi susținute în dezvoltarea și
perfecționarea materialului rulant, precum și în organizarea și expedierea
mărfurilor, în vederea reducerii duratei de transport și a micșorării prețului de
transport.
Transporturile feroviare au păstrat avantajele deținute față de celelalte
modalități de transport:
-Asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o aprovizionare ritmică;
-Obținerea unei anumite regularități din punctul de vedere al timpului de
transport, datorită modului de organizare și independenței față de condițiile
atmosferice;
-Realizarea unei integrități mai mari a mărfurilor în timpul transportului, pentru
că riscul de avariere este mai mic în comparație cu alte modalități de transport;
-Încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor transportate, pentru că
încărcarea se face când marfa a fost predată, iar negocierea documentelor se
face după expedierea fiecărui vagon;
4
R.V. Petrescu
Transportul rutier
Transportul rutier efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor
cu ajutorul autovehiculelor care sunt mijloace de transport autopropulsate.
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă faptul că
dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuințate, în funcție de vreme, pe
orice fel de drum.
Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de
expediere și descărcarea ei direct la punctul de destinație, fără a fi necesare
transbordări și manipulări suplimentare.
Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a
vitezei comerciale mari și a simplității operațiunilor tehnologice de încărcare și
descărcare. Ele se pot pregăti rapid și ușor în vederea efectuării transportului,
necesitând cheltuieli reduse în acest scop.
Transportul auto oferă cea mai mare eficiență pe distanțe scurte.
Transportul aerian
Transportul aerian a încetat de mult să mai fie un mijloc de transport luxos
și prohibitiv. Astăzi el este preferat de cei care vor să se deplaseze repede pe
distanţe mai mari sau medii, și de cei care au de transportat mărfuri perisabile
sau de mare valoare.
Pentru transport se folosesc atât avioane mixte, pentru pasageri și mărfuri,
cât și avioane speciale pentru transportul mărfurilor. Din punct de vedere
comercial, avioanele pot fi încărcate în regim de linie, ceea ce implică un trafic
regulat, și în regim de charter (curse neregulate), curse pe bază de contracte
între companiile aeriene și diferiti beneficiari ce doresc să exploateze pe o
perioadă determinată avioanele luate în chirie. Decolarea și aterizarea
avioanelor se poate face numai pe aerodromurile civile autorizate.
Aerodromul este o suprafață de teren sau de apă destinată a fi utilizată
pentru sosirea, plecarea și manevrarea la sol a aeronavelor. Aeroportul este
aerodromul deschis operațiunilor comerciale.
Transportul aerian efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor
cu ajutorul aeronavelor.
Printre particularitățile tehnico-economice ale transportului aerian se
numără:
-rapiditatea - este caracteristica esențială a transportului aerian. Aceasta
este evidențiată de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi
egalată de nici un alt mijloc de transport (deşi pentru viitor se pregătesc trenuri
de viteză extremă; Maglev-ul care circulă astăzi cu 350-550 km/h, va funcţiona
în viitor cu 900-1200 km/h);
-regularitatea - constă în aceea că transportul aerian se efectuează după un
program precis în orice perioadă a anului, atât ziua, cât și noaptea;
-oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport pune la
dispoziția celor interesați, oricând și oriunde sunt amenajate puncte terminale,
cel mai modern mijloc de transport.
5
R.V. Petrescu
Transportul naval
Având în vedere progresul economic general al societăţii, în ultimul deceniu
s-a înregistrat o creștere fără precedent a comerţului mondial, a transportului
de materii prime de bază necesare industriei, agriculturii cât şi a schimburilor
de produse finite.
Pe de altă parte, intensificarea schimburilor comerciale între țări aflate în
diferite zone geografice, participarea țărilor respective la acest proces
6
R.V. Petrescu
7
R.V. Petrescu
8
R.V. Petrescu
Transportul special
Transporturile speciale sunt transporturi neconvenționale, a căror pondere
a crescut substanțial în ansamblul transporturilor și care se efectuează cu
mijloace total diferite de cele clasice.
Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate pentru deplasarea
unor mărfuri de masă lichide, în flux continu, în relații de transport stabile.
Acest mod de transport prezintă un cost scăzut, pierderi minime de manipulare,
nu este influențat de condițiile atmosferice, nu afectează mediul înconjurător,
necesită personal de deservire redus, prezintă regularitate și se efectuează
fără cursă goală.
Un tren cu levitație magnetică, sau Maglev, este un tren care utilizează
câmpuri magnetice puternice pentru a-și asigura sustentația și a avansa. Spre
deosebire de trenurile clasice, nu există contact cu șina, ceea ce reduce forțele
de frecare și permite atingerea unor viteze foarte mari (anumite sisteme ajung
la 550 km/h). Deoarece nu pot fi folosite cu infrastructura existentă, trenurile
Maglev trebuie concepute de la 0. Termenul de maglev nu se referă numai la
vehicule, ci și la interacțiunea dintre acestea și calea de rulare. Această
interacțiune este foarte importantă, fiecare componentă fiind proiectată în
funcție de cealaltă pentru a crea și controla levitația magnetică.
Diferitele tehnologii maglev sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare, în
funcție de producător. Liderii mondiali în domeniu sunt companiile germane
Siemens și ThyssenKrupp cu sistemul Transrapid.
9
R.V. Petrescu
10
R.V. Petrescu
Calitatea şi confortul sunt primordiale atât pentru piloţi (fig. 4) cât şi pentru
pasageri (fig. 5).
Fig. 4. Boeing 787 – model 2011- calitate crescută în interiorul cabinei piloţilor
11
R.V. Petrescu
Fig. 5. Boeing 787 – model 2011- calitate crescută şi confort pentru pasageri
12
R.V. Petrescu
13
R.V. Petrescu
Cap. 1. GENERALITĂŢI
Definițiile calității
Există numeroase definiții ale termenului calitate, care exprimă un înțeles
diferit pentru domenii diferite, formulate de experți diferiți în calitate. Totuși,
variantele de definiții acceptate mai frecvent sunt următoarele:
-"corespunzător pentru utilizare" (Cf. J.M.Juran);
"conformitate cu cerințele" (Crosby);
-"un ansamblu de caracteristici ale unei entități care îi conferă acesteia
aptitudinea de a satisface necesități exprimate sau implicite" (SR ISO
8402:1995); "măsura în care un ansamblu de caracteristici intrinseci
îndeplinește cerințele"; conform acestei definiții, calitatea nu este exprimată
printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de caracteristici;
14
R.V. Petrescu
-modele ale calității pentru afaceri, care includ Premiul Deming (Deming Prize),
modelul de excelență european EFQM (EFQM Excellence Model), Malcolm
Baldrige National Quality Award, Canada Awards for Excellence.
Definiția "corespunzător pentru utilizare" este cea mai cuprinzătoare și
mai conceptuală în natură. Această definiție accentuează necesitățile clienților
și se focalizează pe utilizarea produsului, respectiv asigurarea serviciului
prestat.
Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele (sau cu specificațiile)"
este cea mai obișnuită definiție utilizată de compartimentele organizației, cele
mai apropiate de producerea fizică a bunurilor sau de livrarea serviciilor.
Referitor la definiția calității din standardul SR ISO 8402 este util de
menționat că termenul "calitate" nu ar trebui utilizat în interpretarea greșită de
"grad de excelență", într-un sens comparativ sau pentru evaluări în sens
cantitativ, deoarece aceste semnificații satisfac numai o parte a definiției. Pe de
altă parte, "gradul de excelență" este o definiție vagă, deoarece excelența este
alt termen dificil de definit.
"Necesitățile" invocate în definiția standardizată a calității sunt exprimate
prin caracteristici cu criterii specificate care pot include aspecte privind
performanțele, aptitudinea de utilizare,dependabilitatea, securitatea nucleară,
protecția mediului, considerente economice și estetice.
O definiție alternativă celei din standard este enunțată de A.M. Enătescu
ș.a.: "Calitatea este abilitatea unui ansamblu de caracteristici intrinseci ale unui
produs, sistem sau proces de a îndeplini cerințe ale clientului sau ale altor părți
interesate." Această definiție este apropiată ca semnificație de cea dată în
standard.
Calitatea este, prin urmare, o problemă de grad (valoare relativă). Ca
urmare, problema centrală a calității este: cât de exact acest set de
caracteristici inerente este conform cu acest set de cerințe? Pe scurt, calitatea
a ceva depinde de un set de caracteristici inerente și de un set de cerințe și de
cât de exact cele dintâi sunt conforme cu cele din urmă.
În conformitate cu această definiție, calitatea este un concept relativ. Prin
legarea calității cu cerințele, în ISO 9000:2005 se susține că [conceptul de]
calitate a ceva (a unui lucru) nu poate fi stabilit în vid. Calitatea este totdeauna
relativă la un set de cerințe."
15
R.V. Petrescu
Managementul calității
Managementul calității reprezintă ansamblul activităților funcției generale
de management care determină politica în domeniul calității, obiectivele și
responsabilitățile și care le implementează în cadrul sistemului calității prin
mijloace cum ar fi planificarea calității, controlul calității, asigurarea calității și
îmbunătățirea calității (cf. SR ISO 8402:1995). Pe scurt, managementul calității
include toate activitățile pe care organizațiile le implementează pentru a
conduce, a controla și a coordona calitatea.
Managementul calității reprezintă responsabilitatea tuturor nivelurilor de
management, însă rolul de coordonare revine managementului de la nivelul cel
mai înalt al organizației.
Managementul de la nivelul cel mai înalt elaborează politica în domeniul
calității, care cuprinde obiectivele și orientările generale ale organizației,
referitoare la calitate. Obiectivele calității sunt implementate în cadrul unui
sistem de management al calității.
J.M.Juran (1986) consideră că managementul calității constă din trei
procese manageriale principale orientate pe calitate:
-planificarea calității;
-controlul calității;
-îmbunătățirea calității.
Aceste trei procese au fost denumite "trilogia calității", denumită de
Institutul Juran "trilogia lui Juran".
Cele trei categorii de procese manageriale sunt interdependente.
Planificarea calității urmărește crearea unui proces care va fi capabil să
satisfacă obiectivele calității în condițiile operaționale. Controlul calității este
16
R.V. Petrescu
Măsurarea calității
Măsurarea calității constă în cuantificarea nivelului curent al performanței
în conformitate cu standarde de performanță. Evaluarea calității măsoară
diferența dintre performanța așteptată și cea reală, pentru a identifica
oportunitățile de îmbunătățire a calității.
Standardele de performanță pot fi stabilite pentru diferitele dimensiuni ale
calității, de exemplu calitatea performanței tehnice, calitatea de conformitate
etc. Măsurarea calității produselor, proceselor sau serviciilor necesită
colectarea și analiza informațiilor, exprimate în termenii măsurătorilor și
metricilor asociate măsurărilor. Uneori, măsurarea calității este utilizată pentru
interpretarea calității ca procentaj de elemente conforme sau neconforme din
lot.
Știința măsurării cantitative a uneia sau a mai multor caracteristici ale
calității este denumită calimetrie. O definiție dezvoltată a calimetriei este
următoarea: "disciplina științifică ce se ocupă cu cuantificarea, măsurarea,
aprecierea, evaluarea calității produselor, proceselor, serviciilor". Calimetria nu
trebuie confundată cu calitologia, care este definită ca fiind știința despre
calitate. Această denumire a apărut în urma răspîndirii standardelor din seria
ISO 9000.
Termenul calimetrie a fost adoptat de EOQC (Organizația Europeană a
Calității) în anul 1971 și oficializat în 1981, ca "știință a măsurării calității".
Măsura calității reprezintă măsura cantitativă a caracteristicilor și
atributelor unui produs. Măsura calității atribuie valori numerice unei
17
R.V. Petrescu
18
R.V. Petrescu
19
R.V. Petrescu
20
R.V. Petrescu
21
R.V. Petrescu
Anul 1988 a fost marcat de teoria lui Juran privitoare la planificarea calităţii,
expusă în lucrarea sa intitulată „Juran on Planning for Quality”, în care, în
centrul atenţiei se află consumatorii şi nevoile lor ce trebuie satisfăcute prin
intermediul produselor create. El consideră planificarea calităţii doar o parte a
„trilogiei calităţii” alcătuită din:
22
R.V. Petrescu
planificarea calităţii;
controlul calităţii;
îmbunătăţirea calităţii.
Pentru directorii de organizaţii interesaţi în îmbunătăţirea continuă a
calităţii produselor şi/sau serviciilor oferite, Juran a imaginat un adevărat ghid,
alcătuit din mai multe etape ce trebuie parcurse:
identificarea consumatorilor/utilizatorilor;
determinarea nevoilor acestora;
traducerea nevoilor în cerinţe ale produsului/serviciului;
dezvoltarea unui produs/serviciu care să corespundă acestor nevoi;
optimizarea caracteristicilor produsului/serviciului astfel încât acesta
să îmbine atât nevoile producătorilor cât şi pe cele ale clienţilor;
dezvoltarea unui proces de producţie care să permită realizarea
produsului respectiv;
optimizarea acestui proces;
demonstrarea capabilităţii procesului de obţinere a produsului în
condiţii normale de lucru;
punerea în funcţiune a procesului.
Actual, TQM este o parte a unei concepţii mult mai largi şi care vizează
ansamblul performanţei organizaţiei şi care recunoaşte importanţa procesului,
în sens de activitate distinctă şi elementară.
23
R.V. Petrescu
24
R.V. Petrescu
25
R.V. Petrescu
26
R.V. Petrescu
27
R.V. Petrescu
dar nu există situaţii limită, în care transportul să întârzie foarte mult, cum este
cazul transportului rutier), disponibilitatea echipamentelor specializate,
probabilitatea de pierdere şi distrugere; iar pentru transportul de călători: preţul,
durata călătoriei, frecvenţa serviciului, confortul, regularitate (în cazul
transportului de călători, acest indicator este foarte important pentru situaţiile în
care se utilizează mai multe moduri de transport de exemplu, situaţia în care un
călător trebuie să ajungă la aeroport la o anumită oră şi are de ales între
autobuz şi metrou de suprafaţă, durata călătoriei este mai redusă în general cu
autobuzul dar va utiliza metroul datorită regularităţii scăzute a autobuzului, şi
ridicate a metroului – orar fix, fără întârzieri).
Prin sistem de transport se înţelege totalitatea mijloacelor, instalaţiilor şi
echipamentelor de transport, grupate după un anumit criteriu. Aceste criterii se
pot diferenţia astfel:
- Criteriul tehnic – prin sistem tehnic de transport se înţelege totalitatea
mijloacelor de transport, a infrastructurii aferente, şi este definit prin utilizarea
unei anumite tehnici de efectuare a deplasării. Cele mai importante sisteme
tehnice de transport sunt:
- sistemul de transport rutier – componentele principale ale acestuia fiind
vehiculul, calea de rulare (drumul) şi instalaţiile de semnalizare şi dirijare;
- sistemul de transport feroviar – componentele principale ale acestuia fiind
locomotivele, vagoanele, calea de rulare (calea ferată), staţiile şi triajele,
instalaţiile de dirijare a circulaţiei;
- sistemul de transport pe ape interioare – componentele acestui sistem de
transport fiind: calea de navigaţie (canale, fluvii, lacuri, râuri), porturile şi
navele;
- sistemul de transport maritim – componentele principale sunt: navele şi
porturile;
- sistemul de transport aerian – componentele principale ale acestuia sunt:
aeronavele, aeroporturile şi sistemele de dirijare ale traficului aerian;
- sistemul de transport prin conducte – componentele de bază ale acestuia
sunt conductele şi staţiile de pompare. Ȋn cazul acestui sistem de transport,
deplasarea este efectuată doar de către materia care trebuie transportată.
- Criteriul geografic – după acest criteriu se identifică totalitatea mijloacelor,
instalaţiilor şi echipamentelor de transport care acţionează pe un teritoriu dat.
Astfel se pot defini următoarele sisteme geografice de transport:
28
R.V. Petrescu
29
R.V. Petrescu
30
R.V. Petrescu
31
R.V. Petrescu
32
R.V. Petrescu
naturali sau creaţi prin activităţi umane. Transporturile reprezintă unul din
factorii de poluare a mediului înconjurător. Efectul transporturilor asupra
mediului poate fi urmărit prin cele trei componente ale poluării mediului:
- zgomotul – reducerea acestuia se poate face fie prin măsuri de antifonare a
surselor de zgomot (sistemele de propulsie), fie prin perfecţionarea sistemelor
de propulsie pentru diminuarea zgomotului.
Uneori calculele indică ca bună soluţia utilizării unui autobuz chiar mai
zgomotos (din punct de vedere al zgomotului un autobuz poate fi echivalat cu
10-12 autoturisme; această echivalare depinde de tipul de autobuz precum şi
de tipul autoturismelor, dar în acelaşi timp pentru a putea transporta toţi
călătorii din autobuz este necesar un număr de 20 de autoturisme, poluarea
aerului creşte de aproximativ 10 ori, dar mai sunt şi alte efecte în ceea ce
priveşte poluarea, precum creşterea numărului de vehicule, apariţia gâtuirilor în
trafic şi respectiv creşterea poluării aerului).
- poluarea aerului – este produsă în principal de gazele arse eşapate de
către motoarele termice. Pentru diminuarea poluării aerului se poate acţiona pe
două direcţii (asupra mijloacelor de transport): reducerea toxicităţii gazelor
eşapate de motoarele clasice, care funcţionează cu benzină sau motorină şi
folosirea unor purtători de energie (noi combustibili cu nocivitate redusă;
eliminarea benzinei cu Pb).
- poluarea apelor – poate fi produsă de nave, prin deversarea în râuri şi fluvii
a apelor uzate şi în general a resturilor menajere, uleiurilor uzate, etc; o
problemă deosebită o constituie pericolul poluării apelor oceanelor, mărilor şi
apelor interioare de către navele petroliere, ca urmare a scurgerilor masive de
hidrocarburi, care se pot datora accidentelor. Navele petroliere constituie o
sursă majoră de poluare, datorită cantităţilor mari de apă care trebuie încărcate
în tancurile petroliere pentru a asigura echilibrul navei atunci când aceasta se
deplasează fără încărcătură. Pentru eliminarea acestui factor de poluare, au
fost emise reglementări care prevăd ca apele folosite ca balast să fie deversate
numai în porturi (respectiv în terminalele petroliere) în staţiile speciale de
epurare sau pentru noile tipuri de petroliere, să fie prevăzute compartimente
speciale pentru balast (apă) care să fie izolate de cele pentru transportul
hidrocarburilor. Alţi factori de poluare a apelor sunt deversarea uleiurilor de
ungere (care sunt înlocuite în service-urile auto) şi deversarea apelor menajere
33
R.V. Petrescu
34
R.V. Petrescu
35
R.V. Petrescu
Cea de a treia ediţie a standardelor seriei ISO 9000 (adică cea emisă în
anul 2000) reprezintă o revizuire generală a acestor standarde. Prin aceasta
36
R.V. Petrescu
37
R.V. Petrescu
38
R.V. Petrescu
39
R.V. Petrescu
40
R.V. Petrescu
41
R.V. Petrescu
42
R.V. Petrescu
43
R.V. Petrescu
44
R.V. Petrescu
45
R.V. Petrescu
46
R.V. Petrescu
47
R.V. Petrescu
48
R.V. Petrescu
49
R.V. Petrescu
50
R.V. Petrescu
51
R.V. Petrescu
52
R.V. Petrescu
53
R.V. Petrescu
Fig. 2.1. Metroul bucureştean (cel mai modern şi util transport = „transportul
viitorului în oraşul lui Bucur ciobanul”) preia în anul 2010 circa 20% din
transportul urban, de călători, al capitalei
54
R.V. Petrescu
Altfel spus, într-un oraş mare, metroul subteran (chiar pe mai multe nivele),
şi tramvaiele de suprafaţă trebuiesc extinse foarte mult, în detrimentul altor
mijloace de transport în comun.
Traficul realizat de metroul bucureştean este unul dintre cele mai
importante, având şi un aspect calitativ extrem de ridicat, dar şi unul strategic.
• Linii de metrou : 4;
• Lungimea reţelei: 69,25 km cale dublă;
• Număr depouri : 4;
• Număr de staţii : 51;
• Distanţa medie între două staţii : 1.5 km;
• Lungimea unei staţii : 135 – 175 m;
• Adâncimea medie a unei staţii : 12 m;
• Ecartament : 1432 mm;
• Sistem Automat de Taxare cu cartelă magnetică din 1995, modernizat în
2000. Din 2006 este realizată cu RATB o platformă funcţională care permite
utilizarea unor titluri de transport comune, aceasta fiind prima etapă a integrării
tarifare Metrorex – RATB.
Parc în exploatare:
• 44 trenuri tip Bombardier
• 33 trenuri tip IVA
Intervale de circulaţie:
55
R.V. Petrescu
Ȋn restul zilei
8 minute 9 minute 8 minute 10 minute
Reţelele actuale:
56
R.V. Petrescu
57
R.V. Petrescu
19. Acţionarea semnalului de alarmă din tren fără motiv este interzisă şi
constituie contravenţie; orice abuz va fi pedepsit.
20. Fotografiatul şi filmatul în incinta metroului nu sunt permise fără acordul
administraţiei Metrorex.
58
R.V. Petrescu
59
R.V. Petrescu
60
R.V. Petrescu
61
R.V. Petrescu
Prima linie de troleibuz din București a fost inaugurată după cel de-al Doilea
Război Mondial, folosind troleibuze din URSS. Traseul pe care aceasta circula
era Piața Victoriei – Hipodrom. În mai 2011 există 19 linii de troleibuze
deservite de patru depouri de troleibuze. RATB beneficiază de aproximativ 300
de troleibuze, împărțite în trei mărci: Rocar, Irisbus Citelis și Astra Ikarus.
62
R.V. Petrescu
distanţe mai lungi trebuie să nu mai treacă prin oraşe. Ar fi bine ca şi ajunsă la
destinaţie să nu mai intre în oraşul respectiv ci să se oprească în halte,
depozite preorăşeneşti (cel puţin pentru oraşele foarte mari, care sunt deja
supra aglomerate).
Marfa care se distribuie într-un oraş foarte mare trebuie transportată în
general cu autovehicule cât mai mici (dubiţe) care să se strecoare uşor prin
oraş pentru a o livra. Livrarea trebuie să se facă dimineaţa la primele ore ale
zilei (5-7).
Maşinile care ridică şi duc gunoiul să lucreze noaptea între orele 1-5.
Mărfurile neperisabile mai mari pot fi transportate tot noaptea.
Vehiculele care transportă utilaje, normale sau grele, ar trebui restricţionate,
astfel încât să lucreze tot noaptea.
63
R.V. Petrescu
2.5. Aspecte ale calităţii reieşite din cerinţele dezvoltării durabile pentru
sistemul de transport.
Obiective specifice:
a) Dezvoltarea infrastructurilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de transport
-Elaborarea de tehnologii de testare, diagnosticare şi expertizare a stării
infrastructurii în transporturi;
-Soluţii tehnice şi tehnologice pentru întreţinerea, reabilitarea, modernizarea şi
înnoirea infrastructurii transporturilor, inclusiv a punctelor de trecere a frontierei;
-Integrarea sistemelor de transport public urban şi inter-urban;
-Dezvoltarea metroului Bucureşti;
-Dezvoltarea regionala a transporturilor şi adaptarea la condiţiile locale, în
vederea creşterii mobilităţii populaţiei;
-Optimizarea fluxurilor de transport prin analiza matricelor: origine–destinaţie;
-Noi tehnologii de transport multimodal Short-Sea Shipping, Ro-Ro, Ro-La şi
ferry;
64
R.V. Petrescu
65
R.V. Petrescu
66
R.V. Petrescu
67
R.V. Petrescu
68
R.V. Petrescu
69
R.V. Petrescu
70
R.V. Petrescu
71
R.V. Petrescu
suprafaţă, care sosesc în orice staţie conform graficului anunţat (îşi respectă
ritmicitatea).
Ritmicitatea depinde de zilele săptămânii şi de orele din zi.
O ritmicitate încă sporită, implică şi mai multe costuri pentru transportul
respectiv (pentru firma transportatoare), solicitând mai multe vehicule de
transport, dar şi sporirea personalului.
Pe unele linii au apărut microbuze de tip maxi-taxi, care au mai redus din
aglomeraţia din staţii existentă în special în orele de vârf.
Totuşi introducerea a mai multe mijloace de circulaţie nu reprezintă practic
o măsură de limitare a traficului, ci doar limitarea traficului de un anumit tip.
Chiar dacă populaţia care se deplasează pe acelaşi traseu este constantă,
introducerea unor autobuze etajate, ar reprezenta totuşi o măsură reală de
limitare a traficului (de autobuze şi chiar şi pe cel pentru toate mijloacele
existente pe linia respectivă), deoarece ar fi preluaţi cu un singur autobuz
etajat, un număr dublu de călători, scăzând astfel numărul vehiculelor utilizate
la jumătate.
Dominaţia puternică a utilizării transportului rutier în activităţile logistice şi
uşurinţa operării lui au totuşi propriile lor probleme.
72
R.V. Petrescu
73
R.V. Petrescu
74
R.V. Petrescu
75
R.V. Petrescu
76
R.V. Petrescu
77
R.V. Petrescu
78
R.V. Petrescu
79
R.V. Petrescu
80
R.V. Petrescu
81
R.V. Petrescu
82
R.V. Petrescu
83
R.V. Petrescu
Context
În 1997, Comisia a publicat o comunicare privind intermodalitatea (DE)
(EN) (ES) (FR), care a subliniat importanţa intermodalităţii pentru eficientizarea
şi ecologizarea transportului european de marfă. Textul a avansat o serie de
strategii pentru promovarea „mobilităţii durabile”, inclusiv modernizarea
sistemelor logistice. De asemenea, Comisia a anunţat că programul PACT
(DE) (EN) (ES) (FR) va fi înlocuit de Marco Polo. În 2001, revizuirea
intermediară a Cărţii albe [COM(2006) 314 - Nepublicată în Jurnalul Oficial] a
evidenţiat importanţa logisticii. Prezenta comunicare face din logistică un
element cheie al „mobilităţii durabile”.
ACTE CONEXE
Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea
de norme comune pentru anumite tipuri de transporturi combinate de mărfuri
între state membre [Jurnalul Oficial L 368 din 17.12.1992].
84
R.V. Petrescu
85
R.V. Petrescu
86
R.V. Petrescu
87
R.V. Petrescu
88
R.V. Petrescu
89
R.V. Petrescu
90
R.V. Petrescu
91
R.V. Petrescu
92
R.V. Petrescu
93
R.V. Petrescu
94
R.V. Petrescu
mai multe atribute ale serviciului, şi atunci când vine vorba despre destinaţia
aleasă.
Pullen (1991) a concluzionat că există o nevoie de standardizare în
definirea atributelor care comprimă performanţa transportului public, şi
argumenta necesitatea unei definiri şi clarificări privind aceste atribute. Nevoia
de claritate poate fi atribuită într-o anumită măsură faptului că, investigaţiile
privind performanţa transportului public sunt realizate de către operatori, şi din
acest motiv nu se regăseşte în domeniile public şi academic.
Hensher (2003) este de acord că identificarea dimensiunilor calităţii
serviciului public aşa cum este perceput de către pasageri este unul din
elementele cheie ale măsurării serviciului.
Lucrarea lui Swanson (1997) care a determinat factorii de importanţă pentru
turişti în călătoriile cu autobuzul, aduce îmbunătăţiri care sunt menite a face
serviciul mai atractiv atât pentru cei care îl folosesc cât şi pentru cei care nu îl
folosesc încă. Un total de 30 de atribute de performanţă au fost repartizate în 8
stagii, şi au fost incluse atribute tangibile, precum curăţenia şi design-ul
vehiculului, precum şi intangibile, ca ajutorul dat de şofer. O evaluare financiară
a fost făcută pentru fiecare atribut folosing tehnici specifice. Rezultatul evaluării
a arătat că atributele transportului public pentru care consumatorii au fost
dispuşi să plătească au fost informaţiile din staţiile de autobuz precum şi
curăţenia din autobuze. Ȋn partea opusă, reducerea timpului de călătorie nu a
fost o prioritate pentru participanţi.
Un alt studiu realizat de Prioni şi Hensher (2000) a rezumat o serie de
atribute ale performanţei autobuzelor culese din alte studii (Hensher, 1991,
Brewer şi Hensher, 1997 şi Swanson, 1997) şi le-a organizat în 6 dimensiuni
calitative bazate pe aspecte ale călătoriei: accesul către staţia de autobuz,
timpul de aşteptare, călătoria propriuzisă, vehiculul, şoferul şi informaţia. Prioni
şi Hensher (2000) au încercat să cuantifice preferinţele celor care merg cu
autobuzul pentru diferite niveluri ale performanţei folosind tehnici preferenţiale,
pentru a identifica contribuţia fiecărui atribut de performanţă la totalul calităţii
serviciului. Cercetările lor sugerau, în contradicţie cu Swanson (1997) că
infrastructura staţiilor de autobuz nu are o aşa mare influenţă asupra calităţii
serviciului.
Continuând această muncă, Hensher(2003) a adus şi mai multă lumină
privind importanţa atributelor de performanţă în crearea satisfacţiei sau
95
R.V. Petrescu
96
R.V. Petrescu
97
R.V. Petrescu
publice locale. Din legea nr. 92/2007, pot fi selectate criteriile de evaluare a
serviciului de transport public cu metroul:
1) drepturile şi interesele călătorilor trebuie respectate pe parcursul călătoriei
cu metroul;
2) călătoria cu metroul trebuie să se efectueze în condiţii de siguranţă şi de
confort;
3) se impun practicarea unor tarife accesibile pentru utilizatorii serviciilor de
transport public local;
4) trebuie satisfăcută cu prioritate nevoia de deplasare a populaţiei dintr-un loc
într-altul;
5) anumitor categorii sociale trebuie să li se ofere gratuităţi şi reduceri;
6) trebuie respectată integrarea tarifară, care se referă la introducerea unei
singure legitimaţii (card) valabilă (valabil) pentru mai multe tipuri de mijloace de
transport în comun;
7) numărul metrourilor ar trebui corelat cu fluxul călătorilor;
8) orice activitate de transport trebuie să ţină cont de respectarea a două
condiţii esenţiale: siguranţa vieţii şi a mediului;
9) fondurile publice alocate activităţii de administrare şi executare a serviciilor
publice de transport trebuie utilizate eficient. Ȋntrucât este un serviciu public,
deci aşa cum ştim din definiţia serviciilor publice a fost creat pentru
satisfacerea nevoii de deplasare a populaţiei, nu este creat pentru a obţine
profit. Totuşi, din banii pe care îi obţine de la utilizatorii săi şi de la bugetul
local, costurile de producţie şi investie ar trebui acoperite, astfel încât
transportatorul să obţină o marjă de profit.
98
R.V. Petrescu
este cel care pune în evidenţă dependenţa de numărul celor care beneficiază
simultan de o anume ofertă de transport. Durata călătoriei cu autoturismul pe o
şosea se modifică substanţial atunci când debitul tinde să atingă nivelul
capacităţii de circulaţie a acelei şosele în condiţiile exogene date. După cum
creşterea numărului de călători ai unui tren fără regim de rezervare peste o
anume limită este de natură să afecteze confortul călătoriei. Creşterea
pronunţată a cererii în condiţiile menţinerii ofertei modifică în bună măsură o
serie de indicatori de calitate a serviciului oferit clienţilor. Dacă în cazul
bunurilor fizice anticiparea creşterii cererii poate antrena o mărire a producţiei
şi a stocurilor, atunci, în cazul serviciului de transport, ca urmare a
simultaneităţii producerii şi a consumului, păstrarea indicatorilor calităţii de
conformitate presupune acţiuni mai complexe ale ofertantului, precum:
-limitarea neuniformităţilor prin practici tarifare (tarife reduse în afara
perioadelor de vârf; acordarea de gratuităţi sau reduceri tarifare pentru anume
categorii sociale doar în afara orelor sau a perioadelor de vârf);
99
R.V. Petrescu
100
R.V. Petrescu
101
R.V. Petrescu
102
R.V. Petrescu
Mai grav este faptul că după mulţi ani de menţinere a tarifului mediu pe
călătorie în jurul valorii de 60-65 bani, chiar şi cu creşterile datorate
deprecierilor succesive ale monedei naţionale, crizei economice, etc,
actualmente s-a produs un salt nemaiîntâlnit, preţul practic dublându-se
(deocamdată nu se mai prezintă în grafic situaţia pentru 2011-2012).
103
R.V. Petrescu
Comparând încasările RATB din 2010 cu cele din 2009, observăm că ele s-
au micşorat deşi preţurile au crescut permanent. Poate a scăzut numărul de
călătorii, dar sigur a scăzut şi numărul de plătitori ai călătoriilor (vezi fig. 4.3-
4.4).
104
R.V. Petrescu
105
R.V. Petrescu
106
R.V. Petrescu
107
R.V. Petrescu
108
R.V. Petrescu
109
R.V. Petrescu
-zone private;
Aspecte Iluminare -asigurarea unei iluminări adecvate, atât naturale, cât şi artificiale;
de natură şi
-instalarea aparaturii de ventilaţie a aerului;
ventilaţie
fizică
Aglome- -alocarea unui spaţiu suficient de staţionare;
110
R.V. Petrescu
111
R.V. Petrescu
112
R.V. Petrescu
113
R.V. Petrescu
114
R.V. Petrescu
115
R.V. Petrescu
116
R.V. Petrescu
-cu menţinerea direcţiei fluxului – staţia de servire este dispusă lateral direcţiei
de deplasare a clientului (fig. 2).
117
R.V. Petrescu
118
R.V. Petrescu
119
R.V. Petrescu
1 d (t )
(t ) 1 şi (t ) 1 (1)
(t ) 1 (t )3
dt
120
R.V. Petrescu
(t ) s 1
Lq s p0 (2)
(t )
2
s!1
s
(t )
Unde (t ) este coeficientul de solicitare a sistemului, iar este
(t )
coeficientul de solicitare a sistemului, iar p0 este probabilitatea inexistenţei
1
p0 b 1
(3)
s 1
s 1
k
s
k 0 k!
s!
1
s
121
R.V. Petrescu
BIBLIOGRAFIE
122
R.V. Petrescu
123